MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 398/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 398         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 16 iunie 2010

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 424 din 15 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil

 

Decizia nr. 600 din 6 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (4), art. 15 si 16 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si a dispozitiilor art. 87 si 88 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 606 din 6 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121 alin. (1) si (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, precum si a dispozitiilor art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 653 din 11 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 662 din 11 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 666 din 18 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. a) si h) si art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor, precum si a dispozitiilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice

 

Decizia nr. 673 din 18 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si ale anexei nr. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind  cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 424

din 15 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, exceptie ridicată de Nadia Nicolescu în Dosarul nr. 14.657/4/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă, de Valentin Popa si Teodora Popa în Dosarul nr. 5.314/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti, precum si de către Societatea Comercială „Herăstrău Nord" - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 12.266/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Presedintele dispune a se face apelul în dosarele nr. 5.718D/2009, nr. 6.774D/2009 si nr. 7.474D/2009.

La apelul nominal, în Dosarul nr. 5.718D/2009 răspund avocatul Ion Cojanu, cu împuternicire avocatială depusă la dosar, pentru autorul exceptiei Nadia Nicolescu, si avocatul Nicoleta Sutu, cu delegatie depusă la dosar, pentru părtile Ion Gurgu, Mariana Gurgu si Florica Silav.

De asemenea, în Dosarul nr. 6.774D/2009 se prezintă, personal, autorii exceptiei Valentin Popa si Teodora Popa, precum si avocatul Lucia Căpusan, cu delegatie depusă la dosar, pentru partea Dinu Pucerea, iar în Dosarul nr. 7.474D/2009 se prezintă, personal, părtile Olga Mihăilă si Rodica Lixandru.

Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie problema conexării dosarelor nr. 5.718D/2009, nr. 6.774D/2009 si nr. 7.474D/2009, având în vedere identitatea de obiect a acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 6.774D/2009 si nr. 7.474D/2009 la Dosarul nr. 5.718D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul avocatului Ion Cojanu, care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. Astfel, apreciază că invocarea art. 480 din Codul civil si compararea titlurilor, ca temei legal într-o actiune în revendicare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, sunt inadmisibile si neconstitutionale. În acest context, arată că art. 480 din Codul civil se găseste într-o flagrantă neconcordantă cu principiile constitutionale ale statului de drept, iar datorită caracterului său laconic si imprecis a permis să se dezvolte o jurisprudentă care nu are nicio bază legală. Asa fiind, arată că este „neconstitutional ca prin interpretarea abuzivă si sofistă a unei relicve istorice să se piardă un bun dobândit cu respectarea strictă a prevederilor legale aplicabile regimului proprietătii".

Pentru aceleasi argumente, si avocatul Nicoleta Sutu solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, apreciind că acest text de lege este lacunar si lasă loc la interpretări. De asemenea, Valentin Popa, Teodora Popa si Rodica Lixandru solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată.

Avocatul Lucia Căpusan solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de autorii exceptiei, ce tin de modul de interpretare si aplicare a legii, nu intră în sfera de competentă a instantei de contencios constitutional.

Părtile Olga Mihăilă si Rodica Lixandru solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că aceasta a fost invocată în scopul tergiversării cauzei. În acest sens, depun note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, cu referire la jurisprudentă Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 1.701/2009.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 mai 2009, pronuntată în Dosarul nr. 14.657/4/2006, încheierea din 3 iunie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 5.314/299/2008, si Decizia civilă nr. 1334R din 17 iunie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 12.266/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti si Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil.

Exceptia a fost ridicată de Nadia Nicolescu, Valentin Popa si Teodora Popa, precum si de către Societatea Comercială „Herăstrău Nord" - S.A. din Bucuresti, cu ocazia solutionării unor actiuni civile având ca obiect revendicare imobiliară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia apreciază că revendicarea imobilelor preluate abuziv de stat trebuie să se facă prin aplicarea, cu prioritate, a prevederilor Legii nr. 10/2001. Totodată, arată că aplicarea prevederilor art. 480 din Codul civil în cauze privind revendicarea unor imobile preluate de stat, prin compararea titlurilor, contravine flagrant principiilor constitutionale invocate.

De asemenea, mentionează că art. 480 din Codul civil este inspirat din legea civilă a unui stat imperialist, având un caracterul laconic si imprecis, iar prin interpretarea abuzivă si sofistă a acestei „relicve istorice" se aduce atingere însusi dreptului de proprietate.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti si Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă si-au exprimat opinia în sensul constitutionalitătii reglementării criticate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl reprezintă prevederile art. 480 din Codul civil, potrivit cărora: „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însă în limitele determinate de lege."

