MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 893/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 893         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 16 decembrie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. (2) lit. e) si f) si alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu cele ale “pct. 38 alin. (3) si pct. 39 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004”

 

Decizia nr. 1.287 din 29 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International

 

Decizia nr. 1.288 din 29 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) si (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si ale art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare

 

Decizia nr. 1.339 din 11 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Decizia nr. 1.347 din 13 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

 

Decizia nr. 1.349 din 13 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Decizia nr. 1.353 din 13 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Decizia nr. 1.370 din 18 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 si art. 17 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local

 

Decizia nr. 1.374 din 18 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 57 alin. (4) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

 

Decizia nr. 1.378 din 18 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2, art. 38 alin. 4 si art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum si a celor ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 23, art. 24 alin. (1), art. 31 si art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

 

Decizia nr. 1.428 din 25 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 1.429 din 25 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 31 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Decizia nr. 1.433 din 25 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale art. 109 alin. (2) si (3) si art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 1.441 din 3 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 si art. 50 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice raportate la dispozitiile art. 6 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor

 

Decizia nr. 1.442 din 3 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.096

din 8 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. (2) lit. e) si f) si alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu cele ale “pct. 38 alin. (3) si pct. 39 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004”

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. (2) lit. e) si f) si alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu cele ale “pct. 38 alin. (3) si pct. 39 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004”, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Commer” - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.615/337/2008 al Tribunalului Sălaj - Sectia civilă si care formează obiectul Dosarului nr. 3.275D/2010.

La apelul nominal, lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 29 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 5.615/337/2008, Tribunalul Sălaj - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. (2) lit. e) si f) si alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu cele ale “pct. 38 alin. (3) si pct. 39 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004”.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Commer” - S.A. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate stabilesc un regim juridic discriminatoriu si inechitabil între contribuabili, de natură a afecta principiul constitutional al justei asezări a sarcinilor fiscale. Astfel, “contribuabilul de bună-credintă este pus în situatia de a nu se bucura de protectia conferită de lege si Constitutie”.

Tribunalul Sălaj - Sectia civilă, contrar dispozitiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu îsi exprimă opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate invocată în cauză.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 8.560 din 27 august 2010, înregistrată la Curtea Constitutională cu nr. 12.795 din 27 august 2010, si apreciază că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale mentionate, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a instantei de contencios constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 141 alin. (2) lit. e) si f) si alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările si completările ulterioare, texte de lege care au următorul continut: “(2) Următoarele operatiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă: [...]

e) arendarea, concesionarea, închirierea si leasingul de bunuri imobile, cu următoarele exceptii:

1. operatiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

2. Închirierea de spatii sau locatii pentru parcarea autovehiculelor;

3. Închirierea utilajelor si a masinilor fixate definitiv în bunuri imobile;


4. Închirierea seifurilor;

f) livrarea de constructii/părti de constructii si a terenurilor pe care sunt construite, precum si a oricăror altor terenuri. Prin exceptie, scutirea nu se aplică pentru livrarea de constructii noi, de părti de constructii noi sau de terenuri construibile. În sensul prezentului articol, se definesc următoarele:

1. teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa constructii, conform legislatiei în vigoare;

2. constructie înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ;

3. livrarea unei constructii noi sau a unei părti din aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a constructiei sau a unei părti a acesteia, după caz, în urma transformării;

4. o constructie nouă cuprinde si orice constructie transformată astfel încât structura, natura ori destinatia sa au fost modificate sau, în absenta acestor modificări, dacă costul transformărilor, exclusiv taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea de piată a constructiei, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării;

(3) Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operatiunilor prevăzute la alin. (2) lit. e) sif), în conditiile stabilite prin norme.”

De asemenea, constituie obiect al sesizării Curtii Constitutionale dispozitii din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44 din 22 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justitie, art. 56 - Contributii financiare si art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

1. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că, potrivit art. 146 lit. d) din Constitutie, este competentă să hotărască asupra “exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele [...]”. În aplicarea acestei prevederi constitutionale, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, “Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia”. Prin urmare, atât Constitutia, cât si legea de organizare si functionare a instantei constitutionale stabilesc că obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl pot constitui exclusiv dispozitiile cuprinse într-o lege sau o ordonantă. Asa fiind, sesizarea referitoare la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44 din 22 ianuarie 2004, nu poate face obiectul controlului de constitutionalitate, exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii urmând a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată.

