MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 246/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 246         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 7 aprilie 2011

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

25. - Hotărâre privind modificarea Regulamentului Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005

 

DECRETE

 

423. - Decret pentru supunerea spre adoptare Parlamentului a aderării României la Acordul dintre Confederatia Elvetiană si Republica Austria privind înfiintarea si functionarea la Viena a Centrului International pentru Dezvoltarea Politicilor de Migratiune (ICMPD), semnat la Viena la 1 iunie 1993

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 246 din 17 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 292 din 24 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 lit. a) si b) din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei si ale art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

 

Decizia nr. 307 din 3 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 238 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 308 din 3 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1085 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 309 din 3 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (4) si alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 310 din 3 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. 3 si ale art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 341 din 10 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 1, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 si art. 257 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

74. - Ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 762/2007 privind instituirea procedurii de administrare specială la Societatea Natională “Îmbunătătiri Funciare” - S.A. Bucuresti

 

1.062/3.989. - Ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale si al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului privind completarea Nomenclatorului calificărilor pentru care se pot organiza programe finalizate cu certificate de calificare


 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

HOTĂRÂRE

privind modificarea Regulamentului Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005

În temeiul prevederilor art. 64 alin. (1) si ale art. 67 din Constitutia României, republicată, Senatul adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 15 va avea următorul cuprins:

“Art. 15. - Atributiile Comisiei de validare revin Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităti si validări. Odată cu constituirea acesteia, activitatea Comisiei de validare încetează.”

2. La articolul 16, alineatul (7) va avea următorul cuprins:

“(7) Este interzisă constituirea unui grup parlamentar care să reprezinte sau să poarte denumirea unui partid, a unei organizatii a cetătenilor apartinând minoritătilor nationale, a unei aliante electorale sau aliante politice care nu a obtinut mandate de senator în alegeri.”

3. La articolul 45, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 45. - (1) Numărul locurilor în comisii ce revine fiecărui grup parlamentar se stabileste, în termenul hotărât de Biroul permanent, prin negocieri între reprezentantii grupurilor parlamentare, astfel încât să se respecte configuratia politică a Senatului la începutul fiecărei sesiuni parlamentare. În cazul în care unul dintre membrii comisiei demisionează sau este exclus din grupul parlamentar care l-a propus, grupul parlamentar respectiv poate propune un alt reprezentant. Propunerea se supune la vot în plenul Senatului.”

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în sedinta din 6 aprilie 2011, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

 

Bucuresti, 6 aprilie 2011.

Nr. 25.

 

DECRETE

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru supunerea spre adoptare Parlamentului a aderării României la Acordul dintre Confederatia Elvetiană si Republica Austria privind înfiintarea si functionarea la Viena a Centrului International pentru Dezvoltarea Politicilor de Migratiune (ICMPD), semnat la Viena la 1 iunie 1993

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1)si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 19 alin. (1) lit. a) si art. 21 alin. (1) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 60 din 9 martie 2011,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supune spre adoptare Parlamentului aderarea României la Acordul dintre Confederatia Elvetiană si Republica Austria privind înfiintarea si functionarea la Viena a Centrului International pentru Dezvoltarea Politicilor de Migratiune (ICMPD), semnat la Viena la 1 iunie 1993, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

 

Bucuresti, 5 aprilie 2011.

Nr. 423.


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 246

din 17 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mugurel-Eugen Bojan si Măria Bojan, respectiv de Ana Jurchescu în dosarele nr. 11.792/325/2009 si nr. 191/325/2010 ale Judecătoriei Timisoara - Sectia penală, de instanta de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 236/188/2008 al Judecătoriei Bicaz, de Dumitru lonac si Gheorghe Jurcă în dosarele nr. 7.837/271/2010 si nr. 7.626/271/2010 ale Judecătoriei Oradea - Sectia penală, de Gavril Lucaciu si Vasile Dută în dosarele nr. 12.978/271/2009 si nr. 11.948/271/2009 ale Tribunalului Bihor -Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 1.910D/2010, nr. 1.939D/2010, nr. 1.982D/2010, nr. 2.135D/2010, nr. 2.401D/2010, nr. 2.909D/2010 si nr. 2.911D/2010 au obiect identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.939D/2010, nr. 1.982D/2010, nr. 2.135D/2010, nr. 2.401D/2010, nr. 2.909D/2010 si nr. 2.911D/2010 la Dosarul nr. 1.910D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, întrucât nu prezintă cerintele de claritate si coerentă necesare si, astfel, contravin liberului acces la justitie consacrat de art. 21 din Constitutie si dreptului la un tribunal ca o componentă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 17 februarie si 7 iunie 2010, pronuntate în dosarele nr. 11.792/325/2009 si nr. 191/325/2010, Judecătoria Timisoara - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Mugurel-Eugen Bojan si Măria Bojan, respectiv de Ana Jurchescu cu ocazia solutionării plângerii împotriva unor acte ale procurorului de netrimitere în judecată.