Autorii exceptiei consideră că textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la separatia puterilor în stat, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (2) si (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, art. 27 referitoare la inviolabilitatea domiciliului, art. 41 alin. (2) privind munca si protectia socială a muncii, art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată, art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justitiei si ale art. 136 privind proprietatea. De asemenea, consideră că sunt încălcate si dispozitiile art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 480 din Codul civil au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate, prilej cu care s-a statuat că acest text de lege nu contravine Legii fundamentale.

În acest sens este Decizia nr. 584 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, sau Decizia nr. 1.570 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 11 decembrie 2009, prin care Curtea a retinut că prevederile art. 480 din Codul civil dau definitia legală a proprietătii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real, usus, fructus si abusus, cât si un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice si a dispozitiilor imperative ale legii.

Astfel, textul de lege criticat este în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege si, de asemenea, se aplică tuturor celor vizati de ipoteza normei legale, fără discriminări, fiind astfel respectat principiul egalitătii cetătenilor în fata legii.

Cu privire la celelalte dispozitii constitutionale si conventionale invocate, Curtea constată că acestea nu au incidentă în cauza de fată.

Totodată, în subsidiar, Curtea observă că motivarea autorilor exceptiei cuprinde si critici privind rationamentele avute în vedere de instanta de fond privind operatiunea juridică a comparării titlurilor părtilor si a modului de interpretare si aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, aspecte care excedează competentei Curtii Constitutionale.

De altfel, cu privire la actiunile întemeiate pe dispozitiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 si solutionate neunitar de instantele judecătoresti, prin Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009, Înalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit că atunci când intervine concursul dintre legea specială si legea generală, acesta se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.

Totodată, în cazul în care sunt sesizate neconcordante între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, si Conventia europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei actiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitătii raporturilor juridice.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, exceptie ridicată de Nadia Nicolescu în Dosarul nr. 14.657/4/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă, de Valentin Popa si Teodora Popa în Dosarul nr. 5.314/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti, precum si de către Societatea Comercială „Herăstrău Nord" - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 12.266/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 aprilie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 600

din 6 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (4), art. 15 si 16 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si a dispozitiilor art. 87 si 88 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (4), art. 15 si 16 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si a dispozitiilor art. 87 si 88 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Rodica Stoica în Dosarul nr. 6.917/299/CV/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, în ceea ce priveste dispozitiile art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, si ca inadmisibilă în ceea ce priveste dispozitiile art. 5 alin. (4) si art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si dispozitiile art. 87 si 88 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, texte cu privire la care exceptia nu a fost motivată, astfel cum prevăd, imperativ, dispozitiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 4 mai 2009, pronuntată în Dosarul nr. 6.917/299/CV/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (4), art. 15 si 16 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si a dispozitiilor art. 87 si 88 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Rodica Stoica.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 este neconstitutional, deoarece permite stabilirea culpei persoanei contraveniente prin simpla constatare a unui agent de politie, fără nicio posibilitate de apărare si cu încălcarea prezumtiei de nevinovătie, respectiv a accesului la un judecător independent si impartial care să judece în contradictoriu, înainte de stabilirea sanctiunii, dacă fapta există si obligă la aplicarea unei sanctiuni. Cu privire la dispozitiile art. 5 alin. (4) si art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si în ceea ce priveste dispozitiile art. 87 si 88 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, autoarea exceptiei nu a expus niciun motiv de neconstitutionalitate, arătând numai că exceptia vizează si aceste prevederi legale.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

În ceea ce priveste obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, acesta nu a fost indicat expres în dispozitivul încheierii de sesizare a Curtii, însă din examinarea notelor scrise depuse în dosarul instantei de judecată de autoarea exceptiei, precum si a considerentelor încheierii de sesizare rezultă că exceptia de neconstitutionalitate are ca obiect dispozitiile art. 5 alin. (4), art. 15 si 16 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, precum si dispozitiile art. 87 si art. 88 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările si completările ulterioare.


Dispozitiile art. 5 alin. (4), art. 15 si 16 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 au următorul cuprins:

- Art. 5 alin. (4): „Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare.";

- Art. 15: „(1) Contraventia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileste si sanctionează contraventia, denumite în mod generic agenti constatatori.

(2) Pot fi agenti constatatori: primarii, ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, special abilitati, persoanele împuternicite în acest scop de ministri si de alti conducători ai autoritătilor administratiei publice centrale, de prefecti, presedinti ai consiliilor judetene, primari, de primarul general al municipiului Bucuresti, precum si de alte persoane prevăzute în legi speciale.

