MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 579/2011

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 440

din 7 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Hidroplasto” - S.R.L. din Botosani în Dosarul nr. 19.528/211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 13 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 19.528/211/2010, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale.

Exceptia a fost invocată de Societatea Comercială “Hidroplasto” - S.R.L. din Botosani, într-un dosar având ca obiect solutionarea cererii privind emiterea unei ordonante de plată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că actul normativ atacat încalcă dreptul la apărare, întrucât administrarea probelor este lacunară, urgentă, nu sunt efectuate cercetări de fond care să permită pârâtului-debitor să îsi formuleze apărări pertinente în favoarea sa. De asemenea, textul criticat, prin urgenta măsurilor si restrângerea dreptului de administrare a probelor, poate crea o situatie de drept care să nu corespundă situatiei de fapt comerciale. Mai mult, dispozitiile atacate permit instantei de judecată să solutioneze o cauză doar pe baza sustinerilor subiective ale creditoarei, fără ca debitorul să poată administra probe în apărare. Autorul exceptiei mai sustine că apărarea exercitată pe calea cererii în anulare nu poate fi la fel de eficientă ca aceea de care ar beneficia într-o cale de atac prevăzută prin dreptul comun. Emiterea titlului executoriu în urma unui proces sumar si executarea acestui titlu încalcă dreptul constitutional la ocrotirea proprietătii.

Judecătoria Cluj-Napoca consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în fata legii, art. 24 privind dreptul la apărare si art. 44 privind dreptul de proprietate.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a pronuntat asupra dispozitiilor de lege criticate în numeroase cazuri, prin raportare la critici similare, constatând constitutionalitatea acestora.

Astfel, prin Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008 sau Decizia nr. 80 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 21 martie 2011, Curtea a constatat că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată asumate prin contracte comerciale si pentru stabilirea unei proceduri simplificate de solutionare a actiunilor în justitie având ca obiect asemenea obligatii. Or, potrivit art. 126 din Constitutie, competenta instantelor de judecată si procedura în fata acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanta criticată.

Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la solutionarea pricinilor în primă instantă, are obligatia de a încerca împăcarea părtilor. Împrejurarea că, potrivit art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007, judecătorul citează părtile pentru explicatii si lămuriri si stăruie în efectuarea plătii sumei datorate înseamnă că hotărârea se va pronunta numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonantă prevede că procedura reglementată de acest act normativ vizează exclusiv creantele certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanta de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse potrivit art. 6 alin. (2), a declaratiilor părtilor, precum si a celorlalte probe administrate, instanta constatând că cererea este întemeiată.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.070 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 20 octombrie 2010, Curtea a constatat că “Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 reglementează procedura recuperării pe cale judecătorească exclusiv a acelor creante care izvorăsc din contracte comerciale si care sunt, în acelasi timp, certe, lichide si exigibile. În acest scop, la cererea privind creanta de plată a pretului, creditorul trebuie să anexeze, potrivit art. 6 alin. (2) din ordonantă, înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate, precum si orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Potrivit art. 9, debitorul poate contesta creanta prin întâmpinare, instanta urmând să verifice dacă această contestatie este întemeiată, iar art. 10 alin. (1) prevede că, în cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaratiilor părtilor, precum si a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanta emite o ordonantă de plată, în care se precizează suma si termenul de plată. Conform art. 13 alin. (1), împotriva ordonantei de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia. Din toate aceste texte de lege rezultă în mod evident că procedura ce face obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 se desfăsoară într-un cadru procesual menit să asigure toate garantiile ce caracterizează un proces echitabil, iar debitorul are la îndemână suficiente mijloace procedurale pentru a-si apăra interesele”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenta Curtii, atât solutiile, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveste dispozitiile art. 24 si art. 44 din Constitutie.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, art. 11 alin. (1)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Hidroplasto” - S.R.L. din Botosani în Dosarul nr. 19.528/211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta din data de 7 aprilie 2011.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 665

