MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 139/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 139         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 2 martie 2010

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

138. - Hotărâre privind organizarea unei serii de manifestări culturale si de diplomatie publică pentru marcarea zilei de 20 martie, Ziua Internatională a Francofoniei

 

144. - Hotărâre privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            M.26. - Ordin al ministrului apărării nationale privind delegarea către secretarul de stat pentru relatia cu Parlamentul, informare publică si cresterea calitătii vietii personalului a competentei îndeplinirii unor atributii aflate în responsabilitatea ministrului apărării nationale

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

Hotărârea din 6 decembrie 2007, definitivă la 6 martie 2008, în Cauza Ilutiu împotriva României

 

Hotărârea din 3 februarie 2009, definitivă la 3 mai 2009 (reparatie echitabilă), în Cauza Ilutiu împotriva României

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

            158. - Hotărâre pentru completarea anexei la Hotărârea Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 155/2010 privind atribuirea calitătii si a dreptului de exercitare a profesiei de auditor financiar pentru persoanele care posedă o calificare profesională în audit financiar sau în profesii asimilate acestuia, atribuită de alt stat în acord cu reglementările specifice din acel stat

 

ACTE ALE FONDULUI DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR

 

            1. - Comunicat privind lista institutiilor de credit participante la Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar ai căror deponenti beneficiază de garantarea, prin plata de compensatii, a depozitelor constituite la acestea

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind organizarea unei serii de manifestări culturale si de diplomatie publică pentru marcarea zilei de 20 martie, Ziua Internatională a Francofoniei

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă organizarea unei serii de manifestări culturale si de diplomatie publică pentru marcarea zilei de 20 martie, Ziua Internatională a Francofoniei.

(2) Manifestările sunt organizate în tară prin centrala Ministerului Afacerilor Externe, iar în afara tării prin misiunile diplomatice ale României.

Art. 2. - (1) Cheltuielile aferente pregătirii si realizării manifestărilor, în cuantum de 200 mii lei, se asigură din bugetul aprobat Ministerului Afacerilor Externe pe anul 2010.

(2) În completarea finantării cheltuielilor aferente manifestărilor prevăzute la art. 1 se pot atrage fonduri provenite din donatii si sponsorizări, precum si din alte surse, în conditiile legii.


(3) Din suma prevăzută la alin. (1) pot fi efectuate următoarele categorii de cheltuieli:

a) cazarea si transportul intern sau international al membrilor colectivelor artistice, conferentiarilor, elevilor, altor participanti la aceste manifestări;

b) publicitate, materiale promotionale, informare, invitatii;

c) închirierea spatiilor, a unor echipamente tehnice sau instrumente, achizitionare de bilete la spectacole;

d) diurne legale, onorarii pentru artisti, remuneratii pentru colaboratori, drepturi de autor, drepturi de distributie;

e) transport international de materiale de prezentare a României, de filme, decoruri, cărti, diverse expozitii;

f) plata de contributii la bugetul comun al manifestărilor organizate în străinătate, în colaborare cu ambasadele francofone, Institutul Francez, Alianta Franceză sau la bugetul grupurilor de lucru francofone însărcinate cu organizarea acestora;

g) actiuni de protocol, reprezentare si receptie.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

p. Ministrul afacerilor externe,

Anton Niculescu,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 23 februarie 2010.

Nr. 138.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 40 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Ministerul Sănătătii este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Cristian Popisteanu nr. 1-3, sectorul 1, si reprezintă autoritatea centrală în domeniul asistentei de sănătate publică.

Art. 2. - Ministerul Sănătătii îndeplineste următoarele atributii principale:

a) elaborează politici, strategii si programe de actiune în domeniul sănătătii populatiei, în acord cu Programul de guvernare, coordonează si controlează implementarea politicilor, strategiilor si programelor din domeniul sănătătii populatiei, la nivel national, regional si local;

b) evaluează si monitorizează starea de sănătate a populatiei, ia măsuri pentru îmbunătătirea acesteia si informează Guvernul referitor la indicatorii de sănătate, tendintele de evolutie si despre măsurile necesare pentru îmbunătătirea acestora;

c) reglementează modul de organizare si functionare a sistemului de sănătate;

d) monitorizează, controlează si evaluează activitatea institutiilor sanitare si ia măsuri pentru îmbunătătirea calitătii asistentei medicale acordate populatiei;

e) asigură, în colaborare cu institutiile administratiei publice centrale si locale, resursele umane, materiale si financiare necesare functionării institutiilor din sistemul public de sănătate;

f) colaborează cu reprezentantii autoritătilor administratiei publice centrale si locale, cu cei ai societătii civile si cu mass-media în scopul educatiei pentru sănătate a populatiei si adoptării unui stil de viată sănătos;

g) participă la limitarea efectelor apărute în urma dezastrelor, calamitătilor si epidemiilor în domeniul său de competentă;

h) reprezintă Guvernul României în relatiile cu Organizatia Mondială a Sănătătii si cu alte organisme internationale, în domenii de interes;

i) elaborează, implementează si coordonează programe nationale de sănătate, în scopul realizării obiectivelor politicii de sănătate publică;

j) gestionează, prin structuri specializate, programele internationale de asistentă financiară pentru sustinerea reformei în sănătate si pentru cresterea calitătii asistentei medicale acordate populatiei;

k) colaborează cu Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si implementează proiecte si programe.

Art. 3. - În activitatea sa, Ministerul Sănătătii urmăreste îndeplinirea următoarelor obiective generale:

a) realizarea unui sistem de sănătate modern si performant, adaptat nevoilor populatiei si compatibil cu cel din statele membre ale Uniunii Europene;

b) reorganizarea sistemului de sănătate, cu descentralizare organizatională si decizională;

c) îmbunătătirea permanentă a stării de sănătate a populatiei si accesul echitabil la servicii de sănătate pentru toate categoriile de populatie, inclusiv pentru cea din mediul rural;

d) dezvoltarea sistemului calitătii actului medical si a sigurantei pacientului;

e) dezvoltarea unui sistem de alocare a resurselor în sănătate bazat pe criterii de transparentă, calitate si evidente medicale;

f) diversificarea si utilizarea de noi metode de finantare a serviciilor spitalicesti care să aibă ca bază performanta si calitatea serviciilor oferite pacientilor;

g) dezvoltarea asigurărilor private de sănătate;


h) definirea unor noi reguli de compensare si de stabilire a pretului la medicamente pentru asigurarea utilizării în conditii de cost/eficientă a resurselor publice;

i) dezvoltarea unor politici sectoriale coerente de formare, dezvoltare si alocare a resurselor umane în sectorul sanitar;

j) dezvoltarea sistemului de sănătate publică la nivel national, regional si local în vederea eficientizării supravegherii si controlului bolilor transmisibile, netransmisibile si impactului factorilor de mediu asupra sănătătii populatiei;

k) educatia pentru sănătate a populatiei în scopul deprinderii comportamentelor preventive si al îmbunătătirii indicatorilor demografici, cresterii calitătii vietii si reducerii nevoilor de îngrijiri medicale;

l) perfectionarea managementului sistemului informatic al sistemului de sănătate.

