MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 711/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 711         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 26 octombrie 2010

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.083 din 16 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 alin. 3 din Legea cetăteniei române nr. 21/1991

 

Decizia nr. 1.112 din 23 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I, III, IV.V, VII, VIII si anexei nr. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local

 

Decizia nr. 1.113 din 23 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. VII si art. VIII din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 17/2009 privind desfiintarea Cancelariei Primului-Ministru si stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului

 

Decizia nr. 1.114 din 23 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexei la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei

 

Decizia nr. 1.115 din 23 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 99 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International

 

Decizia nr. 1.173 din 30 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti

 

Decizia nr. 1.183 din 30 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (1) si (2), art. 61 alin. (1) lit. c) si d) si alin. (2), precum si ale art. 611 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.083

din 16 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 alin. 3 din Legea cetăteniei române nr. 21/1991

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 alin. 3 din Legea cetăteniei române nr. 21/1991, exceptie ridicată de Mihail Ropot si Dimitrii Ropot în Dosarul nr. 671/2/2009 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 478D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 479D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 alin. 3 din Legea cetăteniei române nr. 21/1991, exceptie ridicată de Veaceslav Sisianu si Dorin Sisianu în Dosarul nr. 648/2/2009 al înaltei Curti deCasatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al celor două cauze, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 479D/2010 la Dosarul nr. 478D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât dispozitiile de lege criticate au fost abrogate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 13 noiembrie 2009, pronuntate în dosarele nr. 671/2/2009 si nr. 648/2/2009, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. 3 din Legea cetăteniei române nr. 21/1991, exceptie ridicată de Mihail Ropot si Dimitrii Ropot si de Veaceslav Sisianu si Dorin Sisianu în cauze privind solutionarea unor recursuri formulate în cadrul unor actiuni privind redobândirea cetăteniei române.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că dispozitiile art. 12 alin. 3 din Legea cetăteniei române nr. 21/1991, prin limitarea la 30.000 a

numărului de cereri ce pot fi depuse în decurs de un an la un oficiu consular în vederea acordării sau redobândirii cetăteniei române, afectează principiul privind egalitatea în drepturi si dreptul la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil al persoanelor ce solicită acordarea sau redobândirea cetăteniei române. Este relevată situatia potrivit căreia la Ministerul Afacerilor Externe - Sectia consulară a Ambasadei Române din Chisinău existau înregistrate un număr de 360.000 cereri, rezolvabile în această etapă si în conformitate cu textul de lege criticat în 12 ani.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile de lege criticate urmăresc normalizarea activitătii de solutionare a cererilor de dobândire a cetăteniei române, astfel încât îngrădirea drepturilor solicitantilor să fie cât mai restrânsă posibil, dat fiind numărul foarte mare de solicitări, în raport cu un număr relativ redus de functionari.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.Î

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 12 alin. 3 din Legea cetăteniei române nr. 21/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 6 martie 2000, astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 171/2009 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 147/2008 pentru modificarea si completarea Legii cetăteniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2009, cu următorul continut:

- Art. 12 alin. 3: “în situatia în care, la nivelul misiunilor diplomatice si oficiilor consulare, numărul solicitantilor este cu mult mai mare decât capacitatea de procesare a oficiului, se va proceda la programarea acestora în limita a 30.000 de dosare pe an, pentru fiecare oficiu consular.”

Textul de lege criticat a fost abrogat în mod expres prin art. I pct. 22 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 36/2009 pentru modificarea si completarea Legii cetăteniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 21 aprilie 2009, astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 3 din Legea nr. 354/2009 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 36/2009 pentru modificarea si completarea Legii cetăteniei române nr. 21/1991, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 16 noiembrie 2009.

Ulterior abrogării textului de lege criticat, a fost adoptată Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 5/2010 pentru înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Cetătenie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 10 februarie 2010, care, la art. 14 pct. 3, modifică dispozitiile art. 12 din Legea cetăteniei române nr. 21/1991 astfel: “Cererea de acordare sau, după caz, de redobândire a cetăteniei române se formulează în limba română, se adresează Comisiei pentru cetătenie si se depune personal sau, în cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procură specială si autentică la sediul Autoritătii Nationale pentru Cetătenie, fiind însotită de acte care dovedesc îndeplinirea conditiilor prevăzute de prezenta lege.

Cererile de redobândire sau de acordare a cetăteniei române întemeiate pe dispozitiile art. 10 alin. 1 si art. 101 pot fi depuse si la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României. În cazul în care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, acestea vor fi trimise de îndată Comisiei pentru cetătenie din cadrul Autoritătii Nationale pentru Cetătenie.”

De altfel, Legea cetăteniei române nr. 21/1991 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010.

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate consideră că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 16, 20, 21, 53 si ale art. 115 alin. (4) din Constitutie, precum si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si ale art. 7 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin încheierile din 13 noiembrie 2009, dispozitiile art. I pct. 3 din Legea nr. 354/2009 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 36/2009 pentru modificarea si completarea Legii cetăteniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 16 noiembrie 2009, au abrogat dispozitiile art. 12 alin. 3 din Legea nr. 21/1991, care constituie obiect al exceptiei de neconstitutionalitate.