Prin încheierea din 6 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 236/188/2008, Judecătoria Bicaz a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de instanta de judecată, din oficiu, cu ocazia solutionării plângerii împotriva unei rezolutii de neîncepere a urmăririi penale.

Prin încheierile din 31 mai si 21 iunie 2010, pronuntate în dosarele nr. 7.837/271/2010 si nr. 7.626/271/2010, Judecătoria Oradea - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Dumitru lonac si Gheorghe Jurcă cu ocazia solutionării plângerii împotriva unor acte ale procurorului de netrimitere în judecată.

Prin încheierile din 23 aprilie 2010, pronuntate în dosarele nr. 12.978/271/2009 si nr. 11.948/271/2009, Tribunalul Bihor - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Gavril Lucaciu si Vasile Dută cu ocazia solutionării recursurilor împotriva unor sentinte penale având ca obiect plângeri împotriva unor acte al procurorului de netrimitere în judecată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum si dreptul la apărare, întrucât, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu solutionează plângerea în termen de 20 de zile, persoana vătămată este tinută, sub sanctiunea decăderii, să se adreseze instantei în termen de 20 de zile de la expirarea termenului initial de solutionare a plângerii de către procurorul ierarhic superior. Astfel, persoana vătămată este sanctionată pentru culpa procurorului ierarhic superior, în conditiile în care textul de lege criticat nu prevede nicio sanctiune pentru acesta din urmă.

Judecătoria Timisoara - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozitiilor din Constitutie invocate de autorii exceptiei.

Judecătoria Oradea - Sectia penală consideră întemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală. Precizează că dreptul de acces liber la justitie nu este unul absolut si poate fi supus unor termene sau formalităti, cu conditia să nu fie afectat în substanta sa si doar în măsura în care termenele ori formalitătile nu sunt incerte sau neprevizibile, respectiv doar în măsura în care justitiabilul le poate cunoaste.

Tribunalul Bihor - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, deoarece art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă dispozitiile art. 16 alin. (1) si ale art. 21 din Constitutie. Consideră că prevederile de lege criticate instituie un tratament discriminatoriu si inechitabil nu între două categorii de justitiabili, ci pentru aceeasi categorie, întrucât în unele cazuri organele judiciare rezolvă în termen cererile, iar în altele, nu. Mai arată că dreptul de acces liber la justitie nu este unul absolut si poate fi supus unor termene sau formalităti, cu conditia să nu fie afectat în substanta sa si doar în măsura în care termenele ori formalitătile nu sunt incerte sau neprevizibile, respectiv doar în măsura în care justitiabilul le poate cunoaste.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: “în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul sef de sectie al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului initial de 20 de zile.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) referitoare la accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil si ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 11 cu privire la raportul dintre dreptul international si dreptul intern si ale art. 20 referitoare la preeminenta tratatelor internationale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate si în prezenta cauză si fată de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 901 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 29 octombrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a art. 2781 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, retinând că prevederile de lege criticate contin norme de procedură judiciară, pe care legiuitorul este liber să le adopte potrivit competentei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constitutie. Dispozitiile art. 2781 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanta de judecată împotriva actelor de netrimitere în judecată date de procuror, asigură exercitarea dreptului de acces la justitie în concordantă cu dispozitiile art. 21 din Legea fundamentală, respectiv cu cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Totodată, Curtea a statuat că nu poate fi primită nici sustinerea că prin stabilirea termenelor în care se solutionează plângerile împotriva rezolutiilor si ordonantelor de netrimitere în judecată se încalcă dreptul la un proces echitabil, dat fiind că autoritătile judiciare la care se referă textul atacat sunt obligate, în limitele acestor termene, să respecte toate normele si principiile procesuale care asigură dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea a retinut, pe de o parte, că dispozitiile de lege criticate reprezintă o concretizare a normelor constitutionale ce consacră liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigentei termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constitutie, iar, pe de altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordantă cu prevederile constitutionale ale art. 16.

De asemenea, Curtea a retinut că eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în solutionarea plângerilor adresate acestora, la care fac referire autorii exceptiei si care constituie, în realitate, cauza nemultumirii acestora, nu pot constitui motive de neconstitutionalitate a prevederilor de lege criticate si, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanta de contencios constitutional.