Art. 4. - (1) În îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 3, Ministerul Sănătătii exercită atributiile prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, precum si alte atributii, după cum urmează:

1. organizează, coordonează si controlează, după caz, activităti de: asistentă de sănătate publică, promovare a sănătătii si medicinei preventive, asistentă medicală de urgentă, curativă, de recuperare medicală, asistentă medicală la domiciliu, care se acordă prin unitătile sanitare publice sau private, precum si asistentă de medicină legală si de medicină sportivă;

2. asigură supravegherea si controlul aplicării legislatiei de către institutiile si organismele care au responsabilităti în domeniul sănătătii publice, al asigurărilor sociale de sănătate si de către unitătile sanitare din sectorul privat de asistentă medicală, colaborând în acest scop cu organismele profesionale din domeniul medico-sanitar din România, autoritătile publice locale si cu alte institutii abilitate;

3. organizează informatizarea sistemului de sănătate;

4. fundamentează necesarul de servicii medicale, precum si resursele financiare pentru functionarea sistemului de sănătate;

5. stabileste si controlează, împreună cu institutiile competente, folosirea energiei nucleare în scopuri medicale;

6. gestionează resursele colectate în conformitate cu prevederile art. 362 din Legea nr. 95/2006, cu modificările si completările ulterioare, asigurând cu prioritate îmbunătătirea infrastructurii sistemului sanitar si finantarea programelor nationale de sănătate;

7. emite avize si autorizatii sanitare de functionare, abilitări si acorduri scrise pentru importul deseurilor si reziduurilor de orice natură, precum si al altor produse periculoase pentru sănătatea populatiei si mediul înconjurător, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

8. emite reglementări privind regimul substantelor stupefiante si toxice, precum si autorizatii pentru culturile de mac;

9. stabileste si avizează preturile medicamentelor din tară si din import, cu exceptia medicamentelor care se eliberează fără prescriptie medicală;

10. aprobă tarife pentru actele pe care este abilitat să le elibereze, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

11. autorizează furnizorii de dispozitive medicale si asigură certificarea si inspectia aparaturii si echipamentelor medicale prin Oficiul Tehnic de Dispozitive Medicale Bucuresti;

12. urmăreste, în baza normelor metodologice aprobate prin ordin al ministrului sănătătii, examinarea, testarea si controlul dispozitivelor medicale, precum si evaluarea performantelor dispozitivelor medicale, în conditiile prevăzute de lege;

13. stabileste, creează si păstrează capacităti si rezerve de mobilizare în domeniul ocrotirii sănătătii;

14. constituie rezerva de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide si alte materiale specifice pentru situatii speciale, cu implicatii asupra sănătătii publice, si aprobă, prin ordin al ministrului sănătătii, normele metodologice de constituire, păstrare si utilizare a acesteia;

15. elaborează si organizează împreună cu Academia de Stiinte Medicale strategia de cercetare stiintifică medicală si asigură resursele materiale si financiare pentru buna functionare a acestei activităti;

16. aprobă, la propunerea Agentiei Nationale a Medicamentului, norme, instructiuni si alte reglementări cu caracter obligatoriu vizând asigurarea calitătii, eficacitătii si sigurantei medicamentelor de uz uman;

17. supraveghează si controlează, prin Agentia Natională a Medicamentului, calitatea medicamentelor de uz uman în procesul de fabricatie si în toate situatiile în care există alerte privind calitatea si efectul acestora, elaborarea si editarea anuală a Nomenclatorului medicamentelor de uz uman;

18. urmăreste eliberarea certificatului de bună practică de fabricatie ca urmare a evaluării făcute de inspectorii Agentiei Nationale a Medicamentului;

19. asigură, prin intermediul Registrului National al Donatorilor Voluntari de Celule Stern Hematopoietice, coordonarea si controlul activitătii de donare de celule stern hematopoietice periferice si centrale, crearea si gestionarea unei baze de date informatice pe teritoriul României privind persoanele fizice care si-au dat acceptul pentru a dona celule stern, precum si interconectarea obligatorie cu organismele similare internationale;

20. realizează consilierea medicală în domeniul consumului de droguri;

21. initiază, negociază si încheie, cu împuternicirea Guvernului, documente de cooperare internatională în domeniul ocrotirii sănătătii si reprezintă statul român în relatiile cu organismele internationale din domeniul sănătătii;

22. aprobă, prin ordin al ministrului sănătătii, Nomenclatorul de specialităti medicale, medico-dentare si farmaceutice, Normele cu privire la specialitătile medico-sanitare si paramedicale si atestatele de pregătire complementară pentru reteaua de asistentă medicală;

23. în calitate de autoritate competentă, atestă titlurile românesti de calificare în profesiile reglementate din domeniul sănătătii si aplică procedurile de recunoastere profesională a calificărilor de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist si moasă, în conditiile legii;

24. aprobă, prin ordin al ministrului sănătătii, metodologia privind angajarea, transferarea si detasarea medicilor, medicilor dentisti, farmacistilor, biochimistilor, biologilor si chimistilor din unitătile sanitare publice;

25. stabileste criterii pentru angajarea si promovarea personalului din unitătile sanitare publice;

26. coordonează programele de specializare prin rezidentiat, în specialitătile prevăzute în Nomenclatorul de specialităti medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru reteaua de asistentă medicală, desfăsurate în centre universitare si unităti sanitare acreditate, pe baza curriculumurilor aprobate de Ministerul Sănătătii si de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului;

27. asigură coordonarea la nivel national a pregătirii teoretice si practice de rezidentiat si în a doua specialitate a medicilor, medicilor dentisti si farmacistilor, inclusiv editarea carnetelor de monitorizare a activitătii rezidentilor;


28. asigură împreună cu alte institutii din domeniu elaborarea si implementarea curriculumurilor de pregătire în specialitate a medicilor, medicilor dentisti si farmacistilor si a curriculumurilor programelor de studii complementare, în vederea obtinerii atestatelor de către medici, medici dentisti si farmacisti;

29. asigură organizarea si desfăsurarea examenelor de promovare si evaluare profesională a medicilor, medicilor dentisti, farmacistilor, biologilor, biochimistilor, chimistilor, asistentilor medicali si moaselor;

30. organizează, în conditiile legii, concursuri si examene pentru obtinerea specialitătii si promovarea în grade profesionale pentru medici, medici dentisti, farmacisti, biologi, chimisti si biochimisti si pentru asistenti medicali si moase din reteaua Ministerului Sănătătii si a ministerelor cu retea sanitară proprie;

31. stabileste anual numărul necesar de medici rezidenti pe specialităti pentru reteaua de sănătate;

32. elaborează strategiile si organizează activitatea privind formarea, pregătirea si perfectionarea profesională a personalului medico-sanitar, instruirea, evaluarea profesională si certificarea programelor de educatie medicală continuă; elaborează criterii pentru desfăsurarea activitătii de învătământ integrat;

33. elaborează contractul-cadru si metodologia de colaborare între spitale si institutii de învătământ superior medical;

34. stabileste si aprobă cuantumul taxelor pentru organizarea si realizarea activitătilor prevăzute la pct. 30, precum si pentru concursurile si examenele organizate de unitătile sanitare publice, în conditiile legii;

35. aprobă structura organizatorică si normele de organizare si functionare ale institutiilor publice din reteaua proprie, în conditiile legii;

36. emite aviz privind înfiintarea sau desfiintarea unitătilor sanitare private, reorganizarea, modificarea structurii, sediului, precum si a denumirii acestora, monitorizează si controlează activitatea în domeniul medical privat al serviciilor medicale;

37. aprobă/avizează structura organizatorică, restructurarea, reorganizarea, schimbarea sediului si denumirii unitătilor sanitare publice;

38. elaborează norme pentru asigurarea conditiilor de cazare, igienă, alimentatie si de prevenire a infectiilor nosocomiale pentru unitătile sanitare;

39. elaborează normativele de personal ale institutiilor publice din reteaua proprie, care se aprobă prin ordin al ministrului sănătătii, în conditiile legii;

40. avizează si aprobă, după caz, proiectarea si realizarea investitiilor în domeniul sanitar;

41. negociază, contractează si asigură plata din bugetul Ministerului Sănătătii pentru efectuarea de studii, activităti si lucrări aferente programelor/subprogramelor de sănătate de către institutii de cercetare-dezvoltare din coordonarea sa, precum si de către Scoala Natională de Sănătate Publică, Management si Perfectionare în Domeniul Sanitar Bucuresti, în conditiile legii;

42. organizează activităti de audit public intern pentru institutiile publice din reteaua proprie, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

43. avizează/aprobă, după caz, bugetele de venituri si cheltuieli ale institutiilor publice aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea sa;

44. exercită drepturile si obligatiile statului, ca actionar la societătile comerciale si companiile nationale din portofoliul său, până la finalizarea procesului de privatizare;