Prin urmare, exceptia nu mai îndeplineste una dintre conditiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, si anume aceea care impune ca textul legal ce formează obiectul acesteia să fie în vigoare. Fată de momentul pronuntării asupra prezentei exceptii, Curtea constată că aceasta a devenit inadmisibilă, prevederile art. 12 alin. 3 din Legea nr. 21/1991 fiind abrogate între momentul sesizării Curtii Constitutionale si momentul pronuntării instantei de contencios constitutional asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 alin. 3 din Legea cetăteniei române nr. 21/1991, exceptie ridicată de Mihail Ropot si Dimitrii Ropot în Dosarul nr. 671/2/2009 si de Veaceslav Sisianu si Dorin Sisianu în Dosarul nr. 648/2/2009, ambele ale înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 septembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.112

din 23 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I, III, IV, V, VII, VIII si anexei nr. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent

 


Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local, exceptie ridicată de Marina Dantis în Dosarul nr. 1.304/44/2009 al Curtii de Apel Galati - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.304/44/2009, Curtea de Apel Galati - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local, exceptie ridicată de Marina Dantis într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că ordonanta de urgentă criticată a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5), art. 11, art. 20, art. 44 alin. (2) si (3), art. 54 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) si (6), precum si ale art. 120 alin. (1). Se arată că această ordonantă de urgentă a fost emisă în lipsa existentei unei situatii extraordinare, încalcă dreptul de proprietate privată, precum si principiul separatiei puterilor în stat.

Curtea de Apel Galati - Sectia contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia ridicată este întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale

criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 6 octombrie 2009. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea exceptiei, se constată că autorul exceptiei critică numai prevederile art. I, art. III, art. IV, art. V, art. VII, art. VIII si anexei nr. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009, texte asupra cărora Curtea urmează să se pronunte.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5) privind principiul separatiei puterilor în stat, respectiv al suprematiei Constitutiei si respectării legilor, art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 44 alin. (2) si (3) privind dreptul de proprietate privată, art. 54 alin. (2) privind fidelitatea fată de tară, art. 61 alin. (1) privind rolul si structura Parlamentului, art. 115 alin. (4) si (6) privind delegarea legislativă si art. 120 alin. (1) privind principiile de bază ale administratiei publice locale. Totodată, în sustinerea exceptiei sunt invocate si prevederile art. 6 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale privind dreptul la muncă, precum si art. 1 paragraful 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitor la protectia proprietătii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 au fost declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.629 din 3 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 14 ianuarie 2010. Totodată, dispozitiile art. I pct. 6-25 si art. VII din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 au fost abrogate prin art. V din Legea nr. 140/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 8 iulie 2010.

În consecintă, se constată că dispozitiile legale criticate nu mai sunt în vigoare în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I, art. III, art. IV, art. V, art. VII, art. VIII si anexei nr. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I, art. III, art. IV, art. V, art. VII, art. VIII si anexei nr. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local, exceptie ridicată de Marina Dantis în Dosarul nr. 1.304/44/2009 al Curtii de Apel Galati - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 septembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.113

din 23 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. VII si art. VIII din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 17/2009 privind desfiintarea Cancelariei Primului-Ministru si stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 17/2009 privind desfiintarea Cancelariei Primului-Ministru si stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, exceptie ridicată de Oana Aurora Baciu în Dosarul nr. 17.188/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VlII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, întrucât Guvernul a motivat urgenta reglementării.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 17.188/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VlII-a conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 17/2009 privind desfiintarea Cancelariei Primului-Ministru si stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, exceptie ridicată de Oana Aurora Baciu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii formulate împotriva deciziei de concediere.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că ordonanta de urgentă criticată a fost adoptată în lipsa existentei unei situatii extraordinare, afectează o institutie fundamentală a statului, respectiv Guvernul, si a intrat în vigoare anterior depunerii ordonantei de urgentă la Camera Deputatilor, contrar art. 115 alin. (5) din Constitutie. Totodată, se arată că este discriminatorie si încalcă dreptul la muncă, prin faptul că preluarea personalului Cancelariei Primului-Ministru în structura Secretariatului General al Guvernului se face prin trimiterea la un criteriu generic si subiectiv. În consecintă, se apreciază că dispozitiile legale criticate încalcă si art. 1 alin. (5) din Constitutie.

În fine, se mai sustine că ordonanta de urgentă criticată a fost emisă cu încălcarea prevederilor Codului muncii.


Tribunalul Bucuresti - Sectia a VlII-a conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia ridicată este întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate formulată este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 17/2009 privind desfiintarea Cancelariei Primului-Ministru si stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 9 martie 2009. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea exceptiei, se constată că autorul acesteia critică numai prevederile art. VII si art. VIII din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 17/2009, texte asupra cărora Curtea urmează să se pronunte si care au următorul cuprins:

- Art. VII: “Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, Cancelaria Primului-Ministru, structură cu personalitate juridică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, se desfiintează.”;

- Art. VIII: “(1) Personalul Cancelariei Primului-Ministru, în limita atributiilor transferate, se preia, potrivit pregătirii profesionale, în cadrul Secretariatului General al Guvernului si aparatului propriu de lucru al primului-ministru, care preiau atributii corespunzătoare celor din cadrul Cancelariei Primului-Ministru, în limita numărului de posturi aprobat pentru acestea.

