MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 264/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 264         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 14 aprilie 2011

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 158 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 190 din 10 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I1 alin. (1) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea si utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, si pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”

 

Decizia nr. 192 din 10 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. 1 din Legea locuintei nr. 114/1996

 

Decizia nr. 197 din 10 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti” si a sistemului de cercetare-dezvoltare  din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare

 

Decizia nr. 198 din 10 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 si art. 1021 din Codul civil

 

Decizia nr. 203 din 10 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 si art. 1021 din Codul civil, precum si a celor ale art. 24 si art. 25 din Legea locuintei nr. 114/1996

 

Decizia nr. 213 din 15 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

74. - Ordin al ministrului administratiei si internelor privind modalitătile tehnice de identificare, transmitere si solicitare a actelor si datelor care dovedesc veniturile necesare revizuirii pensiilor, utilizate în unitătile Ministerului Administratiei si Internelor


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 158

din 8 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Magdalena-Veronica Tara în Dosarul nr. 13.770/301/CV/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal este prezent mandatarul autoarei exceptiei, domnul Constantin-Gheorghe Tara, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că autoarea exceptiei, prin mandatar, a depus la dosar note scrise, împreună cu un set de fotografii, pentru a fi avute în vedere la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul mandatarului autoarei exceptiei, care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, cu referire si la documentele depuse la dosar.

Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispozitiile criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 22 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 13.770/301/CV/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Magdalena-Veronica Tara.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că utilizarea notiunii “poate” în cuprinsul textului de lege criticat conferă acestuia un caracter dispozitiv, lăsând la aprecierea agentului rutier dispunerea ridicării sau neridicării unor vehicule aflate în aceeasi situatie, respectiv stationate neregulamentar si care constituie un obstacol pentru circulatia publică, ceea ce creează un regim arbitrar, discriminatoriu, fată de conducătorii acestor vehicule, “încălcându-se principiul egalitătii de tratament al vehiculelor si al conducătorilor auto aflati în aceeasi situatie”. Se mai sustine că prevederile ce fac obiectul exceptiei “creează un regim discriminatoriu între vehiculele care sunt stationate neregulamentar si care constituie un obstacol pentru circulatia publică si vehiculele care sunt stationate neregulamentar pe trotuare si care, de asemenea, constituie un obstacol pentru circulatia publică, deoarece textul de lege nu prevede măsura ridicării acestor vehicule”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată, întrucât dispozitiile legale criticate nu contravin principiului egalitătii în drepturi.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 64 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate si completate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 64 alin. (1): “Politia rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea si depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administratiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat încalcă dispozitiile art. 16 din Constitutie privind egalitatea în drepturi si ale art. 20, cu raportare la art. 7 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că textul de lege criticat reglementează o măsură tehnico-administrativă menită să asigure desfăsurarea circulatiei pe drumurile publice în conditii de sigurantă, prin îndepărtarea de pe spatiul rezervat circulatiei rutiere a autovehiculelor stationate în acea zonă în pofida regulilor stabilite prin lege privind oprirea si stationarea acestora. Instituirea posibilitătii, iar nu a obligatiei agentului politiei rutiere de a aplica această măsură, nu conferă normei criticate un caracter discriminatoriu, luarea măsurii în cauză implicând în mod necesar o apreciere cu privire la circumstantele reale ale faptei constând în stationarea neregulamentară pe partea carosabilă.

Cât priveste aspectele referitoare la modul de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale criticate de către agentii Politiei rutiere, acestea nu intră în competenta de solutionare a Curtii

Constitutionale, ci a instantelor judecătoresti, cărora persoana nemultumită li se poate adresa pe calea plângerii împotriva procesului-verbal de contraventie prin care s-a dispus aplicarea măsurii reglementate de aceste dispozitii.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Magdalena-Veronica Tara în Dosarul nr. 13.770/301/CV/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 190

din 10 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I1 alin. (1) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea si utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, si pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. I1 alin. (1) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea si utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, si pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, exceptie ridicată de Constantin Olteanu si Victoria Olteanu în Dosarul nr. 17.057.01/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal se prezintă personal Constantin Olteanu, autor al exceptiei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul autorului exceptiei, care solicită admiterea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă. În acest sens, arată că aspectele invocate în sustinerea exceptiei privesc, în realitate, probleme de interpretare si aplicare a legii, care excedează competentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 17.057.01/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I1 alin. (1) si (4) din Legea nr. 229/2008 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea si utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, si pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”. Exceptia a fost ridicată de Constantin Olteanu si Victoria Olteanu într-o cauză civilă având ca obiect obligatia de a face.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că textul de lege criticat încalcă normele constitutionale invocate, întrucât instituie o situatie discriminatorie, dat fiind că art. I1 alin. (3) din Legea nr. 229/2008 face referire la apartamente situate în constructii tip “bloc”, fiind excluse, potrivit alin. (4) al aceluiasi articol, apartamentele situate în imobile tip “vilă”, neexistând practic nicio diferentă care să motiveze această încadrare. Astfel, acestia arată că locuiesc din anul 1977, în baza unui contract de închiriere, într-un apartament situat într-un imobil tip “vilă”, care se încadrează în situatia imobilelor nationalizate cu titlu, conform Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului.

Întrucât, prin Hotărârea Guvernului nr. 39/1996 privind reglementarea situatiei juridice a unor imobile trecute nelegal în administrarea Consiliului Local al Municipiului Bucuresti, imobilul a fost scos de sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului si trecut în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, autorii exceptiei se află în imposibilitatea de a-l cumpăra. Acestia consideră că se găsesc într-o situatie discriminatorie, prin încălcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 53 din Constitutie, deoarece apartamentul în care locuiesc se încadrează într-un imobil cu mai multe apartamente, cu locatari diferiti, imobil denumit “vilă”, dar în art. I1 alin. (1) din Legea nr. 229/2008 este stipulată sintagma “bloc de locuinte”, iar în alin. (4) al aceluiasi articol se arată că dispozitiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică si imobilelor tip “vilă”, astfel încât nu pot opta pentru cumpărarea acestui apartament.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate invocată este întemeiată. În acest sens, arată că excluderea imobilelor tip “vilă” de la aplicarea dispozitiilor care reglementează transferul imobilelor compuse din apartamentele situate în blocuri de locuinte, aflate în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, către PriMaria Generală a Municipiului Bucuresti conduce la imposibilitatea chiriasilor apartamentelor situate în imobile tip “vilă” de a cumpăra apartamentele respective, în conditiile reglementate de Legea nr. 112/1995, ceea ce creează o situatie defavorabilă în raport cu chiriasii apartamentelor situate în blocuri de locuinte, fără a exista o justificare întemeiată pentru aceasta.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional. În acest sens, arată că prevederile legale criticate, stabilind schimbarea titularului dreptului de administrare asupra unor bunuri aflate în proprietatea privată a statului, reprezintă optiunea legiuitorului, fără a aduce atingere principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum a fost formulat de autorii acesteia si astfel cum a fost stabilit prin încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. I1 alin. (1) si (4) din Legea nr. 229/2008 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea si utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, si pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”.

