MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 759/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 759         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 15 noiembrie 2010

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.207 din 5 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1), (2), (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 1.248 din 7 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale si art. 582 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.251 din 7 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plătii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006

 

Decizia nr. 1.252 din 7 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) teza întâi, art. 211 alin. (1) si art. 213 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii

 

Decizia nr. 1.255 din 7 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexelor nr. 1 si 3 la Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acordă functionarilor publici în anul 2007

 

Decizia nr. 1.256 din 7 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si ale art. 3041 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.285 din 14 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009

 

Decizia nr. 1.289 din 14 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 4 si art. 146 din Codul penal, precum si ale art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitătii organizate


 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.207

din 5 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1), (2), (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1), (2), (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială “OILE 15” - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 8.446/306/2009 al Judecătoriei Sibiu.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens face referire la Decizia nr. 944 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 17 august 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 4 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 8.446/306/2009, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1), (2), (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială “OILE 15” - S.R.L. din Sibiu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine că atât timp cât a fost suspendată solutionarea contestatiei pe cale administrativă, ca urmare a sesizării organului de urmărire penală de către organele fiscale, instituirea măsurilor prevăzute de art. 129 din Codul de procedură fiscală este discriminatorie. Solutionarea acestei sesizări se întinde pe o perioadă îndelungată de timp, ceea ce împiedică si solutionarea contestatiei formulate împotriva deciziei de impunere, măsurile asigurătorii dispuse afectând întregul patrimoniu al societătii.

Judecătoria Sibiu arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului arată că textul criticat nu este contrar prevederilor constitutionale privind dreptul de proprietate. Potrivit normelor constitutionale, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea principială conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egală măsură ocrotite. De asemenea, textul criticat nu aduce atingere principiului egalitătii cetătenilor în fata legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare în cadrul acestei categorii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 129 alin. (1), (2), (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu următorul continut: “(1) Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun si se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.

(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii si sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îsi ascundă ori să îsi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

(3) Aceste măsuri pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creantă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât si de instantele judecătoresti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiintate în conditiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităti. Odată cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadentă, în cazul neplătii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.

(4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi si art. 44 - Dreptul de proprietate.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, răspunzând unei critici identice, a statuat prin Decizia nr. 944 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 17 august 2010, că măsurile asigurătorii prevăzute de Codul de procedură fiscală constau în indisponibilizarea unor bunuri sub forma popririi sau a sechestrului impus asupra bunurilor debitorului. Autorul exceptiei este nemultumit de faptul că, desi parcurge procedura administrativă prevăzută de art. 205 si următoarele din Codul de procedură fiscală, procedura de executare silită îndreptată împotriva sa nu se suspendă. În aceste conditii, măsurile asigurătorii, potrivit textului de lege criticat, “rămân valabile pe toată perioada executării silite” si, mai mult, “odată cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadentă, în cazul neplătii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii”.

Această viziune a legiuitorului a fost determinată de imperativul eficientizării procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le înregistrează la bugetul de stat. În acest sens, art. 215 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevede in terminis că introducerea contestatiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Acest lucru echivalează cu continuarea procedurilor de executare silită de către organele fiscale împotriva debitorului. În aceste conditii, pentru a se recupera creantele fiscale pe care acesta le are la bugetul de stat, legiuitorul a prevăzut ca măsurile asigurătorii să rămână valabile pe toată durata executării silite, ca o garantie pentru recuperarea creantei fiscale datorate. Faptul că odată cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadentă, în cazul neplătii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii nu este decât o aplicare a imperativului mai sus enuntat.

De asemenea, Curtea a constatat că nu se poate retine încălcarea textelor constitutionale invocate în sustinerea exceptiei, avându-se în vedere că, potrivit art. 129 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, măsurile asigurătorii vor fi ridicate în cazul în care debitorul constituie o garantie la nivelul creantei stabilite sau estimate, după caz.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie, solutia adoptată în precedent, precum si considerentele pe care aceasta se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1), (2), (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială “OIL E 15” - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 8.446/306/2009 al Judecătoriei Sibiu.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.248

din 7 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale si art. 582 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale si art. 582 alin. 1 din Codul de procedură

civilă, exceptie ridicată de Floarea Bărbuceanu si altii în Dosarul nr. 7.653/95/2009 al Curtii de Apel Craiova - Sectia comercială.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Societatea Comercială “Lotus” - S.A. din Târgu Jiu, avocat cu delegatie la dosar, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul părtii prezente solicită respingerea exceptiei, arătând, în esentă, că dispozitiile legale criticate respectă cerinta termenului rezonabil, întrucât recursul prevăzut de dispozitiile legale criticate este solutionat de urgentă.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 7.653/95/2009, Curtea de Apel Craiova - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale si art. 582 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Floarea Bărbuceanu si altii într-o cauză având ca obiect emiterea unei ordonante presedintiale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se apreciază, în esentă, că dispozitiile legale criticate încalcă cerinta constitutională privind solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât prevăd existenta unei căi de atac, cea a recursului, împotriva ordonantei presedintiale de suspendare a executării hotărârii adunării generale a actionarilor.

Curtea de Apel Craiova - Sectia comercială, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu si-a exprimat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate formulate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, si art. 582 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990: “împotriva ordonantei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronuntare.”;

- Art. 582 alin. 1 din Codul de procedură civilă: “Ordonanta este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părtilor, si de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.”