(2) Pentru personalul Cancelariei Primului-Ministru care nu se încadrează în prevederile alin. (1) se aplică dispozitiile legale în materia încetării raporturilor de muncă, respectiv de serviciu.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5) privind principiul separatiei puterilor în stat, respectiv ai suprematiei Constitutiei si respectării legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă si art. 115 alin. (4)-(6) privind delegarea legislativă. Totodată, în sustinerea exceptiei sunt invocate si prevederile Codului muncii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că Guvernul, în expunerea de motive a ordonantei de urgentă criticate, a arătat motivele care au stat la baza adoptării acesteia. Astfel, cu privire la măsura desfiintării Cancelariei Primului-Ministru, argumentele care justifică existenta stării extraordinare, asa cum rezultă din expunerea de motive, sunt următoarele:

- existenta unor paralelisme si suprapuneri în unele domenii (coordonarea procesului politicilor publice, planificare strategică), precum si a unor disjungeri, în mod nejustificat, a unor competente (calitatea de ordonator principal de credite, reprezentarea în fata instantelor judecătoresti etc.) între Cancelaria Primului-Ministru si Secretariatul General al Guvernului;

- necesitatea reformării si restructurării aparatului de lucru al Guvernului, întrucât România este singurul stat care are centrul Guvernului format din două institutii distincte;

- lipsa răspunsului rapid al Cancelariei Primului-Ministru la multitudinea de probleme de pe agenda Guvernului, datorită domeniului extins de competente care îi revine, în conditiile în care aceasta a devenit o structură cu multiple atributii, cu un mare număr de personal si care coordonează o serie de autorităti si agentii aflate în subordinea Guvernului;

- continuarea procesului de modernizare a administratiei publice prin luarea unor măsuri adecvate de reorganizare a aparatului de lucru al Guvernului de asa manieră încât acesta să reprezinte, cu adevărat, începutul functionării unui aparat administrativ care să fie atât performant, cât si competitiv cu structurile din tările membre ale Uniunii Europene;

- obiectivul Guvernului de restrângere a cheltuielilor bugetare în contextul crizei economice;

- dificultătile reale în ceea ce priveste o functionare optimă, la cel mai înalt nivel, a aparatului de lucru al Guvernului.

Toate aceste argumente ale Guvernului duc la concluzia că a existat o situatie extraordinară a cărei reglementare nu a putut fi amânată în sensul art. 115 alin. (4) din Constitutie.

Totodată, se constată că institutia Cancelariei Primului-Ministru nu este o institutie fundamentală a statului, astfel încât critica de neconstitutionalitate raportată la art. 115 alin. (6) din Constitutie este neîntemeiată. În fine, nici art. 115 alin. (5) din Constitutie nu este încălcat din moment ce ordonanta de urgentă a fost depusă la Biroul permanent al Camerei Deputatilor si înregistrată cu nr. 190 din 9 martie 2009 chiar în ziua intrării sale în vigoare.

Cu referire la criticile de neconstitutionalitate ce vizează art. 16 alin. (1)si art. 41 alin. (1) din Constitutie, Curtea retine că si acestea sunt neîntemeiate. Desfiintarea Cancelariei Primului-Ministru a fost efectivă, a avut cauze reale si serioase în sensul art. 65 din Codul muncii, astfel încât măsura concedierii, ca rezultat al desfiintării structurii în cauză, se supune acelorasi exigente precum acelora reglementate de dispozitiile art. 65 din Codul muncii. Astfel, ordonanta de urgentă criticată nu afectează în niciun fel dreptul constitutional la muncă, încetarea raporturilor de serviciu fiind reglementată distinct de art. 65 din Codul muncii. În fine, se observă că măsurile prevăzute de art. VII si VIII din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 17/2009 se aplică cu privire la toate persoanele aflate în ipoteza normei legale. Referitor la sustinerea că art. VIII din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 17/2009 ar contine un criteriu generic si subiectiv, în baza cărora unii angajati ar fi preluati din structura fostei Cancelarii a Primului-Ministru în cea a Secretariatului General al Guvernului, este neîntemeiată, întrucât, de principiu, toti angajatii sunt preluati în noua structură pe pozitii care presupun atributii corespunzătoare celor din cadrul Cancelariei Primului-Ministru, dar “în limita numărului de posturi aprobat”. În lipsa unor pozitii similare sau în lipsa unui anumit număr de posturi aprobate, angajatul în cauză nu poate fi preluat în noua structură, făcându-se, în consecintă, aplicarea art. 65 din Codul muncii.

În aceste conditii, se constată că nu sunt încălcate nici prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie.

Desigur, verificarea în concret a respectării legii atunci când angajatorul a dispus măsura concedierii revine instantei de judecată, care este singura competentă să controleze si să sanctioneze eventualele concedieri nelegale.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. VII si art. VIII din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 17/2009 privind desfiintarea Cancelariei Primului-Ministru si stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, exceptie ridicată de Oana Aurora Baciu în Dosarul nr. 17.188/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VlII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 septembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.114

din 23 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexei la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexei la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, exceptie ridicată de Gianina Nicoleta Obreja si altii în Dosarul nr. 15.101/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VlII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, consilier juridic, cu delegatie la dosar, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul părtii prezente solicită respingerea exceptiei ca devenită inadmisibilă, solutia legislativă criticată fiind abrogată prin Legea nr. 330/2009.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă pentru acelasi motiv.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 15.101/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VlII-a conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexei la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, exceptie ridicată de Gianina Nicoleta Obreja si altii într-o cauză având ca obiect drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că valoarea de referintă sectorială si coeficientii de multiplicare prevăzuti în anexa la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 sunt diferite în raport cu cele aplicabile functiilor de demnitate publică alese sau numite din cadrul autoritătilor legislativă si executivă, ceea ce are drept rezultat încălcarea principiului separatiei puterilorînstatsi.în acelasi timp, produce efecte discriminatorii.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VlII-a conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile anexei la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, intitulată Indemnizatiile judecătorilor, procurorilor si ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, care reglementează coeficientii de multiplicare si valoarea sectorială de referintă în privinta personalului din justitie.