În acelasi sens este si Decizia nr. 497 din 7 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntată de Curte prin deciziile mai sus mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mugurel-Eugen Bojan si Măria Bojan, respectiv de Ana Jurchescu în dosarele nr. 11.792/325/2009 si nr. 191/325/2010 ale Judecătoriei Timisoara - Sectia penală, de instanta de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 236/188/2008 al Judecătoriei Bicaz, de Dumitru lonac si Gheorghe Jurcă în dosarele nr. 7.837/271/2010 si nr. 7.626/271/2010 ale Judecătoriei Oradea - Sectia penală, de Gavril Lucaciu si Vasile Dută în dosarele nr. 12.978/271/2009 si nr. 11.948/271/2009 ale Tribunalului Bihor - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 292

din 24 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 lit. a) si b) din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei si ale art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 lit. a) si b) din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei si ale art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicată de Mihaela Brândusa Scotnitchi în Dosarul nr. 4.901/314/2009 al Tribunalului Suceava - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibilă, apreciind că aspectele invocate nu reprezintă o veritabilă critică de neconstitutionalitate, ci tind spre modificarea si completarea reglementării criticate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 4.901/314/2009, Tribunalul Suceava - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38 alin. 1 si 2 din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, precum si ale art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicată de Mihaela Brândusa Scotnitchi într-o cauză civilă având ca obiect divort cu minori - apel.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate, care reglementează motivele de desfacere a căsătoriei si modalitatea de stabilire a relatiilor personale cu minorul, sunt neconstitutionale, întrucât acestea au o formulare mult prea vagă si imprecisă ce permite cu usurintă desfacerea căsătoriei din “motive temeinice”, fără a oferi si o definire detaliată a acestora. Totodată, sustine că prevederile art. 15 din Legea nr. 272/2004 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 11 alin. (1) si (2), deoarece permit părintelui divortat căruia nu i s-a încredintat copilul de a avea legături personale cu acesta, fără a se institui o serie de măsuri asigurătorii si garantii ce se impun a fi luate cu privire la exercitarea efectivă a relatiilor personale, în acord cu interesul superior al minorului.

Tribunalul Suceava - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că reglementarea criticată nu contravine normelor constitutionale indicate si invocă în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost stabilit de instanta de judecată prin încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 38 alin. 1 si 2 din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, precum si ale art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004.

Curtea observă că, în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia, din eroare, a indicat ca fiind neconstitutionale prevederile art. 382 alin. 1 din Codul familiei, întrucât, din examinarea criticilor formulate în notele scrise depuse la dosar reiese în mod cert că obiect al exceptiei îl constituie prevederile art. 38 alin. 1 si 2 din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, si nu cele ale art. 382 alin. 1 din acelasi cod.

Curtea constată că, ulterior sesizării instantei de contencios constitutional, ca urmare a modificărilor si completărilor aduse Codului familiei prin Legea nr. 202/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, solutia legislativă criticată, reglementată prin art. 38 alin. 1 si 2 din Codul familiei, a fost preluată în cuprinsul art. 37 alin. 2 lit. a) si b).

Astfel, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate asupra căruia Curtea urmează a se pronunta îl constituie prevederile art. 37 alin. 2 lit. a) si b) din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei si ale art. 15 din Legea nr. 272/2004, care au următoarea redactare:

- Art. 37 alin. 2 din Codul familiei: “Căsătoria se poate desface prin divort. Divortul poate avea loc:

a) prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti;

b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vătămate si continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;”;

- Art. 15 din Legea nr. 272/2004: (1) în sensul prezentei legi, relatiile personale se pot realiza prin:

a)întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieste în mod obisnuit;

d) corespondentă ori altă formă de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informatii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;

f) transmiterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau scolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul.

(2) Transmiterea informatiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) si f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum si a dispozitiilor speciale vizând confidentialitatea si transmiterea informatiilor cu caracter personal.”

Autorul exceptiei sustine că prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 26 alin. (1) si (2) privind viata intimă, familială si privată, precum si celor ale art. 11 alin. (1) si (2) referitoare la dreptul international si dreptul intern, raportate la prevederile Conventiei cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 si ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, precum si la prevederile Conventiei asupra relatiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003, semnată de România la 17 iulie 2006 si ratificată prin Legea nr. 87/2007.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în concret, critica autorului acesteia vizează deficiente de reglementare, deoarece, asa cum reiese din sustinerile sale, prevederile de lege supuse controlului, care reglementează motivele de desfacere a căsătoriei si modalitatea de stabilire a relatiilor personale cu minorul, au o formulare mult prea vagă si imprecisă ce permite cu usurintă desfacerea căsătoriei din “motive temeinice”, fără a oferi si o definire detaliată a acestora.

De asemenea, acesta sustine că prevederile art. 15 din Legea nr. 272/2004 sunt neconstitutionale, deoarece permit părintelui divortat căruia nu i s-a încredintat copilul de a avea legături personale cu acesta, fără a se institui o serie de măsuri asigurătorii si garantii ce se impun a fi luate cu privire la exercitarea efectivă a relatiilor personale, în acord cu interesul superior al minorului.

