MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 232/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 232         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 4 aprilie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 13 din 18 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) si (5) si art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

 

Decizia nr. 19 din 18 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 4 alin. (3) si art. 7-11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii

 

Decizia nr. 39 din 20 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 143 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 144 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X “Circulatia juridică a terenurilor” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Decizia nr. 148 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Decizia nr. 153 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 5 din Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetătenii străini si apatrizi, precum si de către persoanele juridice străine


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 13

din 18 ianuarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) si (5) si art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) si (5) si art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicată de Consiliul Local al Orasului Popesti-Leordeni în Dosarul nr. 9.362/3/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 9.362/3/2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) si (5) si art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul Consiliul Local al Orasului Popesti-Leordeni într-o cauză având ca obiect solutionarea cererii de dizolvare de drept introdusă de primarul orasului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 120 alin. (1) si ale art. 121 alin. (2). În acest sens, arată că se încalcă principiul autonomiei locale si principiul potrivit căruia între autoritatea deliberativă a autonomiei locale (consiliul local) si autoritatea executivă în plan local (primarul) nu există raporturi de subordonare, principiu instituit prin legea-cadru a administratiei publice locale [art. 6 alin. (2)], dar consfintit si la nivel constitutional.

Dispozitiile art. 55 alin. (1) lit. b) creează institutiei primarului posibilitatea de a obtine dizolvarea de drept a consiliului local (autoritate locală autonomă) pe care nu îl agreează din diferite motive, prin înscrierea pe ordinea de zi de către primar a unor proiecte de hotărâri care nu pot fi adoptate la momentul respectiv. Practic, prin dispozitiile de lege criticate s-a dat posibilitatea primarului de a decide cu privire la functionarea sau dizolvarea consiliului local, constituindu-se, în mod indirect, un instrument de control abuziv al unei autorităti locale (institutia primarului) asupra altei autorităti locale (consiliul local), control nejustificat de normele legale sau constitutionale.

Mai arată că primarul, care are atributia de a convoca sedintele ordinare, oricând ar putea să obtină dizolvarea de drept a consiliului local prin înscrierea pe ordinea de zi a unor proiecte de hotărâri care, la momentul respectiv, nu servesc interesului preeminent al publicului sau care sunt contrare principiilor care guvernează activitatea administratiei publice locale. În aceste conditii, este evident că se va crea premisa care va atrage dizolvarea consiliului local, respectiv neadoptarea de către acesta în 3 sedinte consecutive a proiectelor de hotărâri înscrise pe ordinea de zi de către primar.

Autonomia locală - definită de către literatura de specialitate ca aptitudinea legală a autoritătilor autonome de a decide, în mod independent si sub propria răspundere, în limitele legii, asupra problemelor colectivitătilor teritoriale în care functionează - exclude implicarea altor autorităti în luarea deciziilor conform plenitudinii de competentă. Or, în spetă, dreptul consiliului local de a actiona în mod independent este afectat, întrucât, sub presiunea posibilitătii dizolvării de drept, acesta este constrâns de a adopta proiecte de hotărâri introduse de primar pe ordinea de zi care, poate, nu sunt în acord cu interesele publice locale. Prin urmare, se arogă institutiei primarului prerogativele unui organ ierarhic superior consiliului local.

De asemenea, prin aplicarea dispozitiilor de lege criticate se realizează, în mod indirect, inclusiv încălcarea principiului eligibilitătii. Având în vedere că primarul oricând poate determina dizolvarea consiliului local, ai cărui consilieri sunt alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, finalitatea principiului constitutional al eligibilitătii este în mod inevitabil afectată, întrucât permite unei autorităti publice să lipsească de efecte alegerile locale desfăsurate în acord cu dispozitiile constitutionale.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dizolvarea consiliului local intervine ca o consecintă a neadoptării unei hotărâri în 3 sedinte ordinare consecutive, motivul fiind fondat pe nefunctionalitatea autoritătii publice deliberative, însă o hotărâre poate presupune aprobarea propunerii primarului, concretizată în proiectul de hotărâre înscris pe ordinea de zi sau respingerea propunerii primarului. Prin urmare, pe de-o parte, este recunoscută competenta consiliului local de a aproba sau respinge orice proiect de hotărâre, promovat de autoritatea publică executivă, iar, pe de altă parte, nu se încalcă principiul prevăzut de art. 121 alin. (2) din Constitutie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, întrucât reglementează una din modalitătile de dizolvare de drept a consiliului local, legiuitorul sanctionând astfel lipsa de functionare a acestuia, dacă în decurs de 3 sedinte ordinare consecutive nu a adoptat nicio hotărâre. Sesizarea de către primar a instantei de contencios administrativ pentru dizolvarea de drept ca urmare a nefunctionării autoritătii deliberative nu încalcă principiul autonomiei locale, deoarece consiliile locale si primarii functionează în conditiile legii. În plus, autonomia locală nu poate fi interpretată ca reprezentând suveranitate si independenta colectivitătilor locale, deoarece acestea nu sunt în afara statului, a legilor adoptate de Parlament. Totodată, activitatea consiliilor locale trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul Ie-a edictat în vederea creării cadrului legal de functionare a acestora. Invocă în acest sens deciziile Curtii Constitutionale nr. 252/2010 si nr. 1.567/2009 referitoare la principiul autonomiei locale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 39 alin. (1) si (5) si art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, având următorul cuprins:

- Art. 39 alin. (1) si (5): “(1) Consiliul local se întruneste în sedinte ordinare, lunar, la convocarea primarului. [...]