Autorii exceptiei sustin că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei puterilor în stat si art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că prevederile legale criticate au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie

2009. Solutia legislativă criticată nu a fost preluată de noua reglementare legală, astfel încât potrivit anexei nr. VI/1 - Coeficientii de ierarhizare pentru judecători, procurori, magistrati-asistenti si personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor, coeficientii de multiplicare si valoarea sectorială de referintă în privinta personalului din justitie au fost înlocuite cu coeficienti de ierarhizare, care au un alt cuantum (705 RON) decât valoarea sectorială de referintă (292 RON).

Distinct de cele de mai sus, Curtea observă că pentru anul 2010, în domeniul justitiei, indemnizatiile de încadrare se calculează în functie de indemnizatia aflată în plată la 31 decembrie 2009 (precum si în functie de coeficientii de multiplicare si valoarea sectorială de referintă reglementate de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006), si nu în functie de anexa nr. VI/1 din Legea-cadru nr. 330/2009. Această situatie nu poate însă duce la angajarea competentei Curtii Constitutionale în a controla constitutionalitatea unei ordonante de urgentă abrogate expres si care, în momentul de fată, ultraactivează, deci doar produce efecte pe viitor în virtutea Legii-cadru nr. 330/2009.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexei la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, exceptie ridicată de Gianina Nicoleta Obreja si altii în Dosarul nr. 15.101/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VlII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 septembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.115

din 23 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 99 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 99 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 85/2006


privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Ion Bivolaru, Stancu Zamfir, Valentin George Anastasiu, Adrian Dumbravă, Victor-Daniel Sraier, Ion Zârnă si Ezeanu Dorin Stanică în Dosarul nr. 411.1/62/2005 al Curtii de Apel Brasov - Sectia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 411.1/62/2005, Curtea de Apel Brasov - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 99 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Ion Bivolaru, Stancu Zamfir, Valentin George Anastasiu, Adrian Dumbravă, Victor-Daniel Sraier, Ion Zârnă si Ezeanu Dorin Stanică într-o cauză având ca obiect solutionarea recursurilor declarate împotriva unei sentinte pronuntate de judecătorul-sindic.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că, prin efectul textului legal criticat, o hotărâre judecătorească, care, în cazul de fată, consfinteste planul de reorganizare, se aplică unei persoane străine de cauza în care a fost pronuntată hotărârea, ceea ce, în final, duce la desfiintarea totală sau partială a unui drept din patrimoniul persoanei respective. Într-o atare situatie se pot regăsi creditorii ale căror creante au luat nastere după votarea planului de reorganizare sau care la momentul votării planului nu se regăseau în tabelul creditorilor din culpa administratorului judiciar.

Curtea de Apel Brasov - Sectia comercială, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu si-a formulat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 99 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins:

“(4) Din momentul publicării, toate părtile interesate vor fi socotite că au cunostintă de plan si de data de exprimare a votului.”

Dispozitiile constitutionale invocate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea si art. 21 privind accesul liber la justitie.

I. Se observă că la data de 24 noiembrie 2009 cauza în care a fost ridicată această exceptie de neconstitutionalitate a fost solutionată prin Decizia nr. 587/Rdin 24 noiembrie 2009. Curtea retine că exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată la termenul din 3 noiembrie 2009, însă, în urma aplicării art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, instanta de judecată a decis că nu se impune, odată cu sesizarea Curtii Constitutionale, suspendarea cauzei si a continuat judecarea acesteia. Aplicarea art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 a dat nastere la o asemenea situatie, si nu culpa instantei de judecată. Această normă legală dă astfel posibilitatea instantei de judecată să nu suspende judecarea unei cauze atunci când sesizează Curtea Constitutională, ceea ce înseamnă că legiuitorul a acceptat că acest text legal poate duce la învestirea Curtii Constitutionale cu judecarea unei exceptii de neconstitutionalitate ridicate într-o cauză care este solutionată la momentul la care instanta constitutională se va pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Pentru aceste motive, exceptia de neconstitutionalitate nu poate fi respinsă ca fiind inadmisibilă pe motiv că nu ar avea legătură cu solutionarea cauzei în întelesul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

II. Pe fondul cauzei, Curtea constată că, prin Decizia nr. 928 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, în raport cu o critică similară de neconstitutionalitate, a statuat că textul legal criticat consacră o prezumtie legală care nu încalcă dreptul persoanelor interesate de a avea acces la justitie ori dreptul la un proces echitabil. În acest sens, Curtea a invocat prevederile art. 6, ale art. 7 alin. (1), precum si ale art. 98 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2006.

În consecintă, Curtea a retinut că, “în cadrul acestor proceduri, părtile interesate nu numai că au acces la justitie, dar beneficiază pe tot parcursul desfăsurării procesului de toate garantiile menite să le asigure dreptul la apărare, precum si dreptul la un proces echitabil si la solutionarea acestuia într-un termen rezonabil.

De asemenea, prevederea că «debitorul va asigura posibilitatea consultării planului la sediul său» nu restrictionează sub nicio formă accesul unor creditori lipsiti de resurse «materiale si financiare» la planul de reorganizare, ci este o modalitate legislativă prin care cei interesati pot lua cunostintă de plan, fără ca prin aceasta să se creeze un tratament discriminatoriu între creditori.”

Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia deciziei mentionate sunt valabile si în prezenta cauză.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 99 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Ion Bivolaru, Stancu Zamfir, Valentin George Anastasiu, Adrian Dumbravă, Victor-Daniel Sraier, Ion Zârnăsi Ezeanu Dorin Stanică în Dosarul nr. 411.1/62/2005 al Curtii de Apel Brasov - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 septembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.149

din 28 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, exceptie ridicată de Iulian Nicu în Dosarul nr. 4.262/85/2009 al Tribunalului Sibiu - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 410D-412D/2010, nr. 617D-620D/2010, nr. 1.305D/2010, nr. 1.355D/2010, nr. 1.877D/2010, nr. 1.948D/2010, nr. 1.975D/2010si nr. 1.976D/2010, având ca obiect o exceptie de neconstitutionalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 298D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din

oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor nr. 410D- 412D/2010, nr. 617D-620D/2010, nr. 1.305D/2010, nr. 1.355D/2010, nr. 1.877D/2010, nr. 1.948D/2010, nr. 1.975D/2010 si nr. 1.976D/2010 la Dosarul nr. 298D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 410D- 412D/2010, nr. 617D-620D/2010, nr. 1.305D/2010, nr. 1.355D/2010, nr. 1.877D/2010, nr. 1.948D/2010, nr. 1.975D/2010 si nr. 1.976D/2010 la Dosarul nr. 298D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 26 si 28 ianuarie 2010, 2 si 9 februarie 2010, 3, 18 si 30 martie 2010, 7 aprilie 2010 si 10 iunie 2010, pronuntate în dosarele nr. 4.262/85/2009, nr. 4.266/85/2009, nr. 4.261/85/2009, nr. 4.259/85/2009, nr. 212/108/2010, nr. 213/108/2010, nr. 214/108/2010, nr. 187/108/2010, nr. 60/85/2010, nr. 81/88/2010, nr. 4.257/85/2009, nr. 106/88/2010, nr. 109/88/2010 si nr. 107/88/2010, Tribunalul Sibiu - Sectia civilă, Tribunalul Arad - Sectia de contencios administrativ si fiscal, litigii de muncă si asigurări sociale, Tribunalul Sibiu - Sectia comercială si de contencios administrativ si Tribunalul Tulcea – Sectia civilă, comercială si contencios administrativ au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, exceptie ridicată de Iulian Nicu, Mihai Antonovici, loan Popa, loan Bogati, Rodica Dubat, loan Halaciuga, Sabin Chis, Mircea Sandu Godea, Dumitru Lucian Rosu, Victor Cherciu, loan Băras, Nicolae Cobuz, Eogen Stroe si Lucian Sterie în cauze având ca obiect solutionarea unor contestatii împotriva deciziilor de concediere.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile legale criticate afectează în substanta lor atât dreptul la muncă, cât si dreptul la pensie, ceea ce este inadmisibil; în acest sens, sunt invocate considerentele de principiu ale Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1.189/2008, prin care aceasta a precizat sensul notiunii “a afecta” din cuprinsul art. 115 alin. (6) din Constitutie. Se mai arată că pensia este plătită din bugetul asigurărilor sociale, este un drept câstigat si se datorează pentru munca trecută, fără a putea veni în concurs cu munca prezentă pentru care salariatul primeste o retributie lunară de la bugetul de stat.

Aplicarea tale quale a prevederilor legale criticate încalcă si un alt drept câstigat, si anume calitatea obtinută prin încheierea unui contract individual de muncă.

Totodată, dispozitiile legale criticate încalcă principiul egalitătii, întrucât conditionează continuarea raporturilor de muncă de nivelul pensiei aflate în plată. Discriminarea rezultă si din faptul că prevederile criticate se aplică numai persoanelor care nu detin un mandat constitutional. De asemenea, textul criticat încalcă dreptul de proprietate si este lipsit de predictibilitate, întrucât, odată cu intrarea sa în vigoare, autorii exceptiei sunt privati de pensiile speciale de care beneficiaseră.

Judecătoria Sibiu - Sectia civilă, în dosarele nr. 298D/2010, nr. 411 D/2010 si nr. 412D/2010, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Tribunalul Sibiu - Sectia civilă, în Dosarul nr. 410D/2010, consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.

Tribunalul Arad - Sectia de contencios administrativ si fiscal, litigii de muncă si asigurări sociale, în dosarele nr. 617D-620D/2010, consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este întemeiată.

Tribunalul Sibiu - Sectia comercială si de contencios administrativ, în dosarele nr. 1.305D/2010 si nr. 1.877D/2010, consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.

Tribunalul Tulcea - Sectia civilă, comercială si contencios administrativ, în dosarele nr. 1.355D/2010 si nr. 1.948D/2010, consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este întemeiată.

Tribunalul Tulcea - Sectia civilă, comercială si contencios administrativ, în dosarele nr. 1.975D/2010 si nr. 1.976D/2010, consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în dosarele nr. 298D/2010 si nr. 410D^M2D/2010, consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În celelalte dosare Guvernul nu a comunicat punctul de vedere solicitat.

Avocatul Poporului, în dosarele nr. 298D/2010 si nr. 410D-412D/2010, consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. În celelalte dosare nu a comunicat punctul de vedere solicitat.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, care au următorul cuprins:

- Art. 17: “(1) Beneficiarii dreptului la pensie apartinând atât sistemului public de pensii, cât si sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariate sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităti pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autoritătilor si institutiilor publice centrale si locale, indiferent de modul de finantare si subordonare, precum si în cadrul regiilor autonome, societătilor nationale, companiilor nationale si societătilor comerciale la care capitalul social este detinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depăseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:

a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;

b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.”;

- Art. 18: “(1) Pensionarii prevăzuti la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfăsoară activităti profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în functie au obligatia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să îsi exprime în scris optiunea între suspendarea plătii pensiei pe durata exercitării activitătii si încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în functie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligatia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situatiei de cumul, să îsi exprime în scris optiunea între suspendarea plătii pensiei pe durata exercitării activitătii si încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în functie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat”;

- Art. 19: (1) în situatia persoanelor care beneficiază, prin cumul, de pensie/pensii stabilită/stabilite atât în sistemul public cât si/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.