45. asigură aplicarea strategiei Guvernului privind realizarea procesului de restructurare si privatizare a societătilor comerciale si/sau companiilor nationale din portofoliul său;

46. realizează controlul postprivatizare al îndeplinirii clauzelor din contractele de vânzare-cumpărare de actiuni;

47. elaborează si promovează, cu respectarea cadrului specific, proceduri de vânzare de actiuni, de vânzare de active si alte proceduri ori instructiuni privind domeniul său de activitate;

48. elaborează elementele contractului de mandat ce se încheie cu agentii de privatizare în vederea vânzării participatiilor statului la societătile comerciale si/sau companiile nationale din portofoliul său;

49. îndeplineste orice alte atributii care decurg din dispozitiile legale aplicabile institutiilor publice implicate în procesul de privatizare sau în legătură cu exercitarea calitătii de actionar al statului la societătile si/sau companiile nationale aflate în portofoliul său;

50. editează publicatii de specialitate si de informare profesională;

51. organizează, împreună cu Casa Natională de Asigurări de Sănătate, licitatii la nivel national si alte proceduri de achizitii publice pentru achizitionarea medicamentelor si materialelor specifice, pentru consumul în spitale si în ambulatoriu, în vederea derulării programelor nationale;

52. organizează licitatii nationale pentru achizitia de bunuri si servicii cu caracter medical si nemedical, de aparatură si instrumente medicale, precum si lucrări de întretinere, reparatii si investitii pentru institutiile publice din sectorul sanitar, în limita prevederilor bugetare aprobate;

53. împuterniceste, după caz, unitătile aflate în subordinea sa pentru îndeplinirea unor activităti, în vederea realizării obiectivelor sale.

(2) Ministerul Sănătătii îndeplineste orice alte atributii stabilite prin acte normative în domeniul său de activitate.

Art. 5. - Pentru realizarea obiectivelor si pentru îndeplinirea atributiilor sale generale si specifice privind conceperea si punerea în aplicare de actiuni intersectoriale si de parteneriate public-privat si central-local, Ministerul Sănătătii colaborează cu autoritătile administratiei publice centrale si locale, cu institutii publice de specialitate, cu structurile societătii civile si ale mediului de afaceri din tară si din străinătate.

Art. 6. - În vederea exercitării atributiilor sale, Ministerul Sănătătii este abilitat să solicite si să primească, în conditiile legii, informatii de la: autoritătile administratiei publice centrale si locale, institutiile publice si persoanele juridice de drept privat cu activitate în domeniul său de competentă.

Art. 7. - (1) Conducerea Ministerului Sănătătii se exercită de către ministrul sănătătii.

(2) Ministrul sănătătii conduce activitatea ministerului si îl reprezintă în raporturile cu celelalte ministere, cu alte autorităti si organizatii, precum si cu persoane fizice sau juridice din tară ori din străinătate.

(3) Ministrul sănătătii este ordonator principal de credite si poate delega prin ordin, în limitele si în conditiile prevăzute de lege, această calitate.

(4) În exercitarea atributiilor sale, ministrul sănătătii emite ordine, instructiuni si alte acte cu caracter normativ, prevăzute de lege.

(5) În îndeplinirea atributiilor sale, ministrul sănătătii este ajutat de 3 secretari de stat, de un subsecretar de stat, de un secretar general si de un secretar general adjunct.


(6) În cazul în care ministrul nu îsi poate exercita atributiile curente, acesta desemnează prin ordin un secretar de stat care să exercite aceste atributii, înstiintându-l pe primul-ministru.

Art. 8. - Secretarii de stat si subsecretarul de stat se subordonează ministrului sănătătii si îndeplinesc atributiile stabilite prin ordin al ministrului sănătătii.

Art. 9. - Secretarul general si secretarul general adjunct sunt înalti functionari publici, sunt subordonati ministrului sănătătii si îndeplinesc atributiile prevăzute prin lege sau stabilite prin ordin al ministrului sănătătii, precum si alte sarcini stabilite de acesta.

Art. 10. - (1) Pe lângă ministrul sănătătii functionează ca organ consultativ Colegiul ministerului.

(2) Componenta si regulamentul de organizare si functionare ale Colegiului ministerului se aprobă prin ordin al ministrului sănătătii.

(3) Presedintele Colegiului ministerului este ministrul sănătătii.

(4) Colegiul ministerului se întruneste la cererea ministrului sănătătii, pentru dezbaterea unor probleme privind activitatea ministerului.

Art. 11. - (1) În exercitarea atributiilor sale, ministrul sănătătii poate constitui organisme consultative după cum urmează: comisiile de specialitate, Comisia de strategie terapeutică, Comisia natională de transparentă si Comitetul national de vaccinologie.

(2) Componenta, atributiile, modul de organizare si functionare ale comisiilor consultative se stabilesc prin ordin al ministrului sănătătii.

Art. 12. - Structura organizatorică a Ministerului Sănătătii este prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 13. - (1) În cadrul structurii organizatorice, prin ordin al ministrului sănătătii, se pot organiza servicii, birouri, compartimente sau colective temporare, stabilindu-se numărul posturilor de conducere, în conditiile legii, cu respectarea numărului de posturi aprobat.

(2) Numărul posturilor de conducere se stabileste în conditiile legii.

(3) Numărul maxim de posturi este de 264, exclusiv demnitarii si posturile aferente cabinetului ministrului.

(4) În numărul maxim de posturi prevăzut la alin. (3) sunt incluse si posturile aferente cabinetelor secretarilor de stat.

(5) Ministerul Sănătătii functionează pe baza regulamentului de organizare si functionare, precum si a regulamentului intern, care se aprobă prin ordin al ministrului sănătătii.

Art. 14. - (1) Unitătile aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Sănătătii sunt prevăzute în anexa nr. 2.

(2) Structura organizatorică a institutiilor publice din reteaua proprie a Ministerului Sănătătii se aprobă prin ordin al ministrului sănătătii.

(3) Regulamentul de organizare si functionare a acestora se aprobă prin ordin al ministrului sănătătii.

(4) Organigrama si statele de functii pentru institutiile din subordinea Ministerului Sănătătii se aprobă prin ordin al ministrului sănătătii.

Art. 15. - Pentru realizarea obiectivelor ministerului sau pentru elaborarea unor proiecte specifice, ministrul sănătătii, prin ordin, poate numi consilieri onorifici si poate constitui, pe perioade determinate, consilii de experti sau colective de lucru formate din specialisti.

Art. 16. - (1) Ministerul Sănătătii are în dotare, pentru transportul persoanelor din aparatul propriu, un număr de autoturisme cu un consum lunar de carburant stabilit conform normelor legale în vigoare.

(2) Pentru îndeplinirea activitătilor specifice, Ministerul Sănătătii are în dotare un parc de autoturisme, cu un consum mediu de carburant pe lună, potrivit reglementărilor legale în vigoare.

Art. 17. - (1) La nivelul judetelor si al municipiului Bucuresti functionează directiile de sănătate publică judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică, ale Ministerului Sănătătii, în subordinea cărora functionează alte unităti cu personalitate juridică, conform prevederilor legale.

(2) Regulamentul de organizare si functionare, structura organizatorică a directiilor de sănătate publică si conditiile specifice ocupării functiilor publice de conducere din directiile de sănătate publică se aprobă prin ordin al ministrului sănătătii.

Art. 18. - (1) Ministerul Sănătătii organizează concursuri si examene în vederea admiterii la rezidentiat si alte forme de pregătire profesională, ca activitate finantată integral din venituri proprii.

(2) Cheltuielile curente si de capital determinate de organizarea activitătii prevăzute la alin. (1) se suportă din taxele de înscriere la respectivele examene si concursuri.

Art. 19. - (1) Aplicarea structurii organizatorice prevăzute în anexa nr. 1 se realizează în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(2) Reîncadrarea personalului potrivit prevederilor alin. (1) se realizează cu respectarea prevederilor aplicabile personalului contractual si functionarilor publici în cazul reorganizării institutiei publice.

