MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 239/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 239         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 6 aprilie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 96 din 1 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3041 si art. 582 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 174 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si art. 95 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Decizia nr. 194 din 10 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 si art. 97 din Codul familiei, precum si ale art. 15 si art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

 

Decizia nr. 206 din 15 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18-20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International

 

Decizia nr. 218 din 15 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 din Codul familiei

 

Decizia nr. 221 din 15 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii

 

Decizia nr. 298 din 1 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4, art. 45 si art. 59 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 96

din 1 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3041 si art. 582 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3041 si art. 582 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Tomis Team” - S.R.L. din comuna Gălbiori în Dosarul nr. 10.990/118/2009 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea Comercială “Tomis Team” - S.R.L. din comuna Gălbiori, doamna avocat Corina Mardale si domnul avocat Doru Postelnicu, cu împuternicire avocatială depusă la dosar, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantilor autorului exceptiei de neconstitutionalitate care solicită admiterea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 10 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 10.990/118/2009, Tribunalul Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 3041 si art. 582 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost invocată de Societatea Comercială “Tomis Team” - S.R.L. din comuna Gălbiori într-un dosar având ca obiect emiterea unei ordonante presedintiale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prin dispozitiile legale criticate care reglementează recursul în materia ordonantei presedintiale, cale de atac care afectează caracterul urgent si vremelnic al procedurii speciale, este permisă reformarea ordonantei presedintiale, act emis de un reprezentant al autoritătii judecătoresti, care este inamovibil si care prezintă suficiente garantii pentru a lua o măsură temporară pe calea procedurii consacrate de art. 581 din Codul de procedură civilă.

Prin exercitarea si eventual admiterea recursului împotriva unei hotărâri pronuntate pe calea ordonantei presedintiale, partea care a obtinut câstig de cauză si a convins judecătorul de necesitatea instituirii unei măsuri vremelnice, în considerarea caracterului lor urgent, se vede lipsită de beneficiul acestor măsuri, ce fuseseră ordonate de judecător tocmai în considerarea drepturilor sale.

Exercitarea recursului împotriva unei ordonante presedintiale vatămă dreptul la un proces echitabil prin posibilitatea aparitiei unei incertitudini nepermise cu privire la raporturile dintre părti pe perioada derulării litigiului. Prin dispozitiile legale criticate, în opinia autorului, se ajunge la o situatie contrară avută în vedere de legiuitor, parcurgerea a două grade de jurisdictie pentru a avea nevoie de confirmarea unui drept ce necesită o determinare sumară, dar urgentă, din partea autoritătii judecătoresti, lipsind de continut procedura ordonantei presedintiale si nesocotind previzibilitatea si caracterul constant al măsurilor temporare dispuse pe perioada desfăsurării litigiului de fond între părti.

Tribunalul Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile reprezentantilor autorului exceptiei de neconstitutionalitate, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 3041 si art. 582 din Codul de procedură civilă, prevederi care au următorul continut:

- Art. 3041: “Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanta putând să examineze cauza sub toate aspectele.”;

- Art. 582: “Ordonanta este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părtilor, si de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

Instanta de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cautiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.

Recursul se judecă de urgentă si cu precădere, cu citarea părtilor. Dispozitiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea pronuntării si redactarea ordonantei sunt aplicabile.

Împotriva executării ordonantei presedintiale se poate face contestatie.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 din Constitutie, precum si de art. 6 paragraful 1 teza a doua din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a pronuntat prin mai multe decizii si, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că prevederile respective sunt în acord cu dispozitiile constitutionale.

Astfel, prin Decizia nr. 1.362 din 21 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010, Curtea retinea că “justificarea acestei reglementări derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului tine de deosebirile esentiale existente între cele două situatii avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situatia în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral si sub toate aspectele legalitătii si temeiniciei solutiei pronuntate de prima instantă, examinată de o instantă de control judiciar, la un grad de jurisdictie superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret si limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronuntate în apel. În situatia în care părtilor nu le este deschisă calea de atac a apelului, apare firesc ca instanta să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecătii.

Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului, conform căruia instanta are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronuntării unei hotărâri temeinice si legale, este menită să asigure părtilor o judecată echitabilă si să conducă instanta la cercetarea si aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronuntarea unei solutii.”

