MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 601/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 601         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 25 august 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 696 din 31 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 2, 5, 9,11 si 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia

 

Decizia nr. 733 din 2 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 alin. (1) teza finală din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării

 

Decizia nr. 930 din 7 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (1) lit. c) si alin. (11) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 1.087 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) si lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si ale art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, sl pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

787. - Hotărâre pentru aprobarea Protocolului de cooperare dintre Ministerul Administratiei si Internelor din România si Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova în domeniul prevenirii si combaterii traficului si consumului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, semnat la Bucuresti la 24 martie 2011

 

Protocol de cooperare între Ministerul Administratiei si Internelor din România si Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova în domeniul prevenirii si combaterii traficului si consumului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori

 

807. - Hotărâre privind desfiintarea Spitalului de Boli Cronice Victoria, judetul Brasov

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

4.865. - Ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului privind aprobarea Normelor metodologice pentru stabilirea obligatiei didactice de predare a personalului de conducere din inspectoratele scolare, unitătile de învătământ, unitătile conexe, precum si a personalului de îndrumare si control din inspectoratele scolare si a personalului didactic din casele corpului didactic

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

241. - Decizie privind constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind comunicarea publică a operelor muzicale prin proiectia publică a operelor cinematografice


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 696

din 31 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 si 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. II pct. 1,2, 5, 9, 11 si 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, exceptie ridicată de Regia Autonomă de Distributie si Exploatare a Filmelor “Româniafilm” din Bucuresti, în Dosarul nr. 125/30/2010 al Tribunalului Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă, în ceea ce priveste prevederile art. II pct. 2, 11 si 12 din Legea nr. 328/2006, si ca neîntemeiată, pentru celelalte prevederi legale criticate, sens în care invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 269/2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 125/30/2010, Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor “art. II pct. 1, pct. 2, pct. 5 si pct. 9 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia”, exceptie ridicată de Regia Autonomă de Distributie si Exploatare a Filmelor “Româniafilm” din Bucuresti, într-o cauză civilă având ca obiect o ordonantă presedintială.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prin prevederile de lege criticate se instituie o modalitate sui-generis de trecere a unor categorii de bunuri din domeniul privat al statului în domeniul public al comunelor, oraselor, municipiilor si “sectoarelor municipiului Bucuresti”, încălcându-se astfel dispozitiile art. 136 alin. (2) din Constitutie si prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia.

Autorul exceptiei mai sustine că prevederile art. II pct. 5 din legea atacată încalcă principiul autonomiei locale, statuat de art. 120 alin. (1) din Constitutie, deoarece “consiliul local al unitătii administrativ-teritoriale beneficiare este obligat să îsi însusească, prin hotărâre, preluarea unui bun, în proprietate publică, doar pe baza vointei primarului si a reprezentantului Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor «Româniafilm», exprimată prin intermediul unui simplu protocol”. Textele de lege criticate contravin si principiului statuat de art. 136 alin. (4) din Constitutie, deoarece, cu toate că, prin art. II pct. 1 din legea examinată, sălile si grădinile de spectacol cinematografic sunt trecute din domeniul privat al statului în domeniul public al unitătilor administrativ-teritoriale, iar prin pct. 9 al aceluiasi articol se interzice autoritătilor administratiei publice locale trecerea imobilelor preluate în temeiul acestor prevederi legale din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autorităti, totusi la pct. 11 se dispune că autoritătile administratiei publice locale pot initia procedura de privatizare în favoarea titularului contractului de închiriere a respectivului imobil. Cu privire la bunurile mobile rezultate prin investitiile contractantului, se arată că pct. 1 al art. II din Legea nr. 303/2008 nationalizează bunurile mobile ale chiriasilor prin trecerea lor din proprietatea privată a statului în domeniul public al unitătilor administrativ-teritoriale.

Referitor la modalitatea de adoptare a legilor organice, autorul exceptiei arată că Legea nr. 303/2008 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constitutionale, deoarece art. II a fost introdus si adoptat de Camera Deputatilor după ce legea a fost dezbătută si adoptată de Senat, fără însă ca la adoptarea acesteia să fi fost întrunit cvorumul necesar.

Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că Regia Autonomă de Distributie si Exploatare a Filmelor “Româniafilm” sustine neconstitutionalitatea prevederilor criticate mai mult prin raportare la prevederile Legii nr. 213/1998 si mai putin sub aspectul contrarietătii cu dispozitiile constitutionale invocate.

Astfel, arată că reglementarea criticată nu contravine normelor constitutionale invocate în sustinerea exceptiei, sens în care referă asupra jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, asa cum reiese din încheierea de sesizare, prevederile art. II pct. 1, 2, 5 si 9 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008.

Din examinarea succesiunii actelor normative în materie, precum si a notelor scrise ale autorului exceptiei, Curtea constată că, în realitate, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate asupra căruia urmează a se pronunta îl constituie prevederile art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 si 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006, astfel cum au fost modificate si completate prin art. II pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 7/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 303/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008.

Textele legale criticate au următorul continut:

“Art. II. - 1. La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile si grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanta Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările si completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului si în administrarea Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor «România-Film», împreună cu terenurile si bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unitătilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăsenesti, municipale si al sectoarelor municipiului Bucuresti, după caz, si în administrarea consiliilor locale respective.

2. Bunurile mobile aflate în inventarul sălilor si grădinilor de spectacol cinematografic trec în proprietatea privată a unitătilor administrativ-teritoriale locale si în administrarea consiliilor locale ale acestora. [...]

5. Punerea în aplicare a dispozitiilor pct. 1-4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unitătii administrativ-teritoriale beneficiare si reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor «România-Film», în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre. [...]

9. Prin derogare de la dispozitiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, se interzice autoritătilor administratiei publice locale trecerea imobilelor preluate în baza prezentei legi din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autorităti administrativ-teritoriale.[...]

