MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 583/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 583         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 17 august 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 619 din 12 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 224 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea si desfăsurarea alegerilor pentru Parlamentul European

 

Decizia nr. 634 din 12 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 24, art. 25, art. 26 alin. (1), (2), (21)-(23), (3) si (31), art. 27, art. 28 si art. 31 alin. (1), (2), (5) si (6) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, precum si ale acestei legi

 

Decizia nr. 648 din 17 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 676 din 31 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală si art. 399 alin. 1 si 3 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 687 din 31 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

824. - Hotărâre privind finantarea din bugetul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului pe anul 2011 a unor cheltuieli de capital pentru unitătile de învătământ preuniversitar de stat

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

78. - Decizie privind detasarea domnului Nistor Mircea, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului, în functia publică de director executiv în cadrul Consiliului Judetean Dâmbovita

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 619

din 12 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 224 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea si desfăsurarea alegerilor pentru Parlamentul European

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 29 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 33/2007 privind organizarea si desfăsurarea alegerilor pentru Parlamentul European, exceptie ridicată de Alexandru Muresan în Dosarul nr. 249/1.752/201 oal Judecătoriei Jibou.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, avocatul Sergiu Bogdan din cadrul Baroului Cluj, cu delegatie depusă la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul apărătorului autorului exceptiei, care solicită admiterea acesteia, sustinând că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 33/2007 privind organizarea si desfăsurarea alegerilor pentru Parlamentul European a fost emisă cu încălcarea de către Guvern a dispozitiilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, întrucât nu a existat la acea dată o situatie extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată, iar puterea executivă nu a distins între urgenta si necesitatea reglementării. De asemenea, apărătorul autorului exceptiei sustine că reglementarea infractiunii prevăzute la art. 224 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 a reprezentat un abuz al puterii executive în folosirea mijloacelor de drept penal, ce încalcă principiul proportionalitătii dintre modalitatea de incriminare si pericolul social al faptei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că emiterea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 11/2009 s-a făcut cu respectarea rigorilor constitutionale, că, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, Guvernul poate emite ordonante de urgentă în domeniul dreptului penal si că reglementarea infractiunilor este o optiune a statului, ce tine de politica penală a acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 249/1.752/2010, Judecătoria Jibou a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 224 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 33/2007 privind organizarea si desfăsurarea alegerilor pentru Parlamentul European, aprobată cu modificări prin Legea nr. 303/2009.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de inculpatul Alexandru Muresan într-o cauză având ca obiect săvârsirea infractiunii prevăzute la art. 224 alin. (1) din Legea nr. 33/2007, ce are ca element material alternativ al laturii obiective fapta de a vota săvârsită de două sau mai multe ori în ziua de referintă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) cu privire la principiul separatiei si al echilibrului puterilor în cadrul democratiei constitutionale, ale art. 23 alin. (12) referitoare la stabilirea si aplicarea pedepselor în conditiile si în temeiul legii, ale art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 115 alin. (4) referitor la adoptarea ordonantelor de urgentă.

În acest sens autorul arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 303/2009, a fost emisă de Guvern cu încălcarea conditiilor de constitutionalitate extrinsecă prevăzute la art. 115 alin. (4) din Constitutie - neexistând o situatie extraordinară cu caracter obiectiv care să justifice adoptarea ordonantei de urgentă în cauză - printr-o arogare neconstitutională de către Guvern a puterii legislative, fapt ce constituie o imixiune a acestuia în sfera atributiilor puterii legislative, încălcând principiul separatiei puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constitutie.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 23 alin. (12) din Constitutie, autorul arată că semnificatia restrictivă a notiunii de “lege” se deduce din interpretarea sistematică a acestui articol raportat la celelalte norme constitutionale si are în vedere doar actele normative adoptate de puterea legislativă, nu si pe cele adoptate în substituirea puterii legislative de către puterea executivă.

Autorul sustine, de asemenea, că prin dispozitiile legale criticate legiuitorul procedează la restrângerea unor drepturi, fapt ce contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 53 alin. (1).

Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 alin. (2) din Constitutie, autorul exceptiei sustine că, în materie penală, acesta dă fortă constitutională principiului minimei interventii, potrivit căruia mijloacele juridice de drept penal urmează a fi utilizate ca ultimo ratio, principiu încălcat de către legiuitor prin reglementarea ca infractiune a faptei prevăzute la art. 224 alin. (1) din Legea nr. 33/2007.

Judecătoria Jibou apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, prevederile art. 224 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 încălcând dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (4), ale art. 23 alin. (12), aleart. 53 alin. (1) si ale art. 115 alin. (4).

Cu privire la încălcarea prin textul de lege criticat a dispozitiilor art. 1 alin. (4) din Constitutie, instanta apreciază că emiterea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 11/2009 a reprezentat o ingerintă a puterii executive în atributiile puterii legislative, imixiune ce contravine principiului separatiei puterilor în stat.

Instanta apreciază, de asemenea, că notiunea de “lege”, folosită la art. 23 alin. (12) si art. 53 alin. (1) din Constitutie, are un sens restrictiv, referindu-se doar la actele normative ale puterii legiuitoare, motiv pentru care completarea Legii nr. 33/2007 cu art. 224 prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2009 contravine acestor norme constitutionale.

Judecătoria Jibou consideră totodată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2009 a fost emisă cu încălcarea de către Guvern a prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, neexistând o situatie extraordinară cu caracter obiectiv care să impună emiterea acesteia.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 alin. (2) din Constitutie, instanta apreciază că critica formulată de autorul exceptiei de neconstitutionalitate este neîntemeiată si arată că, având în vedere functiile principale ale dreptului penal, respectiv cea preventiv-educativă si cea sanctionatoare, incriminarea unor fapte de fraudă electorală nu încalcă principiul minimei interventii, cu atât mai mult cu cât votul multiplu constituie un atentat grav la valoarea socială protejată prin reglementarea acestei infractiuni, un proces electoral neviciat fiind de esenta unui stat democratic.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens arată că Guvernul poate adopta ordonante de urgentă în domeniul rezervat legilor organice, prevăzut la art. 73 alin. (3) din Constitutie, în conditiile art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Este invocată astfel Decizia Curtii Constitutionale nr. 34 din 17 februarie 1998. Se arată, de asemenea, că prin aprobarea de către Parlament, prin Legea nr. 303/2009, a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 11/2009, cu respectarea dispozitiilor art. 75 si art. 76 alin. (1) din Constitutie, continutul acesteia a dobândit forta juridică a unei legi. Totodată, Avocatul Poporului arată că urgenta situatiei, a cărei reglementare nu ar fi putut fi amânată, este motivată de legiuitor în preambulul ordonantei de urgentă invocate, fiind determinată de necesitatea asigurării unui proces electoral corect si transparent, de termenul scurt rămas până la desfăsurarea alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European si de disfunctionalitătile constatate în aplicarea Legii nr. 33/2007.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie potrivit încheierii de sesizare, “art. 224 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 33/2007 privind organizarea si desfăsurarea alegerilor pentru Parlamentul European”. Având în vedere că, potrivit dispozitiilor art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, modificările si completările actelor normative se încorporează în actele de bază, identificându-se cu acestea, de la data intrării lor în vigoare, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 224 alin. (1) din

