MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 566/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 566         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 9 august 2011

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 605 din 12 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

Decizia nr. 810 din 21 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

756. - Hotărâre pentru aprobarea Memorandumului de întelegere dintre Ministerul Apărării Nationale din România si ministrul Apărării din Regatul Tărilor de Jos privind cooperarea în domeniul militar, semnat la Bucuresti la 31 ianuarie 2011 si la Haga la 17 martie 2011

 

Memorandum de întelegere între Ministerul Apărării Nationale din România si ministrul Apărării din Regatul Tărilor de Jos privind cooperarea în domeniul militar

 

777. - Hotărâre pentru modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, precum si a unor structuri aflate în subordinea acestuia

 

778. - Hotărâre pentru modificarea art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 442/2009 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinantate din Fondul European pentru Pescuit prin Programul Operational pentru Pescuit 2007-2013

 

802. - Hotărâre pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul implementării instrumentelor structurale

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

77. - Decizie privind numirea doamnei Graziela Elena Vâjială în functia de presedinte al Agentiei Nationale Anti-Doping

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

137. - Decizie a presedintelui Agentiei pentru Implementarea Proiectelor si Programelor pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii privind modificarea Procedurii de implementare a Programului pentru dezvoltarea abilitătilor antreprenoriale în rândul tinerilor si facilitarea accesului la finantare - START, aprobată prin Decizia presedintelui Agentiei pentru Implementarea Proiectelor si Programelor pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii nr. 70/2011

 


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 605

din 12 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, ridicată de Alina Isabela Stănescu, Aida Iolanda Slate, Alexandru Gârbă, Daniela Ivan, Florina Izabela Cîrstea, Erich Emilian Măstăcan si Angelica Vali Vamvu în Dosarul nr. 25.966/212/2008 al Curtii de Apel Constanta - Sectia civilă, minori si familie, litigii de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale si arătând că nu au intervenit elemente noi, care să determine modificarea acestei practici.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 25.966/212/2008, Curtea de Apel Constanta - Sectia civilă, minori si familie, litigii de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Alina Isabela Stănescu, Aida Iolanda Slate, Alexandru Gârbă, Daniela Ivan, Florina Izabela Cîrstea, Erich Emilian Măstăcan si Angelica Vali Vamvu într-un litigiu având ca obiect solutionarea recursului declarat de către recurentii pârâti Directia Generală a Finantelor Publice Constanta, în calitate de tert poprit, si Tribunalul Constanta, în calitate de debitor, împotriva Deciziei civile nr. 369 din data de 19 iunie 2009, pronuntată de Tribunalul Constanta într-un litigiu având ca obiect validarea popririi asupra conturilor debitorului pentru o diferentă de 70% din cuantumul unei creante reprezentând drepturi salariale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 44 alin. (1) si (2) cu privire la dreptul de proprietate privată, ale art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 115 privind delegarea legislativă, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si ale art. 1 din Protocolul aditional la Conventie.

Referitor la prevederile art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, în motivarea pretinsei încălcări a dispozitiilor art. 16 din Constitutie, autorii exceptiei arată că acestea creează un regim discriminatoriu, ce favorizează debitorii institutii publice si conferă o protectie sporită proprietătii private a institutiilor publice, în dauna altor subiecte de drept, titulare de creante certe, lichide si exigibile.

Cu privire la încălcarea prin aceeasi normă legală a prevederilor art. 21 din Constitutie si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, autorii exceptiei sustin că aceasta dă nastere unei stări de imposibilitate de punere în executare a unei hotărâri judecătoresti, care, potrivit art. 6 din conventia anterior referită, este parte integrantă din proces, neputând fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv.

În ceea ce priveste încălcarea prevederilor art. 44 din Constitutie, autorii exceptiei arată că dispozitiile criticate creează un regim juridic ce favorizează institutiile publice, în raporturile cu creditorii privati, în detrimentul acestora din urmă.

Referitor la încălcarea art. 53 din Constitutie, autorii exceptiei sustin că dispozitiile criticate constituie o ingerintă a statului în exercitarea drepturilor creditorilor, fără ca această ingerintă să aibă un scop legitim sau să răspundă unei nevoi sociale proportionale cu situatia care a determinat ingerinta.

Cu referire la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009, autorii exceptiei îsi fundamentează criticile pe două paliere, respectiv o critică de neconstitutionalitate extrinsecă si una intrinsecă.

În motivarea neconstitutionalitătii intrinseci a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009, se arată că art. 1 din aceasta încalcă prevederile art. 16 din Constitutie, întrucât limitează aplicarea sa la creditorii unor drepturi de natură salarială care detin titluri executorii emise până la data de 31 decembrie 2009, fiind exclusi de la aplicarea ordonantei de urgentă în cauză creditorii care fac parte din acelasi sistem, respectiv al justitiei, care detin titluri obtinute după această dată.

În opinia autorilor exceptiei, prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 încalcă si dispozitiile art. 21 din Constitutie, precum si pe cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece plata drepturilor salariale se prelungeste nejustificat.

Referitor la încălcarea dispozitiilor art. 44 din Constitutie, se sustine că prevederile legale criticate oferă statului, în calitate de debitor, posibilitatea de a amâna sine die executarea obligatiilor stabilite prin titluri executorii.

De asemenea, cu privire la art. 53 din Constitutie, se apreciază că îngrădirea drepturilor creditorilor la executarea creantelor nu este justificată în conditiile în care drepturi similare ale unor magistrati care au obtinut titluri executorii pronuntate după data de 31 decembrie 2009 nu au fost îngrădite.

Iar în ceea ce priveste art. 1 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si a art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, se arată că neexecutarea unei hotărâri judecătoresti prin care s-a dispus plata de către administratie a unei sume stabilite de către instantele judecătoresti este de natură a încălca aceste prevederi.

Neconstitutionalitatea extrinsecă a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009, în opinia autorilor exceptiei, rezultă din faptul că emiterea acesteia nu a fost determinată de o situatie extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată.