Asa fiind, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. Astfel, controlul de constitutionalitate se efectuează numai prin raportare la prevederile si principiile Constitutiei, coordonarea, formularea si explicitarea legislatiei în vigoare fiind de competenta autoritătii legiuitoare.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 lit. a) si b) din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei si ale art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicată de Mihaela Brândusa Scotnitchi în Dosarul nr. 4.901/314/2009 al Tribunalului Suceava - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 307

din 3 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 238 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 238 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Romconstruct” - S.A. din Ploiesti în Dosarul nr. 9.884/299/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.395D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta Curtii în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 16 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 9.884/299/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 238 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Romconstruct” - S.A. din Ploiesti într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei încheieri prin care a fost omologat un raport de expertiză.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că textul de lege criticat intră în contradictie cu art. 16 din Constitutie, întrucât creează o discriminare vădită între justitiabili, în raport cu calea judiciară aleasă de către acestia. Sub acest aspect, accesul liber la justitie, drept care include si dreptul la probatiune, ca parte a dreptului la apărare, justitiabilii au o pozitie diferită după cum solicită administrarea unei probe pe calea dreptului comun sau pe calea procedurii speciale a asigurării dovezilor. Nu sunt realizate nici exigentele procesului echitabil atâta timp cât există o singură cale de atac nedevolutivă împotriva unei hotărâri judecătoresti care, finalmente, se bucură de autoritate de lucru judecat. Din acest punct de vedere, nu există un control judiciar complet asupra hotărârii judecătoresti susceptibile de a fi atacate doar cu recurs. Limitarea dreptului si modalitătii de probatiune este neîndoielnic o limitare a dreptului la apărare constitutional garantat.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civilă apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. Invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, instanta arată că liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil sunt compatibile cu instituirea unor proceduri speciale, pentru situatii

deosebite, prin reglementarea unor dispozitii cu caracter urgent ce derogă de la dreptul comun în privinta căilor de atac.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 238 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut: “încheierea instantei este executorie si poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părtilor, si de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

Încheierea dată în timpul judecării unei pricini nu poate fi atacată decât o dată cu fondul.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 cu privire la accesul liber la justitie, precum si prevederilor art. 24 referitoare la dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că sustinerile autorului exceptiei sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, procedura de judecată este stabilită prin lege si, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, evident, cu respectarea prevederilor si principiilor constitutionale.

În legătură cu critica de neconstitutionalitate privind încălcarea egalitătii cetătenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, Curtea Constitutională consideră că, în instituirea regulilor de acces al justitiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este tinut de respectarea principiului consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie. De aceea nu este contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetătenilor în utilizarea lor. Principiul egalitătii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Prin urmare, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. În consecintă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rational.

Dispozitiile procedurale criticate stabilesc că, atunci când asigurarea probelor în procesul civil se cere pe cale incidentală - în timpul judecării unei pricini -, încheierea dată de instanta de judecată se poate ataca numai odată cu hotărârea dată asupra fondului. Aceste dispozitii împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului si contribuie la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil. Mai mult, dispozitiile respectă dreptul la un proces echitabil, deoarece toate actele procesuale care urmează încheierii la care se referă textul atacat se efectuează cu respectarea garantiilor prevăzute de lege pentru toate părtile din litigiu.

De altfel, Curtea s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor criticate sau a altor dispozitii similare prin prisma acelorasi critici de neconstitutionalitate (de exemplu, Decizia nr. 234 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 7 aprilie 2008, sau Decizia nr. 226 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004), respingând exceptiile ca fiind neîntemeiate.

Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie, astfel încât solutiile si considerentele deciziilor mai sus amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 238 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Romconstruct” - S.A. din Ploiesti în Dosarul nr. 9.884/299/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 308

din 3 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1085 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1085 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Marin Tudor în Dosarul nr. 1.460/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.396D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune

concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta Curtii în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 18 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.460/303/2007, Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1085 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Marin Tudor într-o cauză având ca obiect cererea de reexaminare a încheierii prin care s-a aplicat o amendă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că textul de lege criticat este în contradictie cu prevederile constitutionale ale art. 11, 20 si 126, deoarece încalcă principiul contradictorialitătii, oralitătii si publicitătii sedintei de judecată.

Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. Astfel, pentru termenul de solutionare a cererii de reexaminare, petentul este citat, astfel că acesta se poate prezenta în fata instantei în vederea formulării apărărilor pe care le consideră necesare, cu respectarea principiilor oralitătii si contradictorialitătii procesului civil. Nici principiul publicitătii nu este încălcat, întrucât caracterul public al dezbaterilor poate comporta si exceptii, stabilite prin lege, astfel cum prevede chiar art. 127 din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1085 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut: “împotriva încheierii prevăzute la art. 1084 cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.

Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.

Cererea se solutionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanta de judecată ori de presedintele instantei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 11 referitoare la dreptul international si dreptul intern, art. 20 cu privire la tratatele internationale privind drepturile omului, precum si prevederilor art. 126 referitoare la instantele judecătoresti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 260 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 7 mai 2007, Curtea, respingând exceptia de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, a statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competentei sale constitutionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie, potrivit cărora “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, iar “împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”.