(2) Dacă nivelul pensiilor nete cumulate se situează sub nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activităti pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în functie, potrivit legii, în cadrul entitătilor prevăzute la art. 17 alin. (1).

(3) în cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, persoana are obligatia de a-si exprima optiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, cu privire la mentinerea în plată a pensiei fată de cuantumul căreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.

(4) Prevederile alin. (3) se aplică si persoanelor prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligatia de a-si exprima optiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situatiei de imposibilitate a exercitării cumulului.”;

- Art. 20: “Neîndeplinirea obligatiei privind exprimarea optiunii în termenul prevăzut la art. 18 si la art. 19 alin. (3) si (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în functie, precum si a raporturilor de serviciu.”;

- Art. 21: “în cazul în care optiunea este exprimată în termenul prevăzut la art. 18 si la art. 19 alin. (3) si (4), plata pensiei/pensiilor se suspendă începând cu luna următoare celei în care a fost exprimată optiunea pentru continuarea activitătii.”;

- Art. 22: “Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescriptie.”

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 29 alin. (1) privind libertatea gândirii si a opiniilor, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligatia statului de a crea conditiile necesare pentru cresterea calitătii vietii si art. 136 alin. (5) privind proprietatea. Totodată, se consideră a fi încălcate si prevederile art. 9, 14 si art. 15 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, art. 1 paragraful 1 din Protocolul aditional la Conventie, precum si ale art. 1 paragraful 2 din Protocolul nr. 12 ia aceeasi Conventie, art. 1 pct. 2 si 4, art. 20, 23 si 24 din Carta Socială Europeană, art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 15 paragraful 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 23 paragraful 2 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, art. 6 paragraful 1 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, prevederile art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (ii) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, precum si cele ale Codului muncii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, prin raportare la prevederile constitutionale invocate, se constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a stabilit, în raport cu o critică similară de neconstitutionalitate, că textele de lege criticate, precum si cap. IV al legii, în ansamblul său, sunt constitutionale în măsura în care nu vizează persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constitutie.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

În fine, Curtea retine că nu sunt incidente în cadrul controlului de constitutionalitate prevederile art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (ii) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 si nici cele ale Codului muncii invocate în sustinerea exceptiei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, exceptie ridicată de Iulian Nicu, Mihai Antonovici, loan Popa, loan Bogati, Rodica Dubat, loan Halaciuga, Sabin Chis, Mircea Sandu Godea, Dumitru Lucian Rosu, Victor Cherciu, loan Băras, Nicolae Cobuz, Eogen Stroe si Lucian Sterie în dosarele nr. 4.262/85/2009, nr. 4.266/85/2009, nr. 4.261/85/2009, nr. 4.259/85/2009, nr. 212/108/2010, nr. 213/108/2010, nr. 214/108/2010, nr. 187/108/2010, nr. 60/85/2010, nr. 81/88/2010, nr. 4.257/85/2009, nr. 106/88/2010, nr. 109/88/2010 si nr. 107/88/2010 ale Tribunalului Sibiu- Sectia civilă, Tribunalului Arad- Sectia de contencios administrativ si fiscal, litigii de muncă si asigurări sociale, Tribunalului Sibiu - Sectia comercială si de contencios administrativ si Tribunalului Tulcea - Sectia civilă, comercială si contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 septembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Károly


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.173

din 30 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Verona Corn” - S.R.L. din Călărasi si Societatea Comercială “Luk Trans” - S.R.L. din Dragalina în dosarele nr. 6.407/202/2009, nr. 6.395/202/2009, nr. 6.472/202/2009, nr. 6.485/202/2009, nr. 6.478/202/2009, nr. 6.484/202/2009, nr. 6.471/202/2009, nr. 6.476/202/2009, nr. 6.480/202/2009, nr. 6.475/202/2009, nr. 6.479/202/2009, nr. 6.486/202/2009, nr. 6.483/202/2009, nr. 6.474/202/2009, nr. 6.481/202/2009, nr. 6.469/202/2009, nr. 6.473/202/2009 si nr. 6.470/202/2009 ale Judecătoriei Călărasi.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 125D/2010, nr. 126D/2010, nr. 155D/2010 - nr. 161 D/2010, nr. 212D/2010, nr. 213D/2010, nr. 240D/2010 - nr. 243D/2010, nr. 318D/2010 - nr. 320D/2010, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea dosarelor nr. 126D/2010, nr. 155D/2010 - nr. 161D/2010, nr. 212D/2010, nr. 213D/2010, nr. 240D/2010 - nr. 243D/2010, nr. 318D/2010 - nr. 320D/2010 la Dosarul nr. 125D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile din ianuarie 2010, pronuntate în dosarele nr. 6.407/202/2009, nr. 6.395/202/2009, nr. 6.472/202/2009, nr. 6.485/202/2009, nr. 6.478/202/2009, nr. 6.484/202/2009, nr. 6.471/202/2009, nr. 6.476/202/2009, nr. 6.480/202/2009, nr. 6.475/202/2009, nr. 6.479/202/2009, nr. 6.486/202/2009, nr. 6.483/202/2009, nr. 6.474/202/2009, nr. 6.481/202/2009, nr. 6.469/202/2009, nr. 6.473/202/2009 si nr. 6.470/202/2009, Judecătoria Călărasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti.