(5) în invitatia la sedintă se vor preciza data, ora, locul desfăsurării si ordinea de zi a acesteia.”;

- Art. 55 alin. (1) lit. b): “(1) Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept: [...]

b) În cazul în care nu a adoptat în 3 sedinte ordinare consecutive nicio hotărâre.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 120 alin. (1) privind principiile descentralizării, autonomiei locale si deconcentrării serviciilor publice si ale art. 121 alin. (2) potrivit cărora “Consiliile locale si primarii functionează, în conditiile legii, ca autorităti administrative autonome si rezolvă treburile publice din comune si din orase”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, prin Decizia nr. 252 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 27 mai 2010, a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) lit. bj din Legea nr. 215/2001 - raportată la prevederile constitutionale cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justitie, art. 37 referitor la dreptul de a fi ales, art. 57 privind exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor si art. 121 referitor la autoritătile comunale si orăsenesti prin care se realizează autonomia locală.

Cu acei prilej, Curtea a retinut că “textul de lege care enumera conditiile în care consiliile locale se dizolvă de drept reprezintă o concretizare a dispozitiilor art. 121 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora consiliile locale si primarii functionează, în conditiile legii, ca autorităti administrative autonome si rezolvă treburile publice din comune si din orase. De aceea, activitatea consiliilor locale trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de functionare a acestora”. Totodată, Curtea a constatat că “principiul autonomiei locale, consacrat la nivel constitutional prin dispozitiile art. 120 alin. (1), nu justifică existenta unei autonomii de decizie în afara acestui cadru legal, a cărui respectare este obligatorie”.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate din prezenta cauză privesc, partial, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Cu privire la celelalte critici de neconstitutionalitate, Curtea constată că si acestea sunt neîntemeiate, deoarece dizolvarea de drept a consiliului local are loc, în cazul prevăzut de art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, atunci când acesta nu a adoptat în 3 sedinte ordinare consecutive nicio hotărâre, indiferent că aceasta ar fi de aprobare a propunerii primarului sau de respingere a propunerii acestuia. Potrivit art. 45 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, în exercitarea atributiilor ce îi revin, consiliul local adoptă hotărâri. Or, din moment ce sanctiunea dizolvării de drept intervine atunci când nu se adoptă nicio hotărâre - indiferent care ar fi aceasta - în 3 sedinte ordinare consecutive, în mod eronat se sustine în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate că primarul poate controla dizolvarea consiliului local, prin faptul că poate face numai propuneri nerealiste care nu pot fi aprobate de către consiliul local. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 45 alin. (6) din aceeasi lege, proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri locali, de primar, viceprimar sau de cetăteni. Prin urmare, însisi consilierii locali pot propune proiecte de hotărâri pe care să le poată adopta ulterior consiliul local.

Ratiunea legiuitorului atunci când a prevăzut acest caz de dizolvare de drept a fost aceea că, tinând cont de faptul că în 3 sedinte consecutive consiliul local nu a reusit să adopte nicio hotărâre, era necesară instituirea unei sanctiuni pentru neîndeplinirea rolului constitutional al acestei autorităti administrative autonome, si anume acela de a rezolva “treburile publice din comune si din orase”, asa cum prevede art. 121 alin. (2) din Legea fundamentală. În acelasi sens, s-a prevăzut în Legea nr. 215/2001 că prezenta consilierilor locali la sedinte este obligatorie si că sedintele consiliului local sunt publice.

În consecintă, nu se poate sustine că prin instituirea unui caz de dizolvare de drept a consiliului local pentru neîndeplinirea atributiilor ce îi revin primarul ar avea prerogativele unui organ ierarhic superior consiliului local.

Referitor la pretinsa încălcare a principiului eligibilitătii prin faptul că, astfel cum sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate, primarul - autoritate executivă - poate oricând determina dizolvarea consiliului local - autoritate deliberativă -, ai cărui consilieri sunt alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, Curtea constată că nici această sustinere nu este întemeiată, deoarece sanctiunea dizolvării de drept a consiliului local intervine pentru neîndeplinirea unor atributiilor legale si, mai mult, chiar constitutionale, această autoritate administrativă autonomă - consiliul local - trebuind să actioneze în numele si în interesul colectivitătilor locale pe care le reprezintă. Astfel, potrivit art. 51 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, în exercitarea mandatului, consilierii locali sunt în serviciul colectivitătii locale. Or, prin neadoptarea vreunei hotărâri în 3 sedinte ordinare consecutive, nu se mai pot realiza atributiile de solutionare si de gestionare, în numele si în interesul colectivitătilor locale pe care le reprezintă, ale treburilor publice.