Legea nr. 33/2007 privind organizarea si desfăsurarea alegerilor pentru Parlamentul European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 16 ianuarie 2007, dispozitii introduse prin art. I pct. 29 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 33/2007 privind organizarea si desfăsurarea alegerilor pentru Parlamentul European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 4 martie 2009.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 224: “(1) Fapta unei persoane de a vota fără a avea drept de vot ori de a vota de două sau mai multe ori în ziua de referintă constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul criticat încalcă prevederile constitutionale ale art. 115 alin. (4) referitoare la adoptarea ordonantelor de urgentă, ale art. 1 alin. (4) cu privire la principiul separatiei si al echilibrului puterilor în cadrul democratiei constitutionale, ale art. 23 alin. (12) referitoare la stabilirea si aplicarea pedepselor în conditiile si în temeiul legii si ale art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Referitor la critica de neconstitutionalitate extrinsecă vizând încălcarea dispozitiilor art. 1 alin. (4) si art. 115 alin. (4) din Constitutie, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi retinută, întrucât Guvernul poate emite ordonante de urgentă în domeniile legilor organice, prevăzute la art. 73 alin. (3) din Constitutie, în conditiile art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Interdictia Guvernului de a reglementa în aceste domenii se referă, în mod expres, numai la ordonantele emise în temeiul legilor speciale de abilitare, în conditiile alin. (1)-(3) ale aceluiasi art. 115, nu si la ordonantele de urgentă. (Ase vedea în acest sens Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, Decizia nr. 538 din 31 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007, si Decizia nr. 426 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 mai 2010.)

Cu privire la obligatia Guvernului de a motiva situatia extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată, ce a determinat adoptarea Ordonantei de urgentă pentru modificarea si completarea Legii nr. 33/2007 privind organizarea si desfăsurarea alegerilor pentru Parlamentul European, Curtea retine că expunerea de motive a ordonantei cuprinde motivele care au determinat adoptarea acestui act normativ, respectiv termenul foarte scurt rămas până la data desfăsurării alegerilor, deficientele constatate în aplicarea dispozitiilor Legii nr. 33/2007, precum si neconcordanta prevederilor acestei legi cu legislatia europeană, semnalată autoritătilor românesti de către Comisia Europeană, prin Scrisoarea nr.JLS-C3/TVsw (2007) D15221, în al căror Răspuns, înregistrat cu nr. 74.680 din 25 februarie 2008, statul român s-a angajat ca până la data desfăsurării alegerilor pentru Parlamentul European din 2009 să modifice legislatia natională, astfel încât aceasta să se conformeze acquis-u\ui comunitar. Toate aceste motive demonstrează existenta unei situatii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată.

II. 1. În privinta incriminării unor fapte ca infractiuni, Curtea constată că norma constitutională prevăzută la art. 23 alin. (12) vizează notiunea de “lege” în întelesul de act de reglementare primară, si nu în înteles strict formal. În acest sens, prin Decizia nr. 120 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 aprilie 2004, Curtea a arătat că “în ceea ce priveste notiunea de «lege» utilizată în Constitutie, republicată, în art. 124, potrivit căruia justitia se înfăptuieste în numele legii, iar judecătorii sunt independenti si se supun numai legii, Curtea retine că aceasta are în vedere un sens larg ce acoperă ansamblul dispozitiilor normative cuprinse în Legea fundamentală si actele normative ce formează dreptul intern. Astfel, conceputul de «lege» are mai multe întelesuri în functie de distinctia ce operează între criteriul formal sau organic si cel material”. De asemenea, Curtea a statuat prin numeroase decizii, pronuntate în urma controlului exercitat asupra prevederilor unor ordonante de urgentă ale Guvernului, constitutionalitatea normelor de reglementare a infractiunilor prevăzute în cadrul acestor acte normative. (Ase vedea în acest sens Decizia nr. 829 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 13 iulie 2010, si Decizia nr. 605 din 6 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 3 iunie 2010.)

Având în vedere argumentele expuse anterior, Curtea constată că dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Constitutie, în privinta reglementării prin ordonantă de urgentă a infractiunii prevăzute la art. 224 alin. (1) din Legea nr. 33/2007.

2. În ceea ce priveste critica dispozitiilor art. 224 alin. (1) din Legea nr. 33/2007, în conformitate cu care acestea ar contraveni principiului minimei interventii, Curtea constată că incriminarea ca infractiuni a faptelor ce prezintă un anumit grad de pericol social tine de politica penală a statului, iar stabilirea acesteia este de competenta legiuitorului.

În cauza de fată, Curtea retine că prin incriminarea faptei de vot multiplu sunt ocrotite valori sociale importante, iar nesocotirea acestora ar prezenta un pericolul social sporit. Toate acestea demonstrează faptul că legiuitorul este îndreptătit din punct de vedere constitutional să incrimineze aceste fapte, să impună sanctiuni penale disuasive.

Întrucât textul criticat nu încalcă art. 23 alin. (12) din Constitutie, Curtea constată că art. 53 din Constitutie, invocat de autorul exceptiei, nu are incidentă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 224 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea si desfăsurarea alegerilor pentru Parlamentul European, exceptie ridicată de Alexandru Muresan în Dosarul nr. 249/1.752/2010 al judecătoriei Jibou.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 634

din 12 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art.24, art. 25, art. 26 alin. (1), (2), (21)-(23), (3) si (31), art. 27, art. 28 si art. 31 alin. (1), (2), (5) si (6) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, precum si ale acestei legi

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 24, art. 25, art. 26 alin. (1), (2), (21)-(23), (3) si (31), art. 27, art. 28 si art. 31 alin. (1), (2), (5) si (6) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, precum si ale acestei legi, exceptie ridicată de Comisia judeteană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mures, reprezentată de prefectul judetului Mures, în Dosarul nr. 2.680/289/2008 al Judecătoriei Reghin.