11. În cazul sălilor si grădinilor de spectacol cinematografic care la data preluării fac obiectul unui contract de închiriere ce prevede în mod expres obligativitatea difuzării de film cinematografic, autoritătile administratiei publice locale pot initia procedura de privatizare în favoarea contractantului, în baza dispozitiilor Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, cu modificările si completările ulterioare, dacă difuzarea de film cinematografic s-a făcut constant si au fost respectate toate clauzele contractuale.

12. În termen de maximum 30 de zile de la preluarea sălilor si grădinilor de spectacol cinematografic, în baza prezentei legi, beneficiarii contractelor de închiriere pot să notifice intentia de cumpărare consiliului local al autoritătii administrativ-teritoriale respective, cu respectarea prevederilor în vigoare.”

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) care consacră suprematia Constitutiei si obligativitatea respectării sale si a legilor, ale art. 44 alin. (1) referitor la principiul garantării dreptului de proprietate privată, ale art. 73 alin. (3) lit. m) conform cărora regimul juridic general al proprietătii si al mostenirii se reglementează prin lege organică, ale art. 76 alin. (1) care prevăd că “Legile organice [...] se adoptă cu votul majoritătii membrilor fiecărei Camere”, ale art. 120 alin. (1) referitor la principiul autonomiei locale si ale art. 136 - Proprietatea.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale invocate în cauza de fată, si cu o motivare identică.

Astfel, prin Decizia nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010, Curtea a constatat, pentru argumentele acolo retinute, că prevederile art. II pct. 11 si 12 din Legea nr. 328/2006 sunt neconstitutionale, în sensul că aceste texte contravin dispozitiilor art. 44, respectiv art. 136 alin. (4) din Constitutie, iar prevederile art. II pct. 2 din acelasi act normativ sunt neconstitutionale în măsura în care se referă la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în inventarul sălilor si al grădinilor de spectacol cinematografic.

Asa fiind, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit căruia “Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale”, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II pct. 2, 11 si 12 din Legea nr. 328/2006 a devenit inadmisibilă.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 5 si 9 din acelasi act normativ, prin aceeasi decizie, Curtea a constatat că acestea sunt conforme cu Legea fundamentală, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate cu un atare obiect este neîntemeiată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.


Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II pct. 2, 11 si 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, exceptie ridicată de Regia Autonomă de Distributie si Exploatare a Filmelor “Româniafilm” din Bucuresti, în Dosarul nr. 125/30/2010 al Tribunalului Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ.

2. Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 5 si 9 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 733

din 2 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 alin. (1) teza finală din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 alin. (1) teza finală din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, exceptie ridicată de Societatea Comercială “B.C.S. Secure Investments” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 1.388/3/C/2010 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, consilierul juridic Marian Drugă, cu delegatie depusă la dosar. Lipsesc autorul exceptiei si partea Societatea Comercială “Institutul National al Lemnului” - S.A. din Bucuresti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Consilierul juridic arată că întelege să formuleze cerere prealabilă, în sensul că solicită Curtii Constitutionale să constate că lichidatorul părtii Societatea Comercială “Institutul National al Lemnului” - S.A. din Bucuresti nu a fost citat.

Magistratul-asistent-sef arată că din actele si lucrările dosarului instantei de judecată nu rezultă lichidatorul părtii Societatea Comercială “Institutul National al Lemnului” - S.A. din Bucuresti.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, deliberând, constată că procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul, pe fond, părtii prezente, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 514/2004.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Decizia comercială nr. 924 din 16 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.388/3/C/2010, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 alin. (1) teza finală din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.

Exceptia a fost ridicată de recurentul Societatea Comercială “B.C.S. Secure Investments” - S.R.L. din Bucuresti cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva încheierii de sedintă din 19 mai 2010, pronuntată de Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială, în contradictoriu cu intimatii Societatea Comercială Institutul “National al Lemnului” - S.A. din Bucuresti si Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei sustine că dispozitiile art. 35 alin. (1) teza finală din Legea nr. 137/2002 contravin prevederilor constitutionale ale


art. 1 alin. (4) si (5), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 124 si ale art. 126 alin. (2), arătând, în esentă, că “legiuitorul nu are dreptul să intervină în procesul de realizare a justitiei”. În acest sens, face referire la deciziile Curtii Constitutionalenr. 6/1992, nr. 50/2000, nr. 259/2003, nr. 388/2003, nr. 77/2004 si nr. 1.055/2008. Autorul exceptiei consideră că prin dispozitiile de lege criticate “se întârzie si se împiedică executarea unei hotărâri judecătoresti, fără a exista o hotărâre judecătorească de suspendare sau de anulare a executării silite sau chiar a titlului executoriu. Totodată, din modalitatea de redactare a textului, se permite suspendarea executării unei hotărâri judecătoresti, fără însă a se preciza perioada în care operează această suspendare, termenele «imprecise si lungi» fiind sanctionate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului”.

Instanta de judecată nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând Decizia comercială nr. 924 din 16 iunie 2010, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 35 alin. (1) teza finală din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următorul continut: “La data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comertului se suspendă judecarea tuturor actiunilor în pretentii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societătii comerciale, termenele de prescriptie a actiunilor de realizare a creantelor apartinând creditorilor acesteia, precum si orice procedură de executare silită pornită împotriva ei.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5) care consacră principiul separatiei puterilor în stat si principiul suprematiei legilor si Constitutiei, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, art. 124 privind înfăptuirea justitiei si ale art. 126 alin. (2) referitoare la competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor de lege criticate, în raport cu art. 44 alin. (2) teza întâi din Constitutie, s-a pronuntat prin Decizia nr. 514 din 18 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 24 ianuarie 2005.