În ceea ce priveste dispozitiile art. 582 din Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 396 din 5 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 8 decembrie 2004, si prin Decizia nr. 305 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 3 mai 2006, respingând exceptia de neconstitutionalitate, a statuat că reglementările criticate instituie o procedură specială potrivit căreia instanta de judecată poate dispune, prin ordonantă presedintială, luarea unor măsuri cu caracter vremelnic a căror urgentă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonantei presedintiale, ca si cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele deciziilor amintite sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3041 si art. 582 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Tomis Team” - S.R.L. din comuna Gălbiori în Dosarul nr. 10.990/118/2009 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 174

din 8 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si art. 95 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin. (2) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Burcă Vilhem în Dosarul nr. 6.583/110/2008 al Curtii de Apel Bacău - Sectia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată. Se arată că dispozitiile legale criticate au fost abrogate prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, însă solutia legislativă cuprinsă de acestea a fost preluată în art. 56, 57 si art. 95 alin. (2) din Legea nr. 263/2010. Astfel, se apreciază că textele criticate nu încalcă art. 16 din Constitutie si că aspectele de aplicare si interpretare ridicate în exceptie tin de competenta de solutionare a instantelor judecătoresti.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 6.583/110/2008, Curtea de Apel Bacău - Sectia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin. (2) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Burcă Vilhem într-o cauză având ca obiect recalcularea cuantumului pensiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile de lege criticate sunt contrare principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor. În acest sens, arată că, potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, punctajul mediu anual se determină prin împărtirea numărului de puncte realizate la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare. În mod corespunzător, în cazul persoanelor pentru care legea prevede un stagiu de cotizare redus, prevederile de lege criticate stabilesc că punctajul mediu anual se determină prin împărtirea numărului de puncte realizat la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare prevăzut de legiuitor a fi realizat de fiecare categorie de asigurati. Cu toate acestea, în ultima ipoteză nu sunt încadrate si persoanele la care face referire art. 42 din Legea nr. 19/2000, respectiv cele care au lucrat în conditii deosebite de muncă, desi acestea beneficiază si ele de reducerea vârstei standard de pensionare. În acest mod, ultima categorie de persoane este discriminată, întrucât nu i se aplică aceleasi principii de calcul al punctajului mediu anual ca si celorlalte categorii de asigurati.

Curtea de Apel Bacău - Sectia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă art. 77 alin. (2) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, a abrogat întreaga Lege nr. 19/2000, însă prin art. 95 alin. (2) a preluat numai solutia de principiu cuprinsă în alin. (2) al art. 77 din Legea nr. 19/2000. Potrivit jurisprudentei sale, Curtea urmează să se pronunte asupra dispozitiilor art. 95 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 si art. 77 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, texte care au următorul cuprins:

- Art. 95 alin. (2) din Legea nr. 263/2010: (2) în situatia persoanelor prevăzute la art. 56-59, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare complete prevăzute la aceste articole.”;

- Art. 77 alin. (3) din Legea nr. 19/2000: (3) în situatiile prevăzute la art. 44, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguratilor conform alin. (1) se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 si 5.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.


Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

1. Cu referire la art. 77 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că solutia legislativă cuprinsă de acesta nu a fost preluată prin noua reglementare, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate privind acest text legal urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

2. În privinta solutiei legislative cuprinse în prezent în art. 95 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, instanta constitutională a stabilit constitutionalitatea acesteia în raport cu critici identice de neconstitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 998 din 8 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 3 august 2010, Curtea a statuat că legea pensiilor impune două conditii pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru a dobândi pensia pentru limită de vârstă. Aceste conditii sunt stagiul de cotizare si vârsta standard de pensionare. Stagiile de cotizare minime si complete sunt prevăzute, în mod diferentiat pentru bărbati si femei, în cuprinsul aceluiasi articol de lege.

Curtea a stabilit că, “Având în vedere situatia deosebită a persoanelor care desfăsoară munca în conditii speciale si a persoanelor care au realizat stagiul de cotizare în conditii de handicap preexistent calitătii de asigurat, legea a prevăzut beneficiul reducerii vârstei de pensionare concomitent cu reducerea stagiului de cotizare, conditionată însă de realizarea acestuia în conditiile mentionate a unui număr de ani stabilit de lege. Acest fapt a determinat si modul de calcul al punctajului mediu anual care tine cont de reducerea stagiului de cotizare necesar pentru a obtine dreptul la pensie.”

În ceea ce priveste, însă, situatia persoanelor care au desfăsurat activitatea în conditii deosebite si despre care autorul exceptiei afirmă că se află într-o situatie comparabilă cu cea a persoanelor care au desfăsurat munca în conditii speciale, Curtea a constatat că acestea beneficiază doar de reducerea vârstei de pensionare si numai în conditiile în care au realizat un stagiu complet de cotizare. În atare conditii, Curtea a retinut că este firesc ca punctajul mediu anual să se calculeze în functie de acest stagiu de cotizare, care reprezintă stagiul efectiv realizat, iar nu de un altul.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că “situatiile puse în discutie [...] sunt diferite, astfel că tratamentul juridic diferentiat este justificat, necontravenind principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor”.

Neexistând elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Burcă Vilhem în Dosarul nr. 6.583/110/2008 al Curtii de Apel Bacău - Sectia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.

2. Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 95 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 194

din 10 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 si art. 97 din Codul familiei, precum si ale art. 15 si art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 si 97 din Codul familiei, precum si ale art. 15 si 16 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicată de Dana Măcesanu (Mâniosu Georgescu) în Dosarul nr. 865/310/2009 al Judecătoriei Sinaia.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul exceptiei, prin care acesta solicită acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui termen de judecată.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, apreciind că aspectele invocate privesc probleme de interpretare si aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 865/310/2009, Judecătoria Sinaia a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 si 97 din Codul familiei si ale art. 15 si 16 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicată de Dana Măcesanu (Mâniosu Georgescu) într-o cauză civilă având ca obiect stabilire program de vizitare copil minor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că reglementarea criticată este de natură a aduce atingere integritătii fizice si psihice a minorei, precum si dreptului la un mediu sănătos, psihic si moral, deoarece timpul de vizită pe care îl propune tatăl acesteia presupune deplasarea copilului, în această perioadă, la o distantă suficient de mare de mama sa, respectiv de domiciliul acesteia, fapt ce o împiedică pe mamă, în calitate de părinte căruia i s-a încredintat minorul, să se ocupe de buna sa dezvoltare fizică si morală. În acest sens, arată că interesul minorului primează atunci când este încredintat unuia sau altuia dintre părinti, iar o modificare abruptă a conditiilor normale de crestere si dezvoltare fizică si psihică a copilului - În spetă având vârsta de 2 ani si 7 luni - îl afectează pe acesta.

Judecătoria Sinaia consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, reglementarea criticată fiind în concordantă cu normele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului,

prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 43 si 97 din Codul familiei, precum si cele ale art. 15 si 16 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, care au următorul continut:

- Art. 43 din Codul familiei: “Părintele divortat, căruia i s-a încredintat copilul, exercită cu privire la acesta drepturile părintesti.

Când copilul a fost încredintat unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire, instanta judecătorească va stabili care dintre părinti va exercita dreptul de a-i administra bunurile si de a-l reprezenta sau de a-i încuviinta actele. Persoana sau institutia de ocrotire socială căreia i s-a încredintat copilul va avea fată de acesta numai drepturile si îndatoririle ce revin părintilor privitor la persoana copilului. Dispozitiile art. 108 se aplică prin asemănare.

Părintele divortat, căruia nu i s-a încredintat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învătătura si pregătirea lui profesională.”;

- Art. 97 din Codul familiei: “Ambii părinti au aceleasi drepturi si îndatoriri fată de copiii lor minori, fără a deosebi după cum acestia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei, ori adoptati.

Ei exercită drepturile lor părintesti numai în interesul copiilor.”;

- Art. 15 din Legea nr. 272/2004: (1) în sensul prezentei legi, relatiile personale se pot realiza prin:

a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieste în mod obisnuit;

d) corespondentă ori altă formă de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informatii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;

f) transmiterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau scolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul.

(2) Transmiterea informatiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) si f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum si a dispozitiilor speciale vizând confidentialitatea si transmiterea informatiilor cu caracter personal.”;

- Art. 16 din Legea nr. 272/2004: “(1) Copilul care a fost separat de ambii părinti sau de unul dintre acestia printr-o măsură dispusă în conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii părinti, cu exceptia situatiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

(2) Instanta judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.”


Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 22 alin. (1) care consacră dreptul la viată si la integritate fizică si psihică, art. 26 alin. (1) si (2) privind viata intimă, familială si privată, art. 29 alin. (6) potrivit cărora “Părintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a căror răspundere le revine” si ale art. 49 alin. (1) referitoare la protectia copiilor si a tinerilor. De asemenea, invocă si încălcarea prevederilor art. 12 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului privind protectia vietii private si de familie, prin raportare la dispozitiile constitutionale ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.290/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 19 noiembrie 2009, s-a statuat că prevederile de lege criticate sunt constitutionale, aplicarea acestora fiind subsecventă pronuntării de către instanta de judecată a încetării căsătoriei prin divort, dreptul părintelui căruia nu i s-a încredintat copilul de a avea legături personale cu acesta fiind recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului. Desfacerea căsătoriei prin divort si, implicit, separarea părintilor duc, evident, la modificarea modului de exercitare a drepturilor si îndatoririlor părintesti fată de copil, diferentierile fiind determinate de separarea părintilor si de imposibilitatea obiectivă de mentinere si după desfacerea căsătoriei a acelorasi modalităti de exercitare a drepturilor si îndatoririlor părintesti.