Exceptia fost ridicată de Societatea Comercială “Verona Corn” - S.R.L. din Călărasi si Societatea Comercială “Luk Trans” - S.R.L. din Dragalina în cauze având ca obiect cereri de recuzare a executorilor judecătoresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile de lege criticate aduc atingere prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si art. 45, deoarece, fără să reglementeze expres motivele de recuzare a executorilor judecătoresti, cuprind o normă de trimitere, si anume art. 27 din Codul de procedură civilă. Totodată, arată că prin textul de lege supus controlului se reglementează o inegalitate între pozitia părtilor în procedura de executare, creditorul fiind singurul care are posibilitatea de a alege executorul judecătoresc.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următorul cuprins: “Executorii judecătoresti pot fi recuzati în cazul în care se află în una dintre situatiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 si 9 din Codul de procedură civilă.”

Autorii exceptiei sustin că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale în raport cu prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi si art. 45 privind libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că asupra unor critici similare s-a pronuntat prin numeroase decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 768 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 28 iulie 2009, Decizia nr. 175 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 3 aprilie 2008, Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005. Astfel, cu acele prilejuri, Curtea a retinut că enumerarea limitativă a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare a judecătorilor prevăzute de Codul de procedură civilă, cu exceptia unor situatii care sunt specifice activitătii judecătorilor. Totodată, Curtea a observat că dispozitiile art. 27 din Codul de procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând astfel partea, dacă se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate.

În ceea ce priveste sustinerea conform căreia există o inegalitate între pozitia părtilor, având în vedere că numai creditorul are posibilitatea de a alege executorul judecătoresc, Curtea a constatat că această critică este neîntemeiată, întrucât în cadrul procedurii de executare silită ambele părti beneficiază de anumite garantii procesuale, printre care posibilitatea de a formula contestatie împotriva executării însesi ori împotriva oricărui act de executare. Totodată, alegerea executorului judecătoresc de către creditor este justificată prin faptul că acesta este interesat în realizarea pe cale silită a creantei sale, în conditiile în care debitorul nu si-a dus la îndeplinire obligatia ce îi revine.

Referitor la faptul că prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu reglementează expres motivele de recuzare a executorilor judecătoresti, ci cuprind o normă de trimitere, si anume art. 27 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că nici aceasta nu poate fi primită, fiind o optiune de reglementare, de competenta exclusivă a autoritătii legislative.

Pentru aceste argumente, Curtea retine că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu încalcă principiul statuat în art. 16 alin. (1) din Constitutie.

În ceea ce priveste critica dispozitiilor de lege criticate în raport cu art. 45 din Constitutie, Curtea observă că aceste prevederi constitutionale nu au nicio semnificatie pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Verona Corn” - S.R.L. din Călărasi si Societatea Comercială “Luk Trans” - S.R.L. din Dragalina în dosarele nr. 6.407/202/2009, nr. 6.395/202/2009, nr. 6.472/202/2009,nr. 6.485/202/2009, nr. 6.478/202/2009, nr. 6.484/202/2009, nr. 6.471/202/2009, nr. 6.476/202/2009, nr. 6.480/202/2009, nr. 6.475/202/2009, nr. 6.479/202/2009, nr. 6.486/202/2009, nr. 6.483/202/2009, nr. 6.474/202/2009, nr. 6.481/202/2009, nr. 6.469/202/2009, nr. 6.473/202/2009 si nr. 6.470/202/2009 ale Judecătoriei Călărasi.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 septembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.183

din 30 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (1) si (2), art. 61 alin. (1) lit. c) si d) si alin. (2), precum si ale art. 611 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman -magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (1) si art. 60 alin. (1) lit. d) si alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Val Sylv” - S.R.L. din Iasi în Dosarul nr. 1.934/180/2009 al Judecătoriei Bacău - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 25 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.934/180/2009, Judecătoria Bacău - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (1) si art. 60 alin. (1) lit. d) si alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Val Sylv” - S.R.L. din Iasi într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contraventională.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate sunt în contradictie cu prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (5), art. 45 si art. 135 alin. (2) lit. a). În acest sens, arată că este neconstitutională impunerea unei limitări suplimentare a greutătii pe fiecare osie, pe lângă limitarea masei totale a ansamblului de vehicule, deoarece, în momentul încărcării, transportatorul nu are posibilitatea practică de a cântări marfa si de a o distribui astfel încât masa acesteia să nu depăsească, pe cele 3 osii ale semiremorcii, limitele maxime admise de lege. Prin urmare, aplicarea sanctiunii prevăzute de textele criticate se realizează în lipsa vinovătiei transportatorului, cu încălcarea principiului legalitătii, definitoriu pentru statul de drept. De asemenea, se încalcă libertatea economică si obligatia statului de a crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, deoarece se îngrădeste în mod evident exercitarea activitătii de transport în conditii optime, transportatorii fiind obligati la plata unor sume de bani în mod nejustificat si nelegal. În continuare, autorul exceptiei consideră că “textele de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece sanctionează cu amendă operatorul de transport, astfel cum este mentionat în licenta de transport, sau detinătorul vehiculului, astfel cum este mentionat în certificatul de înmatriculare a vehiculului. Sanctiunea ar trebui aplicată persoanei fizice, conducător al respectivului vehicul, astfel cum este prevăzut si pentru vehiculele înmatriculate în alte state, când amenda contraventională se aplică în toate cazurile conducătorului auto”.