Cu acel prilej, Curtea a retinut că “potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 137/2002, această lege stabileste cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare, iar potrivit dispozitiilor art. 2, prevederile sale se aplică societătilor comerciale, indiferent de actul normativ în baza căruia s-au înfiintat, la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar sau asociat, filialelor la care sunt actionari sau asociati majoritari societăti comerciale cu capital majoritar de stat, precum si regiilor autonome. De asemenea, Curtea constată că, potrivit dispozitiilor de lege criticate, intervine suspendarea judecării tuturor actiunilor în pretentii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societătii comerciale cu capital majoritar de stat a cărei adunare generală a actionarilor a adoptat hotărârea de dizolvare si lichidare, a termenelor de prescriptie a actiunilor de realizare a creantelor apartinând creditorilor acesteia, precum si a procedurii de executare silită pornite împotriva ei, de la data depunerii hotărârii de dizolvare ia oficiul registrului comertului”.

Curtea a mai retinut că “procedura prevăzută de Legea nr. 137/2002 nu exclude niciunul dintre creditorii societătii comerciale de la dreptul de a participa la distribuirea sumelor rezultate din lichidare, ci numai le suspendă dreptul de a continua executarea silită pe calea dreptului comun, suspendare care operează pentru toti creditorii. Rezultă deci că ratiunea suspendării judecării actiunilor în pretentii judiciare sau extrajudiciare, a termenelor de prescriptie a actiunilor de realizare a creantelor, precum si a oricărei proceduri de executare silită se regăseste în necesitatea protejării tuturor creditorilor si a respectării ordinii de preferintă instituite prin dispozitiile art. 38 din Legea nr. 137/2002. Dacă nu s-ar actiona în acest mod si s-ar continua executarea silită potrivit procedurii de drept comun, ar însemna ca numai unii dintre creditori să-si poată recupera creantele, si anume aceia care au solicitat primii executarea creantelor, existând astfel posibilitatea de a eluda ordinea de preferintă prevăzută prin lege. De altfel, Curtea retine că toti creditorii, indiferent dacă au sau nu o actiune în pretentii judiciară sau extrajudiciară îndreptată împotriva societătii comerciale sau au pornit procedura de executare silită împotriva ei si indiferent dacă creanta lor a ajuns sau nu la scadentă, au posibilitatea înscrierii la masa credală, precum si dreptul de a contesta existenta sau întinderea creantei ori rangul acesteia în ordinea de preferintă. Or, este firesc ca, atunci când o societate comercială are mai multi creditori, să fie înscrise în tabelul sumelor ce se vor distribui creditorilor toate creantele care au fost prezentate în termenul prevăzut de lege.

De asemenea, Curtea constată că nu mai există ratiuni pentru continuarea procedurii începute pe calea dreptului comun, prin faptul că, potrivit dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 137/2002, pentru acoperirea pasivului social lichidatorul va efectua plăti în contul creantelor creditorilor, indiferent dacă acestea sunt ajunse sau nu la scadentă.

Totodată, Curtea observă că si alte acte normative reglementează efectul suspensiv al deschiderii procedurii falimentului asupra debitorului cu privire la toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale. De exemplu, Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului dispune ia art. 42 că «de la data deschiderii procedurii se suspendă toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale», iar Ordonanta Guvernului nr. 10/2004 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului institutiilor de credit dispune la art. 17 alin. (1), asa cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2004, că «de la data deschiderii procedurii falimentului se suspendă toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra institutiei de credit debitoare sau bunurilor sale, dacă legea nu prevede altfel».”

Aceste considerente îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, astfel că nu poate fi primită critica privind înfrângerea prevederilor constitutionale invocate.

De altfel, finalitatea urmărită de legiuitor prin crearea acestor proceduri simplificate a fost aceea de a asigura egalitatea între creditorii societătii comerciale aflate în procedura dizolvării, iar efectul depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comertului, respectiv suspendarea judecării actiunilor în pretentii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societătii comerciale, a termenelor de prescriptie a actiunilor în realizare a creantelor apartinând creditorilor acesteia, precum si a procedurilor de executare silită pornite împotriva societătii comerciale, nu are ca scop decât instituirea unui tratament juridic egal pentru toti creditorii societătii si actionarii acesteia. Asadar, toti creditorii societătii comerciale debitoare sunt protejati si sunt supusi unui tratament juridic egal.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 alin. (1) teza finală din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, exceptie ridicată de Societatea Comercială “B.C.S. Secure Investments” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 1.388/3/C/2010 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 iunie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 930

din 7 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (1) lit. c) si alin. (11) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (1) lit. c) si alin. (11) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Tudor Alin Constantin în Dosarul nr. 2.128/120/2010 al Tribunalului Dâmbovita - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.648D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul Curtii Constitutionale nr. 3.649D/2010, care are ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (1) lit. c) si alin. (11) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Bogdan-Marian Hânsu în Dosarul nr. 1.712/120/2010 al Tribunalului

Dâmbovita - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite conditiile legale pentru conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.649D/2010 la Dosarul nr. 3.648D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile din 20 iulie 2010, pronuntate în dosarele nr. 2.128/120/2010 si nr. 1.712/120/2010, Tribunalul Dâmbovita - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (1) lit. c) si alin. (11) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.


Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Tudor Alin Constantin si de Bogdan-Marian Hânsu în cauze având ca obiect plângeri contraventionale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (1), art. 21 si art. 131, deoarece permit o ingerintă a puterii executive în activitatea autoritătii judecătoresti, conferind sefului politiei rutiere competenta de a decide în mod discretionar suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice, în timp ce procurorul sau, după caz, instanta de judecată are doar competenta de a constata cazurile în care punerea în miscare a actiunii penale este împiedicată. Consideră că textul de lege criticat lipseste de eficientă art. 30 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, care oferă procurorului sau instantei de judecată competenta de a sesiza organul abilitat să constate o contraventie dacă o faptă cercetată initial ca infractiune se dovedeste a întruni elementele unei contraventii, situatie în care seful politiei rutiere poate lua măsura suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice, dar numai ca măsură complementară unei sanctiuni contraventionale principale. De asemenea, arată că textul de lege criticat dă posibilitatea sefului politiei rutiere de a constata încălcarea unei reguli de circulatie, chiar dacă instanta de judecată sau procurorul nu s-au pronuntat în acest sens ori au pronuntat o solutie de neîncepere a urmăririi penale ca urmare a lipsei plângerii prealabile, fără a intra în cercetarea fondului. În această situatie, cel vizat nu mai are posibilitatea de a se adresa justitiei pe calea plângerii contraventionale si de a demonstra astfel faptul că nu a încălcat regula de circulatie. În fine, autorul exceptiei sustine că norma legală criticată creează o situatie discriminatorie între o persoană căreia i s-a suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice ca măsură complementară pentru săvârsirea unei contraventii la regimul rutier si o alta care a fost cercetată penal pentru o infractiune la regimul rutier si s-a dispus una dintre solutiile prevăzute la art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 103 alin. (1) lit. c) si alin. (11) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următorul continut:

“Art. 103 - (1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune: [...]

c) pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infractiune la regimul circulatiei pe drumurile publice, precum si în cazul accidentului de circulatie din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane si instanta de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, dacă pentru regula de circulatie încălcată prezenta ordonantă de urgentă prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce. [...]

(11) în situatia prevăzută la alin. (1) lit. c), suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie se dispune de către seful politiei rutiere pe raza căreia a fost săvârsită fapta.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste dispozitii de lege contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, art. 21 privind accesul liber la justitie si art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, prin Decizia nr. 1.041 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 27 octombrie 2010, s-a pronuntat cu privire la constitutionalitatea textelor de lege mentionate în raport cu aceleasi prevederi constitutionale si cu motivare similară.

Cu acel prilej, Curtea a constatat că aceste texte de lege “au în vedere ipoteza în care o faptă ce a fost urmărită ca infractiune la regimul circulatiei pe drumurile publice, dar pentru săvârsirea căreia procurorul sau instanta a apreciat, observând incidenta prevederilor art. 10 din Codul de procedură penală, că nu se impune punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale împotriva învinuitului. Dacă, însă, pe parcursul cercetării penale, se constată că învinuitul a încălcat o regulă de circulatie pentru nerespectarea căreia Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce, este firesc ca acest comportament să fie sanctionat, în vederea atingerii finalitătii pentru care acest act normativ a fost edictat, si anume asigurarea desfăsurării în sigurantă a circulatiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vietii, integritătii corporale si a sănătătii persoanelor participante la trafic. Faptul că, ulterior momentului pronuntării de procuror sau instantă a unei solutii de neîncepere a urmăririi penale, scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale, se dispune de către seful politiei rutiere pe raza căreia a fost săvârsită fapta suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule nu constituie o imixtiune a puterii executive în activitatea autoritătii judecătoresti. Cele două tipuri de organe ale autoritătii de stat implicate în procedura prevăzută de textele de lege criticate, procurorul si instanta de judecată, pe de o parte, ca reprezentanti ai autoritătii judecătoresti, iar, pe de altă parte, seful politiei, ca exponent al puterii executive, îsi exercită atributiile specifice în etape distincte, succesive, principiul separatiei puterilor în stat fiind pe deplin respectat. În acest context, Curtea observă că nu poate retine nici critica prin raportare la art. 131 din Constitutie privitor la rolul Ministerului Public”.

În ceea ce priveste critica referitoare la pretinsa nesocotire a dreptului de acces liber la justitie, Curtea a constatat, de asemenea, că este neîntemeiată, “întrucât persoana căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule are posibilitatea de a ataca pe calea contenciosului administrativ legalitatea si temeinicia măsurii dispuse de seful politiei, inclusiv în ipoteza în care procurorul sau instanta a dispus încetarea urmăririi penale sau a procesului penal, după caz, prin aplicarea art. 10 lit. f) referitor la lipsa plângerii prealabile, asadar fără să mai analizeze împrejurările în care a fost săvârsită fapta si fără să mai aprecieze dacă a fost încălcată vreo regulă de circulatie”.


În fine, Curtea nu a putut retine nici critica potrivit căreia textele de lege supuse controlului de constitutionalitate creează o situatie discriminatorie între persoanele cărora Ie-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice, ca măsură complementară pentru săvârsirea unei contraventii la regimul rutier, si cele care au fost cercetate penal pentru infractiuni la regimul rutier si în cazul cărora s-a dispus una dintre solutiile prevăzute la art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudente, atât solutia, cât si considerentele deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (1) lit. c) si alin. (11) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Tudor Alin Constantin în Dosarul nr. 2.128/120/2010 si de Bogdan-Marian Hânsu în Dosarul nr. 1.712/120/2010, dosare ale Tribunalului Dâmbovita - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.087

din 14 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) si lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si ale art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) si lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si ale art. II din

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Puica Nastu în Dosarul nr. 41.169/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 41.169/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si ale art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente. Exceptia de neconstitutionalitate a fost invocată de Puica Nastu cu ocazia solutionării unei actiuni prin care se solicită, în baza Legii nr. 221/2009, plata unor despăgubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a unor condamnări cu caracter politic si măsuri administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate aduc atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (5) privind statul de drept si obligativitatea respectării Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 124 privind înfăptuirea justitiei si ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă nu si-a exprimat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, si cele ale art. II din Ordonanta de urgentă a

Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, ordonantă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010.

Dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010.