Curtea de Apel Constanta - Sectia civilă, minori si familie, litigii de muncă si asigurări sociale apreciază ca fiind neîntemeiate criticile de neconstitutionalitate formulate cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002. În sustinerea acestei opinii, instanta a arătat că limitele de executare impuse prin dispozitiile legale criticate nu instituie o discriminare a creditorilor în favoarea statului si nu încalcă principiul egalitătii, prevăzut de art. 16 din Constitutie, ci constituie o normă de protectie de interes general. Totodată, instanta a mentionat că art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 nu încalcă nici accesul liber la justitie sau dreptul de proprietate, întrucât restrictiile impuse sunt determinate de ratiuni evidente.

În ceea ce priveste prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009, instanta consideră că exceptia de neconstitutionalitatea este întemeiată, atât în privinta aspectelor de neconstitutionalitate intrinsecă, cât si în privinta aspectelor referitoare la neconstitutionalitatea extrinsecă.

Referitor la pretinsa încălcare prin dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 a art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, instanta apreciază că critica autorilor exceptiei este întemeiată, întrucât prevederile acestei ordonante permit statului să întârzie în mod excesiv executarea unor hotărâri judecătoresti pronuntate împotriva sa, fără o rezonabilă justificare.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îi constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozitiile art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, si ale art. 1-3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009. Având în vedere faptul că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 contine 3 articole, Curtea retine că, în realitate, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, precum si prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002: “(1) Creantele stabilite prin titluri executorii în sarcina institutiilor si autoritătilor publice se achită din sumele aprobate cu această destinatie prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligatia de plată respectivă.

(2) Creantele stabilite prin titluri executorii în sarcina institutiilor si autoritătilor publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si functionare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atributiilor si obiectivelor legale, pentru care au fost înfiintate.”;

- Art. 1-3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009:

“Art. 1. - (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoresti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plăteste 34% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plăteste 33% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plăteste 33% din valoarea titlului executoriu.

(2) în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(3) Sumele prevăzute la alin. (1) plătite în temeiul prezentei ordonante de urgentă se actualizează cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistică.

(4) în întelesul prezentei ordonante de urgentă, prin sectorul bugetar se întelege autoritătile si institutiile publice a căror finantare se asigură astfel:

a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

b) din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

c) integral din venituri proprii.

Art. 2. - Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plătii titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 1.

Art. 3. - Plătile restante la sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidenta prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 76/2009, si a prevederilor Ordinului ministrului justitiei, al ministrului economiei si finantelor, al presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al presedintelui înaltei Curti de Casatie si Justitie si al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie nr. 1.859/C/2.484/26.650/131/3.774/C/2008 privind modalitatea de esalonare a plătii sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei se execută cu respectarea prevederilor art. 1 si 2.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele criticate încalcă dispozitiile din Constitutie ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 44 alin. (1) si (2) cu privire la dreptul de proprietate privată, ale art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 115 privind delegarea legislativă, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si ale art. 1 din Protocolul aditional la Conventie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Referitor la art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, Curtea retine că această ordonantă, atât în ansamblul său, cât si pe articole, a mai fost supusă controlului de constitutionalitate prin raportare la dispozitiile art. 21 si 44 din Legea fundamentală, invocate si în prezenta cauză, si cu motivări similare. Prin numeroase decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 552 din 6 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 29 august 2006, Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate invocată, arătând că “ordonanta a cărei constitutionalitate este contestată are o evidentă finalitate de protectie a patrimoniului institutiilor publice, ca o premisă indispensabilă a derulării în conditii optime a activitătii acestora si, prin aceasta, a îndeplinirii atributiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului”. Totodată, Curtea a retinut că “ar fi disproportionat si inechitabil a recunoaste creditorilor institutiilor publice dreptul de a-si valorifica creantele împotriva acestora în conditiile dreptului comun, cu consecinta perturbării grave a activitătii care constituie însăsi ratiunea de a fi a unor asemenea institutii”. De asemenea, Curtea a mai retinut că “ordonanta instituie anumite limite ale executării, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănesti ale institutiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget în acest scop. Această limitare nu este însă contrară Legii fundamentale, ci, asa cum s-a arătat, este în concordantă cu principiile consacrate de aceasta si nu înfrânge regula accesului liber la justitie sau dreptul la un proces echitabil”. “Atâta vreme cât prevederile art. 44 alin. (1) din Constitutie, prin care se garantează creantele asupra statului, nu precizează că aceasta presupune executarea lor de îndată, conditiile instituite în această materie prin ordonantă, chiar dacă afectează celeritatea procedurii, nu contravin Constitutiei, ci, urmărind găsirea resurselor necesare pentru executarea obligatiilor, cu respectarea exigentelor impuse de constituirea si executarea bugetului, nu fac decât să dea expresie obligatiei constitutionale a garantării obligatiilor asupra statului.”

Întrucât criticile de neconstitutionalitate privesc, în esentă, aceleasi aspecte deja examinate de Curte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziilor mentionate îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Referitor la încălcarea prin dispozitiile art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 a prevederilor art. 44 alin. (1) din Constitutie, prin care se garantează creantele asupra statului, Curtea Constitutională, în Decizia nr. 213 din 4 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 10 mai 2010, a arătat: “conditiile instituite în această materie prin ordonantă, chiar dacă afectează celeritatea procedurii, nu contravin Constitutiei, ci urmăresc găsirea resurselor necesare pentru executarea obligatiilor.”

Cu acelasi prilej, Curtea a retinut că “prin actul normativ criticat este protejat atât dreptul de proprietate al institutiilor publice, cât si cel al creditorilor acestora, în egală măsură, de vreme ce institutia debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligatia de plată. În consecintă, nu poate fi primită critica privind încălcarea prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constitutie si ale art. 1 privind protectia proprietătii din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale”.