Din examinarea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea observă că art. I1 alin. (1) si (4) a fost introdus în cuprinsul Ordonantei Guvernului nr. 28/2007 prin art. I pct. 3 din Legea nr. 229/2008.

Asa fiind, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate asupra căruia Curtea urmează a se pronunta îl constituie prevederile art. I1 alin. (1) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea si utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, si pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, ordonantă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 2 februarie 2007, prevederi introduse prin Legea nr. 229/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 5 noiembrie 2008.

Textul de lege criticat prevede că:

- Art. I1: “(1) Imobilele compuse din apartamentele situate în blocuri de locuinte, pentru care există o formă legală de folosintă la data de 30 septembrie 2008, precum si terenul aferent acestora, proprietate privată a statului, aflate în administrarea R.A. - A.P.P.S., trec în proprietatea privată a statului si în administrarea Primăriei Generale a Municipiului Bucuresti. [...]

(4) Dispozitiile alin. (1)-(3) nu se aplică imobilelor tip vilă, locuintelor de serviciu si nici celor descrise la art. II alin. (2) lit. c)-e).”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi si celor ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că atât în jurisprudenta sa, cât si în practica Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că “principiul constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii, fără privilegii si fără discriminări, consacrat de art. 16 alin. (1), ce se corelează cu prevederile cuprinse în art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, nu înseamnă că reglementarea trebuie să fie uniformă, asa încât, dacă la situatii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situatii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit, justificat în mod obiectiv si rational”.

În speta de fată, examinând înscrisurile depuse la dosar, Curtea constată că imobilul - tip vilă - în care se află apartamentul autorilor exceptiei a fost trecut în administrarea Regiei Autonome “Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat”, prin Hotărârea Guvernului nr. 39/1996 privind reglementarea situatiei juridice a unor imobile trecute nelegal în administrarea Consiliului Local al Municipiului Bucuresti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 14 februarie 1996. În această hotărâre se precizează că, tinând seama de faptul că unele imobile, proprietate publică a statului, au fost preluate nelegal de către Consiliul Local al Municipiului Bucuresti - în baza unor decizii administrative emise de organe necompetente material - si având în vedere prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 112/1995, aceste imobile, împreună cu anexele si terenurile aferente, trec în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” de sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului.


Pe de altă parte, Curtea observă că temeiul legal al actiunii în baza căruia autorii exceptiei de neconstitutionalitate au solicitat “obligarea Primăriei Municipiului Bucuresti, a Consiliului General al Primăriei Municipiului Bucuresti si a Administratiei Fondului Imobiliar” să preia imobilul în litigiu din administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” si să procedeze la înstrăinarea, în baza unui contract de vânzare-cumpărare, a imobilului în litigiu către titularii contractului de închiriere este art. 10 alin. (2) din Legea nr. 112/1995, care prevede că “Sunt, de asemenea, exceptate de la vânzare locuintele care au avut destinatia de case de oaspeti, de protocol, precum si cele folosite ca resedinte pentru fostii si actualii demnitari”.

Curtea constată că nu poate fi primită critica de neconstitutionalitate formulată, întrucât motivele invocate de autorii exceptiei privesc, de fapt, aspecte ce tin de modul de aplicare si interpretare a reglementărilor incidente în cauză de către instantele judecătoresti, ceea ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I1 alin. (1) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea si utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, si pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, exceptie ridicată de Constantin Olteanu si Victoria Olteanu în Dosarul nr. 17.057.01/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 192

din 10 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. 1 din Legea locuintei nr. 114/1996

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. 1 din Legea locuintei nr. 114/1996, exceptie ridicată de Remus Boldijar în Dosarul nr. 7.172/197/2009 al Judecătoriei Brasov.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 7.172/197/2009, Judecătoria Brasov a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. 1 din Legea locuintei nr. 114/1996, exceptie ridicată de Remus Boldijar într-o cauză civilă având ca obiect evacuare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că reglementarea criticată este neconstitutională, deoarece permite evacuarea unei persoane care are în îngrijire un copil minor, fapt ce afectează dreptul de a avea o familie si de a locui împreună cu aceasta. Arată că astfel este lipsit de mijloacele de a acorda copilului său cele mai bune sanse de a reusi în viată, din cauza lipsei unei locuinte.

Judecătoria Brasov consideră că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată, reglementarea criticată fiind în concordantă cu normele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 25 alin. 1 din Legea locuintei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, potrivit cărora: “Evacuarea chiriasului se face numai pe baza unei hotărâri judecătoresti irevocabile.”

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 26 alin. (1) privind viata intimă, familială si privată, art. 27 alin. (1) privind inviolabilitatea domiciliului, art. 29 alin. (6) referitoare la libertatea constiintei si ale art. 48 alin. (1) privind familia.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că sustinerile autorului sunt neîntemeiate.

Astfel, prin Decizia nr. 310/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 7 aprilie 2009, Curtea a retinut că, potrivit prevederilor art. 23 din Legea locuintei nr. 114/1996, “în cazul în care părtile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriasul este obligat să părăsească locuinta la expirarea termenului contractual. Astfel, dacă pentru contractele în cauză nu a operat prorogarea legală (astfel cum s-a întâmplat în cazul contractelor de închiriere prelungite de drept conform Legii nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafete locative), la expirarea termenului prevăzut în contract încetează dreptul de folosintă al chiriasului, instanta urmând să dispună evacuarea lui. Reînnoirea contractului de închiriere putea interveni însă numai prin conventia părtilor, întelegerea lor în acest sens putând fi expresă sau tacită, aceasta din urmă rezultând din folosinta locuintei de către chirias, dacă locatorul nu s-a opus continuării raporturilor de locatiune prin anuntarea concediului înainte de expirarea termenului contractual sau dacă relocatiunea tacită nu a fost exclusă printr-o clauză expresă din contractul initial. Prin urmare, conform prevederilor criticate, după expirarea termenului contractual, locatorul are dreptul să pună capăt raporturilor de închiriere oricând si neconditionat, cerând evacuarea chiriasului”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. 1 din Legea locuintei nr. 114/1996, exceptie ridicată de Remus Boldijar în Dosarul nr. 7.172/197/2009 al Judecătoriei Brasov.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 197

din 10 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti” si a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti” si a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare, exceptie ridicată de Maria Hajas în Dosarul nr. 4.118/55/2009 ai Tribunalului Arad - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.


Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 4.118/55/2009, Tribunalul Arad - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti” si a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare, exceptie ridicată de Maria Hajas într-o cauză civilă având ca obiect fond funciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textele de lege criticate împiedică reconstituirea dreptului de proprietate prin crearea unui tratament juridic privilegiat în favoarea unor categorii de institutii, în detrimentul altor persoane. De asemenea, consideră că prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 aduc atingere principiului neretroactivitătii legii civile, în măsura în care se aplică inclusiv cererilor de reconstituire validate prin hotărâri ale comisiilor de fond funciar, adoptate anterior intrării în vigoare a legii. Apreciază că o astfel de interventie legislativă adoptată în cursul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate si nefinalizată aduce atingere art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, aspect retinut de Curtea Europeană în Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronuntată în Cauza Zielinski, Pradal, Gonzales si altii împotriva Frantei.

Tribunalul Arad - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată, reglementarea criticată fiind în concordantă cu normele constitutionale si conventionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că reglementarea criticată este constitutională, fiind conformă cu dispozitiile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 35 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, si cele ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti” si a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 30 martie 2009. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 35 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991: “Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele si statiunile de cercetări stiintifice, agricole si silvice, destinate cercetării si producerii de seminte si material săditor din categorii biologice superioare si a animalelor de rasă, precum si din administrarea Institutului pentru Testarea si înregistrarea Soiurilor de Plante de Cultură si a centrelor sale teritoriale apartin domeniului public si rămân în administrarea acestora. În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul, la propunerea Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, va delimita suprafetele de teren strict necesare cercetării si producerii de seminte si material săditor din categorii biologice superioare si animalelor de rasă si pe cele destinate productiei, din administrarea institutelor si statiunilor de cercetare si productie agricolă.”;

- Art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009:

“Terenurile date în administrarea institutiilor si unitătilor de cercetare-dezvoltare de drept public sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile si nu pot fi scoase din proprietatea publică si din administrarea unitătilor de cercetare-dezvoltare din agricultură si silvicultură decât prin lege, exceptând terenurile prevăzute la art. 6 alin. (3).”

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile si celor ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi. Totodată, este invocată si înfrângerea dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că nu pot fi primite sustinerile autorului acesteia referitoare la faptul că terenurile aflate în perimetrul institutiilor enumerate la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 si în Legea nr. 45/2009 nu se retrocedează si rămân în administrarea acestor institutii. Autorul consideră că păstrarea acestor terenuri, pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, în administrarea unor institutii specializate ar fi acceptabilă numai după ce vor fi solutionate toate cererile de reconstituire, nicidecum de a se înlătura ab initio retrocedarea lor.

Curtea constată că, asa cum reiese din actele dosarului, suprafata de teren asupra căreia se solicită reconstituirea dreptului de proprietate se află în proprietatea publică a statului si în administrarea Agentiei Domeniilor Statului, respectiv în administrarea Statiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Cresterea Bovinelor Arad.

Potrivit art. 10 alin. (8) din Regulamentul privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente se face în perimetrul unitătilor de cercetare-dezvoltare pe terenuri agricole care nu sunt indispensabile cercetării.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 45/2009, terenurile apartinând fostilor proprietari, dar indispensabile activitătii de cercetare-dezvoltare-inovare, colectiile de material biologic, loturi demonstrative, suprafete destinate producerii de sământă si material de plantat din verigi superioare, testări tehnologice si terenurile pentru producerea furajelor necesare animalelor de experientă si productie, plantatii cu rol în ameliorare, parcele amenajate special pentru experimentări multianuale rămân în administrarea unitătilor de profil. Reconstituirea dreptului de proprietate se face pe alte amplasamente dacă există teren la nivelul comisiilor locale sau persoanele îndreptătite sunt despăgubite prin echivalent, potrivit legilor fondului funciar.

În acest context, Curtea constată că textele de lege care reglementează regimul juridic al acestor terenuri dispun pentru viitor, fiind conforme cu principiile neretroactivitătii legii civile si egalitătii în drepturi, dat fiind că aceste prevederi legale nu creează privilegii sau discriminări si nici inegalităti în fata legii si a autoritătilor publice, ci se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută de ipoteza normei legale.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti” si a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare, exceptie ridicată de Maria Hajas în Dosarul nr. 4.118/55/2009 al Tribunalului Arad - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 198

din 10 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 si art. 1021 din Codul civil

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 si art. 1021 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Altius Pro” - S.R.L. în Dosarul nr. 8.730/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 8.730/303/2009, Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 si art. 1021 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Altius Pro” - S.R.L. Într-o cauză civilă având ca obiect reziliere contract - pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 969 din Codul civil permit ca persoanele private să stabilească conventii care să aibă putere de lege, fiind înfrântă astfel vointa legiuitorului si aducându-se atingere dreptului de legiferare al Parlamentului.

De asemenea, consideră că prevederile art. 1020 si art. 1021 din Codul civil sunt neconstitutionale si aduc atingere principiului egalitătii cetătenilor în fata legii, deoarece instituie premisa încetării unilaterale a unui contract de către una dintre părti, cealaltă parte contractantă având o pozitie inferioară, creând astfel o situatie discriminatorie. Cu atât mai mult, arată că, pe lângă posibilitatea unei părti de a solicita încetarea unui contract fără vointa celeilalte părti, aceasta are posibilitatea de a împovăra cealaltă parte prin obligarea la plata de prestatii suplimentare, daune-interese, care excedează întelegerii lor.

Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti - Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În sustinerea acestui punct de vedere este invocată jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, si anume deciziile nr. 311/2009 si nr. 604/2009, respectiv deciziile nr. 1.347/2008 si nr. 24/2009.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 969, art. 1020 si art. 1021 din Codul civil, care au următorul continut:

- Art. 969: “Conventiile legal făcute au putere de lege între părtile contractante.