De asemenea, faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta solutionându-se de către instanta de judecată ori de presedintele instantei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constitutionale, întrucât instanta nu solutionează fondul litigiului. Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părtilor, în temeiul art. 85 din Codul de procedură civilă, si se solutionează prin încheiere irevocabilă. Există în acest caz doar posibilitatea de a reveni asupra amenzii sau despăgubirii, în scopul de a usura situatia persoanei obligate la plata acestora, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. Pe această cale nu se realizează un control judiciar propriu-zis, iar faptul că aceeasi instantă care a pronuntat hotărârea judecă si cererea de reexaminare nu este de natură să influenteze aprecierea judecătorilor, întrucât aspectele analizate pe calea reexaminării sunt diferite de cele examinate în fond.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenta Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele acestei decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1085 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Marin Tudorîn Dosarul nr. 1.460/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Mihaela Senia Costinescu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 309

din 3 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (4) si alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (4) si alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Bere si Malt Robema” - S.A. din Rosiori de Vede în Dosarul nr. 1.814/87/2009 al Tribunalului Teleorman - Sectia civilă si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.413D/2010.

La apelul nominal se prezintă partea Marin Dragomir, personal si în calitate de procurator al părtilor Ion Vîrtosu, Gheorghe Andrei, Măria Andrei, Angela Băltoiu, Elena Bujor, Magdalena Breoi, Elena Drăghici, Nisia Gabricenco, Olimpia Moraru, Măria Moga, Adriana Stroe, Ionel Stroe, Verginica Vastea si Florica Vîlcea. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul părtii prezente, care, după ce expune aspecte legate de situatia de fapt existentă în cadrul Societătii Comerciale “Bere si Malt Robema” - S.A. din Rosiori de Vede, aflată în stare de insolventă, solicită Curtii Constitutionale respingerea exceptiei de neconstitutionalitate formulate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 29 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.814/87/2009, Tribunalul Teleorman - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (4) si alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Bere si Malt Robema” - S.A. din Rosiori de Vede într-o cauză având ca obiect derularea procedurii insolventei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că dispozitiile legale criticate instituie interdictia ca instanta de recurs să suspende executarea hotărârii judecătorului-sindic, obligând partea să parcurgă etape procesuale ce îi cauzează maxime prejudicii. Astfel, această procedură îngrădeste posibilitatea debitorului de a mai derula relatii comerciale firesti, îndepărtează partenerii contractuali, cu efecte economice ireversibile.

Tribunalul Teleorman - Sectia civilă apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. Dreptul la un proces echitabil nu este unul absolut, fiind compatibil cu limitări implicite, menite a asigura respectarea principiilor specifice procedurii insolventei: cel al celeritătii si colectivitătii procedurii.

In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992,să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă prevederile art. 8 alin. (4) si alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, potrivit cărora: “(4) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 si 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanta de recurs.

(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:

a) sentinta de respingere a contestatiei debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4);”.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 45 privind libertatea economică si în art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 318 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 992 din 28 octombrie 2004, Decizia nr. 923 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2007, Decizia nr. 1.055 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 7 decembrie 2007, Curtea a constatat că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale si a respins, ca fiind neîntemeiate, exceptiile de neconstitutionalitate.

Curtea a retinut că toate textele de lege criticate constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, intră în atributiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constitutionale, legiuitorul, în considerarea unor situatii deosebite, poate să stabilească si reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun.

Norma derogatorie de la dreptul comun care instituie imposibilitatea suspendării de către instanta de recurs a hotărârilor judecătorului-sindic este expresia optiunii legiuitorului în reglementarea procedurii speciale a insolventei, care trebuie să se întemeieze pe celeritate si exercitarea cu bună-credintă a drepturilor procesuale.


Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie, astfel încât solutiile si considerentele deciziilor mai sus amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (4) si alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Bere si Malt Robema” - S.A. din Rosiori de Vede în Dosarul nr. 1.814/87/2009 al Tribunalului Teleorman - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 310

