MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 437/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 437         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 30 iunie 2010

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 715 din 25 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local

 

Decizia nr. 739 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 740 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată

 

Decizia nr. 743 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului

 

Decizia nr. 761 din 3 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea si functionarea institutiilor de medicină legală

 

Decizia nr. 762 din 3 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1312 alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe

 

Decizia nr. 785 din 3 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (1) si art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale art. 18 si art. 19 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor

 

Rectificări la:

- Hotărârea Guvernului nr. 1.634/2009


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 715

din 25 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor „art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local", exceptie ridicată de Ion Nicolaescu în Dosarul nr. 1.524/46/2009 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal, de Adriana-Cristina Flofian în Dosarul nr. 1.580/33/2009 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, de Toth Andrea în Dosarul nr. 1.298/102/2009 (nr. În format vechi 3.081/2009) al Tribunalului Mures - Sectia civilă, de Laurentiu Achimescu în Dosarul nr. 1.381/46/2009 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal, de Ion Popescu în Dosarul nr. 384/64/2009 al Curtii de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal si, respectiv,de GabrielStoian în Dosarul nr. 1.367/46/2009 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 20 mai 2010, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, din oficiu, a dispus conexarea dosarelor nr. 8.522D/2009, nr. 8.514D/2009, nr. 8.499D/2009, nr. 8.478D/2009 si nr. 8.348D/2009 la Dosarul nr. 8.278D/2009, care a fost primul înregistrat, precum si amânarea pronuntării pentru data de 25 mai 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierea din 2 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.524/46/2009, Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor „art. IV din Ordonanta de urgentă a

Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local".

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Ion Nicolaescu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii privind anularea unei decizii a Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale - Inspectia muncii.

Prin încheierea din 9 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.580/33/2009, Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a „dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local".

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Adriana-Cristina Florian într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.298/102/2009 (nr. În format vechi 3.081/2009), Tribunalul Mures - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor „art. IV alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local".

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Toth Andrea într-un litigiu de muncă.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.381/46/2009, Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Laurentiu Achimescu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect solutionarea unei actiuni în anulare a unui act administrativ.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 384/64/2009, Curtea de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a „dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local".

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Ion Popescu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect solutionarea unei actiuni în anulare a unui act administrativ.

Prin încheierea din 9 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.367/46/2009, Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a „dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local".

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Gabriel Stoian într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect solutionarea unei actiuni în anulare a unui act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, având un continut asemănător, autorii acesteia sustin, în esentă, că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 a preluat în integralitate dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2009. Or, prin Decizia nr. 1.259/2009, Curtea Constitutională a constatat că legea de aprobare a acestei din urmă ordonante este neconstitutională, astfel că, pentru aceleasi motive acolo arătate, si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 este neconstitutională. Astfel, se sustine că au fost încălcate dispozitiile art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, deoarece nu a existat o situatie extraordinară care să necesite adoptarea acestei reglementări prin care a fost perturbată activitatea institutiilor publice. În plus, au fost afectate dreptul la muncă, precum si statutul juridic al unor functionari publici cu functii de conducere din sfera serviciilor deconcentrate, prin eliminarea acestora si înlocuirea cu alte functii, ce nu mai sunt publice. Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 încalcă si principiul descentralizării serviciilor publice, prevăzut de art. 120 alin. (1) din Constitutie, si nu corespunde exigentelor privind accesibilitatea si previzibilitatea normei juridice, stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenta sa.

Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal, exprimându-si opinia în Dosarul nr. 8.278D/2009, apreciază „textul ca fiind neconstitutional în măsura în care reia toate dispozitiile pe care le cuprinde si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2009, a cărei lege de aprobare a fost declarată neconstitutională prin Decizia nr. 1.257/2009 a Curtii Constitutionale".

Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, exprimându-si opinia în Dosarul nr. 8.348D/2009, apreciază că argumentele retinute de Curtea Constitutională pentru declararea ca neconstitutională a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 pot fi valide si pentru analiza neconstitutionalitătii Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 105/2009.

Tribunalul Mures - Sectia civilă, exprimându-si opinia în Dosarul nr. 8.478D/2009, arată că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor „art. IV alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009" este întemeiată, acest text fiind contrar prevederilor art. 115 alin. (4) si (6), art. 41 alin. (1) si art. 15 alin. (2) din Constitutie.

Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal, exprimându-si opinia în Dosarul nr. 8.499D/2009, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată nu este întemeiată, deoarece „impunerea unor conditii generale de ocupare pentru diferite functii se corelează cu dispozitiile constitutionale pretins încălcate".

Curtea de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal, exprimându-si opinia în Dosarul nr. 8.514D/2009, consideră că dispozitiile ordonantei de urgentă criticate contravin principiului neretroactivitătii legii, al autonomiei locale si al stabilitătii în exercitarea functiei publice.

Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal, exprimându-si opinia în Dosarul nr. 8.522D/2009, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, pentru aceleasi considerente retinute de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 1.257/2009.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, deoarece, prin Decizia nr. 1.629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constitutională a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierilor de sesizare si din motivările scrise ale autorilor exceptiei, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 6 octombrie 2009, act normativ criticat fie în integralitatea sa, fie numai cu privire la dispozitiile art. IV din acesta.

Văzând dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, în temeiul cărora pot constitui obiect al exceptiei de neconstitutionalitate legi sau ordonante ori dispozitii dintr-o lege sau ordonantă în vigoare, care au legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia, si analizând obiectul cauzelor în care a fost invocată exceptia de fată, Curtea constată că relevante pentru solutionarea acestor litigii sunt doar prevederile art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009, deoarece în temeiul acestora (sau al art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2009, cu un continut identic) au fost emise actele administrative cu caracter individual (ordine ale ministrilor) contestate în fata instantelor de judecată ce au sesizat Curtea Constitutională. Ca atare, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009.

Textele din Constitutie invocate în motivarea exceptiei sunt cele ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 41, art. 44, art. 47, art. 54, art. 73 alin. (3) lit. j), art. 115 alin. (1), (4), (6) si (8) si ale art. 120 alin. (1). De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 pct. 1 din Pactul international cu privire ia drepturile economice, sociale si culturale si ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că, prin Decizia nr. 1.629 din 3 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 14 ianuarie 2010, aceasta a constatat că dispozitiile art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local, sunt neconstitutionale.

Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, „nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale". Văzând si dispozitiile alin. (6) al aceluiasi text de lege, în conditiile în care Curtea a fost sesizată cu solutionarea prezentei exceptii de neconstitutionalitate anterior pronuntării deciziei mentionate, rezultă că exceptia de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Totodată, Curtea observă textul art. 147 alin. (1) din Constitutie, potrivit căruia „Dispozitiile din legile si ordonantele în vigoare [...], constatate ca fiind neconstitutionale, îsi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept". Întrucât asupra prevederilor art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 nu a intervenit nicio modificare în sensul celor prevăzute de textul citat, Curtea constată că aceste dispozitii si-au încetat efectul juridic.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local, exceptie ridicată de Ion Nicolaescu în Dosarul nr. 1.524/46/2009 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal, de Adriana-Cristina Florian în Dosarul nr. 1.580/33/2009 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, de Toth Andrea în Dosarul nr. 1.298/102/2009 (nr. În format vechi 3.081/2009) al Tribunalului Mures - Sectia civilă, de Laurentiu Achimescu în Dosarul nr. 1.381/46/2009 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal, de Ion Popescu în Dosarul nr. 384/64/2009 al Curtii de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal si, respectiv, de Gabriel Stoian în Dosarul nr. 1.367/46/2009 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 mai 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 739

din 1 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietătilor în Dosarul nr. 30.701/3/CA/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 8.227D/2009 al Curtii Constitutionale.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 8.229D/2009 si nr. 8.543D/2009, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de acelasi autor în dosarele nr. 34.444/3/CA/2009 si nr. 40.452/3/CÂ/2009 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde doamna Florica Rusen, parte în Dosarul nr. 8.227D/2009, personal si asistată de domnul Eugen Sebastian Cudrici, avocat membru al Baroului Bucuresti. Acelasi avocat răspunde si în calitate de apărător ales al domnului Paris Ciciu, parte în dosarele nr. 8.229D/2009 si nr. 8.543D/2009. Se constată lipsa autorului exceptiilor de neconstitutionalitate si a celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect al cauzelor mentionate, pune în discutie problema conexării lor.

Părtile prezente, personal sau prin reprezentant, precum si procurorul sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 8.229D/2009 si nr. 8.543D/2009 la Dosarul nr. 8.227D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul părtilor. Apărătorul acestora solicită respingerea ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor din Legea fundamentală invocate de autorul exceptiei. Precizează că Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietătilor a formulat criticile de neconstitutionalitate cu privire la prevederile art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 exclusiv în scopul paralizării demersurilor făcute în vederea obligării acesteia la respectarea unor hotărâri judecătoresti pronuntate împotriva sa.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 18 noiembrie 2009, 6 noiembrie 2009 si 10 decembrie 2009, pronuntate în dosarele nr. 30.701/3/CA/2009, nr. 34.444/3/CA/2009 si, respectiv, nr. 40.452/3/CA/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Exceptia a fost ridicată de Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietătilor în cauze având ca obiect „sanctiune pentru neexecutare hotărâre".

