MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 258/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 258         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 12 aprilie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 312 din 3 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) si art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 

Decizia nr. 320 din 3 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 si art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane si ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 321 din 3 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 1 si 2 din Codul penal

 

Decizie nr. 322 din 3 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009

 

Decizie nr. 348 din 10 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, precum si a dispozitiilor art. 181 alin. (1) si (3) si art. 182 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

334. - Hotărâre pentru suportarea din bugetul Ministerului Mediului si Pădurilor a sumelor necesare realizării Sistemului informational-decizional hidrologic (DESWAT)

 

338. - Hotărâre privind modificarea anexei nr. 21 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

339. - Hotărâre privind scăderea din inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului a unei părti dintr-un imobil aflat în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, ca urmare a retrocedării acesteia fostilor proprietari, si pentru actualizarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

128. - Ordin al ministrului sănătătii privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea chirurgie orală si maxilo-facială

 

278/436. - Ordin al ministrului sănătătii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate privind modificarea art. 4 alin. (1) din Ordinul ministrului sănătătii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 1.571/1.047/2010 pentru aprobarea măsurilor de punere în aplicare a strategiei e-România si e-Sănătate si implementarea proiectelor informatice SIUI actualizat (on-line), cardul national de asigurări sociale de sănătate, e-Prescriere si dosarul electronic medical

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 312

din 3 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) si art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) si art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Cezar-Petru Mares, Samuel Chiran si Liviu-Florian Tudoran în dosarele hr. 5.861/302/2010, nr. 8.459/302/2010 si nr. 4.720/302/2010 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia I penală si de Daniel-Cornel Băloi în Dosarul nr. 2.262/215/2010 al Judecătoriei Craiova - Sectia penală.

La apelul nominal răspund personal autorii exceptiei Samuel Chiran si Liviu-Florian Tudoran, lipsind ceilalti autori ai exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 1.835D/2010, nr. 1.946D/2010, nr. 3.692D/2010 si nr. 3.693D/2010, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorii exceptiei prezenti arată că sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.946D/2010, nr. 3.692D/2010 si nr. 3.693D/2010 la Dosarul nr. 1.835D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Autorii exceptiei solicită schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii din regim semideschis în regim deschis.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierea din 21 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 5.861/302/2010, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Exceptia a fost ridicată de Cezar-Petru Mares cu ocazia solutionării contestatiei împotriva unei încheieri a judecătorului delegat cu executarea pedepselor privative de libertate care vizează schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii.

Prin încheierea din 6 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.262/215/2010, Judecătoria Craiova - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Exceptia a fost ridicată de Daniel-Cornel Băloi cu ocazia solutionării contestatiei împotriva unei încheieri a judecătorului delegat cu executarea pedepselor privative de libertate care vizează schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii.

Prin încheierile din 10 august 2010, pronuntate în dosarele nr. 8.459/302/2010 si nr. 4.720/302/2010, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Exceptia a fost ridicată de Samuel Chiran si Liviu-Florian Tudoran cu ocazia solutionării contestatiilor împotriva unor încheieri ale judecătorului delegat cu executarea pedepselor privative de libertate care vizează schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile de lege criticate încalcă principiul separatiei si echilibrului puterilor, egalitatea în drepturi si dreptul la integritate psihică, întrucât sintagma “în mod exceptional”dm cuprinsul prevederilor de lege criticate face loc arbitrarului si conduce la o inegalitate a cetătenilor, prin aceea că lasă interpretarea legii la latitudinea unui organ de autoritate publică, si anume comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul penitenciarului, judecătorul delegat urmând să decidă pe baza raportului comisiei, care este cea care determină, fără stabilirea unor limite, ce înseamnă regimul pe care urmează să îl suporte condamnatul. În plus, analiza de către respectiva comisie a naturii si modului de săvârsire a infractiunii, fără a avea însă în vedere întreaga situatie retinută de instanta de judecată la momentul pronuntării condamnării, reprezintă o ingerintă în actul autoritătii judiciare, care nu este permisă într-o ordine constitutională guvernată de principiul separatiei puterilor în stat.

Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia I penală si Judecătoria Craiova - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 22alin. (2) si art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care au următorul cuprins identic: “În mod exceptional, natura si modul de săvârsire a infractiunii, precum si persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separatiei si echilibrului puterilor, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi si ale art. 22 alin. (1) referitoare la dreptul la integritate psihică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie, invocate si în prezenta cauză, si fată de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.308 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 23 decembrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, retinând că scopul Legii nr. 275/2006 constă tocmai în stabilirea unui sistem de reguli si criterii care stau la baza executării pedepselor privative de libertate. Potrivit prevederilor art.18 alin. (2) din acest act normativ, “Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemele progresiv si regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul, în conditiile prevăzute de prezenta lege”.

