MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 732/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 732         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 3 octombrie 2010

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.070 din 16 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal si ale art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

 

Decizia nr. 1.093 din 21 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfăsurarea adunărilor publice

 

Decizia nr. 1.139 din 28 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil

 

Decizia nr. 1.197 din 30 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2 si ale art. 255 alin. 1 din Codul penal

 

Decizia nr. 1.198 din 30 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.254 din 7 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Decizia nr. 1.259 din 12 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 275-2781 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.260 din 12 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.022. - Hotărâre pentru aprobarea Acordului de cooperare dintre Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale din România, Ministerul Muncii si Securitătii Sociale al Republicii Elene si Ministerul Muncii si Politicii Sociale al Republicii Bulgaria în domeniul conditiilor de muncă si al protectiei drepturilor prevăzute de legislatia muncii, semnat la Sofia la 30 septembrie 2010

 

Acord de cooperare între Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale din România, Ministerul Muncii si Securitătii Sociale al Republicii Elene si Ministerul Muncii si Politicii Sociale al Republicii Bulgaria în domeniul conditiilor de muncă si al protectiei drepturilor prevăzute de legislatia muncii

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

2.605. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.070

din 16 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal si ale art. 1 alin. (3)

si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal si ale art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 255/2004 privind modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Mircea-Nicolae Sîmtion în Dosarul nr. 6.709.999/55/2008 al Judecătoriei Piatra-Neamt.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă în ceea ce priveste dispozitiile art. 281 din Codul penal si ca fiind neîntemeiată referitor la prevederile art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 10 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 6.709.999/55/2008, Judecătoria Piatra-Neamt a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal si ale art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 255/2004 privind modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

Exceptia a fost ridicată de Mircea-Nicolae Sîmtion cu ocazia rejudecării plângerii împotriva unei ordonante a procurorului de scoatere de sub urmărire penală pentru săvârsirea infractiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat, infractiune prevăzută de art. 281 din Codul penal raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că sintagma “legea specială” din art. 281 al Codului penal este neconstitutională prin raportare la dispozitiile Legii fundamentale cuprinse în art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi si în art. 115 alin. (1) referitor la delegarea legislativă. Consideră că “Parlamentul nu poate adopta decât o singură lege specială - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice”. Prin urmare, legea specială la care face trimitere art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, întrucât “legea avocaturii este lege organică, nu specială”.

De asemenea, arată că prevederile art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5) referitoare la separarea si echilibrul puterilor în stat si la respectarea Constitutiei si a legilor, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor, ale art. 73 alin. (1) referitoare la categoriile de legi si ale art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă, precum si ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât puterea legiuitoare desfiintează hotărârile judecătoresti de încuviintare a activitătilor de consultantă, reprezentare sau asistentă juridică contrare prevederilor Legii nr. 51/1995, precum si actele de constituire si de înregistrare ale barourilor care functionează în afara Uniunii Nationale a Barourilor din România, actionând astfel în favoarea “barourilor traditionale si neînfiintate”.

Judecătoria Piatra-Neamt apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozitiilor din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate de autor.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 281 din Codul penal si ale art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 255/2004 privind modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat. Din notele scrise ale autorului exceptiei reiese însă că acesta critică prevederile art. 281 din Codul penal si ale art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, modificate prin Legea nr. 255/2004 privind modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004. Prin urmare, Curtea se va pronunta asupra constitutionalitătii acestor texte de lege, care au următorul cuprins:

- Art. 281 din Codul penal: “Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităti pentru care legea cere autorizatie ori exercitarea acestora în alte conditii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârsirea unor astfel de fapte se sanctionează potrivit legii penale, se pedepseste cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.”;

- Art. 1 alin. (3) din Legea nr. 51/1995: “(3) Constituirea si functionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire si de înregistrare ale acestora sunt nule de drept.”;

- Art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995: “(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviintate prin hotărâri judecătoresti să desfăsoare activităti de consultantă, reprezentare sau asistentă juridică, în orice domenii, îsi încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activităti constituie infractiune si se pedepseste potrivit legii penale.

(2) De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdictional prin care au fost recunoscute ori încuviintate activităti de consultantă, reprezentare si asistentă juridică contrare dispozitiilor prezentei legi.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Autorul exceptiei nu formulează veritabile critici de neconstitutionalitate cu privire la dispozitiile art. 281 din Codul penal, ci este nemultumit, în realitate, de modul de aplicare de către organele de urmărire penală si instanta de judecată a respectivelor prevederi legale, care fac distinctie între legi penale generale si speciale. Or, acest aspect nu intră sub incidenta controlului de constitutionalitate exercitat de Curte, fiind de competenta instantei de judecată învestite cu solutionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal va fi respinsă ca inadmisibilă.

II. În ceea ce priveste dispozitiile art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995, prin Decizia nr. 736 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, Curtea a respins o exceptie de neconstitutionalitate identică atât sub aspectul criticilor formulate, cât si al prevederilor din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate, pentru motivele acolo arătate.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal, exceptie ridicată de Mircea-Nicolae Sîmtion în Dosarul nr. 6.709.999/55/2008 al judecătoriei Piatra-Neamt.

II. Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 septembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.093

din 21 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991

privind organizarea si desfăsurarea adunărilor publice

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfăsurarea adunărilor publice, exceptie ridicată de Cristinel Constantin Simon în Dosarul nr. 11.607/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 521 D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 621 D/2010, nr. 701D/2010 si nr. 747D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfăsurarea adunărilor publice, exceptie ridicată de Marian George Gheonea, de Stefania Bănea si de Alexandrina Nicu în dosarele nr. 11.605/302/2009,nr. 11.606/302/2009 si nr. 11.608/302/2009 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 621D/2010, nr. 701D/2010 si nr. 747D/2010 la Dosarul nr. 521 D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 23 februarie 2010, 24 februarie 2010, 18 februarie 2010 si 19 februarie 2010, pronuntate în dosarele nr. 11.607/302/2009, nr. 11.605/302/2009, nr. 11606/302/2009 si nr. 11.608/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfăsurarea adunărilor publice, exceptie ridicată de Cristinel Constantin Simon, de Marian George Gheonea, de Stefania Bănea si de Alexandrina Nicu în cauze privind anularea unor procese-verbale de contraventie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că dispozitiile art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 restrâng libertatea de întrunire, garantată de Constitutie, si operează o discriminare pe criterii de opinie si apartenentă politică, deoarece impun obtinerea avizului comisiei sau a autorizatiei necesare organizării unei întruniri publice pasnice. Or, este evident, sustin autorii exceptiei, că respectivul aviz este imposibil de obtinut, deoarece protestatarii au opinii diferite sau apartin unui alt partid politic decât cel din care face parte, de pildă, primarul comunitătii.

Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfăsurarea adunărilor publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 29 septembrie 2004, cu următorul continut:

- Art. 26 lit. a): “Constituie contraventii următoarele fapte, dacă nu sunt săvârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, să întrunească elementele constitutive ale unor infractiuni:

a) organizarea si desfăsurarea de adunări publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise;”.

Autorii exceptiei consideră că textul de lege mentionat încalcă prevederile constitutionale ale art. 4 si art. 16 alin. (1), invocate sub aspectul interzicerii discriminării pe criterii de opinie si apartenentă politică, si ale art. 39 care reglementează libertatea întrunirilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a pronuntat asupra constitutionalitătii prevederilor criticate, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 1.123 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 25 noiembrie 2008, respingând exceptia de neconstitutionalitate.

Curtea a arătat, în esentă, că dispozitiile Legii nr. 60/1991, potrivit cărora desfăsurarea adunărilor publice este permisă doar cu conditia declarării lor prealabile, nu contravin libertătii de întrunire, reglementate de Constitutia României si Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. S-a invocat, cu acel prilej, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu cauzele Platform “Arzte furdas Leben” contra Austriei, 1985, si Rassemblement jurassien contra Elvetiei, 1979, unde instanta de la Strasbourg a retinut că art. 11 din Conventie presupune că fiecare stat este în măsură să adopte măsuri rezonabile si adecvate pentru a asigura desfăsurarea pasnică a manifestatiilor licite ale cetătenilor săi si că pentru întrunirile ce au loc pe căile publice nu este exagerată impunerea obligatiei de a se obtine o autorizatie prealabilă, întrucât autoritătile au posibilitatea, în aceste conditii, să vegheze asupra respectării ordinii publice si să ia măsurile necesare pentru ca libertatea manifestatiilor să fie pe deplin asigurată.

Solutia pronuntată cu acel prilej si argumentele pe care aceasta s-a bazat îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată, neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudente.

În plus, Curtea observă că si jurisprudenta mai recentă a Curtii Europene a Drepturilor Omului este în acelasi sens. De exemplu, prin Hotărârea din 7 octombrie 2008, pronuntată în cauza Eva Molnâr contra Ungariei, Curtea de la Strasbourg a stabilit că paragraful 2 al art. 11 din Conventie îndreptăteste statele să impună restrictii legale ale exercitiului libertătii de întrunire. Totodată, aceste restrictii ale libertătii adunărilor pasnice desfăsurate în locuri publice sunt menite a asigura protectia drepturilor celorlalti, în special în ceea ce priveste prevenirea dezordinii si mentinerea unei ordini în trafic.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 18 decembrie 2007, pronuntată în cauza Nurettin Aldemir si altii contra Turciei, faptul că, de principiu, cerinta obtinerii unei notificări prealabile nu afectează esenta dreptului la întruniri si că nici impunerea obtinerii unei autorizatii prealabile - din ratiuni de ordine publică si securitate natională - pentru organizarea si desfăsurarea unei adunări publice nu este contrară spiritului art. 11. În opinia instantei de contencios al drepturilor omului, pe de-o parte, orice demonstratie în spatiul public poate cauza o anumită afectare a normalitătii cotidiene, iar, pe de altă parte, este important ca autoritătile să ia măsurile necesare, de exemplu, asigurarea unui echipaj de prim ajutor la locul desfăsurării demonstratiei, de orice natură ar fi aceasta. De aceea, este esential ca organizatorii si participantii la orice adunări publice - ca actori ai procesului democratic - să se conformeze regulilor democratiei, prin respectarea normelor juridice ce reglementează acest domeniu (Hotărârea din 29 noiembrie 2007 pronuntată în Cauza Balgik si altii contra Turciei).

În ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la generarea unei stări de discriminare pe criterii de opinie si apartenentă politică, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi retinută, întrucât organizarea si desfăsurarea de adunări publice constituie contraventie, potrivit dispozitiilor de lege criticate, numai dacă acestea sunt nedeclarate, neînregistrate sau interzise. Prin urmare, ceea ce a avut în vedere legiuitorul atunci când a sanctionat fapta de a organiza sau desfăsura adunări publice fără să fi fost declarate, înregistrate sau permise, este numai împrejurarea că nu au fost respectate conditiile prevăzute de lege si nicidecum apartenenta participantilor la un anumit partid politic. Asadar, dispozitiile de lege criticate se aplică în aceeasi măsură tuturor persoanelor, indiferent de opiniile sau de convingerile politice ale acestora, respectând astfel dispozitiile art. 4 si art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.

Referitor la critica de neconstitutionalitate privind faptul că “respectivul aviz este imposibil de obtinut, deoarece protestatarii au opinii diferite sau apartin unui alt partid politic decât cel din care face parte, de pildă, primarul comunitătii”, Curtea constată că aceasta reprezintă, de fapt, o critică privind legalitatea actului emis de către o autoritate publică, critică ce poate fi adusă în fata instantelor de judecată, iar nu a Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfăsurarea adunărilor publice, exceptie ridicată de Cristinel Constantin Simon, de Marian George Gheonea, de Stefania Bănea si de Alexandrina Nicu în dosarele nr. 11.607/302/2009, nr. 11.605/302/2009, nr. 11.606/302/2009 si nr. 11.608/302/2009 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 septembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.139

din 28 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil, exceptie ridicată de Daniela Răcănelu si Ion Răcănelu în Dosarul nr. 940/313/2009 al Judecătoriei Strehaia.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 940/313/2009, Judecătoria Strehaia a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil, exceptie ridicată de Daniela Răcănelu si Ion Răcănelu într-o cauză având ca obiect partaj succesoral.