(3) Ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor constată contraventii privind: apărarea ordinii publice; circulatia pe drumurile publice; regulile generale de comert; vânzarea, circulatia si transportul produselor alimentare si nealimentare, tigărilor si băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului.";

- Art. 16: „(1) Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde în mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului în care a fost săvârsită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitătii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctionează contraventia; indicarea societătii de asigurări, în situatia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac si organul la care se depune plângerea.

11) În cazul contravenientilor cetăteni străini, persoane fără cetătenie sau cetăteni români cu domiciliul în străinătate, în procesul-verbal vor fi cuprinse si următoarele date: seria si numărul pasaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia si statul emitent.

(2) Abrogat.

(3) Abrogat.

(4) Abrogat.

(5) În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde si numele, prenumele si domiciliul părintilor sau ale altor reprezentanti ori ocrotitori legali ai acestuia.

(6) În situatia în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face mentiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comertului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezintă.

(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunostintă contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte mentiuni», sub sanctiunea nulitătii procesului-verbal."

Art. 87 si 88 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 au următorul cuprins:

- Art. 87: „(1 ) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibatie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sanctionează si persoana care conduce un autovehicul sau un tramvai si care se află sub influenta unor substante ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora.

(3) Substantele sau produsele stupefiante, precum si medicamentele cu efecte similare acestora se stabilesc de către Ministerul Sănătătii, iar lista acestora se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) Dacă persoana aflată în una dintre situatiile prevăzute la alin. (1) sau (2) efectuează transport public de persoane, transport de substante sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obtinerea permisului de conducere sau în timpul desfăsurării probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.

(5) Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autoritătii competente, aflat în timpul desfăsurării probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei de produse sau substante stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.";

- Art. 88: „(1) Recoltarea probelor biologice se face în unitătile de asistentă medicală autorizate sau în institutii medico-legale si se efectuează numai în prezenta unui reprezentant al politiei rutiere.

(2) Stabilirea concentratiei de alcool sau a prezentei în organism de substante ori produse stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora se face în institutiile medico-legale autorizate, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătătii.

(3) Stabilirea prezentei alcoolului în aerul expirat sau testarea preliminară a prezentei în organism a substantelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora se face de către politia rutieră, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate.

(4) Stabilirea concentratiei de alcool în aerul expirat se face de către politia rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic.

(5) Persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testată de politistul rutier cu un mijloc tehnic certificat si depistată ca având o concentratie de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, poate solicita acestuia să i se recolteze probe biologice de către unitătile sau institutiile medicale prevăzute la alin. (1), în vederea stabilirii îmbibatiei de alcool în sânge.

(6) Persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testată cu un mijloc tehnic certificat ca având o concentratie de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării probelor biologice sau testării cu un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic.

(7) Conducătorilor de autovehicule sau tramvaie, testati în trafic cu un mijloc tehnic certificat, care indică prezenta, în produsele biologice, a unor substante sau produse stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, li se recoltează obligatoriu probe biologice."

În sustinerea exceptiei se invocă dispozitiile constitutionale ale art. 20 si 23 din Constitutie, respectiv dispozitiile art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră prezumtia de nevinovătie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată Curtea constată că, în jurisprudenta sa, a mai examinat dispozitiile art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, în raport cu critici similare, statuând că acestea nu încalcă prezumtia de nevinovătie si nici dreptul la apărare.

În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 338 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie

2009, Decizia nr. 520 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2008, si Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, ale căror considerente sunt valabile si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 5 alin. (4) si art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, precum si ale art. 87 si 88 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, autorul exceptiei nu a motivat în ce constă neconstitutionalitatea acestora, în contradictie cu dispozitiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Sesizările trebuie [...] motivate", astfel că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1)si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (4) si art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale art. 87 si 88 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Rodica Stoica în Dosarul nr. 6.917/299/CV/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 mai 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef, Marieta Safta

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 606

din 6 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121 alin. (1) si (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, precum si a dispozitiilor art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121 alin. (1) si (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, precum si a dispozitiilor art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Gheorghe Taga în Dosarul nr. 1.302/312/2009 al Judecătoriei Slobozia.