Curtea a statuat cu această ocazie că dispozitiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, care reglementează posibilitatea persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăseste 15 ani, de a fi incluse, în mod exceptional, în anumite conditii, în regimul de executare a pedepsei imediat inferior ca grad de severitate regimului închis, constituie o aplicare a principiului mai sus mentionat si nu aduc nicio atingere prevederilor constitutionale invocate.

Astfel, Curtea nu a retinut încălcarea principiului separatiei puterilor în stat, deoarece activitatea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, constituită în penitenciar în temeiul art. 14 din Legea nr. 275/2006, nu constituie o imixtiune în activitatea instantelor judecătoresti sau o încălcare a competentelor constitutionale ale acestora. În plus, potrivit art. 25 din Legea nr. 275/2006, împotriva modului de stabilire a regimului de executare de către Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, persoana condamnată poate formula plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. De asemenea, împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestatie la judecătoria în a cărei circumscriptie se află penitenciarul, astfel încât instanta de judecată să decidă asupra legalitătii măsurii contestate.

În legătură cu încălcarea dispozitiilor art. 16 din Constitutie, Curtea a constatat că individualizarea regimului de executare a pedepsei prin stabilirea unor criterii ce tin de natura si modul de săvârsire a infractiunii, precum si de persoana condamnatului este justificată de situatia diferită în care se află fiecare persoană condamnată. Prin urmare, textul de lege criticat este în concordantă cu principiul constitutional al egalitătii în drepturi, care, asa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curtii Constitutionale, nu presupune uniformitate, astfel că situatii obiectiv diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferit.

Curtea nu a retinut nici critica referitoare la lipsa de claritate a sintagmei “în mod exceptional”, cuprinsă în textul de lege ce face obiectul exceptiei. Interpretarea sistematică a textului de lege criticat în ansamblul actului normativ din care face parte, precum si interpretarea sa teleologică relevă cu claritate sensul acestei sintagme, fără a lăsa vreun dubiu cu privire la vointa legiuitorului. Problema aplicării în concret a acestui text de lege, invocată de autorii exceptiei, care sustin că, în practică, individualizarea regimului de executare a pedepsei s-ar realiza discretionar, excedează competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată.

În acelasi sens este si Decizia nr. 1.572 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 26 ianuarie 2011.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntată de Curte prin deciziile mai sus mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveste criticile formulate cu privire la dispozitiile identice ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) si art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Cezar-Petru Mares, Samuel Chiran si Liviu-Florian Tudoran în dosarele nr. 5.861/302/2010, nr. 8.459/302/2010 si nr. 4.720/302/2010 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia I penală si de Daniel-Cornel Băloi în Dosarul nr. 2.262/215/2010 al Judecătoriei Craiova - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 320

din 3 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 si art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane si ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 si art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane si ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Remus Boldijar în Dosarul nr. 44/1.372/2010 al Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă cu privire la dispozitiile art. 12 si art. 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât autorul exceptiei nu indică textele din tratatele internationale privind drepturile omului încălcate prin prevederile de lege criticate, respectiv ca neîntemeiată în ceea ce priveste art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 5 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 44/1.372/2010, Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 si art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane si ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Remus Boldijar cu ocazia solutionării unei cauze penale privind trimiterea în judecată pentru săvârsirea, printre altele, a infractiunilor prevăzute si pedepsite de art. 12 si 13 din Legea nr. 678/2001.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că art. 12 si art. 13 din Legea nr. 678/2001 aduc atingere prevederilor din Legea fundamentală referitoare la preeminenta tratatelor internationale privind drepturile omului asupra legilor interne, iar art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil si prezumtia de nevinovătie.

Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozitiilor din Constitutie invocate de autorul exceptiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curtii Constitutionale nr. 74/2007 si nr. 51/2009.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 12 si art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, si ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, aceste din urmă dispozitii fiind modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 are cuprinsul dat prin Legea nr. 287/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 79/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 13 octombrie 2005, iar art. 13 din Legea nr. 678/2001 a fost modificat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 19 iulie 2005. Ulterior sesizării Curtii, prevederile art. 12 alin. (1) si art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001 au fost modificate, sub aspectul tratamentului sanctionator, prin Legea nr. 230/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 6 decembrie 2010.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 12 din Legea nr. 678/2001: “(1) Constituie infractiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenintare, violentă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înselăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-si exprima vointa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obtinerea consimtământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, si se pedepseste cu închisoare de la 3 ani la 10 ani si interzicerea unor drepturi.


(2) Traficul de persoane săvârsit în una dintre următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integritătii corporale sau a sănătătii;

c) de un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 5 ani la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.”;

- Art. 13 din Legea nr. 678/2001: “(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infractiunea de trafic de minori si se pedepseste cu închisoare de la 5 ani la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârsită prin amenintare, violentă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înselăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-si exprima vointa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obtinerea consimtământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani si interzicerea unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) si (2) sunt săvârsite în conditiile prevăzute la art. 12 alin. (2) sau de către un membru de familie, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani si interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), si închisoare de la 10 ani la 20 de ani si interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).