În final, Curtea retine, referitor la criticile privind eventualele abuzuri în exercitarea functiei de primar, că, potrivit art. 55 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, instanta de contencios administrativ - fiind sesizată cu privire la cazurile de dizolvare de drept de orice persoană interesată - analizează situatia de fapt si se pronuntă cu privire la dizolvarea consiliului local.

Cu privire la art. 39 alin. (1) si (5) din Legea nr. 215/2001, Curtea retine că acestea reglementează probleme procedurale privind convocarea de către primar a consiliului local în sedinte ordinare, lunar, si elementele pe care trebuie să le contină invitatia la sedintă, fără a contraveni în vreun fel dispozitiilor art. 121 din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) si (5) si art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicată de Consiliul Local al Orasului Popesti-Leordeni în Dosarul nr. 9.362/3/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 ianuarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 19

din 18 ianuarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 4 alin. (3) si art. 7-11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 2 lit. a), art. 4 alin. (3) si art. 7-11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Octavian Stoenescu în Dosarul nr. 1.489/2/2009 al tnaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde avocatul autorului exceptiei de neconstitutionalitate, Carmen Zăbrăutanu, cu delegatie de substituire pentru avocatul Adrian Cristea, cu împuternicire avocatială la dosar, si consilierul juridic Mihaela Jugaru, pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatie la dosar.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată. Presedintele Curtii acordă cuvântul avocatului autorului exceptiei de neconstitutionalitate, care solicită admiterea acesteia, având în vedere că dispozitiile criticate reiau dispozitii declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 51/2008.

Consilierul juridic al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate având în vedere jurisprudenta recentă a Curtii Constitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.489/2/2009, înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 4 alin. (3) si art. 7-11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de recurentul Octavian Stoenescu într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului declarat împotriva Sentintei civile nr. 2.125 din 20 mai 2009, pronuntată de Curtea de Apel Bucuresti, prin care a fost admisă actiunea formulată de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii si s-a constatat calitatea de lucrător al Securitătii.


În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece, în jurisprudenta sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a criticat si a condamnat prevederi de lege similare ale altor tări est-europene, constatând că atragerea dispretului public, alături de interdictia ocupării unor functii publice, se încadrează în domeniul încălcării dreptului la viată privată, consfintit de art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si de art. 14 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

De asemenea, arată că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece transformă Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii într-o instantă extraordinară, cu rol privilegiat, fiind unicul depozitar si gestionar al Arhivei fostei Securităti.

În final, invocă nerespectarea de către prevederile de lege criticate a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 51/2008.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile de lege criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garantie a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constitutie si de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, procedura de judecată respectând principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea si dreptul la apărare, părtile având deopotrivă posibilitatea de a uza de garantiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-si sustine pozitia asupra problemelor de fapt si de drept.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. a), art. 4 alin. (3) si art. 7-11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Textele de lege criticate reglementează structurile abilitate din cadrul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii să efectueze actiunile de verificare, atributiile Consiliului, căile de atac împotriva adeverintelor eliberate în urma notelor de constatare si conditiile în care se poate exercita actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 26, 37, 41, 53, 58, 124, 126, 131 si 132, precum si celor ale art. 6, 8, 9 si 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. De asemenea, sustine că se încalcă si prevederile Rezolutiei 1.096/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că asupra prevederilor de lege criticate s-a pronuntat în numeroase cauze, constatând constitutionalitatea acestora.

Astfel, prin Decizia nr. 1.502 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 20 noiembrie 2009, Curtea a retinut că ordonanta de urgentă criticată operează, pe de o parte, o modificare substantială a regimului juridic aplicabil persoanelor constatate ca fiind lucrătoare sau colaboratoare ale Securitătii fată de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste, declarată neconstitutională prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, iar, pe de altă parte, o reconfigurare a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atributii jurisdictionale, ale cărei acte sunt supuse controlului instantelor de judecată.

Totodată, prin Decizia nr. 1.311 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 15 noiembrie 2010, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 ca neîntemeiată, retinând că, în conditiile în care actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii este introdusă la o instantă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare si nici celelalte drepturi si libertăti fundamentale invocate, părtile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garantiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-si sustine pozitia asupra problemelor de fapt si de drept.

Prin Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalitătii în drepturi, deoarece art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Prin aceeasi decizie, Curtea a mai retinut că prevederile art. 2 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată lucrător al Securitătii, nu încalcă principiul constitutional al neretroactivitătii legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calităti se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale. Totodată, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreste deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de politie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică si politică a acestora si fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală si juridică colectivă, pentru simpla participare ia activitatea serviciilor de informatii, în conditiile lipsei de vinovătie si a vreunei încălcări a drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate din prezenta cauză privesc în esentă aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutiile deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.


În final, Curtea retine, pe de o parte, că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu contravin nici celorlalte prevederi invocate din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, iar, pe de altă parte, că prevederile constitutionale ale art. 41 privind munca si protectia socială a muncii, ale art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public si ale art. 132 privind statutul procurorilor nu au relevantă în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a art. 2 lit. a), art. 4 alin. (3) si art. 7-11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Octavian Stoenescu în Dosarul nr. 1.489/2/2009 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 ianuarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 39

din 20 ianuarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art.  118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Marius-Emanuel Busuioc în Dosarul nr. 2.094/303/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal, de Viorel Ciolacu în Dosarul nr. 2.765/338/2009 al Tribunalului Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ si de Bogdan-Mihai Sonohat în Dosarul nr. 3.992/330/2009 al Judecătoriei Urziceni.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 1.255D/2010, nr. 1.407D/2010si nr. 1.567D/2010, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.407D/2010 si nr. 1.567D/2010 la Dosarul nr. 1.255D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierea din 21 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.094/303/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.