Art. 20. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 21. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1.718/2008 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 6 ianuarie 2009, cu modificările si completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul sănătătii,

Cseke Attila

Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale,

Mihai Constantin Seitan

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 23 februarie 2010.

Nr. 144.

 

ANEXA Nr. 1

 

Numărul maxim de posturi = 264,

exclusiv demnitarii si posturile aferente cabinetului ministrului

 

STRUCTURA ORGANIZATORICA

a Ministerului Sănătătii

 


*) Functionează la nivel de serviciu.

**) Functionează la nivel de compartiment.


ANEXA Nr. 2

 

LISTA

cuprinzând unitătile cu personalitate juridică aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Sănătătii

 

A. UNITĂTI AFLATE ÎN SUBORDINEA MINISTERULUI SĂNĂTĂTII

I. Unităti finantate integral de la bugetul de stat:

1. directiile de sănătate publică judetene, respectiv a municipiuluiBucuresti, servicii publice deconcentrate*);

2. Institutul National de Sănătate Publică Bucuresti;

3. Institutul National de Medicină Sportivă Bucuresti;

4. Institutul National de Hematologie Transfuzională „Prof. Dr. C.T. Nicolau” Bucuresti;

5. Centrul National pentru Organizarea si Asigurarea Sistemului Informational si Informatic în Domeniul Sănătătii Bucuresti;

6. Academia de Stiinte Medicale Bucuresti;

7. Agentia Natională de Transplant Bucuresti;

8. Oficiul Central de Stocare pentru Situatii Speciale Bucuresti;

9. Registrul National al Donatorilor Voluntari de Celule Stern Hematopoietice;

10. Agentia Natională a Medicamentului Bucuresti;

11. Oficiul Tehnic de Dispozitive Medicale Bucuresti. Numărul maxim de posturi la unitătile prevăzute la pct. 1-11 este de 8.337, din care:

- Spitalul Tichilesti (leprozerie) - 28;

- medici rezidenti pe post - 282.

II. Unităti finantate integral din venituri proprii din contractele încheiate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate:

1. Institutul Oncologic „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu” Bucuresti;

2. Institutul Oncologic „Prof. Dr. I. Chiricută” Cluj-Napoca;

3. Institutul National de Gerontologie si Geriatrie „Ana Aslan” Bucuresti;

4. Institutul de Pneumoftiziologie „Prof. Dr. Marius Nasta” Bucuresti;

5. Institutul pentru Ocrotirea Mamei si Copilului „Prof. Dr. Alfred Rusescu” Bucuresti;

6. Institutul National de Recuperare, Medicină Fizică si Balneoclimatologie Bucuresti;

7. Institutul National de Endocrinologie „C. I. Parhon” Bucuresti;

8. Institutul National de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice „Prof. Dr. N. Paulescu” Bucuresti;

9. Institutul National de Neurologie si Boli Neurovasculare Bucuresti;

10. Institutul de Urgentă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C. C. Iliescu” Bucuresti;

11. Institutul Inimii de Urgentă pentru Boli Cardiovasculare „Nicolae Stăncioiu” Cluj-Napoca;

12. Institutul National de Boli Infectioase „Prof. Dr. Matei Bals” Bucuresti;

13. Institutul de Fonoaudiologie si Chirurgie Functională O.R.L. „Prof. Dr. Dorin Hociotă” Bucuresti;

14. Institutul de Boli Cardiovasculare Timisoara;

15. Institutul Clinic Fundeni Bucuresti;

16. Institutul Clinic de Urologie si Transplant Renal Cluj-Napoca;

17. Institutul de Urgentă pentru Boli Cardiovasculare si Transplant Târgu Mures;

18. Institutul de Gastroenterologie si Hepatologie lasi;

19. Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. G. I. M. Georgescu” lasi;

20. Institutul Regional de Oncologie lasi;

21. Institutul Clinic de Boli Digestive si Transplant Hepatic Fundeni;

22. Institutul Clinic de Uronefrologie si Transplant Renal Fundeni;

23. Institutul Regional de Oncologie Timisoara;

24. Centrul de Cardiologie Craiova;

25. Centrul de Patologie Neuromusculară „Dr. Radu Horia” Vâlcele;

26. Centrul Medical Clinic de Evaluare si Recuperare pentru Copii si Tineri „Cristian Serban” Buzias;

27.Spitalul de Recuperare Neuropsihomotorie Dezna;

28. Spitalul de Recuperare Borsa;

29. Spitalul Clinic de Recuperare Medicală Băile Felix;

30. Spitalul de Psihiatrie si pentru Măsuri de Sigurantă Stei;

31. Spitalul de Psihiatrie si pentru Măsuri de Sigurantă Săpoca;

32. Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare;

33. Spitalul de Psihiatrie Zam;

34. Spitalul de Psihiatrie si pentru Măsuri de Sigurantă Pădureni-Grajduri;

35. Spitalul de Psihiatrie Gătaia;

36. Spitalul de Psihiatrie si pentru Măsuri de Sigurantă Jebel;

37. Spitalul Clinic de Psihiatrie „Socola” Iasi;

38. Spitalul de Cardiologie Covasna;

39. Spitalul Clinic de Recuperare, Medicină Fizică si Balneologie Eforie Nord;

40. Sanatoriul Balnear si de Recuperare Techirghiol;

41. Sanatoriul Balnear si de Recuperare Mangalia;

42. Sanatoriul Balneoclimateric de Copii Busteni;

43. Sanatoriul de Nevroze Predeal;

44. Sanatoriul Balnear Slănic-Moldova;

45. Institutul National pentru Medicină Complementară si Alternativă Bucuresti „Prof. Dr. Florin Brătila” Bucuresti;

46. Centrul Medical Clinic de Recuperare Neuropsihomotorie pentru Copii „Dr. Nicolae Robănescu” Bucuresti.

Numărul maxim de posturi la unitătile prevăzute la pct. 1-46, precum si pentru unitătile sanitare publice din subordinea directiilor de sănătate publică este de 186.815.

Unitătile sanitare pot primi sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, în conditiile legii.

III. Unităti finantate din venituri proprii si subventii de la bugetul de stat:

1. Institutul National de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucuresti;

2. Institutul de Medicină Legală lasi;

3. Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca;

4. Institutul de Medicină Legală Timisoara;

5. Institutul de Medicină Legală Craiova;

6. Institutul de Medicină Legală Târgu Mures;

7. Centrul National de Sănătate Mintală si Luptă Antidrog Bucuresti.

Numărul maxim de posturi la unitătile prevăzute la pct. 1-7 este de 510.

B. UNITĂTI AFLATE SUB AUTORITATEA MINISTERULUI SĂNĂTĂTII:

1. Compania Natională „Unifarm” - S.A. Bucuresti;

2. Societatea Comercială „Sanevit 2003” - S.A. Arad;

3. Societatea Comercială „Antibiotice” - S.A. lasi.

C. UNITĂTI AFLATE ÎN COORDONAREA MINISTERULUI SĂNĂTĂTII:

1. Institutul National de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei si Stiintelor Biomedicale „Victor Babes” Bucuresti;

2. Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imuriologie „Cantacuzino” Bucuresti;

3. Scoala Natională de Sănătate Publică, Management si Perfectionare în Domeniul Sanitar Bucuresti.


*) În subordinea directiilor de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti functionează unităti cu personalitate juridică, finantate integral din venituri proprii din contractele încheiate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum si serviciile de ambulantă, centrele de diagnostic si tratament, centrele medicale si ambulatoriile de specialitate.