(4) Dacă faptele prevăzute în prezentul articol au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 ani la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.”;

- Art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală: “Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite conditiile prevăzute în art. 143 si există vreunul dintre următoarele cazuri: [...]

f) inculpatul a săvârsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 20 alin. (2) referitoare la preeminenta tratatelor internationale privind drepturile omului asupra legilor interne, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovătie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Referitor la prevederile art. 12 si art. 13 din Legea nr. 678/2001, autorul exceptiei nu arată care sunt dispozitiile din tratatele internationale privind drepturile omului încălcate prin textele de lege criticate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curtii Constitutionale trebuie făcute în formă scrisă si motivate, fiind de esenta controlului de constitutionalitate exercitarea acestuia în limitele sesizării. Prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului exceptiei cu privire la invocarea unor motive de neconstitutionalitate, întrucât un atare fapt ar avea semnificatia exercitării unui control de constitutionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozitiile Legii nr. 47/1992.

II. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate adusă art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, aceste prevederi de lege au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii din Constitutie invocate si în prezenta cauză si fată de critici similare. În acest sens este Decizia nr. 51 din 13 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 25 februarie 2009, prin care Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate, retinând că dispozitiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prezumtiei de nevinovătie si dreptului la un proces echitabil, iar folosirea de către legiuitor a termenului “infractiune” are o semnificatie pur tehnică, acesta desemnând încadrarea faptei cu privire la care există probe sau indicii temeinice că a fost săvârsită de inculpat într-un anumit text de lege, care prevede fapta ca infractiune si o sanctionează cu o pedeapsă de o anumită gravitate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntată de Curte prin decizia mai sus mentionată, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 si art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, exceptie ridicată de Remus Boldijarîn Dosarul nr. 44/1.372/2010 al Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov.

II. Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 321

din 3 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 1 si 2 din Codul penal

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 1 si 2 din Codul penal, exceptie ridicată de Ovidiu Rusu în Dosarul nr. 3.020/285/2009 al Judecătoriei Rădăuti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât autorul acesteia este nemultumit, în realitate, de modul de interpretare si aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 4 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.020/285/2009, Judecătoria Rădăuti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 1 si 2 din Codul penal.

Exceptia a fost ridicată de Ovidiu Rusu în dosarul mai sus mentionat, având ca obiect rejudecarea după extrădare a unei cauze penale în care instanta a dispus condamnarea pentru săvârsirea infractiunii de înselăciune prevăzute si pedepsite de art. 215 alin. 1 si 2 din Codul penal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate încalcă egalitatea în fata legii si a autoritătilor publice, accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, prezumtia de nevinovătie, dreptul la apărare, principiile legalitătii si proportionalitătii infractiunilor si pedepselor, dreptul de petitionare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, deoarece organul de urmărire penală si instanta de judecată au interpretat gresit fapta si împrejurările în care aceasta a fost săvârsită. Mai arată că procedura de citare a inculpatului nu a fost legal îndeplinită, nu i s-a permis studierea actelor din dosarul penal, iar instanta de judecată a dat curs solicitărilor sale în mod discretionar. Totodată, invocă si încălcarea dispozitiilor art. 52 referitoare la prezumtia de nevinovătie din Codul de procedură penală.

Judecătoria Rădăuti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 215 alin. 1 si 2 din Codul penal nu încalcă prevederile din Legea fundamentală si din actele normative internationale invocate de autorul exceptiei, acesta fiind nemultumit, în realitate, de modul de aplicare a dispozitiilor de lege criticate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 215 alin. 1 si 2 din Codul penal, având următorul cuprins: “Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înselăciunea săvârsită prin folosire de nume sau calităti mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însusi o infractiune, se aplică regulile privind concursul de infractiuni.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului de drept, ale art. 16 referitoare la egalitatea în fata legii si a autoritătilor publice, ale art. 21 privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 51 privind dreptul de petitionare, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 126 alin. (3) privind asigurarea interpretării si aplicării unitare a legii si ale art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, precum si ale art. 11 cu privire la raportul dintre dreptul international si dreptul intern si ale art. 20 referitoare la preeminenta tratatelor internationale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 1 referitoare la obligatia de a respecta drepturile omului, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 privind interzicerea discriminării, ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept, ale art. 18 privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor si ale art. 34 referitoare la sesizarea Curtii Europene a Drepturilor Omului prin cereri individuale din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si la prevederile art. 1 referitoare la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Conventie, respectiv raportate la dispozitiile art. 20 privind egalitatea în fata legii, ale art. 21 referitoare la nediscriminare, ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă si la un proces echitabil, ale art. 48 referitoare la prezumtia de nevinovătie si dreptul de apărare, ale art. 49 privind principiile legalitătii si proportionalitătii infractiunilor si pedepselor, ale art. 51 referitoare la domeniul de aplicare a Cartei, ale art. 52 privind întinderea si interpretarea drepturilor si principiilor, ale art. 53 referitoare la nivelul de protectie si ale art. 54 privind interzicerea abuzului de drept din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei nu formulează veritabile critici de neconstitutionalitate cu privire la dispozitiile art. 215 alin. 1 si 2 din Codul penal, iar eventualele greseli de aplicare a legii, la care face referire în motivarea exceptiei si care constituie, în realitate, cauza nemultumirii sale, nu pot constitui motive de neconstitutionalitate a dispozitiilor de lege criticate si, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanta de contencios constitutional, fiind de competenta instantei de judecată învestite cu solutionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Curtea retine că a răspunde criticilor autorului exceptiei în această situatie ar însemna o ingerintă a Curtii Constitutionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora “Justitia se realizează prin înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege”.