Pentru motivele arătate, Curtea a retinut că prin dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 nu se aduce atingere nici prevederilor art. 53 din Constitutie referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Prin aceeasi decizie, Curtea a mai constatat că este neîntemeiată si sustinerea potrivit căreia actul normativ criticat contravine dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece permite statului să împiedice, să anuleze sau să întârzie în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătoresti pronuntate împotriva sa. Astfel, este adevărat că prin instituirea unui termen de 6 luni în care institutia debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligatia de plată (dacă executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri) se prelungeste durata procedurii de executare a titlului. Însă Curtea observă că în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, în Hotărârea pronuntată în Cauza Burdov contra Rusiei (2002), paragraful 35, s-a statuat că, desi o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidităti pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod exceptional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstante speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substantei însesi a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În final, Curtea a observat că procedura de executare a obligatiilor de plată apartinând institutiilor publice, asa cum e reglementată prin Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, cu modificările si completările aduse prin Legea nr. 110/2007, se desfăsoară într-un termen rezonabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutiile deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

II. 1. Sustinerea potrivit căreia Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 încalcă prevederile art. 115 alin. (4) din Constitutie este neîntemeiată. Curtea, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, a retinut că situatia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a tării si, implicit, securitatea natională. Aceasta este premisa de la care Curtea a analizat prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, relevanta motivelor invocate de Guvern în adoptarea ordonantei de urgentă criticate.

Primul motiv pentru justificarea situatiei extraordinare este cel ce vizează dificultătile întâmpinate cu privire la executarea hotărârilor judecătoresti având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar. Un atare motiv privit ut singuli nu justifica existenta unei situatii extraordinare, de aceea Curtea a procedat si la analizarea următoarelor două motive invocate de Guvern, respectiv influenta negativă pe care executarea titlurilor executorii le-ar avea asupra bugetului de stat si cresterea deficitului bugetar. Aceste ultime două motive sunt sustinute de faptul că valoarea titlurilor executorii având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar este foarte mare din moment ce nu este vorba despre titluri executorii singulare sau care afectează un anume domeniu de activitate, ci despre o chestiune sistemică, la nivel statal. Nici aceste motive privite ut singuli nu justificau existenta unei situatii extraordinare, însă, privind toate cele 3 motive în mod cumulat si plecând de la premisa constatată de către Curte prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, Curtea Constitutională a ajuns la concluzia că, în cauza de fată, există un grad mare de abatere de la obisnuit, si anume de la conditiile concrete în care executarea titlurilor executorii se face cu respectarea Codului de procedură civilă, respectiv a Ordonantei Guvernului nr. 22/2002, după caz, astfel încât a considerat că există o situatie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constitutie. Prin urmare, Curtea a constatat că există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă si independentă de vointa Guvernului care pune în pericol un interes public, respectiv stabilitatea economică a statului român.

De asemenea, Curtea a arătat că ordonanta de urgentă a fost adoptată în vederea atenuării efectelor unei stări de criză economică generalizată. O atare finalitate economică implica, în mod necesar si neechivoc, o reglementare juridică primară, rapidă, unitară si energică.

În consecintă, adoptarea măsurii criticate reclama, în mod indubitabil, urgentă; or, reglementarea urgentă a situatiei rezultate în conditiile de criză economică nu putea fi făcută în mod rapid si rezonabil nici prin asumarea răspunderii Guvernului în fata Camerei Deputatilor si a Senatului asupra unui proiect de lege si nici prin adoptarea unui proiect de lege cu procedura de urgentă. În aceste conditii, pentru conservarea stabilitătii economice a statului, singurul instrument rămas la îndemâna Guvernului a fost adoptarea unei ordonante de urgentă.

Pentru aceste motive, Curtea a constatat că reglementarea criticată îndeplineste exigentele urgentei prevăzute în art. 115 alin. (4) din Constitutie.

În consecintă, Curtea a stabilit că, în anumite situatii extreme, precum în cea de fată, implicatiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoresti se pot constitui într-o situatie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constitutie, în măsura în care asemenea măsuri sunt motivate, în mod fundamentat, de apărarea stabilitătii economice a statului român. O atare situatie extraordinară, în mod evident, are un caracter temporar, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătoresti în conformitate cu dreptul comun în materie, respectiv Codul de procedură civilă sau Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, după caz, chiar dacă debitor este statul. Altfel, Guvernul nu poate uza de reglementarea, în viitor, în mod nelimitat, a unor proceduri derogatorii de la dreptul comun atunci când statul este debitor; este sarcina statului să găsească solutii pentru executarea conformă a hotărârilor judecătoresti, potrivit dreptului comun. În caz contrar, nu ar mai exista o situatie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constitutie, ci, mai degrabă, s-ar pune în evidentă elemente de oportunitate legislativă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