La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, în ceea ce priveste dispozitiile Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, criticate, si ca neîntemeiată în ceea ce priveste dispozitiile art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 12 mai 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.302/312/2009, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121 alin. (1) si (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, precum si a dispozitiilor art. 109 alin. (1) - (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Gheorghe Taga.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că se încalcă principiul egalitătii în drepturi prin aceea că „unii cetăteni, care au beneficiat de oprirea imediată în trafic si aplicarea legii conform dispozitiilor art. 109 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, sunt favorizati în spiritul legii prin faptul că au fost atentionati asupra necesitătii respectării legii, în timp ce alti cetăteni, nefiind opriti si sanctionati cum că ar fi încălcat legea, au continuat să cumuleze efectul riscului altor fapte contraventionale pe intervalul de timp al prescrierii stabilite de lege". Se mai sustine că actul constatator încalcă prevederile art. 31 din Constitutie care consacră dreptul la informatie, precum si dreptul la apărare, prin lipsa accesului la probele acuzării. În sfârsit, se încalcă si dreptul la integritate psihică prin aceea că, „în situatia unui contravenient care a primit prin postă înstiintarea că a săvârsit cu mult timp în urmă o serie de fapte contraventionale, acea persoană este supusă unei presiuni psihice extrem de virulente".

Judecătoria Slobozia apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă în ceea ce priveste dispozitiile Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, criticate, si neîntemeiată în ceea ce priveste dispozitiile art. 109 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

În ceea ce priveste obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, care nu a fost indicat expres în dispozitivul încheierii de sesizare a Curtii, acesta îl constituie, potrivit concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei, în care sunt citate textele legale criticate, precum si considerentelor încheierii de sesizare, în care sunt, de asemenea citate, la fila 1, aceste texte, dispozitiile art. 121 alin. (1) si (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, precum si dispozitiile art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările si completările ulterioare.

Dispozitiile art. 121 alin. (1) si (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, au următorul cuprins:

„(1) Conducătorii de vehicule sunt obligati să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

(2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic."

Dispozitiile art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 au următorul cuprins:

„(1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac direct de către politistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către politistii de frontieră.

(2) Constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contraventiei.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia si în lipsa contravenientului, după stabilirea identitătii conducătorului de vehicul, mentionându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori."

În sustinerea exceptiei se invocă dispozitiile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 22 privind dreptul la viată si la integritate fizică si psihică, ale art. 24 privind dreptul la apărare si ale art. 31 privind dreptul la informatie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea retine următoarele:

1. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121 alin. (1) si (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea


Guvernului nr. 1.391/2006, este inadmisibilă. Aceasta întrucât, potrivit art. 146 lit. d) teza întâi din Constitutie, instanta de contencios constitutional „hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial". De asemenea, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Curtea „(...) decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă [...]", exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor altor categorii de acte normative decât cele prevăzute expres si limitativ de norma constitutională, reluată în legea organică a Curtii, fiind prin urmare inadmisibilă.

2. În ceea ce priveste dispozitiile art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, se constată că acestea nu încalcă prevederile constitutionale invocate. Astfel, normele criticate se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza acestora, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, si nu încalcă dreptul la apărare. Persoana contravenientă nemultumită de sanctiunea aplicată prin procesul-verbal de contraventie, indiferent dacă procesul-verbal de contraventie a fost încheiat în prezenta sau în lipsa acesteia, are deschisă calea plângerii la instanta de judecată, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit căruia „împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competentă a fost constatată fapta", cadru în care, beneficiind de toate garantiile dreptului la un proces echitabil, poate formula apărările pe care le consideră necesare. Curtea a subliniat în acest sens în jurisprudenta sa pronuntată cu privire la dispozitii ale Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, legea-cadru în materie contraventională (de exemplu, Decizia nr. 96 din 4 februarie 2010 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 15 martie 2010), că, chiar dacă procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucură de prezumtia de legalitate, atunci când este formulată plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumtia de care se bucură. În acest caz, instanta de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îsi demonstreze propria nevinovătie, revenind instantei de judecată obligatia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii si aflării adevărului, asadar si de a examina probele care stau la baza aplicării sanctiunii contraventionale, obtinute cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, la care face referire autorul prezentei exceptii, în motivarea acesteia. În acest sens, art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 stabileste că „instanta competentă să solutioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o si pe celelalte persoane citate, dacă acestia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal, si hotărăste asupra sanctiunii, despăgubirii stabilite, precum si asupra măsurii confiscării". Asadar, instantele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contraventia intră sub incidenta art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1)si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca fiind inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121 alin. (1) si (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, exceptie ridicată de Gheorghe Taga în Dosarul nr. 1.302/312/2009 al Judecătoriei Slobozia.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 mai 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Marieta Safta