Totodată, autorul exceptiei invocă contradictia dintre dispozitiile de lege criticate si prevederile art. 52 din Codul de procedură penală. O asemenea critică nu poate fi nici ea retinută, întrucât examinarea constitutionalitătii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozitii din Constitutie sau din actele internationale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele si nici coroborarea lor sau posibilele contradictii din cadrul legislatiei interne.

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 1 si 2 din Codul penal va fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 1 si 2 din Codul penal, exceptie ridicată de Ovidiu Rusu în Dosarul nr. 3.020/285/2009 al Judecătoriei Rădăuti. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 3 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 322

din 3 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, exceptie ridicată de Sindicatul Liber al învătământului din Judetul Covasna în dosarele nr. 2.191/119/2009, nr. 2.193/119/2009, nr. 2.131/119/2009, nr. 2.134/119/2009, nr. 2.192/119/2009, nr. 2.133/119/2009 si nr. 2.125/119/2009 ale Tribunalului Covasna - Sectia civilă si de Sindicatul Independent al învătământului Preuniversitar din Judetul Timis în Dosarul nr. 2.384/30/2010 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.


Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 3.028D/2010-nr. 3.033D/2010, nr. 3.221 D/2010 si nr. 4.022D/2010 au obiect identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.029D/2010- nr. 3.033D/2010, nr. 3.221D/2010si nr. 4.022D/2010 la Dosarul nr. 3.028D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât dispozitiile de lege criticate au fost abrogate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 21 ianuarie 2010, pronuntate în dosarele nr. 2.191/119/2009, nr. 2.193/119/2009, nr. 2.131/119/2009, nr. 2.134/119/2009, nr. 2.192/119/2009, nr. 2.133/119/2009 si nr. 2.125/119/2009, Tribunalul Covasna - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009.

Exceptia a fost ridicată de Sindicatul Liber al învătământului din Judetul Covasna cu ocazia solutionării unor cauze civile având ca obiect drepturi bănesti.

Prin încheierea din 27 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.384/30/2010, Tribunalul Timis - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009.

Exceptia a fost ridicată de Sindicatul Independent al învătământului Preuniversitar din Judetul Timis cu ocazia solutionării unei cauze civile având ca obiect drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile criticate din cele două ordonante de urgentă încalcă dreptul la muncă si la protectia socială a muncii, dreptul la un nivel de trai decent si conditiile de adoptare a ordonantelor de urgentă, precum si dispozitiile constitutionale privind rolul si informarea Parlamentului, rolul Guvernului, respectiv al Consiliului Economic si Social, întrucât, desi Legea învătământului prevede că în România învătământul constituie prioritate natională, Guvernul a diminuat salariile personalului didactic. Astfel, apreciază că Guvernul a adoptat respectivele ordonante de urgentă cu încălcarea exigentelor stabilite de art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, deoarece nu a indicat situatia extraordinară care a stat la baza emiterii lor, nu a motivat corespunzător urgenta reglementărilor si a afectat drepturile constitutionale ale personalului didactic, si anume dreptul la muncă si la protectia socială a muncii si dreptul la un nivel de trai decent, consacrate de dispozitiile constitutionale ale art. 41 alin. (1) si (2) si ale art. 47 alin. (1). Mai arată că Guvernul refuză să aplice o lege adoptată de Parlament, si anume Legea nr. 221/2008, ceea ce contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5) si ale art. 61 alin. (1). Totodată, consideră a fi încălcate si prevederile art. 102 alin. (1)si (2) si ale art. 141 din Legea fundamentală, întrucât Guvernul nu a consultat Consiliul Economic si Social atunci când a adoptat respectivele ordonante de urgentă.