Curtea constată că art. I pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 modifică si completează dispozitiile de lege criticate prin introducerea a 3 puncte ce stabilesc plafoane maxime ale cuantumului despăgubirilor, iar fraza a doua a art. 5 alin. (1) lit. a) din lege a fost preluată si completată prin art. I pct. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 referitor la introducerea unui nou alineat al art. 5, si anume alin. (11).

Curtea observă că dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, astfel cum au fost modificate si completate prin art. I pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, cuprind două solutii legislative distincte, si anume: pe de-o parte, teza întâi privind acordarea unor despăgubiri (solutie legislativă preluată si de dispozitiile modificatoare), iar, pe de altă parte, teza a doua, adică pct. 1-3 ale lit. a), referitoare la plafonarea cuantumului acestor despăgubiri (solutie legislativă introdusă prin dispozitiile modificatoare).

Dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 221/2009, modificate prin art. XIII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, au, în prezent, următorul cuprins:

“Art- 5. - (1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum si, după decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia până la gradul al ll-lea inclusiv pot solicita instantei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:

a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:

1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;

2. 5.000 de euro pentru sotul/sotia si descendentii de gradul I;

3. 2.500 de euro pentru descendentii de gradul al ll-lea;

b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despăgubiri prin echivalent în conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările si completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, cu modificările si completările ulterioare.”


Art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 are următorul cuprins: “Dispozitiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate si completate prin prezenta ordonantă de urgentă, se aplică proceselor si cererilor pentru a căror solutionare nu a fost pronuntată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (5) privind statul de drept si obligativitatea respectării Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 124 privind înfăptuirea justitiei si ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

1. Ulterior sesizării sale prin încheierea din 21 septembrie 2010, Curtea Constitutională, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului si a constatat că dispozitiile art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 - prin care se plafonează despăgubirile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 - sunt neconstitutionale, în raport cu criticile formulate.

Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale”.

Prin urmare, retinând că acest caz de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate a intervenit între momentul sesizării Curtii Constitutionale si momentul pronuntării instantei de contencios constitutional asupra exceptiei de neconstitutionalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

2. Cu privire la dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, Curtea constată că prin actiunea introductivă depusă la instanta de judecată, reclamantul - autor al exceptiei de neconstitutionalitate - a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul statul român, prin Ministerul Finantelor Publice, despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin stabilirea domiciliului obligatoriu, despăgubiri prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.

Or, dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 reglementează acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despăgubiri prin echivalent în conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările si completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, cu modificările si completările ulterioare.

Potrivit art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă o lege sau o ordonantă ori dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă, care au “legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia”.

Prin urmare, Curtea constată că dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 nu au legătură cu solutionarea cauzei având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral si că, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si ale art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Puica Nastu în Dosarul nr. 41.169/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

2. Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean


 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Protocolului de cooperare dintre Ministerul Administratiei si Internelor din România si Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova în domeniul prevenirii si combaterii traficului si consumului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, semnat la Bucuresti la 24 martie 2011

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Protocolul de cooperare dintre Ministerul Administratiei si Internelor din România si Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova în domeniul prevenirii si combaterii traficului si consumului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, semnat la Bucuresti la 24 martie 2011.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Constantin-Traian Igas

p. Ministrul afacerilor externe,

Anton Niculescu,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 3 august 2011.

Nr. 787.

 

 

PROTOCOL DE COOPERARE

între Ministerul Administratiei si Internelor din România si Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova în domeniul prevenirii si combaterii traficului si consumului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori

 

Ministerul Administratiei si Internelor din România si Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, denumite în continuare părti,

recunoscând că traficul ilicit de stupefiante si substante psihotrope, denumite în continuare droguri, constituie o amenintare serioasă pentru sănătatea si bunăstarea persoanelor,

având în vedere prevederile Conventiei unice asupra stupefiantelor din 1961, întocmită la NewYorkla30 martie 1961, ale Protocolului privind modificarea Conventiei unice asupra stupefiantelor din 1961, încheiat la Geneva la 25 martie 1972, ale Conventiei asupra substantelor psihotrope, întocmită la Viena la 21 februarie 1971, ale Conventiei contra traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope, întocmită la Viena la 20 decembrie 1988, precum si ale Acordului de cooperare dintre guvernele statelor participante la Cooperarea Economică a Mării Negre în domeniul combaterii criminalitătii, în special a formelor ei organizate, semnat la Kerkyra la 2 octombrie 1998, si ale Acordului dintre Guvernul României, Guvernul Republicii Moldova si Cabinetul de Ministri al Ucrainei privind colaborarea în lupta împotriva criminalitătii, semnat la Kiev la 6 iulie 1999,

luând în considerare interesul reciproc în initierea si aplicarea unor măsuri efective în scopul de a împiedica si a combate traficul ilicit de droguri si precursori,

au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

 

În conformitate cu prevederile legislatiilor nationale ale statelor cărora le apartin, părtile vor coopera în următoarele domenii:

1. măsuri de prevenire si aplicare a legii în lupta împotriva traficului ilegal de droguri si a deturnării si utilizării ilicite a precursorilor;

2. măsuri de control al drogurilor si precursorilor;

3. măsuri de reducere a cererii de droguri, inclusiv de tratament si reabilitare;

4. schimb de informatii privind legile si reglementările existente referitoare la controlul drogurilor si al precursorilor;

5. schimb de experientă privind folosirea noilor metode si mijloace stiintifice si tehnologice pentru cercetarea criminologică

si criminalistică în domeniul investigării, descoperirii si controlului drogurilor si precursorilor acestora;

6. schimb de date si informatii cu privire la metodele utilizate de către făptuitori pentru transportul, disimularea si distribuirea drogurilor, precum si cu privire la măsurile legale, administrative si de securitate luate în interiorul tării si la frontierele nationale pentru a preveni traficul de droguri;