2. Cu privire la pretinsa încălcare prin dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 a prevederilor art. 16 din Constitutie, Curtea Constitutională a arătat în Decizia nr. 713 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, că nu se poate retine existenta niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor si-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveste executarea hotărârilor judecătoresti. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv si rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreste un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si obiectivul avut în vedere (în acest sens, a se vedea hotărârile pronuntate în cauzele “Aspecte privind regimul lingvistic în scolile belgiene” împotriva Belgiei, 1968, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, 1979, paragraful 33, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, paragraful 35, 38, 40, Abdulaziz, Cabalessi Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, paragraful 72, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, paragraful 42, Larkos împotriva Cipru, 1999, paragraful 29, Bocancea si altii împotriva Moldovei, 2004, paragraful 24). Totodată, în conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă si în ce măsură diferentele dintre diversele situatii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în functie de anumite circumstante, de domeniu si de context (în acest sens, a se vedea hotărârile pronuntate în cauzele “Aspecte privind regimul lingvistic în scolile belgiene” împotriva Belgiei, 1968, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, paragraful 42, Bocancea si altii împotriva Moldovei, 2004, paragraful 24). Or, în cauza de fată, astfel cum s-a arătat si mai sus, măsura contestată urmăreste un scop legitim - asigurarea stabilitătii economice a tării - si păstrează un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si obiectivul avut în vedere - executarea esalonată a hotărârilor judecătoresti în cauză. Astfel, situatia particulară ivită si motivată prin existenta unei situatii extraordinare este una care reclamă o diferentă evidentă de tratament juridic.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare prin dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 a dispozitiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constitutie privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil si ale art. 6 paragraful 1 si art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea Constitutională a retinut, printr-o jurisprudenta constantă, că procesul civil parcurge două faze: judecata si executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul fortei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îsi execută de bunăvoie obligatia. Însă actul normativ criticat este o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-si executa creanta. Faptul că acesta îsi execută creanta într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoresti, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. De altfel, chiar si Curtea Europeană a Drepturilor Omului, solutionând Cererea nr. 60.858/00 si pronuntând Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani si 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoresti nu este excesiv în conditiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unitătii militare debitoare. Totodată, în Cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002, paragraful 35, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidităti pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare. Or, în cauza de fată, Guvernul român nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătoresti, ci se obligă la plata esalonată a sumelor prevăzute prin acestea. Executarea esalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănesti nu este interzisă în niciun mod de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale; executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura si unica modalitate posibilă de executare pe care Guvernul o poate aplica.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare prin dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 a prevederilor constitutionale de la art. 44, Curtea Constitutională a retinut în Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, precum si Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă si executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1; neexecutarea plătii într-un termen rezonabil constituie deci o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca si faptul că lipsa de lichidităti nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, paragraful 28-34, Burdov împotriva Rusiei, 2002, paragraful 41). Guvernul, prin adoptarea ordonantei de urgentă criticate, nu neagă existenta si întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoresti si nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Conventiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constitutie, în conditiile unei crize financiare accentuate.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea a retinut în Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, că nu poate fi retinută nici încălcarea prin dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 a prevederilor constitutionale ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, exceptie ridicată de Alina Isabela Stănescu, Aida Iolanda Slate, Alexandru Gârbă, Daniela Ivan, Florina Izabela Cîrstea, Erich Emilian Măstăcan si Angelica ValiVamvu în Dosarul nr. 25.966/212/2008 al Curtii de Apel Constanta - Sectia civilă, minori si familie, litigii de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 810

din 21 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Mariana Gherghina Besciu în Dosarul nr. 18.553/3/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în dosarele nr. 4.327D/2010, nr. 4.346D/2010, nr.  4.462D/2010, nr. 4.571 D/2010, nr. 4.572D/2010, nr. 4.657D/2010 si nr. 4.658D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, exceptie ridicată de Ana Pepa si Mihai Apostol în Dosarul nr. 4.229/115/2009 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia civilă, Magdalena luhasz în Dosarul nr. 2^018/108/2010 al Tribunalului Arad - Sectia civilă, Iosif Lupsan în Dosarul nr. 3.529/117/2008 al Curtii de Apel Cluj - Sectia civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru minori si familie, Iancu Lucian Spiru în Dosarul nr. 10.799/3/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă, Ioan Barabas în Dosarul nr. 15.485/3/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă, Mihail Serengău în Dosarul nr. 4.128/115/2009 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia civilă si Călina Serafin, Măria Jurchescu si Ana Bălulescuîn Dosarul nr. 115/115/2010 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor nr. 4.327D/2010, nr. 4.346D/2010, nr. 4.462D/2010, nr. 4.571 D/2010, nr. 4.572D/2010, nr. 4.657D/2010 si nr. 4.658D/2010 la Dosarul nr. 4.324D/2010, având în vedere că acestea au obiect identic.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.327D/2010, nr. 4.346D/2010, nr. 4.462D/2010, nr. 4.571D/2010, nr. 4.572D/2010, nr. 4.657D/2010 si nr. 4.658D/2010 la Dosarul nr. 4.324D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă, invocând în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.354 din 20 octombrie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 22 septembrie 2010, 24 septembrie 2010 si 6 octombrie 2010, pronuntate în dosarele nr. 18.553/3/2010, nr. 10.799/3/2010 si nr. 15.485/3/2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I si II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Mariana Gherghina Besciu, de Iancu Lucian Spiru si de Ioan Barabas în cauze având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.

Prin încheierile din 20 octombrie 2010, pronuntate în dosarele nr. 4.229/115/2009, nr. 4.128/115/2009 si nr. 115/115/2010, Curtea de Apel Timisoara - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, exceptie ridicată de Ana Pepa si Mihai Apostol, Mihail Serengău si Călina Serafin, Măria Jurchescu si Ana Bălulescu în cauze având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.

Prin încheierea din 21 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.018/108/2010, Tribunalul Arad - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, exceptie ridicată de Magdalena luhasz într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.

Prin încheierea din 15 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.529/117/2008, Curtea de Apel Cluj - Sectia civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru minori si familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I si II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, exceptie ridicată de Iosif Lupsan într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine încălcarea dispozitiilor art. 115 alin. (1), (4) si (6) din Constitutie referitoare la emiterea ordonantelor de urgentă, arătându-se că Legea nr. 221/2009 este o lege organică, fiind adoptată de către Parlament potrivit prevederilor constitutionale ale art. 75 si 76 alin. (1), motiv pentru care modificarea acesteia prin ordonantă de urgentă este neconstitutională. Totodată, se arată că nu a existat o situatie extraordinară care să necesite adoptarea în regim de urgentă a măsurilor prevăzute în textele lege criticate si că motive precum urgenta si necesitatea mentinerii echilibrului bugetar au fost invocate în mod arbitrar, subiectiv si pur formal cu ocazia elaborării Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010.

Din punct de vedere al constitutionalitătii intrinseci, se sustine încălcarea prin textele criticate a prevederilor art. 15 alin. (2) cu privire la neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) ce reglementează egalitatea în drepturi si ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

În acest sens, se arată că dispozitiile criticate retroactivează, încălcând norma constitutională de la art. 15 alin. (2), în privinta persoanelor care au obtinut dreptul la despăgubiri prin hotărâri judecătoresti nedefinitive la data intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2009, creând, totodată, un regim juridic discriminatoriu pentru persoane ce se află în situatii de fapt identice, dar în privinta cărora cererile de chemare în judecată, având ca obiect acordarea de despăgubiri, se află în faze diferite de solutionare, fapt ce contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Se sustine si încălcarea prevederilor art. 1 si art. 4 din Constitutie si a dispozitiilor art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, arătându-se că textele criticate creează discriminare între persoanele în privinta cărora au fost pronuntate hotărâri definitive sau irevocabile având ca obiect acordarea de despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009 până la data intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, persoanele în privinta cărora au fost pronuntate astfel de hotărâri în primă instantă până la această dată si persoanele care solicită despăgubiri pentru erori judiciare potrivit dreptului comun.