În motivarea exceptiei de neconstiîutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât încetarea stării de indiviziune pe cale judiciară, prin partajarea în natură si stabilirea unei sulte, constituie un act de expropriere, contrar Legii fundamentale. În sustinerea criticii, acestia invocă prevederile art. 1 din Legea nr. 33/1994, precum si cele ale art. 480 si 481 din Codul civil, apreciind că realizarea dreptului de proprietate, de a dobândi o proprietate, de a o folosi, de a dispune liber de aceasta si de a putea transmite dreptul său altuia, presupune obligatia statului de a garanta si apăra proprietatea obtinută pe căi licite.

Judecătoria Strehaia consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, reglementarea legală criticată nefiind în contradictie cu normele constitutionale invocate. În acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, si anume deciziile nr. 143/2006 si nr. 844/2008.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 728 din Codul civil, potrivit cărora “Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărteala succesiunii, chiar când ar exista conventii sau prohibitii contrarii.

Se poate face învoire pentru suspendarea diviziunii pe termen de cinci ani. După trecerea acestui timp, învoirea se poate reînnoi.”

Autorii exceptiei sustin că prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (3) privind dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai fost supusă controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi norme din Legea fundamentală si cu o motivare similară.

Astfel, prin deciziile nr. 143 din 23 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 martie 2006, nr. 844 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, si nr. 641 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 28 iulie 2009, Curtea a statuat că “este de principiu că proprietatea, în majoritatea cazurilor, este pură si simplă. Sunt situatii însă când proprietatea este afectată de modalităti si prezintă forme speciale. O astfel de modalitate a proprietătii o reprezintă proprietatea indiviză. Această situatie însă, uneori, nu este avantajoasă pentru proprietari si nici favorabilă pentru exploatarea economică a bunurilor, din cauza dificultătii de a se exercita toate atributele dreptului de proprietate. De aceea, pentru asigurarea unei bune circulatii a bunurilor si în interesul coproprietarilor, legea prevede ca indiviziunea să poată lua sfârsit oricând si în mod liber.

În consecintă, art. 728 din Codul civil dispune că «Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune». Desi art. 728 se referă, în principiu, la partajul succesoral, el contine o regulă ce se aplică la toate indiviziunile, oricare ar fi izvorul lor, astfel că orice proprietar poate cere iesirea din indiviziune prin partaj, fără ca ceilalti coproprietari să se poată opune, cu o singură exceptie, anume cea prevăzută de alineatul 2, si anume posibilitatea coproprietarilor de a conveni să rămână în indiviziune pe termen de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii acestei conventii la expirarea termenului”.

În acest context, Curtea a constatat că art. 728 din Codul civil contine suficiente mijloace de asigurare a respectării normelor constitutionale privind garantarea si ocrotirea proprietătii private, reprezentând totodată o aplicare a principiului potrivit căruia “Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea”.

În ceea ce priveste invocarea, în sustinerea criticii, a prevederilor art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică si art. 481 din Codul civil, Curtea retine că examinarea constitutionalitătii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil, exceptie ridicată de Daniela Răcănelu si Ion Răcănelu în Dosarul nr. 940/313/2009 al Judecătoriei Strehaia. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 28 septembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.197

din 30 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2 si ale art. 255 alin. 1

din Codul penal

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2 si ale art. 255 alin. 1 raportat la art. 254 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Teia Sponte si însusită de George Becali, Gheorghe-Radu Marino, Râul Volcinschi, Alina-Florentina Ciul si Victor Piturcă în Dosarul nr. 1.912/33/2008 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

După încheierea dezbaterilor, se prezintă, pentru autoarea exceptiei Alina-Florentina Ciul, apărătorul ales Traian Alb, cu împuternicire avocatială la dosar.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 3 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.912/33/2008, înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2 si ale art. 255 alin. 1 raportat la art. 254 alin. 1 din Codul penal.

Exceptia a fost ridicată de Teia Sponte si însusită de George Becali, Gheorghe-Radu Marino, Râul Volcinschi, Alina-Florentina Ciul si Victor Piturcă cu ocazia solutionării unei cauze penale privind săvârsirea, printre altele, a infractiunii prevăzute de art. 255 din Codul penal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile art. 147 alin. 2 si ale art. 255 alin. 1 din Codul penal încalcă dreptul de proprietate privată, libertatea economică, prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu fată de dispozitiile contrare din legile interne, precum si prevederile din Tratatul de la Lisabona privind promovarea obiectivelor europene ale sportului, întrucât extinderea calitătii de functionar, cerintă esentială pentru incriminarea infractiunilor de luare sau dare de mită, la orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice de drept privat, în spetă sportivii semiprofesionisti sau profesionisti, lărgeste, fără nicio justificare legitimă si constitutională si în absenta unui interes general, regimul de “public”, în întelesul prevăzut de art. 145 din Codul penal. Consideră că grevarea proprietătii private printr-un asemenea regim special de incriminare si sanctionare aduce atingere libertătii economice, ca fundament al economiei de piată, în conditiile în care nu este implicată protejarea unui interes public.

Mai arată că în dreptul comparat poate fi subiect al coruptiei pasive exclusiv persoana care exercită o functie publică, depozitară a autoritătii publice, însărcinată cu o misiune din serviciul public sau învestită cu un mandat electiv public. Apreciază că, în actualul context de dezvoltare euroatlantică a României, noul Cod penal (Legea nr. 286/2009) asimilează această conceptie occidentală restrictivă si, drept urmare, defineste numai termenul si statutul de “functionar public”, fiind asimilată acestuia, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritătile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Precizează că poate fi subiect activ, respectiv pasiv al infractiunilor de luare si dare de mită numai “functionarul public”, astfel cum este definit de art. 175 din noul Cod penal.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală nu si-a exprimat opinia cu privire la caracterul întemeiat sau neîntemeiat al exceptiei de neconstitutionalitate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curtii Constitutionale nr. 257/2001 si nr. 111/2006.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.


Potrivit încheierii de sesizare, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 147 alin. 2 si ale art. 255 alin. 1 raportat la art. 254 alin. 1 din Codul penal. Din notele autorului exceptiei Teia Sponte si din considerentele încheierii de sesizare reiese însă că acesta critică, în realitate, doar dispozitiile art. 147 alin. 2 si ale art. 255 alin. 1 din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunta numai asupra acestor dispozitii de lege având următorul cuprins:

- Art. 147 alin. 2: “Prin «functionar» se întelege persoana mentionată în alin. 1, precum si orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.”;

- Art. 255 alin. 1: “Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile si scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (2) privind garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate privată, ale art. 45 referitoare la libertatea economică, ale art. 135 alin. (1) privind economia de piată si ale art. 148 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu fată de dispozitiile contrare din legile interne, precum si a prevederilor art. 165 paragraful 1 teza a doua din Tratatul de la Lisabona privind promovarea obiectivelor europene ale sportului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 147 alin. 2 din Codul penal au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 257 din 20 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 28 decembrie 2001, prin care a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a art. 147 alin. 2 din Codul penal, Curtea Constitutională a retinut că dispozitiile legale criticate nu aduc atingere niciunei dispozitii si niciunui principiu din Constitutie, ci se întemeiază pe acestea. Dacă, potrivit prevederilor art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie [actualul art. 73 alin. (3) lit. j) din Constitutia revizuită], reglementarea statutului functionarilor publici se face prin lege organică, deci de către legiuitor, cu atât mai mult reglementarea statutului juridic al celorlalti functionari este de atributul legiuitorului. Întrucât

Constitutia nu defineste notiunile de functionar public si de functionar, rămâne în sarcina exclusivă a legiuitorului să le definească. Este ceea ce Codul penal, care este o lege organică, face prin dispozitiile art. 147, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie [actualul art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutia revizuită], în sensul cărora infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora se reglementează prin lege organică.

În acelasi sens sunt si Decizia nr. 276 din 24 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 19 noiembrie 2002, Decizia nr. 111 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 7 martie 2006, si Decizia nr. 828 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Totodată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, legiuitorul are deplina libertate de a stabili infractiunile, ceea ce presupune nu numai incriminarea modalitătii de comitere a acestora, ci si, în anumite situatii, circumstantierea subiectului activ sau a celui pasiv. Prin urmare, notiunea de “functionar”, la care se raportează incriminarea prevăzută de dispozitiile art. 255 alin. 1 din Codul penal, nu este de rang constitutional, definirea si reglementarea statutului acestei categorii de salariati fiind de domeniul legii.

Pentru aceste considerente nu pot fi primite sustinerile de neconstitutionalitate a prevederilor de lege criticate referitoare la încălcarea dispozitiilor art. 44 alin. (2), art. 45 si art. 135 alin. (1) din Constitutie.

În fine, constată că nu este de competenta Curtii Constitutionale să analizeze conformitatea unei dispozitii de drept national cu textul Tratatului de la Lisabona prin prisma art. 148 din Legea fundamentală. O atare competentă, si anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea natională si Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la data de 1 decembrie 2009, apartine instantei de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2 si ale art. 255 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Teia Sponte si însusită de George Becali, Gheorghe-Radu Marino, Râul Volcinschi, Alina-Florentina Ciul si Victor Piturcă în Dosarul nr. 1.912/33/2008 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 septembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.198

din 30 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 326 alin. 3

din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vasile Nistorîn Dosarul nr. 2.875/2/2007 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.875/2/2007, înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vasile Nistor într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului declarat împotriva unei sentinte.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că textul legal criticat încalcă art. 21 si 24 din Constitutie, întrucât nu permite instantei de judecată să se pronunte asupra legalitătii tuturor actelor si operatiunilor care au stat la baza emiterii unui act administrativ unilateral prin care autorul exceptiei a fost sanctionat disciplinar.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate formulată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: “Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii si la faptele pe care se întemeiază”.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie si art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că instanta constitutională s-a pronuntat în repetate rânduri cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor legale criticate în raport cu critici similare. Spre exemplu, prin Decizia nr. 247 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009, si Decizia nr. 1.110 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 9 octombrie 2009, Curtea Constitutională a statuat că prevederile criticate nu încalcă dispozitiile art. 21 din Constitutie, întrucât “revizuirea este o cale extraordinară de atac, fiind admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă. Ratiunea reglementării institutiei revizuirii se întemeiază tocmai pe recunoasterea de către legiuitor a situatiei că si o hotărâre judecătorească poate fi gresită, nu neapărat din motive imputabile instantei de judecată, ipoteză în care trebuie să se dea posibilitatea reformării acesteia.

Competenta instantei de revizuire de a schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată este dată tocmai de scopul urmărit de legiuitor, si anume de a se corecta hotărârea respectivă. Astfel, Curtea observă că aceasta nu declansează un litigiu nou, ci reprezintă o fază procesuală a aceleiasi cauze si, în aceste conditii, instanta în cauză trebuie să lămurească si aspectele ce au incidentă asupra fondului cauzei ca urmare a admiterii revizuirii.

Faptul că legiuitorul a prevăzut în art. 326 alin. 1 din Codul de procedură civilă că cererea de revizuire se judecă potrivit dispozitiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată (art. 112 din Codul de procedură civilă) nu poate fi înteles în sensul că ne aflăm din nou într-o fază initială proprie cererii de chemare în judecată, această prevedere precizând doar în mod clar cadrul procesual.

Curtea retine că, în timp ce actiunea initială urmăreste realizarea unui drept al reclamantului bazat pe motivele de fapt si de drept, cererea de revizuire urmăreste reformarea hotărârii definitive si irevocabile, tocmai pentru motivele prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă.