Asa fiind, în solutionarea litigiilor în materie de relatii personale care privesc copiii, instanta de judecată este competentă să stabilească, în functie de circumstantele concrete ale fiecărui caz în parte, si făcând aplicarea directă, potrivit art. 11 alin. (1) si (2) si art. 20 alin. (2) din Constitutie, a dispozitiilor Conventiei asupra relatiilor personale care privesc copiii, ratificată de România, modalitătile concrete de exercitare a relatiilor personale între părintele divortat si minor, sub rezerva interesului superior al copilului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

De altfel, Curtea constată că, în esentă, autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstitutionalitate, aspectele invocate vizând consecintele “nefaste” pe care le-ar avea reglementarea criticată asupra dezvoltării fizice si morale a copilului minor.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 si art. 97 din Codul familiei, precum si celor ale art. 15 si art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicată de Dana Măcesanu (Mâniosu Georgescu) în Dosarul nr. 865/310/2009 al Judecătoriei Sinaia.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 206

din 15 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18-20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 si 19 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul


Monetar International, respectiv a Legii nr. 329/2009, în ansamblul său, exceptie ridicată de Alexandrina Andrei si altii, respectiv de Teodor Ciupitu în dosarele nr. 48.231/3/CA/2009 si nr. 50.388/3/2009 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la termenul de judecată din 26 octombrie 2010, Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a dispus conexarea Dosarului nr. 1.256D/2010 la Dosarul nr. 1.022D/2010, care este primul înregistrat si, prin încheierea din aceeasi dată, a amânat pronuntarea pentru data de 9 noiembrie 2010, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992. La această dată, Curtea, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, în temeiul art. 260 din Codul de procedură civilă, art. 3 alin. (2), art. 14 si art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronuntarea pentru data de 25 noiembrie 2010 si, ulterior, pentru acelasi motiv, a amânat pronuntarea pentru data de 7 decembrie 2010 si data de 16 decembrie 2010. La această ultimă dată, Curtea, prin încheierea pronuntată, în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a decis repunerea pe rol a cauzei pentru data de 18 ianuarie 2011, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte. Prin încheierea pronuntată la această ultimă dată mentionată, cauza a fost repusă din nou pe rol pentru data de 15 februarie 2011, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

La termenul de judecată din data de 15 februarie 2011 la apelul nominal răspunde, pentru partea Valerică Dabu, avocat cu delegatie la dosar, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului autorului exceptiei, care arată că textele criticate nu au fost abrogate expres prin art. 118 si art. 196 lit. s) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, întrucât, în cazul în care intentia legiuitorului ar fi fost aceea de a le abroga, acesta ar fi prevăzut si măsuri ulterioare de protectie în privinta persoanelor afectate prin dispozitiile legale criticate. De asemenea, pe fond, se arată că, prin eliminarea posibilitătii nelimitate a cumulului pensie-salariu în sfera publică, sunt încălcate dreptul la pensie si dreptul la alegerea locului de muncă.

Reprezentantul Ministerului Public arată că se sustine teza respingerii exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă, întrucât textele criticate au fost abrogate expres indirect prin art. 118 si art. 196 lit. s) din Legea nr. 263/2010. În cazul în care totusi Curtea va analiza pe fond exceptia de neconstitutionalitate ridicată, se arată că aceasta este întemeiată, întrucât dispozitiile legale criticate încalcă art. 16, 41, 44 si 47 din Constitutie. Se apreciază că pensia este un drept fundamental, garantat în întregime pentru munca trecută, si este un drept câstigat ce nu poate fi înlăturat. Se mai consideră că este limitat si dreptul constitutional la muncă, întrucât, în temeiul acestor dispozitii legale, se ajunge la încetarea fortată a raporturilor de muncă pe criterii discriminatorii, respectiv cuantumul pensiei aflate în plată. Astfel, în practică, apar situatii inadmisibile în care persoane care au contribuit mai mult atât cantitativ, cât si temporal să fie private de dreptul lor la pensie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 24 februarie 2010 si 14 aprilie 2010, pronuntate în dosarele nr. 48.231/3/CA/2009 si nr. 50.388/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 si 19 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, respectiv a Legii nr. 329/2009, în ansamblul său, exceptie ridicată de Alexandrina Andrei si altii, respectiv de Teodor Ciupitu, în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile legale criticate impun un tratament discriminatoriu al unor pensionari în raport cu ceilalti pensionari în functie de criteriul averii, si anume în functie de cuantumul pensiei. Totodată, prin obligarea pensionarilor cumularzi de a renunta la locul de muncă, se încalcă si libertatea fundamentală de a alege locul de muncă, consacrată de art. 41 din Constitutie.

Cu privire la posibilitatea dată pensionarilor cumularzi de a opta pentru suspendarea plătii pensiei, aceasta suprimă si limitează dreptul la muncă; totodată, se arată că dreptul la muncă si cel la pensie sunt drepturi fundamentale care nu se exclud, ci pot fi exercitate si concomitent. Se mai sustine că, pentru unii pensionari, suspendarea plătii pensiei poate fi o adevărată suprimare a dreptului la pensie, si anume în situatia în care pensionarul, optând pentru mentinerea sa în muncă, decedează în calitatea sa de salariat. Se mai arată că dreptul la pensie este unul dobândit de salariat prin contributii anterioare, astfel încât suspendarea acestuia nu se poate face decât cu încălcarea principiului neretroactivitătii.

În fine, se sustine că restrângerea sine die a dreptului la pensie este lipsită de proportionalitate si încalcă art. 53 din Constitutie.