La apelul nominal răspund, pentru autorul exceptiei, apărătorul ales loan Sabău-Pop, precum si avocatul Mihai Dragos Bejenaru, pentru partea Banffy loska Imre Laszlo, cu împuterniciri avocatiale depuse la dosar. Lipseste partea Domeniul Silvic Gudeamestrehaza - S.A. din Târgu Mures, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei si arată că partea Domeniul Silvic Gudeamestrehaza - S.A. din Târgu Mures a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului exceptiei de neconstitutionalitate, care solicită admiterea acesteia, pentru aceleasi argumente invocate si în concluziile scrise aflate la dosarul cauzei. Astfel, sustine că textele de lege sunt neconstitutionale deoarece contravin tratatelor internationale la care România este parte, si anume Conventia de armistitiu din 12 septembrie 1944 si Tratatul de pace din 10 februarie 1947, în contradictie cu dispozitiile art. 20 din Constitutie. De asemenea, arată că prin reglementările criticate sunt încălcate valorile supreme ale statului român, fiind desfiintate retroactiv raporturi juridice formate si consolidate anterior.

Avocatul părtii Banffy loska Imre Laszlo solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care depune si note scrise la dosar. Astfel, arată că întregul continut al legilor fondului funciar reprezintă însăsi expresia dispozitiilor constitutionale pretins încălcate.

În ceea ce priveste pretinsa neconcordantă între tratate si conventii internationale postbelice si prevederi ale dreptului intern, având ca obiect reglementarea regimului actual al proprietătilor funciare, apreciază că acest aspect nu poate face obiect al controlului de constitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (12), (14) sj (3) din Legea nr. 1/2000, având în vedere că prin deciziile nr. 605/2009 si nr. 652/2009 Curtea a constatat că acestea sunt neconstitutionale.

În ceea ce priveste celelalte prevederi de lege criticate, arată că acestea sunt constitutionale, iar exceptia de neconstitutionalitate formulată este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.680/289/2008, Judecătoria Reghin a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 24, art. 25, art. 26 alin. (1), (2), (21)-(23), (3) si (31), art. 27, art. 28 si art. 31 alin. (1), (2), (5) si (6) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, precum si ale acestei legi, exceptie ridicată de Comisia judeteană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mures, reprezentată de prefectul judetului Mures, într-o cauză civilă având ca obiect o plângere la Legea nr. 247/2005.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prin textele de lege criticate sunt încălcate valorile supreme ale statului român si acestea contravin spiritului traditiilor democratice ale poporului român, statuate prin art. 1 alin. (3) din Constitutie. Astfel, arată că legiuitorul trebuie să aibă în vedere măsuri de reparare a unor abuzuri si nedreptăti ale regimului politic trecut, prin legiferarea reconstituirii unor drepturi care au fost supuse acelor abuzuri. Or, prin prevederile criticate se depăseste acest cadru, fiind revendicate proprietăti forestiere cu privire la care s-au luat măsuri cu mult înainte de instaurarea regimului comunist, si care, puse în practică, dezechilibrează pe termen lung societatea românească si afectează grav situatia economică a zonei. De asemenea, consideră că prin legile nr. 18/1991, nr. 1/2000 si nr. 247/2005 se anihilează practic prevederile din Conventia de armistitiu din 12 septembrie 1944 si Tratatul de pace din 10 februarie 1947 si se revine la situatia anterioară, ca si cum consecintele generate de evenimentele de război si faptele celor vizati ca inamici ai statului nu ar fi existat, astfel încât aceste prevederi legale sunt neconstitutionale.

Autorul exceptiei arată că Legea reformei agrare din anul 1921, care a dus la exproprieri ale fostilor latifundiari cu mari suprafete de pădure, urmată de împroprietărirea unor categorii de persoane după cerintele legii, a vizat si proprietătile care sunt revendicate în prezenta cauză, lege care este ignorată prin articolele din legile fondului funciar apreciate a fi neconstitutionale. Totodată, arată că raporturile juridice formate si consolidate printr-o serie de acte normative, precum Decretul-lege nr. 9/1945, Legea nr. 498/1942 si Legea nr. 443/1944, prin care se reglementa regimul juridic al bunurilor “supusilor statelor cu care România se afla în stare de război” si care vizau categoria de fosti proprietari, sunt anulate prin textele de lege criticate si se încalcă principiul neretroactivitătii legii, consacrat prin art. 15 din Constitutie.

În final, apreciază că prevederile art. 31 din Legea nr. 1/2000, modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005, contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 136 privind proprietatea publică si privată, deoarece, prin predarea gratuită către pretinsii fosti proprietari, fără plată, a tuturor sediilor ocoalelor silvice si a altor obiective realizate din investitiile statului, nu mai există acces egal la valorile pe care le produc aceste bunuri. Acestea trec în proprietatea pretinsilor fosti proprietari pe criterii preferentiale, ceea ce dezavantajează interesele generale ale societătii si ale fiecărui cetătean în parte, instaurând inegalitatea.

Judecătoria Reghin consideră că prevederile art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 24, art. 25, art. 26 alin. (1), (2), (21)-(23), (3) si (31), art. 27, art. 28 si art. 31 alin. (1), (2), (5) si (6) din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005, nu operează vreo încălcare a valorilor supreme ale statului român sau a dreptului de proprietate al acestuia, după cum aceste texte de lege nu instituie restrângeri ale exercitării unor drepturi sau a unor libertăti fundamentale si nici nu afectează vreuna din componentele dreptului de proprietate, astfel încât nu contravin art. 1 alin. (3) sau art. 136 din Legea fundamentală. De asemenea, în ceea ce priveste pretinsa contrarietate cu art. 15 din Constitutie, instanta apreciază că prevederile invocate sunt constitutionale, de vreme ce reconstituirea dreptului de proprietate, în forma prevăzută de lege, are consecinte numai pentru viitor, fără a retroactiva. Instanta consideră că aceste prevederi legale ar putea fi însă neconstitutionale, în măsura în care ar aduce atingere tratatelor internationale la care România este parte, având în vedere că, potrivit art. 20 alin. (2) din Constitutie, “Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale [...]”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, ale art. 24, art. 25, art. 26 alin. (1), (2), (21)-(23), (3) si (31), art. 27, art. 28 si art. 31 alin. (1), (2), (5) si (6) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, astfel cum aceste prevederi au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, precum si ale acestei legi, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991: “(1) Persoanele fizice sau, după caz, mostenitorii acestora, ale căror terenuri cu vegetatie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărisuri, păsuni si fânete împădurite au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate si pentru diferenta de peste 1 ha, dar nu mai mult de 30 ha, de familie.

(2) Dacă pe suprafetele de teren ce urmează a fi atribuite în conditiile alineatului precedent se află constructii sau amenajări forestiere, ori sunt în curs de executie sau în fază de proiectare, sau terenurile sunt defrisate, se vor atribui alte suprafete de teren, cu respectarea acelorasi conditii, în imediata apropiere.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) vor formula cererile în termenul, cu procedura si în conditiile prevăzute la art. 9 alin. (3)-(9).