Se mai arată că impunerea unor limite în aprecierea de către instante a cuantumului despăgubirilor acordate reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constitutie.

Se apreciază că textele criticate încalcă si prevederile constitutionale ale art. 52 alin. (3) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, arătând că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 plafonează în mod abuziv despăgubirile ce pot fi acordate persoanelor care au suferit condamnări politice sau cărora le-au fost aplicate măsuri administrative cu caracter politic, sotilor si descendentilor acestora până la al doilea grad inclusiv, despăgubiri a căror valoare poate fi stabilită numai de către instantele de judecată pentru fiecare situatie în parte.

Cu privire la prevederile art. 124 alin. (2) si (3) din Constitutie, se sustine că textele criticate încalcă principiul independentei justitiei, limitând posibilitatea acordării unor despăgubiri proportionale cu gravitatea prejudiciilor suferite. Referitor la dispozitiile art. 148 alin. (2) din Constitutie, se arată că textele criticate reprezintă un abuz de drept din partea puterii executive, neacordându-se astfel prioritate în aplicare prevederilor art. 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, potrivit căruia abuzul de drept este interzis.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă, în dosarele nr. 4.324D/2010 si nr. 4.572D/2010, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât “plafonarea despăgubirilor la un anumit cuantum intră în marja de apreciere a statului, aspect ce nu vine în contradictie cu prevederile constitutionale invocate de reclamant”.

Curtea de Apel Timisoara - Sectia civilă, în dosarele nr. 4.327D/2010, nr. 4.657D/2010 si nr. 4.658D/2010, arată că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată si arată că prevederile art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) si art. 124 alin. (3), întrucât prin plafonarea cuantumului despăgubirilor, acestea creează o discriminare între persoanele care solicită despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009 si persoanele care solicită despăgubiri pentru erori judiciare potrivit dreptului comun, încălcând, totodată, principiul independentei justitiei, deoarece stabilirea cuantumului despăgubirilor este atributia exclusivă a instantelor de judecată.

De asemenea, instanta sustine că dispozitiile art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 contravin normelor constitutionale ale art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2) si art. 16 alin. (1), deoarece acestea impun aplicarea unui text legal unor actiuni deja solutionate în primă instantă, iar plafonarea despăgubirilor se aplică doar în litigiile în care nu au fost pronuntate hotărâri judecătoresti definitive până la data intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, reclamantii din aceste litigii fiind discriminati în raport cu cei în favoarea cărora astfel de hotărâri au fost pronuntate până la acea dată.

Tribunalul Arad - Sectia civilă, în Dosarul nr. 4.346D/2010, retine că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, considerând că autoarea ridică mai degrabă o problemă de interpretare a legii decât o chestiune de constitutionalitate.

Curtea de Apel Cluj - Sectia civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru minori si familie, în Dosarul nr. 4.462D/2010, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată si arată că modificările aduse Legii nr. 221/2009 prin dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă normele constitutionale ale art. 1, art. 4, art. 15 alin. (2) si art. 16.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă, în Dosarul nr. 4.571 D/2010, sustine că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, sustinând că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) si art. 115 alin. (4).

Astfel, instanta arată că textele criticate încalcă principiul neretroactivitătii legilor, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constitutie, întrucât în momentul introducerii cererii de chemare în judecată se naste în patrimoniul titularului un drept la despăgubiri ce nu pot fi plafonate ulterior.

Totodată, instanta sustine că normele criticate contravin principiului egalitătii în drepturi, statuat prin art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece acestea creează discriminare între persoanele în favoarea cărora au fost pronuntate hotărâri judecătoresti definitive sau irevocabile, persoanele care au obtinut hotărâri în primă instantă având acelasi obiect si persoanele ale căror cereri introduse sub imperiul legii vechi nu au fost solutionate la data intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2009.

Instanta arată, de asemenea, că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2009 încalcă principiul accesului liber la justitie, reglementat la art. 21 din Legea fundamentală, întrucât prevăd plafoane derizorii ale despăgubirilor ce pot fi acordate conform prevederilor Legii nr. 221/2009, plafoane ce se aplică inclusiv litigiilor aflate în curs de solutionare si care îngrădesc dreptul de apreciere al instantelor învestite cu judecarea cauzelor.

Instanta opinează că textele criticate încalcă si dispozitiile art. 115 alin. (4) din Constitutie, deoarece nu se justifică urgenta adoptării lor atâta timp cât în nota de fundamentare ce însoteste proiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2009 se afirmă că la acea dată nu existau hotărâri judecătoresti irevocabile în materie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozitiile art. I si II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010.

Din analiza dosarelor Curtea retine însă că, în realitate, autorii exceptiei critică prevederile art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, care au următorul cuprins:


- Art. I pct. 1: “Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică si va avea următorul cuprins:

«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:

1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;

2. 5.000 de euro pentru sotul/sotia si descendentii de gradul I;

3. 2.500 de euro pentru descendentii de gradul al ll-lea;».”; - Art. II: “Dispozitiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate si completate prin prezenta ordonantă de urgentă, se aplică proceselor si cererilor pentru a căror solutionare nu a fost pronuntată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate textele criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 4 - Unitatea poporului si egalitatea între cetăteni, art. 15 alin. (2) cu privire la neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 52 alin. (3) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 115 alin. (1), (4) si (6) cu privire la emiterea ordonantelor de urgentă, ale art. 124 alin. (2) si (3) referitoare la înfăptuirea justitiei, ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană si prevederile art. 14 si 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării si a abuzului de drept.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

1. Ulterior sesizării sale prin încheierile din 22 septembrie 2010, 24 septembrie 2010, 6 octombrie 2010, 15 octombrie 2010, 20 octombrie 2010 si 21 octombrie 2010, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, constatând că acestea sunt neconstitutionale.

2. Potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale”.

Prin urmare, retinând că acest caz de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate a intervenit între momentul sesizării Curtii Constitutionale si momentul pronuntării instantei de contencios constitutional asupra exceptiei de neconstitutionalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Mariana Gherghina Besciu, Iancu Lucian Spiru si de Ioan Barabasîn dosarele nr. 18.553/3/2010, nr. 10.799/3/2010 si nr. 15.485/3/2010 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă, Ana Pepasi Mihai Apostol, Mihail Serengău, Călina Serafin, Măria Jurchescu si Ana Bălulescu în dosarele nr. 4.229/115/2009, nr. 4.128/115/2009 si nr. 115/115/2010 ale Curtii de Apel Timisoara - Sectia civilă, Magdalena luhasz în Dosarul nr. 2.018/108/2010 al Tribunalului Arad - Sectia civilă si Iosif Lupsan în Dosarul nr. 3.529/117/2008 al Curtii de Apel Cluj - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 iunie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 


 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Memorandumului de întelegere dintre Ministerul Apărării Nationale din România si ministrul Apărării din Regatul Tărilor de Jos privind cooperarea în domeniul militar, semnat la Bucuresti la 31 ianuarie 2011 si la Haga la 17 martie 2011

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Memorandumul de întelegere dintre Ministerul Apărării Nationale din România si ministrul Apărării din Regatul Tărilor de Jos privind cooperarea în domeniul militar, semnat la Bucuresti la 31 ianuarie 2011 si la Haga la 17 martie 2011.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul apărării nationale,

Gabriel Oprea

p. Ministrul afacerilor externe,

Anton Niculescu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 27 iulie 2011.

Nr. 756.

 

MEMORANDUM DE ÎNTELEGERE

între Ministerul Apărării Nationale din România si ministrul Apărării din Regatul Tărilor de Jos privind cooperarea în domeniul militar

 

Ministerul Apărării Nationale din România si ministrul Apărării din Regatul Tărilor de Jos, denumiti în continuare participanti, luând în considerare prevederile Tratatului Atlanticului de Nord, încheiat la 4 aprilie 1949, si Acordul dintre statele părti la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul fortelor lor (NATO SOFA), încheiat la Londra la 19 iunie 1951, din dorinta de a intensifica relatiile dintre cele două ministere ale apărării, dorind să dezvolte si să consolideze cooperarea în ceea ce priveste subiecte de interes comun, au ajuns la următoarea întelegere:

 

ARTICOLUL 1

Obiectivele cooperării

 

Prezentul memorandum de întelegere (MoU) stabileste cadrul necesar cooperării în domeniul militar între participanti în domenii de interes reciproc.

 

ARTICOLUL 2

Domenii si forme de cooperare

 

(1) Cooperarea poate include, printre altele, următoarele domenii:

a) politica de securitate si de apărare;

b) operatiuni de mentinere a păcii si operatiuni umanitare;

c) pregătire si instruire militară;

d) aspecte organizationale si procedurale ale functionării ministerelor apărării si fortelor armate ale participantilor;

e) relatii civili-militari si relatii publice;

f) aspecte legale;

g) sprijin logistic.

(2) Cooperarea va fi realizată în următoarele forme:

a) vizite oficiale ale ministrilor si ale altor persoane oficiale militare;

b) întâlniri de lucru ale ministrilor si ale altor reprezentanti ai participantilor;

c) vizite ale vaselor militare;

d) consultări, schimb de experientă, pregătire si exercitii;

e) ateliere de lucru, întâlniri si seminare;

f) schimb de informatii si materiale;

g) activităti culturale.

(3) Alte domenii sau forme de cooperare pot fi convenite de participanti.

 

ARTICOLUL 3

Implementare

 

Pentru a implementa prevederile prezentului MoU, participantii pot încheia întelegeri specifice.

 

ARTICOLUL 4

Planificare

 

(1) Participantii vor pregăti împreună un plan anual detaliat pentru cooperare. Acest plan va fi semnat de către directorii structurilor de cooperare internatională sau de reprezentantii


acestora nu mai târziu de data de 1 decembrie a anului premergător desfăsurării activitătilor.

(2) Planul de cooperare poate fi modificat pe timpul anului pentru care a fost convenit, cu consimtământul scris al participantilor.

 

ARTICOLUL 5

Aspecte financiare

 

Fiecare participant îsi va suporta propriile cheltuieli legate de aplicarea prezentului MoU, dacă participantii nu decid altfel prin întelegeri specifice.

 

ARTICOLUL 6

Protectia informatiilor clasificate

 

(1) Informatiile si materialele clasificate vor fi transmise numai prin canale oficiale între autoritătile competente ale participantilor.

(2) Orice informatii sau materiale clasificate primite în cadrul prezentului MoU nu pot fi transmise sau divulgate unor terte părti fără aprobarea prealabilă scrisă a celuilalt participant.

(3) Prevederile referitoare la responsabilitătile participantilor pentru folosirea informatiilor clasificate si prevenirea divulgării se vor aplica si după iesirea din vigoare a prezentului MoU.

(4) Detaliile referitoare la protectia informatiilor clasificate vor fi stabilite într-un MoU de sine stătător încheiat între participanti.

 

ARTICOLUL 7

Dispute

 

Orice dispută rezultând din interpretarea sau aplicarea prezentului MoU va fi rezolvată pe cale amiabilă, prin consultări directe între participanti.

 

ARTICOLUL 8

Prevederi finale

 

(1) Prezentul MoU va intra în vigoare după îndeplinirea procedurilor necesare după momentul semnării si notificarea acestui fapt de către participantul român participantului olandez.

(2) Prezentul MoU este încheiat pe o perioadă nedeterminată. Oricare participant poate notifica, în scris, despre intentia de a-l denunta. Denuntarea va produce efecte la 6 luni de la data primirii notificării.

(3) Prezentul MoU poate fi amendat prin acordul scris al participantilor. Amendamentele vor intra în vigoare în conformitate cu prevederile stabilite în alin. (1).