Ele se pot revoca prin consimtământul mutual sau din cauze autorizate de lege.”;

- Art. 1020: “Conditia rezolutorie este subînteleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părti nu îndeplineste angajamentul său.”;

- Art. 1021: “într-acest caz, contractul nu este desfiintat de drept. Partea în privinta căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa conventia, când este posibil, sau să-i ceară desfiintarea, cu daune de interese. Desfiintarea trebuie să se ceară înaintea justitiei, care, după circumstante, poate acorda un termen părtii actionate.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în drepturi si celor ale art. 61 alin. (1) potrivit cărora “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si cu motivări similare.

Astfel, în ceea ce priveste prevederile art. 969 din Codul civil, prin Decizia nr. 1.347/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, si Decizia nr. 1.111/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010, Curtea a statuat că acest text de lege “consacră principii importante ale dreptului civil român - principiul fortei obligatorii a conventiilor civile «pacta sunt servanda», principiul libertătii contractuale, principiul relativitătii efectelor conventiilor si principiul irevocabilitătii actului juridic civil”.

Analizând motivele de neconstitutionalitate invocate de autor, Curtea a constatat că “încheierea unei conventii fiind guvernată de principiul libertătii contractuale, părtile pot să determine, prin vointa lor, clauzele contractuale si efectele pe care acestea urmează să le producă, conform unei cauze morale si licite. Conventia astfel încheiată se impune părtilor întocmai ca legea, având caracter obligatoriu, iar nu facultativ”.

Cu privire la prevederile art. 1020 si art. 1021 din Codul civil, Curtea a constatat că textele de lege criticate reglementează două forme de sanctionare a neexecutării obligatiei de către o parte contractuală, si anume rezolutiunea sau rezilierea contractului, după cum contractul este cu executare uno ictu sau contract cu executare succesivă.

În acest context, Curtea constată că nu pot fi primite criticile autorului exceptiei privind neconstitutionalitatea prevederilor art. 1020 si art. 1021 din Codul civil, deoarece, asa cum Curtea a statuat prin Decizia nr. 24 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, “pentru neexecutarea culpabilă a unor obligatii contractuale, se recunoaste părtii care si-a executat sau este gata să-si execute obligatiile posibilitatea de a alege între executarea silită si încetarea contractului prin rezolutiune, respectiv reziliere, în cazul când cealaltă parte nu-si execută obligatiile sale contractuale, legiuitorul realizând astfel un echilibru între principiul fortei obligatorii a contractului si principiul executării în natură si cu bună-credintă a obligatiilor asumate.

Garantia acestui echilibru este dată tocmai de competenta instantei judecătoresti, reglementată prin teza ultimă a art. 1021 din Codul civil, de a aprecia asupra posibilitătii părtii creditoare de a cere rezolutiunea sau rezilierea, acordând un termen de gratie, în situatiile în care apreciază că este posibilă executarea în natură a obligatiilor debitorului sau de a respinge actiunea când debitorul si-a executat obligatiile în cursul procesului”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 si art. 1021 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Altius Pro” - S.R.L. în Dosarul nr. 8.730/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 203

din 10 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 si art. 1021 din Codul civil, precum si a celor ale art. 24 si art. 25 din Legea locuintei nr. 114/1996

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 si art. 1021 din Codul civil, precum si a celor ale art. 24 si art. 25 din Legea locuintei nr. 114/1996, exceptie ridicată de Cornelia Lupu în Dosarul nr. 418/257/2010 al Judecătoriei Medias.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, si anume deciziile nr. 24/2009 si nr. 311/2009.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 418/257/2010, Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 si art. 1021 din Codul civil, precum si a celor ale art. 24 si art. 25 din Legea locuintei nr. 114/1996, exceptie ridicată de Cornelia Lupu într-o cauză civilă având ca obiect reziliere contract, evacuare si pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 969 din Codul civil permit ca persoane private să stabilească conventii care să aibă putere de lege, fiind înfrântă astfel vointa legiuitorului si aducându-se atingere dreptului de legiferare al Parlamentului. De asemenea, consideră că prevederile art. 1020 si art. 1021 din Codul civil sunt neconstitutionale, deoarece orice transfer de proprietate determinat de o altă cauză decât vointa părtilor sau executarea silită reprezintă o încălcare a principiului garantării dreptului de proprietate. În ceea ce priveste prevederile art. 24 si art. 25 din Legea locuintei nr. 114/1996, acestea sunt considerate a fi neconstitutionale, prin excluderea garantiei păstrării calitătii de chirias si pentru viitor, în aceeasi locuintă si în lipsa garantării de către stat a asigurării unei alte locuinte corespunzătoare. Prin aceasta se creează un tratament discriminator în raport cu alti chiriasi, protejati de acte normative anterioare, precum Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat sau Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie, prin care acestia au achizitionat locuintele la preturi rezonabile. De asemenea, sustine că prin conditionarea, de către lege, a păstrării dreptului locativ de îndeplinirea anumitor conditii, cum sunt cele instituite prin Legea nr. 114/1996, se încalcă libertatea contractuală si principiul consensualismului.

Judecătoria Medias consideră exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor din Codul civil, ca fiind inadmisibilă, iar în ceea ce priveste textele din Legea nr. 114/1996, ca neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 969, art. 1020 si art. 1021 din Codul civil, precum si cele ale art. 24 si art. 25 din Legea locuintei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997.

Textele de lege criticate au următorul continut:

- Art. 969 din Codul civil: “Conventiile legal făcute au putere de lege între părtile contractante.

Ele se pot revoca prin consimtământul mutual sau din cauze autorizate de lege.”;

- Art. 1020 din Codul civil: “Conditia rezolutorie este subînteleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părti nu îndeplineste angajamentul său.”;

- Art. 1021 din Codul civil: jntr-acest caz, contractul nu este desfiintat de drept. Partea în privinta căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa conventia, când este posibil, sau să-i ceară desfiintarea, cu daune de interese. Desfiintarea trebuie să se ceară înaintea justitiei, care, după circumstante, poate acorda un termen părtii actionate.”;

- Art. 24 din Legea locuintei nr. 114/1996:

“Rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se face în următoarele conditii:

a) la cererea chiriasului, cu conditia notificării prealabile într-un termen de minimum 60 de zile;

b) la cererea proprietarului, atunci când:

- chiriasul nu a achitat chiria cel putin 3 luni consecutiv;

- chiriasul a pricinuit însemnate stricăciuni locuintei, clădirii în care este situată aceasta, instalatiilor, precum si oricăror alte bunuri aferente lor, sau dacă înstrăinează fără drept părti ale acestora;

- chiriasul are un comportament care face imposibilă convietuirea sau împiedică folosirea normală a locuintei;

- chiriasul nu a respectat clauzele contractuale;

c) la cererea asociatiei de proprietari, atunci când chiriasul nu si-a achitat obligatiile ce-i revin din cheltuielile comune pe o perioadă de 3 luni, dacă au fost stabilite, prin contractul de închiriere, în sarcina chiriasului.”;

- Art. 25 din Legea locuintei nr. 114/1996: “Evacuarea chiriasului se face numai pe baza unei hotărâri judecătoresti irevocabile.