7. schimb de date si informatii cu privire la noile tipuri de droguri utilizate în scop legal, precum si la noile metode de cercetare folosite în analiza si identificarea drogurilor;

8. schimb de informatii si de experientă în domeniile prevenirii consumului ilicit, asistentei, reinsertiei sociale a consumatorilor de droguri si altor activităti care permit controlul utilizării ilicite a drogurilor;


9. schimb de experientă privind activitatea serviciilor de prevenire a consumului ilicit de droguri si de consiliere a consumatorilor sau a persoanelor pretabile la consum ilicit;

10. schimb de publicatii stiintifice privind lupta împotriva traficului ilicit de droguri si de consiliere a consumatorilor sau a persoanelor pretabile la consumul de droguri;

11. schimb de experientă în domeniul prevenirii consumului ilicit de droguri, al dezintoxicării si al reabilitării persoanelor farmacodependente;

12. schimb de date si informatii asupra modalitătilor de monitorizare si control al operatiilor cu precursori care pot fi utilizati la fabricarea ilicită a drogurilor;

13. schimb de date statistice privind evolutia fenomenului drogurilor în statele părtilor, în conformitate cu modelele statistice agreate de organismele internationale - Organizatia Internatională de Politie Criminală - INTERPOL, Oficiul ONU pentru Droguri si Criminalitate - UNODC, Organizatia Mondială a Vămilor - WCO, Oficiul European de Politie - EUROPOL, Centrul european pentru monitorizarea drogurilor si dependentei de droguri - EMCDA.

 

ARTICOLUL 2

 

1. Ministerul Administratiei si Internelor din România desemnează Directia de Combatere a Criminalitătii Organizate si Serviciul Agentia Natională Antidrog din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române să actioneze ca agentii de aplicare în scopurile acestui protocol de cooperare.

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova desemnează Directia antidrog din cadrul Departamentului Politie să actioneze ca agentie de aplicare în scopurile acestui protocol de cooperare.

2. Reprezentantii agentiilor de aplicare se vor întâlni anual, alternativ în cele două tări, pentru discutii referitoare la problematica drogurilor. În caz de urgentă, se pot organiza si alte întâlniri, ale căror dată si loc vor fi discutate si convenite de către părti.

3. Schimbul de informatii între părti se va desfăsura într-o manieră strict profesională si confidentială. Informatia schimbată nu poate fi dată publicitătii sau distribuită unei terte părti fără aprobarea părtii care a furnizat-o, inclusiv după încetarea efectelor prezentului protocol.

 

ARTICOLUL 3

 

1. Părtile vor suporta cheltuielile legate de realizarea activitătilor prevăzute în prezentul protocol pe teritoriul statelor lor.

2. Cheltuielile de transport international pentru delegatiile care efectuează vizite de lucru vor fi suportate de către partea trimitătoare, în conformitate cu legislatia natională în vigoare.

3. Agentia de aplicare a părtii care primeste va suporta cheltuielile de transport, cazare si masă pentru delegatie pe întreaga perioadă a vizitei de lucru în tara-gazdă, în conformitate cu legislatia natională în vigoare, dacă nu se convine altfel printr-un acord scris.

 

ARTICOLUL 4

 

Prezentul protocol poate fi modificat sau completat cu acordul ambelor părti. Modificările sau completările intră în vigoare conform prevederilor art. 6 alin. 1.

 

ARTICOLUL 5

 

Orice diferend rezultat în timpul procesului de aplicare a acestui protocol va fi rezolvat pe cale amiabilă, prin negocieri între părti.

 

ARTICOLUL 6

 

1. Prezentul protocol se încheie pe o perioadă nedeterminată si intră în vigoare la data primirii ultimei notificări prin care părtile se informează reciproc asupra îndeplinirii procedurilor interne legale necesare pentru intrarea în vigoare a acestuia.

2. Oricare dintre părti poate denunta în orice moment prezentul protocol, printr-o notificare scrisă adresată celeilalte părti. Denuntarea produce efecte după 3 luni de la data primirii notificării.

Semnat la Bucuresti la 24 martie 2011, in doua exemplare originale.

 

Pentru Ministerul Administratiei si Internelor din România,

Constantin-Traian Igas,

ministrul administratiei si internelor

Pentru Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Alexei Roibu,

ministrul afacerilor interne

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind desfiintarea Spitalului de Boli Cronice Victoria, judetul Brasov

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 174 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă desfiintarea Spitalului de Boli Cronice Victoria, cu sediul în orasul Victoria, Str. Policlinicii nr. 14, judetul Brasov, ca urmare a Hotărârii Consiliului Local Victoria nr. 67/2011, unitate sanitară publică cu paturi pentru care managementul asistentei medicale a fost transferat către autoritatea administratiei publice locale.

Art. 2. - (1) Componentele bazei materiale achizitionate cu finantare de la bugetul de stat sau credite externe garantate de Guvern, precum si celelalte componente ale bazei materiale, cu exceptia componentelor bazei materiale achizitionate din fonduri ale autoritătilor administratiei publice locale, sunt proprietate privată a statului si se administrează de către unitătile sanitare


publice la care vor fi redistribuite de către directia de sănătate publică, cu aprobarea Ministerului Sănătătii, la momentul desfiintării unitătii sanitare publice cu paturi.

(2) Stocurile de medicamente, materiale sanitare si alimente pot fi redistribuite la unitătile sanitare publice cu paturi de pe raza judetului de către directia de sănătate publică, cu avizul Ministerului Sănătătii.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă nr. crt. 85 de la rubrica “Judetul Brasov” din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 529/2010 pentru aprobarea mentinerii managementului asistentei medicale la autoritătile administratiei publice locale care au desfăsurat faze-pilot, precum si a Listei unitătilor sanitare publice cu paturi pentru care se mentine managementul asistentei medicale la autoritătile administratiei publice locale si la Primăria Municipiului Bucuresti si a Listei unitătilor sanitare publice cu paturi pentru care se transferă managementul asistentei medicale către autoritătile administratiei publice locale si către Primăria Municipiului Bucuresti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 10 iunie 2010, cu modificările si completările ulterioare.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul sănătătii,

Cseke Attila

Ministrul administratiei si internelor,

Constantin-Traian Igas

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 10 august 2011.