În motivările exceptiei de neconstitutionalitate, având un continut identic, autoarea acestora sustine că necomunicarea hotărârilor pronuntate de instante în solutionarea recursurilor creează o situatie defavorabilă pentru părtile care nu s-au putut prezenta la proces, în comparatie cu părtile aflate în procedura de judecată a fondului sau a apelului. Ca urmare a faptului că hotărârile instantei de recurs nu se comunică si nu se publică, se poate pierde termenul de introducere a cererii de contestatie în anulare sau de revizuire. Precizează că, din cauza lipsei de personal, a solicitat judecata în lipsă în toate etapele procesuale, în aceste conditii, sustine că se încalcă dispozitiile art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevăd interzicerea oricărei forme de discriminare, care enumera exemplificativ, si nu limitativ cele mai frecvente forme de discriminare.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că părtile din proces au obligatia de a urmări desfăsurarea acestuia, astfel încât necomunicarea către debitor a hotărârii pronuntate în recurs nu este de natură să îl exonereze pe acesta de îndeplinirea obligatiilor stabilite în sarcina sa.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului, în punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 8.543D/2009, apreciază că prevederile de lege criticate sunt constitutionale, reiterând cele retinute de Curtea Constitutională cu privire la conformitatea acestora cu dispozitiile din Legea fundamentală, invocate si de autorul acestei exceptii de neconstitutionalitate, prin Decizia nr. 920/2009.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al


României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată si completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 24 alin. (1): „(1) Dacă în urma admiterii actiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotărârii definitive si irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - „Nediscriminarea", coroborate cu cele ale art. 148 din Constitutie -„Integrarea în Uniunea Europeană".

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, retinând, prin Decizia nr. 920 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009, că autoritătile publice pot fi întotdeauna reprezentate, în procesele în care sunt parte, fie de către un consilier juridic, care are obligatia de serviciu de a depune toate diligentele posibile pentru apărarea intereselor institutiei, fie de un avocat angajat în baza unui contract de asistentă juridică si reprezentare, fie chiar de un salariat al acestora, anume desemnat în baza unei procuri speciale de reprezentare în justitie. Prin intermediul unui astfel de reprezentant, pe care nimic nu îl împiedică să facă demersurile necesare pentru a afla solutia pronuntată de instantă în recurs, autoritatea publică are posibilitatea de a lua cunostintă de solutia pronuntată în recurs, astfel încât să poată duce la îndeplinire dispozitivul hotărârii, în respectul principiilor statului de drept, cărora li se subsumează si conformarea la imperativele cuprinse în hotărârile judecătoresti.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudente, solutia si considerentele deciziei amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietătilor în dosarele nr. 30.701/3/CA/2009, nr. 34.444/3/CA/2009 si nr. 40.452/3/CA/2009 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 iunie 2010.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 740

din 1 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vero-Zal" - S.R.L. din Zalău în Dosarul nr. 6.126/337/2008 al Judecătoriei Zalău.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, apreciind că se impune mentinerea solutiei pronuntate de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 821/2007.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 6.126/337/2008, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Vero-Zal" - S.R.L. din Zalău într-o cauză având ca obiect solutionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de contraventie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că textul de lege criticat oferă autoritătilor publice posibilitatea „să autorizeze în prealabil exercitiul comercial", creând premisa elaborării si aplicării unor norme diferite pe acelasi „areal administrativ-teritorial". Lăsarea la latitudinea autoritătilor administratiei publice locale a prerogativei de a face reguli proprii pentru comerciantii din zona lor de operare reprezintă o încălcare a accesului liber la actul de comert si a principiului egalitătii în fata legii si a autoritătilor publice.

Judecătoria Zalău observă, mai întâi, că autorul exceptiei critică dispozitiile art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 în varianta anterioară modificării operate prin Legea de aprobare a acesteia nr. 650/2002, textul stabilind, înainte de această modificare, că „Orice exercitiu comercial se desfăsoară numai pe baza autorizării prealabile de către autoritătile administratiei publice, în conditiile legii". Consideră că, în actuala redactare, exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât obligatia de a desfăsura orice exercitiu în urma obtinerii unei autorizatii în conditiile legii incumbă tuturor comerciantilor, fără privilegii si fără discriminări. Precizează că autorizarea prealabilă a exercitiului comercial este în acord cu principiul statuat la nivel constitutional al descentralizării si autonomiei locale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată, aprobată prin Legea nr. 650/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002. Ordonanta a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007. În prezent, textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 5 alin. (1): „Orice exercitiu comercial se desfăsoară numai de către comercianti autorizati în conditiile legii."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor din Constitutie cuprinse la art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice si la art. 45 care garantează libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că s-a mai pronuntat asupra prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată, astfel cum a fost modificată prin Legea de aprobare nr. 650/2002. Este vorba despre Decizia nr. 821 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, prin care a retinut că textul de lege care stabileste că „orice exercitiu comercial se desfăsoară numai de către comercianti autorizati în conditiile legii" nu reprezintă o încălcare a principiului constitutional privind egalitatea în drepturi a cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice si nici a libertătii comertului. În acest sens, Curtea a constatat că necesitatea autorizării se impune tuturor comerciantilor, persoane fizice sau juridice, care desfăsoară activităti în sectorul comercial sau al serviciilor de piată, în conditiile legii, fără niciun fel de discriminare, iar obligatia obtinerii unei asemenea autorizatii nu contravine libertătii comertului, ci se impune în scopul disciplinării, al ordonării activitătii comerciale într-un cadru care să asigure caracterul loial al sistemului concurential si protectia consumatorului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudentei amintite, solutia pronuntată îsi mentine valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vero-Zal" - S.R.L. din Zalău în Dosarul nr. 6.126/337/2008 al Judecătoriei Zalău.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 iunie 2010.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 743

