HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Memorandumului de întelegere încheiat între Institutul National de Statistică al României si Agentia de Statistică a Republicii Kazahstan privind cooperarea în domeniul statisticii, semnat la Astana la 2 martie 2010

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Se aprobă Memorandumul de întelegere încheiat între Institutul National de Statistică al României si Agentia de Statistică a Republicii Kazahstan privind cooperarea în domeniul statisticii, semnat la Astana la 2 martie 2010.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

Presedintele Institutului National de Statistică,

Vergii Voineagu

p. Ministrul afacerilor externe,

Anton Niculescu,

secretar de stat

Bucuresti, 2 iunie 2010.

Nr. 533.

MEMORANDUM DE ÎNTELEGERE

între Institutul National de Statistică al României si Agentia de Statistică a Republicii Kazahstan privind cooperarea în domeniul statisticii

Institutul National de Statistică al României si Agentia de Statistică a Republicii Kazahstan, denumite în continuare părti, recunoscând dorinta comună de dezvoltare si aprofundare a cooperării în domeniul statisticii, inclusiv pregătirea de mijloace pentru dezvoltarea statisticii,

apreciind necesitatea creării unui cadru pentru pregătirea si realizarea comună de programe si proiecte de cooperare în domeniul statisticii,

au ajuns la următoarea întelegere:

1. Părtile îsi exprimă intentia de a promova si de a dezvolta cooperarea în sectoarele statistice relevante, pe baza avantajului si a ajutorului reciproc.

2. Sfera concretă a cooperării, lista actiunilor care vor avea loc si calendarul acestora vor fi stabilite periodic conform interesului comun al ambelor părti si cu respectarea competentelor si capacitătilor lor.

3. Cooperarea dintre cele două părti poate fi desfăsurată în numeroase modalităti în cadrul competentei lor, inclusiv, însă fără a se limita la:

- schimbul de materiale metodologice si schimbul de informatii cu privire la evolutiile referitoare la observatiile statistice, recensăminte si sondaje;

- informatii statistice publice, inclusiv publicatii (anuare, colectii, buletine, stiri si analize) referitoare la evolutiile privind datele sociale si economice ale tărilor si regiunilor lor;

- informatii cu privire la noile directii de dezvoltare a oficiilor statistice;

- schimbul de experiente practice ale părtilor în ceea ce priveste legislatia natională referitoare la statistică;

- organizarea de sesiuni, seminarii si conferinte comune cu scopul de a studia ultimele evolutii si experientele avansate ale părtilor.

4. Limba utilizată în timpul activitătilor care vor avea loc conform prezentului memorandum de întelegere si în cadrul comunicării dintre părti poate fi limba engleză. Toată documentatia oficială referitoare la proiecte, inclusiv toate rapoartele, va fi redactată în limba convenită.

5. Cheltuielile pe care le implică aplicarea prezentului memorandum de întelegere vor fi acoperite de părtile respective, în conformitate cu procedura convenită înaintea fiecărei activităti.

Semnat la Astana la 9 martie 2010

Pentru

Institutul National de Statistică al României,

Nicolae Cristian Stanică

Pentru

Agentia de Statistică a Republicii Kazahstan

Smailov Alikhan Askhanovich

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

- SECTIILE UNITE -

DECIZIA Nr. 36

din 14 decembrie 2009

Dosar nr. 26/2009

Sub presedintia doamnei judecător Lidia Bărbulescu, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie,

Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituită în Sectii Unite, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucuresti privind admisibilitatea cererilor de revizuire, respectiv de contestatie la executare, în cazul incidentei autoritătii de lucru judecat.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenti 67 de judecători din 103 aflati în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea - adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a precizat că obiectul recursului în interesul legii a fost limitat numai la cererile de revizuire si contestatie la executare, excluzând cererile de contopire care nu pot intra sub incidenta autoritătii de lucru judecat, desi sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucuresti Ie-a avut în vedere si pe acestea din urmă. A solicitat, în concluzie, admiterea recursului în interesul legii, în sensul de a se stabili că, în cazul în care instanta învestită cu solutionarea unei cereri de revizuire ori a unei contestatii la executare constată existenta autoritătii de lucru judecat, urmează să respingă respectiva cerere ca inadmisibilă.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii si sesizării Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucuresti, constată următoarele:

În practica instantelor judecătoresti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în legătură cu solutionarea cererilor de revizuire si a contestatiilor la executare formulate succesiv, în conditiile existentei identitătii de persoane, de temei legal, de motive si apărări invocate în sustinerea acestora.

Astfel, unele instante au considerat că asemenea cereri trebuie solutionate pe fond chiar dacă există identitate de persoane si s-au invocat, cu ocazia solutionării acestora, aceleasi temeiuri legale, motive si apărări.