Nr. 807.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI

 

ORDIN

privind aprobarea Normelor metodologice pentru stabilirea obligatiei didactice de predare a personalului de conducere din inspectoratele scolare, unitătile de învătământ, unitătile conexe, precum si a personalului de îndrumare si control din inspectoratele scolare si a personalului didactic din casele corpului didactic

 

În baza prevederilor art. 263 alin. (10) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului,

ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice pentru stabilirea obligatiei didactice de predare a personalului de conducere din inspectoratele scolare, unitătile de învătământ, unitătile conexe, precum si a personalului de îndrumare si control din inspectoratele scolare si a personalului didactic din casele corpului didactic, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Directia generală management, resurse umane si retea scolară din Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, inspectoratele scolare, unitătile de învătământ si unitătile conexe duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului,

Daniel Petru Funeriu

 

Bucuresti, 16 august 2011.

Nr. 4.865.


 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

pentru stabilirea obligatiei didactice de predare a personalului de conducere din inspectoratele scolare, unitătile de învătământ, unitătile conexe, precum si a personalului de îndrumare si control din inspectoratele scolare si a personalului didactic din casele corpului didactic

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art.1. - Prezentele norme metodologice se aplică personalului de conducere din inspectoratele scolare, unitătile de învătământ, unitătile conexe, precum si personalului de îndrumare si control din inspectoratele scolare si personalului didactic din casele corpului didactic.

Art. 2. - Personalul mentionat la art. 1 este degrevat partial de norma didactică de predare, începând cu anul scolar 2011- 2012.

Art. 3. - Prin degrevare se întelege posibilitatea exceptării personalului mentionat la art. 1 de la obligatia efectuării normei didactice de predare, în conditiile prevăzute de prezentele norme metodologice.

 

CAPITOLUL II

Învătământ prescolar

 

Art. 4. - Directorii grădinitelor cu program normal, care au personalitate juridică si care functionează cu peste 8 grupe de copii, profesori pentru învătământul prescolar, nu sunt degrevati de norma didactică si efectuează integral activitatea didactică de instruire-educare cu grupa de copii.

Art. 5. - Directorii grădinitelor cu program prelungit/ săptămânal, cu personalitate juridică, care functionează cu peste 7 grupe de copii, profesori pentru învătământul prescolar, nu sunt degrevati de norma didactică si efectuează integral activitatea didactică de instruire-educare cu grupa de copii.

 

CAPITOLUL III

Învătământ primar, gimnazial, liceal si învătământ posticeal

 

Art. 6. - (1) Directorii unitătilor de învătământ de nivel primar, gimnazial, liceal si postliceal, cu personalitate juridică, care functionează cu mai putin de 25 de clase, efectuează 6- 8 ore/săptămână din norma didactică de predare.

(2) Directorii unitătilor de învătământ de nivel primar, gimnazial, liceal si postliceal care functionează cu peste 25 de clase efectuează 4-6 ore/săptămână din norma didactică de predare.

Art. 7. - (1) Directorii adjuncti din unitătile de învătământ de nivel primar sau gimnazial efectuează 6-8 ore/săptămână din norma didactică de predare, în cazul în care unitătile de învătământ se află în una dintre următoarele situatii:

a) au peste 30 de clase de elevi;

b) au între 20 si 30 de clase de elevi si îndeplinesc una dintre următoarele conditii:

- functionează cel putin 10 clase de elevi si/sau grupe de copii la învătământul primar si/sau prescolar;

- au sectii cu predare în limbile minoritătilor nationale, în scoala în care învătământul se desfăsoară în limba română;

- au sectii cu predare în limba română, în scoala în care învătământul se desfăsoară în limbile minoritătilor nationale;

c) au cel putin 20 de clase si unitatea de învătământ are internat si cantină.

(2) Directorii adjuncti din unitătile de învătământ de nivel liceal/postliceal efectuează 6-8 ore/săptămână din norma didactică de predare, în cazul în care unitătile de învătământ se află în una dintre următoarele situatii:

a) au peste 25 de clase de elevi;

b) au între 18 si 25 de clase de elevi si îndeplinesc una dintre următoarele conditii:

- functionează cel putin 10 clase de elevi si/sau grupe de copii la învătământul gimnazial si/sau primar si/sau prescolar;

- au sectii cu predare în limbi ale minoritătilor nationale, în scoala sau în liceul în care învătământul se desfăsoară în limba română;

- au sectii cu predare în limba română, în scoala sau în liceul în care învătământul se desfăsoară în limbile minoritătilor nationale;

c) au cel putin 18 clase si unitatea de învătământ are internat si cantină.

(3) în situatia în care directorii adjuncti sunt profesori pentru învătământul primar si prescolar, acestia efectuează integral activitatea didactică de instruire-educare cu grupa sau clasa de elevi.

 

CAPITOLUL IV

Centre judetene de resurse si asistentă educatională/Centrul Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistentă Educatională

 

Art. 8. - Directorii centrelor judetene de resurse si asistentă educatională/Directorul Centrului Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistentă Educatională efectuează 4- 6 ore/săptămână din norma didactică de predare.

Art. 9. - Coordonatorii centrelor judetene de asistentă psihopedagogică/psihologică efectuează 4-6 ore/săptămână din norma didactică de predare.