din 1 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Nord Est Investment" - S.R.L. Timisoara, Tiberiu Tuszing si Raluca Burcus Săvulescu în Dosarul nr. 5.390.1/30/2008 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudentei dezvoltate de Curtea Constitutională cu privire la textul de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 5390.1/30/2008, Curtea de Apel Timisoara - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Nord Est Investment" - S.R.L. Timisoara, Tiberiu Tuszing si Raluca Burcus Săvulescu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei cereri de radiere a unor mentiuni din registrul comertului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că obligarea, prin dispozitiile criticate, la formularea unei actiuni de desfiintare sau de modificare a actelor care au stat la baza mentiunii la registrul comertului îngrădeste dreptul de acces liber la justitie. Se arată că „părtile nu sunt egale în fata legii", întrucât sunt obligate „să demareze, anterior solicitării de radiere a unei notări, un litigiu, fără ca beneficiarul acelei notări, anterior notării, să fie obligat de vreo instantă de judecată să ratifice actul în baza căruia se solicita notarea". Autorii precizează că, „în situatia în care, anterior solicitării cererii de radiere, sunt obligati să formuleze o actiune separată, radierea notărilor de la registrul comertului nu se va mai putea face într-un termen rezonabil".

Curtea de Apel Timisoara - Sectia comercială apreciază că prevederile art. 25 din Legea nr. 26/1990 sunt neconstitutionale, în măsura în care persoanei prejudiciate ca efect al unei înmatriculări ori printr-o mentiune în registrul comertului i se impune să parcurgă două cicluri procesuale contencioase, pentru valorificarea sau recunoasterea dreptului ori a interesului legitim, în fata justitiei, cu privire la înmatricularea sau mentiunea prejudiciabilă. Consideră că se înfrânge principiul autoritătii de lucru judecat reflectat de hotărârea judecătorească irevocabilă prin care au fost desfiintate, în tot sau în parte, sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, astfel cum au fost modificate si completate prin art. VIII pct. 23 din titlul II al cărtii a II-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei. Textul de lege criticat are următoarea redactare:

- Art. 25: „(1) Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o mentiune în registrul comertului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoresti irevocabile au fost desfiintate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă mentionarea în registrul comertului.

(2) Cererea se depune si se mentionează în registrul comertului la care s-a făcut înmatricularea comerciantului. În termen de 3 zile de la data depunerii oficiul registrului comertului înaintează cererea tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul comerciantului, iar în cazul sucursalelor înfiintate în alt judet, tribunalului din acel judet.

(3) Tribunalul se pronuntă asupra cererii cu citarea oficiului registrului comertului si a comerciantului.

(4) Hotărârea judecătorească de solutionare a cererii poate fi atacată numai cu recurs, iar termenul de recurs curge de la pronuntare, pentru părtile prezente, si de la comunicare, pentru părtile lipsă.

(5) Oficiul registrului comertului va efectua radierea si va publica hotărârea judecătorească irevocabilă în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala părtii care a introdus cererea. În acest scop, instanta va comunica oficiului registrului comertului hotărârea judecătorească, în copie legalizată, cu mentiunea rămânerii irevocabile."


În opinia autorilor exceptiei, prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în fata legii si art. 21 privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, solutionat într-un termen rezonabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că s-a mai pronuntat asupra textului de lege criticat, retinând, prin Decizia nr. 241 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 5 mai 2006, că prevederile art. 25 din Legea nr. 26/1990 reprezintă norme procedurale care reglementează aspecte referitoare la functionarea societătilor comerciale în conditii de legalitate, care nu contin dispozitii de natură să îngrădească dreptul de liber acces la justitie ori dreptul de a beneficia de un proces echitabil. De asemenea, prin Decizia nr. 1.144 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 8 ianuarie 2008, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate prevăd, în mod evident, tocmai dreptul persoanelor prejudiciate printr-o înregistrare păgubitoare în registrul comertului de a se adresa instantei de judecată, precum si posibilitatea folosirii unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoresti de solutionare a cererii, iar conditionarea dreptului de a cere radierea înregistrării de desfiintarea, prin hotărâri judecătoresti irevocabile, a actelor care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea nu semnifică îngrădirea accesului la justitie. Această normă legală constituie o parte integrantă a modalitătii în care legiuitorul a dorit să reglementeze cap. III al Legii nr. 26/1990, intitulat „Efectuarea înregistrărilor", fiind astfel respectate dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie.