Alte instante, dimpotrivă, s-au pronuntat în sensul că, în cazul când se constată că există identitate de persoane, de temei legal, de motive si apărări invocate în cuprinsul cererilor de revizuire si al contestatiilor la executare formulate succesiv, acestea trebuie respinse ca inadmisibile.

Aceste din urmă instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.

În adevăr, în cuprinsul art. 403 din Codul de procedură penală, prin care s-a reglementat procedura admiterii în principiu a cererii de revizuire, este instituită la alin. 1 obligatia instantei de a verifica, între altele, dacă această cerere este făcută în conditiile prevăzute de lege.

O astfel de verificare presupune, mai întâi, să se aprecieze asupra susceptibilitătii unei atare cereri de a fi examinată prin prisma reglementărilor legale ce ar putea constitui impedimente în exercitarea căii de atac a revizuirii.

În aceste conditii, limitarea exercitării si promovării în continuare a unei cereri de revizuire, în cadrul procedurii prealabile a admiterii în principiu, trebuie luată în considerare atât timp cât anumite piedici legale, cum este si autoritatea de lucru judecat, nu îngăduie compatibilitatea căii respective de atac de a determina rejudecarea fondului cauzei.

Sub acest aspect, este unanim admis că situatia juridică stabilită prin solutionarea definitivă a unei cauze penale deduse judecătii reflectă adevărul impus de recunoasterea principiului de drept „res judicata pro veritate habetur". De aceea, în măsura în care rezolvarea dată asupra unei cereri de revizuire priveste persoane, temeiuri juridice, motive si apărări ce fac obiectul unei cereri de revizuire ulterioare, cu continut identic, această nouă cerere de revizuire nu constituie decât o repetare a celei deja solutionate, intrând în coliziune cu dispozitiile legale privind autoritatea de lucru judecat.

De observat în această privintă că fată de dispozitiile art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, aplicabile si în procesul penal potrivit art. 721 din acelasi cod, instanta este obligată să se pronunte mai întâi asupra exceptiilor de procedură, precum si asupra celor de fond, care fac de prisos să se mai procedeze la cercetarea în fond a pricinii.

Ca urmare, în raport cu reglementarea de la art. 166 din Codul de procedură civilă, aplicabil si în procesul penal, în care se prevede că „exceptia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părti sau de judecător, chiar înaintea instantei de recurs", adică oricând, este de la sine înteles că instanta de revizuire nu poate trece peste o asemenea exceptie, ea trebuind să o invoce, chiar din oficiu, înainte de a aborda examinarea în fond a cererii de revizuire.

Evident, în lipsa unei reglementări adecvate în legislatia penală a continutului autoritătii de lucru judecat, constatarea existentei acesteia nu poate fi făcută decât în conformitate cu reglementarea de principiu de la art. 1201 din Codul civil, potrivit căreia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelasi obiect, este întemeiată pe aceeasi cauză si este între aceleasi părti, făcută de ele sau în contra lor în aceeasi calitate".

Reiese deci că, fată de specificul cererii de revizuire din procesul penal, conditiile instituite în reglementarea de principiu, dată autoritătii de lucru judecat prin art. 1201 din Codul civil, implică neîndoielnic existenta identitătii de persoane, de temei legal, de motive si apărări invocate cu ocazia solutionării noii cereri în raport cu cererea anterioară de revizuire definitiv judecată.

Pentru aceeasi ratiune, fată de specificul procedurii ce trebuie parcursă în vederea solutionării contestatiei la executare, astfel cum această procedură este reglementată în art. 462 cu referire la art. 460 din Codul de procedură penală, o atare cale de atac devine, de asemenea, inadmisibilă, operând efectele autoritătii de lucru judecat, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive si apărări invocate în raport cu cererea de contestatie la executare rezolvată anterior, cu caracter definitiv.

În consecintă, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum si ale art. 414² din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se decide că sunt inadmisibile cererile repetate de revizuire si, respectiv, de contestatie la executare, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive si apărări invocate în solutionarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucuresti.

Se stabileste că cererile repetate de revizuire si, respectiv, contestatie la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive si apărări invocate în solutionarea acestora.

Obligatorie, potrivit art. 414² alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronuntată în sedintă publică astăzi, 14 decembrie 2009.