din 17 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

Cu participarea în sedinta publică din data de 19 aprilie 2011 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, exceptie ridicată de Petru Cibotariu în Dosarul nr. 1.657/99/2010 al Tribunalului lasi - Sectia civilă - litigii de muncă.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 19 aprilie 2011 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronuntarea pentru data de 10 mai 2011. La acea dată, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, Curtea a amânat pronuntarea pentru data de 17 mai 2011.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.657/99/2010, Tribunalul lasi - Sectia civilă - litigii de muncă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, exceptie ridicată de Petru Cibotariu într-o cauză având ca obiect solutionarea contestatiei formulate împotriva unei decizii a casei judetene de pensii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că textul legal criticat instituie un tratament juridic diferentiat pentru aceeasi categorie de persoane, în functie de sursa si nivelul veniturilor, contrar art. 16 coroborat cu art. 4 alin. (2) din Constitutie. De asemenea, se arată că este limitat si dreptul la alegerea locului de muncă, în sensul că pensionarul care are în plată un cuantum al pensiei de peste 1.693 de lei nu va putea lucra în mediul public decât dacă va consimti la suspendarea plătii pensiei sale; astfel cetăteanul este constrâns să nu aleagă un loc de muncă în mediul public. Mai mult, în perioade de criză, statul este obligat să păstreze cumulul pensie-salariu pentru a asigura un nivel de trai decent cetătenilor săi.

Se mai sustine că dreptul la pensie este un drept câstigat care nu poate fi limitat în mod arbitrar de către stat; or, în fapt, prin suspendarea plătii pensiei are loc o eliminare pe o perioadă nedefinită a dreptului la pensie. Mai mult, pensia, ca drept constitutional garantat, nu poate împiedica exercitarea dreptului la muncă al cetăteanului. De asemenea, se sustine că suspendarea plătii pensiei este o formă de nationalizare.

În consecintă, autorul exceptiei apreciază că sunt încălcate prevederile art. 53 din Constitutie, întrucât restrângerea exercitiului drepturilor fundamentale mentionate operată prin dispozitiile legale criticate nu poate fi justificată prin continutul normativ al acestui text constitutional.

Tribunalul lasi - Sectia civilă - litigii de muncă consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este întemeiată, textul legal criticat încălcând art. 16, 41, 44 si 47 din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 18 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, care au următorul cuprins:

- Art. 18: “(1) Pensionarii prevăzuti la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfăsoară activităti profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în functie au obligatia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să îsi exprime în scris optiunea între suspendarea plătii pensiei pe durata exercitării activitătii si încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în functie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăseste nivelul câstigului salariat mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligatia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situatiei de cumul, să îsi exprime în scris optiunea între suspendarea plătii pensiei pe durata exercitării activitătii si încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în functie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăseste nivelul câstigului salariat mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.”

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 1 privind caracterele statului român, art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare, art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă si alegerea locului de muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, inclusiv dreptul la pensie, si art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, prin raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea, în raport cu o critică similară de neconstitutionalitate, a constatat că întreg cap. IV al Legii nr. 329/2009 este constitutional în măsura în care nu vizează persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constitutie. De asemenea, Curtea retine că si-a mentinut această jurisprudentă si în cadrul controlului a posteriori pe calea exceptiei de neconstitutionalitate, stabilind, prin Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, Decizia nr. 206 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011, sau Decizia nr. 409 din 7 aprilie 2011*), nepublicată la momentul pronuntării prezentei decizii, că dispozitiile art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 sunt constitutionale.

Curtea, prin deciziile mentionate, a statuat că nicio dispozitie constitutională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu conditia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toti cetătenii, iar eventualele diferente de tratament să aibă o ratiune licită.

Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (devenit, în prezent, câstigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat) respectă conditiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil si determinabil) si rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o optiune justă si echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. Totodată, Curtea a apreciat că măsura adoptată este proportională cu situatia care a determinat-o, respectiv situatia de criză economică în care se regăseste statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii si mijloacele folosite în realizarea lui, si este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

De asemenea, Curtea a mai arătat că solutia legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei optiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constitutional.

Astfel, Curtea a constatat că dispozitiile cap. IV din Legea nr. 329/2009 sunt constitutionale în măsura în care acestea nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constitutie.

