MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 266/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 266         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 15 aprilie 2011

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc

 

Decizia nr. 99 din 1 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 127/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si ale art. 2441 alin. (5) si art. 20669 alin. (6) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Decizia nr. 101 din 1 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri

 

Decizia nr. 149 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 501 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, introduse prin Legea nr. 1/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001

 

Decizia nr. 250 din 17 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911 si art. 915 din Codul de procedură penala

 

Decizia nr. 252 din 17 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911-916 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 301 din 1 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti si ale art. 27 din Codul de procedură civilă


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 14

din 18 ianuarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, exceptie ridicată de Asociatia Organizatorilor si Producătorilor de Jocuri de Noroc din România în Dosarul nr. 8.853/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece prevederile de lege criticate nu dispun achitarea unei taxe pentru trecut, ci numai după intrarea în vigoare a acestora. Totodată, apreciază că nu sunt încălcate nici dispozitiile art. 115 alin. (4) din Constitutie prin emiterea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 8.853/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Asociatia Organizatorilor si Producătorilor de Jocuri de Noroc din România într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect obligare emitere act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât se conditionează mentinerea valabilitătii licentei pentru exploatarea jocurilor de noroc de plata unor taxe stabilite printr-un act normativ intrat în vigoare după obtinerea licentei. Respectarea principiului neretroactivitătii legii ar fi impus ca licentele valabile la data intrării în vigoare a noii ordonante de urgentă să îsi mentină valabilitatea până la expirarea termenului pentru care au fost acordate, cu obligatia plătii taxelor în vigoare la momentul acordării. Or, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 nu numai că stabileste un alt cuantum al taxelor - pentru licentele deja emise - dar schimbă întregul sistem de fiscalitate, în sensul că stabileste o taxă unică de autorizare în locul taxei pentru licentă, a timbrului social si a taxei pentru monumentele istorice.

Mai arată autorul exceptiei de neconstitutionalitate că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 încalcă si libera concurentă, deoarece impune operatorilor economici, prin art. 15 alin. (6), detinerea unui anumit număr de aparate, precum si stabilirea de limite de mijloace de joc (aparate) pe locatie. În acest fel sunt avantajati detinătorii de capitaluri, în timp ce micii întreprinzători vor fi lipsiti de posibilitatea de a-si mai desfăsura activitatea. Stabilirea unui număr de aparate pe locatii nu are nicio justificare economică si este contrară criteriului de profitabilitate al locatiilor respective, astfel cum este reglat de piată. În acest fel, actul normativ criticat actionează discretionar pe piată în directia limitării, restrângerii si denaturării concurentei.

De asemenea, sustine că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 contravine dispozitiilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, deoarece nu este rezultatul unei situatii extraordinare a cărei adoptare să nu fi putut fi amânată, iar motivarea urgentei din preambulul ordonantei de urgentă este strict formală.

În final, arată că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 încalcă prevederile constitutionale ale art. 139, precum si dispozitiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, deoarece este contrasemnată de ministrul turismului.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 se aplică actelor si faptelor ivite după adoptarea acesteia, fără să se aducă atingere actelor si faptelor ale căror efecte juridice au fost epuizate anterior emiterii actului normativ. Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 nu încalcă libera concurentă, întrucât reglementarea activitătii jocurilor de noroc este o atributie a statului, si nici dispozitiile art. 139 din Constitutie, deoarece nu vizează impozite, taxe sau alte venituri bugetare.

În final, instanta de judecată arată că ordonanta de urgentă a fost semnată de primul-ministru si contrasemnată de ministrul finantelor publice, viceprim-ministru, ministrul administratiei si internelor si ministrul turismului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, întrucât, potrivit dispozitiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009, licentele pentru exploatarea jocurilor de noroc acordate operatorilor economici până la data intrării în vigoare a ordonantei de urgentă mai sus mentionate îsi mentin valabilitatea până la data expirării, cu conditia plătii taxelor aferente autorizatiilor de exploatare a jocurilor de noroc la termenele si în cuantumul prevăzute de aceeasi ordonantă de urgentă. Prin urmare, dispozitiile de lege criticate reglementează pentru viitor o stare de drept născută anterior, stabilind modul de actiune în timpul ulterior intrării ei în vigoare. Totodată, fată de motivarea adoptării actului normativ criticat de către Guvern, apreciază că acesta îndeplineste exigentele prevăzute de art.J15 alin. (4) din Constitutie.

În ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate referitoare la art. 135 si art. 139 alin. (1) si (2) din Constitutie consideră că acestea nu pot fi primite deoarece taxele instituite de actul normativ criticat constituie o plată în considerarea unei contraprestatii din partea statului, constând în acordarea licentei pentru exploatarea jocurilor de noroc. În plus, actul normativ în discutie este expresia vointei legiuitorului, care este singurul abilitat să le stabilească, în valorificarea dreptului persoanei la liberă initiativă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009. Ulterior sesizării Curtii Constitutionale, aceasta a fost aprobată, cu modificări si completări, prin Legea nr. 246/2010 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 21 decembrie 2010, si a fost modificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitătii legii, ale art. 115 alin. (4) privind conditiile de adoptare a ordonantelor de urgentă, ale art. 135 alin. (1) privind libera concurentă si ale art. 139 privind impozitele, taxele si alte contributii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

1. Cu privire la critica de neconstitutionalitate extrinsecă, Curtea observă că Guvernul poate adopta: ordonante simple, în domenii care nu fac obiectul legilor organice, în baza unei legi speciale de abilitare, lege care va stabili, în mod obligatoriu, domeniul si data până la care se pot emite aceste ordonante, în temeiul art. 115 alin. (1)-(3) din Constitutie, si ordonante de urgentă, numai în situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, cu obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora, în temeiul art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală.

Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, pentru emiterea unei ordonante de urgentă este necesară existenta unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de vointa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Astfel, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, si prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a retinut implicatiile deosebirii terminologice dintre notiunea de “caz exceptional”, utilizat în conceptia art. 114 alin. (4) din Constitutie anterior revizuirii, si cea de “situatie extraordinară”, arătând că, desi diferenta dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obisnuit sau comun căruia îi dau expresie, este evidentă, acelasi legiuitor a simtit nevoia să o pună la adăpost de orice interpretare de natură să minimalizeze o atare diferentă, prin adăugarea sintagmei “a căror reglementare nu poate fi amânată”, consacrând, astfel in terminis imperativul urgentei reglementării.

Prin aceleasi decizii, Curtea a reamintit jurisprudenta sa pronuntată anterior revizuirii Legii fundamentale si a precizat că de esenta cazului exceptional este caracterul său obiectiv, în sensul că “existenta sa nu depinde de vointa Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reactioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonantei de urgentă” (Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998).

Curtea constată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 a fost adoptată - astfel cum reiese din preambulul acesteia - tinând seama că actele normative care reglementau activitatea de jocuri de noroc, având o vechime mare, nu mai corespundeau realitătilor economice, tehnice si mai ales conceptuale din domeniul jocurilor de noroc, iar aplicarea acestora în practică a demonstrat existenta necesitătii modificării si perfectionării acestor reglementări, pentru a răspunde cât mai bine cerintelor pietei specifice. Totodată, avându-se în vedere măsurile privind asigurarea surselor de finantare a dezvoltării economice si faptul că taxa de autorizare percepută organizatorilor de jocuri de noroc era neschimbată din anul 2000, Guvernul a considerat că se impunea modificarea nivelului de taxare a operatorilor economici din domeniul jocurilor de noroc.

Prin urmare, Curtea constată, pe de-o parte, că aceste împrejurări se încadrează în conceptul constitutional de “situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenta sa, iar, pe de altă parte, că urgenta a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonantei de urgentă criticate.

În final, Curtea retine că aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 prin Legea nr. 246/2010 nu poate avea relevantă în examinarea constitutionalitătii extrinseci a acestei ordonante de urgentă a Guvernului, deoarece, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale (a se vedea Decizia nr. 95/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006 si Decizia nr. 784/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009), aprobarea prin lege a unei ordonante de urgentă a Guvernului nu poate acoperi un eventual viciu de neconstitutionalitate extrinsecă a acesteia.

2. Referitor la criticile de neconstitutionalitate intrinsecă, si anume la pretinsa încălcare a principiului neretroactivitătii legii, consacrat constitutional prin art. 15 alin. (2), Curtea constată că această sustinere nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 27 alin. (1) din actul normativ criticat, licentele pentru exploatarea jocurilor de noroc acordate până la data intrării în vigoare a ordonantei de urgentă îsi mentin valabilitatea până la data expirării, cu conditia plătii taxelor aferente autorizatiilor de exploatare a jocurilor de noroc. Prin urmare, ceea ce se modifică este cuantumul taxelor aferente autorizatiilor de exploatare, iar nu conditiile de acordare a licentelor deja emise, acestea păstrându-si valabilitatea obtinută anterior intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009, până la data expirării lor. În consecintă, Curtea nu poate retine încălcarea principiului neretroactivitătii legii, deoarece dispozitiile criticate dispun numai pentru viitor, de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau de la o dată ulterioară prevăzută în cuprinsul lor, iar nu si pentru trecut.

În ceea ce priveste critica privind încălcarea principiului liberei concurente, prevăzut de dispozitiile art. 135 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea retine că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 12 din ordonanta de urgentă criticată, licenta de organizare a jocurilor de noroc se acordă operatorului economic care îndeplineste conditiile pentru organizarea activitătilor ce fac obiectul acestei ordonante de urgentă. Or, stabilirea prin lege a unui anumit număr de aparate de joc pe locatie nu reprezintă o limitare de natură să încalce libera concurentă, deoarece exercitarea accesului liber al persoanelor la o activitate economică este garantată “în conditiile legii”, iar acest acces nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertătii economice, legiuitorul având libertatea să impună reguli de disciplină economică. În acest sens, art. 10 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 prevede că pentru orice tipuri de jocuri de noroc organizate în conditiile stabilite prin ordonantă de urgentă mentionată mai sus este obligatorie detinerea licentei de organizare a jocurilor de noroc, respectiv a autorizatiei de exploatare a jocurilor de noroc.

Cu privire la art. 139 alin. (1) din Constitutie, potrivit căruia impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, Curtea constată că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 dau expresie acestei norme constitutionale, deoarece, potrivit art. 13 al acesteia, acordarea licentei de organizare a jocurilor de noroc, respectiv acordarea autorizatiei de exploatare a jocurilor de noroc se realizează cu perceperea de taxe, iar taxele percepute pentru obtinerea licentei de organizare a jocurilor de noroc si a autorizatiei de exploatare a jocurilor de noroc constituie venit la bugetul de stat. Totodată, ordonanta de urgentă criticată prevede că un procent de 5% din aceste taxe se alocă anual prin legea bugetului de stat, astfel: 1,5% la Fondul cinematografic si 3,5% pentru Programul National de Restaurare a Monumentelor Istorice.