Exceptia a fost ridicată de Marius-Emanuel Busuioc cu ocazia solutionării recursului într-o cauză având ca obiect o plângere contraventională.

Prin încheierea din 30 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.765/338/2009, Tribunalul Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Exceptia a fost ridicată de Viorel Ciolacu cu ocazia solutionării recursului formulat într-o cauză având ca obiect o plângere contraventională.

Prin încheierea din 17 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.992/330/2009, Judecătoria Urziceni a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Exceptia a fost ridicată de Bogdan-Mihai Sonohat cu ocazia solutionării unei plângeri contraventionale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 si ale art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, care stabilesc competenta teritorială a judecătoriei în circumscriptia căreia a fost săvârsită fapta în vederea solutionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei, încalcă principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat si obligatia respectării Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, egalitatea în drepturi, accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil, prezumtia de nevinovătie, conditiile si limitele restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si dispozitiile constitutionale privind reglementarea prin lege organică a contenciosului administrativ si a organizării si functionării Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecătoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi. Astfel, consideră că stabilirea instantei pe criteriul locului săvârsirii faptei determină o inegalitate de mijloace între simplii cetăteni si autoritătile publice, prin crearea unui obstacol considerabil pentru petentii care nu locuiesc în raza teritorială a judecătoriei în a cărei circumscriptie a fost săvârsită contraventia, care sunt expusi la efectuarea unor cheltuieli nerezonabile legate de deplasarea la instantă, si, totodată, prelungeste nejustificat durata procesului, petentii fiind nevoiti să solicite amânări pentru a-si asigura apărarea. Mai arată că locul săvârsirii faptei, de care depinde stabilirea instantei competente, poate fi indicat gresit în procesul-verbal de constatare a contraventiei, cu sau fără intentie. De asemenea, consideră că dispozitiile de lege criticate se abat de la principiul care guvernează legislatia contenciosului administrativ privind posibilitatea alegerii instantei competente de către persoana contestatoare si contravin si prevederilor art. 12 din Codul de procedură civilă, care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instante deopotrivă competente. Totodată, autorul exceptiei Viorel Ciolacu sustine că utilizarea sintagmei “în a cărei circumscriptie a fost săvârsită contraventia” instituie o prezumtie de vinovătie în sarcina persoanei care formulează plângere contraventională, aceasta recunoscând implicit săvârsirea faptei imputate.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal si Tribunalul Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază ca fiind neîntemeiate criticile de neconstitutionalitate aduse dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001.

Judecătoria Urziceni consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 si art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 nu aduc nicio atingere prevederilor invocate din Legea fundamentală.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 69/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007, dispozitii care au următorul cuprins:

- Art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001: “Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscriptie a fost săvârsită contraventia.”;

- Art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002: “împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competentă a fost constatată fapta.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5) cu privire la principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat si la obligatia respectării Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovătie, ale art. 53 referitoare la conditiile si limitele restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 73 pct. 3 lit. k) si I) privind reglementarea prin lege organică a contenciosului administrativ si a organizării si functionării Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecătoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi.


Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 si ale art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la aceleasi prevederi din Legea fundamentală invocate si în prezenta cauză si fată de critici similare.

Astfel, prin Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, si Decizia nr. 528 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstitutionalitate, statuând că aceste dispozitii de lege, care instituie norme de procedură privind solutionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, si anume instanta competentă să solutioneze plângerea, nu încalcă egalitatea în drepturi, liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, întrucât, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a înteles să limiteze controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării în conditii optime a acestor drepturi constitutionale, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii politiei rutiere. În plus, această modalitate de reglementare reprezintă optiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie cu privire la competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.128 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007, si prin Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, Curtea Constitutională a statuat că art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 reprezintă o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, în sensul competentei atribuite legiuitorului de art. 126 alin. (2) din Constitutie, care poate institui, pentru situatii deosebite, reguli speciale în ceea ce priveste stabilirea competentei instantelor de judecată si a procedurii de judecată. Or, în cauza de fată este criticată o ordonantă a Guvernului ce reglementează regimul juridic al contraventiilor, procedura aplicabilă fiind una specială, derogatorie de la normele dreptului comun, si nu procedura contenciosului administrativ.

În acelasi sens este si jurisprudenta recentă a Curtii Constitutionale, de exemplu Decizia nr. 357 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010, si Decizia nr. 1.089 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010.