 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL APĂRĂRII NATIONALE

 

ORDIN

privind delegarea către secretarul de stat pentru relatia cu Parlamentul, informare publică si cresterea calitătii vietii personalului a competentei îndeplinirii unor atributii aflate în responsabilitatea ministrului apărării nationale

 

Pentru aplicarea dispozitiilor art. 32 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Apărării Nationale, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, cu modificările ulterioare,

ministrul apărării nationale emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Se deleagă secretarului de stat pentru relatia cu Parlamentul, informare publică si cresterea calitătii vietii personalului competenta îndeplinirii unor atributii aflate în responsabilitatea ministrului apărării nationale, după cum urmează:

a) în ceea ce priveste managementul proprietătii imobiliare, inclusiv măsurile legate de aplicarea în Ministerul Apărării Nationale a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările si completările ulterioare, mai putin semnarea proiectelor de acte normative care privesc acest domeniu;

b) transmiterea fără plată de la alte institutii publice a bunurilor scoase din functiune, astfel cum acestea sunt definite de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 95/1999 cu privire la valorificarea bunurilor scoase din functiune, aflate în administrarea institutiilor publice de apărare, ordine publică si sigurantă natională, aprobată cu modificări prin Legea nr. 28/2001, cu modificările si completările ulterioare;

c) în ceea ce priveste punerea în aplicare a dispozitiilor Hotărârii Guvernului nr. 420/2006 privind înfiintarea si organizarea Comisiei Nationale de Drept International Umanitar;

d) renuntarea la drepturile aflate în litigiu si la judecată, precum si la căile de atac exercitate;

e) în ceea ce priveste coordonarea Institutului National de Medicină Aeronautică si Spatială „General Doctor Aviator Victor Anastasiu”.

(2) În exercitarea competentei prevăzute la alin. (1) lit. e), secretarul de stat pentru relatia cu Parlamentul, informare publică si cresterea calitătii vietii personalului are următoarele atributii principale:

a) asigură coordonarea în ceea ce priveste măsurile care trebuie luate în vederea îndeplinirii dispozitiilor legale în vigoare;

b) solicită informări privind organizarea si desfăsurarea activitătii structurii;

c) avizează rapoartele si orice alte documente înaintate ministrului apărării nationale spre informare/aprobare;

d) organizează comisii sau grupuri de lucru cu participarea specialistilor din diferite domenii, în vederea dezbaterii problemelor privind activitatea structurii;

e) propune ministrului apărării nationale luarea măsurilor ce se impun în vederea îmbunătătirii organizării si functionării structurii;

f) evaluează activitatea conducerii structurii, în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare;

g) îndeplineste orice alte atributii si responsabilităti dispuse de către ministrul apărării nationale în acest domeniu, potrivit legii.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului apărării nationale nr. M. 104/2009 privind îndeplinirea de către secretarul de stat pentru politica de apărare si planificare a competentei conducerii Departamentului pentru relatia cu Parlamentul si informare publică, precum si delegarea competentei îndeplinirii unor atributii aflate în responsabilitatea ministrului apărării nationale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 6 octombrie 2009, cu modificările ulterioare.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul apărării nationale,

Gabriel Oprea

 

Bucuresti, 22 februarie 2010.

Nr. M.26.

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

 

HOTĂRÂREA

din 6 decembrie 2007, definitivă la 6 martie 2008, în Cauza Ilutiu împotriva României

(Cererea nr. 18.898/02)

 

În Cauza Ilutiu împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: domnii B.M. Zupancic, presedinte, C. Bîrsan, doamnele E. Fura-Sandstrom, A. Gyulumyan, domnul David Thor Bjorgvinsson, doamnele I. Ziemele, I. Berro-Lefevre, judecători, si domnul S. Quesada, grefier de sectie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 15 noiembrie 2007,

pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 18.898/02) îndreptată împotriva României, prin care un cetătean al acestui stat, doamna Monica Ilutiu (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 3 aprilie 2002, în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia).

2. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul său, domnul Răzvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. La data de 27 februarie 2006, Curtea a hotărât să comunice cererea Guvernului. Invocând prevederile art. 29 § 3, aceasta a hotărât să fie analizate în acelasi timp admisibilitatea si fondul cauzei.

ÎN FAPT

I. Circumstantele cauzei

4. Reclamanta s-a născut în anul 1951 si locuieste în Cluj-Napoca, în România.

5. În anul 1950, bunul imobil situat în Str. Memorandumului nr. 26, în Cluj-Napoca, compus dintr-o casă cu mai multe apartamente si din terenul aferent, ce le apartinuse părintilor reclamantei, a făcut obiectul unei nationalizări.

6. La 11 februarie 1998, în urma unei actiuni în revendicare imobiliară formulate în fata Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanta si I.L., mama sa, au obtinut o hotărâre definitivă prin care se constata ilegalitatea nationalizării si se dispunea ca autoritătile să radieze înscrierile efectuate în cartea funciară în ceea ce priveste dreptul de proprietate al statului asupra aceluiasi bun.

7. În ciuda recunoasterii judiciare definitive a dreptului lor de proprietate, părtile interesate s-au văzut în imposibilitatea de a-si recupera bunul în întregime deoarece, în temeiul Legii nr. 112/1995, statul le vânduse în anul 1996 apartamentul nr. 2 din casă chiriasilor care îl ocupau.

8. În anul 1999, reclamanta si mama sa au solicitat instantelor să constate nulitatea vânzării apartamentului nr. 2 si să anuleze înscrierile făcute de stat în cartea funciară referitor la împărtirea casei, în momentul nationalizării, în două unităti locative. Ele arătau că nationalizarea era abuzivă si ilegală, ca si împărtirea bunului lor, si că statul nu putea fi proprietarul legitim al bunului si, prin urmare, nu îl putea vinde în mod legal.

9. Mama reclamantei a decedat în cursul procedurii. Reclamanta a continuat procedura în nume propriu si în calitate de mostenitoare a mamei sale.

10. La finalul procedurii, prin Decizia din 20 iunie 2001, Tribunalul Bihor, după ce a apreciat ca ilegală nationalizarea bunului, recunoscând în acelasi timp dreptul de proprietate al reclamantei, a respins actiunea acesteia pe considerentul că locatarii erau cumpărători de bună-credintă. Instanta nu i-a acordat reclamantei nicio despăgubire. La 28 ianuarie 2002, Curtea de Apel Oradea a confirmat temeinicia acestei decizii.

11. După adoptarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, reclamanta a solicitat restituirea în natură a bunului său ori o despăgubire pentru pierderea bunului.

12. La 7 iulie 2003, Primăria Cluj-Napoca a considerat cererea reclamantei ca fiind fără obiect si a respins-o. Reclamanta a contestat această decizie.

13. Prin Decizia din 27 februarie 2004, Tribunalul Cluj a admis contestatia reclamantei si a dispus ca autoritătile să îi plătească suma de 34.570 EUR cu titlu de despăgubiri. Această sumă reflectă concluziile unui raport de expertiză imobiliară dispusă de aceeasi instantă. La 7 aprilie 2004, Judecătoria Cluj-Napoca a respins o cerere de executare silită a deciziei mentionate mai sus, formulată de reclamantă împotriva Primăriei Cluj-Napoca. Astfel cum reiese din documentele aflate la dosar, reclamanta nu a fost despăgubită până în prezent.

II. Dreptul si practica interne pertinente

14. Prevederile legale si jurisprudenta interne relevante sunt descrise în Hotărârea Străin împotriva României din 21 iulie 2005 (nr. 57.001/00, §§ 19-26, CEDO 2005-VII).

15. Prevederile legale si jurisprudenta internă descrise în Hotărârea Brumărescu împotriva României ([MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, pp. 250-256, §§ 31-44) sunt, de asemenea, relevante în cauza de fată.

16. Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 a fost modificată si completată prin Legea nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Noua lege extinde formele de despăgubire, permitându-le beneficiarilor să aleagă între o despăgubire sub formă de bunuri si servicii si o despăgubire sub formă de bani, echivalentă cu valoarea de piată a bunului ce nu poate fi restituit în natură în momentul acordării sumei.


17. Prevederile relevante din Legea nr. 10/2001 (republicată), astfel cum au fost ele modificate prin Legea nr. 247/2005, sunt următoarele:

ARTICOLUL 1

„(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat (...)în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilorsi nerestituite, se restituie, de regulă în natură, în conditiile prezentei legi.