Autorii exceptiei sustin că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că, prin numeroase decizii, spre exemplu Decizia nr. 1.534 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 10 februarie 2010, a arătat că “posibilitatea atacării cu recurs a ordonantei presedintiale, ca si cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare”. O atare concluzie este pe deplin aplicabilă si dispozitiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, dispozitii care constituie o aplicare specială a art. 582 alin. 1 din Codul de procedură civilă în privinta societătilor comerciale.

În situatia de fată nu se poate ajunge la concluzia că existenta unei căi de atac, respectiv a recursului prevăzut de textele legale criticate, este contrară principiului solutionării cu celeritate a cauzelor, din moment ce chiar art. 582 alin. 3 din Codul de procedură civilă prevede că aceasta se judecă de urgentă si cu precădere tocmai pentru a nu se perpetua o stare de incertitudine.

Nu în ultimul rând, trebuie mentionat că si comportamentul procesual al părtilor poate duce la încălcarea acestui principiu constitutional si conventional, fapt care însă nu echivalează cu neconstitutionalitatea vreunui text legal. De altfel, în cauza de fată, chiar părtile care se plâng de faptul că textul criticat prelungeste excesiv procedura - aspect nereal - ridică exceptia de neconstitutionalitate pentru a prelungi si mai mult această procedură; or, chiar comportamentul procesual al părtilor contribuie la prelungirea procedurii în cauza pendinte din fata Curtii de Apel Craiova.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale si art. 582 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Floarea Bărbuceanu si altii în Dosarul nr. 7.653/95/2009 al Curtii de Apel Craiova - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Károly


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.251

din 7 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plătii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plătii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, exceptie ridicată de Uniunea Judeteană Teritorială SANITAS - Gorj în Dosarul nr. 16.660/95/2008 al Curtii de Apel Craiova - Sectia a II-a civilă si pentru conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.008-1.012D/2010, nr. 1.016D/2010 si nr. 1.017D/2010, având ca obiect o exceptie de neconstitutionalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 958D/2010, exceptie ridicată de Uniunea Judeteană Teritorială SANITAS - Gorj în dosarele nr. 16.049/95/2008, nr. 16.662/95/2008, nr. 16.037/95/2008, nr. 16.044/95/2008, nr. 16.668/95/2008, nr. 16.050/95/2008 si nr. 16.664/95/2008 ale Curtii de Apel Craiova - Sectia a II-a civilă si pentru conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor nr. 1.008- 1.012D/2010, nr. 1.016D/2010 si nr. 1.017D/2010 la Dosarul nr. 958D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.008- 1.012D/2010, nr. 1.016D/2010 si nr. 1.017D/2010 la Dosarul nr. 958D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 18 ianuarie 2010 si 29 ianuarie 2010, pronuntate în dosarele nr. 16.660/95/2008, nr. 16.049/95/2008, nr. 16.662/95/2008, nr. 16.037/95/2008, nr. 16.044/95/2008, nr. 16.668/95/2008, nr. 16.050/95/2008 si nr. 16.664/95/2008, Curtea de Apel Craiova - Sectia a II-a civilă si pentru conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plătii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, exceptie ridicată de Uniunea Judeteană Teritorială SANITAS - Gorj în cauze având ca obiect drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile legale criticate, prin deosebirea de tratament juridic pe care o consacră între diferitele categorii de salariati din sistemul bugetar cu referire la plata primei de concediu, încalcă principiul egalitătii. Se consideră că textul legal nu vizează si primele de concediu prevăzute în contractele colective de muncă, ci numai pe cele care rezultă din acte normative.

Curtea de Apel Craiova - Sectia a II-a civilă si pentru conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art.146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plătii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 20 decembrie 2007, care are următorul cuprins:

“(1) Prezenta ordonantă de urgentă reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive si actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001-2006.

(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonante de urgentă, conform alin. (1): functionarii publici, functionarii publici cu statut special, personalul auxiliar din justitie, membrii corpului diplomatic si consular al României, precum si alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, începând cu anul intrării acestora în vigoare”.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 4 alin. (2) privind criteriile de discriminare si art. 16 privind principiul egalitătii.


Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că textul legal criticat a mai format obiectul analizei sale în raport cu critici identice de neconstitutionalitate formulate chiar de autorul exceptiilor din cauzele de fată.

Astfel, prin Decizia nr. 852 din 24 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 5 august 2010, Curtea a arătat că “autorul exceptiei porneste de la o premisă gresită în critica sa de neconstitutionalitate, întrucât sugerează faptul că textul legal criticat, reglementând modalitatea de esalonare a acordării primelor de concediu prevăzute numai prin actele de reglementare primară, încalcă art. 16 din Constitutie. Dacă nu s-ar fi limitat la acestea, textul criticat ar fi fost aplicabil cu privire la toate primele de concediu de care ar beneficia personalul bugetar, deci si cu privire la cele rezultate din contractele colective de muncă, astfel cum este cazul autorului exceptiei. Or, acest lucru ar fi însemnat ca legiuitorul primar sau delegat să fi adoptat un act de reglementare primară care să fi vizat situatii juridice ce rezultau dintr-un contract colectiv de muncă, ceea ce este inadmisibil.