(4) La data intrării în vigoare a prezentului MoU, Memorandumul de întelegere dintre Ministerul Apărării Nationale al României si Ministerul Apărării al Regatului Tărilor de Jos privind dezvoltarea relatiilor în domeniul militar, semnat la Haga la 25 ianuarie 1994, îsi va înceta valabilitatea.

Semnat la Bucuresti la 31 ianuarie 2011 si la Haga la 17 martie 2011, în două exemplare originale, fiecare în limbile română si engleză, toate textele fiind egal autentice. În cazul oricăror diferente de interpretare, textul în limba engleză va prevala.

 

Pentru Ministerul Apărării Nationale din România,

Gabriel Oprea,

ministrul apărării nationale

Pentru ministrul Apărării din Regatul Tărilor de Jos

Hans Hillen,

ministrul apărării

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, precum si a unor structuri aflate în subordinea acestuia

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Anexa nr. 1 “Structura organizatorică a Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale” la Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, precum si a unor structuri aflate în subordinea acestuia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 4 august 2010, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se înlocuieste cu anexa la prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Valeriu Tabără

Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale,

Laurentiu Sebastian Lăzăroiu

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 3 august 2011.

Nr. 777.


 

ANEXAI)

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 725/2010)

 

Numărul maxim de posturi = 670 posturi, exclusiv demnitarii si cabinetul ministrului

 

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

a Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale

 


* Se organizează la nivel de directie.

** Se organizează la nivel de serviciu.

*** Se organizează la nivel de compartiment.

 

1) Anexa este reprodusă în facsimil.


GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 442/2009 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinantate din Fondul European pentru Pescuit prin Programul Operational pentru Pescuit 2007-2013

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Articolul 18 din Hotărârea Guvernului nr. 442/2009 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinantate din Fondul European pentru Pescuit prin Programul Operational pentru Pescuit 2007-2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 14 mai 2009, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 18. - Un solicitant poate depune în acelasi timp mai multe proiecte în cadrul POP, pentru a fi cofinantate din FEP”.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Valeriu Tabără

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 3 august 2011.

Nr. 778.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul implementării instrumentelor structurale

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 457/2008 privind cadrul institutional de coordonare si de gestionare a instrumentelor structurale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 13 mai 2008, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 6, litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,b) Documentul-cadru de implementare a programului operational pentru obiectivul convergentă, denumit în continuare DCI, reprezintă documentul prin care sunt stabilite detalii de implementare a programului operational si care este elaborat de autoritatea de management si aprobat prin ordin comun al secretarului general al Guvernului si al ministrului coordonator al autoritătii de management, respectiv prin ordin al secretarului general al Guvernului, în cazul DCI pentru Programul operational «Asistentă tehnică»;”.

2. La articolul 8, punctul 18 se modifică si va avea următorul cuprins:

“18. analizează, avizează si asigură aprobarea, prin ordin comun al secretarului general al Guvernului si al ministrului coordonator al autoritătii de management, respectiv prin ordin al secretarului general al Guvernului în cazul Programului operational «Asistentă tehnică», a documentului-cadru de implementare a programului operational si a modificărilor acestuia;”.

3. La articolul 17, punctul 6 se modifică si va avea următorul cuprins:

“6. pentru programele operationale aferente obiectivului convergentă elaborează si modifică DCI, în concordantă cu obiectivele si prioritătile stabilite prin programul operational si îl supune avizării ACIS;”.

4. La articolul 20, punctul 6 se modifică si va avea următorul cuprins:

“6. efectuează plătile către beneficiari din instrumente structurale si din cofinantarea asigurată de la bugetul de stat, în cazul Programului operational sectorial «Transport»;”.

5. La articolul 20, punctul 11 se abrogă.


6. După capitolul II se introduce un nou capitol, capitolul II1, cu următorul cuprins:

“CAPITOLUL II1

Mecanismul de verificare a respectării normelor privind achizitiile publice în cadrul proiectelor finantate din instrumente structurale

Art. 321. - (1) în exercitarea atributiilor prevăzute la art. 17 pct. 36, autoritatea de management realizează verificări în scopul de a se asigura că normele comunitare si nationale privind achizitiile publice au fost respectate în efectuarea cheltuielilor declarate de beneficiari.

(2) Verificările prevăzute la alin. (1) se realizează ulterior semnării contractelor de achizitie publică de către beneficiari.

(3) în scopul de a se asigura că normele comunitare si nationale privind achizitiile publice au fost respectate în efectuarea cheltuielilor declarate de beneficiari, autoritatea de management este sprijinită, în conditiile legii, de Autoritatea Natională pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice, denumită în continuare ANRMAP, si de Unitatea pentru Coordonarea si Verificarea Achizitiilor Publice, denumită în continuare UCVAP.

(4) Verificările prevăzute la alin. (1) pot fi realizate prin esantion, pe baza unei analize de risc, si pot viza elementele verificate în conditiile legii de ANRMAP si UCVAP.

Art. 322. - Sprijinul acordat de ANRMAP în aplicarea prevederilor art. 321 alin. (3) vizează următoarele:

a) îndeplinirea atributiei prevăzute la art. 49 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările si completările ulterioare;

b) îndeplinirea atributiilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. g1) si k) din Hotărârea Guvernului nr. 525/2007 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice, cu modificările si completările ulterioare;

c) transmiterea către autoritatea de management a concluziilor verificărilor desfăsurate ca urmare a unor sesizări cu privire la proceduri de achizitie publică derulate în cadrul proiectelor finantate din programul operational pe care aceasta îl gestionează.

Art. 323. - Sprijinul acordat de UCVAP si structurile sale specializate de la nivel teritorial în aplicarea prevederilor art. 321 alin. (3) vizează verificarea aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor în conformitate cu art. 1-3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 30/2006 privind functia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 228/2007, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 324. - (1) în cazul în care autoritatea de management consideră că au existat încălcări ale legislatiei comunitare sau

nationale privind achizitiile publice, aceasta stabileste si aplică corectii financiare, în conditiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sanctionarea neregulilor apărute în obtinerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice nationale aferente acestora.