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 653

din 11 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Tudorel Toader - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Iulia Mihaela Dinică si Alexandrina Macavei în Dosarul nr. 1.381/198/2007 al Judecătoriei Pitesti - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă părtile Marlen VioIIete Venera Lăpădatsi Ion Macavei, lipsind autorii exceptiei si celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul părtilor prezente, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, depunând note scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, în temeiul jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 19 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.381/198/2007, Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Iulia Mihaela Dinică si Alexandrina Macavei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii consideră că aplicarea de către instanta de fond a deciziilor pronuntate de instanta supremă în solutionarea recursurilor în interesul legii creează o situatie similară aplicării retroactive a legii civile, contrară principiului consacrat de art. 15 din Constitutie. De asemenea, prin extinderea competentei Sectiilor Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie de a solutiona recursul în interesul legii se aduce atingere art. 1 alin. (1) din Constitutie, deoarece interpretarea obligatorie a legii pentru instantele judecătoresti o poate da numai Parlamentul, iar nu si Înalta Curte de Casatie si Justitie, care, în reglementarea constitutională, este tot o instantă judecătorească. Prin textul de lege criticat, în opinia autorului exceptiei, se încalcă si prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă apreciază că exceptia este neîntemeiată, deciziile pronuntate de Înalta Curte de Casatie si Justitie în interesul legii având ca obiect promovarea unei corecte interpretări a normelor juridice si nu elaborarea unor noi reglementări.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut: „Solutiile se pronuntă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoresti examinate si nici cu privire la situatia părtilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante."

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 61 si art. 124 alin. (3), precum si dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Curtea retine că s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, constatând că acestea sunt constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 1.014 din 8 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, a retinut că scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul tării. Pentru realizarea acestui scop, Înalta Curte de Casatie si Justitie se pronuntă asupra chestiunilor de drept care au fost diferit solutionate de instantele judecătoresti, iar dezlegarea dată acestor probleme de drept este obligatorie pentru instante.

Având ca obiect promovarea unei corecte interpretări a normelor juridice în vigoare, iar nu elaborarea unor noi norme, nu se poate considera că deciziile pronuntate de Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie în asemenea recursuri ar reprezenta o atributie care vizează domeniul legiferării. De altfel, si în cazul exercitării căilor de atac, „dezlegările în drept" sunt obligatorii în situatia rejudecării fondului. Prin textul de lege criticat, legiuitorul a instituit obligativitatea interpretării date de Înalta Curte de Casatie si Justitie în scopul aplicării unitare de către instantele judecătoresti a unui text de lege, fără ca astfel instanta supremă să se substituie Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a tării, potrivit art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Prin aceeasi decizie, Curtea a retinut că interpretarea legilor este o operatiune ratională, având ca scop clarificarea întelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. În acest sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că „în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [...]" (Cauza C.R. contra Regatului Unit, 1995). În ceea ce priveste sustinerea referitoare la încălcarea art. 126 alin. (3) din Constitutie, Curtea a constatat că este nefondată, întrucât Înalta Curte de Casatie si Justitie are competenta conferită de art. 329 din Codul de procedură civilă si de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară de a asigura aplicarea corectă si unitară a legilor de către toate instantele.

Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie, astfel încât solutia si considerentele deciziei mai sus amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Iulia Mihaela Dinică si Alexandrina Macavei în Dosarul nr. 1.381/198/2007 al Judecătoriei Pitesti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 mai 2010.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. TUDOREL TOADER

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 662

din 11 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 din Codul de procedură civilă

 

Tudorel Toader - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Dinu Dumitru în Dosarul nr. 5.328/236/2009 al Judecătoriei Giurgiu.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind

neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 16 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 5.328/236/2009, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea Constitutională cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 111 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Dinu Dumitru.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul consideră că actiunea pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept nu trebuie să fie conditionată de necesitatea formulării unei cereri având ca obiect realizarea dreptului. Actiunea în constatarea existentei unui drept trebuie să fie de sine stătătoare, fără să fie nevoie de promovarea în prealabil a unei alte actiuni.


Judecătoria Giurgiu apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, modul de redactare a textului tinând de libertatea legiuitorului de a stabili atât categoriile de actiuni ce pot fi exercitate, cât si conditiile de admisibilitate ce trebuie îndeplinite.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 111 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul continut: „Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 si art. 21 alin. (3) si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitia legală criticată consacră actiunea în constatare, numită si în recunoasterea dreptului sau în confirmare, actiune prin care reclamantul solicită instantei să constate existenta unui drept al său sau inexistenta unui drept al pârâtului împotriva sa. Pentru exercitarea actiunii în constatare este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor conditii: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să justifice un interes si prin actiune să nu urmărească contestarea existentei sau inexistentei unei stări de fapt.