Chiriasul este obligat la plata chiriei prevăzute în contractul de închiriere, până la data executării efective a hotărârii de evacuare.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 care consacră accesul liber la justitie, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 51 alin. (4) referitoare la dreptul de petitionare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 61 alin. (1) potrivit cărora “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării”, art. 120 alin. (1) referitoare la principii de bază (Administratia publică locală), art. 124 privind înfăptuirea justitiei si art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) privind economia.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si având motivări similare.

Astfel, în ceea ce priveste prevederile art. 969 din Codul civil, prin Decizia nr. 1.347/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, si Decizia nr. 1.111/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010, Curtea a statuat că acest text de lege “consacră principii importante ale dreptului civil român - principiul fortei obligatorii a conventiilor civile «pacta sunt servanda», principiul libertătii contractuale, principiul relativitătii efectelor conventiilor si principiul irevocabilitătii actului juridic civil”.

Analizând motivele de neconstitutionalitate invocate de autor, Curtea a constatat că încheierea unei conventii, fiind guvernată de principiul libertătii contractuale, părtile pot să determine, prin vointa lor, clauzele contractuale si efectele pe care acestea urmează să le producă, conform unei cauze morale si licite. Conventia astfel încheiată se impune părtilor întocmai ca legea, având caracter obligatoriu, iar nu facultativ.

Cu privire la prevederile art. 1020 si art. 1021 din Codul civil, Curtea a constatat că textele de lege criticate reglementează două forme de sanctionare a neexecutării obligatiei de către o parte contractuală, si anume rezolutiunea sau rezilierea contractului, după cum contractul este cu executare uno ictu sau contract cu executare succesivă.

În acest context, Curtea constată că nu pot fi primite criticile autorului exceptiei privind neconstitutionalitatea prevederilor art. 1020 si art. 1021 din Codul civil, deoarece, asa cum Curtea a statuat prin Decizia nr. 24 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, “pentru neexecutarea culpabilă a unor obligatii contractuale, se recunoaste părtii care si-a executat sau este gata să-si execute obligatiile posibilitatea de a alege între executarea silită si încetarea contractului prin rezolutiune, respectiv reziliere, în cazul când cealaltă parte nu-si execută obligatiile sale contractuale, legiuitorul realizând astfel un echilibru între principiul fortei obligatorii a contractului si principiul executării în natură si cu bună-credintă a obligatiilor asumate. Garantia acestui echilibru este dată tocmai de competenta instantei judecătoresti, reglementată prin teza ultimă a art. 1021 din Codul civil, de a aprecia asupra posibilitătii părtii creditoare de a cere rezolutiunea sau rezilierea, acordând un termen de gratie, în situatiile în care apreciază că este posibilă executarea în natură a obligatiilor debitorului sau de a respinge actiunea când debitorul si-a executat obligatiile în cursul procesului”.

Referitor la pretinsa neconstitutionalitate a textelor de lege din Legea locuintei nr. 114/1996, Curtea constată că sustinerile autorului sunt neîntemeiate, invocarea dispozitiilor constitutionale ale art. 44 referitoare la garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate privată neavând relevantă în prezenta cauză. Astfel, în jurisprudenta sa, în acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Fernandez-Molina Gonzales s.a. contra Spaniei din 18 octombrie 2002), Curtea a statuat că dispozitiile privind garantarea si ocrotirea proprietătii se aplică numai titularilor dreptului de proprietate; or, în prezenta cauză, autorul exceptiei nu are calitate de proprietar, ci de chirias.

În ceea ce priveste sustinerea că “prin excluderea garantiei păstrării calitătii de chirias si pentru viitor, în aceeasi locuintă” si “în lipsa garantării de către stat a asigurării unei alte locuinte corespunzătoare” se creează un tratament discriminator în raport cu alti chiriasi, protejati de acte normative anterioare, prin care acestia au achizitionat locuintele la preturi rezonabile, prin Decizia nr. 1.059/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 august 2009, Curtea a retinut că, potrivit art. 23 din Legea nr. 114/1996, în cazul în care părtile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriasul este obligat să părăsească locuinta la expirarea termenului contractual.

Astfel, dacă pentru contractele în cauză nu a operat prorogarea legală (astfel cum s-a întâmplat în cazul contractelor de închiriere prelungite de drept conform Legii nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafete locative), la expirarea termenului prevăzut în contract încetează dreptul de folosintă al chiriasului, instanta urmând să dispună evacuarea lui. Curtea a constatat că acest aspect nu este de natură să genereze obligatia statului de a asigura o locuintă chiriasului evacuat la expirarea termenului contractual, cu atât mai mult cu cât statul este tert fată de raportul contractual intervenit între chirias si locator.

Potrivit jurisprudentei sale, principiul egalitătii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. În spetă, nu se poate sustine o egalitate de situatii în care se află chiriasii unor locuinte construite din fondurile statului sau ale unitătilor economice ori bugetare de stat, asupra cărora acesta din urmă poate dispune prelungirea contractelor de închiriere sau vânzarea locuintelor către locatari, pe de o parte, si chiriasii altor categorii de locuinte, cărora le este opozabil regimul juridic reglementat de Legea locuintei nr. 114/1996.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.


Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 si art. 1021 din Codul civil, precum si a celor ale art. 24 si art. 25 din Legea locuintei nr. 114/1996, exceptie ridicată de Cornelia Lupu în Dosarul nr. 418/257/2010 al Judecătoriei Medias.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 213

din 15 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, exceptie ridicată de Dan Grigore în Dosarul nr. 40.024/3/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, sens în care arată că aspectele invocate de autorul acesteia nu reprezintă o veritabilă critică de neconstitutionalitate, ci tind spre modificarea textului de lege.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 40.024/3/2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, exceptie ridicată de Dan Grigore într-o cauză civilă având ca obiect pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate nu permit valorificarea unui drept fundamental, si anume protectia proprietătii industriale, reprezentând unul dintre aspectele importante ale dreptului de proprietate. Astfel, apreciază că prevederea criticată nu instituie proceduri si garantii adecvate care să recunoască, să garanteze si să protejeze dreptul de proprietate industrială în toate componentele sale, în special cele patrimoniale. Arată că o reglementare echitabilă trebuia să instituie despăgubiri si pentru inventiile născute sau exploatate anterior anului 1990, dar brevetate ulterior.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală consideră că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată, reglementarea criticată fiind în concordantă cu normele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 4 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 sunt constitutionale. În acest sens, arată că reglementarea criticată priveste persoanele titulare ale unui drept de proprietate industrială protejat printr-un brevet de inventie acordat de statul român si succesorii lor în drept, detinut în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. De fapt, se arată că autorul exceptiei doreste ca beneficiul reparatiei să fie acordat si pentru inventiile ale căror drepturi s-au născut în temeiul unor reglementări anterioare, si anume Legea nr. 62/1974 privind inventiile si inovatiile brevetate anterior, aspect ce excedează controlului de constitutionalitate.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 4 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 20 iulie 2005, prevederi care au fost introduse prin art. I pct. 1 din Legea nr. 214/2008 pentru completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 28 octombrie 2008.