(4) Terenurile prevăzute la alin. (1), precum si la art. 46 si 47 vor fi gospodărite si exploatate în regim silvic, potrivit legii. Regimul silvic pentru pădurile proprietate privată se va elabora si se va aproba în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, prin grija Ministerului Apelor, Pădurilor si Protectiei Mediului. Punerea în posesie a pădurilor, zăvoaielor, tufărisurilor, a păsunilor si fânetelor împădurite se va face numai după stabilirea regimului silvic al acestora.”;

Textele criticate din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate si completate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, au următorul cuprins:

- Art. 24: “(1) Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferenta dintre suprafata primită prin aplicarea legilor fondului funciar si cea avută în proprietate, persoanelor fizice si juridice sau, după caz, mostenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente.

(11) în cazul în care validarea s-a făcut pe alt amplasament decât cel avut în proprietate, iar pentru respectiva suprafată nu s-a făcut punerea în posesie, titlul de proprietate se emite pe numele fostului proprietar sau al mostenitorilor acestuia.

(12) Terenurile din ariile naturale protejate, constituite si declarate astfel potrivit legii, arboretele constituite ca unităti-sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere, plantajele, culturile de plante-mamă pentru productia de butasi, înscrise în catalogul national al materialelor de bază, se restituie fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, cu obligatia de a le păstra destinatia si de a le asigura administrarea prin structuri silvice autorizate. Fostul proprietar poate opta pentru atribuirea unei suprafete echivalente din fondul forestier proprietate de stat.

(13) în cazul terenurilor defrisate după data de 1 ianuarie 1990 fostul proprietar poate opta pentru restituirea pe vechiul amplasament.

(14) în cazul în care pe vechiul amplasament se află păduri încadrate în grupa I functională conform prevederilor Legii nr. 26/1996 - Codul silvic, cu modificările si completările ulterioare, fostul proprietar sau mostenitorii acestuia trebuie să respecte destinatia acestora si să permită lucrările de interventie necesare sau pot opta pentru restituirea unui alt teren, situat în apropierea vechiului amplasament.

(2) Se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite fostilor proprietari, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările si completările ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere în posesie.

(3) Pentru cazurile prevăzute la alin. (2) punerea în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente, acceptate de proprietar.

(4) Unitătile si subunitătile silvice din subordinea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva, precum si ceilalti detinători actuali ai terenurilor forestiere solicitate de fostii proprietari sau de mostenitorii lor, vor pune la dispozitie comisiilor locale de aplicare a prevederilor prezentei legi suprafetele de teren pentru care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate, pe categorii de detinători prevăzute în prezenta lege, în conditiile prevăzute la alin. (1)-(3). Trecerea efectivă a terenurilor în proprietatea privată se va face cu ocazia punerii în posesie, potrivit prezentei legi.

(5) Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură va lua măsuri ca fiecare ocol silvic să delimiteze perimetrele cu terenuri ce rămân în proprietatea statului de terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată.

(6) Terenurile proprietate de stat, administrate de Institutul de Cercetări si Amenajări Silvice, destinate activitătii de cercetare, rămân în administrarea acestuia, cu exceptia terenurilor forestiere preluate de la fostii proprietari si solicitate de persoanele îndreptătite la reconstituire. Terenurile forestiere destinate cercetării care fac obiectul retrocedării se vor delimita în trupuri compacte, începând de la marginea perimetrului.”;


- Art. 25: “(1) Reconstituirea dreptului de proprietate si punerea în posesie a titularilor, în cazul terenurilor forestiere, precum si eliberarea titlurilor de proprietate se fac de comisiile locale si, respectiv, comisiile judetene, în conditiile, si cu procedura stabilite de Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările si completările ulterioare, de Legea nr. 169/1997, de Regulamentul privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.172/2001, cu modificările si completările ulterioare, si conform prezentei legi.

(2) Gospodărirea terenurilor forestiere atribuite în conditiile prezentei legi se face în regim silvic, potrivit legii.

(3) Pentru persoanele prevăzute la art. 24 alin. (1) din prezenta lege se va emite un titlu de proprietate suplimentar. Dacă nu a fost emis încă un titlu de proprietate pentru suprafata de teren forestier primită prin aplicarea legilor fondului funciar, se va emite un singur titlu pentru întreaga suprafată rezultată din aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările si completările ulterioare, a Legii nr. 169/1997 si a prezentei legi.”;

- Art. 26: “(1) Formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetatie forestieră, păsunilor si fânetelor, obsti de mosneni în devălmăsie, obsti răzesesti nedivizate, composesorate, obsti de cumpărare, păduri grăniceresti, păduri urbariale, comune politice, cooperative, alte comunităti si forme asociative cu diferite denumiri, li se va elibera un singur titlu de proprietate, la solicitarea reprezentantului legal al acestora, cu mentiunea la titular, după caz: «obste de mosneni», «obste de răzesi», «composesorat», «păduri grăniceresti», alte asociatii si forme asociative cu denumirea localitătii respective.

(2) Formelor asociative li se va restitui în întregime suprafata avută în proprietate.

(21) În cazul în care forma asociativă a fost în devălmăsie, fără specificarea cotei-părti pentru fiecare asociat deposedat, suprafata ce se restituie se stabileste în cote-părti egale, în limitele prevăzute la alin. (2).

(22) Suprafata restituită formelor asociative cuprinde numai terenurile pentru care s-au formulat cereri.

(23) Suprafata restituită membrilor formelor asociative nu se cumulează cu suprafata dobândită conform prevederilor art. 24 alin. (1) si ale art. 29 alin. (1).

(3) Titlul de proprietate va fi însotit de o schită de amplasament a suprafetei de teren forestier care a apartinut obstii de mosneni, obstii de răzesi, composesoratului si altora asemenea, ce urmează a fi restituit.

(31) Punerea în posesie în cazul suprafetelor reconstituite pe raza mai multor comune se face de către comisiile locale sub coordonarea si cu avizul oficiilor judetene ale Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliară, iar în cazul suprafetelor reconstituite pe raza mai multor judete de către Agentia Natională de Cadastru si Publicitate Imobiliară. Titlul de proprietate se va emite de comisia judeteană în a cărei rază teritorială se afla sediul formei asociative.”;

- Art. 27: “Administrarea si exploatarea terenurilor forestiere prevăzute la art. 26 din prezenta lege se face în conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislatia statului român în perioada anilor 1921-1946, în măsura în care nu contravin legislatiei în vigoare.”;

- Art. 28: (1) în vederea organizării administrării terenurilor forestiere prevăzute la art. 26 din prezenta lege si a determinării responsabilitătilor cu privire la administrarea lor, persoanele îndreptătite se vor reorganiza, în baza acestei legi, în formele asociative initiale.