din 3 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. 3 si ale art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. 3 si ale art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Asigurare-Reasigurare Ardaf” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 46.580/3/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială si care face obiectul Dosarului nr. 1.434D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în dosarele Curtii Constitutionale nr. 1.435D/2010-1.438D/2010, care au acelasi obiect al exceptiei de neconstitutionalitate. Critica a fost formulată de Societatea Comercială “Asigurare-Reasigurare Ardaf” - S.A. din Bucuresti în dosarele nr. 46.642/3/2007, nr. 46.618/3/2007, nr. 46.633/3/2007 si nr. 46.594/3/2007 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele mai sus mentionate, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite conditiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.435D/2010- 1.438D/2010 la Dosarul nr. 1.434D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată în ceea ce priveste dispozitiile art. 306 din Codul de procedură civilă si ca inadmisibilă în ceea ce priveste prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au fost abrogate prin Legea nr. 202/2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 12 mai 2010, pronuntate în dosarele nr. 46.580/3/2007, nr. 46.642/3/2007, nr.  46.618/3/2007, nr. 46.633/3/2007 si nr. 46.594/3/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. 3 si ale art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Asigurare-Reasigurare Ardaf - S.A. din Bucuresti într-o cauză comercială.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 si 53 din Constitutie, precum si art. 6 paragraful 1 si art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece instituie obligatia părtilor de a-si exercita dreptul de a ataca hotărârea de declinare a competentei într-un termen de 5 zile de la pronuntare, fără a li se da posibilitatea să cunoască motivele hotărârii instantei. Mai mult, art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede sanctiunea nulitătii recursului dacă nu a fost motivat în termenul legal, ceea ce prejudiciază grav partea, aceasta fiind privată de dreptul la apărare si la un proces echitabil. Astfel, prin instituirea obligatiei de a motiva recursul în termenul prevăzut este restrâns dreptul părtii de a se adresa instantei de control judiciar, prin exercitarea căilor de atac, restrângere care încalcă prevederile art. 53 alin. (1) din Constitutie.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, legiuitorul instituind, în considerarea unor situatii speciale, reguli speciale de procedură si modalităti de exercitare a drepturilor procedurale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992,să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl reprezintă prevederile art. 158 alin. 3 si ale art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă:

- Art. 158 alin. 3: “Dacă instanta se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronuntare. Dosarul va fi trimis instantei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdictională competent, de îndată ce hotărârea de declinare a competentei a devenit irevocabilă.”;

- Art. 306 alin. 1: “Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu exceptia cazurilor prevăzute în alin. 2.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare si în art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. De asemenea, sunt invocate si prevederile art. 6 paragraful 1 si art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Ulterior sesizării Curtii, prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, si au în prezent următorul continut: “Dacă instanta se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instantei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdictională competent.”

Ca urmare a acestei modificări, la data realizării controlului de constitutionalitate si a pronuntării deciziei Curtii, art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în redactarea criticată de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, nu mai este în vigoare. Or, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta nu se poate pronunta decât asupra dispozitiilor dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, ceea ce exclude exercitarea controlului de constitutionalitate asupra unor prevederi de lege eliminate din legislatie.

În consecintă, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (1) coroborate cu cele ale alin. (5) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate cu un atare obiect urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate care are ca obiect dispozitiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că s-a mai pronuntat, în jurisprudenta sa, asupra constitutionalitătii acestor dispozitii, în raport cu aceleasi dispozitii constitutionale si fată de critici similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 312 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 4 mai 2006, si Decizia nr. 375 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007. Prin deciziile mentionate Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, retinând în esentă că, în privinta conditiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declaratia, continutul său, instanta la care se depune, competenta si modul de judecare, solutiile ce pot fi adoptate si altele de acelasi gen, fără ca prin aceasta să se aducă atingere liberului acces la instantă în substanta sa sau principiilor unui proces echitabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât solutia pronuntată anterior de Curte, cât si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Asigurare-Reasigurare Ardaf” - S.A. din Bucuresti în dosarele nr. 46.580/3/2007, nr. 46.642/3/2007, nr. 46.618/3/2007, nr. 46.633/3/2007 si nr. 46.594/3/2007 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială.

2. Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de acelasi autor în aceleasi dosare ale aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Mihaela Senia Costinescu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 341

din 10 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 1, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 si art. 257 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 1, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 si art. 257 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de SSIF Broker - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 6.087/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă personal partea Gheorghe Vesa, iar după strigarea cauzei se prezintă si apărătorul ales, domnul avocat Cristian Dutescu din cadrul Baroului Bucuresti, pentru următoarele părti: Arabela Berindei, Costache Ilie, Grigore Ciontos, Lia Ciontos, Andreea Nadiana Cimpoesu, Cristian Trută, loan Potorac, Corina Sofrazi, Emilia Chitidean, Nicolae Florin Gălan, Valentina Gheorghe, Vasile Gheorghe, Silviu Daniel Stănilă, Viorel Stănilă, Sorin Emanuel Berindei, Elena Pop, Nicolae Balosin, Marcel Nicolae Jura, Elena Jura, Alina Andreea Jura, Dragos Andrei Jura, Silvia Aneta Ghenea, Irina Ghenea, Ion Anton, Lia Alexandra Barroso, Virgil Dobrin, Carmen Măria Isabela Bende, Mihaela Ghenea, Gabriela Sîrbulescu si Florian Giurca.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită inclusiv fată de părtile lipsă.

De asemenea, la dosar, părtile Monica Negrea, Gheorghe Socaciu, Gyula Millye si Gheorghe Neatu au depus câte o cerere prin care, din motive obiective, solicită judecata în lipsă, în plus, partea Gheorghe Neatu arată că se constituie parte civilă împotriva numitei Adriana Iuliana Constantin si solicită să îi fie comunicate toate actele procesuale, încheieri sau hotărâri la domiciliul mentionat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul părtii prezente Gheorghe Vesa, care solicită să i se restituie prejudiciul cauzat.