De altfel, judecarea revizuirii se desfăsoară numai în cadrul procesual conturat în etapele procesuale anterioare. Astfel, instanta de revizuire va putea admite cererea de revizuire doar dacă aceasta se întemeiază pe prevederile art. 322 din Codul de procedură civilă. Cazurile de revizuire sunt redactate în mod clar, sunt previzibile, precise si neechivoce, astfel încât instanta de judecată are posibilitatea, în mod obiectiv, de a le interpreta si aplica; de asemenea, norma legală în cauză, satisfăcând exigentele mai sus arătate, permite părtilor să îsi regleze comportamentul procesual în functie de aceasta”.


Considerentele si solutia deciziilor mentionate îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să impună schimbarea jurisprudentei.

În fine, considerentele enuntate demonstrează constitutionalitatea dispozitiilor legale criticate si în raport cu prevederile art. 24 din Constitutie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 2.875/2/2007 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 septembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.254

din 7 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Victor Ruse în Dosarul nr. 444/113/2009 al Curtii de Apel Galati - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 444/113/2009, Curtea de Apel Galati - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Victor Ruse într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului formulat împotriva sentintei prin care a fost respinsă contestatia sa împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile legale criticate, abrogând, în mod expres, prevederile Legii nr. 218/2008, afectează dreptul la pensie, ceea ce încalcă art. 47 alin. (2) si art. 115 alin. (6) din Constitutie. Totodată, acordarea persoanelor îndreptătite a drepturilor legal recunoscute la date diferite încalcă art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Curtea de Apel Galati - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.


Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, având următorul cuprins:

“Art. IV. - Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă se abrogă art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, si art. II din Legea nr. 218/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2008.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 47 alin. (2) cu referire la dreptul la pensie si art. 115 alin. (6) privind delegarea legislativă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că, potrivit expunerii de motive a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008, aceasta a fost adoptată, în principal, pentru a asigura o unitate de reglementare în ceea ce priveste situatia persoanelor care au desfăsurat activităti încadrate în grupele I si II de muncă înainte de data de 1 aprilie 2001. Astfel, situatia acestor persoane a fost reglementată atât prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cât si prin Legea nr. 218/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, ceea ce echivalează cu existenta paralelă a două acte normative care au continuturi diferite cu privire la aceeasi problematică.

Emiterea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 nu poate fi catalogată ca afectând dreptul fundamental la pensie, întrucât, fată de Legea nr. 218/2008, care recunostea drepturi suplimentare fată de cuantumul pensiei aflate în plată, nu aduce reglementări de drept substantial noi, deci nici nu afectează într-un sens negativ dreptul constitutional la pensie. Mai mult, continutul normativ al ordonantei de urgentă, preluând reglementarea de principiu a Legii nr. 218/2008, este unul favorabil pensionarilor, în sensul că reglementează unele drepturi de pensie suplimentare fată de forma initială a Legii nr. 19/2000.

Prin urmare, singura noutate pe care o aduce art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 fată de Legea nr. 218/2008, prin abrogările operate, este eliminarea obligatiei recalculării pensiilor de către Casa Natională de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale începând cu 1 ianuarie 2009. Abrogându-se textul art. II din Legea nr. 218/2008, recalcularea pensiilor potrivit art. 1651 din Legea nr. 19/2000, cu modificările operate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008, se va face, potrivit art. II alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008, începând cu luna ianuarie 2010, termen prorogat ulterior prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009, până în luna ianuarie 2011.

În aceste conditii nu se poate sustine că textul legal criticat ar fi afectat în mod negativ dreptul substantial la pensie, doar termenul pentru recalcularea acesteia fiind amânat pentru luna ianuarie 2011, astfel încât Curtea constată că nu au fost încălcate prevederile art. 115 alin. (6) coroborate cu art. 47 alin. (2) din Constitutie.

În fine, Curtea constată, în privinta criticii referitoare la acordarea persoanelor îndreptătite a drepturilor legal recunoscute la date diferite, că nu mai subzistă, întrucât această solutie legislativă cuprinsă initial de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 nu a fost preluată nici prin Legea nr. 218/2008 si nici prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Victor Ruse în Dosarul nr. 444/113/2009 al Curtii de Apel Galati - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Károly


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.259

din 12 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 275-2781

din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 275-2781 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Pantelimon Manta în Dosarul nr. 8.009/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia I penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 8.009/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 275-2781 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Pantelimon Manta.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, deoarece nu permit formularea unei plângeri în fata judecătorului împotriva unei ordonante emise de procuror prin care s-a aplicat o sanctiune cu amendă judiciară. Astfel, este afectat dreptul fundamental prevăzut de Constitutie, acela de a apela la un organ de jurisdictie.

Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia I penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 275-2781 din Codul de procedură penală, referitoare la plângerea împotriva măsurilor si actelor de urmărire penală.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei solicită, în realitate, completarea prevederilor de lege criticate, în sensul de a se permite atacarea ia instantele judecătoresti nu doar a rezolutiilor si ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată, ci si a altor acte emise de procuror, ceea ce este contrar atât dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în conformitate cu care, în exercitarea controlului, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, cât si prevederilor constitutionale cuprinse în art. 61 alin. (1), potrivit cărora “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 275-2781 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Pantelimon Manta în Dosarul nr. 8.009/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia I penală. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 12 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.260

din 12 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Gheorghe Iordan în Dosarul nr. 462/36/2009 al Curtii de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori si de familie.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosar, autorul exceptiei Gheorghe Iordan a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea exceptiei, în sensul că art. 35 din Codul de procedură penală este neconstitutional în măsura în care atragerea competentei instantei superioare în grad conduce la pierderea căii de atac ordinare a apelului (ori a unei căi de atac) pentru subiectii procesuali în privinta cărora competenta de drept comun le conferă acest drept.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 462/36/2009, Curtea de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Gheorghe Iordan.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil si art. 53 alin. (2) restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti numai în măsura în care atragerea competentei instantei superioare în grad conduce la pierderea căii de atac ordinare a apelului pentru subiectii procesuali în privinta cărora competenta de drept comun le conferă acest drept.

Curtea de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori si de familie, fără a-si argumenta pozitia, opinează că dispozitiile art. 35 din Codul de procedură penală sunt neconstitutionale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 35 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Competenta în caz de indivizibilitate sau conexitate, careau următorul continut:

“În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competenta în raport cu diferitii făptuitori ori diferitele fapte apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti făptuitorii revine instantei mai întâi sesizate, iar dacă competenta după natura faptelor sau după calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare în grad.

Dacă dintre instante una este civilă, iar alta militară, competenta revine instantei civile.

Dacă instanta militară este superioară în grad, competenta revine instanteicivile echivalente în grad cu instanta militară.

Competenta de a judeca cauzele reunite rămâne dobândită instantei, chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea.

Tăinuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenta instantei care judecă infractiunea la care acestea se referă, iar dacă competenta după calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare în grad.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 206/2004, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 471 din 26 mai 2004, Curtea a statuat că stabilirea competentelor instantelor judecătoresti, inclusiv în caz de indivizibilitate sau conexitate, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar acesta poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, precum si modalităti de exercitare a drepturilor procedurale, fiind tinut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constitutional.

Totodată, Curtea a retinut ca prevederile criticate nu contin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalitătii în drepturi înscrise în art. 16 din Constitutie, iar situatia juridica a anumitor categorii de persoane justifica aplicarea unui tratament diferit, în scopul unei mai bune înfăptuiri a justitiei. De altfel, Curtea a statuat în jurisprudenta sa că art. 16 din Constitutie vizează egalitatea în drepturi între cetăteni în ceea ce priveste recunoasterea în favoarea acestora a unor drepturi si libertăti fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fată de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui.

Curtea a mai constatat, de asemenea, că textele de lege criticate nu încalcă prevederile art. 21 din Constitutie, câtă vreme accesul liber la justitie este asigurat prin posibilitatea părtilor de a se adresa instantei de judecată si de a declara recurs împotriva hotărârii instantei de fond, exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime nefiind îngrădită prin stabilirea unei singure căi de atac (recursul). În acest sens, Curtea Constitutională a retinut în mod constant în jurisprudenta sa că accesul la justitie nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac prevăzute de lege. Faptul că nu se poate folosi, în cauză, calea de atac a apelului nu afectează drepturile procesuale ale inculpatului, având în vedere dispozitiile art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală, care prevăd că recursul, în acest caz, nu se limitează la motivele de casare enumerate de art. 3859 din Codul de procedură penală, iar instanta este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.

În sfârsit, Curtea a mai retinut că prevederile criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpatilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instantă independentă, impartială si stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, conditii care sunt asigurate si în situatia judecării cauzelor în primă instantă de către curtile de apel.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Gheorghe Iordan în Dosarul nr. 462/36/2009 al Curtii de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori si de familie.

 Definitivă si general obligatorie. Pronuntata în sedinta publică din data de 12 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Acordului de cooperare dintre Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale

din România, Ministerul Muncii si Securitătii Sociale al Republicii Elene si Ministerul Muncii si Politicii Sociale

al Republicii Bulgaria în domeniul conditiilor de muncă si al protectiei drepturilor prevăzute de legislatia muncii,

semnat la Sofia la 30 septembrie 2010

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Acordul de cooperare dintre Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale din România, Ministerul Muncii si Securitătii Sociale al Republicii Elene si Ministerul Muncii si Politicii Sociale al Republicii Bulgaria în domeniul conditiilor de muncă si al protectiei drepturilor prevăzute de legislatia muncii, semnat la Sofia la 30 septembrie 2010.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul muncii, familiei si protectiei

sociale,

Ioan Nelu Botis

p. Ministrul afacerilor externe,

Anton Niculescu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 6 octombrie 2010.

Nr. 1.022.

 


ACORD DE COOPERARE

între Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale din România, Ministerul Muncii si Securitătii Sociale

al Republicii Elene si Ministerul Muncii si Politicii Sociale al Republicii Bulgaria în domeniul conditiilor de muncă

si al protectiei drepturilor prevăzute de legislatia muncii

 

Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale din România, Ministerul Muncii si Securitătii Sociale al Republicii Elene si Ministerul Muncii si Politicii Sociale al Republicii Bulgaria, denumite în continuare părti, au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

Scop

 

Scopul prezentului acord de cooperare în domeniul conditiilor de muncă si al protectiei drepturilor prevăzute de legislatia muncii, denumit în continuare acord de cooperare, este de a stabili un cadru de cooperare permanentă pe probleme administrative, precum si schimbul de informatii dintre părti în domeniile prevăzute în prezentul acord de cooperare, asa cum sunt definite la art. 2.

 

ARTICOLUL 2

Domenii de cooperare

 

 

Domeniile incluse în prezentul acord de cooperare sunt în principal următoarele:

2.1. Părtile vor coopera în domeniul conditiilor de muncă ale lucrătorilor detasati, în conformitate cu Directiva 96/71/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detasarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (Jurnalul Oficial nr.L 018 din 21 ianuarie 1997 p. 0001 -0006), denumită în continuare Directiva 96/71/CE, si privind furnizarea reciprocă de asistentă tehnică necesară cu privire la cererile motivate de informatii, inclusiv informatii privind cazuri specifice de întreprinderi cu probleme si activităti transnationale presupuse ca ilegale.

2.1.1. Părtile vor face schimb de informatii cu privire la reglementările nationale ale statelor respective (stabilite prin lege, legislatia secundară, acorduri colective general aplicabile sau decizii de arbitraj) în legătură cu următoarele aspecte:

a) perioadele maxime de lucru si perioadele minime de odihnă;

b) concediile minime anuale plătite;

c) plata minimă, inclusiv plata orelor suplimentare. Aceste prevederi nu se aplică sistemelor suplimentare de pensii ocupationale;

d) conditiile de trimitere a lucrătorilor detasati;

e) sănătatea si securitatea în muncă;

f) măsuri de protectie cu privire la termenii si conditiile de angajare a femeilor însărcinate sau care au născut de curând, a copiilor si tinerilor;

g) egalitatea de tratament între bărbati si femei si nediscriminarea la locul de muncă, în special cu privire la rasă sau origine etnică, culoare, limbă, handicap fizic ori mental, cu conditia ca angajatii să se fi dovedit capabili să desfăsoare orice proiect alocat; origine socială; angajare cu timp partial de muncă, participarea sau neparticiparea în sindicate, convingeri politice sau religioase.