În final, referitor la pretinsa încălcare a unor prevederi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, prin contrasemnarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 si de către ministrul turismului, Curtea constată că nici această sustinere nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, instanta de contencios constitutional asigură controlul constitutionalitătii legilor, adică respectarea prevederilor si principiilor constitutionale. Prin urmare, Curtea Constitutională nu se poate pronunta asupra eventualelor contradictii dintre prevederile a două sau mai multe acte normative.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, exceptie ridicată de Asociatia Organizatorilor si Producătorilor de Jocuri de Noroc din România în Dosarul nr. 8.853/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 ianuarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 99

din 1 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 127/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si ale art. 2441 alin. (5) si art. 20669 alin. (6) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 127/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si ale art. 2441 alin. (4), (5) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Elisa Oil” - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 16.974/55/2009 al Judecătoriei Arad.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 127/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal este neîntemeiată. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2441 alin. (4), (5) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, arată că acestea au fost abrogate, solutia legislativă regăsindu-se în prezent în dispozitiile art. 20669 alin. (6) si (7). În continuare, arată că aceste dispozitii se circumscriu obligatiei pozitive a statului, astfel cum este prevăzută de prevederile constitutionale ale art. 135 alin. (2) lit. a) si b).

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 24 martie 2010, pronuntată în Dosarul 16.974/55/2009, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 127/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si ale art. 2441 alin. (4), (5) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Elisa Oil” - S.R.L. din Arad.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 127/2008, în ansamblu, este neconstitutională, deoarece nu sunt respectate conditiile prevăzute de prevederile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, legiuitorul delegat nemotivând urgenta adoptării acestui act normativ. În ceea priveste dispozitiile art. 2441 alin. (4), (5) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, se arată că prin instituirea în sarcina operatorilor economici, care intentionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice, a obligatiei de înregistrare la autoritatea fiscală teritorială se încalcă principiul libertătii economice prevăzut de art. 45 din Constitutie.

Judecătoria Arad arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 127/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 16 octombrie 2008 si aprobată prin Legea nr. 164/2009, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 321 din 14 mai 2009. De asemenea, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si dispozitiile art. 2441 alin. (4), (5) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.

Dispozitiile art. 2441 alin. (4), (5) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma criticată de autorul exceptiei, au următorul continut:

“(4) Operatorii economici care intentionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice prevăzute la art. 175 alin. (3) lit. a)-e), sunt obligati să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială, conform procedurii si cu îndeplinirea conditiilor ce vor fi stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.

(5) Operatorii economici care desfăsoară activitatea de comercializare în sistem en detail de produse energetice prevăzute la art. 175 alin. (3) lit. a)-e) sunt obligati să îndeplinească procedura si conditiile stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală prevăzut la alin. (4), în termen de 90 de zile de la data publicării ordinului în Monitorul Oficial al României, Partea I.[...]

(7) Desfăsurarea activitătii de către operatorii economici prevăzuti la alin. (5), care nu îndeplinesc procedura si conditiile stabilite potrivit alin. (4), după termenul stabilit la alin. (5), constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare si oprirea activitătii de comercializare a produselor accizabile pe o perioadă de 1-3 luni.”

Dispozitiile art. 175 alin. (3) lit. a)-e), la care fac referire prevederile art. 2441 alin. (4) si (5), dispuneau asupra categoriei produselor energetice pentru care se datorează accize, lit. a)-e) referindu-se la benzină cu plumb, benzină fără plumb, motorină, petrol lampant (kerosen) si gaz petrolier lichefiat.

Dispozitiile art. 2441 alin. (4), (5) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost abrogate expres, începând cu data de 1 aprilie 2010, prin art. III alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 76/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 11 mai 2010.

Prin art. I pct. 148 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2009, la titlul VII din Legeanr. 571/2003 privind Codul fiscal, după capitolul I s-a introdus un nou capitol, capitolul M “Regimul accizelor armonizate”, alcătuit din art. 2062-20669.

Dispozitiile art. 20669 alin. (6) si (7), nou-introduse, au următorul cuprins: “(6) Operatorii economici care intentionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant si gaz petrolier lichefiat - sunt obligati să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială, conform procedurii si cu îndeplinirea conditiilor ce vor fi stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.

(7) Desfăsurarea activitătii de comercializare de către operatorii economici prevăzuti la alin. (4) si (6), care nu respectă obligatiile mentionate la alin. (4) si (6), constituie contraventie si se sanctionează potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.”

Curtea constată că solutia legislativă continută de dispozitiile art. 2441 alin. (4) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost preluată de dispozitiile art. 20669 alin. (6) si (7), introduse prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2009, iar cea prevăzută de dispozitiile art. 2441 alin. (5) nu a mai fost preluată, textul fiind abrogat.

Asa fiind, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 127/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si ale art. 2441 alin. (5) si ale art. 20669 alin. (6) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 45 - Libertatea economică si ale art. 115 alin. (4) - Delegarea legislativă.

I. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2441 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că acestea au fost abrogate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009.

Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare [... ]”. Având în vedere aceste dispozitii legale, precum si jurisprudenta sa constantă în astfel de situatii, Curtea urmează să respingă ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2441 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

II. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20669, Curtea constată că acestea prevăd în alin. (6) obligatia operatorilor economici, care intentionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice, de a se înregistra la autoritatea fiscală, iar la alin. (7) prevăd sanctiunea nerespectării acestei obligatii.