Domnul avocat Cristian Dutescu solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 6.087/97/2009, Tribunalul Hunedoara - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. 1, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 si art. 257 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de SSIF Broker - S.A. Cluj-Napoca în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale în care se fac cercetări pentru săvârsirea infractiunii de înselăciune.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare si art. 124 referitoare la înfăptuirea justitiei, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece, prin posibilitatea introducerii în cauză a părtii responsabile civilmente în faza de judecată, dar până la citirea actului de sesizare, permit ca faza de urmărire penală, ca primă fază a procesului penal, să se deruleze cu încălcarea drepturilor procesuale ale acesteia, în principal dreptul de a fi audiată, de a participa la actele de urmărire penală si de a administra probe.

De asemenea, dispozitiile referitoare la procedura prezentării materialului de urmărire penală recunosc obligatia organului de cercetare penală de a se pronunta numai asupra drepturilor inculpatului, si nu si asupra drepturilor părtii responsabile civilmente, parte care este legitim interesată a-si sustine punctul de vedere nu numai asupra actiunii civile, ci si asupra celei penale, drept recunoscut de altfel de Curtea Constitutională cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 482 din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.200 din 15 decembrie 2004.

Tribunalul Hunedoara - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 16 alin. 1 cu denumirea marginală Partea responsabilă civilmente, art. 173 alin. 1 cu denumirea marginală Asistenta celorlalte părti, art. 250 cu denumirea marginală Prezentarea materialului, art. 252 cu denumirea marginală Cereri noi formulate de inculpat si art. 257 cu denumirea marginală Prezentarea materialului de către procuror, toate din Codul de procedură penală, care au următorul continut:

- Art. 16 alin. 1: “Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în fata instantei de judecată până la citirea actului de sesizare.”;


- Art. 173 alin. 1: “Apărătorul părtii vătămate, al părtii civile si al părtii responsabile civilmente are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală si poate formula cereri si depune memorii.”;

- Art. 250: “După punerea în miscare a actiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, organul de cercetare penală cheamă pe inculpat în fata sa si:

a) îi pune în vedere că are dreptul de a lua cunostintă de materialul de urmărire penală, arătându-i si încadrarea juridică a faptei săvârsite;

b) îi asigură posibilitatea de a lua de îndată cunostintă de material. Dacă inculpatul nu poate să citească, organul de cercetare penală îi citeste materialul;

c) îl întreabă, după ce a luat cunostintă de materialul de urmărire penală, dacă are de formulat cereri noi sau dacă voieste să facă declaratii suplimentare.”;

- Art. 252: “Dacă inculpatul a formulat cereri noi în legătură cu urmărirea penală, organul de cercetare penală le examinează de îndată si dispune prin ordonantă admiterea sau respingerea lor.

Organul de cercetare dispune prin aceeasi ordonantă completarea cercetării penale, atunci când din declaratiile suplimentare sau din răspunsurile inculpatului rezultă necesitatea completării.”;

- Art. 257: “Procurorul, primind dosarul, îl cheamă pe învinuit si îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit dispozitiilor art. 250 si următoarele, care se aplică în mod corespunzător.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare si art. 124 referitoare la înfăptuirea justitiei, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 686 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 1 din Codul de procedură penală, statuând că instituirea unui termen până la care, la cerere sau din oficiu, poate fi introdusă în procesul penal partea responsabilă civilmente, si anume până la citirea actului de sesizare, nu este de natură să aducă atingere dreptului la un

proces echitabil, deoarece nimic nu opreste pe cel interesat să solicite introducerea în cauză încă din faza de urmărire penală.

Distinct de aceste argumente, care îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, Curtea mai constată că partea responsabilă civilmente răspunde, potrivit art. 24 alin. 3 din Codul de procedură penală, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului. Contrar sustinerilor autorului exceptiei, introducerea acesteia în proces până la citirea actului de sesizare nu echivalează cu afectarea posibilitătii sale de a se apăra si de a beneficia de toate garantiile dreptului la un proces echitabil. Astfel, în temeiul art. 320 din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente poate formula exceptii, cereri sau poate propune efectuarea de probe noi, asadar îsi poate exercita fără nicio îngrădire dreptul la apărare. De asemenea, potrivit art. 16 alin. 3 din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente are, în ce priveste actiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru învinuit sau inculpat si, nu în ultimul rând, poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoresti la prima instantă, luând procedura din stadiul în care se afla în momentul interventiei.

Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea retine că acestea nu contravin sub niciun aspect prevederilor constitutionale invocate, cu atât mai mult cu cât prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 18 decembrie 2007, a fost constatată neconstitutionalitatea acestor prevederi în forma anterioară, întrucât limitau dreptul apărătorului părtii responsabile civilmente de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală ce implica audierea sau prezenta părtii căreia îi asigura apărarea.