O particularitate importantă a actiunii în constatare rezidă în caracterul său preventiv, scopul exercitării sale fiind acela de a preîntâmpina contestarea unui raport juridic. Prevederile art. 111 din Codul de procedură civilă statornicesc, de asemenea, principiul subsidiaritătii actiunii în constatare în raport cu actiunea în realizarea dreptului. Astfel, pentru chiar admisibilitatea actiunii, norma procedurală impune conditia negativă ca partea să nu poată cere realizarea dreptului dedus judecătii. Caracterul subsidiar si limitat al acestei actiuni constituie expresia vointei legiuitorului de a adopta norme prin care actul de justitie să fie gestionat în mod eficient, astfel încât activitatea organelor judiciare să nu fie încărcată cu două actiuni paralele: una în constatarea si una în realizarea dreptului.

În ceea ce priveste încălcarea prevederilor art. 16 din Constitutie, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie, stabilirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti este de competenta exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură.

Sub acest aspect, principiul liberului acces la justitie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a le utiliza în formele si în modalitătile instituite de lege. În consecintă, prin reglementările cuprinse în art. 111 din Codul de procedură civilă, referitoare la caracterul subsidiar al actiunii în constatare, legiuitorul nu a înteles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenta unor situatii procesuale diferite.

Dincolo de aceste ratiuni, Curtea constată că, în spetă, argumentarea neconstitutionalitătii art. 111 din Codul de procedură civilă se realizează din perspectiva si în interesul exclusiv al reclamantului, autorul criticând caracterul subsidiar al actiunii în constatare si considerând că aceasta ar trebui să aibă „o existentă de sine stătătoare, neconditionată de promovarea în prealabil a unei alte actiuni". Or, o atare critică lipseste de interes si deci de legitimare procesuală pe autorul exceptiei, care are calitatea de pârât în dosarul instantei de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Dinu Dumitru în Dosarul nr. 5.328/236/2009 al Judecătoriei Giurgiu.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 mai 2010.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. TUDOREL TOADER

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 666

din 18 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. a) si h) si art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor, precum si a dispozitiilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. a) si h) si art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor, precum si a dispozitiilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice, exceptie ridicată de Răzvan Octavian Mihăilă în Dosarul nr. 7.370/63/2009 al Tribunalului Dolj - Sectia pentru minori si familie.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată în ceea ce priveste art. 2 lit. a) si h) si art. 19 din Legea nr. 682/2002, invocând sub acest aspect jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, si ca inadmisibilă în ceea ce priveste Legea nr. 506/2004, arătând că în privinta acesteia autorul exceptiei nu a motivat critica formulată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 8 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 7.370/63/2009, Tribunalul Dolj - Sectia pentru minori si familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. a) si h) si art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor, precum si a dispozitiilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice, exceptie ridicată de Răzvan Octavian Mihăilă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispozitiile art. 2 lit. a) si h) din Legea nr. 682/2002 sunt neconstitutionale, deoarece „asigură protectie numai persoanelor ce testează ca martori în cazurile unor infractiuni grave sau cu prejudicii diferite, fără ca acest aspect să fie relevant din punctul de vedere al martorului, legea neinstituind criterii de protectie a martorului în raport de gradul de pericol concret la care acesta este supus, de împrejurările si circumstantele concrete ale faptei, făptuitorului, antecedentele acestuia, amenintările sau indiciilor care să creeze suspiciunea că viata, sănătatea, integritatea corporală si intimitatea persoanei ar fi în pericol, si nu în raport de infractiunea fată de care întelege să depună mărturie". Se apreciază că „scopul pe care l-a urmărit legiuitorul atunci când a legiferat protectia martorului a fost acela de acordare a unei protectii reale si eficiente a martorului în toate situatiile în care acesta ar putea avea de suferit în urma ajutării organelor statului la prinderea si pedepsirea infractorilor, fără ca vreuna din valorile ocrotite de Constitutia României să fie puse în pericol". Or, „într-o atare situatie, limitarea nefirească, fortată, a limitelor de aplicare a Legii nr. 682/2002 prin continutul prevederilor art. 2 lit. a) si lit. h) duce la o ineficientizare a legii, ce aduce atingere valorilor constitutionale". Cu privire la art. 19 din acelasi act normativ, se sustine că este discriminatoriu, deoarece, desi în timpul cercetării judecătoresti autorul exceptiei a furnizat informatii esentiale organelor de urmărire penală, dobândind calitatea de martor protejat, acesta nu beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei, în conditiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât fapta de tâlhărie pentru care a fost cercetat nu face parte dintre infractiunile grave la care se referă art. 2 din Legea nr. 682/2002. Exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 506/2004 nu a fost motivată.