Curtea a mai retinut că, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, a stabilit că angajatii din mediul public nu se află în aceeasi situatie juridică precum cei din mediul privat, întrucât cei care sunt angajati în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legati, în mod esential, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizatiile sau soldele de bugetul public national, de încasările si de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecinte în ceea ce priveste diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizatiile/soldele reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat si un angajator.

În consecintă, în lipsa afectării vreunui drept fundamental, Curtea a stabilit că prevederile art. 53 din Constitutie, invocate în sustinerea exceptiei, nu au incidentă în cauză.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, în raport cu dispozitiile legale contestate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, exceptie ridicată de Petru Cibotariu în Dosarul nr. 1.657/99/2010 al Tribunalului lasi - Sectia civilă - litigii de muncă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 mai 2011.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Károly

*) Decizia nr. 409 din 7 aprilie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2011.

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 703

din 31 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. 5 si art. 167 din Codul de procedură civilă si art. 2, art. 64, art. 77, art. 78, art. 95, art. 169, art. 172, art. 180 alin. (2)-(4) si art. 184 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. 5 si art. 167 din Codul de procedură civilă si art. 2, art. 64, art. 77, art. 78, art. 95, art. 169, art. 172, art. 180 alin. (2)-(4) si art. 184 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Maria Catrinescu în Dosarul nr. 3.379/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, arătând că aceasta este nemotivată, iar neconstitutionalitatea este dedusă din circumstantele cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.379/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. 5 si art. 167 din Codul de procedură civilă si art. 2, art. 64, art. 77, art. 78, art. 95, art. 169, art. 172, art. 180 alin. (2)-(4) si art. 184 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Maria Catrinescu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei cereri de recalculare a pensiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile legale criticate încalcă art. 15, 16, 21, 30, 31, 48, 51, 78, 123, 126, art. 146 lit. d) si art. 147 din Constitutie, motivarea acestei critici fiind făcută în raport cu situatia juridică personală a autorului exceptiei în privinta stabilirii drepturilor sale de pensie.

Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, arătând că legiuitorul are competenta de a stabili atât reguli procedurale de desfăsurare a litigiilor, cât si reguli de stabilire si recalculare a pensiilor în limitele conferite de art. 61 alin. (1) din Constitutie.

Avocatul Poporului arată că textele legale criticate sunt constitutionale, invocând, printre altele, Decizia nr. 103 din 26 martie 2002.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 129 alin. 5 si art. 167 din Codul de procedură civilă si art. 2, art. 64, art. 77, art. 78, art. 95, art. 169, art. 172, art. 180 alin. (2)-(4) si art. 184 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Textele criticate din Codul de procedură civilă vizează principiul rolului activ al judecătorului, respectiv încuviintarea si administrarea dovezilor, iar cele din Legea nr. 19/2000 reglementează principiile de bază ale sistemului public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, pensia de invaliditate, calculul punctajului mediu anual al asiguratului, regulile procedurale referitoare la cererea de recalculare a pensiei, litigiile care vizează obiectul Legii nr. 19/2000, precum si regimul pensiilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 2/1995 privind pensionarea anticipată.

Autorul exceptiei consideră că textele de lege criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitătii legii, art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 31 privind dreptul la informatie, art. 48 privind familia, art. 51 privind dreptul de petitionare, art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, art. 123 privind prefectul, art. 126 privind instantele judecătoresti, art. 146 lit. d) privind exceptia de neconstitutionalitate si art. 147 privind deciziile Curtii Constitutionale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

1. Autorul exceptiei nu îsi motivează critica de neconstitutionalitate, ci doar enumera textele constitutionale pretins încălcate. Or, Curtea, de principiu, a stabilit în jurisprudenta sa că simpla enumerare în sustinerea exceptiei a unor prevederi constitutionale pretins încălcate nu este de natură să satisfacă exigentele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. De altfel, în acest sens, Curtea s-a mai pronuntat prin numeroase decizii, dintre care, cu titlu exemplificativ, se retin: Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, Decizia nr. 465 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008, Decizia nr. 245 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009, Decizia nr. 727 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 10 iunie 2009.