Tribunalul Bucuresti - Sectia contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale


criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie art. 18 si 19 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, respectiv Legea nr. 329/2009, în ansamblul său. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea exceptiei, în ambele dosare sunt criticate prevederile art. 18-20 din legea mentionată, iar potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale obiect al exceptiei urmează să se retină ca fiind dispozitiile art. 18-20 din Legea nr. 329/2009, care au următorul cuprins:

- Art. 18: “(1) Pensionarii prevăzuti la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfăsoară activităti profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în functie au obligatia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să îsi exprime în scris optiunea între suspendarea plătii pensiei pe durata exercitării activitătii si încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în functie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligatia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situatiei de cumul, să îsi exprime în scris optiunea între suspendarea plătii pensiei pe durata exercitării activitătii si încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în functie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat”;

- Art. 19: (1) în situatia persoanelor care beneficiază, prin cumul, de pensie/pensii stabilită/stabilite atât în sistemul public cât si/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.

(2) Dacă nivelul pensiilor nete cumulate se situează sub nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activităti pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în functie, potrivit legii, în cadrul entitătilor prevăzute la art. 17 alin. (1).

(3) în cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, persoana are obligatia de a-si exprima optiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, cu privire la mentinerea în plată a pensiei fată de cuantumul căreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.

(4) Prevederile alin. (3) se aplică si persoanelor prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligatia de a-si exprima optiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situatiei de imposibilitate a exercitării cumulului.”;

- Art. 20: “Neîndeplinirea obligatiei privind exprimarea optiunii în termenul prevăzut la art. 18 si la art. 19 alin. (3) si (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în functie, precum si a raporturilor de serviciu.”

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai si art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. Totodată, se consideră a fi încălcate art. 2 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 1 si art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, art. 2 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si Conventia Internatională a Muncii nr. 111/1958 si nr. 122/1964, precum si art. 38 din Codul muncii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, prin raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea constată următoarele:

I. La data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Art. 118 al legii mentionate reprezintă cadrul general în privinta posibilitătii cumulării pensiei cu alte venituri realizate. O atare prevedere, într-o formă similară, era cuprinsă anterior în art. 94 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Curtea observă că, în forma sa initială, dispozitiile cap. IV din Legea nr. 329/2009 interziceau cumulul pensiei cu salariul/indemnizatia/solda în sfera publică dacă nivelul pensiei depăsea nivelul salariului mediu brut pe economie. La momentul adoptării acestei legi, ea constituia o derogare, o reglementare specială în raport cu Legea nr. 19/2000.

În acest context legislativ, Curtea constată că reglementarea generală nu a abrogat reglementarea specială anterioară, aceasta păstrându-si apartenenta la dreptul pozitiv. Chiar dacă o reglementare generală este ulterioară uneia speciale, aceasta din urmă nu este implicit abrogată decât dacă există vreo dispozitie legală expresă în acest sens. Astfel, în lipsa vreunui text de abrogare expres, îsi găseste în continuare aplicabilitatea principiul specialia generalibus derogant, si nu lex posteriori derogat priori. De asemenea, Curtea observă că prevederile art. 196 lit. s) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora “La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...] s) orice alte dispozitii contrare prezentei legi”, constituie o normă de abrogare expresă indirectă, care însă nu are nicio incidentă cu privire la cap. IV din Legea nr. 329/2009, nefiind în intentia legiuitorului să abroge aceste dispozitii legale. O atare concluzie se desprinde din faptul că, prin articolul unic din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referintă câstigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii si protectiei sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011, a fost modificat chiar cap. IV din Legea nr. 329/2009. Astfel, potrivit articolului unic al ordonantei de urgentă mentionate, “în cuprinsul cap. IV din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, cu modificările si completările ulterioare, sintagma «salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat» se înlocuieste cu sintagma «câstigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat»“.

Rezultă asadar că dispozitiile legale criticate sunt în vigoare, nefiind abrogate prin efectul art. 196 lit. s) din Legea nr. 263/2010.

II. Pe fondul cauzei, Curtea observă că, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, a stabilit, în raport cu o critică similară de neconstitutionalitate, că întreg cap. IV din lege este constitutional în măsura în care nu vizează persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constitutie. De asemenea, Curtea retine că si-a mentinut această jurisprudentă si în cadrul controlului a posteriori pe calea exceptiei de neconstitutionalitate, stabilind, prin Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, că dispozitiile art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 sunt constitutionale.

Curtea, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, a statuat că nicio dispozitie constitutională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu conditia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toti cetătenii, iar eventualele diferente de tratament să aibă o ratiune licită.

Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat [devenit, în prezent, câstigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat] respectă conditiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil si determinabil) si rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o optiune justă si echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. Totodată, Curtea a apreciat că măsura adoptată este proportională cu situatia care a determinat-o, respectiv situatia de criză economică în care se regăseste statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii si mijloacele folosite în realizarea lui, si este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

De asemenea, Curtea a mai arătat că solutia legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei optiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constitutional.