Referitor la invocarea prevederilor constitutionale ale art. 45, Curtea constată că dispozitiile Legii fundamentale consacră libertatea economică constând în accesul liber pe care îl are oricare persoană la activitatea economică, posibilitatea de a manifesta libera initiativă si de a exercita aceste drepturi “în conditiile legii”. Astfel, libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este conditionată de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale. Altfel spus, libertatea economică nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor si intereselor legitime ale tuturor. Ase vedea, în acest sens, si Decizia nr. 31 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 8 martie 2010.

Totodată, Curtea constată că textul criticat face referire la comercializarea produselor energetice, produse care sunt incluse în categoria celor accizabile, or, tocmai datorită regimului special, din punct de vedere fiscal, al produselor accizabile, este firesc ca legiuitorul să impună anumite conditii suplimentare operatorilor economici atunci când acestia doresc comercializarea unor atare produse.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 20669 alin. (7), Curtea constată că acestea prevăd sanctiunea nerespectării obligatiei de către operatorii economici, care intentionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice, de a se înregistra la autoritatea fiscală. În contextul asigurării libertătii economice, statul are obligatia să impună reguli de disciplină economică, pe care operatorii economici trebuie să le respecte, iar legiuitorul are competenta de a stabili sanctiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora. Ase vedea, în acest sens, si Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 15 august 2007.

Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 127/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că adoptarea acesteia a fost motivată - astfel cum reiese din preambulul actului normativ - de necesitatea reglementării de măsuri fiscale urgente care să sprijine piata bursieră din România, măsuri ce urmăresc reducerea influentelor negative generate de dificultătile înregistrate pe piata de capital asupra mediului investitional românesc, de nevoia sustinerii programului de colectare a veniturilor la bugetul de stat si imperativul diminuării fenomenului de evaziune fiscală în domeniul comercializării produselor energetice accizabile.

Prin urmare, Curtea constată, pe de-o parte, că aceste împrejurări se încadrează în conceptul constitutional de “situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenta sa (a se vedea Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, si Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009), iar, pe de altă parte, că urgenta a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonantei de urgentă criticate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2441 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Elisa Oil” - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 16.974/55/2009 al Judecătoriei Arad.

II. Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 127/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si ale art. 20669 alin. (6) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 101

din 1 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, exceptie ridicată de Cristiana Nicoleta Bugaru în Dosarul nr. 43.489/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penală.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Georgeta Mioara, Lăcrămioara Mihăilescu, avocat cu delegatie la dosar, partea Ionela Bunea personal, lipsind celelalte părti si autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii de amânare depuse la dosar de către autoarea exceptiei.

Avocatul părtii Georgeta Mioara Lăcrămioara Mihăilescu, precum si partea Ionela Bunea lasă la aprecierea instantei acordarea unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea respinge cererea de amânare.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul avocatului părtii Georgeta Mioara, Lăcrămioara Mihăilescu, care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Partea Ionela Bunea lasă la aprecierea instantei solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, principiul non bis in idem, invocat de autorul exceptiei, presupunând existenta unei hotărâri definitive de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, identitatea de persoană si identitatea de obiect. De asemenea, referitor la critica potrivit căreia textul de lege criticat nu respectă cerinta previzibilitătii, arată că, pentru o întelegere corectă a termenilor, autorul exceptiei trebuia să aibă în vederea atât dispozitiile Legii nr. 143/2000, cât si pe cele ale Conventiei asupra substantelor psihotrope, ratificată prin Legea nr. 118/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 30 decembrie 1992.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 1 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul 43.489/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, exceptie ridicată de Cristiana Nicoleta Bugaru.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia arată, în esentă, că textul criticat referitor la eliberarea de droguri de mare risc pe baza unor retete medicale falsificate incriminează aceeasi infractiune ca cea prevăzută de art. 2 din acelasi act normativ, care se referă la punerea în vânzare si vânzarea drogurilor de mare risc. Se ajunge, astfel, potrivit autorului exceptiei, la o dublă incriminare a aceleiasi fapte, ceea ce este de natură să încalce principiul non bis in idem, prevăzut de Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. De asemenea, pentru a fi în concordantă cu prevederile constitutionale si cele conventionale, textul de lege trebuie să fie previzibil, cerintă pe care dispozitiile criticate nu o respectă.

Tribunalul Bucuresti - Sectia I penală arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arată că incriminarea si sanctionarea de către legiuitor a traficului si a altor operatiuni ilicite cu substante aflate sub control national reprezintă o optiune a acestuia, în aplicarea unor măsuri de politică penală, si nu cuprind nicio normă de natură a împiedica părtile unui proces penal să exercite căile de atac prevăzute de lege si să formuleze cereri în fata instantelor judecătoresti si, în general, să se prevaleze de toate garantiile ce caracterizează un proces echitabil. Asa fiind, arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările si completările ulterioare.

Dispozitiile art. 6 au următorul cuprins: “(1) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intentie, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se pedepseste cu închisoare de la 1 an la 5 ani.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si eliberarea sau obtinerea, cu intentie, de droguri de mare risc, pe baza unei retete medicale prescrise în conditiile prevăzute la alin. (1) sau a unei retete medicale falsificate.”

Dispozitiile art. 2 la care autorul exceptiei face referire în motivarea exceptiei au următorul continut: “(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, detinerea ori alte operatiuni privind circulatia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber la justitie si art. 124 alin. (2) si (3) referitoare la înfăptuirea justitiei. De asemenea, sunt invocate si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 14 alin. 5 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că principiul non bis in idem este prevăzut în art. 4 al Protocolului nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Pentru ca dreptul prevăzut de textul mai sus mentionat să poată fi invocat, persoana în cauză trebuie să fi suferit o condamnare, să fi fost achitată sau să se fi dispus încetarea urmăririi penale pentru fapta cu privire la care aceasta este din nou urmărită sau judecată. Asa fiind, Curtea constată că dispozitiile art. 4 al Protocolului nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu sunt aplicabile în cauza de fată.