(2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii (...), cu acordul persoanei îndreptătite, sau despăgubiri acordate în conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. (...)”

ARTICOLUL 10

„(1) În situatia imobilelor preluate în mod abuziv si ale căror constructii edificate pe acestea au fost demolate total sau partial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber si pentru constructiile rămase nedemolate, iar pentru constructiile demolate si terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. (...)

(8) Valoarea corespunzătoare a constructiilor preluate în mod abuziv si demolate se stabileste potrivit valorii de piată de la data solutionării notificării, stabilită potrivit standardelor internationale de evaluare în functie de volumul de informatii puse la dispozitia evaluatorului.

(9) Valoarea terenurilor, precum si a constructiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabileste potrivit valorii de piată de la data solutionării notificării, stabilită potrivit standardelor internationale de evaluare.”

ARTICOLUL 20

„(1) Persoanele care au primit despăgubiri în conditiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea în natură, cu obligatia returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflatiei, dacă imobilul nu a fost vândut [unor terti] până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 (...), persoana îndreptătită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piată corespunzătoare a întregului imobil, teren si constructii, stabilită potrivit standardelor internationale de evaluare. Dacă persoanele îndreptătite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, ele au dreptul la diferenta dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflatiei, si valoarea corespunzătoare a imobilului. (...)”

ARTICOLUL 45

„(1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării. (...)”

18. Prevederile relevante din Legea nr. 245/2005 sunt descrise în Hotărârea Porteanu împotriva României (nr. 4.596/03, § 24, 16 februarie 2006).

IN DREPT

I. Asupra pretinsei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1

19. Reclamanta sustine că vânzarea apartamentului nr. 2 din casa situată în Str. Memorandumului nr. 26, în Cluj-Napoca, în favoarea chiriasilor, validată prin Decizia din 28 ianuarie 2002 a Curtii de Apel Oradea, a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede următoarele:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor.”

A. Asupra admisibilitătii

20. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este vădit neîntemeiat în sensul art. 35 § 3 din Conventie. Pe de altă parte, Curtea observă că nu este incident niciun alt motiv de inadmisibilitate si, prin urmare, declară admisibil acest capăt de cerere.

B. Asupra fondului

21. Guvernul subliniază dificultătile legate de reglementarea problemei imobilelor nationalizate si face o prezentare a legilor adoptate succesiv de către stat în materie după 1989. El consideră că ultima reformă în materie, si anume Legea nr. 247/2005, prevede că, în cazul în care restituirea imobilului nu este posibilă, despăgubirea se va face prin emisiunea de titluri de participatie la un organism colectiv de valori mobiliare (Proprietatea), la nivelul valorii bunului, stabilită prin expertiză. Guvernul constată că despăgubirea prevăzută de legislatia română răspunde cerintelor art. 1 din Protocolul nr. 1 si că întârzierea înregistrată în acordarea despăgubirilor în favoarea reclamantei nu afectează justul echilibru ce trebuie păstrat între interesele în discutie.

22. Reclamanta se opune acestui argument. Ea arată că modificarea legislativă invocată de Guvern nu este în măsură să schimbe situatia existentă în spetă, deoarece procedura prevăzută prin Legea nr. 247/2005 este lentă si nesigură. În plus, ea reaminteste că, chiar dacă ea detine o a doua hotărâre definitivă (vezi paragraful 13 de mai sus) ce dispune ca statul să îi plătească o despăgubire, autoritătile refuză în continuare să o execute. În fine, reclamanta consideră că jurisprudenta Străin, mentionată mai sus, îsi găseste aplicare în spetă si solicită Curtii să constate încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1.

23. Curtea a analizat în numeroase rânduri cauze ce ridicau probleme similare cu cea din cazul de fată si a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie (vezi Porteanu, mentionată mai sus, §§ 32-35).

24. După ce a analizat toate elementele ce i-au fost supuse atentiei, Curtea consideră că Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument care să poată conduce la o concluzie diferită în cazul de fată. Curtea afirmă din nou în special că, în contextul legislativ român ce reglementează actiunile în revendicare imobiliară si restituirea bunurilor nationalizate de regimul comunist, vânzarea de către stat a bunului unei persoane către terti de bună-credintă, chiar dacă ea a fost anterioară confirmării definitive în justitie a dreptului de proprietate al respectivei persoane, reprezintă o privare de bunul respectiv. O astfel de privare, combinată cu lipsa totală de despăgubire, este contrară art. 1 din Protocolul nr. 1 (Străin, mentionată mai sus, §§ 39, 43 si 59, si Gizzatova împotriva Rusiei,nr. 5.124/03, §§ 18-20, 13 ianuarie 2005).


25. Tinând cont de jurisprudenta sa în materie, Curtea apreciază că, în spetă, nerespectarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunului său, combinată cu lipsa totală de despăgubire timp de aproape 9 ani, a făcut-o să suporte o sarcină disproportionată si excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin urmare, în spetă a avut loc încălcarea acestei prevederi.

II. Asupra aplicării art. 41 din Conventie

26. Conform art. 41 din Conventie,

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă.”

A. Prejudiciu

27. Reclamanta solicită restituirea apartamentului nr. 2, a cărui proprietară a fost recunoscută prin Decizia definitivă din 11 februarie 1998, sau, în caz contrar, pentru prejudiciul material, acordarea unei sume reprezentând valoarea actuală a acestuia. Initial, ea a furnizat în acest sens un raport de expertiză tehnică imobiliară, efectuat în anul 2004, la cererea instantelor interne, cu ocazia contestatiei sale administrative formulate pe calea Legii nr. 10/2001. Conform acestei expertize, valoarea actuală a bunului se ridica la 34.570 euro (EUR). Ulterior, în anul 2006, reclamanta a depus la dosar un raport de expertiză conform căruia valoarea de piată a apartamentului nr. 2, actualizată, s-ar situa între 83.000 si 85.000 EUR. Pe de altă parte, pentru lipsa de folosintă, ea solicită suma de 700 EUR pentru fiecare lună, începând cu data de 11 februarie 1998 si până la despăgubirea efectivă pentru pierderea bunului său. Pentru prejudiciul moral, ea solicită suma de 20.000 EUR, rezultând din frustrarea cauzată de imposibilitatea de a-si recupera dreptul de proprietate asupra bunului său, în urma numeroaselor proceduri pe care Ie-a început în acest sens.

28. Guvernul prezintă evaluarea unui expert ce datează din luna august 2006, conform căreia valoarea apartamentului în cauză ar fi de 27.824 EUR. Sprijinindu-se pe jurisprudenta în materie, Guvernul observă că, în cauză, Curtea nu poate specula asupra valorii chiriilor neîncasate si că acest prejudiciu ar putea fi eventual luat în considerare în momentul stabilirii prejudiciului moral. În ceea ce priveste prejudiciul moral, Guvernul apreciază că nu a fost dovedită nicio legătură de cauzalitate între pretinsa încălcare si prejudiciul moral suferit si că, în plus, suma solicitată de reclamantă este excesivă. În plus, acesta consideră că o eventuală hotărâre de condamnare dată de Curte ar putea constitui, în sine, o reparatie suficientă a prejudiciului moral.

29. Curtea reaminteste că a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie din cauza vânzării de către stat a bunului reclamantei către terti, combinată cu lipsa unei despăgubiri efective.

30. Totusi, Curtea observă că instantele interne, după ce au stabilit valoarea de piată a bunului, au recunoscut dreptul reclamantei de a fi despăgubită pentru pierderea bunului său si au dispus ca autoritătile interne să îi plătească suma de 34.570 EUR. Această sumă reprezintă o creantă în patrimoniul reclamantei, ce rezultă dintr-o decizie definitivă pronuntată de instantele interne.

31. Curtea apreciază că problema aplicării art. 41 în această chestiune nu se află în stare de judecată, drept pentru care decide să o rezerve si să se stabilească procedura ulterioară, în cel mult 6 luni de la data la care prezenta hotărâre va rămâne definitivă, tinând cont si de eventualitatea unui acord între statul pârât si părtile interesate (art. 75 §§ 1 si 4 din Regulamentul Curtii).