2.1.2. O parte poate solicita oricărei alte părti, pentru motive întemeiate, să verifice dacă întreprinderea care detasează lucrători din oricare dintre cele 3 state pe teritoriul oricăruia dintre celelalte două state detine suficiente resurse materiale si umane pentru a-si dezvolta activitatea si dacă aceasta îsi desfăsoară activitatea în statul de origine.

2.1.3. În plus, în cadrul stabilit de Directiva 96/71/CE si în măsura posibilului, o parte poate solicita oricărei alte părti, pentru motive întemeiate, să verifice dacă lucrătorii detasati dintr-o tară tertă au permis de muncă în statul de origine al întreprinderii care detasează.

2.1.4. O parte poate cere oricăreia dintre celelalte părti, pentru motive întemeiate, să realizeze, prin intermediul autoritătilor competente ale celei din urmă, inspectii speciale sau să întocmească un raport cu privire la conditiile de muncă ale cetătenilor statului părtii solicitante ori privind alte aspecte de interes.

2.1.5. Părtile îsi vor furniza reciproc asistenta tehnică necesară si vor coopera în vederea prevenirii si combaterii cazurilor de muncă nedeclarată.

În cazul în care autoritătile uneia dintre părti identifică cetăteni ai statelor celorlalte două părti care desfăsoară muncă nedeclarată pe teritoriul statului său, acestea vor informa autoritătile competente ale părtii respective cu privire la identitatea persoanelor depistate, perioada în care au desfăsurat muncă nedeclarată si măsurile luate.

2.2. În domeniul securitătii si sănătătii în muncă, părtile vor efectua schimb de informatii cu privire la întreprinderile cu sediul central pe teritoriul statului uneia dintre părti, care operează pe teritoriul oricăruia dintre celelalte două state. Fiecare parte va informa în primul rând autoritatea de inspectie a statului de origine al întreprinderii cu privire la aspectele neconforme identificate în acest domeniu si la măsurile luate.

2.3. În cazul în care s-au produs accidente de muncă pe teritoriul oricăruia dintre cele 3 state, care afectează lucrătorii unei întreprinderi din oricare stat al celorlalte două părti, care sunt cetăteni ai oricăruia dintre celelalte două state, partea pe teritoriul căreia au avut loc accidentele va informa cealaltă parte, din oficiu sau la cererea acesteia din urmă, cu privire la rezultatul inspectiilor efectuate si la măsurile luate ca urmare a acestor accidente.

2.4. Părtile pot solicita asistentă reciprocă pentru identificarea întreprinderilor implicate în procesul de inspectie. În plus, acestea pot solicita asistentă reciprocă în cazul când întâmpină dificultăti în localizarea sediului social al unei întreprinderi sau în identificarea reprezentantului legal al acesteia.

2.5. Părtile se vor sprijini reciproc în privinta actiunilor generale referitoare la confirmarea valabilitătii documentelor, care certifică aspecte legate de relatiile de muncă, prezentate de către angajatori sau angajati. Totodată, acestea se vor sprijini reciproc pentru confirmarea valabilitătii documentelor cerute de legislatie, atunci când se efectuează o inspectie.



ARTICOLUL 3

Depunerea cererii

 

Cererile si răspunsurile la cererile depuse în baza prezentului acord de cooperare vor fi puse în aplicare prin intermediul următoarei proceduri:

a) Cererile de informatii în cadrul prezentului acord de cooperare si cele pentru efectuarea inspectiilor prevăzute la art. 2.1.4 vor fi justificate în mod corespunzător.

b) Comunicarea se realizează de preferintă prin mijloace electronice.

c) Informatiile si documentele care vor fi diseminate se vor supune regulilor privind sistemul de protectie a datelor personale, în vigoare în fiecare dintre cele 3 state, în conformitate cu normele nationale, ale Uniunii Europene si internationale. Schimbul acestor documente si informatii se va efectua cu respectarea deplină a legislatiei nationale a fiecărui stat.

 

ARTICOLUL 4

Comitetul mixt de monitorizare

 

4.1. Părtile au convenit să înfiinteze un comitet mixt de monitorizare pentru a supraveghea implementarea prezentului acord de cooperare. Comitetul mixt de monitorizare, denumit în continuare Comitetul mixt, va fi compus dintr-un număr egal de reprezentanti ai părtilor si va fi prezidat alternativ de către fiecare parte pentru o perioadă de presedintie de un an.

4.2. Comitetul mixt trebuie să se întrunească cel putin o dată pe an si îsi va desfăsura reuniunile în statul părtii care detine presedintia comitetului la momentul respectiv si va avea următoarele atributii:

a) să rezolve toate problemele care pot apărea pe perioada implementării prezentului acord de cooperare;

b) să stabilească, dacă este necesar, reuniuni speciale în baza prezentului acord de cooperare, cu exceptia reuniunilor periodice mentionate la paragraful 4.2 al prezentului articol;

c) să monitorizeze si să evalueze rezultatele, precum si să prezinte propuneri relevante;

d) să schimbe informatii cu privire la modificările legislative referitoare la prezentul acord de cooperare.

4.3. Comitetul mixt poate să invite la lucrările sale reprezentanti ai institutiilor sau ai organizatiilor subordonate părtilor ori ai altor institutii din cele 3 state si/sau ai altor institutii ale Uniunii Europene, implicate în realizarea obiectivelor prezentului acord de cooperare, precum si reprezentanti ai partenerilor sociali.

4.4. Dacă se consideră necesar, părtile vor face schimb de angajati/functionari publici, îsi vor coordona actiunile si vor stabili grupuri de lucru.

 

ARTICOLUL 5

Resurse financiare

 

Dacă nu se convine altfel, resursele financiare legate de realizarea activitătilor în baza prezentului acord de cooperare, inclusiv costurile de transport international, cazare, diurnă, vor fi furnizate de către partea trimitătoare respectivă, în conformitate cu legislatia natională în vigoare.

Costurile pentru organizarea reuniunilor Comitetului mixt de monitorizare vor fi suportate de statul gazdă.

 

ARTICOLUL 6

Autorităti competente

 

Activitătile privind planificarea, coordonarea si implementarea prezentului acord de cooperare intră în responsabilitatea următoarelor institutii:

- Agentia Executivă Inspectoratul General al Muncii, aflată în subordinea Ministerului Muncii si Politicii Sociale, pentru Republica Bulgaria;

- Inspectoratul Muncii, aflat în subordinea Ministerului Muncii si Securitătii Sociale, pentru Republica Elenă; si

- Inspectia Muncii, aflată în subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, pentru România.

 

ARTICOLUL 7

Intrarea în vigoare

 

Prezentul acord de cooperare va intra în vigoare la data ultimei notificări prin care părtile se informează reciproc, pe cale diplomatică, asupra îndeplinirii procedurilor nationale legale necesare pentru intrarea sa în vigoare.

 

ARTICOLUL 8

Dispozitii finale

 

8.1. Prezentul acord de cooperare este încheiat pe o perioadă nedeterminată.

8.2. Prezentul acord de cooperare poate fi modificat si/sau completat oricând cu acordul scris al părtilor. Modificările vor intra în vigoare în baza aceleiasi proceduri mentionate la art. 7.

8.3. Fiecare parte poate în orice moment să se retragă din prezentul acord de cooperare printr-o notificare scrisă trimisă pe cale diplomatică celorlalte părti. În acest caz, acordul de cooperare îsi va înceta valabilitatea pentru această parte în termen de 3 luni de la data primirii ultimei notificări de către celelalte părti.

Semnat la Sofia la 30 septembrie 2010, în 3 exemplare originale, fiecare în limbile română, greacă, bulgară si engleză, toate textele fiind egal autentice. În cazul unor divergente de interpretare a prezentului acord de cooperare, va prevala textul în limba engleză.

 

Pentru Ministerul Muncii,

Familiei si Protectiei Sociale

din România,

Ioan Nelu Botis,

ministrul muncii, familiei

si protectiei sociale

Pentru Ministerul Muncii

si Securitătii Sociale al Republicii Elene,

Georgios Koutroumanis,

ministrul adjunct al muncii

si securitătii sociale

Pentru Ministerul Muncii

si Politicii Sociale al Republicii Bulgaria

Totyu Mladenov,

ministrul muncii si politicii sociale

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute

de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Având în vedere dispozitiile art. 129, 130 si ale art. 228 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, cuprinsă în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă modelele, modul de utilizare si de păstrare ale următoarelor formulare, cuprinse în anexele nr. 2-9:

1. “Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii”;

2. “Decizie de instituire a măsurilor asigurătorii”;

3. “Proces-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile” si anexa la “Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile”;

4. “Proces-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile”;

5. “Adresă de înfiintare a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terti”;

6. “Adresă de înfiintare a popririi asigurătorii asupra disponibilitătilor bănesti”;

7. “Referat justificativ de ridicare a măsurilor asigurătorii”;

8. “Decizie de ridicare a măsurilor asigurătorii”.

Art. 3. - Garda Financiară, Autoritatea Natională a Vămilor, Directia generală coordonare inspectie fiscală, directiile generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, organele fiscale teritoriale subordonate acestora, precum si Directia generală de administrare a marilor contribuabili vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Anexele nr. 1-9 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală,

Sorin Blejnar

 

Bucuresti, 21 octombrie 2010.

Nr. 2.605.

 

ANEXA Nr. 1

 

PROCEDURĂ

de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală

 

1. Termeni

1.1. Expresiile utilizate în cuprinsul prezentei proceduri au următoarele semnificatii:

a) organ de control - organ de control competent, potrivit legii, al Gărzii Financiare, Directiei generale coordonare inspectie fiscală, Autoritătii Nationale a Vămilor, directiilor generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, organelor fiscale teritoriale subordonate acestora si al Directiei generale de administrare a marilor contribuabili;

b) organ de executare - organ de executare competent, potrivit legii, al Autoritătii Nationale a Vămilor, directiilor generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, organelor fiscale teritoriale subordonate acestora si al Directiei generale de administrare a marilor contribuabili;

c) creante bugetare - sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, astfel cum sunt reglementate în cuprinsul art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

1.2. În vederea instituirii de urgentă a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile dispuse de către organul de control, competenta ducerii la îndeplinire revine organului de executare în a cărui rază teritorială organul de control face constatarea actului sau a faptului supus dispozitiilor legale fiscale, prevederile art. 36 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător.

2. Atributii

2.1. Organul de control prevăzut la pct. 1.1 lit. a) poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îsi ascundă ori să îsi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în următoarele situatii:

a) în urma constatării unor acte si fapte care pot constitui infractiuni de evaziune sau fraudă fiscală, în cazul cărora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrative fiscale de impunere, potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2004, cu modificările si completările ulterioare;

b) în situatia în care au fost stabilite obligatii fiscale cu ocazia actiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere;

c) în situatia în care urmează să fie stabilite obligatii fiscale cu ocazia actiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere;

d) dacă sunt îndeplinite conditiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare după emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare;

e) în cazul în care sunt îndeplinite conditiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.

2.1.1. Măsurile asigurătorii dispuse vor fi duse la îndeplinire de organul de executare, în timpul actiunii de control, împreună cu organul de control.

2.2. Organul de executare prevăzut la pct. 1.1 lit. b) poate dispune si duce la îndeplinire măsurile asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îsi ascundă ori să îsi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în următoarele situatii:

a) înainte de existenta posibilitătii legale de aplicare a măsurilor executorii;

b) dacă creantele fiscale sunt individualizate si înregistrate în evidenta fiscală si acestea fac obiectul unor înlesniri la plată, potrivit legii;

c) după emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare;

d) în cazul în care sunt îndeplinite conditiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.

2.3. Măsurile asigurătorii dispuse de organele de urmărire penală sau de instantele judecătoresti, asa cum este prevăzut la art. 164 din Codul de procedură penală, ori de alte organe competente, potrivit legii, se duc la îndeplinire de către organul de executare în conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător si rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităti.