(2) în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi un comitet ad-hoc va solicita judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile recunoasterea formelor asociative de administrare si de exploatare a terenurilor forestiere.

(3) Comitetul ad-hoc va prezenta judecătoriei, odată cu cererea, un statut în formă autentică sau certificată de avocat, în care se vor stabili structura acestora, organele de conducere, modul de administrare a terenurilor forestiere, în conditiile legii, drepturile si obligatiile membrilor, răspunderi, sanctiuni, modul de dizolvare, precum si alte prevederi specifice.

(4) Prin hotărâre judecătorească formele asociative de administrare în comun, constituite în conditiile si cu respectarea regimului silvic prevăzut de lege, redobândesc calitatea de persoană juridică. Hotărârea judecătorească va fi înscrisă într-un registru special tinut de judecătorie.

(5) Suprafetele forestiere aflate în proprietate comună, conform naturii acestora, rămân în proprietate indiviză pe toată durata existentei lor.

(6) Membrii formelor asociative aflati în devălmăsie sau indiviziune nu pot înstrăina propriile cote-părti unor persoane din afara acestora.

(7) Terenurile acestor forme asociative nu pot fi înstrăinate în niciun mod, în întregime sau în parte.

(8) în cazul dizolvării formelor asociative proprietatea indiviză a acestora va trece în proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective.”;

- Art. 31: “(1) Constructiile de pe terenurile forestiere care se retrocedează prin efectul prezentei legi si care au făcut parte din exploatatia forestieră la data trecerii în proprietatea statului se restituie fostilor proprietari sau, după caz, mostenitorilor acestora.

(2) în cazul în care astfel de bunuri imobile nu mai există, se vor acorda despăgubiri. [...]

(5) Bunurile prevăzute la alin. (3) trec în proprietate privată cu obligatia păstrării destinatiei acestora, exploatarea si întretinerea acestora fiind efectuate de către ocolul silvic care asigură administrarea pădurii.

(6) în situatia în care persoanele cărora li se reconstituie dreptul de proprietate nu îndeplinesc conditia prevăzută la alin. (4) reconstituirea dreptului de proprietate se face pe alte amplasamente, stabilite cu acordul proprietarilor.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, raportate la Conventia de armistitiu din 12 septembrie 1944 si Tratatul de pace din 10 februarie 1947, precum si celor ale art. 136 privind proprietatea.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, referitor la prevederile art. 24 alin. (12), (14) sj (3)din Legea nr. 1/2000, Curtea constată că, prin deciziile nr. 605 si nr. 652 din 28 aprilie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 17 iunie 2009, a statuat că acestea sunt neconstitutionale în ceea ce priveste dreptul fostilor proprietari de a opta pentru atribuirea unei suprafete echivalente din fondul forestier proprietate de stat.

Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, “Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii


Constitutionale”, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate cu un atare obiect este inadmisibilă.

Cu privire la prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 si la cele ale art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, prin Decizia nr. 184 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 11 iunie 2004, Curtea a statuat următoarele: “Chiar dacă nationalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat nastere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzătoare prevederilor Constitutiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementărilor legale anterioare actualei legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia, independent de modificările aduse regimului juridic al proprietătii. Asa fiind, [... ] dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naste în viitor, prin aplicarea prevederilor legale care îi reconstituie acest drept.”

Totodată, prin Decizia nr. 154 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2007, referitor la prevederile art. 24 din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea nr. 247/2005, Curtea a constatat că “prin măsurile privind reconstituirea dreptului de proprietate din domeniul funciar, stabilite de Legea nr. 247/2005, legiuitorul a rămas consecvent politicii de reconstituire a terenurilor pe vechile amplasamente, cu exceptiile prevăzute de lege. Aceste măsuri au ca finalitate, asa cum rezultă din expunerea de motive la această lege, «solutionarea definitivă a problemei proprietătii în sensul reparării unei mari nedreptăti istorice». Prin instituirea acestor reglementări, legiuitorul a avut, de asemenea, în vedere respectarea principiului restitutio in integrum, în deplină concordantă cu principiul garantării proprietătii prevăzut la art. 44 alin. (2) teza întâi din Constitutie, potrivit căruia: «Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.»“

Prin Decizia nr. 148 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 4 aprilie 2011, Curtea a retinut că exceptia expres prevăzută de lege privind reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente o constituie situatia în care terenurile au fost atribuite în mod legal altor persoane, asa cum reglementează si prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, care fac trimitere la prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările si completările ulterioare. Această exceptie reprezintă transpunerea în plan normativ a principiului constitutional al neretroactivitătii legii civile si consacrarea prin lege a adagiului tempus regit actum.

Cu privire la prevederile art. 26 din Legea nr. 1/2000, modificate si completate prin Legea nr. 247/2005, prin Decizia nr. 269 din 22 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 6 decembrie 2002, Curtea a statuat că acest text de lege nu contine în sine nicio dispozitie cu caracter retroactiv. Aspectele criticate de autorul exceptiei se referă la o solutie legislativă care corespunde unei optiuni politice ce tine de competenta legiuitorului.

Prin aceeasi decizie, referitor la prevederile art. 28 din acelasi act normativ, Curtea a statuat că, atunci când există diferente între formele de proprietate comună ori între acestea si proprietatea exclusivă, în ceea ce priveste exercitarea unora dintre atributele dreptului de proprietate, aceste diferente corespund particularitătilor regimului juridic al acelei forme de proprietate, neputând fi considerate ca îngrădiri ale exercitiului dreptului de proprietate.

Totodată, prin Decizia nr. 584 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.143 din 19 decembrie 2005, cu privire la aceeasi reglementare legală,

Curtea a constatat că, “In conceptia legiuitorului, reconstituirea dreptului de proprietate în cazul suprafetelor forestiere aflate în proprietatea comună a formelor asociative enumerate nu poate fi concepută decât tot în cadrul acelor forme. Dreptul de proprietate urmează să aibă configurarea si prerogativele avute în perioada respectivă. În aceste conditii regimul juridic al proprietătii privind terenurile forestiere restituite fostilor proprietari, în cadrul acestor forme asociative, este determinat de legiuitor, în mod special, în considerarea particularitătilor economice si sociale ale formelor de exploatare anterioare trecerii terenurilor în proprietatea statului. Aceste particularităti cuprind anumite limitări ale exercitării dreptului de proprietate, decurgând din faptul că acesta se referă la proprietatea unor astfel de forme asociative.

De altfel, fostii proprietari urmează să fie despăgubiti ca în toate celelalte situatii privind restituirea bunurilor preluate abuziv.

Legiuitorul reglementează, în mod deosebit, această categorie de bunuri, ce fac obiectul dreptului de proprietate al composesoratelor - subiecte colective de drept, sub conditia exploatării terenurilor forestiere în forme asociative si cu respectarea regimului silvic.”