Curtea constată, totodată, că dispozitia criticată reprezintă o normă de drept substantial, care nu aduce atingere sub niciun aspect dreptului părtilor interesate de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime si de a beneficia de garantiile care conditionează desfăsurarea unui proces echitabil si dreptul la apărare. De asemenea, Curtea retine că reglementarea infractiunii prevăzute de dispozitiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 reprezintă o optiune de politică penală, de competenta exclusivă a legiuitorului, care nu aduce nicio atingere prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, exceptie ridicată de Cristiana Nicoleta Bugaru în Dosarul nr. 43.489/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 149

din 8 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 501 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, introduse prin Legea nr. 1/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 501 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse prin Legea nr. 1/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001, exceptie ridicată de Elena Niculescu în Dosarul nr. 4.711/325/2009 al Tribunalului Timis - Sectia civilă, de Elena Hampu, Viorica Teusan, Vasile Teusan si Cornelia Pălea în dosarele nr. 3.234/306/2009, nr. 3.777/306/2009 si nr. 1.568/257/2009 ale Tribunalului Sibiu - Sectia civilă, precum si de Mioara Dura si Dumitru Dura în Dosarul nr. 3.102/306/2008 al Curtii de Apel Alba Iulia -Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzelor si arată că, în dosarele nr. 2.131D/2010, nr. 3.315D/2010 si nr.4.131D/2010, autorii exceptiei de neconstitutionalitate, Elena Hampu, Cornelia Pălea, Mioara Dura si Dumitru Dura, au depus note scrise, prin care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată.

Curtea, din oficiu, pune în discutie problema conexării dosarelor nr. 1.233D/2010, nr. 2.131 D/2010, nr. 2.398D/2010, nr. 3.315D/2010 si nr. 4.131D/2010, având în vedere obiectul acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarelor nr. 2.131D/2010, nr. 2.398D/2010, nr. 3.315D/2010 si nr. 4.131D/2010 la Dosarul nr. 1.233D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

prin încheierea din 17 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 4.711/325/2009, încheierile din 27 mai si 28 iunie 2010, pronuntate în dosarele nr. 3.234/306/2009, nf. 3.777/306/2009 si nr. 1.568/257/2009, si prin încheierea din 16 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.102/306/2008, Tribunalul Timis - Sectia civilă, Tribunalul Sibiu - Sectia civilă si Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia civilă au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a “prevederilor art. 501 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989”.

Exceptia a fost ridicată de Elena Niculescu, Elena Hampu, Viorica Teusan si Vasile Teusan, Cornelia Pălea, precum si Mioara Dura si Dumitru Dura cu prilejul solutionării unor cauze civile având ca obiect pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece este inechitabil ca în cazul unui contract de vânzare-cumpărare desfiintat din motive neimputabile cumpărătorului, acesta să nu beneficieze de aplicarea legii reparatorii. Consideră că toti cei aflati în ipoteza normei legale criticate sunt egali în fata legii, deci au dreptul la aceleasi despăgubiri, dacă au realizat aceleasi eforturi financiare si au achitat pretul de cumpărare al unui imobil în temeiul Legii nr. 112/1995 privind reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, indiferent de motivul pentru care actul în baza căruia l-au dobândit a fost anulat.

Tribunalul Timis - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. 501 din Legea nr. 10/2001 contravin dispozitiilor art. 16 din Constitutie, întrucât instituie un regim discriminatoriu, fără o justificare obiectivă si rezonabilă între fostii chiriasi si actuali proprietari ai apartamentelor achizitionate în temeiul Legii nr. 112/1995, în privinta despăgubirilor ce li se cuvin ca urmare a lipsirii de efecte juridice a actelor de înstrăinare, după cum contractele lovite de nulitate au fost încheiate cu sau fără respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.

Tribunalul Sibiu - Sectia civilă si Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitu­tionalitate invocată este neîntemeiată, reglementarea criticată fiind conformă cu principiile enuntate în Legea fundamentală.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 501 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, astfel cum au fost introduse prin art. I pct. 18 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009, prevederi care au următorul continut:

- Art. 501: “(1) Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiintate prin hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piată al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale de evaluare.

(2) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabileste prin expertiză.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 16 privind egalitatea în drepturi din Constitutie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale. În acest sens, este Decizia nr. 658/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 17 iunie 2010, prin care Curtea a statuat că textul de lege criticat este constitutional.