2.4. Organul de control/Organul de executare nu va dispune măsuri asigurătorii pentru debitorii aflati în insolventă potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificările si completările ulterioare, sau când contribuabilul nu detine active patrimoniale urmăribile.

3. Acte administrative utilizate

3.1. “Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii” se întocmeste de către organul de control/organul de executare si stă la baza emiterii “Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii”.

3.2. “Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii” se întocmeste de către organul de control/organul de executare, când s-a constatat existenta unor elemente care pot duce la periclitarea sau îngreunarea colectării creantelor ce au fost sau urmează să fie stabilite.

3.3. “Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile” se întocmeste de către organul de executare în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse.

3.4. “Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile” se întocmeste de către organul de executare în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse.

3.5. “Adresa de înfiintare a popririi asigurătorii asupra disponibilitătilor bănesti” se întocmeste de organul de executare în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse.

3.6. “Adresa de înfiintare a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terti” se întocmeste de către organul de executare în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse.

3.7. “Referatul justificativ de ridicare a măsurilor asigurătorii” se întocmeste de organul de control/organul de executare si stă la baza emiterii “Deciziei de ridicare a măsurilor asigurătorii”.

3.8. “Decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii” se întocmeste de către organul de control/organul de executare în situatia în care au încetat motivele pentru care s-au dispus măsurile asigurătorii.

4. Măsuri asigurătorii dispuse

4.1. Sechestru asigurător pentru bunuri imobile

4.2. Sechestru asigurător pentru bunuri mobile, inclusiv titlurile de valoare si bunuri mobile necorporale

4.3. Poprirea asigurătorie asupra sumelor datorate debitorului de către terti

4.4. Poprirea asigurătorie asupra disponibilitătilor bănesti din conturile bancare.

5. Modul de desfăsurare a procedurii

5.1. Măsurile asigurătorii dispuse de către organul de control se duc la îndeplinire de organul de executare, în timpul actiunii de control, împreună cu organul de control. În acest scop se desfăsoară următoarele activităti:

5.1.1. În situatia în care organul de control, în timpul actiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control, si în urma analizei dosarului fiscal, situatiilor financiare, declaratiilor fiscale sau a altor documente si a informatiilor pe care le detine, constată că există suficiente informatii că debitorul nu si-a declarat materia impozabilă si totodată apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligatiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii împreună cu organul de control.

5.1.2. În cazul în care măsurile asigurătorii urmează să fie dispuse înainte de stabilirea si individualizarea creantei fiscale printr-un act administrativ fiscal de impunere, pentru reducerea timpului de aplicare efectivă, acestea vor fi duse la îndeplinire de organul de executare, în timpul actiunii de control, împreună cu organul de control.

5.1.3. “Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii” va fi întocmit de organul de control, propus spre avizare de seful de serviciu de specialitate si avizat de coordonatorul acestuia.


5.1.4. După avizarea “Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii” se va întocmi “Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii” de către echipa de control, care va fi semnată de seful de serviciu de specialitate si avizată de coordonatorul organului de control.

5.1.5. Organul de control va transmite în aceeasi zi sau cel târziu în ziua următoare proiectul “Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii”, precum si proiectul “Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii” conducătorului organului fiscal respectiv, directorului executiv/general, după caz, în vederea aprobării.

5.1.6. Aprobarea sau respingerea proiectului “Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii” si a proiectului “Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii” se va realiza de către directorul executiv/general, după caz, în termen de cel mult două zile.

5.1.7. După aprobarea “Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii”, aceasta va fi comunicată debitorului în aceeasi zi sau cel târziu în ziua următoare de către organul de executare împreună cu organul de control. Odată cu comunicarea deciziei, aceste organe vor proceda la identificarea si aplicarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului ce fac obiectul “Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii”.

5.1.8. Procedura prevăzută la pct. 5.1.3-5.1.7 se va aplica în mod similar si în cazul “Referatului justificativ de ridicare a măsurilor asigurătorii” si al “Deciziei de ridicare a măsurilor asigurătorii”.

5.1.9. Dacă măsurile asigurătorii sunt instituite asupra unor bunuri perisabile sau degradabile, în scopul protejării valorii acestora, ele pot fi valorificate în conditiile art. 129 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, iar contravaloarea acestora, consemnată într-un cont de disponibil, îsi mentine caracterul asigurătoriu până la data individualizării si ajungerii la scadentă a creantei pentru care au fost instituite.

5.2. În cazul măsurilor asigurătorii dispuse si duse la îndeplinire de către organul de executare prevăzut la pct. 1.1 lit. b), se desfăsoară si următoarele activităti:

5.2.1. În situatia în care organul de executare, în desfăsurarea atributiilor sale, pe baza documentării realizate si/sau a informatiilor obtinute, constată că există indicii suficiente privind posibilitatea risipirii sau ascunderii patrimoniului debitorului, va proceda la dispunerea si ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii.

5.2.2. Aceste măsuri asigurătorii se pot lua si în situatia în care creanta este individualizată, dar termenul de plată nu este îndeplinit, precum si în cazul în care se aprobă deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare.

5.2.3. “Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii” va fi întocmit de organul de executare, propus spre avizare de seful de serviciu de specialitate si avizat de coordonatorul acestuia.

5.2.4. După avizarea “Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii” se va întocmi “Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii” de către organul de executare, care va fi semnată de seful de serviciu de specialitate si avizată de coordonatorul organului de executare.

5.2.5. Aprobarea sau respingerea proiectului “Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii” si a proiectului “Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii” se va realiza de către directorul executiv/general, după caz, în termen de cel mult două zile.

5.2.6. După aprobarea “Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii”, aceasta va fi comunicată debitorului în aceeasi zi sau cel târziu în ziua următoare de către organul de executare. Odată cu comunicarea deciziei, organul de executare va proceda la aplicarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului ce fac obiectul “Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii”, prevederile pct. 5.1.9 aplicându-se în mod corespunzător.

5.2.7. Procedura prevăzută la pct. 5.2.3-5.2.5 se va aplica în mod similar si în cazul “Referatului justificativ de ridicare a măsurilor asigurătorii” si al “Deciziei de ridicare a măsurilor asigurătorii”.

5.2.8. Gestiunea măsurilor asigurătorii se realizează de către organul de executare într-o evidentă specială.

5.3. În timpul derulării controlului/antrenării răspunderii solidare sau în fazele premergătoare acestor activităti (analiză, documentare, informare), dacă nu sunt detinute suficiente informatii, organul de control/organul de executare, pentru stabilirea si instituirea măsurilor asigurătorii, va desfăsura, după caz, următoarele activităti de documentare si pregătire:

a) identificarea conturilor de disponibilităti si a depozitelor bancare ale debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară, după caz, precum si a unitătilor bancare care le administrează, evidentiate în documentele contabile ale acestora, precum si consultarea aplicatiei informatice clienti-bănci detinute de Agentia Natională de Administrare Fiscală si utilizate de unitătile subordonate;

b) identificarea în declaratiile informative si/sau evidenta contabilă a sumelor datorate debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară de către terti;

c) identificarea bunurilor proprietate a debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară si a locatiilor unde acestea se găsesc.

5.4. În cazurile în care se impune, organul de control/organul de executare poate solicita informatii despre patrimoniul debitorului si de la următoarele institutii:

a) Agentia Natională de Cadastru si Publicitate Imobiliară, oficiile si birourile teritoriale ale acesteia, cu privire la bunurile imobile aflate în patrimoniul debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară;

b) unităti administrativ-teritoriale, în cadrul cărora sunt organizate directii/compartimente/structuri de impozite si taxe locale, cu privire la bunurile imobile si mobile aflate în patrimoniul debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară;

c) Directia Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, cu privire la bunurile mobile reprezentând vehicule înmatriculate în România, aflate în patrimoniul debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară;

d) Autoritatea Navală Română, cu privire la bunurile mobile reprezentând nave de tip transport sau agrement, aflate în patrimoniul debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară;

e) Autoritatea Aeronautică Civilă Română, cu privire la bunurile mobile reprezentând aeronave de tip transport sau agrement, aflate în patrimoniul debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară;

f) Oficiul National al Registrului Comertului, cu privire la actiunile/părtile sociale detinute de către debitor/persoanele la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară la societăti comerciale;

g) Depozitarul Central autorizat de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, cu privire la actiunile cotate pe piata bursieră detinute de către debitor/persoanele la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară la societăti comerciale;

h) orice alte institutii care detin informatii cu privire la bunurile si veniturile debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară.

5.5. Pe baza informatiilor obtinute, organul de control/organul de executare va întocmi “Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii”, în care se motivează, de drept si de fapt, necesitatea dispunerii si instituirii măsurilor asigurătorii si se estimează sumele, după caz, referat care va sta la baza emiterii “Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii”.

5.6. “Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii” va contine următoarele elemente minimale:

a) datele de identificare ale contribuabilului;

b) temeiul de drept;

c) prezentarea stării fiscale de fapt a contribuabilului, constatată în urma documentării si/sau a unei inspectii fiscale ori ca urmare a cercetării la fata locului;

d) cuantumul obligatiilor bugetare restante/stabilite în urma inspectiei fiscale/controlului vamal ulterior/estimate sau care urmează a se stabili prin inspectie fiscală/control vamal ulterior sau pentru care s-a dispus/urmează să se dispună atragerea răspunderii solidare ori cuantumul obligatiilor bugetare stabilite prin titluri de creantă care nu au ajuns la scadentă;

e) activele patrimoniale asupra cărora pot fi instituite măsurile asigurătorii;

f) motivarea necesitătii dispunerii măsurilor asigurătorii, în sensul indiciilor sau pericolului ca debitorul să se sustragă, să îsi ascundă ori să îsi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, tinând cont si de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentantilor legali si al asociatilor/actionarilor majoritari (mod de declarare si plată, situatii de atragere a răspunderii solidare, situatii de insolventă sau de insolvabilitate etc).

5.7. În continutul “Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii”, activul patrimonial al contribuabilului identificat pentru instituirea măsurilor asigurătorii va cuprinde următoarele:

a) prezentarea cu caracter informativ a activelor patrimoniale asupra cărora pot fi instituite măsuri asigurătorii;

b) prezentarea activelor patrimoniale selectate pentru instituirea efectivă a măsurilor asigurătorii potrivit pct. 5.8.

5.8. Dispunerea si/sau ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creantei estimate/stabilite si în următoarea ordine:

a) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate desfăsurării activitătii care constituie principala sursă de venit;

b) bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit a contribuabilului;

c) bunurile mobile si imobile care se află temporar în detinerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing si altele;

d) ansamblu de bunuri în conditiile prevederilor art. 158 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

e) masini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si bunuri imobile ce servesc activitătii care constituie principala sursă de venit;

f) produse finite;

g) sume urmăribile datorate cu orice titlu debitorului de către terte persoane;

h) disponibilităti aflate în conturile bancare; i) bunuri perisabile sau supuse degradării.

5.9. În cazul debitorilor persoane fizice prevederile art. 151 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

5.10. În cazul în care bunurile perisabile sau supuse degradării sunt de natura bunurilor alimentare si/sau animale, se va anunta directia sanitar-veterinară si pentru siguranta alimentelor (DSVSA) competentă teritorial pentru verificări tehnice sau constatarea conformitătii acestora, după caz, iar în functie de rezultatul verificărilor, acestea vor face sau nu, după caz, obiectul “Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii”.

5.11. Pentru estimarea valorii bunurilor mobile si imobile proprietate a debitorului ce vor face obiectul măsurilor asigurătorii, se vor avea în vedere următoarele:

a) valoarea de inventar a bunurilor din contabilitatea debitorului;

b) valoarea titlurilor de valoare conform datelor publicate pe piata bursieră;

c) valoarea estimată direct de către organul de executare prin metoda comparativă;

d) pentru bunurile imobile, valoarea rezultată din expertizele actualizate privind valoarea de circulatie a bunurilor imobile utilizate de Camera Notarilor Publici comunicate anual organelor fiscale în baza art. 771 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

5.12. Organul de control/Organul de executare nu va dispune măsuri asigurătorii asupra bunurilor din următoarea categorie din cele prevăzute la pct. 5.8 în cazul în care acestea se încadrează în asigurarea atingerii limitei de 150% fată de valoarea creantei restante/stabilite/estimate.