Tribunalul Covasna - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 este întemeiată.

Tribunalul Timis - Sectia civilă consideră întemeiată exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2009, si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 30 aprilie 2009. Art.3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 a fost abrogat prin dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009, celelalte texte de lege criticate având următorul cuprins:

- Art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009: “Alineatul (1) al articolului 11 din Ordonanta Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 si în anul 2009 personalului din învătământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. După litera a) se introduce o nouă literă, litera a1), cu următorul cuprins:

«a1) pentru perioada 1-30 aprilie 2009, coeficientii de multiplicare si valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt


prevăzuti pentru toate functiile didactice si didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a si 3a;».

2. Litera b) se modifică si va avea următorul cuprins: «b) pentru perioada 1 mai-31 august 2009 se va acorda o treime din cresterea salariilor de bază obtinute prin aplicarea coeficientilor de multiplicare si a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuti pentru toate functiile didactice si didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b si 3b;».”;

- Art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009: “Ordonanta Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 si în anul 2009 personalului din învătământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul V alineatul (1), litera a1) va avea următorul cuprins:

«a1) pentru perioada 1 mai-31 decembrie 2009, coeficientii de multiplicare si valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuti pentru toate functiile didactice si didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a si 3a;».

2. La articolul 11 alineatul (1), literele b) si c) se abrogă.

3. Anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b si 3b se abrogă.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5) privind statul român, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 41 alin. (1) si (2) privind dreptul la muncă si la protectia socială a muncii, ale art. 47 alin. (1) referitoare la dreptul la un nivel de trai decent, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 102 alin. (1) si (2) referitoare la rolul Guvernului, ale art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului, ale art. 115 alin. (4) si (6) referitoare la conditiile de adoptare a ordonantelor de urgentă si ale art. 141 privind Consiliul Economic si Social.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/1990 si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009, completau, respectiv modificau dispozitii ale Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 si în anul 2009 personalului din învătământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, act normativ abrogat la data de 1 ianuarie 2010 prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, lege abrogată, la rândul ei, prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Actele normative abrogatoare se referă, printre altele, si la salarizarea personalului didactic, dar, având în vedere că sustinerile autorilor exceptiei privesc caracterul neconstitutional al modificării prin ordonantă de urgentă a unor domenii ce au fost initial reglementate prin lege, Curtea constată că obiectul criticii nu mai subzistă.

Pentru acest motiv, având în vedere dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare”, precum si data la care instanta de contencios constitutional a fost sesizată, respectiv 21 ianuarie 2010 si 27 septembrie 2010, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/1990 si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

În baza aceluiasi temei legal, solutia de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate se impune si în ceea ce priveste dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009, abrogate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar si ale art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, exceptie ridicată de Sindicatul Liber al învătământului din Judetul Covasnaîn dosarele nr. 2.191/119/2009, nr. 2.193/119/2009, nr. 2.131/119/2009, nr. 2.134/119/2009, nr. 2.192/119/2009, nr.2.133/119/2009 si nr. 2.125/119/2009 ale Tribunalului Covasna - Sectia civilă si de Sindicatul Independent al învătământului Preuniversitar din Judetul Timis în Dosarul nr. 2.384/30/2010 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 348

din 10 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, precum si a dispozitiilor art. 181 alin. (1) si (3) si art. 182 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, precum si a dispozitiilor art. 181 alin. (1) si (3) si art. 182 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicată de Alexandru Pârjol si Gheorghe Visovan în Dosarul nr. 2.633/182/2010 al Judecătoriei Baia Mare - Sectia penală si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.703D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 184D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, exceptie ridicată de Nicolae Fărcas în Dosarul nr. 9.686/320/2009 al Judecătoriei Târgu Mures.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozitiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea partială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 184D/2011 la Dosarul nr. 4.703D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 10 noiembrie 2010 si, respectiv, 13 mai 2010 (transmisă Curtii Constitutionale prin adresa emisă la data de 25 ianuarie 2011), pronuntate în dosarele nr. 2.633/182/2010 si nr. 9.686/320/2009, Judecătoria Baia Mare - Sectia penală si Judecătoria Târgu Mures au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, precum si a dispozitiilor art. 181 alin. (1) si (3) si art. 182 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie si, respectiv, a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie.

Exceptia a fost ridicată de Alexandru Pârjol, Gheorghe Visovan si Nicolae Fărcas în dosarele de mai sus având drept obiect solutionarea unor cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 11 alin. (1) referitoare la dreptul international si dreptul intern, art. 15 alin. (1) referitoare la universalitate, art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor din tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 referitoare la Libertatea individuală, art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare, art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la proprietatea privată si ale art. 53 alin. (2) referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 115 alin. (4) si (6) referitoare la delegarea legislativă, art. 135 alin. (1) referitoare la economia de piată, deoarece Guvernul a intervenit prin procedura ordonantelor de urgentă în domeniul legilor constitutionale si al celor care privesc regimul institutiilor fundamentale ale statului. Nu există niciun dubiu că Ministerul Public face parte din categoria acestor institutii. Totodată, Guvernul nu se afla într-o situatie extraordinară care să justifice emiterea actului normativ contestat.