Astfel, cu privire la pretinsa contrarietate fată de dispozitiile art. 16 din Constitutie, deoarece textul legal criticat nu ocroteste în mod egal dreptul de proprietate dobândit de fostii chiriasi în temeiul Legii nr. 112/1995 si dreptul de proprietate dobândit prin nerespectarea cerintelor legii sau chiar prin fraudarea ei, Curtea a retinut că aceasta este nefondată, deoarece principiul egalitătii impune aplicarea aceluiasi tratament juridic unor persoane aflate în aceeasi situatie juridică. Or, este evident că persoanele mentionate se află în situatii juridice diferite. Astfel, apare ca fiind echitabilă solutia ca prima categorie să beneficieze de plata unor despăgubiri ca urmare a desfiintării pe cale judecătorească a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în mod valabil, la pretul de piată al imobilelor, care să permită cumpărarea unei noi locuinte, având în vedere că, la data dobândirii acelui imobil de la stat, cumpărătorul a plătit pretul real al imobilului, stabilit în conformitate cu actele normative în vigoare la acel moment. În ceea ce priveste a doua categorie de persoane, care au încheiat contracte de vânzare-cumpărare cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, acestea sunt lovite de nulitate absolută si, ca atare, si despăgubirile obtinute sunt diferite de prima categorie, împrejurarea că persoana interesată, desi cunostea sau ar fi trebuit să cunoască prevederile Legii nr. 112/1995 cu privire la conditiile de înstrăinare a imobilelor cu destinatia de locuintă, precum si consecintele juridice ale nerespectării acestora, nu s-a conformat exigentelor legale, dă expresie propriei sale culpe, iar, potrivit principiului “nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, lipseste de îndreptătire critica reglementării în cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei, atât considerentele, cât si solutia pronuntată anterior de Curte sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 501 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse prin Legea nr. 1/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001, exceptie ridicată de Elena Niculescu în Dosarul nr. 4.711/325/2009 al Tribunalului Timis - Sectia civilă, de Elena Hampu, Viorica Teusan, Vasile Teusan si Cornelia Pălea în dosarele nr. 3.234/306/2009, nr. 3.777/306/2009 si nr. 1.568/257/2009 ale Tribunalului Sibiu - Sectia civilă, precum si de Mioara Dura si Dumitru Dura în Dosarul nr. 3.102/306/2008 al Curtii de Apel Alba Iulia -Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 250

din 17 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911 si art. 915 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 911 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Vasilică Dascălu-Barbir, Virgil Carp, Claudia Carp, Marian Popa, Paul Etcu si Ionut Luca în Dosarul nr. 8869./99/2009 al Tribunalului Iasi - Sectia penală si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 2.855D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 2.930D/2010 si nr. 2.974D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 911 alin.1 si, respectiv, art. 911 si art. 915 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ovidiu Petre loiescu si Cosmin Nicolae Muntean în Dosarul nr. 5.262/221/2006 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia penală si de Radu-Cicerone Coiculescu în Dosarul nr. 2.976/95/2009 al Tribunalului Harghita - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

În Dosarul nr. 2.974D/2010, autorul exceptiei Radu-Cicerone Coiculescu a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.

Curtea, având în vedere cererea formulată, în temeiul dispozitiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, dispune respingerea acesteia, deoarece de la data sesizării sale prin încheierea din 3 mai 2010 si până în prezent s-a scurs un interval de timp suficient pentru ca autorul exceptiei să-si poată pregăti apărarea.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozitiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea partială de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.930D/2010 si nr.2.974D/2010 la Dosarul nr. 2.855D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 10 iunie 2010 si 3 mai 2010, pronuntate în dosarele nr. 8869./99/2009, nr. 5.262/221/2006 si nr. 2.976/95/2009, Tribunalul Iasi - Sectia penală, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia penală si Tribunalul Harghita - Sectia penală au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 911, art. 911 alin. 1 si, respectiv, art. 911 si art. 915 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Vasilică Dascălu-Barbir, Virgil Carp, Claudia Carp, Marian Popa, Paul Etcu, Ionut Luca, Ovidiu Petre loiescu, Cosmin Nicolae Muntean si Radu-Cicerone Coiculescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 26 referitoare la Viata intimă, familială si privată, art. 28 referitoare la Secretul corespondentei, art. 30 referitoare la Libertatea de exprimare, art. 53 referitoare la Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si prevederilor art. 6, 8 si 10 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, la Dreptul la respectarea vietii private si de familie si la Libertatea de exprimare, în măsura în care sunt interpretate ca fiind incidente si înainte de începerea urmăririi penale împotriva unei persoane.

În acest sens se face trimitere scindată la mai multe decizii pronuntate de Curtea Constitutională în materie.

Asa fiind, textele criticate, în pofida normelor constitutionale arătate mai sus, permit ca mijloacele de probă obtinute anterior declansării urmăririi penale să fie confirmate de către procuror ori instantă.

Tribunalul Iasi - Sectia penală, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia penală si Tribunalul Harghita - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 911 si art. 915 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală - Conditiile si cazurile de interceptare si înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare si înregistrările de imagini.

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 26 referitoare la Viata intimă, familială si privată, art. 28 referitoare la Secretul corespondentei, art. 30 referitoare la Libertatea de exprimare, art. 53 referitoare la Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si prevederile art. 6, 8 si 10 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, la Dreptul la respectarea vietii private si de familie si la Libertatea de exprimare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textele legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 1.556 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.887 din 18 decembrie 2009, Curtea Constitutională a respins ca nefondată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911, art. 912 alin. 2 si art. 915 din Codul de procedură penală, statuând că interceptările si înregistrările audio sau video prevăd suficiente garantii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizatiei, a conditiilor si a modalitătilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării si certificării autenticitătii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constitutionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competentei Curtii Constitutionale, întrucât, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată [... ]”.

De asemenea, Curtea a mai statuat că “nu poate fi primită nici sustinerea potrivit căreia dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 28 si 53, deoarece însesi textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, secretul corespondentei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instructiei penale. Astfel, societătile democratice sunt amenintate de un fenomen infractional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea amenintări si de a supraveghea elementele subversive ce actionează pe teritoriul lor. Asa fiind, asemenea dispozitii legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securitătii nationale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârsirii de infractiuni”.