Astfel, Curtea a constatat că dispozitiile cap. IV din Legea nr. 329/2009 sunt constitutionale în măsura în care acestea nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constitutie.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

În fine, Curtea retine că nu sunt incidente în cadrul controlului de constitutionalitate, ca normă de referintă, prevederile Codului muncii invocate în sustinerea exceptiei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18-20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, exceptie ridicată de Alexandrina Andrei si altii, respectiv de Teodor Ciupitu în dosarele nr. 48.231/3/CA/2009 si nr. 50.388/3/2009 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Károly


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 218

din 15 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 din Codul familiei

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 din Codul familiei, exceptie ridicată de Mihai Gherghisorîn Dosarul nr. 9.057/311/2008 al Curtii de Apel Craiova - Sectia I civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 9.057/311/2008, Curtea de Apel Craiova - Sectia I civilă si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 din Codul familiei, exceptie ridicată de Mihai Gherghisor într-o cauză civilă având ca obiect partaj bunuri comune.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât în timpul căsătoriei pot apărea situatii în care câstigurile sotilor sunt inegale sau în care un bun să fie achitat în exclusivitate din veniturile unuia dintre soti, împrejurare care nu justifică să se retină că bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune. Asa fiind, instituind prezumtia egalitătii contributiei sotilor la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, Codul familiei nu face altceva decât să stabilească o măsură mai favorabilă sotului care nu a realizat venituri în timpul căsătoriei sau care nu a avut o contributie pecuniară efectivă la dobândirea anumitor bunuri.

Curtea de Apel Craiova - Sectia I civilă si pentru cauze cu minori si de familie consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 30 din Codul familiei nu contravine dispozitiilor constitutionale si internationale invocate, întrucât prin această reglementare legală s-a instituit regimul comunitătii de bunuri ale sotilor, ca o consecintă firească a relatiilor personale izvorâte din căsătorie si ca o măsură legală de ocrotire a intereselor patrimoniale comune ale sotilor.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 30 din Codul familiei, potrivit cărora: “Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale sotilor.

Orice conventie contrară este nulă.

Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.”

Autorul exceptiei sustine că prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, raportate la art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justitie, ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată si celor ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietătii private. Totodată, apreciază că reglementarea criticată contravine si dispozitiilor art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale, ale art. 17 pct. 2 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, conform cărora nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa, si ale art. 17 pct. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la norme constitutionale similare si având aceeasi motivare.


Astfel, în jurisprudenta sa în materie, de exemplu prin Decizia nr. 237/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 24 martie 2006, Decizia nr. 184/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 1 aprilie 2008, Decizia nr. 1.264/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 12 noiembrie 2009, si Decizia nr. 477/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 20 mai 2010, Curtea a statuat că legiuitorul român a instituit - prin prevederile de lege criticate din Codul familiei - regimul comunitătii de bunuri a sotilor, ca o consecintă firească a relatiilor personale izvorâte din căsătorie si ca o măsură legală de ocrotire a intereselor patrimoniale comune ale sotilor.

Curtea a constatat că acestea nu contravin reglementărilor constitutionale invocate, deoarece prevederile art. 30 din Codul familiei instituie o prezumtie relativă de comunitate a bunurilor sotilor, ce poate fi răsturnată de către partea care pretinde că bunul respectiv este bun propriu. De asemenea, Curtea a retinut că bunurile comune pot fi împărtite atât în timpul căsătoriei, la cererea oricăruia dintre soti, prin hotărâre judecătorească, cât si la desfacerea căsătoriei prin divort, cazuri în care instanta de judecată va stabili întinderea drepturilor fiecăruia dintre soti privind bunurile comune, tinând seama de gradul de contributie al fiecărui sot la dobândirea si conservarea bunurilor comune.

Referitor la critica de neconstitutionalitate privind încălcarea dispozitiilor art. 44 din Constitutie, Curtea a retinut că dreptul de proprietate este garantat, iar continutul si limitele acestui drept sunt stabilite de legiuitor.

Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constată că reglementarea criticată din Codul familiei nu contravine dispozitiilor din Constitutie si din actele internationale invocate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 din Codul familiei, exceptie ridicată de Mihai Gherghisorîn Dosarul nr. 9.057/311/2008 al Curtii de Apel Craiova - Sectia I civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 221

din 15 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, exceptie ridicată de Victoria Surdu si Mioara Angela Lonties în Dosarul nr. 3.163/40/2007 al Tribunalului Botosani - Sectia civilă.