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

judecător LIDIA BĂRBULESCU

Prim-magistrat-asistent,

Adriana Daniela White

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

- SECTIILE UNITE-

DECIZIA Nr. 2

din 15 martie 2010

Dosar nr. 2/2010

Sub presedintia doamnei judecător Lidia Bărbulescu, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie,

Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituită în Sectii Unite, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii privind stabilirea calitătii de parte vătămată sau parte civilă în cazul infractiunilor prevăzute de Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenti 83 de judecători din 107 aflati în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Iuliana Nedelcu - procuror sef al Sectiei judiciare.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili că pot avea calitate de parte vătămată ori de parte civilă atât ocolul silvic, cât si proprietarul fondului forestier, cu exceptia situatiei în care acesta din urmă este subiect activ al infractiunii. A precizat că, desi prin recursul în interesul legii se arată că si autoritatea publică centrală pentru finante publice poate avea calitate de parte vătămată, prevederile art. 105 alin. (3) din Legea nr. 46/2008 reglementează o situatie particulară, si anume în cazul în care prejudiciul evaluat potrivit legii nu a fost recuperat de ocolul silvic, acesta se recuperează de autoritatea mentionată, astfel încât, în principiu, o astfel de calitate procesuală o pot avea ocolul silvic si proprietarul fondului forestier.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instantelor judecătoresti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în aplicarea dispozitiilor art. 105, cu referire la art. 10 din Legea nr. 46/2008 privind fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice.

Astfel, unele instante au considerat că, în cazul infractiunilor silvice având ca obiect fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, poate avea calitate de parte vătămată ori de parte civilă numai proprietarul fondului forestier încălcat, pentru că prejudiciul a fost cauzat în patrimoniul acelui proprietar.

Alte instante, dimpotrivă, s-au pronuntat în sensul că, în asemenea ipoteză, au calitate procesuală de parte vătămată ori de parte civila atât proprietarul fondului forestier lezat, cu exceptia cazului când el însusi este autorul faptei cauzatoare de prejudiciu, cât si ocolul silvic, respectiv directia silvică ce asigură serviciile silvice sau administrarea pădurii.

Aceste din urmă instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.

Actiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, având caracter accesoriu actiunii penale, este supusă dispozitiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală.

Ca urmare, pentru exercitarea actiunii civile în procesul penal trebuie îndeplinite, cumulativ, mai multe conditii, între care: infractiunea ce face obiectul actiunii penale să fie generatoare de prejudiciu material sau moral; să existe legătură de cauzalitate între prejudiciu si infractiune; prejudiciul să fie cert si să nu fi fost reparat; să existe vointa de constituire de parte civilă în procesul penal.

Ca si în procesul civil, în solutionarea actiunii civile în procesul penal este aplicabil principiul disponibilitătii, care permite persoanei păgubite să aleagă nu numai cadrul procesual în care să îsi realizeze pretentiile, ci si momentul exercitării actiunii civile în limitele admise de lege.

În raport cu acest cadru legal, procurorului si instantei de judecată nu le este îngăduit să limiteze în vreun fel dreptul titularului actiunii civile de a o exercita si nici nu se pot subroga în drepturile persoanei vătămate, ci doar trebuie să intervină, în îndeplinirea rolului activ, pentru a pune în vedere persoanei vătămate să precizeze dacă se constituie parte civilă în procesul penal.

Obiectul juridic multiplu al infractiunilor silvice, constând în relatiile sociale menite să protejeze fondul forestier, ca factor esential în mentinerea calitătii mediului la un nivel optim, dar si cele care garantează dreptul de proprietate, precum si subiectul pasiv principal al unor astfel de infractiuni care, indiferent de forma de proprietate, este totdeauna statul, în calitate de reprezentant ai societătii interesate în ocrotirea fondului forestier si asigurarea echilibrului ecologic, imprimă acestei categorii de infractiuni un specific determinant în atribuirea pozitiei procesuale de parte vătămată ori de parte civilă ocolului silvic, ca reprezentant al statului, alături de proprietarul fondului forestier, ca subiect pasiv secundar, acestuia neputându-i-se recunoaste o astfel de calitate când este subiect activ al infractiunii silvice.

O atare concluzie este impusă de dispozitiile de ansamblu ale Codului silvic adoptat prin Legea nr. 46/2008, în care este reglementată obligativitatea administrării si asigurării serviciilor silvice la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice de interes public.

În acest sens, prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 se prevede că „sunt obligatorii administrarea, precum si asigurarea serviciilor silvice, după caz, la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice (...)".

Totodată, potrivit dispozitiilor art. 3, cu referire la art. 88 din Legea nr. 46/2008, fondul forestier national constituie un bun de interes national ce trebuie apărat si dezvoltat prioritar.

Semnificative sub aspectul analizat sunt si dispozitiile art. 33 din Legea nr. 46/2008, care reglementează obligativitatea înfiintării fondului de conservare a pădurilor si care în alin. (2) lit. e) arată că acest fond se constituie, între altele, si cu „50% din cuantumul despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier proprietate privată".

Mai mult, este de observat că în art. 105 alin. (3) din aceeasi lege s-a prevăzut că „în situatiile în care prejudiciul evaluat potrivit prevederilor alin. (1) si (2) nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigură serviciile silvice sau administrarea pădurii, acesta se recuperează de autoritatea publică centrală pentru finante publice, ca reprezentant al statului român".