Textul de lege criticat prevede că:

- Art. 4: “Au calitatea de a cere aplicarea măsurilor, procedurilor si repararea daunelor următoarele persoane:[...]

c) persoanele titulare ale unui drept de proprietate industrială protejat printr-un brevet de inventie acordat de statul român si succesorii lor în drept, detinut în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, cărora le-au fost încălcate drepturile patrimoniale conferite de brevet prin exploatarea inventiei în mod abuziv, fără consimtământul titularului sau prin orice fapte de încălcare a drepturilor acestuia.”

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internationale, art. 21 privind accesul liber la justitie, raportat la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 44 alin. (1) referitoare la protectia proprietătii private si celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 a fost emisă în scopul combaterii fenomenului de contrafacere a obiectelor de proprietate industrială si în interesul titularilor drepturilor de proprietate industrială, si pentru respectarea art. 53 din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, referitor la aplicabilitatea actelor institutiilor Uniunii Europene.

Din cuprinsul Legii nr. 214/2005, de completare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2005, Curtea retine că la determinarea perioadei înăuntrul căreia un brevet, dintre cele prevăzute la art. 4 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 trebuia să fie exploatat, nu se va tine seama de perioada dintre instaurarea regimului comunist în România si intrarea în vigoare a prezentei legi, perioadă care va fi considerată ca o prelungire în mod automat a termenului de revendicare a drepturilor decurgând din brevetul de inventie.

Mai mult, Curtea observă că Legea nr. 214/2005 prevede că “în raporturile juridice privind persoanele prevăzute la art. 4 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005, cu modificările ulterioare, care nu au putut să introducă sau să continue o actiune juridică ori să îndeplinească formalitătile necesare pentru valorificarea drepturilor lor ca urmare a măsurilor si a legislatiei restrictive impuse de regimul comunist instaurat în România după 6 martie 1945, toate termenele de prescriptie sau de limitare a dreptului de a introduce ori de a continua o actiune juridică sau de a lua măsuri de conservare vor fi considerate ca fiind suspendate, indiferent dacă aceste termene au început să curgă înainte sau după data de 6 martie 1945. Aceste termene vor reîncepe să curgă de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Totodată, Curtea retine că în art. 41 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005, articol introdus prin art. I pct. 2 din Legea nr. 214/2005, se prevede că actiunile în justitie formulate de persoanele prevăzute la art. 4 lit. c) sunt scutite de la plata taxelor de timbru.

De altfel, din argumentarea exceptiei, Curtea constată că, de fapt, autorul acesteia este nemultumit de modalitatea de reglementare a drepturilor izvorâte din brevetul asupra căruia pretinde drepturi, respectiv pentru neacordarea beneficiului reparatiei si pentru inventiile născute sau exploatate anterior anului 1990, dar brevetate ulterior. Curtea apreciază însă că această împrejurare tine de aplicarea si interpretarea legii de către instantă, aspect ce excedează controlului de constitutionalitate.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, exceptie ridicată de Dan Grigore în Dosarul nr. 40.024/3/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora


 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

 

ORDIN

privind modalitătile tehnice de identificare, transmitere si solicitare a actelor si datelor care dovedesc veniturile necesare revizuirii pensiilor, utilizate în unitătile Ministerului Administratiei si Internelor

 

Având în vedere prevederile art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de apărare, ordine publică si sigurantă natională,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul administratiei si internelor emite următorul ordin:

Art. 1. - Prezentul ordin stabileste modalitătile tehnice de identificare, transmitere si solicitare a actelor si datelor care dovedesc veniturile necesare revizuirii pensiilor, utilizate în unitătile Ministerului Administratiei si Internelor, în termenul stabilit la art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de apărare, ordine publică si sigurantă natională, a activitătii de revizuire a pensiilor militare de stat, pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor, recalculate conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Art. 2. - (1) în vederea desfăsurării procesului de identificare a actelor si datelor care dovedesc veniturile necesare revizuirii pensiilor, Casa de pensii sectorială a Ministerului Administratiei si Internelor, denumită în continuare Casa de pensii sectorială, întocmeste, pe baza înregistrărilor proprii, în format electronic, în termen de 3 zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin, un fisier cuprinzând datele cu caracter personal privind beneficiarii pensiilor aflate în plată, recalculate conform Legii nr. 119/2010.

(2) Fisierul prevăzut la alin. (1) contine, în situatia în care acestea se regăsesc în evidenta Casei de pensii sectoriale, informatii pentru identificarea actelor si datelor care dovedesc veniturile necesare revizuirii pensiilor, respectiv următoarele date cu caracter personal ale pensionarilor:

a) numele si prenumele;

b) codul numeric personal;

c) adresa actuală de domiciliu;

d) data privind trecerea în rezervă sau direct în retragere ori încetarea raporturilor de serviciu;

e) informatii privind arma în care au activat înainte de pensionare.

(3) în fisierul prevăzut la alin. (1) vor fi marcati distinct de către Casa de pensii sectorială beneficiarii de pensii pentru care au fost depuse si procesate actele doveditoare ale veniturilor realizate lunar.

(4) Fisierul prevăzut la alin. (1) va cuprinde si informatiile detinute privind beneficiarii pensiilor de urmas, respectiv:

a) numele si prenumele urmasului si ale titularului sustinător;

b) codul numeric personal al urmasului;

c) adresa actuală de domiciliu a urmasului;

d) gradul militar al titularului sustinător;

e) data decesului titularului sustinător;

f) informatii privind arma în care a activat înainte de pensionare/deces titularul sustinător.