5.13. La dispunerea si/sau ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului, organul de control/organul de executare, pe lângă ordinea prevăzută la pct. 5.8 lit. a)-i), va avea în vedere si posibilitatea de valorificare a bunurilor sau a valorilor indisponibilizate.

5.14. “Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii” se emite în conformitate cu dispozitiile art. 129 alin. (4) si (5) din


Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

5.15. Bunurile sechestrate asigurătoriu vor putea fi lăsate în custodia sau în administrarea debitorului ori, după caz, a altei persoane desemnate de organul de executare. În cazul bunurilor mobile, acestea vor putea fi ridicate si depozitate de către organul de executare.

5.16. În cazul în care se consideră necesară stabilirea custodiei sau administrării bunurilor sechestrate asigurătoriu în sarcina altei persoane, conducătorul organului de executare va aproba această măsură în baza unui referat justificativ.

5.17. Organul de executare va atribui custodelui sau administratorului-sechestru, după caz, următoarele responsabilităti în ceea ce priveste custodia si administrarea bunului indisponibilizat, respectiv:

a) executarea lucrărilor de reparatii la imobile, în vederea prevenirii deteriorării acestora;

b) luarea măsurilor pentru mentinerea în stare de functionare a utilajelor si echipamentelor date în custodie;

c) efectuarea cheltuielilor pentru a asigura paza bunurilor primite în custodie;

d) administrarea bunurilor indisponibilizate, chiriilor, arendei si altor venituri obtinute din administrarea acestora, consemnarea veniturilor încasate la unitătile abilitate, precum si responsabilitatea de a depune recipisa la organul fiscal competent al Agentiei Nationale de Administrare Fiscală;

e) îndeplinirea oricăror alte activităti cu privire la custodia si administrarea bunurilor stabilite de organul fiscal competent al Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.

5.18. Custodele si/sau administratorul-sechestru, în cazul în care este o altă persoană decât debitorul sau creditorul, primeste pentru responsabilitătile îndeplinite o remuneratie stabilită de organul fiscal competent al Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, tinându-se seama de activitatea depusă si avându-se în vedere următoarele aspecte:

a) caracteristicile specifice bunului dat în custodie sau în administrare;

b) conditiile pe care custodele si/sau administratorul-sechestru trebuie să le asigure pentru păstrarea, conservarea, mentinerea în stare de functionare a bunului;

c) valoarea bunului dat în custodie sau în administrare;

d) preturile de piată practicate în zona pentru depozitarea (păstrarea) bunurilor similare;

e) dificultătile întâmpinate în îndeplinirea sarcinilor sale;

f) orice alte elemente relevante pentru evaluarea remuneratiei custodelui si/sau a administratorului-sechestru.

5.19. “Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii” va fi comunicată contribuabilului de către organul de executare, împreună cu organul de control, după caz, odată cu “Adresa de înfiintare a popririi asigurătorii asupra disponibilitătilor bănesti”/”Adresa de înfiintare a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terti” si/sau “Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile”/”Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile”, după caz, dispozitiile art. 44 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător.

5.20. În cazul înfiintării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică de îndată pentru înscriere biroului de carte funciară.

5.21. În cazul înfiintării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică de îndată institutiilor publice si private care gestionează informatii despre bunurile mobile ale debitorului, pentru înscrierea dreptului de gaj în favoarea statului.

5.22. Măsurile asigurătorii dispuse vor fi ridicate de către organul de executare, în tot sau în parte, în baza deciziei motivate ori a înscrisurilor emise de instantă sau de alte organe competente prin care se dispune aceasta, comunicate tuturor celor cărora le-au fost comunicate “Decizia de dispunere a măsurilor asigurătorii” sau celelalte acte de executare în legătură cu acestea.

6. Responsabilităti

6.1. “Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii”, în situatia prevăzută la pct. 2.1, se întocmeste într-un singur exemplar de organul de control, va fi propus spre avizare de seful de serviciu de specialitate si va fi avizat de coordonatorul acestuia.

6.2. “Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii”, în situatia prevăzută la pct. 2.2, se întocmeste într-un singur exemplar de organul de executare, va fi propus spre avizare de seful de serviciu de specialitate si va fi avizat de coordonatorul acestuia.

6.3. “Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii”, în situatia prevăzută la pct. 2.1, se întocmeste, în două exemplare, de către organul de control si va fi semnată de seful de serviciu de specialitate si de coordonatorul organului de control.

6.4. “Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii”, în situatia prevăzută la pct. 2.2, se întocmeste, în două exemplare, de către organul de executare si va fi semnată de seful de serviciu de specialitate si de coordonatorul organului de executare.

6.5. Aprobarea “Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii” si a “Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii”, în situatiile prevăzute la pct. 2.1 si 2.2, se realizează de către conducătorul organului fiscal, respectiv directorul executiv/general, după caz.

6.6. “Adresa de înfiintare a popririi asigurătorii asupra disponibilitătilor bănesti”/”Adresa de înfiintare a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terti” si/sau “Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile”/”Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile”, după caz, vor fi întocmite de organul de executare.

6.7. “Referatul justificativ de ridicare a măsurilor asigurătorii” se întocmeste de organul de control/organul de executare, după caz, si stă la baza emiterii “Deciziei de ridicare a măsurilor asigurătorii”. Acesta va fi propus spre avizare de seful de serviciu de specialitate, va fi avizat de coordonatorul acestuia, după caz, si aprobat de către conducătorul organului fiscal, respectiv directorul executiv/general, după caz.

 

ANEXA Nr. 2

 

SIGLA

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

Unitatea fiscală1)...................................................................................................................

Str.................................................nr................., localitatea...................................................

Nr...............din.............

 

Aprobat

 

Conducătorul organului fiscal,

Numele si prenumele.............................

Semnătura.............................

L.S.

 

- Model –

 

REFERATUL JUSTIFICATIV al măsurilor asigurătorii

Emis la data de................................

 

În temeiul art. 129 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare,la contribuabilul ..................................., cu domiciliul fiscal în localitatea..................................., str................................. nr..............., cod de identificare fiscală2) ..........................., s-au constatat prin actul administrativ fiscal nr..........din data de ....../estimat următoarele obligatii de plată, constând în:

 

Natura obligatiei fiscale3)

Suma estimată/stabilită

(lei)

 

 

 

 

 

 

TOTAL:

 

 

Întrucât există indicii/elemente care indică pericolul ca debitorul să se sustragă, să îsi ascundă ori să îsi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, respectiv ........................................................................., este necesară dispunerea de măsuri asigurătorii.

Motivarea necesitătii dispunerii măsurilor asigurătorii în cazul începerii procedurii de atragere a răspunderii solidare/emiterii deciziei de atragere a răspunderii solidare ........................................................................................................................................

Prezentarea stării de fapt fiscale a contribuabilului, constatată în urma documentării si/sau a unei inspectii fiscale ori ca urmare a cercetării la fata locului, informatii cu privire la istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentantilor legali si asociatilor/actionarilor majoritari (mod de declarare si plată, situatii de atragere a răspunderii solidare, situatii de insolventă sau de insolvabilitate etc.)................................................................................................

Prezentarea activelor patrimoniale identificate, asupra cărora pot fi instituite măsuri asigurătorii........................................

Prezentarea activelor patrimoniale selectate pentru instituirea efectivă a măsurilor asigurătorii:

 

Bunurile si/sau valorile asupra cărora se dispun măsuri asigurătorii

Date de identificare/ Descriere sumară/Cantitatea

Valoare

Bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit

 

 

Bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfăsurarea activitătii care constituie principala sursă de venit

 

 

Bunurile mobile si imobile care se află temporar în detinerea altor persoane, în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing si altele

 

 

Ansamblu de bunuri în conditiile prevederilor art. 158 din Codul de procedură fiscală

 

 

Masini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si bunuri imobile ce servesc activitătii care constituie principala sursă de venit

 

 

Produse finite

 

 

Sume urmăribile datorate cu orice titlu debitorului de către terte persoane

 

 

Conturile de disponibilităti si de depozite, precum si băncile la care sunt deschise

 

 

Bunuri perisabile sau supuse degradării

 

 

TOTAL

 

 

 

Modul de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii (sechestru asigurător asupra bunurilor si/sau poprire asigurătorie):

 

Avizat

Conducătorul organului de control/de executare,

Numele si prenumele..........................

Semnătura ....

L.S

Numele..............

Propun spre avizare

Seful compartimentului,

Întocmit

 

Numele..................

Prenumele .............

Semnătura ..............

Numele..................

Prenumele .............

Semnătura ..............

 

1. Denumire: Referat justificativ al măsurilor asigurătorii

2. Format: 2. Format: A4/t2

3. Se utilizează: în baza art. 129 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

4. Se întocmeste: într-un exemplar de către organul de control/organul de executare.

5. Se arhivează: un exemplar la dosarul fiscal.


1) Se va completa denumirea organului fiscal emitent din cadrul Ministerului Finantelor Publice - Agentia Natională de Administrare Fiscală sau al unitătilor sale teritoriale.

2) Se va mentiona: codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz.

3) Se va preciza denumirea creantei fiscale (impozite, taxe, contributii sociale, amenzi si alte sume, precum si accesoriile acestora, gestionate si administrate de Ministerul Finantelor Publice - Agentia Natională de Administrare Fiscală si unitătile sale teritoriale), după caz.

 

ANEXA Nr. 3

 

SIGLA

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

Unitatea fiscală1)...................................................................................................................

Str.................................................nr................., localitatea...................................................

Nr...............din.............

 

Aprobat

 

Conducătorul organului fiscal,

Numele si prenumele....................

Semnătura.....................

L.S.

 

Avizat

Conducătorul organului de control/de executare,

Numele si prenumele....................

Semnătura.....................

L.S.

 

- Model -

 

DECIZIE

DE INSTITUIRE a măsurilor asigurătorii

Emisă la data de....................................

În temeiul art. 129 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

la contribuabilul......................................................................., cu domiciliul fiscal în localitatea......................................., str. ................................nr......., cod de identificare fiscală2..........................., s-au constatat următoarele obligatii de plată, estimate prin referatul întocmit de organul fiscal, stabilite prin actul administrativ fiscal nr................din data de........................, constând în:

Natura obligatiei fiscale5)

Suma estimată/stabilită

(lei)

 

 

 

 

 

 

TOTAL:

 

 

În temeiul art. 129 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, întrucât s-a constatat existenta pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îsi ascundă ori să îsi risipească patrimoniul/averea, se dispun măsuri asigurătorii.

Motivarea dispunerii măsurilor asigurătorii:...........................................................................................................................

Informatii necesare aducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse:

Bunurile si/sau valorile asupra cărora se dispun măsuri asigurătorii

Date de identificare/ Descriere sumară/Cantitatea

Valoare

Bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit

 

 

Bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfăsurarea activitătii care constituie principala sursă de venit

 

 

Bunurile mobile si imobile care se află temporar în detinerea altor persoane, în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing si altele

 

 

Ansamblu de bunuri în conditiile prevederilor art. 158 din Codul de procedură fiscală

 

 

Masini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si bunuri imobile ce servesc activitătii care constituie principala sursă de venit

 

 

Produse finite

 

 

Sume urmăribile datorate cu orice titlu debitorului de către terte persoane

 

 

Conturile de disponibilităti si de depozite, precum si băncile la care sunt deschise

 

 

Bunuri perisabile sau supuse degradării

 

 

TOTAL:

 

 

 

Modul de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii (sechestru asigurător asupra bunurilor si/sau poprire asigurătorie):

Măsurile asigurătorii dispuse se aduc la îndeplinire în conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.

Potrivit dispozitiilor art. 129 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.