Cât priveste prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, prin Decizia nr. 761 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, Curtea a constatat că solutia de restituire către fostii proprietari sau, după caz, către mostenitorii acestora a constructiilor de pe terenurile forestiere ce se retrocedează în temeiul acestei legi este justificată de faptul că acestea au făcut parte din exploatatia forestieră la data trecerii terenurilor forestiere în proprietatea statului. Autorul exceptiei sustine că “prin predarea gratuită către pretinsii fosti proprietari, fără plată, a sediilor ocoalelor silvice si a altor obiective realizate din investitiile statului”, “pe criterii preferentiale care dezavantajează interesele generale ale societătii si ale fiecăruia în parte”, se aduce atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 136 privind proprietatea.

Curtea apreciază că nu poate fi primită această critică, întrucât constructiile realizate ulterior trecerii în proprietatea statului a terenurilor si efectuate din investitiile acestuia nu pot fi retrocedate, fapt ce rezultă din interpretarea per a contrarie a prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 1/2000.

De asemenea, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica de neconstitutionalitate potrivit căreia textele legale criticate încalcă dispozitiile art. 1 alin. (3) din Constitutie, deoarece aceste texte nu încalcă valorile supreme ale statului român. Legiuitorul a urmărit tocmai repararea unor abuzuri si nedreptăti din regimul trecut, legiferând reconstituirea unor drepturi, cum a fost si cazul reglementărilor criticate de autorul exceptiei.

Si, în sfârsit, cu privire la critica de neconstitutionalitate referitoare la încălcarea unor dispozitii din tratatele internationale invocate de autorul exceptiei, cu raportare la prevederile art. 11 alin. (1) si art. 20 din Constitutie, Curtea constată că prevederile criticate sunt în concordantă cu acestea. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în jurisprudenta sa că statele contractante sunt îndrituite să reglementeze exercitarea dreptului de proprietate în concordantă cu interesul general, adoptând în acest sens legile necesare.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (12), (14) si (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Comisia judeteană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mures, reprezentată de prefectul judetului Mures, în Dosarul nr. 2.680/289/2008 al Judecătoriei Reghin.

2. Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, a celor ale art. 24 alin. (1), (11), (13), (2), (4),(5) si (6), art. 25, art. 26 alin. (1), (2), (21)- (23), (3) si (31), art. 27, art. 28 si art. 31 alin. (1), (2), (5) si (6) din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, precum si ale acestei legi, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 648

din 17 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Petrom” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.412/117/2009 al Tribunalului Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale si care constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.186D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 3.292D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi dispozitii de lege, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Deltachim” - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.573/40/2010 al Tribunalului Botosani - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 3.186D/2010 si nr. 3.292D/2010, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.292D/2010 la Dosarul nr. 3.186D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă, sens în care arată că, ulterior sesizării Curtii Constitutionale, textul de lege criticat a fost abrogat.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.412/117/2009, Tribunalul Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.


Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Petrom” - S.A. din Bucuresti cu prilejul solutionării unui conflict de muncă având ca obiect drepturi bănesti.

Prin încheierea din 23 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.573/40/2010, Tribunalul Botosani - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Deltachim” - S.R.L. din Cluj-Napoca cu prilejul solutionării unui conflict de muncă având ca obiect drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arată, în esentă, că textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica dificultăti de interpretare si aplicare a legii. În acest sens autorii fac referire la normele procedurale aplicabile în spetele lor, care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin. (2) ultima liniută din Codul muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel, se arată că prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeasi materie, respectiv instanta competentă să solutioneze aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în spetă ar trebui să fie incidente reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are Legea nr. 168/1999 fată de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispozitiile legii speciale. Toate aceste argumente duc la concluzia că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniută din Codul muncii încalcă principiul efectivitătii juridice, consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În plus fată de acestea, autorii exceptiei consideră că, prin dispozitiile art. 62 alin. (1) si art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerenta sistemului legislativ, cât si pentru a asigura eficacitatea principiului separatiei puterilor în stat, întrucât nu permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut, respectiv să constate abrogarea, desi legiuitorul nu a făcut-o. Nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificatia încălcării art. 1 alin. (5) din Constitutie, care prevede obligativitatea respectării Constitutiei si a legilor, obligatie căreia trebuie să i se supună inclusiv Parlamentul, întrucât textul constitutional nu face nicio distinctie cu privire la destinatarii normei.

Tribunalul Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, pentru motivele retinute de Curtea Constitutională în jurisprudenta sa în materie.

Tribunalul Botosani - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât textul de lege criticat nu are legătură cu solutionarea cauzei pe fond, asa cum cer dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Cu toate acestea, observând că în cauze similare Curtea de Apel Suceava a sesizat totusi Curtea Constitutională cu exceptiile de neconstitutionalitate privind art. 298 alin. (2) ultima liniută din Codul muncii, procedează în mod asemănător si sesizează instanta de contencios constitutional.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 298 alin. (2) ultima liniută din Codul muncii, dispozitii care au următorul continut:

“Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...]

- orice alte dispozitii contrare.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5) privind separatia puterilor în stat si suprematia Constitutiei si a legilor, ale art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea, prin lege organică, a raporturilor de muncă, sindicatelor, patronatelor si protectiei sociale si ale art. 79 alin. (1) privind rolul Consiliului Legislativ.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, textul de lege criticat a fost abrogat prin dispozitiile art. I pct. 107 din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011, astfel că exceptia a rămas fără obiect, devenind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Petrom” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.412/117/2009 al Tribunalului Cluj - Sectia mixtăde contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale si de Societatea Comercială “Deltachim” - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.573/40/2010 al Tribunalului Botosani - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publică din data de 17 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 676

din 31 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală si art. 399 alin. 1 si 3 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală si art. 399 alin. 1 si 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Agricola FM Alunis” - S.r.L în Dosarul nr. 4.984/55/2010 al Judecătoriei Arad - Sectia civilă si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 2.148D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 399 alin. 1 si 3 din Codul de procedură civilă, concluziile reprezentantului Ministerului Public sunt de respingere ca inadmisibilă, întrucât textul de lege criticat nu are legătură cu solutionarea cauzei din fata instantei de fond.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 19 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 4.984/55/2010, Judecătoria Arad - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală si art. 399 alin. 1 si 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Agricola FM Alunis” - S.R.L. Într-o cauză având ca obiect o contestatie la executare împotriva unui act administrativ fiscal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că dispozitiile art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală conditionează aplicarea acestora de inexistenta unei alte căi de atac, împrejurare ce este de natură să restrictioneze nejustificat calea de atac a contestatiei la executare în materie fiscală.