Într-o atare situatie, legea ar deveni un act secundar, subordonat unui act principal - contractul colectiv de muncă - deja existent”.

De asemenea, Curtea a mai apreciat: “Contractele colective de muncă sunt garantate si se execută întocmai de către părtile sale, eventualele litigii născute în temeiul acestora urmând să fie solutionate de către instantele judecătoresti. Faptul că angajatorul nu a acordat primele de concediu la care erau îndrituiti angajatii nu are drept efect obligatia legiuitorului de a edicta norme de reglementare primară spre a stabili un termen de esalonare. Din contră, se naste dreptul la actiune al angajatului în baza contractului colectiv de muncă semnat si în conditiile Codului muncii sau ale Legii nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă.”

Neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plătii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, exceptie ridicată de Uniunea Judeteană Teritorială SANITAS - Gorj în dosarele nr. 16.660/95/2008, nr. 16.049/95/2008, nr. 16.662/95/2008, nr. 16.037/95/2008, nr. 16.044/95/2008, nr. 16.668/95/2008, nr. 16.050/95/2008 si nr. 16.664/95/2008 ale Curtii de Apel Craiova - Sectia a II-a civilă si pentru conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.252

din 7 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) teza întâi, art. 211 alin. (1) si art. 213 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3), art. 211 alin. (1) si art. 213 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, exceptie ridicată de Andreea-Elena Ticusan în Dosarul nr. 7.722/197/2009 al Judecătoriei Brasov.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 7.722/197/2009, Judecătoria Brasov a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3), art. 211 alin. (1) si art. 213 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, exceptie ridicată de Andreea-Elena Ticusan într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că obligativitatea contributiei la asigurările sociale goleste de continut dreptul constitutional la sănătate, întrucât acest drept este unul individual si se exercită conform convingerilor personale, în mod facultativ si subiectiv. Se mai sustine că cetăteanul este liber să dispună de viata si de sănătatea sa după cum doreste, fără a încălca drepturile si libertătile celor din jur; în aceste conditii statul nu are dreptul să intervină în viata privată a cetăteanului si să îi impună plata unor contributii la asigurările sociale. Se mai consideră că accesul la serviciile medicale nu trebuie să se facă pe baza înscrierii într-un sistem de asigurări de sănătate, ci serviciile medicale trebuie procurate contra cost. Astfel, dreptul la asistentă medicală nu trebuie supus niciunui control etatic, iar accesul la serviciile medicale nu trebuie să se facă în functie de contributiile plătite anterior si conditionat de acestea.

Judecătoria Brasov apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile art. 208 alin. (3), art. 211 alin. (1) si art. 213 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. Curtea constată că, în realitate, critica de neconstitutionalitate formulată vizează numai art. 208 alin. (3) teza întâi, art. 211 alin. (1) si art. 213 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, care au următorul cuprins:

- Art. 208 alin. (3) teza întâi: “Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii si functionează ca un sistem unitar [...]”;

- Art. 211 alin. (1): “Sunt asigurati, potrivit prezentei legi, toti cetătenii români cu domiciliul în tară, precum si cetătenii străini si apatrizii care au solicitat si obtinut prelungirea dreptului de sedere temporară sau au domiciliul în România si fac dovada plătii contributiei la fond, în conditiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabileste prin ordin al presedintelui CNAS cu avizul consiliului de administratie.”;

- Art. 213 alin. (4): “Categoriile de persoane care nu sunt prevăzute la alin. (1) si (2) au obligatia să se asigure în conditiile art. 211 si să plătească contributia la asigurările sociale de sănătate în conditiile prezentei legi.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 26 alin. (2) privind viata intimă, familială si privată, art. 34 alin. (1) privind dreptul ia ocrotirea sănătătii [si nu art. 33 alin. (1), cum gresit se mentionează] si art. 47 alin. (2) privind nivelul de trai [si nu art. 43 alin. (3), cum gresit se mentionează].

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că, prin deciziile nr. 705 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, si nr. 1.011 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, a stabilit că dispozitiile art. 208 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 sunt constitutionale în raport cu o critică similară de neconstitutionalitate.

Curtea a retinut că “sistemul asigurărilor sociale de sănătate îsi poate realiza obiectivul principal datorită solidaritătii celor care contribuie”, astfel că art. 208 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 “reprezintă de fapt o expresie a prevederilor constitutionale care reglementează ocrotirea sănătătii si a celor care consacră obligatia statului de a asigura protectia socială a cetătenilor”.

Cu referire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 211 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, Curtea a statuat că, “datorită solidaritătii celor care contribuie, acest sistem îsi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistentă medicală pentru populatie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Aceste dispozitii de lege reprezintă, de fapt, o expresie a prevederilor constitutionale ce reglementează ocrotirea sănătătii si a celor ce consacră obligatia statului de a asigura protectia socială a cetătenilor”. În acest sens, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 775 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, sau Decizia nr. 907 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 27 iulie 2010.

De asemenea, prin Decizia nr. 775 din 12 mai 2009, raportat la constitutionalitatea dispozitiilor art. 213 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, Curtea a statuat că “obligatia contributiei la sistemul de asigurări sociale de sănătate nu poate dobândi semnificatia unei asezări injuste a sarcinilor fiscale atât timp cât, pe de o parte, instituirea acestei obligatii are o justificare constitutională, iar, pe de altă parte, ea se aplică tuturor persoanelor prevăzute de norma de lege, fără privilegii ori discriminări”.

Neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Distinct de cele de mai sus, Curtea observă că art. 34 din Constitutie consacră un drept complex - dreptul la ocrotirea sănătătii -, ambivalent, cu două componente, una substantială si alta procedurală. În cauza de fată, se contestă latura procedurală a acestui drept si modul în care statul întelege să organizeze sistemul de asigurări de sănătate. Or, potrivit art. 34 alin. (3) din Constitutie, organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurări sociale se stabileste prin lege, ceea ce înseamnă că legiuitorul este îndreptătit să impună reguli pentru crearea, mentinerea si dezvoltarea unui sistem de asigurări sociale cu respectarea principiilor constitutionale. În conditiile în care Curtea, prin deciziile mentionate mai sus, a constatat că sistemul implementat de legiuitorul român este o expresie a principiilor enuntate în Constitutie la art. 1 alin. (3) referitor la caracterul de stat social al României si art. 4 alin. (1) privind solidaritatea cetătenilor tării, latura procedurală a dreptului la ocrotirea sănătătii, sub aspectul obligativitătii plătii contributiilor la sistemul de asigurări de sănătate, este organizată în conformitate si cu respectarea Constitutiei. Astfel, Curtea retine că dreptul persoanei de a dispune de ea însăsi prevăzută de art. 26 alin. (2) din Constitutie în privinta asigurărilor de sănătate trebuie interpretat în concordantă cu principiile constitutionale mai sus enuntate, întrucât persoana fizică nu are dreptul să dispună de ea însăsi în mod absolut, ci cu conditia de a nu încălca drepturile si libertătile altora; cu alte cuvinte, persoana în cauză, prin conduita sa, nu poate afecta nici latura procedurală a dreptului său la ocrotirea sănătătii si nici latura substantială a acestui drept de care beneficiază celelalte persoane fizice.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) teza întâi, art. 211 alin. (1) si art. 213 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, exceptie ridicată de Andreea-Elena Ticusan în Dosarul nr. 7.722/197/2009 al Judecătoriei Brasov.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.255

din 7 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexelor nr. 1 si 3 la Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acordă functionarilor publici în anul 2007

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexelor nr. 1-6 la Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acordă functionarilor publici în anul 2007, exceptie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Constanta - Sectia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal în Dosarul acesteia nr. 2.725/122/2007.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.725/122/2007, Curtea de Apel Constanta - Sectia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexelor nr. 1-6 la Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acordă functionarilor publici în anul 2007, exceptie ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect acordarea unor drepturi salariale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât realizează, la nivelul salarizării unor categorii de functionari publici, o diferentiere pe criteriul categoriei socioprofesionale, fără nicio justificare obiectivă si rezonabilă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, dispozitiile legale criticate nemaifiind în vigoare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:


Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile anexelor nr. 1-6 la Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acordă functionarilor publici în anul 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 29 ianuarie 2007. În realitate, astfel cum rezultă din considerentele încheierii de sesizare, critica de neconstitutionalitate vizează numai anexele nr. 1 si 3 la Ordonanta Guvernului nr. 6/2007, astfel încât, potrivit jurisprudentei sale, Curtea urmează să se pronunte numai cu privire la constitutionalitatea acestora.

Cele două anexe vizează salarizarea personalului din Aparatul Administratiei Prezidentiale, Parlamentului, Guvernului, înaltei Curti de Casatie si Justitie, Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, Consiliului Legislativ, Consiliului Concurentei, Curtii de Conturi, Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii si Consiliului National al Audiovizualului, respectiv salarizarea personalului din aparatul propriu al prefecturilor, al institutiilor subordonate autoritătilor sau institutiilor publice centrale, al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor sau altor organe ale administratiei publice centrale de specialitate din unitătile administrativ-teritoriale, al inspectoratelor teritoriale de muncă, al caselor de asigurări de sănătate judetene si a municipiului Bucuresti, al Casei de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti, al Casei de Asigurări de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, al caselor judetene de pensii si a municipiului Bucuresti, al agentiilor judetene pentru ocuparea fortei de muncă si a municipiului Bucuresti, precum si din aparatul propriu al consiliilor judetene.

Se sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi si art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Potrivit prevederilor art. 48 alin. (1) pct. 13 din această lege, dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 6/2007 urmează să îsi înceteze efectele la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009.

În acest conditii, exceptia de neconstitutionalitate ridicată nu mai priveste un text în vigoare, astfel încât, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă - ad similis, a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 122 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 10 martie 2010.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexelor nr. 1 si 3 la Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acordă functionarilor publici în anul 2007, exceptie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Constanta - Sectia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal în Dosarul acesteia nr. 2.725/122/2007.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.256

din 7 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si ale art. 3041 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.


Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Iulia Dădu, Crina Georgeta Voina, Adrian Bebe Negru, Iosif Fulop, Ioan Inoan, Lucretia Doina Făt, Ioan Maier, Cristea Marian, Toma Hategan, Victor Goia, Dan Stefan Dragomir, Mariana Rânza, Gheorghe Sunzuiană, Ioan Sunzuiană, Daniel Ioan Corches, Nicolae Chirilă Borca, Ioan Oltean, Camelia Toth, Ioan Berdea, Petru Băcilă, Mariana Sorina Teglas, Stefan Moldovan, Cornelia Adina Coman, Ioan Muntean, Tiberius Ioan Breazu si de către Societatea Comercială “OMV Petrom” - S.A. din Bucuresti în dosarele nr. 7.211/107/2008, nr. 7.217/107/2008, nr. 4.848/107/2008, nr. 5.594/107/2008, nr. 3.364/107/2008, nr. 3.341/107/2008, nr. 3.332/107/2008, nr. 4.970/107/2008, nr. 3.379/107/2008, nr. 3.363/107/2008, nr. 4.851/107/2008, nr. 3.404/107/2008, nr. 3.382/107/2008, nr. 5.014/107/2008, nr. 5.045/107/2008, nr. 5.073/107/2008, nr. 7.193/107/2008, nr. 6.285/107/2008, nr. 5.571/107/2008, nr. 5.087/107/2008, nr. 5.086/107/2008, nr. 5.060/107/2008, nr. 5.019/107/2008, nr. 7.207/107/2008, nr. 4.992/107/2008 si nr. 5.009/107/2008 ale Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale si în dosarele nr. 1.395/120/2009, nr. 4.895/109/2009, nr. 6.600/120/2007 si nr. 624/109/2009 ale Tribunalului Arges - Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde, personal, în Dosarul nr. 1.238D/2010, partea Ion Răceanu, fiind lipsă celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie problema conexării dosarelor nr. 1.171 D/2010 - nr. 1.190D/2010, nr. 1.202D/2010 - nr. 1.207D/2010, nr. 1.238D/2010, nr. 1.868D/2010 - nr. 1.869D/2010 si nr. 1.902D/2010, având în vedere obiectul acestora.

Partea prezentasi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.172D/2010- 1.190D/2010, nr. 1.202D/2010-1.207D/2010, nr. 1.238D/2010, 1.868D/2010-1.869D/2010 si nr. 1.902D/2010 la Dosarul nr. 1.171 D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul părtii prezente, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 11, 25 si 29 martie 2010, pronuntate în dosarele nr. 7.211/107/2008, nr. 7.217/107/2008, nr. 4.848/107/2008, nr. 5.594/107/2008, nr. 3.364/107/2008, nr. 3.341/107/2008, nr. 3.332/107/2008, nr. 4.970/107/2008, nr. 3.379/107/2008, nr. 3.363/107/2008, nr. 4.851/107/2008, nr. 3.404/107/2008, nr. 3.382/107/2008, nr. 5.014/107/2008, nr. 5.045/107/2008, nr. 5.073/107/2008, nr. 7.193/107/2008, nr. 6.285/107/2008, nr. 5.571/107/2008, nr. 5.087/107/2008, nr. 5.086/107/2008, nr. 5.060/107/2008, nr. 5.019/107/2008, nr. 7.207/107/2008, nr. 4.992/107/2008 si nr. 5.009/107/2008, precum si prin încheierile din 25 martie, 26 mai, 3 iunie si 17 iunie 2010, pronuntate în dosarele nr. 1.395/120/2009, nr. 4.895/109/2009, nr. 6.600/120/2007 si nr. 624/109/2009, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale si Tribunalul Arges - Sectia civilă au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si ale art. 3041 din Codul de procedură civilă.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Iulia Dădu, Crina Georgeta Voina, Adrian Bebe Negru, Iosif Fulop, Ioan Inoan, Lucretia Doina Făt, Ioan Maier, Cristea Marian, Toma Hategan, Victor Goia, Dan Stefan Dragomir, Mariana Rânza, Gheorghe Sunzuiană, Ioan Sunzuiană, Daniel Ioan Corches, Nicolae Chirilă Borca, Ioan Oltean, Camelia Toth, Ioan Berdea, Petru Băcilă, Mariana Sorina Teglas, Stefan Moldovan, Cornelia Adina Coman, Ioan Muntean, Tiberius Ioan Breazu si de către Societatea Comercială “OMV Petrom” - S.A. din Bucuresti cu ocazia solutionării unor litigii de muncă având ca obiect drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că textele de lege criticate din Codul muncii sunt neconstitutionale, deoarece angajatul este discriminat si nu beneficiază de un proces echitabil, atunci când, în cadrul unui litigiu de muncă, desi majoritatea înscrisurilor care pot duce la aflarea adevărului se află la angajator, acesta nu le depune în fata instantei, pronuntându-se astfel o solutie gresită.

Totodată, prevederile art. 287 din Codul muncii sunt considerate a fi neconstitutionale, în opinia autorilor exceptiei, si din perspectiva faptului că obligă un singur participant procesual, si anume angajatorul, să execute suplimentar, unilateral si în mod total o sarcină cu caracter exceptional, ce fundamentează însăsi solutia procesului, si anume administrarea probatiunii. Prin urmare, exercitarea dreptului de a participa la un proces în conditiile garantate de Legea fundamentală se face numai cu conditia unui surplus de obligatii procesuale, determinat strict de calitatea de angajator, fapt ce creează o situatie discriminatorie în relatia cu ceilalti participanti procesuali.

De asemenea, se sustine că prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă sunt neconstitutionale, deoarece creează discriminări între “cei ale căror litigii au si calea de atac a apelului si cei ale căror litigii prevăd doar calea de atac a recursului.”

Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale si Tribunalul Arges - Sectia civilă si-au exprimat opinia în sensul că prevederile de lege criticate sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:


Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, si cele ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, ce au următorul continut:

- Art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: “Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfătisare.”;

- Art. 3041 din Codul de procedură civilă:

“Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanta putând să examineze cauza sub toate aspectele.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin normelor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice si ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum si dispozitiilor art. 1 din Protocolul aditional nr. 12 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, raportat la art. 20 din Constitutie, referitor la tratatele internationale privind drepturile omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate, din perspectiva unor critici similare si prin prisma acelorasi dispozitii din Legea fundamentală.

În acest sens este Decizia nr. 562 din 29 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 23 iunie 2010, prin care Curtea a statuat că prevederile art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si cele ale art. 3041 din Codul de procedură civilă sunt constitutionale.

Astfel, în această decizie, Curtea a retinut că “dispozitiile art. 287 din Codul muncii reprezintă norme de procedură, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, se stabilesc prin lege, precum si că salariatul si angajatorul sunt două părti ale conflictului de muncă, situate pe pozitii opuse si cu interese contrare, situatia lor diferită justificând, în anumite privinte, si tratamentul juridic diferentiat. Angajatorul este cel care detine documentele si toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului si pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor părtilor raportului juridic de muncă, fiind necesară si firească obligatia acestuia de a prezenta aceste probe.”

în ceea ce priveste prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, prin aceeasi decizie, Curtea a statuat că “recursul constituie în această ipoteză o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca si în cazul apelului, instanta de recurs judecă însăsi cauza, atât sub aspectul legalitătii, cât si sub acela al temeiniciei, nelimitându-se să examineze doar hotărârea pronuntată de prima instantă, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute în art. 304 din Codul de procedură civilă, ceea ce este în deplină concordantă cu dispozitiile Constitutiei”.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie, solutia adoptată în precedent, precum si considerentele pe care aceasta se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Iulia Dădu, Crina Georgeta Voina, Adrian Bebe Negru, Iosif Fulop, Ioan Inoan, Lucretia Doina Făt, Ioan Maier, Cristea Marian, Toma Hategan, Victor Goia, Dan Stefan Dragomir, Mariana Rânza, Gheorghe Sunzuiană, Ioan Sunzuiană, Daniel Ioan Corches, Nicolae Chirilă Borca, Ioan Oltean, Camelia Toth, Ioan Berdea, Petru Băcilă, Mariana Sorina Teglas, Stefan Moldovan, Cornelia Adina Coman, Ioan Muntean, Tiberius Ioan Breazu si de către Societatea Comercială “OMV Petrom” - S.A. din Bucuresti în dosarele nr. 7.211/107/2008, nr. 7.217/107/2008, nr. 4.848/107/2008, nr. 5.594/107/2008, nr. 3.364/107/2008, nr. 3.341/107/2008, nr. 3.332/107/2008, nr. 4.970/107/2008, nr. 3.379/107/2008, nr. 3.363/107/2008, nr. 4.851/107/2008, nr. 3.404/107/2008, nr. 3.382/107/2008, nr. 5.014/107/2008, nr. 5.045/107/2008, nr. 5.073/107/2008, nr. 7.193/107/2008, nr. 6.285/107/2008, nr. 5.571/107/2008, nr. 5.087/107/2008, nr. 5.086/107/2008, nr. 5.060/107/2008, nr. 5.019/107/2008, nr. 7.207/107/2008, nr. 4.992/107/2008 si nr. 5.009/107/2008 ale Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale si în dosarele nr. 1.395/120/2009, nr. 4.895/109/2009, nr. 6.600/120/2007 si nr. 624/109/2009 ale Tribunalului Arges - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.285

din 14 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, exceptie ridicată de Sindicatul învătământ Buftea în Dosarul nr. 32.356/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VlII-a conflicte de muncă si asigurări sociale si de Uniunea Judeteană a Sindicatelor de învătământ Vaslui în Dosarul nr. 3.420/89/2009 si Dosarul nr. 3.421/89/2009 ale Tribunalului Vaslui - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 181D/2010, nr. 216D/2010 si nr. 217D/2010 au obiect identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozitiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 216D/2010 si nr. 217D/2010 la Dosarul nr. 181D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 17 decembrie 2009 si 7 ianuarie 2010, pronuntate în dosarele nr. 32.356/3/2009, nr. 3.420/89/2009 si nr. 3.421/89/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VlII-a conflicte de muncă si asigurări sociale si Tribunalul

Vaslui - Sectia civilă au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009.

Exceptia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Sindicatul învătământ Buftea si Uniunea Judeteană a Sindicatelor din învătământ Vaslui.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5) referitoare la statul român, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 41 alin. (2) privind munca si protectia socială a muncii, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 102 alin. (1) privind rolul Guvernului, art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului, art. 115 alin. (4) si (6) privind conditiile de adoptare a ordonantelor de urgentă, precum si art. 141 privind Consiliul Economic si Social, deoarece:

- nu se justifică urgenta emiterii ordonantelor criticate;

- ordonantele au fost emise fără consultarea Consiliului Economic si Social;

- a fost încălcat principiul suprematiei legii, în conditiile în care, desi Legea învătământului prevede că în România învătământul constituie prioritate natională, Guvernul a diminuat salariile personalului didactic;

- s-au încălcat normele constitutionale privind dreptul la muncă, dreptul la un trai decent si protectia socială a muncii.