B. Cheltuieli de judecată

32. Reclamanta solicită si suma de 5.880 EUR pentru cheltuielile de judecată angajate în fata instantelor interne si pentru cele angajate în fata Curtii. Ea prezintă copii pentru o parte din onorariile avocatiale si taxele postale, în sumă totală de 280 EUR.

33. Guvernul nu se opune plătii cheltuielilor de judecată, cu conditia ca acestea să fie dovedite, necesare si să aibă legătură cu cauza. În spetă, el consideră că cererea formulată de reclamantă este excesivă si că numai o parte din cheltuieli a fost justificată.

34. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. În spetă, tinând cont de elementele aflate în posesia sa si de criteriile mentionate mai sus, în special de necesitatea cheltuielilor angajate pentru a remedia încălcările constatate, Curtea consideră rezonabilă suma totală de 280 EUR, cu toate cheltuielile incluse, pe care i-o acordă reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În unanimitate,

CURTEA:

1. declară cererea admisibilă;

2. hotărăste că a avut loc încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;

3. hotărăste ca statul pârât să îi achite reclamantei, în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 § 2 din Conventie, suma de 280 EUR (două sute optzeci euro) pentru cheltuielile de judecată;

4. hotărăste ca la suma mentionată mai sus să se adauge orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit si ca această sumă să fie convertită în lei noi (RON) la cursul de schimb valabil la data plătii;

5. hotărăste că problema aplicării art. 41 din Conventie, în ceea ce priveste prejudiciul material si moral, nu se află în stare dejudecată.

În consecintă:

a) o rezervă în întregime;

b) invită Guvernul si reclamantii să îi adreseze în scris, în cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii conform art. 44 § 2 din Conventie, observatiile lor asupra acestei chestiuni si, în special, să îi aducă la cunostintă orice acord la care vor fi ajuns;

c) rezervă procedura ulterioară si îi deleagă presedintelui camerei atributia de a o stabili în caz de nevoie.

Întocmită în limba franceză, ulterior comunicată în scris la data de 6 decembrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.

 

Bostjan M. Zupancic,

presedinte

Santiago Quesada,

grefier


 

HOTĂRÂREA

din 3 februarie 2009, definitivă la 3 mai 2009 (reparatie echitabilă), în Cauza Ilutiu împotriva României

(Cererea nr. 18.898/02)

 

În Cauza Ilutiu împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Bîrsan, Bostjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, judecători, si Santiago Quesada, grefier de sectie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 13 ianuarie 2009,

pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 18.898/02) îndreptată împotriva României, prin care un cetătean al acestui stat, doamna Monica Ilutiu (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 3 aprilie 2002, în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia). Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul său, domnul Răzvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

2. Prin Hotărârea din data de 6 decembrie 2007 (hotărârea asupra fondului cauzei), Curtea a statuat că a avut loc încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, din cauza nerespectării dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunului său, combinată cu lipsa totală de despăgubire timp de aproape 9 ani.

3. Deoarece problema aplicării art. 41 din Conventie nu se afla în stare de judecată, Curtea a rezervat această procedură si a invitat Guvernul si reclamanta să îi transmită în scris, în cel mult 6 luni, observatiile lor cu privire la această chestiune si, în special, să îi aducă la cunostintă orice acord la care vor fi ajuns (ibidem, § 31 si pct. 5, b din dispozitivul hotărârii asupra fondului cauzei).

4. Atât reclamanta, cât si Guvernul au depus observatii.

ÎN DREPT

5. Conform art. 41 din Conventie:

„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă.”

A. Prejudiciu

1. Argumentele părtilor

a) Punctul de vedere al reclamantei

6. Cu titlu principal, reclamanta solicită restituirea apartamentului nr. 2 din casa situată în Str. Memorandumului nr. 26, în Cluj-Napoca, a cărui proprietară a fost recunoscută prin sentinta definitivă din 11 februarie 1998. În subsidiar, ea solicită acordarea unei sume reprezentând valoarea actuală a acestuia. Initial, ea a furnizat în acest sens un raport de expertiză tehnică imobiliară, realizat în anul 2004, la cererea instantelor interne, cu ocazia contestatiei sale administrative formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările si completările ulterioare. Conform acestei expertize, valoarea bunului se ridica la 34.570 euro (EUR).

7. Ulterior, în anul 2006, reclamanta a depus la dosar un raport de expertiză, conform căruia valoarea de piată a apartamentului nr. 2, actualizată, se situa între 83.000 si 85.000 EUR. Pe de altă parte, pentru lipsa de folosintă, aceasta a solicitat 700 EUR pentru fiecare lună, începând cu data de 11 februarie 1998 si până la despăgubirea efectivă pentru pierderea bunului său.

8. În final, în observatiile sale din 5 septembrie 2008, reclamanta a evaluat bunul său între 95.000 si 100.000 EUR. În opinia sa, preturile imobilelor din orasul Cluj-Napoca au cunoscut o majorare importantă din anul 2006, data ultimului raport de expertiză. În sprijinul afirmatiilor sale, reclamanta a depus la dosar copii ale unor anunturi imobiliare dintr-un ziar local.

9. Pentru prejudiciul moral, reclamanta solicită suma de 20.000 EUR rezultând din frustrarea provocată de imposibilitatea de a-si recupera dreptul de proprietate asupra bunului său, în urma numeroaselor proceduri pe care Ie-a initiat.

b) Punctul de vedere al Guvernului

10. Guvernul prezintă evaluarea unui expert ce datează din luna august 2006, conform căreia valoarea apartamentului în cauză ar fi de 27.824 EUR. Sprijinindu-se pe jurisprudenta în materie, Guvernul observă că, în cauză, Curtea nu poate specula asupra valorii chiriilor neîncasate si că acest prejudiciu ar putea fi eventual luat în considerare în momentul stabilirii prejudiciului moral.

11. În final, Guvernul afirmă că reclamantei i s-ar putea acorda o despăgubire pentru pierderea bunului său, pe calea Legii nr. 10/2001, modificată si completată prin Legea nr. 247/2005, si că dosarul ce contine cererea de despăgubire a reclamantei nu se afla încă în etapa solutionării.

12. În observatiile sale transmise la data de 6 noiembrie 2008, Guvernul reaminteste că valoarea bunului în litigiu a fost stabilită în mod definitiv de instantele interne, prin sentinta definitivă din 27 februarie 2004 a Tribunalului Cluj.

13. În ceea ce priveste prejudiciul moral, Guvernul consideră că nu a fost dovedită nicio legătură de cauzalitate între pretinsa încălcare si prejudiciul moral suferit si că, în plus, suma solicitată de reclamantă este excesivă. El mai consideră că o eventuală hotărâre de condamnare din partea Curtii ar putea constitui, în sine, o reparatie suficientă a prejudiciului moral. 2. Aprecierea Curtii

14. Curtea reaminteste că a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie din cauza vânzării de către stat a bunului reclamantei către terti, combinată cu lipsa unei despăgubiri efective timp de aproape 9 ani.

15. Ea reaminteste că o hotărâre ce constată o încălcare atrage pentru statul pârât obligatia juridică, cu privire la Conventie, de a pune capăt încălcării si de a-i înlătura consecintele. Dacă dreptul intern nu permite decât înlăturarea partială a consecintelor acestei încălcări, art. 41 din Conventie îi conferă Curtii puterea de a acorda o reparatie pătii lezate prin actul sau omisiunea în raport de care a fost constatată o încălcare a Conventiei.

16. Printre elementele luate în considerare de către Curte atunci când statuează în materie se numără prejudiciul material, adică pierderile efectiv suferite ca o consecintă directă a încălcării pretinse, si prejudiciul moral, adică reparatia stării de anxietate, a neplăcerilor si incertitudinilor ce rezultă din această încălcare, precum si a altor prejudicii nepatrimoniale (vezi, printre altele, Ernestina ZuIIo împotriva Italiei, nr. 64.897/01, §25, 10 noiembrie 2004).