De altfel, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat că accesul la structurile judecătoresti si la mijloacele procedurale, inclusiv la căile de atac, se face cu respectarea regulilor de competentă si procedura de judecată stabilite de lege. În instituirea regulilor de acces al justitiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este tinut de respectul principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice. Or, prevederile art. 25 din Legea nr. 26/1990 nu sunt de natură să introducă disparităti de tratament juridic între persoanele îndreptătite să se prevaleze de acestea în apărarea drepturilor si a intereselor lor legitime.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudentei amintite, solutia pronuntată prin deciziile amintite si argumentele pe care aceasta s-a bazat îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, exceptie ridicată de reclamantii Societatea Comercială „Nord Est Investment" - S.R.L. Timisoara, Tiberiu Tuszing si Raluca Burcus Săvulescu în Dosarul nr. 5.390.1/30/2008 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 iunie 2010.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 761

din 3 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea si functionarea institutiilor de medicină legală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 din Ordonanta Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea si functionarea institutiilor de medicină legală, exceptie ridicată de loan Macea în Dosarul nr. 1.504/117/2008 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penală si pentru cauze cu minori si de familie.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, personal si asistat de avocatul Veronica Dinescu, cu împuternicire la dosar.


Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul, apărătorul autorului sustine exceptia astfel cum aceasta a fost formulată în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibilă, întrucât critica autorului priveste probleme de interpretare si aplicare a legii. De asemenea, apreciază că modificarea textului criticat, solicitată de autorul exceptiei, nu intră în competenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.504/117/2008, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penală si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 din Ordonanta Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea si functionarea institutiilor de medicină legală.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de loan Macea în cadrul unei actiuni penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine că textul de lege criticat îi încalcă acestuia dreptul la un proces echitabil, întrucât instanta, datorită faptului că avizele Comisiei superioare medico-legale nu sunt motivate, a trecut la solutionarea laturii penale a cauzei cu probe ce nu pot fi verificate si combătute. Arată că respectiva comisie ar fi trebuit să avizeze motivat unul dintre cele două rapoarte medico-legale existente în cauză si să motiveze stiintific de ce nu si-a însusit concluziile Comisiei de avizare si control al actelor. Consideră că instantele de judecată au interpretat concluziile Comisiei superioare cu usurintă, datorită faptului că nu au fost motivate.

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penală si pentru cauze cu minori si de familie nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu încalcă liberul acces la justitie al părtilor. Arată că autorul exceptiei nu formulează o reală critică de neconstitutionalitate, ci semnalează o serie de probleme de interpretare si aplicare a legii, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 din Legea nr. 1/2000 este inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constitutional. Precizează că activitatea Comisiei superioare medico-legale nu îmbracă o formă jurisdictională, astfel încât părtile îsi pot valorifica drepturile prin formularea de cereri în fata instantelor judecătoresti, solicitând administrarea oricăror probe în apărarea lor si exercitând căile de atac prevăzute de lege. Consideră că instituirea obligatiei motivării de către Comisia superioară a concluziilor asupra actelor medico-legale ce nu pot fi avizate si a propriilor concluzii ar constitui o modificare a

dispozitiilor criticate, or, Curtea Constitutională nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja instituite.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 24 din Ordonanta Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea si functionarea institutiilor de medicină legală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 996 din 10 noiembrie 2005. Din motivarea autorului reiese însă că acesta critică doar prevederile alin. (2) al art. 24 din ordonantă, astfel încât obiect al exceptiei îl constituie numai acest text, având următorul continut: „în cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioară medico-legală recomandă refacerea totală sau partială a lucrărilor la care se referă actele primite pentru verificare si avizare, formulând propuneri în acest sens sau concluzii proprii."

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul nu formulează o veritabilă critică de neconstitutionalitate, în realitate fiind nemultumit de interpretarea si aplicarea legii de către instanta de judecată. În mai multe rânduri, Curtea Constitutională a statuat în jurisprudentă că nu intră în competenta sa controlul interpretării legii de către instantele judecătoresti si nici modul de aplicare a legii, astfel încât, sub acest aspect, exceptia apare ca fiind inadmisibilă.

În ceea ce priveste propunerea autorului exceptiei de completare a legii, prin adăugarea la textul criticat a obligativitătii Comisiei de a motiva stiintific concluziile acesteia cu privire la actele medico-legale ce nu pot fi avizate, precum si propriile concluzii, constatăm că, în conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". De asemenea, potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) din Constitutie, „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării", astfel încât instanta de control constitutional nu se poate substitui acestuia pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja instituite. Prin urmare, si sub acest aspect exceptia urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea si functionarea institutiilor de medicină legală, exceptie ridicată de loan Macea în Dosarul nr. 1.504/117/2008 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penală si pentru cauze cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iunie 2010.