Totodată, Curtea a arătat că anumite aspecte invocate într-o cauză ori alta referitoare la modul de aplicare a dispozitiilor legale criticate nu constituie o problemă de constitutionalitate, sens în care a retinut că “nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumtiei de constitutionalitate ca urmare a aplicării unor dispozitii legale în contradictie cu legea ori cu principiile fundamentale”.

În plus, însăsi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a validat prevederile legale contestate prin Hotărârea din 26 aprilie 2007 în Cauza Dumitru Popescu împotriva României. Astfel, după ce a retinut existenta unei încălcări a art.8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, motivat de împrejurarea că la data comiterii faptelor legislatia în materie era alta, a afirmat că în noul cadru legislativ (prin modificările aduse de Legea nr. 281/2003 si Legea nr. 356/2006) există numeroase garantii în materie de interceptare si de transcriere a comunicatiilor, de arhivare a datelor pertinente si de distrugere a celor nepertinente. Asa fiind, dispozitiile legale criticate oferă protectie împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viată privată al persoanei, legea folosind termeni cu un înteles univoc.

Distinct de acestea, Curtea a mai arătat că aspectele legate de modul de interpretare si aplicare a unor prevederi legale excedează competentei sale, instantele de judecată de drept comun fiind singurele în drept să hotărască asupra incidentei textelor contestate într-un anumit moment procesual.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911 si art. 915 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Vasilică Dascălu-Barbir, Virgil Carp, Claudia Carp, Marian Popa, Paul Etcu si Ionut Luca în Dosarul nr. 8869./99/2009 al Tribunalului Iasi - Sectia penală, de Ovidiu Petre Ioiescu si Cosmin Nicolae Muntean în Dosarul nr. 5.262/221/2006 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia penală si de Radu-Cicerone Coiculescu în Dosarul nr. 2.976/95/2009 al Tribunalului Harghita - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 252

din 17 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911-916 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 911-916 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Liviu Stoica în Dosarul nr. 1.159/107/2008 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia penală si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.195D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosar autorul exceptiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.

Curtea, având în vedere cererea formulată, în temeiul dispozitiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, dispune respingerea acesteia, deoarece de la data sesizării sale prin încheierea din 7 octombrie 2010 si până în prezent s-a scurs un interval de timp suficient pentru ca autorul exceptiei să îsi pregătească apărarea.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 4.214D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 911 si art. 916 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mihut Firut, Adrian Gheorghe Lungu, Ion Scorobete si Măria Grozav în Dosarul nr. 2.651/115/2010 al Tribunalului Caras-Severin.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozitiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea partială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 4.214D/2010 la Dosarul nr. 4.195D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 7 octombrie 2010 si 14 octombrie 2010, pronuntate în dosarele nr. 1.159/107/2008 si nr. 2.651/115/2010, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia penală si Tribunalul Caras-Severin au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 911-916 din Codul de procedură penală si, respectiv, art. 911 si art. 916 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată în dosarele de mai sus de Liviu Stoica, Mihut Firut, Adrian Gheorghe Lungu, Ion Scorobete si Măria Grozav.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 28 referitoare la Secretul corespondentei, precum si prevederile art. 6 paragraful 1 si art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil si la Dreptul la respectarea vietii private si de familie, în măsura în care sunt interpretate ca fiind incidente si înainte de începerea urmăririi penale împotriva unei persoane.

Se mai arată că secretul oricăror mijloace de comunicare este, potrivit Legii fundamentale, inviolabil. Or, dacă legiuitorul ar fi dorit ca norma să fie dispozitivă ar fi trimis la lege, cum a procedat prin aceeasi Constitutie cu alte articole, prin sintagme cum ar fi “potrivit legii” ori “conditiile exercitării ....se vor stabili prin lege organică”. A extinde interpretarea acestora acolo unde legiuitorul nu o face înseamnă a crea o nouă procedură legislativă, nelegală, prin care se modifică Constitutia prin intermediul instantelor.

Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia penală si Tribunalul Caras-Severin opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 911-916 din Codul de procedură penală - Conditiile si cazurile de interceptare si înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, Organele care efectuează interceptarea si înregistrarea, Certificarea înregistrărilor, Alte înregistrări, înregistrările de imagini si Verificarea mijloacelor de probă.

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 28 referitoare la Secretul corespondentei, precum si prevederile art. 6 paragraful 1 si art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil si la Dreptul la respectarea vietii private si de familie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 1.556 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009, si Deciziei nr. 1.373 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 18 ianuarie 2011, Curtea Constitutională a statuat că interceptările si înregistrările audio sau video prevăd suficiente garantii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizatiei, a conditiilor si a modalitătilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării si certificării autenticitătii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constitutionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competentei Curtii Constitutionale, întrucât, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată [... ]”.

De asemenea, Curtea a mai statuat că “nu poate fi primită nici sustinerea potrivit căreia dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 28 si 53, deoarece însesi textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, secretul corespondentei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instructiei penale. Astfel, societătile democratice sunt amenintate de un fenomen infractional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea amenintări si de a supraveghea elementele subversive ce actionează pe teritoriul lor. Asa fiind, asemenea dispozitii legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securitătii nationale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârsirii de infractiuni”.

Totodată, Curtea a arătat că anumite aspecte invocate într-o cauză ori alta referitoare la modul de aplicare a dispozitiilor legale criticate nu constituie o problemă de constitutionalitate, sens în care a retinut că “nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumtiei de constitutionalitate ca urmare a aplicării unor dispozitii legale în contradictie cu legea ori cu principiile fundamentale”.