Tribunalul Dolj - Sectia minori si de familie apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. a) si h) din Legea nr. 682/2002 este neîntemeiată, arătând că acestea nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate. Cu privire la art. 19 din Legea nr. 682/2002, se sustine că este neconstitutional în raport cu art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece „acordă beneficiul reducerii pedepsei numai martorilor care sunt cercetati pentru infractiuni grave, nu si celorlalti care, desi nu sunt cercetati pentru infractiuni grave, totusi denuntă si/sau facilitează identificarea si tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârsit infractiuni grave. Se creează în acest fel două categorii de persoane care primesc statutul de martor protejat, una care beneficiază de reducerea pedepsei, desi este cercetată pentru o infractiune gravă, iar alta care nu are acest beneficiu, doar pentru simplul fapt că este cercetată pentru o infractiune minoră, desi ambele categorii de persoane aduc aceeasi contributie la înfăptuirea scopului pentru care a fost adoptată legea privind protectia martorilor". Se mai arată că „norma criticată încalcă principiul egalitătii între cetăteni în fata legii, întrucât situatia unor inculpati-martori, care din start cooperează cu organele judiciare sau, cel mai târziu pe parcursul solutionării procesului în fata instantei judecătoresti, trebuie să fie aceeasi, indiferent de gravitatea faptei pentru care ei sunt cercetati". Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 506/2004, se arată că nu a fost motivată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Se face referire si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2 lit. a) si h) si art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 28 decembrie 2002, care au următorul continut:

- Art. 2 lit. a) si h): „în prezenta lege termenii si expresiile de mai jos au următorul înteles:

a) martorul este persoana care se află în una dintre următoarele situatii:

1. are calitatea de martor, potrivit Codului de procedură penală, si prin declaratiile sale furnizează informatii si date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infractiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârsirea unor astfel de infractiuni;

2. fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informatii si date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infractiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârsirea unor astfel de infractiuni ori la recuperarea acestora; în această categorie este inclusă si persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză;

3. se află în cursul executării unei pedepse privative de libertate si, prin informatiile si datele cu caracter determinant pe care le furnizează, contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infractiuni grave sau la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârsirea unor astfel de infractiuni; [...]

h) infractiunea gravă este infractiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: infractiunile contra păcii si omenirii, infractiunile contra sigurantei statului sau contra sigurantei nationale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infractiunile privind traficul de droguri si traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infractiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor si munitiilor, infractiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infractiunile de coruptie, infractiunile contra patrimoniului care au produs consecinte deosebit de grave, precum si orice altă infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel putin 10 ani sau mai mare; [...]";

- Art. 19: „Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 si 2, si care a comis o infractiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecătii denuntă sau facilitează identificarea si tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârsit astfel de infractiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, de asemenea, dispozitiile Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 25 noiembrie 2004.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi si ale art. 21 alin. (1) si (2) privind liberul acces la justitie, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viată si la integritate fizică si psihică, art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală si art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea retine următoarele:

Dispozitiile art. 2 lit. a) si h) din Legea nr. 682/2002, referitoare la definirea calitătii de martor si stabilirea „infractiunilor grave", care atrag incidenta normelor speciale reglementate de acelasi act normativ, nu încalcă sub niciun aspect prevederile constitutionale invocate, definirea termenilor si a expresiilor utilizate în cuprinsul unei legi fiind atributul legiuitorului.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, acestea au mai format obiectul controlului de constitutionalitate, în raport cu prevederile constitutionale ce consacră egalitatea în drepturi si dreptul la un proces echitabil si fată de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 809 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2007, si Decizia nr. 1.156 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 10 decembrie 2008, prin care Curtea a statuat că nu se poate primi critica privind încălcarea principiului constitutional al egalitătii în drepturi, deoarece cauza de impunitate prevăzută de textul de lege atacat se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situatia reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002, adică persoanelor care au calitate de martor potrivit Codului de procedură penală, inculpatilor într-o altă cauză ori persoanelor care nu au niciun fel de calitate procesuală. După cum se poate observa, aceste trei categorii de persoane au un numitor comun, si anume acela de a fi comis o infractiune gravă si care, până în momentul condamnării, denuntă ori facilitează identificarea si tragerea la răspundere penală a altor persoane. Curtea a mai retinut, cu acelasi prilej, că „principiul egalitătii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infractiunilor, iar reglementarea unui regim sanctionator diferentiat în functie de conduita persoanelor cercetate care pot contribui la aflarea adevărului în anumite cauze este expresia firească a principiului constitutional mentionat, care impune ca la aceleasi situatii juridice să se aplice acelasi regim, iar la situatii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferentiat. Aceasta constituie o măsură de politică penală determinată de recrudescenta unor fenomene antisociale grave, precum criminalitatea organizată, terorismul, traficul de droguri si traficul de persoane, respectiv de necesitatea instituirii de către stat a unui sistem de măsuri în vederea asigurării protectiei martorilor si nu este de natură să aducă atingere principului egalitătii în drepturi". Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate anterior de Curte îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice, aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu a fost motivată, astfel cum prevăd, imperativ, dispozitiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizările adresate Curtii „trebuie făcute în forma scrisă si motivate".


Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. a) si h) si art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor, exceptie ridicată de Răzvan Octavian Mihăilă în Dosarul nr. 7.370/63/2009 al Tribunalului Dolj - Sectia pentru minori si familie.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 mai 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent-sef,

Marieta Safta

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 673

din 18 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si ale anexei nr. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătătire a activitătii administratiei publice, exceptie ridicată de Nicolae Giurescu în Dosarul nr. 1.613/54/2009 al Curtii de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta precizează că, prin Decizia nr. 1.629/2009, Curtea Constitutională a constatat neconstitutionalitatea ordonantei de urgentă criticate, motiv pentru care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei având acest obiect.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.613/54/2009, Curtea de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătătire a activitătii administratiei publice. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Nicolae Giurescu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în anularea actului administrativ, emis în baza prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2009, prin care s-a dispus eliberarea din functie a autorului exceptiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată, în esentă, că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 nu este motivată din punctul de vedere al urgentei si nu cuprinde justificarea situatiei exceptionale care a determinat recurgerea la această modalitate de reglementare. Totodată, arată că ordonanta de urgentă criticată afectează dreptul la salariu, care poate fi asimilat unui drept de proprietate, si care este inclus în dreptul fundamental la muncă.


Curtea de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal precizează că îsi însuseste argumentele retinute de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 1.257/2009, prin care a constatat că Legea pentru aprobarea ordonantei de urgentă mentionate este neconstitutională.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât Curtea a constatat, printr-o decizie anterioară, si anume Decizia nr. 1.629/2009, neconstitutionalitatea dispozitiilor legale criticate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat, până la data întocmirii raportului, punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îi constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătătire a activitătii administratiei publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009. Curtea observă că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 fost abrogată expres prin art. XIV alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 6 octombrie 2009. Dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 au fost însă preluate în integralitatea lor cu modificări nesemnificative în cuprinsul actului normativ abrogator, astfel că instanta de contencios constitutional urmează să se pronunte asupra prevederilor art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si ale anexei nr. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009. De altfel, Curtea observă, în plus, că la data de 12 martie 2010, Parlamentul a adoptat Legea nr. 41/2010 pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 16 martie 2010.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 contravine următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 115 alin. (4) si (6) care prevăd conditiile si limitele în care Guvernul poate adopta ordonante de urgentă. De asemenea, autorul exceptiei invocă si dispozitiile art. 6 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale care recunosc si garantează dreptul la muncă si cele ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind protectia proprietătii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 1.629 din 3 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 14 ianuarie 2010, a analizat constitutionalitatea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 si a retinut că dispozitiile acesteia au fost abrogate, dar, în acelasi timp, preluate în integralitate cu modificări nesemnificative în cuprinsul unor dispozitii din actul normativ abrogator - Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009. Ca atare, Curtea s-a pronuntat asupra dispozitiilor art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV, art. V.art. VIII si ale anexei nr. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 si a constatat, pentru argumentele acolo arătate, că acestea sunt neconstitutionale.

Ulterior pronuntării acestei decizii, Curtea a solutionat exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi prevederi legale cu care a fost sesizată si în cauza de fată si, tinând cont de dispozitiile art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie si de cele ale art. 29 alin. (3) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a respins-o ca devenită inadmisibilă. Exemplificativă în acest sens este Decizia nr. 68 din 19 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 23 februarie 2010. Aceeasi solutie îsi mentine valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si ale anexei nr. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local, exceptie ridicată de Nicolae Giurescu în Dosarul nr. 1.613/54/2009 ai Curtii de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 mai 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.