De asemenea, dispozitiile art. 181 alin. (1)si (3) si art. 182 din Legea nr. 78/2000 asigură o protectie superioară proprietătii Comunitătii Europene fată de proprietatea altor subiecte de drept national si international si nu răspund exigentelor de previzibilitate si precizie, încălcând principiul legalitătii incriminării. Totodată, nu permit celui acuzat să îsi facă apărarea si să administreze probe în raport de o faptă precis si legal determinată.


Judecătoria Baia Mare - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 este întemeiată, deoarece este evident că s-a reglementat în materia organizării si functionării Ministerului Public, domeniu rezervat exclusiv legilor organice.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 181 alin. (1) si (3) si art. 182 din Legea nr. 78/2000, instanta de judecată apreciază că este neîntemeiată.

Judecătoria Târgu Mures opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.

De asemenea, obiect al exceptiei îl constituie si dispozitiile art. 181 alin. (1) si (3) si art. 182 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, asa cum au fost modificate si completate prin cartea II, titlul I, art. I pct. 18 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, si care au următorul continut:

- Art. 181 alin. (1) si (3):

“Art. 181. - (1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitătilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.[...]

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) si (2) au produs consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.”;

- Art. 182:

“Art. 182. - (1) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinatiei fondurilor obtinute din bugetul general al Comunitătilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

(3) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinatiei unui folos legal obtinut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Comunitătilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută la alin. (1).”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 11 alin. (1) referitoare la dreptul international si dreptul intern, art. 15 alin. (1) referitoare la universalitate, art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor din tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 referitoare la Libertatea individuală, art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare, art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la proprietatea privată si ale art. 53 alin. (2) referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 115 alin. (4) si (6) referitoare la delegarea legislativă si art. 135 alin. (1) referitoare la economia de piată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare.

Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 1.167 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2010, precum si a Deciziei nr. 297 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, instanta de contencios constitutional a retinut că, “tinând seama de ratiunea edictării actului normativ asa cum a fost arătată în preambulul său”, nu au fost încălcate dispozitiile art. 115 alin. (4) din Constitutie. Totodată, Curtea a mai constatat, referitor la interdictia Guvernului de a adopta o ordonantă de urgentă în domeniul institutiilor fundamentale ale statului, că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 nu afectează institutia Ministerului Public, “transformarea Parchetului National Anticoruptie în Directia Natională Anticoruptie fiind un imperativ desprins, pe de o parte, din ratiuni de conformitate cu Legea fundamentală si impuse la rândul lor de Decizia Curtii Constitutionale nr. 235/2005 - [prin care s-au declarat neconstitutionale prevederile prin care Parchetul National Anticoruptie era competent cu investigarea infractiunilor comise de către deputati si senatori] -, definitivă si general obligatorie si, pe de altă parte, din necesitatea îmbunătătirii activitătii acestei structuri specializate”.

Cu acelasi prilej, examinând natura si finalitatea reglementării criticate, Curtea a constatat că nu s-au evidentiat aspecte negative menite a perturba organizarea si functionarea Ministerului Public.

De asemenea, prin Decizia nr. 552 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 10 iunie 2008, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 181 si 182 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, statuând că, “potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, legiuitorul are libertatea de a stabili prin lege organică infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora. Acest lucru nu presupune însă uniformitate de reglementare, motiv pentru care, din anumite ratiuni de politică penală ori din considerente ce izvorăsc din realităti iminente, Parlamentul poate incrimina, prin lege specială, o anumită conduită susceptibilă de a leza o serie de relatii sociale ocrotite.

Asa fiind, dispozitiile legale criticate din Legea nr. 78/2000, care reglementează una dintre modalitătile de săvârsire a infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunitătilor Europene, au fost instituite de legiuitor în vederea ocrotirii relatiilor sociale referitoare la încrederea publică în folosirea sau prezentarea de documente în vederea obtinerii de fonduri din bugetul general al institutiei europene. Aceasta reprezintă o optiune de politică legislativă si nu aduce în niciun fel atingere dispozitiilor constitutionale invocate în cauză. Astfel, textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor calificate ca subiecti activi si care se află în ipoteza normei, fără nicio discriminare si, de asemenea, nu încalcă niciuna dintre garantiile dreptului la un proces echitabil ori dreptul la apărare, partea interesată având deplina libertate de a se prevala de toate acestea.”