În plus, însăsi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a validat prevederile legale contestate prin Hotărârea din 26 aprilie 2007 în Cauza Dumitru Popescu împotriva României. Astfel, după ce a retinut existenta unei încălcări a art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, motivat de împrejurarea că la data comiterii faptelor legislatia în materie era alta, a afirmat că în noul cadru legislativ (prin modificările aduse de Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură penală si a unor legi speciale si Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi) există numeroase garantii în materie de interceptare si de transcriere a comunicatiilor, de arhivare a datelor pertinente si de distrugere a celor nepertinente. Asa fiind, dispozitiile legale criticate oferă protectie împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viată privată al persoanei, legea folosind termeni cu un înteles univoc.

Distinct de acestea, Curtea a mai arătat că aspectele legate de modul de interpretare si aplicare a unor prevederi legale excedează competentei sale, instantele de judecată de drept comun fiind singurele în drept să hotărască asupra incidentei textelor contestate într-un anumit moment procesual.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911-916 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Liviu Stoica în Dosarul nr. 1.159/107/2008 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia penală si de Mihut Firut, Adrian Gheorghe Lungu, Ion Scorobete si Măria Grozav în Dosarul nr. 2.651/115/2010 al Tribunalului Caras-Severin.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 301

din 1 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti si ale art. 27 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti si art. 27 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Marian Voica în Dosarul nr. 1.299/243/2010 al Judecătoriei Hunedoara.

Dezbaterile au avut loc sedinta publică din 1 februarie 2011, când, în temeiul dispozitiilor art. 57 si art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronuntării pentru data de 15 februarie 2011, apoi, în temeiul dispozitiilor art. 57 si art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 24 februarie 2011, respectiv pentru data de 1 martie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:


Prin încheierea din 31 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.299/243/2010, Judecătoria Hunedoara a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti si art. 27 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Marian Voica într-o cauză având ca obiect solutionarea cererii de recuzare a unui executor judecătoresc.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 si art. 53, deoarece, prin acestea, nu se reglementează expres motivele de recuzare a executorilor judecătoresti, dar cuprind în acest sens o normă de trimitere, în conformitate cu care expertii judecătoresti pot fi recuzati numai dacă se află în situatiile enumerate de norma procedurală. Prin limitarea motivelor de recuzare este îngrădit dreptul de a obtine recuzarea executorului judecătoresc care a dovedit o atitudine partizană si neprofesionalism si se încalcă procedura de numire a unui expert evaluator, lăsând loc “dubiului si susceptibilitătii”. De asemenea, autorul apreciază că prin dispozitiile de lege criticate se reglementează o inegalitate între pozitiile părtilor în procedura de executare, creditorul având posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării titlului executoriu, în timp ce debitorul nu are această posibilitate.

Judecătoria Hunedoara îsi exprimă opinia în sensul că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările si completările ulterioare, si cele ale art. 27 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000: “Executorii judecătoresti pot fi recuzati în cazul în care se află în una dintre situatiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 si 9 din Codul de procedură civilă.”;

- Art. 27 din Codul de procedură civilă: “Judecătorul poate fi recuzat:

1. când el, sotul său, ascendentii ori descendentii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este sot, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părti;

2. când el este sot, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părti sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora sotului uneia din aceste persoane;

3. când sotul în viată si nedespărtit este rudă sau afin a uneia din părti până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viată ori despărtit, au rămas copii;

4. dacă el, sotul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanta unde una din părti este judecător;

5. dacă între aceleasi persoane si una din părti a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;

6. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părti;

7. dacă si-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;

8. dacă a primit de la una din părti daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;

9. dacă este vrăjmăsie între el, sotul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv si una din părti, sotii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra dispozitiilor de lege criticate s-a pronuntat prin numeroase decizii, spre exemplu, Decizia nr. 1.303 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 1 noiembrie 2010, sau Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, statuând că acestea sunt constitutionale.

Cu acele prilejuri, Curtea a retinut că dispozitiile art. 27 din Codul de procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând astfel partea în cazul în care se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Aceste dispozitii de lege acoperă o paletă foarte largă de situatii, la baza cărora stau criterii obiective si rationale. Pe această cale este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de rea-credintă a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice, situatie ce nu contravine textelor constitutionale ale art. 21 alin .(1)-(3) si ale art. 53.

Curtea a retinut, de asemenea, că enumerarea limitativă a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare prevăzute de Codul de procedură civilă, cu exceptia unor situatii care sunt specifice activitătii judecătorilor. Astfel, nici art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu încalcă principiile constitutionale statuate de art. 21 si art. 53.

În fine, Curtea a constatat că, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora procedura de judecată este prevăzută de lege, stabilirea cazurilor de recuzare este de competenta legiuitorului, iar Curtea Constitutională, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate să modifice sau să completeze prevederile legale supuse controlului de constitutionalitate.

În ceea ce priveste sustinerea conform căreia există o inegalitate între pozitia părtilor, având în vedere că numai creditorul are posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării titlului executoriu, Curtea a constatat că si această critică este neîntemeiată, întrucât, în cadrul procedurii de executare silită, ambele părti beneficiază de anumite garantii procesuale, precum posibilitatea de a formula contestatie împotriva executării însesi sau împotriva oricărui act de executare. De altfel, alegerea executorului judecătoresc de către creditor este justificată prin faptul că acesta este interesat în realizarea pe cale silită a creantei sale, în conditiile în care debitorul nu si-a adus la îndeplinire obligatia ce îi revine.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti si art. 27 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Marian Voica în Dosarul nr. 1.299/243/2010 al Judecătoriei Hunedoara.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.