Totodată, întreaga pledoarie a autorului exceptiei în sensul admiterii acesteia se face prin prisma unor acte administrative pretins a fi emise nelegal, cu alte cuvinte, justifică exceptia de neconstitutionalitate invocând parcursul administrativ si judiciar al cauzei sale. Or, toate aceste aspecte tin de interpretarea si aplicarea legii, unde este angajată competenta exclusivă a instantelor judecătoresti.

În aceste conditii, în temeiul art. 2 alin. (3) si art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

2. Nu în ultimul rând, Curtea observă că Legea nr. 19/2000, ulterior sesizării sale, a fost abrogată prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, fapt care, în temeiul art. 29 alin. (1) si (5) din Legea nr. 47/1992, ar atrage, de asemenea, inadmisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 64, art. 77, art. 78, art. 95, art. 169, art. 172, art. 180 alin. (2)-(4) si art. 184 din Legea nr. 19/2000.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. 5 si art. 167 din Codul de procedură civilă si art. 2, art. 64, art. 77, art. 78, art. 95, art. 169, art. 172, art. 180 alin. (2)-(4) si art. 184 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Maria Catrinescu în Dosarul nr. 3.379/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 mai 2011.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Károly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 714

din 31 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 53/2010 privind esalonarea plătii indemnizatiilor prevăzute de Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989, precum si fată de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr. 341/2004

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 53/2010 privind esalonarea plătii indemnizatiilor prevăzute de Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989, precum si fată de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, exceptie ridicată de Toni Popescu în Dosarul nr. 2.805/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Sectia comercială si contencios administrativ fiscal.

La apelul nominal se prezintă, personal, autorul exceptiei, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul autorului exceptiei, care apreciază că ordonanta de urgentă criticată retroactivează, aplicându-se unor situatii juridice deja încheiate.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând, în acest sens, că legiuitorul este competent să stabilească plata esalonată a indemnizatiilor restante. O atare reglementare nu vizează trecutul, ci stabileste pentru viitor modalitatea de executare a obligatiilor statului. În fine, se apreciază că art. 78 din Constitutie, invocat în sustinerea exceptiei nu are incidentă în cauză, întrucât intrarea în vigoare a ordonantelor de urgentă este reglementată prin dispozitiile art. 115 alin. (5) din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.805/90/2010, Tribunalul Vâlcea - Sectia comercială si contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 53/2010 privind esalonarea plătii indemnizatiilor prevăzute de Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989, precum si fată de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, exceptie ridicată de Toni Popescu într-o cauză având ca obiect solutionarea contestatiei formulate împotriva unei decizii emise de o casă judeteană de pensii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată, în esentă, că textul legal criticat este retroactiv, întrucât vizează si deciziile caselor judetene de pensii emise înainte de intrarea în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 53/2010.

Tribunalul Vâlcea - Sectia comercială si contencios administrativ fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, textul legal criticat aplicându-se numai pentru viitor.

Avocatul Poporului consideră că textul legal criticat este constitutional, legiuitorul fiind în drept să modifice si să completeze legislatia în materia indemnizatiilor restante si să stabilească data de la care operează producerea efectelor, cu respectarea principiului neretroactivitătii legii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 53/2010 privind esalonarea plătii indemnizatiilor prevăzute de Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989, precum si fată de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 25 iunie 2010, care au următorul cuprins:

- Art. 3: “(1) Plata indemnizatiilor restante prevăzute de prezenta ordonantă de urgentă se face esalonat, începând cu anul 2012, de casele judetene de pensii, respectiv de Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti, de casele de pensii din subordinea Ministerului Apărării Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Român de Informatii, după cum urmează:

a) în situatia indemnizatiilor restante al căror cuantum depăseste valoarea a 20 de salarii medii brute:

- în anul 2012 se plăteste 34% din valoarea sumei restante;

- în anul 2013 se plăteste 33% din valoarea sumei restante;

- în anul 2014 se plăteste 33% din valoarea sumei restante;

b) în situatia indemnizatiilor restante al căror cuantum se situează între valoarea a 10 salarii medii brute si cea a 20 de salarii medii brute:

- în anul 2012 se plăteste 50% din valoarea sumei restante;

- în anul 2013 se plăteste 50% din valoarea sumei restante;

c) în situatia indemnizatiilor restante al căror cuantum se situează sub valoarea a 10 salarii medii brute, plata sumei restante se efectuează integral în anul 2012.