(2) în exercitarea atributiei prevăzute la alin. (1), autoritatea de management nu este conditionată în luarea deciziilor de activitătile desfăsurate de ANRMAP si UCVAP potrivit dispozitiilor art. 322 sj 323.

Art. 325. - Autoritatea de management, ANRMAP si UCVAP cooperează continuu, în vederea identificării riscurilor de încălcare a prevederilor legale în materia achizitiilor publice si în vederea elaborării de instructiuni si recomandări pentru o mai bună îndrumare a autoritătilor contractante care beneficiază de finantare din instrumentele structurale.

Art. 326. - Autoritătile de management, ANRMAP si UCVAP încheie protocoale de colaborare în care se detaliază regulile privind aplicarea prevederilor art. 321 alin. (3) si ale art. 325.

Art. 327. - În exercitarea atributiilor prevăzute la art. 20 pct. 1 si 2, Autoritatea de certificare si plată verifică, în scopul certificării, dacă a primit informatiile corespunzătoare din partea autoritătii de management privind procedurile urmate si verificările efectuate de către autoritatea de management/organismul intermediar asupra achizitiilor publice aferente contractelor pentru care au fost incluse cheltuielile în declaratiile de cheltuieli.

Art. 328. - Pentru îndeplinirea obligatiilor prevăzute la art. 327, atunci când informatiile referitoare la achizitiile publice care însotesc declaratia de cheltuieli întocmită de autoritatea de management sunt incomplete/insuficiente, Autoritatea de certificare si plată poate efectua propriile verificări potrivit prevederilor art. 61 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispozitii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European si Fondul de coeziune si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999 poate solicita autoritătii de management efectuarea unor verificări suplimentare privind respectarea reglementărilor nationale si comunitare în domeniul achizitiilor publice si, după caz, aplicarea de către acestea, în mod corespunzător, a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 66/2011.”

7. La articolul 36, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

(2) în lipsa presedintelui, conducerea CNC este asigurată de presedintele executiv, seful ACIS.”

8. La articolul 37, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 37. - (1) Deciziile CNC se transmit membrilor săi de către seful ACIS, în calitate de presedinte executiv al acestuia.”

Art. II. - Alineatul (2) al articolului 13 din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operatiunilor finantate prin programele operationale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 1 august 2007, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

“(2) Listele prevăzute la alin. (1) sunt aprobate prin ordin comun al ministrului coordonator al autoritătii de management, al ministrului finantelor publice si al secretarului general al Guvernului, iar în cazul Programului operational «Asistentă tehnică», prin ordin comun al ministrului finantelor publice si al secretarului general al Guvernului.”

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

p. Secretarul general al Guvernului,

Stefan Găti

Seful Autoritătii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale,

Teodor Cătălin Vătafii

p. Ministrul dezvoltării regionale si turismului,

Gheorghe Nastasia,

secretar general

Ministrul transporturilor si infrastructurii,

Anca Daniela Boagiu

p. Ministrul mediului si pădurilor,

Cristian Apostol,

secretar de stat

Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale,

Laurentiu Sebastian Lăzăroiu

Ministrul economiei, comertului si mediului de afaceri,

Ion Ariton

Ministrul administratiei si internelor,

Constantin-Traian Igas

Presedintele Autoritătii Nationale

pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice,

Cristina Trăilă

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 4 august 2011.

Nr. 802.

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIM-MINISTRU

DECIZIE

privind numirea doamnei Graziela Elena Vâjială în functia de presedinte al Agentiei Nationale Anti-Doping

În temeiul prevederilor art. 15 lit. a) si art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 8 alin. (2) si art. 11 alin. (1) din Legea nr. 227/2006 privind prevenirea si combaterea dopajului în sport, republicată,

 

primul-ministru emite următoarea decizie:

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Graziela Elena Vâjială se numeste în functia de presedinte, cu rang de secretar de stat, al Agentiei Nationale Anti-Doping.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 9 august 2011.

Nr. 77.


 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERTULUI SI MEDIULUI DE AFACERI

AGENTIA PENTRU IMPLEMENTAREA PROIECTELOR SI PROGRAMELOR PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI SI MIJLOCII

 

DECIZIE

privind modificarea Procedurii de implementare a Programului pentru dezvoltarea abilitătilor antreprenoriale în rândul tinerilor si facilitarea accesului la finantare - START, aprobată prin Decizia presedintelui Agentiei pentru Implementarea Proiectelor si Programelor pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii nr. 70/2011

 

Având în vedere prevederile anexei nr. 3/35/27 la Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010, ale art. 25 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 3 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 65/2009 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei pentru Implementarea Proiectelor si Programelor pentru Întreprinderile Mici si Mijlocii, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 65/2009, cu modificările si completările ulterioare, si al prevederilor art. 15 alin. (5) si art. 16 lit. Ba) din partea a lII-a cap. 1 din Regulamentul de organizare si functionare a Agentiei pentru Implementarea Proiectelor si Programelor pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, aprobat prin Ordinul ministrului întreprinderilor mici si mijlocii, comertului si mediului de afaceri nr. 658/2009, cu modificările ulterioare,

presedintele Agentiei pentru Implementarea Proiectelor si Programelor pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii emite prezenta decizie.

Art. I. - Procedura de implementare a Programului pentru dezvoltarea abilitătilor antreprenoriale în rândul tinerilor si facilitarea accesului la finantare - START, aprobată prin Decizia presedintelui Agentiei pentru Implementarea Proiectelor si Programelor pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii nr. 70/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 si 250 bis din 8 aprilie 2011, se modifică după cum urmează:

- La punctul 3.2, litera b) va avea următorul cuprins:

,,b) sunt IMM, conform prevederilor art. 2 si ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, cu modificările si completările ulterioare, care transpune în legislatia natională Recomandarea CE nr. 361 din 6 mai 2003, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L124 din 20 mai 2003 (au până la 249 de angajati si realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro sau detin active totale de până la 43 milioane euro, echivalent în lei);”.

Art. II. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei pentru Implementarea Proiectelor si Programelor pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii,

Cristian Haiduc

 

Bucuresti, 1 august 2011.

Nr. 137.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.