Potrivit dispozitiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, contestatia la executare apare ca fiind o veritabilă cale de atac împotriva titlurilor executorii care nu constau în hotărâri judecătoresti, prin exercitarea căreia se poate obtine inclusiv anularea titlului executoriu în cauză.

Astfel, în materia titlurilor executorii în materie fiscală, contestatia la executare se va solutiona după regulile instituite de dispozitiile art. 399 si următoarele din Codul de procedură civilă, rezultând o întrepătrundere între dispozitiile legale criticate ca fiind neconstitutionale.

Însă titlul executoriu în materie fiscală rămâne un act administrativ fiscal împotriva căruia se poate parcurge procedura reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Or, în măsura în care contestatia la executare este privită ca inadmisibilă, exclusiv pentru motivul că împotriva actului administrativ fiscal a fost exercitată actiunea în anulare, rezultă că titlul executoriu în materie fiscală devine un act a cărui legalitate nu mai poate fi supusă niciunei forme de control judiciar, administrativ sau de orice altă natură, ceea ce reprezintă cea mai evidentă încălcare a principiilor constitutionale.

Judecătoria Arad - Sectia civilă apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. Instanta arată că dispozitiile procedural-fiscale prevăd dreptul debitorului de a ataca titlul executoriu pe calea contestatiei la executare, ocazie cu care acesta poate invoca si apărări de fond cu privire la existenta, întinderea si valabilitatea creantei, însă posibilitatea introducerii contestatiei este conditionată de inexistenta unor alte mijloace prin care debitorul poate ataca titlul executoriu, si aceasta pentru a preveni invocarea acelorasi apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor.

Referitor la prevederile art. 399 alin. 1 si 3 din Codul de procedură civilă, instanta retine că acestea nu au legătură cu solutionarea cauzei, întrucât în spetă este vorba despre o contestatie la executare în materie fiscală, aplicabile în cauză fiind dispozitiile art. 172 si următoarele din Codul de procedură fiscală.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl reprezintă prevederile art. 172 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările si completările ulterioare, si art. 399 alin. 1 si 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut:

- Art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală: “Contestatia poate fi făcută si împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest  titlu nu este o hotărâre dată de o instantă judecătorească sau de alt organ jurisdictional si dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”;

- Art. 399 alin. 1 si 3 din Codul de procedură civilă: “Împotriva executării silite însesi, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de către cei interesati sau vătămati prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestatie si în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum si în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în conditiile prevăzute de lege. [...]

În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instantă judecătorească, se pot invoca în contestatia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 11 alin. (1) si art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) si (3) - Accesul liber la justitie, art. 24 alin. (1) - Dreptul la apărare si în art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că prin formularea contestatiei la executare se urmăreste înlăturarea neregularitătilor comise cu prilejul urmăririi silite sau explicitarea titlului executoriu ce urmează a fi valorificat. În cadrul solutionării contestatiei, instanta nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei si care sunt de natură să repună în discutie hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdictională, în fata cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părtile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O solutie contrară, sub acest aspect, ar nesocoti principiul autoritătii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

Pe de altă parte, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instantă judecătorească sau de alt organ jurisdictional, legea procesuală fiscală prevede că debitorul are dreptul să atace acest titlu pe calea contestatiei, ocazie cu care poate invoca toate apărările de fond referitoare la existenta, întinderea si valabilitatea creantei constatate prin respectivul titlu executoriu. Totusi, posibilitatea formulării contestatiei este conditionată de inexistenta unor mijloace procedurale speciale prin care să se poată ataca titlul executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea. Dacă însă legea pune la dispozitia debitorului o cale de atac specială, acesta nu mai poate formula contestatie la executare în temeiul art. 172 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. O asemenea prevedere nu constituie o îngrădire a liberului acces la justitie, de vreme ce partea interesată poate folosi apărările de fond în calea de atac pe care o are la dispozitie. Adoptarea acestei măsuri nu face, în realitate, decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea acelorasi apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instantelor judecătoresti.

Întrucât accesul liber la justitie, ca de altfel orice drept fundamental consacrat ca atare de Constitutie, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credintă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor si intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea consideră că stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordantă cu exigentele generale proprii unui stat de drept.

În plus, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, stabilirea competentei instantelor si a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind tinut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constitutional. Or, Curtea constată că reglementarea dedusă controlului satisface exigenta impusă de norma constitutională, fiind în deplină concordantă cu prevederile art. 21 si 53 din Legea fundamentală.

De altfel, asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 129 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 martie 2010, solutia adoptată în precedent, precum si considerentele pe care aceasta se întemeiază mentinându-si valabilitatea si în cauza de fată.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate care are ca obiect prevederile art. 399 alin. 1 si 3 din Codul de procedură civilă, Curtea retine că acestea nu au legătură cu solutionarea cauzei deduse judecătii instantei de fond, întrucât în spetă este vorba despre o contestatie la executare în materie fiscală, aplicabile în cauză fiind dispozitiile Codului de procedură fiscală. De altfel, această cauză de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate a fost învederată de Judecătoria Arad - Sectia civilă, care avea obligatia de a respinge ea însăsi exceptia cu un atare obiect, fără a mai sesiza Curtea Constitutională.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Agricola FM Alunis” - S.R.L. în Dosarul nr. 4.984/55/2010 al Judecătoriei Arad - Sectia civilă.

2. Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 1 si 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Mihaela Senia Costinescu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 687

din 31 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Mircea Stefan Constantinciu în Dosarul nr. 1.087/324/2009 al Tribunalului Galati - Sectia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, personal si asistat de apărătorul ales, domnul Traian Isăilă, avocat membru al Baroului Bucuresti. Se constată lipsa celeilalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul autorului exceptiei. Acesta, prin avocat, solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinând că întreaga procedură de solutionare a plângerilor contraventionale este neconstitutională, având în vedere că acestea reprezintă acte administrative a căror contestare ar trebui reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) din Constitutie, prin lege organică, nicidecum printr-o ordonantă a Guvernului, aprobată prin lege ordinară. Mai arată că recursul în această materie poate fi prevăzut dacă este permis de lege, or prin lege se poate întelege inclusiv un act al primarului sau al altei autorităti publice locale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, precizând că domeniul contraventional, spre deosebire de cel al contenciosului administrativ, nu se regăseste în enumerarea cuprinsă în art. 73 alin. (3) din Constitutie.