(2) Salariul mediu brut prevăzut la alin. (1) este salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului 2012.

(3) Esalonarea prevăzută la alin. (1) vizează exclusiv indemnizatiile restante, asa cum au fost definite de art. 2, urmând ca plata indemnizatiei lunare să se efectueze conform legii”.

Autorul exceptiei consideră că textele de lege criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitătii legilor si art. 78 privind intrarea în vigoare a legii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 53/2010 stabilesc perioada concretă în care urmează să fie executată plata indemnizatiilor restante care se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004. Este de competenta exclusivă a legiuitorului să stabilească procedura si măsurile necesare pentru executarea acestora, tinând seama de realitătile economico-financiare cu care se confruntă statul. De asemenea, Curtea observă că, departe de a nega dreptul beneficiarilor Legii nr. 341/2004 la plata acestor indemnizatii, textul stabileste un calendar unitar de executare, iar esalonarea dispusă pe parcursul anilor 2012-2014, după caz, nu vizează în mod evident trecutul, ci executarea pe viitor a efectelor unui raport juridic născut în temeiul Legii nr. 341/2004. Asadar, art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 53/2010 nu modifică niciun raport de drept substantial stabilit anterior intrării sale în vigoare, respectiv regimul juridic al indemnizatiilor celor ce beneficiază de prevederile Legii nr. 341/2004, ci doar esalonează plata indemnizatiilor aferente perioadei cuprinse între luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 documentatia care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 si luna în care se solicită efectuarea plătii acestora la institutiile competente. În consecintă, Curtea nu poate retine încălcarea art. 15 alin. (2) din Constitutie.

Cu privire la art. 78 din Constitutie, invocat în sustinerea exceptiei, Curtea constată că acesta nu are incidentă în cauză, întrucât intrarea în vigoare a ordonantelor de urgentă este supusă conditiilor prevăzute de art. 115 alin. (5) din Constitutie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 53/2010 privind esalonarea plătii indemnizatiilor prevăzute de Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989, precum si fată de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, exceptie ridicată de Toni Popescu în Dosarul nr. 2.805/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Sectia comercială si contencios administrativ fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 mai 2011.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Károly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 728

din 2 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 300/2009 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 300/2009 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, exceptie ridicată de Emil Moise în Dosarul nr. 1.487/114/2010 al Tribunalului Buzău - Sectia civilă - Complet specializat de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care arată că Legea nr. 300/2009 a fost adoptată cu respectarea dispozitiilor constitutionale. În ceea ce priveste criticile care vizează neconstitutionalitatea extrinsecă a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/2009, arată că acestea sunt neîntemeiate, asa cum s-a constatat de altfel si de către Curtea Constitutională în jurisprudenta sa în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.487/114/2010, Tribunalul Buzău - Sectia civilă - Complet specializat de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 300/2009 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009.

Exceptia a fost ridicată de Emil Moise, având ca obiect solutionarea unei contestatii formulate împotriva deciziei de stabilire a drepturilor salariale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că Legea nr. 300/2009 este neconstitutională, întrucât aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 care, prin dispozitiile art. 2, aduce atingere mai multor texte din Constitutie. Astfel, mentionează că au fost înfrânte prevederile constitutionale referitoare la separarea puterilor în stat, suprematia Constitutiei si rolul Parlamentului. De asemenea, au fost încălcate si dispozitiile art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, deoarece nu a fost indicată situatia extraordinară care a stat la baza emiterii ordonantei. Totodată, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 a fost emisă cu încălcarea dispozitiilor art. 102 alin. (1) si (2) si art. 141 din Constitutie, deoarece Guvernul nu a consultat Consiliul Economic si Social.