(5) Fisierul prevăzut la alin. (1) se comunică Directiei generale management resurse umane din cadrul ministerului, iar în cazul în care există informatii potrivit cărora beneficiarii pensiilor au trecut în rezervă sau direct în retragere ori au încetat raporturile de serviciu din unităti ale altor institutii din sistemul de apărare, ordine publică si sigurantă natională, Casa de pensii sectorială va transmite aceste informatii institutiilor respective în vederea identificării actelor si datelor care dovedesc veniturile necesare revizuirii pensiilor.

(6) în termen de două zile de la primirea fisierului prevăzut la alin. (1), Directia generală management resurse umane, prin sistemul informatic si de comunicatii propriu, pune la dispozitia inspectoratelor generale/similare si inspectoratelor/unitătilor teritoriale situatia nominală a beneficiarilor pensiilor aflate în plată la Casa de pensii sectorială, în vederea identificării, din oficiu, a persoanelor ale căror pensii se revizuiesc si ale căror dosare personale se regăsesc în arhiva proprie.

Art. 3. - (1) Directia generală management resurse umane, inspectoratele generale/similare si inspectoratele/unitătile teritoriale procedează la consultarea fisierului prevăzut la art. 2 alin. (1) si revendică/marchează, în termen de 10 zile de la data punerii la dispozitie a situatiei prevăzute la art. 2 alin. (6), beneficiarii de pensii ale căror dosare personale se află în arhiva proprie.

(2) Prin exceptie de la alin. (1), pentru structurile centrale ale inspectoratelor generale si Directia Generală de Politie a Municipiului Bucuresti, termenul de consultare/revendicare este de 20 de zile de la data punerii la dispozitie a situatiei prevăzute la art. 2 alin. (6).

(3) în cazul unitătilor desfiintate, revendicarea/marcarea beneficiarilor pensiilor se efectuează de către Directia generală management resurse umane pentru unitătile care au făcut parte din aparatul central si care nu au avut structuri de resurse umane, respectiv de către structurile centrale de resurse umane din cadrul inspectoratelor generale/similare.

Art. 4. - (1) în termen de 3 zile de la data finalizării activitătii de revendicare/marcare, Directia generală management resurse umane transmite în format electronic la Casa de pensii sectorială fisierul prevăzut la art. 2 alin. (1), completat cu informatii privind unitătile din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor care au revendicat/marcat beneficiarii de pensii.

(2) Casa de pensii sectorială, pe baza dosarelor personale de pensie existente în arhiva proprie, analizează informatiile din fisierul prevăzut la alin. (1) si identifică unitătile de unde beneficiarii pensiilor au fost trecuti în rezervă sau direct în retragere, respectiv au încetat raporturile de serviciu.

(3) După identificarea unitătilor de unde beneficiarii pensiilor au fost trecuti în rezervă sau direct în retragere, respectiv au încetat raporturile de serviciu, precum si/sau a unitătilor care au întocmit dosarele personale de pensie, Casa de pensii sectorială transmite datele detinute, integrate într-un fisier, până la data de 10 iunie 2011, către Directia generală management resurse umane în vederea identificării actelor si datelor care dovedesc veniturile necesare revizuirii pensiilor.

(4) Directia generală management resurse umane, prin sistemul informatic si de comunicatii propriu, pune la dispozitia inspectoratelor generale/similare si inspectoratelor/unitătilor teritoriale, în termen de două zile de la primirea fisierului prevăzut la alin. (3), datele primite de la Casa de pensii sectorială.

Art. 5. - (1) După revendicarea/marcarea beneficiarilor de pensii, Directia generală management resurse umane si structurile de resurse umane din inspectoratele generale/similare si inspectoratele/unitătile teritoriale procedează la întocmirea fiselor individuale cuprinzând informatiile necesare identificării actelor si datelor care dovedesc veniturile necesare revizuirii pensiilor.

(2) Fisele individuale întocmite potrivit alin. (1) se comunică, în termen de maximum 30 de zile de la data finalizării activitătii de revendicare/marcare, structurilor financiar-contabile din cadrul unitătilor Ministerului Administratiei si Internelor si, după caz, celor din cadrul institutiilor din sistemul de apărare, ordine publică si sigurantă natională, care au asigurat plata drepturilor salariale pe perioada activitătii profesionale ori care detin în arhivă statele de plată/alte documente, în vederea identificării actelor si datelor necesare revizuirii pensiilor.

(3) Activitatea privind identificarea veniturilor prevăzută la alin. (2) se desfăsoară cu sprijinul structurilor detinătoare de arhive.

Art. 6. - (1) Structurile financiar-contabile din cadrul inspectoratelor generale/similare si inspectoratelor/unitătilor teritoriale care au asigurat plata drepturilor salariale pentru anumite perioade de activitate profesională desfăsurată de beneficiarii pensiilor identifică si extrag actele si datele care dovedesc veniturile realizate lunar de acestia pentru perioadele respective.

(2) Prin exceptie de la alin. (1), actele doveditoare ale veniturilor realizate lunar pot fi întocmite/eliberate de structurile financiar-contabile ale unitătilor ce le detin în păstrare sau de structurile unitătilor de unde au trecut în rezervă/direct în retragere ori au încetat raporturile de serviciu beneficiarii pensiilor.

(3) Structurile financiar-contabile vor transmite actele si datele care dovedesc veniturile realizate lunar la structurile de resurse umane care au solicitat aceste documente, urmând ca procesul să fie finalizat până la data de 31 august 2011.

(4) Actele si datele doveditoare privind veniturile realizate lunar, transmise de structurile financiar-contabile, se centralizează de către structurile de resurse umane din inspectoratele generale/similare si inspectoratele/unitătile teritoriale care au solicitat aceste documente, pentru beneficiarii pensiilor care au fost trecuti în rezervă sau direct în retragere, respectiv au încetat raporturile de serviciu din aceste structuri.

(5) Informatiile privind veniturile realizate lunar rezultate din documentele prevăzute la alin. (4) se implementează în format electronic prin intermediul programului informatic al Grupului de proiectare programe informatice în domeniul financiar contabil din subordinea Directiei generale financiare, urmând ca procesul să fie finalizat până la data de 15 septembrie 2011.

(6) Săptămânal, în fiecare zi de luni, unitătile realizează exportul fisierelor din programul informatic prevăzut la alin. (5) si le transmit centralizat la Directia generală management resurse umane prin sistemul informatic si de comunicatii gestionat de această directie.

(7) Operatiunea de export a fisierelor prevăzută la alin. (6) se realizează numai în cazul beneficiarilor de pensii pentru care sunt introduse toate veniturile realizate lunar sau, în lipsa acestora, gradele militare detinute aferente perioadelor de activitate profesională pentru care nu au fost identificate venituri.