În plus, normele de procedură în materie contraventională reprezintă norme derogatorii de la dreptul comun, edictate în considerarea materiei în care reglementează. Fată de faptul că în competenta autoritătilor locale se dau stabilirea si sanctionarea unor contraventii care tin de domeniul lor de interes, consideră că o astfel de critică nu are legătură cu organizarea instantelor si procedura de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.087/324/2009, Tribunalul Galati - Sectia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Mircea Stefan Constantinciu într-o cauză privind solutionarea unui recurs formulat într-o actiune având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, fiind cuprinse într-o ordonantă aprobată printr-o lege ordinară, iar nu organică, vin în contradictie cu dispozitiile art. 73 alin. (3) lit. k) si I) din Constitutie. În ceea ce priveste prevederile art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se arată că sunt neconstitutionale, întrucât recunosc competente în materie de contencios administrativ si unor instante nespecializate. În opinia autorului exceptiei, “orice recurs paralel care nesocoteste trăsăturile esentiale ale contenciosului administrativ încalcă garantia constitutională prevăzută de art. 52 alin. (1) si art. 126 din Constitutie”.

Tribunalul Galati - Sectia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ apreciază că autorul exceptiei nu ridică o problemă de constitutionalitate, ci de aplicare a legii - care este de competenta instantei, eventual o problemă legată de completarea normei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile apărătorului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 32 alin. (2) si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Ulterior sesizării Curtii Constitutionale, a intrat în vigoare Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care a completat dispozitiile art. 34 alin. (2), mentinând însă solutia legislativă initială. Textele criticate au în prezent următoarea redactare:

- Art. 32 alin. (2): “Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscriptie a fost săvârsită contraventia.”;

- Art. 34: “(1) Instanta competentă să solutioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o si pe celelalte persoane citate, dacă acestia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal, si hotărăste asupra sanctiunii, despăgubirii stabilite, precum si asupra măsurii confiscării.

(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a solutionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la sectia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi sustinute si oral în fata instantei. Recursul suspendă executarea hotărârii.”

De asemenea, obiect al exceptiei îl constituie si prevederile art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, potrivit cărora “Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.”

Autorul exceptiei invocă următoarele dispozitii din Legea fundamentală: art. 52 alin. (1) referitoare la dreptul de care poate beneficia persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, art. 73 alin. (3) lit. k) si I) potrivit cărora prin lege organică se reglementează contenciosul administrativ, respectiv organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecătoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi, si art. 126 privind instantele judecătoresti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 a mai fost supusă, în ansamblul său, controlului de constitutionalitate din perspectiva unor critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.553 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 21 ianuarie 2011, Curtea a retinut, în acord cu jurisprudenta sa anterioară, că, desi în cuprinsul Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 există si prevederi specifice materiei contenciosului administrativ, aceasta nu conduce la transformarea tuturor dispozitiilor ordonantei mentionate în prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge la completarea Constitutiei, care reglementează expres si limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, printre care nu figurează si dispozitiile legale privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor. În sensul art. 73 alin. (3) lit. k) din Constitutie, prin contencios administrativ se întelege acea modalitate prin care, prin intermediul justitiei, cetătenii sunt apărati de eventualele abuzuri ale autoritătilor administratiei publice, adică ale primarilor, consiliilor locale, prefectilor, ministrilor si ale Guvernului însusi. Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzată. În schimb, Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 cuprinde reglementări al căror scop îl constituie sanctionarea unor comportamente care aduc atingere acelor valori sociale care, desi nu se bucură de protectia legii penale, trebuie apărate prin mijloace extrapenale. Curtea Constitutională a statuat prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, că în dreptul românesc contraventiile au fost scoase de sub incidenta legii penale si au fost supuse unui regim administrativ. Dar scoaterea acestora din domeniul ilicitului penal nu echivalează cu introducerea lor sub cupola Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, lege care are în vedere raporturile stabilite între cetătean si autoritătile publice prin acte administrative, iar nu prin încălcarea conduitei prescrise printr-un act normativ.

În ceea ce priveste critica referitoare la prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea observă că prin Decizia nr. 946 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 19 noiembrie 2007, a retinut că acestea nu contravin dispozitiilor art. 126 alin. (6) din Constitutie, “deoarece acesta se limitează numai la reglementarea constitutională a garantării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice pe calea contenciosului administrativ, de la care fac exceptie în mod absolut numai două categorii de acte, cele de comandament cu caracter militar si cele care privesc raporturile cu Parlamentul, care prin natura lor nu sunt supuse sub nicio formă controlului judecătoresc”. Totodată, prin Decizia nr. 182 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 26 aprilie 2006, Curtea a constatat că “textul de lege criticat nu sustrage în mod absolut controlului judecătoresc actele administrative la care se referă, întrucât în mod evident actele administrative respective sunt supuse prin prevederile de lege criticate unei alte proceduri judiciare, deci controlul lor judecătoresc se realizează potrivit altei proceduri stabilite prin lege organică”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudente, în cauza de fată îsi mentin valabilitatea cele retinute de Curtea Constitutională prin deciziile mentionate.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Mircea Stefan Constantinciu în Dosarul nr. 1.087/324/2009 al Tribunalului Galati - Sectia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind finantarea din bugetul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului pe anul 2011 a unor cheltuieli de capital pentru unitătile de învătământ preuniversitar de stat

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 111 alin. (1) lit. f) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă finantarea din bugetul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului pe anul 2011, capitolul 65.01 “învătământ”, titlul 71 “Active nefinanciare”, cu suma de 18.000 mii lei pentru plata arieratelor înregistrate de unitătile de învătământ preuniversitar de stat fată de firmele de constructii, precum si pentru finantarea unor cheltuieli de capital noi ale acestor unităti.

Art. 2. - Suma prevăzută la art. 1 va fi repartizată inspectoratelor scolare pe unităti de învătământ preuniversitar de stat, prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.

Art. 3. - Ordonatorii de credite răspund de modul de utilizare, în conformitate cu dispozitiile legale, a sumelor alocate potrivit prevederilor art. 2.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul educatiei, cercetării,

tineretului si sportului,

Daniel Petru Funeriu

Ministrul administratiei si internelor,

Constantin-Traian Igas

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 17 august 2011.

Nr. 824.


 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIM-MINISTRU

DECIZIE

privind detasarea domnului Nistor Mircea, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului, în functia publică de director executiv în cadrul Consiliului Judetean Dâmbovita

 

Având în vedere solicitarea Consiliului Judetean Dâmbovita formulată prin Adresa nr. 9.267 din 13 iulie 2011 privind detasarea domnului Nistor Mircea, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului, în functia publică de director executiv în cadrul Consiliului Judetean Dâmbovita, precum si acordul scris al domnului Nistor Mircea, exprimat prin Adresa înregistrată la Secretariatul General al Guvernului cu nr. 20/16.902/D.N.A. din 14 iulie 2011,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) si al art. 89 alin. (1) si (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Nistor Mircea, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului, se detasează în functia publică de director executiv în cadrul Consiliului Judetean Dâmbovita, pe o perioadă de 6 luni.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 17 august 2011.

Nr. 78.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.