Tribunalul Buzău - Sectia civilă - Complet specializat de muncă si asigurări sociale consideră că dispozitiile legate criticate sunt constitutionale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie Legea nr. 300/2009 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 8 octombrie 2009.

Autorul exceptiei consideră că actul normativ criticat încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5) referitoare la statul român, art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 41 alin. (2) privind munca si protectia socială a muncii, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 102 alin. (1) privind rolul Guvernului, art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului, art. 115 alin. (4) si (6) privind conditiile de adoptare a ordonantelor de urgentă, precum si art. 141 privind Consiliul Economic si Social.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică, în realitate, aprobarea prin Legea nr. 300/2009 a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 30 aprilie 2009, dispozitii potrivit cărora: “Ordonanta Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 si în anul 2009 personalului din învătământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul V alineatul (1), litera a¹) va avea următorul cuprins:

«a¹) pentru perioada 1 mai-31 decembrie 2009, coeficientii de multiplicare si valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuti pentru toate functiile didactice si didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a si 3a;»

2. La articolul 1¹ alineatul (1), literele b) si c) se abrogă.

3. Anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b si 3b se abrogă.”

Asa cum Curtea arăta prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, ordonantele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constitutie, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare si devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din ratiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă si elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern.

Examinând aceste prevederi de lege, Curtea constată că dispozitiile art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 modificau dispozitii ale Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 si în anul 2009 personalului din învătământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările si completările ulterioare. Această din urmă ordonantă a fost abrogată însă prin dispozitiile art. 48 alin. (1) pct. 16 din cap. VI al părtii a III-a din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, astfel că textul de lege criticat nu mai este în vigoare.

Pentru aceste motive, având în vedere dispozitiile art. 29 alin. (1) si (5) din Legea nr. 47/1992, precum si data la care instanta de contencios constitutional a fost sesizată, Curtea va respinge exceptia de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 300/2009 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, exceptie ridicată de Emil Moise în Dosarul nr. 1.487/114/2010 al Tribunalului Buzău - Sectia civilă - Complet specializat de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 iunie 2011.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 742

din 2 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare si ale art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare si ale art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, exceptie ridicată de Georgeta Achihănitei si altii, reprezentati de Sindicatul Uniunea Judeteană a Pensionarilor, în Dosarul nr. 2.155/121/2010 al Tribunalului Galati - Sectia civilă si care constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.701D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 4.544D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, exceptie ridicată de loan Andriescu în Dosarul nr. 4.884/40/2009 al Curtii de Apel Suceava - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 3.701 D/2010 si nr. 4.544D/2010, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 4.544D/2010 la Dosarul nr. 3.701 D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă, întrucât dispozitiile de lege criticate nu mai sunt în vigoare.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.155/121/2010, Tribunalul Galati - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare si ale art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010.

Exceptia a fost ridicată de Georgeta Achihănitei si altii, reprezentati de Sindicatul Uniunea Judeteană a Pensionarilor, cu prilejul solutionării unei cauze civile având ca obiect recalcularea pensiei.

Prin încheierea din 9 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 4.884/40/2009, Curtea de Apel Suceava - Sectia conflicte de muncă de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare.

Exceptia a fost ridicată de loan Andriescu cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva Sentintei nr. 1.088 din 14 iunie 2010, pronuntată de Tribunalul Botosani - Sectia civilă în Dosarul nr. 4.884/40/2009.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că textele de lege criticate, prevăzând inaplicabilitatea dispozitiilor art. 80 alin. (1) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, referitoare la valoarea punctului de pensie, precum si însăsi scăderea valorii punctului de pensie, contravin dispozitiilor art. 115 alin. (6) din Constitutie, întrucât afectează drepturi fundamentale, asa cum este dreptul de proprietate, dreptul la pensie si dreptul la un nivel de trai decent. În plus, sunt încălcate si dispozitiile art. 44 alin. (3) din Constitutie. În acest sens, arată că utilizarea de către Guvern a fondurilor de asigurări sociale în alte scopuri decât plata drepturilor de asigurări sociale echivalează în fapt cu o expropriere. În acelasi timp, nu este îndeplinită nici obligatia statului de a asigura cresterea calitătii vietii. În sfârsit, se sustine că nu au fost îndeplinite conditiile emiterii în mod constitutional a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 114/2009, întrucât nu a existat o situatie extraordinară.