Judecătoria Bacău - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 41 alin. (1) si art. 60 alin. (1) lit. d) si alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, dispozitii care, la data sesizării Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate, aveau următorul cuprins:

- Art. 41 alin. (1): “Transporturile efectuate cu vehicule a căror masă totală maximă admisă, masă maximă admisă pe axă si/sau ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit depăsesc limitele prevăzute în anexa nr. 2 se efectuează pe baza autorizatiei speciale de transport emise de administratorul drumului pe care se efectuează transportul, în conditiile stabilite prin reglementări specifice emise de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii.”;

- Art. 60 alin. (1) lit. d) si alin. (2): “(1) Constituie contraventii si se sanctionează următoarele fapte: [...]

d) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor cu depăsirea masei totale si/sau a dimensiunilor maxime admise, fără autorizatie specială de transport eliberată de administratorul drumului, se sanctionează cu amendă de la 50.000.000 lei la 60.000.000 lei, aplicată operatorului de transport, astfel cum este mentionat în licenta de transport, sau detinătorului vehiculului, astfel cum este mentionat în certificatul de înmatriculare a vehiculului.

(2) Pentru încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1), precum si a restrictiilor de circulatie instituite potrivit art. 44 alin. (2) contravenientul va plăti, pe lângă amenda contraventională, si contravaloarea autorizatiei speciale de transport. În aceste situatii agentul constatator înscrie în procesul-verbal de constatare a contraventiei obligatia de plată a autorizatiei speciale de transport, calculată si eliberată potrivit prevederilor legale. Procesul-verbal devine titlu executoriu fără învestire sau altă formalitate si cu privire la obligatia de plată a autorizatiei speciale de transport. [...]”

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (3) si (5) privind Statul român, art. 45 privind Libertatea economică si art. 135 alin. (2) lit. a) privind Economia.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prin art. I din Ordonanta Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010, dispozitiile de lege criticate au fost modificate.

În practica sa jurisdictională, Curtea Constitutională a statuat că atunci când, după ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitia legală a fost modificată, exceptia poate să fie examinată numai dacă textul legal, în noua sa redactare, conservă reglementarea initială.

Solutiile legislative criticate se regăsesc, în esentă, în dispozitiile art. 41 alin. (1) si (2), respectiv art. 61 alin. (1) lit. c) si d) si alin. (2) si art. 611 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările si completările ulterioare, Curtea urmând să se pronunta asupra acestor dispozitii care au următorul cuprins:

- Art. 41 alin. (1) si (2): “(1) Este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depăsirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe si/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 si 3.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depăsirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe si/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 si 3, se poate efectua numai în baza autorizatiei speciale de transport, denumită în continuare AST, eliberată, fără discriminare, de administratorul drumului pe care se efectuează transportul, în conditiile stabilite prin ordin comun al ministrului transporturilor si infrastructurii si al ministrului administratiei si internelor.”;

- Art. 61 alin. (1) lit. c) si d) si alin. (2): “(1) Următoarele fapte constituie contraventii, dacă nu constituie infractiune potrivit legii penale, si se sanctionează după cum urmează: [...]

c) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor fără AST si ale art. 41 alin. (8), cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei;

d) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor cu depăsirea maselor pe axe, masei totale si/sau


dimensiunilor înscrise în AST, cu amenda de la 10.000 lei la 15.000 lei; [...]

(2) Sanctiunile prevăzute la alin. (1) lit. c), d), e), h), p) si q) se aplică persoanei fizice sau juridice responsabile în conformitate cu dispozitiile art. 41 alin. (10).”

[Art. 41 alin. (10) din aceeasi ordonantă stabileste că “Responsabilitatea circulatiei vehiculelor rutiere cu depăsiri ale maselor si/sau dimensiunilor maxime admise fără AST sau cu nerespectarea oricăreia dintre conditiile înscrise în AST revine:

a) operatorului de transport rutier, astfel cum acesta este înscris în documentele de transport;

b) persoanei fizice sau juridice care foloseste vehiculul în baza unui alt drept decât dreptul de proprietate, în situatia în care operatorul de transport rutier nu poate fi identificat din documentele de transport;

c) proprietarului vehiculului rutier, în cazul în care persoanele prevăzute la lit. a) si b) nu pot fi identificate;

d) conducătorului auto, în cazul în care persoanele prevăzute la lit. a), b) si c) nu pot fi identificate;

e) expeditorului, conform responsabilitătilor care îi revin în baza prevederilor legale în vigoare.”];

- Art. 611 alin. (1): “Pentru încălcarea prevederilor art. 41, contravenientul va achita, pe lângă amenda contraventională,

si contravaloarea tarifelor prevăzute la art. 41 alin. (13). În aceste situatii, personalul cu atributii de control consemnează în procesul-verbal de constatare a contraventiei obligatia de plată a acestor tarife, calculate potrivit prevederilor legale.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra acelorasi solutii legislative, în raport de aceleasi prevederi constitutionale si motivare similară. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 10 din 18 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 28 februarie 2005, si Decizia nr. 704 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 11 iulie 2008, prin care Curtea a statuat, pentru considerentele acolo retinute, că normele criticate, care stabilesc o serie de conditii de transport a căror neîndeplinire constituie contraventie, precum si sanctiunile contraventionale aplicabile nu contravin prevederilor art. 1 alin. (3) si (5), ale art. 45 si ale art. 135 alin. (2) lit. a).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (1) si (2), art. 61 alin. (1) lit. c) si d) si alin. (2) si art. 611 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Val Sylv” - S.R.L. din lasi în Dosarul nr. 1.934/180/2009 al Judecătoriei Bacău - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 septembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.