Măsurile asigurătorii vor fi ridicate de către organul de control/executare competent, în tot sau în parte, în baza deciziei motivate emise de organul care Ie-a dispus, dacă creanta estimată/stabilită nu mai există sau are valoare mai mică, ca urmare a desfiintării, în tot sau în parte, a actului administrativ fiscal care a generat luarea măsurilor asigurătorii, a plătii voluntare ori a stingerii prin modalitătile prevăzute de lege a sumelor stabilite prin actul administrativ fiscal, a hotărârii instantei competente date ca urmare a solutionării contestatiei cu privire la actul administrativ fiscal sau a unei contestatii cu privire la măsurile asigurătorii, precum si în alte conditii prevăzute de lege.

Măsurile asigurătorii dispuse, dacă nu au fost desfiintate în conditiile legii, devin executorii în conditiile legii.

În temeiul art. 129 alin. (11) coroborat cu art. 172 si 173 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, împotriva prezentei decizii cel interesat poate face contestatie în termen de 15 zile de la data comunicării la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul organului fiscal care a emis decizia.

Potrivit dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, când urmează să se ia măsuri de executare silită, nu este obligatorie audierea contribuabilului. Prezenta decizie s-a întocmit în două exemplare.

 

Seful compartimentului,

Întocmit

Numele........

Numele..............

Prenumele ...

Prenumele.........

Semnătura ...

Semnătura.........

 

1. Denumire: Decizie de instituire a măsurilor asigurătorii

2. Format: A4/t2

3. Se utilizează: în baza art. 129 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

4. Se întocmeste:

- în două exemplare de către organul de control/organul de executare.

5. Circulă: - un exemplar la organul fiscal;

- un exemplar la debitor.

6. Se arhivează: un exemplar la dosarul fiscal.


1) Se va completa denumirea organului fiscal emitent din cadrul Ministerului Finantelor Publice - Agentia Natională de Administrare Fiscală sau al unitătilor sale teritoriale.

2) Se va mentiona: codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz.

3) Se va preciza denumirea creantei fiscale (impozite, taxe, contributii sociale, amenzi si alte sume, precum si accesoriile acestora, gestionate si administrate de Ministerul Finantelor Publice - Agentia Natională de Administrare Fiscală si unitătile sale teritoriale), după caz.

 

ANEXA Nr. 4

 

SIGLA

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

Unitatea fiscală1)...................................................................................................................

Str.................................................nr................., localitatea...................................................

Nr...............din.............

 

Dosar fiscal nr........./....................

 

- Model -

 

PROCES-VERBAL de sechestru asigurător pentru bunuri mobile

încheiat astăzi, .........luna............anul........., ora......,

în localitatea............................, str.........................nr..........

În temeiul art. 129 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si al Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr......................din......................., emisă de................................................./2), subsemnatul, ............................................................, reprezentant al unitătii fiscale, cu legitimatia nr................., delegatia nr........., am procedat la aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale debitorului3)................................................................................................................................................, cu domiciliul fiscal în

localitatea......................................., str.......................nr........., sectorul......, bl....., sc....., ap. ...Judetul............, cod de identificare fiscală4)........................, care înregistrează obligatii de plată, constând în:

Natura obligatiei fiscale5)

Suma estimată/stabilită (lei)

 

 

 

 

 

 

 

S-a procedat la aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale debitorului prevăzute in anexa care face parte integrantă din prezentul proces-verbal.

În cazul în care reprezentantul unitătii fiscale nu poate evalua bunurile mobile ale debitorului pentru care s-a dispus sechestrul asigurător, deoarece aceasta necesită cunostinte de specialitate, evaluarea se va face după începerea executării silite, înaintea procedurii de valorificare, cu exceptia bunurilor perisabile sau supuse degradării.

Sechestrul asigurător s-a aplicat în prezenta următoarelor persoane:

-........................, domiciliat în................, legitimat cu..........., în calitate de ....;

-........................, domiciliat în................, legitimat cu..........., în calitate de.....

Asupra bunurilor mobile sechestrate asigurător au fost aplicate măsuri spre neschimbare, constând în6) ..............................................., bunurile fiind lăsate în custodia ..................................., din localitatea ..........................., str..........................................nr........., care va depozita bunurile în localitatea ......................................, str.............................nr..............

Drepturi reale si sarcini care grevează bunurile mobile:.......................................................................................................

În legătură cu bunurile mobile sechestrate asigurător, debitorul......................................................................................... mentionează că nu au fost/au fost sechestrate anterior...............................................................

Persoanele de fată la aplicarea sechestrului asigurător formulează următoarele obiectii:.....................................................

Măsurile asigurătorii dispuse, dacă nu au fost desfiintate în conditiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităti.7) ............................................................................................................................................................................

În cazul valorificării bunurilor mobile sechestrate, se va aplica regimul corespunzător de taxă pe valoarea adăugată, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

Împotriva prezentului înscris cel interesat poate introduce contestatie la instanta judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunostintă, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (11), coroborate cu prevederile art. 172 si 173 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Potrivit dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, când urmează să se ia măsuri de executare silită nu este obligatorie audierea contribuabilului.

Prezentul proces-verbal de sechestru asigurător s-a încheiat în.........exemplare.

 

Reprezentantul unitătii fiscale,

Numele si prenumele.............

Semnătura.............................

Debitorul (sau persoana majoră cu care locuieste),

Numele si prenumele.............

Semnătura.............................

Martori,

Numele si prenumele.............

Semnătura..............................



1) Se va completa denumirea organului fiscal emitent din cadrul Ministerului Finantelor Publice - Agentia Natională de Administrare Fiscală sau al unitătilor sale teritoriale.

2) Se va completa în cazul în care măsurile asigurătorii au fost dispuse de instanta judecătorească sau de alte organe competente, potrivit legii.

3) Numele, prenumele/Denumirea.

4) Se va mentiona: codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz.

5) Se va preciza denumirea creantei fiscale principale: impozit, taxă, contributie socială, amendă sau altă sumă ori denumirea creantei fiscale accesorii: majorări de întârziere sau alte sume, după caz, gestionate si administrate de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Natională de Administrare Fiscală si unitătile sale teritoriale.

6) Punere de sigilii, custodia sau ridicarea de la locul unde se află, mentionându-se bunurile mobile supuse acestor măsuri.

7) Se va face mentiunea dacă debitorul nu este de fată, precum si dacă debitorul sau vreuna dintre persoanele prezente refuză sau nu poate să semneze procesul-verbal de sechestru asigurător.

 

ANEXĂ

la Procesul-verbal de sechestru asigurător

pentru bunuri mobile nr.............din............

 

Nr................/..................

 

Denumirea bunurilor mobile, descriere, stare de uzură, semne particulare de identificare

Cantitatea

Valoarea estimativă (exclusiv TVA) – lei -

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL:

 

Reprezentantul unitătii fiscale,

Debitorul (sau persoana majoră cu care locuieste),

Numele si prenumele ....

Numele si prenumele..................

Semnătura ....

Semnătura............................

 

Martori,

 

Numele si prenumele..................

 

Semnătura............................

 

Custode,

 

Numele si prenumele..................

 

Semnătura............................


1. Denumire: Proces-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile + anexa la Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. ... din...................

2. Format: A4/t2 + A4/t1

3. Se utilizează: în baza art. 129 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

4. Se întocmeste: în două sau 3 exemplare, după caz, de către organul fiscal.

5. Circulă: - un exemplar la debitor;

- un exemplar la custode (dacă este cazul).

6. Se arhivează: un exemplar la dosarul fiscal.

 

ANEXA Nr. 5

 

SIGLA

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

Unitatea fiscală1)...................................................................................................................

Str.................................................nr................., localitatea...................................................

Nr...............din.............

 

Dosar fiscal nr........./....................

 

- Model –

 

PROCES-VERBAL de sechestru asigurător pentru bunuri imobile

Încheiat astăzi,.........luna............anul........., ora......,

în localitatea............................, str.........................nr..........

În temeiul art. 129 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si al Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr.............din............, emisă de.............../2), subsemnatul, ......................................, reprezentant al unitătii fiscale, cu legitimatia nr................., delegatia nr.................., am procedat la aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile ale debitorului3)..................................., cu domiciliul fiscal în localitatea.................................................., str..................nr......, sectorul......, bl......, sc....., ap. ..., judetul............, cod de identificare fiscală4)............................., care înregistrează obligatii de plată, constând în:

 

Natura obligatiei fiscale5)

Suma estimată/stabilită

(lei)

 

 

 

 

 

 

 

S-a procedat la aplicarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri imobile:

- clădire în suprafată de..................., compusă din......................................si construită din.........................................., stare de uzură/semne particulare..............................................................., situată în localitatea....................................................., str...................................nr............, detinută în baza6)............................................, evaluată la suma de ................................ lei (exclusiv TVA);

- teren7)..................................................................., în suprafată de........................, situat în.........................................., str. ..................................nr.........., detinut în baza8)..............................................., evaluat la suma de........................lei (exclusiv TVA).

În cazul valorificării bunurilor imobile sechestrate se va aplica regimul corespunzător de taxă pe valoarea adăugată, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

În cazul în care reprezentantul unitătii fiscale nu poate evalua bunurile imobile pentru care s-a dispus sechestrul asigurător, deoarece aceasta necesită cunostinte de specialitate, evaluarea se va face după începerea executării silite, înaintea procedurii de valorificare.

Sechestrul asigurător s-a aplicat în prezenta următoarelor persoane:

-........................., domiciliat în............., legitimat cu......................, în calitate de............;

-........................., domiciliat în............., legitimat cu...................., în calitate de................

Drepturi reale si sarcini care grevează imobilul:................................................

În legătură cu bunurile imobile sechestrate asigurător, debitorul ............................................................................ mentionează că nu au fost/au fost sechestrate anterior................................

Persoanele de fată la aplicarea sechestrului asigurător formulează următoarele obiectii:

Măsurile asigurătorii dispuse, dacă nu au fost desfiintate în conditiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităti.

9) ...................................................................................................

Împotriva prezentului înscris cel interesat poate introduce contestatie la instanta judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunostintă, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (11), coroborate cu prevederile art. 172 si 173 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Potrivit dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, când urmează să se ia măsuri de executare silită, nu este obligatorie audierea contribuabilului.

Prezentul proces-verbal de sechestru asigurător s-a încheiat în.........exemplare.

 

Reprezentantul unitătii fiscale,

Debitorul (sau persoana majoră cu care locuieste),

Numele si prenumele................

Numele si prenumele................

Semnătura...................

Semnătura...................

 

Martori,

 

Numele si prenumele................

 

Semnătura...................

 

1. Denumire: Proces-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile

2. Format: A4/t2

3. Se utilizează: în baza art. 129 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 republicată, cu modificările si completările ulterioare.

4. Se întocmeste: în 3 exemplare de către organul fiscal.

5. Circulă: - un exemplar la debitor;

- un exemplar la oficiul de cadastru si publicitate imobiliară.

6. Se arhivează: un exemplar la dosarul fiscal.


1) Se va completa denumirea organului fiscal emitent din cadrul Ministerului Finantelor Publice - Agentia Natională de Administrare Fiscală sau al unitătilor sale teritoriale.

2) Se va completa în cazul în care măsurile asigurătorii au fost dispuse de instanta judecătorească sau de alte organe competente, potrivit legii.

3) Numele, prenumele/Denumirea.

4) Se va completa codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz.

5) Se va preciza denumirea creantei fiscale principale: impozit, taxă, contributie, amendă sau altă sumă ori denumirea creantei fiscale accesorii sau alte sume, după caz, gestionate si administrate de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Natională de Administrare Fiscală si unitătile sale teritoriale.

6) Se va mentiona actul care atestă proprietatea asupra bunului.

7) Se va mentiona felul terenului.

8) Se va mentiona actul care atestă proprietatea asupra bunului.

9) Se va face mentiunea dacă debitorul nu este de fată, precum si dacă debitorul sau vreuna dintre persoanele prezente refuză ori nu poate să semneze procesul-verbal de sechestru asigurător.