Tribunalul Galati - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată.

Curtea de Apel Suceava - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că prevederile de lege criticate nu încalcă dispozitiile din Constitutie invocate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unde măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, dispozitii potrivit cărora “Prevederile art. 80 alin. (1) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările si completările ulterioare, nu se aplică în anul 2010.”

De asemenea, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si prevederile art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 27 ianuarie 2010, dispozitii potrivit cărora “Valoarea punctului de pensie este de 732,8 lei si se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.”

Autorii exceptiei consideră că aceste prevederi de lege aduc atingere următoarelor texte din Constitutie: art. 1 alin. (3)-(5) referitoare la statul român, la principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat si la obligatia respectării Constitutiei si a prevederilor sale, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) si (2) referitor la dreptul la un nivel de trai decent si dreptul la pensie, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului, art. 76 alin. (1) privind conditiile de majoritate pentru adoptarea legilor organice, art. 79 alin. (1) referitor la avizul prealabil al Consiliului Legislativ, art. 115 alin. (4)-(6) referitor la emiterea ordonantelor de urgentă de către Guvern si art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligatia statului de a asigura cresterea calitătii vietii. De asemenea, sustin că se încalcă si prevederile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că textele legale criticate au avut o aplicare limitată în timp, si anume doar pentru anul 2010.

Noua reglementare în domeniul pensiilor, respectiv Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, nu a mai preluat modalitatea de calcul si actualizare a punctului de pensie în functie de salariul mediu brut, prevăzută de art. 80 din Legea nr. 19/2000, în prezent abrogată. Prin urmare, nici solutia legislativă criticată nu a mai fost preluată de noua reglementare legală în materie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare si ale art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, exceptie ridicată de Georgeta Achihănitei si altii, reprezentati de Sindicatul Uniunea Judeteană a Pensionarilor, în Dosarul nr. 2.155/121/2010 al Tribunalului Galati - Sectia civilă si de loan Andriescuîn Dosarul nr. 4884/40/2009 al Curtii de Apel Suceava - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 iunie 2011.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 743

din 2 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Compania Natională “Aeroporturi Bucuresti” - S.A. din Otopeni în Dosarul nr. 38.196/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că, în urma republicării Legii nr. 53/2003, solutia legislativă criticată se regăseste, în prezent, la art. 252 alin. (1) din lege. Pe fondul cauzei, se apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocându-se, în acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr. 95 din 5 februarie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 38.196/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Compania Natională “Aeroporturi Bucuresti” - S.A. din Otopeni într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii la decizia de concediere.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile legale criticate sunt imprecise, împrejurare ce îi pune pe judecători în situatia de a adăuga la lege prin stabilirea actelor si faptelor ce marchează momentul luării la cunostintă de către angajator despre săvârsirea abaterii disciplinare. În acest sens, se arată că există o multitudine de ipoteze în virtutea cărora se poate aprecia, în mod subiectiv sau nu, că un anumit document sau o anumită depozitie testimonială pot marca acest moment. Toate aceste aspecte demonstrează, în opinia autorului exceptiei, încălcarea art. 21, 24, art. 61 alin. (1) si art. 129 din Constitutie, precum si a dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, arătând că legea este accesibilă si previzibilă, fiind de natură a permite individului să îsi regleze conduita în functie de prevederile acesteia.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 268 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Ulterior sesizării Curtii, Legea nr. 53/2003 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, solutia legislativă criticată regăsindu-se la art. 252 alin. (1) din lege, text asupra căruia Curtea urmează să se pronunte prin prezenta decizie. Dispozitiile art. 252 alin. (1) din lege au următorul cuprins:

“Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisă în forma scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunostintă despre săvârsirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârsirii faptei”.