(8) Săptămânal, în fiecare zi de marti, Directia generală management resurse umane transmite fisierele mentionate la alin. (6) către serverul Directiei generale financiare.

(9) În cazul beneficiarilor de pensii prevăzuti la art. 2 alin. (3), actele si datele doveditoare ale veniturilor realizate lunar si/sau istoricul gradelor militare detinute aferente perioadelor de activitate profesională pentru care nu au fost identificate venituri se transmit la Casa de pensii sectorială în formă scrisă, în original sau copie certificată, după caz, de către structurile de resurse umane din unitătile de la care au fost trecuti în rezervă sau direct în retragere, respectiv au încetat raporturile de serviciu, până la data de 15 mai 2011, fără a urma procedurile prevăzute la alin. (5)-(8).

Art. 7. - (1) Pentru perioadele în care beneficiarii pensiilor care au fost trecuti în rezervă sau direct în retragere, respectiv au încetat raporturile de serviciu din cadrul unitătilor ce au făcut sau fac parte din aparatul central al Ministerului Administratiei si Internelor, respectiv din cadrul inspectoratelor generale/similare si inspectoratelor/unitătilor teritoriale, au desfăsurat activitate profesională în cadrul unor institutii din sistemul de apărare, ordine publică si sigurantă natională, Directia generală management resurse umane si structurile de resurse umane, după caz, solicită informatiile, actele si datele care dovedesc veniturile necesare revizuirii pensiilor, astfel:

a) în cazul Ministerului Apărării Nationale, la Serviciul istoric al armatei;

b) în cazul celorlalte institutii din sistemul de apărare, ordine publică si sigurantă natională, la directiile de resurse umane din cadrul structurilor centrale a institutiilor respective.

(2) în cazul în care actele si datele care dovedesc veniturile necesare revizuirii pensiilor pentru beneficiarii care au fost trecuti în rezervă sau direct în retragere, respectiv au încetat raporturile de serviciu din cadrul unitătilor/entitătilor ce au făcut sau fac parte din aparatul central al Ministerului Administratiei si Internelor, respectiv din cadrul inspectoratelor/unitătilor/ entitătilor, au fost predate la alte institutii/unităti din sistemul de apărare, ordine publică si sigurantă natională, Directia generală management resurse umane si structurile de resurse umane, după caz, solicită informatiile, actele si datele necesare identificării actelor sau datelor respective, potrivit procedurii prevăzute la alin. (1).

Art. 8. - (1) Directia generală management operational, la solicitarea Secretariatului general, desfăsoară activităti pentru realizarea unei situatii privind identificarea unitătilor/entitătilor care fac parte sau au făcut parte din structura Ministerului Administratiei si Internelor.

(2) Secretariatul general desfăsoară activităti urgente în vederea elaborării, până la data de 30 aprilie 2011, a unei situatii referitoare la unitătile/entitătile care detin arhivele documentelor justificative care atestă plata veniturilor realizate lunar, pentru unitătile/entitătile care fac parte sau au făcut parte din structura Ministerului Administratiei si Internelor.

(3) în baza situatiilor prevăzute la alin. (1) si (2), Secretariatul general comunică tuturor unitătilor/entitătilor din cadrul ministerului care solicită acest lucru date privind arhivele documentelor justificative.

Art. 9. - (1) Actele si datele care dovedesc veniturile necesare revizuirii pensiilor întocmite de structurile financiar-contabile, transmise în format electronic către serverul Directiei generale financiare, prin intermediul programului informatic implementat de Grupul de proiectare programe informatice în domeniul financiar contabil al Directiei generale financiare, se expediază concomitent si în formă scrisă, în original sau copie certificată, de structurile de resurse umane din unitătile din care beneficiarii pensiilor au fost trecuti în rezervă sau direct în retragere, respectiv au încetat raporturile de serviciu, prin posta militară, la Casa de pensii sectorială, comunicând faptul că acestea au fost trimise si în format electronic.


(2) Pentru situatiile în care în actele si datele doveditoare privind veniturile lunare individuale nu au fost identificate venituri pentru anumite perioade de activitate profesională, structurile de resurse umane vor comunica în formă scrisă si istoricul gradelor militare detinute pentru perioadele respective, împreună cu actele prevăzute la alin. (1).

Art. 10. - În aplicarea dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 1/2011, pentru stabilirea modalitătilor tehnice de identificare, transmitere si solicitare a actelor si datelor care dovedesc veniturile necesare revizuirii pensiilor, între structurile financiare si/sau de resurse umane centrale ale institutiilor din sistemul de apărare, ordine publică si sigurantă natională se pot încheia protocoale.

Art. 11. - (1) Personalul Directiei generale management resurse umane, Directiei generale financiare si al Casei de pensii sectoriale din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor poate efectua actiuni de îndrumare si verificare în unitătile Ministerului Administratiei si Internelor asupra modului de punere în aplicare a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 1/2011 si a dispozitiilor aprobate prin prezentul ordin.

(2) în aplicarea prezentului ordin, Directia generală management resurse umane, Directia generală financiară, Directia generală management operational si Secretariatul general din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor pot emite precizări proprii sau comune, după caz, cu informarea reciprocă.

Art. 12. - (1) Sefii/Comandantii unitătilor/structurilor centrale si teritoriale din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor răspund de aplicarea dispozitiilor prezentului ordin, prin măsurile organizatorice dispuse, inclusiv prin planificarea desfăsurării activitătilor în ture, cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare.

(2) Sefii/Comandantii unitătilor/structurilor prevăzute la alin. (1), conectate la reteaua voce-date a Ministerului Administratiei si Internelor, dispun structurilor de comunicatii si tehnologia informatiei asigurarea tuturor măsurilor tehnice adecvate pentru asigurarea securitătii prelucrării datelor cu caracter personal si pentru accesarea sistemului informatic si de comunicatii gestionat de Directia generală management resurse umane, precum si pentru instalarea actualizărilor programului informatic al Grupului de proiectare programe informatice în domeniul financiar contabil din subordinea Directiei generale financiare.

(3) Prelucrările de date cu caracter personal efectuate în baza prezentului ordin se realizează cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 13. - Sunt si rămân abrogate Instructiunile ministrului administratiei si internelor nr. 191/2010 de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 august 2010.

Art. 14. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul administratiei si internelor,

Constantin-Traian Igas

 

Bucuresti, 12 aprilie 2011.

Nr. 74.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.