În ceea ce priveste critica referitoare la încălcarea prezumtiei de nevinovătie, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită. Astfel, prin Decizia nr. 349 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003, Curtea a retinut că persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contraventiei nu este pusă în fata unui verdict definitiv de vinovătie si de răspundere, ci doar în fata unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntată de Curte prin deciziile mai sus mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

În plus, în cauza de fată, autorii exceptiei invocă contradictia dintre dispozitiile de lege criticate si prevederile din materia contenciosului administrativ, respectiv din procedura civilă. O asemenea critică nu poate fi însă retinută, întrucât examinarea constitutionalitătii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozitii din Constitutie sau din actele internationale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele si nici coroborarea lor sau posibilele contradictii din cadrul legislatiei interne.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Marius-Emanuel Busuioc în Dosarul nr. 2.094/303/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal, de Viorel Ciolacu în Dosarul nr. 2.765/338/2009 al Tribunalului Brasov- Sectia comercială si de contencios administrativ si de Bogdan-Mihai Sonohat în Dosarul nr. 3.992/330/2009 al Judecătoriei Urziceni.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 ianuarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 143

din 8 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Scherg Kurmes Mariana Persida, Scherg Christian, Cornelius Scherg, Walter Scherg Kurmes, Herbert Konstanze si Mossmann Sibyle în Dosarul nr. 7.934/62/2009 al Tribunalului Brasov - Sectia a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 1.341/2009.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 7.934/62/2009, Tribunalul Brasov - Sectia a III-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Scherg Kurmes Mariana Persida, Scherg Christian, Cornelius Scherg, Walter Scherg Kurmes, Herbert Konstanze si Mossmann Sibyle într-o cauză având ca obiect Legea nr. 10/2001.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât impunerea unui termen în care să se depună actele necesare dovedirii calitătii de persoană îndreptătită încalcă, în special, dreptul de proprietate consfintit de Constitutie, respectiv art. 44 alin. (2), potrivit căruia proprietatea privată este garantată si ocrotită de lege, indiferent de titular. De asemenea, se critică si faptul că persoana interesată este nevoită să facă dovada dreptului său de proprietate, în conditiile în care, la momentul preluării imobilului de către statul român, i-au fost preluate atât imobilul, cât si actele doveditoare ale proprietătii asupra acestuia, aceste acte fiind detinute de institutiile statului român.

Tribunalul Brasov - Sectia a III-a civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată, reglementarea criticată fiind în concordantă cu normele constitutionale si conventionale invocate în sustinerea exceptiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următorul cuprins:

“Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calitătii de asociat sau actionar al persoanei juridice, precum si, în cazul mostenitorilor, cele care atestă această calitate si, după caz, înscrisurile care descriu constructia demolată si orice alte înscrisuri necesare evaluării pretentiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot îi depuse până la data solutionării notificării.”

Autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 privind liberul acces la justitie si ale art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate privată. Totodată, invocă contrarietatea textului de lege criticat cu prevederile art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, coroborat cu art. 11 alin. (2) din Constitutia României.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si conventionale, si cu o motivare similară.

În acest sens este Decizia nr. 1.341/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 7 decembrie 2009, prin care Curtea a statuat că legiuitorul are competenta exclusivă de a stabili regulile de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, solutie ce rezultă si din dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”; astfel că, pentru situatii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum si modalităti de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justitie să nu fie afectat.

Asa fiind, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prevăzut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, între care si stabilirea unor termene după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

În ceea ce priveste sustinerile autorilor referitoare la proba dreptului de proprietate, Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 1.148/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 20 noiembrie 2008, prilej cu care a statuat că reglementarea administrării doar a probei cu înscrisuri în procedura de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, ca o exceptie de la regula administrării probelor în procesul civil, reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constitutie, avându-se în vedere si obiectul restituirii, respectiv bunurile imobile, fără a fi încălcate, astfel, drepturile fundamentale ale justitiabililor.

De asemenea, Curtea a retinut că instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveste administrarea probelor, nu este contrară dreptului la un proces echitabil, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a părtilor în utilizarea lor. Atât în sistemul nostru procesual, cât si în alte tări, legea poate limita posibilitatea folosirii anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna acestora, cum sunt depozitiile martorilor, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Scherg Kurmes Mariana Persida, Scherg Christian, Cornelius Scherg, Walter Scherg Kurmes, Herbert Konstanze si Mossmann Sibyle în Dosarul nr. 7.934/62/2009 al Tribunalului Brasov - Sectia a III-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 144

din 8 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X “Circulatia juridică a terenurilor” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X “Circulatia juridică a terenurilor” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Vasile Cristian Ombas în Dosarul nr. 15.674/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, avocatul Mihaela Manuceanu, cu delegatie la dosar. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul avocatului, care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, arată că reglementarea criticată contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 44 referitoare la proprietatea privată, precum si principiului libertătii contractuale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, în acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 15.674/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X “Circulatia juridică a terenurilor” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Vasile Cristian Ombas într-o cauză având ca obiect o hotărâre care să tină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat încalcă normele constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (3) întrucât “obligatia asumată prin antecontract este una de a face, si nu una de a da, respectiv aceea de a încheia actul în forma autentică”, precum si principiul libertătii contractuale. Se sustine, totodată, că sunt încălcate si dispozitiile constitutionale ce reglementează cazurile în care o persoană poate fi lipsită de proprietate, cu încălcarea vointei sale, cazuri prevăzute în mod expres si limitativ de Constitutie.

Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că nu poate fi vorba de încălcarea dreptului de proprietate, nefiind vorba de o privare arbitrară de acest drept, ci de executarea unei conventii care, dacă a fost legal încheiată, se impune cu putere de lege între cocontractanti. În sustinerea acestui punct de vedere, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (2) din titlul X “Circulatia juridică a terenurilor” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, care prevăd că “în situatia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără constructii, una dintre părti refuză ulterior să încheie contractul, partea care si-a îndeplinit obligatiile poate sesiza instanta competentă care poate pronunta o hotărâre care să tină loc de contract.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (3) referitoare la dreptul de proprietate, precum si principiului libertătii de vointă a părtilor contractante.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 714 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 31 iulie 2008, si Decizia nr. 460 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 19 mai 2010, Curtea a statuat că art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 reglementează situatia în care se încheie un antecontract având ca obiect un teren cu sau fără constructii, iar ulterior una dintre părti refuză să încheie contractul la care s-a obligat prin promisiune, instanta de judecată putând să pronunte, la sesizarea părtii care si-a îndeplinit obligatiile, o hotărâre care să tină loc de contract.

De asemenea, Curtea a retinut că prin încheierea unui antecontract sub forma unei promisiuni sinalagmatice de vânzare si de cumpărare a unui imobil, se naste în sarcina părtilor obligatia de a face, respectiv de a încheia un contract de vânzare-cumpărare în viitor. În caz de neexecutare a acestei obligatii de către o parte, se poate cere de către cealaltă parte, printr-o actiune în instantă, pronuntarea unei hotărâri ce tine loc de contract de vânzare-cumpărare. Astfel, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 44, deoarece, în cazul în care instanta de judecată nu pronuntă o hotărâre care să tină loc de contract de vânzare-cumpărare, partea în culpă este obligată la plata de daune-interese.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Asa fiind, Curtea constată că textul de lege criticat nu încalcă dreptul de proprietate sau principiul libertătii contractuale, ci se referă doar la executarea unei obligatii de a face, si anume obligatia de a încheia, în viitor, un contract.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X “Circulatia juridică a terenurilor” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Vasile Cristian Ombas în Dosarul nr. 15.674/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 148

din 8 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor  agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Regia Natională a Pădurilor Romsilva - Directia Silvică Gorj în Dosarul nr. 16.757/318/2009 al Judecătoriei Târgu Jiu.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 16.757/318/2009, Judecătoria Târgu Jiu a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Regia Natională a Pădurilor Romsilva - Directia Silvică Gorj într-o cauză având ca obiect fond funciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale întrucât încalcă dreptul de proprietate atât al statului, cât si al adevăratilor proprietari, persoane fizice sau persoane juridice, datorită faptului că prin aceste dispozitii permisive ale Legii nr. 1/2000 s-a ajuns ca suprafetele de teren dispuse a fi retrocedate prin hotărâri judecătoresti si hotărâri ale comisiilor judetene de fond funciar să depăsească suprafata proprietate privată a unitătilor administrativ-teritoriale. Consideră că proprietatea nu poate fi retrocedată pe un alt amplasament, deoarece nu s-ar mai respecta dreptul de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 instituind astfel o restrângere a exercitiului dreptului de proprietate privată a statului asupra terenului dobândit în mod legal.

Judecătoria Târgu Jiu arată că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că textul de lege criticat este constitutional, fiind introdus în cuprinsul Legii nr. 1/2000 pentru a da eficientă juridică principiului de drept civil referitor la neretroactivitatea legii civile, principiu potrivit căruia legea civilă se aplică numai situatiilor apărute în practică după intrarea ei în vigoare, nu si anterior.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000.

Textul de lege criticat a fost modificat de art. I pct. 24 din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, si are următorul continut: “Se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite fostilor proprietari, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările si completările ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere în posesie.”

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (2) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si celor ale art. 136 alin. (2) si (4) privind proprietatea, precum si a dispozitiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate.

În acest sens, prin deciziile nr. 605 din 28 aprilie 2009 si nr. 652 din 28 aprilie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 17 iunie 2009, Curtea a retinut că, în principiu, “În domeniul legilor fondului funciar, legiuitorul a optat pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere pe vechile amplasamente. Astfel, Legea nr. 1/2000, în art, 2 alin. (1), prevede că «în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane». Aceste dispozitii constituie expresia aplicării principiului restitutio in integrum, în deplină concordantă cu principiul garantării dreptului de proprietate prevăzut la art. 44 alin. (1) teza întâi din Constitutie. Exceptia expres prevăzută de lege o constituie situatia în care terenurile au fost atribuite în mod legal altor persoane, asa cum reglementează si prevederile art. 24 alin. (2) din lege, care fac trimitere la prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările si completările ulterioare. Această exceptie reprezintă transpunerea în plan normativ a principiului constitutional al neretroactivitătii legii civile si consacrarea prin lege a adagiului «tempus regit actum».”