 

PRESEDINTE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Toma

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 762

din 3 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1312 alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe

 

Augustin Zegrean - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1312 alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, exceptie ridicată de Societatea Română de Televiziune si de Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale în fata Completului de arbitraj al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale, prin directorul executiv, precum si partea Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, prin avocatul Andreea lulia Stratulă, cu împuternicire la dosar. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Apărătorul părtii Uniunea Producătorilor de Fonograme din România se opune acordării unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii pentru amânarea judecării cauzei, având în vedere timpul scurs de la sesizarea Curtii cu exceptia de neconstitutionalitate.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei.

Având cuvântul, reprezentantul autorului sustine exceptia astfel cum aceasta a fost formulată în fata instantei de judecată.

Apărătorul părtii Uniunea Producătorilor de Fonograme din România solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibilă, întrucât aceasta nu a fost ridicată în fata unei instante judecătoresti sau a unei instante de arbitraj comercial. Pe fond, apreciază că exceptia este neîntemeiată si depune concluzii scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Reprezentantul autorului depune concluzii scrise în vederea admiterii exceptiei, solicitând amânarea pronuntării deciziei Curtii.

În conformitate cu dispozitiile art. 260 din Codul de procedură civilă, Curtea respinge cererea de amânare a pronuntării.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 215R din 16 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.824/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală a admis recursul formulat împotriva încheierii prin care Completul de arbitraj al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1312 alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe si a sesizat Curtea Constitutională cu solutionarea acestei exceptii.


Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Română de Televiziune si de Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale în cadrul unei proceduri de arbitraj în fata Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii sustin că dispozitiile de lege criticate reglementează o procedură administrativ-jurisdictională obligatorie si contra cost, fapt ce îngrădeste dreptul liberului acces la justitie, deoarece părtile sunt tinute să urmeze această procedură, neputându-se adresa în mod liber justitiei pentru valorificarea drepturilor si intereselor legitime ale acestora. Apreciază că se încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât, în situatia în care nu achită onorariul arbitrilor, părtile sunt lipsite de posibilitatea de a-si exercita drepturile procesuale. Consideră că teza a treia a alin. (9) al art. 1312 contravine prevederilor art. 129 din Constitutie, deoarece împotriva hotărârii curtii de apel nu se poate exercita calea recursului, astfel încât nu se asigură respectarea dublului grad de jurisdictie. Arată că, în urma arbitrajului obligatoriu, completul arbitrai pronuntă o hotărâre arbitrală, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind opozabilă tuturor utilizatorilor, inclusiv celor ce nu au participat la negociere si arbitraj, astfel încât procedura arbitrajului pentru adoptarea hotărârii reprezintă o jurisdictie administrativă, care ar trebui să fie facultativă si gratuită, iar nu una obligatorie si contra cost.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că procedura arbitrajului reglementată de legea drepturilor de autor are un caracter jurisdictional, reprezentând o varietate a arbitrajului civil. În privinta efectelor sale juridice, hotărârea arbitrală este asimilată unei hotărâri judecătoresti, potrivit art. 363 din Codul de procedură civilă, putând fi atacată în fata instantei specializate în drept civil. Consideră că dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de către autorii exceptiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că actele comisiei de arbitraj sunt acte juridice cu caracter jurisdictional, fără a fi însă acte administrative, întrucât comisia de arbitraj nu se încadrează în categoria autoritătilor publice, astfel cum acestea sunt definite de Legea contenciosului administrativ. Apreciază că reglementarea unei singure căi de atac la instanta de judecată împotriva unei hotărâri arbitrale, în domeniul special al protectiei dreptului de autor si a drepturilor conexe, nu contravine principiului accesului liber la justitie. Invocă, în acest sens, jurisprudenta Curtii în materie.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constitutionale. Arată că acestea nu încalcă prevederile din Constitutie invocate si face referire, în acest sens, la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1312 alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, astfel cum a fost modificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 septembrie 2005, si prin Legea nr. 329/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006, având următorul continut: „(3) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate fi solicitat, pentru initierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, în următoarele situatii:

a) entitătile care alcătuiesc o parte ce urmează să participe la negociere nu au putut conveni asupra punctului de vedere comun ce trebuie prezentat celeilalte părti;

b) cele două părti aflate în negociere nu au putut conveni o formă unică a metodologiei în termenul prevăzut la alin. (1);

c) organismele de gestiune colectivă nu au putut conveni încheierea unui protocol de repartizare a remuneratiilor si de stabilire a comisionului datorat colectorului unic.

(4) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de la solicitarea arbitrajului, convoacă părtile în vederea desemnării, prin tragere la sorti, a 5 arbitri titulari, care vor constitui completul de arbitraj, si a 3 arbitri de rezervă. Acestia din urmă îi vor înlocui, în ordinea tragerii la sorti, pe arbitrii titulari indisponibili. Desemnarea arbitrilor prin tragere la sorti se face si în cazul absentei părtilor convocate.