17. În circumstantele cauzei, Curtea apreciază că restituirea apartamentului nr. 2 din casa situată în Str. Memorandumului nr. 26, în Cluj-Napoca, astfel cum este dispusă prin sentinta definitivă pronuntată la data de 11 februarie 1998 de către Judecătoria Cluj-Napoca, ar repune reclamanta, pe cât posibil, într-o situatie echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat dacă cerintele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost încălcate. Dacă statul pârât nu procedează la această restituire în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, Curtea hotărăste că statul va trebui să îi plătească reclamantei, cu titlu de daune materiale, o sumă care să corespundă valorii actuale a apartamentului.

18. În ceea ce priveste hotărârea internă definitivă prin care s-a dispus ca autoritătile interne să plătească în favoarea reclamantei o despăgubire pentru pierderea bunului său (vezi § 30 din hotărârea asupra fondului cauzei), Curtea observă că situatia rămâne neschimbată de la data hotărârii pe fond, nefiind plătită nicio despăgubire cu acest titlu.

19. Tinând cont de informatiile de care dispune cu privire la preturile de pe piata imobiliară locală si de elementele furnizate de părti, Curtea estimează că valoarea de piată actuală a bunului este de 50.000 EUR.

20. În ceea ce priveste suma solicitată pentru lipsa de folosintă a bunului, Curtea reaminteste că nu poate specula cu privire la posibilitatea si profitul unei închirieri a bunului în discutie [Buzatu împotriva României (reparatie echitabilă), nr. 34.642/97, § 18, 27 ianuarie 2005] si că a dispus, ca reparatie în baza art. 41 din Conventie, restituirea apartamentului mentionat mai sus. Prin urmare, Curtea apreciază că nu este necesar să aloce nicio sumă cu acest titlu, însă consideră totusi potrivit să tină cont de lipsirea de proprietate suferită de reclamantă în momentul stabilirii reparatiei pentru prejudiciul moral.

21. Pe de altă parte, Curtea consideră că evenimentele în cauză au provocat reclamantei o stare de incertitudine si anumite suferinte ce nu pot fi compensate prin constatarea încălcării. Curtea apreciază că suma de 3.000 EUR reprezintă o reparatie echitabilă a prejudiciului moral suferit de reclamantă.

B. Dobânzi moratorii

22. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În unanimitate,

CURTEA:

1. hotărăste:

a) că statul pârât trebuie să îi restituie reclamantei apartamentul nr. 2 din casa situată în Str. Memorandumului nr. 26, în Cluj-Napoca, în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 44 § 2 din Conventie;

b) că, în lipsa acestei restituiri, statul pârât trebuie să îi plătească reclamantei, în acelasi termen de 3 luni, suma de 50.000 EUR (cincizeci mii euro), plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul material;

c) ca, în orice caz, statul pârât să îi plătească reclamantei suma de 3.000 EUR (trei mii euro) plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

d) ca sumele mentionate la lit. b) si c) să fie convertite în moneda statului pârât la cursul de schimb valabil la data plătii;

e) ca, începând de la expirarea termenului mentionat mai sus si până la efectuarea plătii, aceste sume să se majoreze cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene valabilă în această perioadă, majorată cu 3 puncte procentuale;

2. respinge cererea de reparatie echitabilă în rest.

Întocmită în limba franceză, ulterior comunicată în scris la data de 3 februarie 2009, în conformitate cu art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.

 

Josep Casadevall,

presedinte

Santiago Quesada,

grefier


 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

pentru completarea anexei la Hotărârea Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 155/2010 privind atribuirea calitătii si a dreptului de exercitare a profesiei de auditor financiar pentru persoanele care posedă o calificare profesională în audit financiar sau în profesii asimilate acestuia, atribuită de alt stat în acord cu reglementările specifice din acel stat

 

Având în vedere prevederile art. 6 alin. (5) si ale art. 12 lit. Adin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv ale Normelor privind atribuirea calitătii si a dreptului de exercitare a profesiei de auditor financiar pentru persoanele care posedă o calificare profesională în audit financiar sau în profesii asimilate acestuia, atribuită de alt stat în acord cu reglementările specifice din acel stat, aprobate prin Hotărârea Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 42/2005,

Consiliul Camerei Auditorilor Financiari din România hotărăste:

Articol unic. - În anexa la Hotărârea Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 155/2010 privind atribuirea calitătii si a dreptului de exercitare a profesiei de auditor financiar pentru persoanele care posedă o calificare profesională în audit financiar sau în profesii asimilate acestuia, atribuită de alt stat în acord cu reglementările specifice din acel stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2010, după pozitia 50 se introduce o nouă pozitie, pozitia 51, cu următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Numele si prenumele

Tara de origine

Institutul străin la care este membru

„51.

VALTCHEV PETER STEFANOV

BULGARIA

The Association of Chartered Certified Accountants”

 

Presedintele Camerei Auditorilor Financiari din România,

Ion Mihăilescu

 

Bucuresti, 23 februarie 2010.

Nr. 158.

 

ACTE ALE FONDULUI DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR

 

FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR

 

COMUNICAT

privind lista institutiilor de credit participante la Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar ai căror deponenti beneficiază de garantarea, prin plata de compensatii, a depozitelor constituite la acestea

 

            Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar aduce la cunostintă lista institutiilor de credit participante la Fond ai căror deponenti beneficiază de garantarea, prin plata de compensatii, a depozitelor constituite la acestea, în conditiile si limitele prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 39/1996 privind înfiintarea si functionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

 

Nr. crt.

Denumirea institutiei de credit

I. Bănci - persoane juridice române

1.

Banca Comercială Română - S.A.

2.

RAIFFEISEN BANK -S.A.

3.

BRD - Groupe Societe Generale - S.A.

4.

ATE BANK ROMÂNIA- S.A.

5.

UniCredit Tiriac Bank - S.A.

6.

Bancpost - S.A.

7.

Banca de Export-lmport a României EXIMBANK - S.A.

8.

Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece

9.

Credit Europe Bank (România) - S.A.

10.

Banca Transilvania- S.A.

11.

MKB ROMEXTERRA Bank - S.A.

12.

ALPHA BANK ROMÂNIA- S.A.

13.

PIRAEUS BANK ROMÂNIA- S.A.

14.

RBS BANK (ROMÂNIA) - S.A.

15.

OTP BANK ROMÂNIA- S.A.

16.

BANCA COMERCIALĂ INTESASANPAOLO ROMÂNIA- S.A.

17.

Emporiki Bank - România - S.A.

18.

LIBRA BANK -S.A.

19.

Banca C.R. Firenze România - S.A.

20.

ROMANIAN INTERNATIONAL BANK - S.A.

21.

MARFIN BANK (ROMÂNIA) - S.A.

22.

Banca Comercială CARPATICA- S.A.

23.

BANK LEUMI ROMÂNIA- S.A.

24.

VOLKSBANK ROMÂNIA- S.A.

25.

ProCredit Bank -S.A.

26.

Raiffeisen Banca pentru Locuinte - S.A.

27.

PORSCHE BANK ROMÂNIA- S.A.

28.

CEC BANK -S.A.

29.

BANCA MILLENNIUM- S.A.

30.

BCR BANCA PENTRU LOCUINTE - S.A.

31.

GE GARANTI BANK - S.A.

32.

Banca Comercială FEROVIARA- S.A.

II. Cooperative de credit - case centrale

1.

Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP

 

NOTĂ:

De la data publicării prezentului comunicat îsi încetează valabilitatea Comunicatul Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar nr. 2/2009 privind lista institutiilor de credit participante la Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar ai căror deponenti beneficiază de garantarea, prin plata de compensatii, a depozitelor constituite la acestea, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 5 octombrie 2009.

 

Presedintele Consiliului de administratie al Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar,

Adrian Cosmescu

 

Bucuresti, 26 februarie 2010.

Nr. 1.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.