Astfel, prin adoptarea acestei ordonante de urgentă, Guvernul refuză să aplice o lege adoptată de Parlament, ceea ce încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5), precum si ale art. 61 alin. (1). De asemenea, arată că Guvernul a adoptat ordonanta de urgentă cu încălcarea exigentelor stabilite de art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, întrucât nu a indicat situatia extraordinară care a stat la baza emiterii acesteia, nu a motivat corespunzător urgenta acestei reglementări si a afectat drepturile constitutionale ale personalului didactic, si anume dreptul la un nivel de trai decent si protectia socială a muncii. Totodată, consideră a fi încălcate si dispozitiile art. 102 alin. (1) si (2), precum si ale art. 141 din Constitutie, întrucât Guvernul nu a consultat Consiliul Economic si Social atunci când a adoptat această ordonantă de urgentă, în sfârsit, arată că, practic, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 se modifică din nou Legea nr. 221/2008, făcând imposibilă acordarea cresterilor salariale prevăzute de acest act normativ, adoptat de Parlament, ceea ce reprezintă o încălcare a rolului si functiilor Guvernului si o dovadă în plus a imixtiunii Executivului în activitatea Legislativului.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VlII-a conflicte de muncă si asigurări sociale si Tribunalul Vaslui - Sectia civilă opinează că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul României consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2009, si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 30 aprilie 2009.

Prevederile legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009:

“Art. 2. - Alineatul (1) al articolului V din Ordonanta Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 si în anul 2009 personalului din învătământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. După litera a) se introduce o nouă literă, litera a1), cu următorul cuprins:

«a1) pentru perioada 1-30 aprilie 2009, coeficientii de multiplicare si valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuti pentru toate functiile didactice si didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a si 3a;».

2. Litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

«b) pentru perioada 1 mai-31 august 2009 se va acorda o treime din cresterea salariilor de bază obtinute prin aplicarea coeficientilor de multiplicare si a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuti pentru toate functiile didactice si didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b si 3b;».

Art. 3. - Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b si 3b la Ordonanta Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările si completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonantă de urgentă.”;

- Art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009: “Ordonanta Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 si în anul 2009 personalului din învătământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 11 alineatul (1), litera a1) va avea următorul cuprins:

«a1) pentru perioada 1 mai-31 decembrie 2009, coeficientii de multiplicare si valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuti pentru toate functiile didactice si didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a si 3a;».

2. La articolul 11 alineatul (1), literele b) si c) se abrogă.

3. Anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b si 3b se abrogă.” Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 completau, respectiv modificau dispozitii ale Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 si în anul 2009 personalului din învătământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008. Acest din urmă act normativ a fost abrogat prin dispozitiile art. 48 alin. (1) pct. 16 din Partea a lII-a, cap. VI din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2010, cu exceptia dispozitiilor art. 49-52 si ale art. 4 alin. (1) din anexa nr. VI, care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Actul normativ abrogator se referă, printre altele, si la salarizarea personalului didactic, dar, având în vedere că sustinerile autorului exceptiei privesc modificarea neconstitutională prin intermediul unor ordonante de urgentă a unor domenii ce au fost initial prevăzute prin lege, Curtea constată că obiectul criticii nu se mai conservă.

Pentru aceste motive, având în vedere dispozitiile art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, precum si data la care instanta de contencios constitutional a fost sesizată, respectiv 17 decembrie 2009 si 7 ianuarie 2010, Curtea constată că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009, urmează a fi respinsă atât ca devenită inadmisibilă, cât si ca inadmisibilă, în functie de data emiterii încheierilor de sesizare.

În baza aceluiasi temei legal, exceptia de neconstitu­tionalitate este inadmisibilă si în ceea ce priveste dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009, care au fost abrogate prin dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 30 aprilie 2009.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, exceptie ridicată de Sindicatul învătământ Buftea în Dosarul nr. 32.356/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VlII-a conflicte de muncă si asigurări sociale si de Uniunea Judeteană a Sindicatelor de învătământ Vaslui în Dosarul nr. 3.420/89/2009 si Dosarul nr. 3.421/89/2009 ale Tribunalului Vaslui - Sectia civilă.

2. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai- decembrie 2009, exceptie ridicată de Sindicatul învătământ Buftea în Dosarul nr. 32.356/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VlII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

3. Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, exceptie ridicată de Uniunea Judeteană a Sindicatelor de învătământ Vaslui în Dosarul nr. 3.420/89/2009 si Dosarul nr. 3.421/89/2009 ale Tribunalului Vaslui - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 octombrie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.289

din 14 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 4 si art. 146 din Codul penal, precum si ale art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitătii organizate

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 4 si ale art. 146 din Codul penal, precum si art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitătii organizate, exceptie ridicată de Eugen Florescu în Dosarul nr. 3.944/30/2008 al Tribunalului Timis - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosar autorul exceptiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.

Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 si al art. 156 din Codul de procedură civilă, dispune respingerea cererii, deoarece de la data emiterii încheierii de sesizare a instantei de contencios constitutional, respectiv 4 decembrie 2009, si până în prezent autorul exceptiei a beneficiat de un interval suficient de mare pentru a-si angaja un avocat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.944/30/2008, Tribunalul Timis - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 209 alin. 4 si art. 146 din Codul penal, precum si ale art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitătii organizate, exceptie ridicată de Eugen Florescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 209 alin. 4 raportate la art. 146 din Codul penal încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii, art. 23 alin. (1) si (12) referitoare la libertatea individuală si art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece echitatea procesului penal este grav afectată prin aceea că paguba materială nu poate fi legal stabilită decât în urma judecării definitive a fondului. Dacă se porneste de la premisa potrivit căreia consecintele deosebit de grave sunt determinate de cuantumul pagubei materiale cauzate prin presupusa infractiune, este clar că se nesocoteste si principiul prezumtiei de nevinovătie.

Cât priveste dispozitiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, autorul sustine că acestea contravin prevederilor constitutionale ale art. 23 alin. (1) si (12) referitoare la libertatea individuală, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 11 referitoare la Dreptul international si dreptul intern si art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, precum si celor ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece, în primul rând, în faza de urmărire penală competenta apartine Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, chiar dacă grupul infractional organizat a săvârsit infractiuni date în competenta de cercetare a parchetelor de pe lângă judecătorii, fiind asigurate mijloace tehnice si procedee probatorii speciale în mod nejustificat. De asemenea, în faza de judecată, o astfel de cenzură este de competenta tribunalelor.

De asemenea, în cazurile în care legiuitorul a considerat că se impune aplicarea unor pedepse mai mari în cazul în care infractiunea a fost săvârsită de două sau mai multe persoane, a reglementat fie infractiuni distincte, fie a prevăzut pedepse mai mari. Prin urmare, se poate ajunge ca o persoană să fie sanctionată de două ori pentru acelasi aspect - atât pentru art. 209 alin. 1 lit. a) din Codul penal, cât si pentru infractiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Toate aceste consecinte fac ca o persoană trimisă în judecată pentru infractiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 să nu poată beneficia de regulile unui proces echitabil.

Tribunalul Timis - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 209 alin. 4 cu denumirea marginală Furtul calificat si art. 146 cu denumirea marginală Consecinte deosebit de grave din Codul penal si art. 7 din Legea nr. 39/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, care au următorul continut:

- Art. 209 alin. 4 din Codul penal: “Furtul care a produs consecinte deosebit de grave se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.”;

- Art. 146 din Codul penal: “Prin consecinte deosebit de grave se întelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activitătii, cauzată unei autorităti publice sau oricăreia dintre unitătile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.”;

- Art. 7 din Legea nr. 39/2003: “(1) Initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseste cu închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

(2) Pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sanctiunea prevăzută de lege pentru infractiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infractional organizat.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârsirea unei infractiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infractiuni.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 383 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 13 mai 2010, si Decizia nr. 1.340 din 22 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 9 decembrie 2009, pronuntându-se asupra unei probleme similare, a statuat că “art. 146 din Codul penal cuprinde o normă cu caracter explicativ prin care se lămureste întelesul expresiei «consecinte deosebit de grave». Această reglementare este necesară cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut consecintele deosebit de grave ca element circumstantial în continutul agravant al mai multor infractiuni.

Totodată, Curtea a constatat că este neîntemeiată si sustinerea autorului exceptiei referitoare la încălcarea dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie, deoarece aplicarea cerintei procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfăsurare a procesului, iar nu si în ceea ce priveste cadrul juridic sanctionator al faptelor, adică în materia dreptului substantial. Nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constitutie si nici din cel al art. 6 al Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale sau al jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerintei procesului echitabil ar trebui să excedeze necesitătii asigurării garantiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substantial.”

De asemenea, prin jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat frecvent si constant că “într-o societate democratică în sensul Conventiei, dreptul la o bună administrare a justitiei ocupă un loc atât de important încât o interpretare restrictivă a articolului 6 paragraful 1, referitor la dreptul la un proces echitabil, nu ar corespunde scopului si obiectului acestei dispozitii” (Hotărârea din 17 ianuarie 1970 în Cauza Delcourt împotriva Belgiei).

Totodată, Curtea a retinut că, având în vedere că în spetă nu există o hotărâre judecătorească definitivă, nu poate fi retinută nici critica referitoare la încălcarea art. 23 alin. (11) din Constitutie, privind prezumtia de nevinovătie, care prevede că: “Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoresti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.”

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Distinct de acestea, Curtea mai constată că, în ce priveste critica referitoare la art. 7 din Legea nr. 39/2003, aceasta este fundamentată pe aspecte ce excedează unei motivări necesare din perspectiva incompatibilitătii textului cu Legea fundamentală. Astfel, împrejurarea că în faza de urmărire penală competenta apartine Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism nu este de natură a contraveni dispozitiilor constitutionale invocate, partea interesată având la îndemână toate mijloacele procesuale de a se adresa justitiei. Oportunitatea unei astfel de reglementări nu afectează în niciun fel dreptul la un proces echitabil si nici prezumtia de nevinovătie, iar împrejurarea că, potrivit art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, infractiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este de competenta directiei, reprezintă expresia unei politici penale a statului român preocupat de prevenirea si combaterea criminalitătii organizate.

De asemenea, Curtea nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a textelor legale criticate, acesta fiind atributul exclusiv al instantei de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 4 si art. 146 din Codul penal, precum si ale art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitătii organizate, exceptie ridicată de Eugen Florescu în Dosarul nr. 3.944/30/2008 al Tribunalului Timis - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 octombrie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.