În ceea ce priveste critica referitoare la absenta din continutul reglementării a exigentelor de previzibilitate si precizie, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi primită, deoarece textul are o redactare univocă, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară. De altfel, prin Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronuntată în Cauza Wingrove contra Marii Britanii, Curtea de la Strasbourg a decis că legea internă pertinentă, care înglobează atât dreptul scris, cât si pe cel nescris, trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist- să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstantele spetei, circumstantele care pot rezulta dintr-un act determinat. Or, nu se poate sustine că dispozitiile legale criticate nu respectă o asemenea cerintă, deoarece acestea nu fac altceva decât să incrimineze uzul de fals comis în scopul circumstantiat al obtinerii de fonduri pe nedrept din bugetul general al Comunitătilor Europene.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a art. 44 din Legea fundamentală, Curtea a constatat că acesta nu are incidentă în cauză, iar dispozitiile art. 135 alin. (1) din Constitutie sunt pe deplin respectate de normele legale criticate, care, dimpotrivă, reprezintă o garantie a functionării unei economii de piată si care nu fac altceva decât să incrimineze uzul de fals comis în scopul circumstantiat al obtinerii de fonduri pe nedrept din bugetul general al Comunitătilor Europene.

Introducerea, prin lege specială, a unei noi infractiuni distincte cu un regim sanctionator mai sever al faptelor enumerate în art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu este de natură a afecta dispozitiile art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor internationale, deoarece, pe de o parte, aceste prevederi constitutionale sunt aplicabile numai în domeniul drepturilor omului si, pe de altă parte, vizează o problemă de aplicare a legii, constând în prioritatea reglementărilor internationale mai favorabile, aspect care excedează competentei Curtii Constitutionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice modificarea acestei jurisprudente, atât solutiile pronuntate prin deciziile mentionate, cât si argumentele pe care acestea s-au bazat îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în ceea ce priveste dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anti coruptie,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, precum si a dispozitiilor art. 181 alin. (1)si (3) si art. 182 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicată de Alexandru Pârjol si Gheorghe Visovan în Dosarul nr. 2.633/182/2010 al Judecătoriei Baia Mare - Sectia penală si de Nicolae Farcas în Dosarul nr. 9.686/320/2009 al Judecătoriei Târgu Mures.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru


 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru suportarea din bugetul Ministerului Mediului si Pădurilor a sumelor necesare realizării Sistemului informational-decizional hidrologic (DESWAT)

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 4 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Începând cu anul 2011, finantarea lucrărilor efectuate pentru operarea si functionarea Sistemului informational-decizional hidrologic (DESWAT), executate în baza contractelor încheiate în aplicarea prezentei hotărâri, se realizează si de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Mediului si Pădurilor, si de la capitolul 70.01 “Locuinte, servicii si dezvoltare publică”, titlul 71 “Active nefinanciare”, cu încadrare în limita sumelor aprobate anual cu această destinatie.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul mediului si pădurilor,

Lâszlo Borbely

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 30 martie 2011.

Nr. 334.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea anexei nr. 21 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, al art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea si amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul institutiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările si completările ulterioare, precum si al art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Valorile de inventar ale bunurilor înregistrate la pozitiile M.F.P. nr. 35.334, 35.335, 35.336, 35.337, 35.338, 35.339, 35.340, 35.341 si 35.342 din anexa nr. 21 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 si 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările si completările ulterioare, se modifică potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 30 martie 2011.

Nr. 338.


 

ANEXA

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a bunurilor aflate în domeniul public al statului si în administrarea Agentiei Nationale de Presă AGERPRES a căror valoare de inventar se modifică ca urmare a reevaluării

 

Ordonator principal de credite

4266448

AGENTIA NATIONALA DE PRESA AGERPRES

 

Nr. M.F.P.

Codul de clasificare

Denumirea

Valoarea de inventar (lei)

35.334

8.29.04.

Teren

1.010.400

35.335

8.29.04.

Clădire administrativă - Centrul de comunicatii

149.739

35.336

8.29.04.

Baracă metalică

10.475

35.337

8.29.04.

Cabină din zid pentru autotransformator

19.724

35.338

8.29.04.

Magazie

24.396

35.339

8.29.04.

Magazie pentru lemne

2.328

35.340

8.29.04.

Pivnită pentru carburanti

1.351

35.341

8.29.04.

Gard împrejmuitor

12.801

35.342

8.29.04.

Hidrofor pentru pompat apa

5.055

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind scăderea din inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului a unei părti dintr-un imobil aflat în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, ca urmare a retrocedării acesteia fostilor proprietari, si pentru actualizarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

Având în vedere prevederile art. 21 si 22 din Ordonanta Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea si amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul institutiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea valorii de inventar a imobilului apartinând domeniului public al statului, înregistrat la pozitia cu nr. M.F.P. 35.344 în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, potrivit datelor prevăzute în anexa nr. 1, reevaluat conform Ordonantei Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea si amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul institutiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 2. - Se aprobă scăderea din inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului a unei părti din imobilul înregistrat la pozitia cu nr. M.F.P. 35.344, aflat în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, ca urmare a retrocedării acesteia fostilor proprietari, în conditiile legii.