 

CAPITOLUL V

Învătământ cu program sportiv integrat si suplimentar

 

Art. 10. - (1) Directorii unitătilor de învătământ cu program sportiv integrat, cu personalitate juridică, au obligatia didactică de predare prevăzută la art. 6.

(2) Directorii, respectiv directorii adjuncti ai unitătilor de învătământ, altele decât cele cu program sportiv integrat, care au personalitate juridică si care au clase cu profil sportiv, au obligatia didactică de predare prevăzută la art. 7.

Art. 11. - (1) Directorii unitătilor de învătământ cu program sportiv suplimentar, denumite si cluburi sportive scolare, care functionează cu personalitate juridică si care au 20 de grupe de elevi, efectuează 9-12 ore/săptămână din norma didactică de predare, dacă clubul are 20-35 de grupe de elevi.

(2) Directorii unitătilor de învătământ cu program sportiv suplimentar, denumite si cluburi sportive scolare, care functionează cu personalitate juridică si care au cel putin 20 de grupe de elevi, efectuează 6-9 ore/săptămână din norma didactică de predare, dacă clubul are peste 35 de grupe de elevi.


(3) Directorii adjuncti din cadrul unitătilor de învătământ cu program sportiv suplimentar (cluburi sportive scolare), care functionează cu personalitate juridică si care au peste 45 de grupe de elevi, efectuează 10-12 ore/săptămână din norma didactică de predare.

Art. 12. - (1) Pentru directorii unitătilor de învătământ cu personalitate juridică, altele decât cele cu program sportiv suplimentar, care au sectii sau grupe de club sportiv scolar, obligatia didactică de predare a acestuia este cea prevăzută la art. 6.

(2) Coordonatorii unitătilor de învătământ care functionează cu personalitate juridică, altele decât cele cu program sportiv suplimentar, care au 1-20 de grupe de club sportiv scolar, efectuează integral norma de predare.

(3) Directorii adjuncti din cadrul unitătilor de învătământ care functionează cu personalitate juridică, altele decât cele cu program sportiv suplimentar, care au peste 20 de grupe de club sportiv scolar, efectuează o norma didactică de predare de 12 ore/săptămână.

 

CAPITOLUL VI

Palate si cluburi ale copiilor

 

Art. 13. - Directorii palatelor copiilor si directorul Palatului National al Copiilor efectuează 6-8 ore/săptămână din norma didactică de predare.

Art. 14. - (1) Directorii cluburilor copiilor care functionează sub 10 norme efectuează 10-12 ore/săptămână din norma didactică de predare.

(2) Directorii cluburilor copiilor care functionează cu cel putin 10 norme efectuează 8-10 ore/săptămână din norma didactică de predare.

Art. 15. - Directorul adjunct/Directorii adjuncti de la Palatul National al Copiilor efectuează 10-12 ore/săptămână din norma didactică de predare.

 

CAPITOLUL VII

Casa corpului didactic

 

Art. 16. - Directorii caselor corpului didactic efectuează 2- 4 ore/săptămână din norma didactică de predare.

Art. 17. - Profesorul-metodist din cadrul casei corpului didactic efectuează 2-4 ore/săptămână din norma didactică de predare, în specializarea din diploma de licentă.

 

CAPITOLUL VIII

Inspectoratele scolare judetene/al municipiului Bucuresti

 

Art. 18. - Inspectorii scolari generali si inspectorii scolari generali adjuncti din cadrul inspectoratelor scolare judetene/al municipiului Bucuresti efectuează 2-4 ore/săptămână din norma didactică de predare.

Art. 19. - (1) Inspectorii scolari de specialitate, respectiv inspectorii scolari din cadrul inspectoratelor scolare judetene/al municipiului Bucuresti efectuează 2-4 ore/săptămână din norma didactică de predare.

(2) Inspectorii scolari pentru învătământul prescolar si primar din cadrul inspectoratelor scolare judetene/al municipiului Bucuresti efectuează norma didactică de predare de 2- 4 ore/săptămână, în specializarea din diploma de licentă.

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMAN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind comunicarea publică a operelor muzicale prin proiectia publică a operelor cinematografice

 

Având în vedere prevederile art. 1233, art. 130 alin. (1) lit. b), art. 131 si art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 3 alin. (2) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, functionarea, structura personalului si dotările necesare îndeplinirii atributiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,

tinând cont de Cererea formulată de către Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR- ADA), înregistrată la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor cu nr. RG 11/10.554 din 11 august 2011, precum si de Referatul nr. RG 11/10.785 din 19 august 2011 al Directiei registre si gestiune colectivă,

în temeiul prevederilor art. 6 alin. (1) si art. 7 alin. (3) din Hotărârea de Guvern nr. 401/2006, cu modificările ulterioare,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Art. 1. - Se constituie Comisia pentru negocierea Metodologiei privind comunicarea publică a operelor muzicale prin proiectia publică a operelor cinematografice, după cum urmează:

- Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR- ADA) reprezentând organismul de gestiune din domeniu, pe de o parte, si

- Societatea Comercială CINEMA CITY ROMÂNIA - S.R.L., Societatea Comercială MOVIEPLEX CINEMA- S.R.L., Societatea Comercială HOLLYWOOD MULTIPLEX OPERATIONS - S.R.L. reprezentând utilizatorii, pe de altă parte.

Art. 2. - Comisia constituită potrivit art. 1 are obligatia să desfăsoare negocierile în conformitate cu dispozitiile art. 1311 si art. 1312 alin. (1) si (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare, pe o durată de maximum 30 de zile calendaristice de la data constituirii.

Art. 3. - Comisia îsi va stabili programul întâlnirilor, pe care îl va comunica Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

Art. 4. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu dispozitiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, si intră în vigoare la data publicării, fiind postată si pe site-ul www.orda.ro.

 

p. Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Doru Adrian Păunescu

 

Bucuresti, 19 august 2011.

Nr. 241.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.