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Regia Natională a Pădurilor Romsilva - Directia Silvică Gorj în Dosarul nr. 16.757/318/2009 al Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 153*)

din 8 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 5 din Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetătenii străini si apatrizi, precum si de către persoanele juridice străine

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 5 din Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetătenii străini si apatrizi, precum si de către persoanele juridice străine, exceptie ridicată din oficiu de Tribunalul Galati - Sectia civilă în Dosarul nr. 1.036/324/2009 al acestei instante, de Doris Ispan, Doris Mirela Ispan-Suciu si Michael Ispan în Dosarul nr. 17.202/325/2008 al Tribunalului Timis - Sectia civilă, precum si de către Matei Leccaîn Dosarul nr. 1.289/110/2009 al Tribunalului Bacău - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, Matei Lecca, personal si asistat de avocatul Minodora Cliveti, cu delegatie depusă la dosar, si partea Serban Petru Sturza, prin mandatar Didina Cosor. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzelor si arată că în Dosarul nr. 1.345D/2010 partea Regia Natională a Pădurilor Romsilva - Directia Silvică Galati a depus note scrise prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

Curtea, din oficiu, pune în discutie problema conexării dosarelor nr. 1.345D/2010, nr. 1.399D/2010 si nr. 1.661 D/2010, având în vedere obiectul exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.399D/2010 si nr. 1.661 D/2010 la Dosarul nr. 1.345D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul avocatului Minodora Cliveti, care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, arată că art. 48 din Legea fondului funciar, în actuala sa reglementare, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 169/1997, reduce drastic sfera de aplicabilitate a acestei legi si privează pe fostii cetăteni români, care nu si-au redobândit statutul de cetătean român, de dreptul de a-si redobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. Asa fiind, apreciază că Legea nr. 169/1997 reprezintă un “recul la democratie”, iar actuala redactare a art. 48 din Legea nr. 18/1991 este anacronică, fiind în contradictie cu noua ordine constitutională.

Mandatarul Didina Cosor depune note scrise la dosar si solicită, de asemenea, admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, în acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.036/324/2009, Tribunalul Galati - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 5 din Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetătenii străini si apatrizi, precum si de către persoanele juridice străine, exceptie ridicată, din oficiu, de către instanta de judecată într-o cauză civilă având ca obiect fond funciar - anulare titlu de proprietate.

Prin încheierea din 4 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.289/110/2009, si încheierea din 21 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 17.202/325/2008, Tribunalul Timis - Sectia civilă si Tribunalul Bacău - Sectia civilă au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Doris Ispan, Doris Mirela Ispan-Suciu si Michael Ispan, precum si de către Matei Lecca în cauze civile având ca obiect fond funciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii sustin că prevederile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si a cele ale art. 5 din Legea nr. 312/2005 sunt neconstitutionale, în măsura în care interdictia aplicată cetătenilor străini de a dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor se extinde si asupra fostilor proprietari, cetăteni români la data preluării. În acest context, apreciază că după modificarea Constitutiei, în anul 2003, incapacitătile speciale prevăzute de art. 48 din Legea nr. 18/1991 ar trebui reapreciate, iar reparatiile acordate trebuie raportate la calitatea de cetătean român la data preluării, la Declaratia Universală a

Drepturilor Omului si la celelalte tratate semnate de România. De asemenea, arată că prin Legea fondului funciar, modificată si completată, s-a dorit înlăturarea efectelor abuzurilor săvârsite de fostul regim fată de toate persoanele care aveau cetătenie română la data preluării, astfel încât este inechitabil si discriminatoriu să se refuze reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere unora dintre fostii proprietari pe motiv că nu mai au cetătenia română. O opinie contrară ar fi în dezacord cu dispozitiile art. 44 alin. (3) si art. 46 din Constitutie, precum si cu cele ale art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si are efecte similare unei noi deposedări. Ca atare, conditionarea dobândirii dreptului de proprietate de statutul de cetătean român, după trecerea unui interval de 7 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană, contravine normelor constitutionale si conventionale mentionate.

Tribunalul Bacău - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că, având în vedere natura juridică a reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru mostenitorii fostilor proprietari, decedati la data aparitiei Legii nr. 18/1991, si fată de dispozitiile Constitutiei României din anul 1991, care interziceau cetătenilor străini, fără nicio exceptie privind transmiterea acestui drept prin mostenire legală, să dobândească dreptul de proprietate privată asupra terenurilor, interdictia din art. 48 al Legii fondului funciar este în gravă contradictie cu noile norme constitutionale, care garantează dreptul de mostenire legală pentru cetătenii străini. Apreciază că această interdictie trebuia să fie considerată abrogată de către instante, în temeiul art. 154 din Constitutie, întrucât nu mai era în conformitate cu noua ordine constitutională. Din acest punct de vedere, instanta apreciază că textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Constitutie.

Tribunalul Timis - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că instanta de contencios constitutional s-a pronuntat în numeroase rânduri asupra prevederilor art. 48 din Legea nr. 18/1991, statuând că acest text de lege nu contravine Constitutiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 48 din Legea nr. 18/1991 si cele ale art. 5 din Legea nr. 312/2005 sunt constitutionale. În acest sens, arată că textele de lege criticate reprezintă optiunea legiuitorului, ele nu aduc atingere dreptului la mostenire si sunt în deplină conformitate cu dispozitiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.


Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, si cele ale art. 5 din Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetătenii străini si apatrizi, precum si de către persoanele juridice străine, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991: “Cetătenii români cu domiciliul în străinătate, precum si fostii cetăteni români care si-au redobândit cetătenia română, indiferent dacă si-au stabilit sau nu domiciliul în tară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafetele de terenuri agricole sau terenuri cu destinatie forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au apartinut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, si nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinatie forestieră, în termenul, cu procedura si în conditiile prevăzute la art. 9 alin. (3)-(9).”;

- Art. 5 din Legea nr. 312/2005: “(1) Cetăteanul unui stat membru, apatridul cu domiciliul într-un stat membru sau în România, precum si persoana juridică constituită în conformitate cu legislatia unui stat membru pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, pădurilor si terenurilor forestiere la împlinirea unui termen de 7 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică fermierilor care desfăsoară activităti independente si sunt, după caz:

a) cetăteni ai statelor membre sau apatrizi cu domiciliul într-un stat membru, care îsi stabilesc resedinta în România;

b) apatrizi cu domiciliul în România.

(3) Cetătenii statelor membre sau apatrizii cu domiciliul într-un stat membru îsi dovedesc calitatea de fermier care desfăsoară activităti independente cu documente emise/eliberate de autoritătile competente din statul membru sau de provenientă. Apatrizii cu domiciliul în România fac dovada acestei calităti cu atestatul eliberat, în acest sens, de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale.

(4) Persoanele prevăzute la alin. (2) dobândesc dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, pădurilor si terenurilor forestiere în aceleasi conditii cu cele aplicabile cetătenilor români, de la data aderării României la Uniunea Europeană.

(5) Destinatia terenurilor agricole, pădurilor si a terenurilor forestiere nu poate fi schimbată pe durata perioadei de tranzitie de către persoanele prevăzute la alin. (2).”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (3) referitoare la expropriere si celor ale art. 46 care consacră dreptul la mostenire, precum si art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si cu motivări similare.

Astfel, cu privire la prevederile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în jurisprudenta sa, de exemplu Decizia nr. 879/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 august 2010, Curtea a retinut că prevederile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea fostilor cooperatori, a mostenitorilor acestora si a altor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României. Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, după caz, constituit în temeiul si în conditiile legii. În acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptătite a formula cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dispozitiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea si pentru cetătenii români cu domiciliul în străinătate, precum si pentru fostii cetăteni români care si-au redobândit cetătenia română, indiferent dacă si-au stabilit sau nu domiciliul în tară. Asadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii - proprietatea funciară - si scopul declarat al acesteia - retrocedarea către fostii proprietari sau mostenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de productie sau de către stat -, reglementarea conditiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptătite, constituie optiunea legiuitorului, conditionarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetătean român reprezentând o astfel de optiune, care este pe deplin constitutională.

Astfel, dispozitiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constitutie, desi nu mai prevăd in terminis interdictia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetătenii străini si apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile si conditiile în care acestia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacităti speciale. Potrivit normei constitutionale, una dintre modalitătile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetătenii străini sau apatrizi este mostenirea legală, ceea ce presupune că acestia, după anul 2003, pot dobândi terenuri în conditiile dreptului comun (art. 650 din Codul civil si următoarele), Legea nr. 18/1991, republicată, fiind o lege specială care are ca destinatari doar pe cetătenii români.

Pe de altă parte, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se poate invoca, în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, garantarea si ocrotirea constitutională a dreptului de proprietate în persoana reclamantilor, câtă vreme acestia nu sunt titulari ai acestui drept, ce urmează a se naste ulterior.

În ceea ce priveste critica prevederilor art. 5 din Legea nr. 312/2005, sub aspectul conditionării dobândirii dreptului de proprietate numai după împlinirea unui termen de 7 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană, în jurisprudenta sa, instanta de contencios constitutional a statuat că “exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, cărora li se subsumează si instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.” Asa fiind, Curtea a constatat că, “departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigente dau expresie ordinii de drept, precum si drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este tinut să le acorde ocrotire, în egală măsură.”

De altfel, art. 44 alin. (2) din Constitutie prevede că “Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică, [...]”.

Or, Curtea constată că Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetătenii străini si apatrizi, precum si de către persoanele juridice străine prevede tocmai aceste conditii în care cetătenii străini pot dobândi terenuri în România.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei, atât considerentele, cât si solutia pronuntată de Curte în deciziile mentionate sunt valabile si în prezenta cauză.


Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 5 din Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetătenii străini si apatrizi, precum si de către persoanele juridice străine, exceptie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Galati - Sectia civilă în Dosarul nr. 1.036/324/2009 al acestei instante, de Doris Ispan, Doris Mirela Ispan-Suciu si Michael Ispan în Dosarul nr. 17.202/325/2008 al Tribunalului Timis - Sectia civilă, precum si de către Matei Leccaîn Dosarul nr. 1.289/110/2009 al Tribunalului Bacău - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 


*) A se vedea opinia separată semnată de judecătorul Augustin Zegrean, formulată la Decizia nr. 1.002 din 6 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.