Art. 3. - Ministerul Administratiei si Internelor îsi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenta cantitativ-valorică si, împreună cu Ministerul Finantelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 si 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 4. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Constantin-Traian Igas

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 30 martie 2011.

Nr. 339.


 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului a cărui valoare de inventar se actualizează, ca urmare a reevaluării

 

Adresa imobilului

Denumirea imobilului

Persoana juridică ce administrează imobilul

Valoarea contabilă actualizată

Nr. de identificare atribuit de Ministerul Finantelor Publice

Bucuresti, Aleea Privighetorilor nr. 1A, sectorul 1

42-01

Ministerul Administratiei si Internelor - Academia de Politie “Alexandru Ioan Cuza”

174.418.987,19 lei

35.344

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a părtii din imobilul care se scade din inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a retrocedării acesteia fostilor proprietari

 

Locul unde este situat imobilul

Persoana juridică de la care se scade imobilul

Caracteristicile imobilului care se scade

Valoarea contabilă a părtii de imobil retrocedate

Nr. de identificare atribuit de  Ministerul Finantelor Publice

Bucuresti, Aleea Privighetorilor nr. 1A, sectorul 1

Ministerul Administratiei si Internelor - Academia de Politie “Alexandru loan Cuza”

Imobil 42-01

Suprafata terenului = 28.800 m2

Nr. de constructii = 1

Suprafata construită = 286,58 m2

3.985.767,71 lei

35.344 (partial)

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

 

ORDIN

privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea chirurgie orală si maxilo-facială

 

Văzând Referatul de aprobare al Directiei asistentă medicală nr. Cs.A. 957 din 3 februarie 2011, având în vedere:

- art. 16 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 7 lit. c) din anexa nr. 1A “Regulament de organizare si functionare al comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătătii” la Ordinul ministrului sănătătii nr. 326/2009 privind înfiintarea comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătătii si a Comisiei nationale de transparentă, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul sănătătii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă ghidurile de practică medicală pentru specialitatea chirurgie orală si maxilo-facială, prevăzute în anexele nr. 1 si 2, după cum urmează:

a) Ghid de practică în chirurgia oro-maxilo-facială - anexa nr. 1;

b) Ghid de practică în chirurgia dento-alveolară - anexa nr. 2.

Art. 2. - Anexele vor putea fi accesate pe site-ul Ministerului Sănătătii, la adresa www.ms.ro, rubrica “Ghiduri clinice”.

Art. 3. - Anexele nr. 1 si 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Directiile de specialitate ale Ministerului Sănătătii, directiile de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti, membrii comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătătii, unitătile sanitare publice si private, precum si personalul medical implicat în furnizarea de servicii medicale din specialitătile implicate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii,

Cseke Attila

 

Bucuresti, 17 februarie 2011.

Nr. 128.


*) Anexele nr. 1 si 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 bis, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

 

 


MINISTERUL SĂNĂTĂTII

Nr. 278 din 1 aprilie 2011

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Nr. 436 din 31 martie 2011

 

ORDIN

privind modificarea art. 4 alin. (1) din Ordinul ministrului sănătătii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 1.571/1.047/2010 pentru aprobarea măsurilor de punere în aplicare a strategiei e-România si e-Sănătate si implementarea proiectelor informatice SIUI actualizat (on-line), cardul national de asigurări sociale de sănătate, e-Prescriere si dosarul electronic medical

 

Având în vedere:

- Referatul de aprobare al secretarului general al Ministerului Sănătătii nr. Cs.A. 3.645/2011 si al directorului general al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. D.G. 1.381 din 31 martie 2011,

- titlurile I si VIII din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 5 alin. (1) pct. 6 si art. 6 din Statutul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.389/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011-2012, cu modificările ulterioare;

- art. 4 alin. (1) pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul dispozitiilor:

- art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, cu modificările si completările ulterioare, si art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul sănătătii si presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emit următorul ordin:

Art. I. - Alineatul (1) al articolului 4 din Ordinul ministrului sănătătii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 1.571/1.047/2010 pentru aprobarea măsurilor de punere în aplicare a strategiei e-România si e-Sănătate si implementarea proiectelor informatice SIUI actualizat (on-line), cardul national de asigurări sociale de sănătate, e-Prescriere si dosarul electronic medical, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 11 ianuarie 2011, se modifică după cum urmează:

“Art. 4. - (1) Termenul final până la care se vor putea face raportările în sistem descentralizat este data de 1 iunie 2011.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii,

Cseke Attila

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate

Nicolae-Lucian Dută

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.