Cât priveste critica referitoare la dispozitiile art. 250, art. 252 si art. 257 din Codul de procedură penală, este de observat că acestea privesc procedura prezentării materialului de urmărire penală, procedură care îl vizează în exclusivitate pe inculpat. Faptul că organul de cercetare penală nu are nicio obligatie de a proceda în consecintă si cu privire la partea responsabilă civilmente nu echivalează cu o veritabilă critică de neconstitutionalitate, ci cu o încercare de a transforma Curtea Constitutională în legiuitor, situatie care, potrivit art. 61 din Constitutie si art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, nu poate fi admisă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 1 si art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de SSIF Broker - S.A. Cluj-Napoca în Dosarul nr. 6.087/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Sectia penală.

2. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250, art. 252 si art. 257 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru


 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 762/2007 privind instituirea procedurii de administrare specială la Societatea Natională “îmbunătătiri Funciare” - S.A. Bucuresti

 

Având în vedere Referatul de aprobare al Agentiei Domeniilor Statului nr. 1.315 din 28 martie 2011, în temeiul:

- art. 180 si următoarele din Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, cu modificările si completările ulterioare, si a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2002, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 7 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, precum si a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 762/2007 privind instituirea procedurii de administrare specială la Societatea Natională “îmbunătătiri Funciare” - S.A. Bucuresti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 5 septembrie 2007, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 3, ultima liniută va avea următorul cuprins:

“- urmărirea suspendării oricăror termene de prescriptie a actiunilor judiciare si extrajudiciare pornite împotriva S.N.I.F., pe perioada cuprinsă între data instituirii supravegherii financiare si până la data transferului dreptului de proprietate asupra actiunilor, dar nu mai târziu de 30 iunie 2011.”

2. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

“Art. 4. - Procedura de administrare specială în perioada privatizării încetează la data transferului dreptului de proprietate asupra actiunilor, dar nu mai târziu de 30 iunie 2011.”

Art. II. - Agentia Domeniilor Statului va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Valeriu Tabără

 

Bucuresti, 1 aprilie 2011.

Nr. 74.

 

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI SI PROTECTIEI SOCIALE

Nr. 1.062 din 1 martie 2011

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI

Nr. 3.989 din 29 martie 2011

 

ORDIN

privind completarea Nomenclatorului calificărilor pentru care se pot organiza programe finalizate cu certificate de calificare

 

Având în vedere:

- Hotărârea Guvernului nr. 11/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, cu modificările si completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 81/2010 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, cu modificările si completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 575 bis/1992 cu privire la realizarea unor nomenclatoare unitare de interes general prevăzute în conceptia generală a informatizării în România;

- Ordinul ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei si al ministrului educatiei, cercetării si tineretului nr. 35/3.112/2004 privind aprobarea Nomenclatorului calificărilor pentru care se pot organiza programe finalizate cu certificate de calificare, cu modificările si completările ulterioare,


în baza prevederilor art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 11/2009, cu modificările si completările ulterioare, si a prevederilor art. 21 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 81/2010, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul muncii, familiei si protectiei sociale si ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului emit următorul ordin:

Art. I. - Se aprobă completarea Nomenclatorului calificărilor pentru care se pot organiza programe finalizate cu certificate de calificare, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei si al ministrului educatiei, cercetării si tineretului nr. 35/3.112/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 4 februarie 2004. cu modificările si completările ulterioare, conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale,

Ioan Nelu Botis

Ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului

Daniel Petru Funeriu

 

ANEXĂ

 

Completarea Nomenclatorului calificărilor pentru care se pot organiza programe finalizate cu certificate de calificare

I. Tabelul nr. 2 se completează după cum urmează:

- După pozitia 6 se introduce o nouă pozitie, pozitia 61, cu următorul cuprins:

 

“61

4214 Amanetări

4214.2.1

Amanetar”

 

 

 

II. Tabelul nr. 3 se completează după cum urmează:

- La pozitia 5, în coloanele a 3-a si a 4-a se introduce codul 5123.2.2, respectiv calificarea “barman”.

III. Tabelul nr. 6 se completează după cum urmează:

1. La pozitia 10, în coloanele a 6-a si a 7-a se introduce codul 8141.2.3, respectiv calificarea “operator la recoltarea si toaletarea arborilor forestieri”.

2. La pozitia 18, în coloanele a 2-a si a 3-a se introduce grupa de bază din COR 8170 si denumirea grupei de bază “Operatori la linii de montaj automat si roboti industriali”, iar în coloanele a 4-a si a 5-a se introduce codul 8170.1.1, respectiv calificarea “operator montaj linii automate”.

3. La pozitia 22, în coloanele a 4-a si a 5-a se introduce codul 8223.1.4, respectiv calificarea “galvanizator”.

4. La pozitia 53, în coloanele a 6-a si a 7-a se introduce codul 8331.2.1, respectiv calificarea “operator la colectatul si manipulatul lemnului”.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.