Autorul exceptiei consideră că textele de lege criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 20 privind tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului si art. 129 privind folosirea căilor de atac. Totodată, sunt considerate a fi încălcate si dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Aceleasi termene de prescriptie ca si cele instituite de dispozitiile art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 au fost prevăzute si în continutul prevederilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii în unitătile socialiste de stat, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, abrogată prin Legea nr. 53/2003, prevederi a căror constitutionalitate a fost stabilită prin Decizia nr. 71 din 11 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999. Prin decizia mentionată, Curtea a stabilit că “aceste termene constituie, pe de o parte, o măsură de protectie a angajatilor fată de aplicarea arbitrară a unui regim sanctionator, iar pe de altă parte, ele asigură stabilitatea raporturilor juridice de muncă”. Prin aceeasi decizie s-a arătat că “accesul liber la justitie ar putea fi pus sub semnul îndoielii, în conditiile în care cel în drept să adopte măsura disciplinară ar putea-o amâna, cu rea-credintă, la nesfârsit, împiedicându-l pe salariat să obtină în justitie clarificarea situatiei sale. În situatia în care nu ar exista un termen de prescriptie a aplicării sanctiunii disciplinare, Curtea retine că aplicarea sanctiunii, în cazul angajatului la o societate comercială, ar echivala cu imprescriptibilitatea răspunderii, consecintă inacceptabilă si absurdă, din perspectiva principiilor generale ale răspunderii juridice”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice modificarea acestei jurisprudente, atât solutia pronuntată, cât si argumentele pe care aceasta s-a bazat îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Distinct de cele arătate mai sus, Curtea constată că prin Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronuntată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, sau Hotărârea din 4 mai 2000, pronuntată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Curtea de la Strasbourg a decis că legea internă trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat. Asadar, previzibilitatea legii tine de calitatea acesteia, respectiv legea trebuie să fie suficient de precisă si clară pentru a putea fi aplicată. Totusi, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală si o anumită suplete poate chiar să se dovedească de dorit pentru a permite instantelor nationale să facă să evolueze dreptul în functie de ceea ce ele consideră măsuri necesare în interesul justitiei, precum si în functie de evolutia conceptiilor sociale (Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronuntată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).

În cauza de fată, Curtea nu poate primi critica de neconstitutionalitate potrivit căreia art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 nu ar îndeplini cerintele de previzibilitate, deoarece textul are o redactare univocă, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară. Astfel, data luării la cunostintă despre săvârsirea abaterii disciplinare este cea la care reprezentantul legal sau conventional al angajatorului a fost înstiintat despre săvârsirea acesteia sau cea care rezultă din coroborarea unor fapte sau acte ce demonstrează faptul că reprezentantul angajatorului cunostea sau avea stiintă despre abaterea săvârsită. Celelalte aspecte tin de probatoriul administrat în cauză.

Toate acestea demonstrează faptul că legea edictată respectă cerintele de calitate impuse prin jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate trage concluzia potrivit căreia instantele judecătoresti ar încălca sfera de competentă a Parlamentului.

În final, Curtea constată că art. 24 si 129 din Constitutie nu au incidentă în cauză, întrucât nu se relevă chestiuni care ar tine de dreptul de apărare si nici aspecte care să vizeze folosirea căilor de atac.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Compania Natională “Aeroporturi Bucuresti” - S.A. din Otopeni în Dosarul nr. 38.196/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 iunie 2011.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Károly

GUVERNUL ROMÂNIEI

DECIZIA Nr. 745

din 2 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 166 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Losado Logistics” - S.R.L.din Voluntari în Dosarul nr. 2.278/83/2010 al Tribunalului Satu Mare - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că, în urma republicării Legii nr. 53/2003, solutia legislativă criticată se regăseste, în prezent, la art. 166 din lege. Pe fond, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul exceptiei nu îsi motivează critica de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.278/83/2010, Tribunalul Satu Mare - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Losado Logistics” - S.R.L. din Voluntari într-o cauză având ca obiect solutionarea unui litigiu de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că textul criticat încalcă prevederile Constitutiei.

Tribunalul Satu Mare - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate formulată este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,


	Copyright 1998-2015 DSC.NET All rights reserved.