La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, dat fiind că dreptul de asociere nu este un drept absolut. În acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 778/2006.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.163/40/2007, Tribunalul Botosani - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitu­tionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, exceptie ridicată de Victoria Surdu si Mioara Angela Lonties într-o cauză civilă având ca obiect dizolvare societate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 reglementează o procedură de înfiintare a asociatiilor si fundatiilor total nelegală, fiind extrem de restrictivă si îngrădind, astfel, libertatea de constituire a acestora. De asemenea, consideră că reglementările cuprinse în actul normativ criticat sunt neconstitutionale, întrucât stabilesc un cadru de functionare limitativ, si anume constituirea unor organe de conducere: adunare generală, consiliu director si comisie de cenzori. Totodată, Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 este apreciată a fi neconstitutională si datorită faptului că impune organizarea unui control financiar intern al asociatiilor. În final, arată că prevederile Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 aduc atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 40, întrucât cadrul restrictiv prevăzut de această ordonantă conduce la imposibilitatea dizolvării sau lichidării voluntare a asociatiilor.

Tribunalul Botosani - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată. În acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 593/2009.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, în integralitatea sa, publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, ordonantă aprobată, cu modificări si completări, prin Legea nr. 246/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005.

Autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 40 referitoare la dreptul de asociere.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că o critică similară a mai făcut obiect al controlului instantei de contencios constitutional, apartinând acelorasi autori ca în prezenta cauză.

În acest sens, este Decizia nr. 593/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, prin care Curtea a statuat că prevederile art. 54, art. 55, art. 56 si art. 57 din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, precum si cele ale art. 294 si art. 295 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Victoria Surdu si Mioara Angela Leonties în Dosarul nr. 3.163/40/2007 al Tribunalului Botosani - Sectia civilă, sunt constitutionale.

Fată de aspectele criticate, prin Decizia nr. 897/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 10 august 2010, Curtea a retinut că art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 prevede că pentru constituirea unei asociatii sau fundatii si înscrierea în registrul acestora este necesar a fi respectate conditiile pentru dobândirea personalitătii juridice: organizarea de sine stătătoare, patrimoniu propriu si un scop licit, toate prevăzute în actul constitutiv numit statut. Statutul cuprinde, potrivit art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000, sub sanctiunea nulitătii absolute, printre altele, si precizarea “scopului si a obiectivelor asociatiei, modul de dobândire si de pierdere a calitătii de asociat, drepturile si obligatiile asociatilor, atributiile organelor de conducere, administrare si control ale asociatiei, precum si destinatia bunurilor, în cazul dizolvării asociatiei.” Existenta statutului denotă grija legiuitorului ca asociatiile să se conducă după un set de reguli stabilite pentru buna functionare a acestora. Nerespectarea statutului atrage un climat de instabilitate la nivelul functionării asociatiei, lucru ce echivalează cu modificarea de facto a prevederilor acestuia.

De asemenea, prin Decizia nr. 354/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 19 iunie 2009, Curtea a retinut că prevederile cap. IX din ordonantă instituie o procedură specială de dizolvare, urmată de lichidarea asociatiilor, fundatiilor si federatiilor, ce are drept scop îndestularea corespunzătoare a creditorilor, transmiterea bunurilor rămase în urma lichidării si radierea acestor forme asociative din Registrul asociatiilor si fundatiilor. Instituirea unei asemenea proceduri speciale este rezultatul faptului că asociatiile si fundatiile, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din ordonantă, sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial si, de aceea, dizolvarea poate avea loc si pentru alte motive decât cele economice.

În acest context, Curtea a apreciat că nu poate fi retinută contrarietatea prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii fată de dispozitiile art. 40 din Constitutie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.


Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, exceptie ridicată de Victoria Surdu si Mioara Angela Lonties în Dosarul nr. 3.163/40/2007 al Tribunalului Botosani - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 298

din 1 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4, art. 45 si art. 59 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4, art. 45 si art. 59 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie ridicată de Alexandru Viorel Frătilă în Dosarul nr. 782/64/2009 al Curtii de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.054D/2010.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 1 februarie 2011 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronuntarea pentru data de 15 februarie 2011. La acea dată, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, Curtea a amânat pronuntarea pentru data de 24 februarie si, ulterior, pentru acelasi motiv, pentru data de 1 martie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 9 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 782/64/2009, Curtea de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4, art. 45 si art. 59 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie ridicată de Alexandru Viorel Frătilă într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului declarat de Ministerul Justitiei si Libertătilor Cetătenesti împotriva unei hotărâri pronuntate de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Nationale a Executorilor Judecătoresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine, în esentă, că dispozitiile art. 4, art. 45 si art. 59 din Legea nr. 188/2000 arogă Ministerului Justitiei drepturi care încalcă atât principiile de bază ale profesiei liberale, si anume independenta si autonomia, cât si principiul separatiei puterilor în stat, în sensul că procesul de executare a titlurilor executorii este supus controlului unui organ executiv, iar nu controlului exclusiv al instantei de judecată.