(5) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de la data desemnării arbitrilor, convoacă la sediul său arbitrii desemnati si părtile, în vederea constituirii completului de arbitraj. Completul de arbitraj stabileste: onorariul brut, prin negociere cu părtile, primul termen, dar nu mai târziu de 5 zile, precum si locul arbitrajului si informează părtile.

(6) Cele două părti aflate în arbitraj, organismele de gestiune colectivă si, respectiv, utilizatorii sau alti plătitori contribuie în mod egal la plata onorariului. Sumele se depun la casieria Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, înainte de primul termen de arbitraj. Neplata în termen atrage decăderea părtii care nu a achitat onorariul din dreptul de a propune probe si de a formula concluzii pe durata arbitrajului.

(7) Arbitrii au obligatia ca în termen de 30 de zile de la primul termen al arbitrajului să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor hotărârea cuprinzând forma finală a metodologiilor supuse arbitrajului, în vederea comunicării către părti. În mod exceptional, arbitrii pot solicita, motivat, Oficiului Român pentru Drepturile de Autor prelungirea acestui termen cu maximum 15 zile. Arbitrii îsi pot ridica onorariul de la casieria Oficiului Român pentru Drepturile de Autor numai după depunerea hotărârii arbitrale.


(8) Hotărârea arbitrată privind forma definitivă a metodologiilor se comunică părtilor de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului, prin decizie a directorului general, emisă în termen de cinci zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat si nu se pot acorda reduceri la plata remuneratiilor datorate, altele decât cele prevăzute în metodologiile publicate.

(9) În termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii arbitrate, părtile pot face apel împotriva acesteia la instanta Curtii de Apel Bucuresti, care se va pronunta asupra cauzei în complet civil. Hotărârea arbitrată este executorie de drept până la pronuntarea solutiei cu privire la mentinerea sau modificarea metodologiilor. Solutia Curtii de Apel Bucuresti este definitivă si irevocabilă, se comunică Oficiului Român pentru Drepturile de Autor si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului general, emisă în termen de 5 zile de la data comunicării."

Autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie si art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. De asemenea, autorii consideră că textele de lege criticate contravin si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveste constitutionalitatea dispozitiilor art. 1312 alin. (3) si (9), Curtea s-a mai pronuntat, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale pretins a fi încălcate. Astfel, prin Decizia nr. 661 din 8 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006, si prin Decizia nr. 88 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 8 martie 2006, Curtea a constatat că reglementarea unei singure căi de atac la instanta de judecată împotriva unei hotărâri arbitrale, în domeniul special al protectiei dreptului de autor si a drepturilor conexe, nu contravine principiului constitutional al accesului liber la justitie. Sub acest aspect, Curtea a retinut în jurisprudenta sa, de exemplu, în Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că principiul constitutional al liberului acces la justitie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime nu are semnificatia accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac si nici la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste actul de justitie. Mai mult, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Cauza Golder împotriva Regatului Unit, 1975) s-a statuat că „dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut". S-a arătat că, „fiind vorba de un drept pe care Conventia l-a recunoscut fără să-l definească în întelesul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu continutul oricărui drept". Pentru aceleasi considerente nu poate fi primită nici sustinerea potrivit căreia textul de lege criticat încalcă dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 129 din Constitutie, referitoare la folosirea căilor de atac. Hotărârea arbitrală este un act juridic cu caracter jurisdictional, care, potrivit art. 363 alin. 3 din Codul de procedură civilă, este asimilată unei hotărâri judecătoresti în ceea ce priveste efectele, chiar dacă membrii completului arbitrai nu sunt judecători, în sensul art. 124 si 125 din Constitutie, iar instituirea unei singure căi de atac împotriva acesteia reprezintă o regulă procedurală specială, reglementată de legiuitor, în temeiul atributiilor sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

De asemenea, în cuprinsul Deciziei nr. 1.061 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 7 august 2009, Curtea a constatat că întreaga procedură de negociere a metodologiilor este constitutională, asigurând atât garantarea accesului la justitie, prin instituirea căii de atac împotriva hotărârii arbitrale, cât si controlul judecătoresc asupra unui act administrativ, deciziile Oficiului Român pentru Drepturi de Autor putând fi atacate la instanta de contencios administrativ, ceea ce s-a si întâmplat în cauza în care a fost invocată exceptia de neconstitutionalitate. Împrejurarea că nu toti utilizatorii pot uza de calea de atac a apelului prevăzută la art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996, deoarece nu au participat la negocieri, nu este de natură a califica textele de lege criticate ca fiind neconstitutionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, argumentarea si solutia retinute în deciziile citate îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1312 alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, exceptie ridicată de Societatea Română de Televiziune si de Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale în fata Completului de arbitraj al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iunie 2010.