Or, câtă vreme statul român este vădit interesat, material si moral, în toate cauzele privind infractiuni silvice îndreptate împotriva fondului forestier proprietate privată, prin instituirea cărora se asigură protectia vegetatiei forestiere fată de actele de tăiere, rupere, distrugere, degradare sau scoatere din rădăcini de arbori, puieti sau lăstari apartinând acestui fond, nu s-ar putea considera că ocolul silvic, în calitate de reprezentant al statului român, nu ar avea temeiul juridic necesar tragerii la răspundere civilă a celor implicati în săvârsirea unor asemenea infractiuni.

Din moment ce obiectul material al oricărei infractiuni silvice îl constituie vegetatia forestieră, indiferent de forma de proprietate, iar subiectul pasiv principal al acestor infractiuni este statul, interesat în ocrotirea tuturor terenurilor cu vegetatie forestieră, participarea ocolului silvic în procesul penal, ca parte vătămată ori ca parte civilă reprezentând statul, este pe deplin firească si corespunde principiilor de drept ce se degajă din dispozitiile art. 14 si 15 din Codul de procedură penală, coroborate cu cele ale art. 998 si următoarele din Codul civil.

Ca urmare, prin săvârsirea unei infractiuni împotriva fondului forestier proprietate privată, apartinând persoanelor fizice sau juridice, sunt prejudiciate atât patrimoniul si interesele statului, a cărui reprezentare o asigură ocoalele silvice, cât si proprietarul nominal al acelui fond.

În consecintă, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu referire la art. 414² din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că în cazul infractiunilor silvice prevăzute în Legea nr. 46/2008, prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, calitatea de parte vătămată ori de parte civilă o pot avea atât ocolul silvic, ca reprezentant al statului, cât si proprietarul fondului forestier, dacă nu este subiect activ al infractiunii ce face obiectul procesului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si stabilesc:

În cazul infractiunilor prevăzute de Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate privată a persoanei fizice sau persoanei juridice, calitatea de parte vătămată ori de parte civilă o pot avea atât ocolul silvic, în calitate de reprezentant al statului, cât si proprietarul fondului forestier, cu exceptia situatiei în care acesta din urmă este subiect activ al infractiunii.

Obligatorie, potrivit art. 414² alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronuntată în sedintă publică astăzi, 15 martie 2010.

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

judecător LIDIA BĂRBULESCU

Prim-magistrat-asistent,

Adriana Daniela White

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

GUVERNUL ROMÂNIEI

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

DECIZIE

privind modificarea formularelor de înscriere a fonogramelor în Registrul national al fonogramelor, respectiv a videogramelorîn Registrul national al videogramelor

În conformitate cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacitătii administrative a Oficiului

Român pentru Drepturile de Autor, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Referatul Directiei registre, gestiune colectivă si relatii cu publicul nr. 1.121 din 21 mai 2010,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, functionarea, structura

personalului si dotările necesare îndeplinirii atributiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite prezenta decizie.

Art. I. - Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 30/2006 pentru stabilirea si publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacitătii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, a modelelor cererilor-tip privind înregistrarea în registrele nationale administrate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, a modelului formularului special privind marcajele holografice deteriorate si marcajele holografice aplicate pe fonogramele sau videogramele retrase din circuitul comercial, a modelului raportului de aplicare a marcajelor holografice pe fonograme sau videograme, a modelelor certificatelor de înregistrare în registrele nationale administrate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, a modelelor adeverintelor de înscriere în registrele nationale administrate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor si a modelului autorizatiei de înregistrare în Registrul national al multiplicatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 231 din 14 martie 2006, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Formularul C.1., prevăzut în anexa nr. 7, se modifică si se înlocuieste cu anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta decizie.

2. Formularul D.1.1., prevăzut în anexa nr. 8, se modifică si se înlocuieste cu anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezenta decizie.

3. Formularele D.1.2. si D.1.3., prevăzute în anexele nr. 9 si 10, se modifică si se înlocuiesc cu anexa nr. 3, care face parte integrantă din prezenta decizie; anexa nr. 10 devine anexa nr. 9.

4. Formularul D.3.2., prevăzut în anexa nr. 16, se modifică si se înlocuieste cu anexa nr. 4, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. II. - Directia registre, gestiune colectivă si relatii cu publicul va duce la îndeplinire prevederile prezentei decizii.

Art. III. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Robert Bucur

Bucuresti, 26 mai 2010.

Nr. 201.

ANEXA Nr. 1*)

(Anexa nr. 7 la Decizia nr. 30/2006)


	Copyright 1998-2015 DSC.NET All rights reserved.