 

ANEXA Nr. 6

 

SIGLA

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

Unitatea fiscală1)...................................................................................................................

Str.................................................nr................., localitatea...................................................

Nr...............din.............

 

Dosar fiscal nr........./....................

 

- Model –

 

ADRESĂ DE ÎNFIINTARE

a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terti

 

Către........................................................................................................................................2)

 

În baza art. 129 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr..............................din..........................., emisă de ......................................./3)........................................., anexată în copie certificată, se înfiintează poprirea asigurătorie asupra sumelor de bani datorate de dumneavoastră cu orice titlu debitorului4) ..................................................

Sumele vor fi retinute si, în cazul începerii procedurii de executare silită, după transmiterea de către organul de executare a titlului executoriu în copie certificată, vor fi virate în conturile deschise la unitatea de trezorerie a statului .............................................., după cum urmează:

Natura obligatiei fiscale5)

Suma estimată/stabilită

(lei)

Nr. contului în care urmează a se vira suma retinută

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL:

 

 


1) Se va completa denumirea organului fiscal emitent din cadrul Ministerului Finantelor Publice - Agentia Natională de Administrare Fiscală sau al unitătilor sale teritoriale.

2) Numele, prenumele/Denumirea si domiciliul fiscal al tertului poprit.

3) Se va completa în cazul în care măsurile asigurătorii au fost dispuse de instanta judecătorească sau de alte organe competente, potrivit legii.

4) Numele, prenumele/Denumirea si domiciliul fiscal; codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz; alte date de identificare a debitorului.

5) Se va preciza denumirea creantei fiscale principale: impozit, taxă, contributie socială, amendă sau altă sumă ori denumirea creantei fiscale accesorii sau alte sume, după caz, gestionate si administrate de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Natională de Administrare Fiscală si unitătile sale teritoriale.


 

Măsura asigurătorie dispusă, dacă nu a fost desfiintată în conditiile legii, rămâne valabilă pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităti, potrivit dispozitiilor art. 129 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Împotriva actelor prin care se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestatie, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (11), coroborate cu prevederile art. 172 si 173 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data comunicării sau a luării la cunostintă, la instanta judecătorească competentă.

Potrivit dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, când urmează să se ia măsuri de executare silită nu este obligatorie audierea contribuabilului.

 

Conducătorul unitătii fiscale,

Numele si prenumele.....................

Semnătura...........................

L.S.

 

1. Denumire: Adresă de înfiintare a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terti

2. Format: A4/t2

3. Se utilizează: în baza art. 129 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

4. Se întocmeste: în două exemplare de către organul fiscal.

5. Circulă: un exemplar la tertul poprit.

6. Se arhivează: un exemplar la dosarul fiscal.

 

ANEXA Nr. 7

 

SIGLA

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

Unitatea fiscală1)...................................................................................................................

Str.................................................nr................., localitatea...................................................

Nr...............din.............

 

Dosar fiscal nr........./....................

 

- Model –

 

ADRESĂ

de înfiintare a popririi asigurătorii asupra disponibilitătilor bănesti

 

Către.............................................................................................2)

În baza art. 129 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr............. din ............, emisă de ......................../3).............................., anexată în copie certificată, se indisponibilizează de îndată, în măsura în care este necesar pentru achitarea sumei datorate, sumele existente, precum si cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei si/sau valută deschise la unitatea dvs. de către debitorul4)...........................................

Sumele vor fi retinute si, în cazul începerii procedurii de executare silită, vor fi virate în conturile deschise la unitatea de trezorerie a statului ................................................, după cum urmează:

Natura obligatiei fiscale5)

Suma estimată/stabilită

(lei)

Nr. contului în care urmează a se vira suma retinută

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL:

 

 

 

Din momentul indisponibilizării, respectiv de la data si ora primirii prezentei, nu veti proceda la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorului, si nu veti accepta alte plăti din conturile acestuia, până la data ridicării măsurii asigurătorii sau până la achitarea integrală a obligatiilor fiscale, după caz, cu exceptia sumelor necesare plătii drepturilor salariale.

În cazul începerii procedurii de executare silită, organul de executare va transmite băncii titlul executoriu în copie certificată.

Măsura asigurătorie dispusă, dacă nu a fost desfiintată în conditiile legii, rămâne valabilă pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităti.

Împotriva actelor prin care se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate introduce contestatie, la instanta judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării sau a luării la cunostintă în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (11) coroborate cu prevederile art. 172 si 173 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Potrivit dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, când urmează să se ia măsuri de executare silită, nu este obligatorie audierea contribuabilului.

Vă multumim pentru cooperare.

 

Conducătorul unitătii fiscale,

Numele si prenumele.....................

Semnătura.......................

 

1. Denumire: Adresă de înfiintare a popririi asigurătorii asupra disponibilitătilor bănesti

2. Format: A4/t2

3. Se utilizează: în baza art. 129 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

4. Se întocmeste: în două exemplare de către organul fiscal.

5. Circulă: un exemplar la bancă.

6. Se arhivează: un exemplar la dosarul fiscal.


1) Se va completa denumirea organului fiscal emitent din cadrul Ministerului Finantelor Publice - Agentia Natională de Administrare Fiscală sau al unitătilor sale teritoriale.

2) Denumirea si sediul băncii.

3) Se va completa în cazul în care măsurile asigurătorii au fost dispuse de instanta judecătorească sau de alte organe competente, potrivit legii.

4) Numele, prenumele/Denumirea si domiciliul fiscal; codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz; alte date de identificare a debitorului.

5) Se va preciza denumirea creantei fiscale principale: impozit, taxă, contributie socială, amendă sau altă sumă ori denumirea creantei fiscale accesorii sau alte sume, după caz, gestionate si administrate de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Natională de Administrare Fiscală si unitătile sale teritoriale.

 

ANEXA Nr. 8

 

SIGLA

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

Unitatea fiscală1)...................................................................................................................

Str.................................................nr................., localitatea...................................................

Nr...............din.............

 

Aprobat

 

Conducătorul organului fiscal,

Numele si prenumele....................

Semnătura.....................

L.S.

 

- Model –

 

REFERAT JUSTIFICATIV

de ridicare a măsurilor asigurătorii

 

Emis la data de....................................

La contribuabilul..................................................., cu domiciliul fiscal în localitatea................................................., str.................................nr......., cod de identificare fiscală2)..........................., a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr........./data.............pentru următoarele obligatii de plată, estimate prin referatul întocmit de organul fiscal/stabilite orin actul administrativ fiscal nr.....................din data de........................, constând în:

Natura obligatiei fiscale3)

Suma estimată/stabilită (lei)

 

 

 

 

 

 

TOTAL:

 

 

Întrucât creanta estimată/stabilită nu mai există sau are valoare mai mică, drept urmare a desfiintării în tot sau în parte a actului administrativ fiscal care a generat luarea măsurilor asigurătorii/a plătii voluntare sau a stingerii prin modalitătile prevăzute de lege a sumelor stabilite prin actul administrativ fiscal/a hotărârii instantei competente date ca urmare a solutionării contestatiei cu privire la actul administrativ fiscal sau a unei contestatii cu privire la măsurile asigurătorii/în alte conditii prevăzute de lege .................................................................................................................................., în temeiul art. 130 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, este necesară ridicarea în tot/în parte a măsurilor asigurătorii dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr......./data.........., constând în:

a) măsuri asigurătorii dispuse asupra bunurilor proprietate a debitorului ori detinute de acesta în coproprietate cu terte persoane, aflate la debitor sau la terte persoane, si locul unde se găsesc bunurile respective.......................................................;

b) măsuri asigurătorii dispuse asupra sumelor datorate debitorului de către terte persoane4)

c) măsuri asigurătorii dispuse asupra conturilor de disponibilităti si de depozite, precum si băncile la care sunt deschise

 

Avizat
Conducătorul organului de control/de executare,

Numele si prenumele....................

Semnătura..................

L.S.

 

Propun spre avizare

Seful compartimentului,

Întocmit

 

Numele.............................

Prenumele........................

Numele.............................

Prenumele.........................

Semnătura.......................

Semnătura..........................

 

1. Denumire: Referat justificativ de ridicare a măsurilor asigurătorii

2. Format: A4/t2

3. Se utilizează: în baza art. 130 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

4. Se întocmeste: într-un exemplar de către organul de control/de executare.

5. Se arhivează: un exemplar la dosarul fiscal.

4) Denumirea/Numele, prenumele si domiciliul fiscal, alte date de identificare a tertului poprit, precum si suma datorată debitorului.


1) Se va completa denumirea organului fiscal emitent din cadrul Ministerului Finantelor Publice - Agentia Natională de Administrare Fiscală sau al unitătilor sale teritoriale.

2) Se va mentiona: codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz.

3) Se va preciza denumirea creantei fiscale (impozite, taxe, contributii sociale, amenzi si alte sume, precum si accesoriile acestora, gestionate si administrate de Ministerul Finantelor Publice - Agentia Natională de Administrare Fiscală si unitătile sale teritoriale), după caz.

 

ANEXA Nr. 9

 

SIGLA

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

Unitatea fiscală1)...................................................................................................................

Str.................................................nr................., localitatea...................................................

Nr...............din.............

 

Aprobat

Conducătorul organului fiscal,

Numele si prenumele....................

Semnătura.....................

L.S.

Avizat

Conducătorul organului de control/de executare,

Numele si prenumele....................

Semnătura.....................

L.S.

 

- Model –

 

DECIZIE

de ridicare a măsurilor asigurătorii

Emis la data de....................................

 

În temeiul art. 130 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, pentru contribuabilul ......................................................................................, cu domiciliul fiscal în localitatea......................................., str.................................nr......., cod de identificare fiscală2)..........................., se ridică în tot/în parte măsurile asigurătorii dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr......../data............, constând în:

a) măsuri asigurătorii dispuse asupra bunurilor proprietate a debitorului ori detinute de acesta în coproprietate cu terte persoane, aflate la debitor sau la terte persoane, si locul unde se găsesc bunurile respective

b) măsuri asigurătorii dispuse asupra sumelor datorate debitorului de către terte persoane3)....................................;

c) măsuri asigurătorii dispuse asupra conturilor de disponibilităti si de depozite, precum si băncile la care sunt deschise........

Motivarea dispunerii măsurilor asigurătorii:

Creanta estimată/stabilită nu mai există sau are valoare mai mică, drept urmare a desfiintării în tot sau în parte a actului administrativ fiscal care a generat luarea măsurilor asigurătorii/a plătii voluntare sau a stingerii prin modalitătile prevăzute de lege a sumelor stabilite prin actul administrativ fiscal/a hotărârii instantei competente date ca urmare a solutionării contestatiei cu privire la actul administrativ fiscal sau a unei contestatii cu privire la măsurile asigurătorii/în alte conditii prevăzute de lege.

În temeiul art. 172 si 173 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, împotriva prezentei decizii cel interesat poate face contestatie în termen de 15 zile de la data comunicării, la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul organului fiscal care a emis decizia.

Potrivit dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, când urmează să se ia măsuri de executare silită, nu este obligatorie audierea contribuabilului.

Prezenta decizie s-a întocmit în două exemplare.

 

Seful compartimentului,

Întocmit

Numele.......................

Numele.........................

Prenumele ..................

Prenumele.....................

Semnătura ..................

Semnătura.....................

 

1. Denumire: Decizie de ridicare a măsurilor asigurătorii

2. Format: A4/t2

3. Se utilizează: în baza art. 130 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

4. Se întocmeste: în două exemplare de către organul de control/de executare.

5. Circulă: - un exemplar la organul fiscal;

- un exemplar la debitor.

6. Se arhivează: un exemplar la dosarul fiscal.


1) Se va completa denumirea organului fiscal emitent din cadrul Ministerului Finantelor Publice - Agentia Natională de Administrare Fiscală sau al unitătilor sale teritoriale.

2) Se va mentiona: codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz.


3) Denumirea/Numele, prenumele si domiciliul fiscal, alte date de identificare a tertului poprit, precum si suma datorată debitorului.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.