Curtea de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât legiuitorul poate institui în considerarea anumitor situatii deosebite reguli speciale de procedură, ca si modalitătile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza aceste proceduri în formele si modalitătile instituite de lege. În cadrul procesului, părtile beneficiază de dreptul la apărare garantat de Constitutie. În ceea ce priveste încălcarea principiului separatiei puterilor în stat, instanta apreciază că acesta nu este încălcat. Executorii judecătoresti sunt învestiti să îndeplinească un serviciu de interes public, activitatea lor fiind controlată de Ministerul Justitiei din punct de vedere administrativ. Modul de îndeplinire a obligatiilor privind executarea hotărârilor judecătoresti este analizat de instanta de judecată pe calea contestatiilor la executare.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 4, art. 45 si art. 59 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, dispozitii care au următorul continut:

- Art. 4: “Coordonarea si controlul activitătii executorilor judecătoresti se exercită de către Ministerul Justitiei.”;

- Art. 45: “(1) Actiunea disciplinară se exercită de ministrul justitiei sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătoresti si se judecă de Consiliul de disciplină al acesteia, format din 3 membri alesi de adunarea generală a Camerei executorilor judecătoresti, pe o perioadă de 3 ani.

(2) Pentru suspendarea din functie sau excluderea din profesie este obligatorie cercetarea prealabilă, care se efectuează de inspectori generali din cadrul directiei de specialitate din Ministerul Justitiei sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătoresti.

(3) Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptătit să ia cunostintă de continutul dosarului si să-si formuleze apărarea.

(4) Consiliul de disciplină al Camerei executorilor judecătoresti citează părtile si pronuntă o hotărâre motivată care se comunică acestora.

(5) împotriva hotărârii Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătoresti părtile pot face contestatie, în termen de 15 zile de la comunicare, la Comisia superioară de disciplină a Uniunii Nationale a Executorilor Judecătoresti, care judecă în complet de 5 membri. Hotărârea Comisiei superioare de disciplină este definitivă si poate fi atacată cu recurs la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul profesional.

(6) Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabileste prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.”;

- Art. 59: “(1) Controlul profesional se exercită de Ministerul Justitiei, prin inspectori generali de specialitate, si de Uniunea Natională a Executorilor Judecătoresti, prin consiliul său de conducere, si va avea în vedere:

a) organizarea si functionarea Camerelor executorilor judecătoresti si a birourilor executorilor judecătoresti;

b) calitatea actelor si lucrărilor efectuate de executorii judecătoresti;

c) comportarea executorilor judecătoresti în raporturile de serviciu, cu autoritătile publice si cu persoanele fizice si juridice.

(2) Consiliul Uniunii Nationale a Executorilor Judecătoresti poate delega Colegiului director al Camerei executorilor judecătoresti exercitarea controlului prevăzut la alin. (1) lit. b) si c) în circumscriptia sa.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei puterilor în stat si în art. 124 alin. (3) privind înfăptuirea justitiei, precum si prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea Constitutională observă că, potrivit dispozitiilor Legii nr. 188/2000, executorii judecătoresti sunt învestiti să efectueze un serviciu de interes public, si anume executarea silită a dispozitiilor cu caracter civil din titlurile executorii, îndeplinind acte de autoritate publică, care au forta probantă specifică unui asemenea act.

Pornind de la aceste observatii, Curtea constată că este firesc ca activitatea executorilor judecătoresti să fie supusă controlului profesional, iar în situatia în care sunt constatate abateri, acestia să răspundă disciplinar.

Curtea observă că faptele pentru care executorul judecătoresc răspunde disciplinar sunt expres si limitativ prevăzute de lege si se referă la conduita profesională a acestuia. Actiunea disciplinară se exercită în conditiile art. 45 din Legea nr. 188/2000, iar audierea executorului este obligatorie, acesta putând să îsi formuleze toate apărările pe care le consideră necesare. Hotărârea prin care se stabileste răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc poate fi contestată la Comisia superioară de disciplină a Uniunii Nationale a Executorilor Judecătoresti din România, iar hotărârea acestei comisii poate fi atacată cu recurs la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al executorului.

Asa fiind, Curtea constată că controlul activitătii executorilor judecătoresti exercitat de către Ministerul Justitiei, precum si dreptul ministrului justitiei de a exercita actiunea disciplinară care se judecă de Consiliul de disciplină al Camerei executorilor judecătoresti nu împietează asupra separatiei puterilor în stat si nici asupra dreptului la un proces echitabil atât timp cât hotărârea prin care se solutionează actiunea apartine organelor deliberative din cadrul profesiei, care poate fi atacată cu recurs la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul profesional.

Toate aceste prevederi legale constituie garantii ale desfăsurării unui proces echitabil, asa încât Curtea nu poate retine încălcarea dispozitiilor constitutionale si conventionale invocate de autorul exceptiei.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, alart. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4, art. 45 si art. 59 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie ridicată de Alexandru Viorel Frătilă în Dosarul nr. 782/64/2009 al Curtii de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Mihaela Senia Costinescu


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.