 

PRESEDINTE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Toma


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 785

din 3 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (1) si art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale art. 18 si art. 19 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor

 

Augustin Zegrean - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Simona Ricu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor „art. 3 alin. (1) si art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale art. 18 si art. 19 din acelasi act normativ", exceptie invocată de Societatea Comercială „EWB Transport" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.389/309/2008 al Tribunalului Sălaj Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 20 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.389/309/2008, Tribunalul Sălaj - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor „art. 3 alin. (1) si art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale art. 18 si art. 19 din acelasi act normativ", exceptie invocată de Societatea Comercială „EWB Transport" - S.R.L. din Oradea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispozitiile din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 criticate sunt neconstitutionale întrucât îngrădesc atât libertatea comertului, cât si libertatea economică si, totodată, „limitează posibilitatea societătii în cauză de a se apăra si de a aduce dovezi împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor". În ceea ce priveste dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 criticate, acestea sunt neconstitutionale deoarece nu prevăd obligatia, pentru agentul constatator, de a mentiona probele care au stat la baza constatărilor din procesul-verbal, „iar persoana sanctionată, devenită contravenient prin simpla completare a câmpurilor libere din formularul tipizat al procesului-verbal, are obligatia de a-si dovedi nevinovătia".

Tribunalul Sălaj - Sectia civilă apreciază că exceptia invocată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

În ceea ce priveste obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, acesta îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozitiile „art. 3 alin. (1) si art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale art. 18 si art. 19 din acelasi act normativ". Din examinarea considerentelor încheierii de sesizare, precum si a concluziilor scrise depuse la dosarul instantei de judecată de către autor rezultă că obiect al exceptiei îl constituie dispozitiile art. 3 alin. (1) si art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, precum si dispozitiile art. 18 si art. 19 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, cu modificările si completările ulterioare, astfel încât cu privire la aceste dispozitii Curtea urmează a se pronunta.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 3 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001: ,Actele normative prin care se stabilesc contraventii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contraventii si sanctiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sanctiunii cu amenda se vor stabili limita minimă si maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili si tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârsirea contraventiilor.";

- Art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001: „Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde în mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului în care a fost săvârsită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitătii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctionează contraventia; indicarea societătii de asigurări, în situatia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac si organul la care se depune plângerea.";


- Art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992: „Consumatorii au dreptul de a fi informati, în mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere ratională, în conformitate cu interesele lor, între produsele si serviciile oferite si să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinatiei acestora, în deplină securitate.";

- Art. 19 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992: „Informarea consumatorilor despre produsele si serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare si caracterizare ale acestora, care se înscriu în mod vizibil, lizibil, usor de înteles, într-o formă care să nu permită stergerea si să nu fie inscriptionate în locuri obscure, să nu fie întrerupte prin desen sau imagini, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică, contract, instructiunile de folosire ori altele asemenea, ce însotesc produsul sau serviciul, în functie de natura acestuia."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 45 - Libertatea economică si art. 135 - Economia.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată si urmează a fi respinsă.

Astfel, dispozitiile din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 criticate nu aduc atingere sub niciun aspect egalitătii în drepturi, fiind deopotrivă aplicabile tuturor destinatarilor săi aflati în situatii identice, fără privilegii si fără discriminări, iar simpla desemnare a unei persoane ca fiind contravenient nu înseamnă si stabilirea vinovătiei sale. De altfel, referitor la „obligatia contravenientului de a-si dovedi nevinovătia", Curtea s-a pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, retinând, cu acel prilej, că procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucură de prezumtia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumtia de care se bucură. În acest caz, instanta de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îsi demonstreze propria nevinovătie, revenind instantei de judecată obligatia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii si aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozitiile Codului de procedură civilă, instantele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contraventia intră sub incidenta art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate sustine răsturnarea sarcinii probei.

În ceea ce priveste art. 18 si art. 19 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, prin care este reglementat dreptul consumatorilor de a fi informati în mod complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de către operatorii economici, informare care se realizează prin elemente de identificare si caracterizare a acestora expres prevăzute de lege, nu aduc atingere prevederilor Legii fundamentale care garantează accesul liber la o activitate economică si libera initiativă sau care prevăd obligatia statului de a asigura libertatea comertului.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (1) si art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si dispozitiile art. 18 si art. 19 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, exceptie invocată de Societatea Comercială „EWB Transport" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.389/309/2008 al Tribunalului Sălaj - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iunie 2010.

 

PRESEDINTE,

AUGUSTJN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Marieta Safta

 

 

RECTIFICĂRI

 

La privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 4 ianuarie 2010, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I"):

- În anexa nr. 2, la litera C pozitia 54, în loc de: „54. Societatea Comercială «Institutul National pentru Securitate Minieră si Protectie Antiexplozivă - INSEMEX» - S.A. Petrosani" se va citi: „54. Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră si Protectie Antiexplozivă - INSEMEX Petrosani".


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.