2. Analizând motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. (2) lit. e) si f) si alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea retine că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstitutionalitate, ci, în realitate, doreste modificarea si completarea dispozitiilor privind scutirea de taxe, în sensul eliminării caracterului urgent al acestei proceduri. Or, dintr-o asemenea motivare, rezultă indubitabil că autorul exceptiei nu reclamă neconstitutionalitatea dispozitiilor legale pe care le critică, ci doreste modificarea lor, astfel că exceptia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizatăf...]”, competenta de a modifica sau completa actele normative revenind în exclusivitate legiuitorului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. (2) lit. e) si f) si alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu prevederile “pct. 38 alin. (3) si pct. 39 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004”, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Commer” - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.615/337/2008 al Tribunalului Sălaj - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Mihaela Senia Costinescu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.287

din 29 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, exceptie ridicată de Ion Popescu în Dosarul nr. 9.211/3/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale si care formează obiectul Dosarului nr. 28D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 45D/2011, respectiv nr. 161D/2011, nr. 587D/2011 si nr. 724D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, 17, 18 si 20 din Legea nr. 329/2009, respectiv art. 17-22 din Legea nr. 329/2009, exceptie ridicată de Gheorghe Surdescu, Gheorghe Cornescu, Alic Saiciuc si Spiridon Oprea, respectiv de Gheorghe Radu, Ioan Roman si Stelian Haitonic în dosarele nr. 8.500/3/2010, nr. 49.967/3/CA/2009, nr. 28.671/3/2010 si nr. 2.952/3/2010 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale si ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă personal, în Dosarul nr. 45D/2011, domnii Gheorghe Surdescu si Gheorghe Cornescu, iar în Dosarul nr. 161 D/2011, domnul Gheorghe Radu, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor nr. 45D/2011, nr. 161D/2011, nr. 587D/2011 si nr. 724D/2011 la Dosarul nr. 28D/2011.

Părtile prezente, precum si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 45D/2011, nr. 161D/2011, nr. 587D/2011 si nr. 724D/2011 la Dosarul nr. 28D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul celor 3 părti prezente, care solicită admiterea exceptiei, motivat de faptul că dispozitiile legale criticate încalcă dreptul la muncă si dreptul la pensie.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, deciziile Curtii Constitutionale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 si nr. 379 din 22 martie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 3 septembrie 2010, 7 si 12 octombrie 2010, 18 ianuarie 2011 si 17 martie 2011, pronuntate în dosarele nr. 9.211/3/2010, nr. 8.500/3/2010, nr. 49.967/3/CA/2009, nr. 28.671/3/2010 si nr. 2.952/3/2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale si Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, ale art. 2, 17, 18 si 20 din Legea nr. 329/2009, respectiv ale art. 17-22 din Legea nr. 329/2009, exceptie ridicată de Ion Popescu, Gheorghe Surdescu, Gheorghe Cornescu, Alic Saiciuc si Spiridon Oprea, Gheorghe Radu, Ioan Roman si Stelian Haitonic în cauze având ca obiect solutionarea contestatiilor formulate împotriva deciziilor de suspendare a pensiei sau a actelor administrative de constatare a încetării raporturilor de serviciu, după caz.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prin efectul dispozitiilor legale criticate, precum si prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, s-a creat un tratament juridic discriminatoriu între pensionari pe criteriul averii si în functie de pozitia socială în stat, respectiv persoanele care detin un mandat constitutional si cărora astfel le este permis cumulul pensie-salariu. Totodată, discriminarea apare si între cei care desfăsoară activitate în unitătile economice care apartin de domeniul privat al statului si cei care desfăsoară activitate în sfera privată. Se mai arată că există discriminări între, pe de o parte, magistratii pensionari care nu pot cumula pensia cu salariul si, pe de altă parte, magistratii care nu s-au pensionat si, care, în aceste conditii, pot cumula salariile obtinute.

Se apreciază că pensia constituie un drept câstigat, astfel încât cumulul acesteia cu salariul nu poate fi afectat sub nicio formă. În această ordine de idei, angajatii care au contribuit cu sume mai mari la sistemul asigurărilor sociale de stat nu pot fi sanctionati tocmai pentru faptul că au contribuit mai mult la acesta. Totodată, prin obligarea pensionarilor cumularzi de a renunta la locul de muncă se încalcă si libertatea fundamentală de a alege locul de muncă, consacrată de art. 41 din Constitutie.

Astfel, sunt restrânse dreptul la muncă si dreptul la pensie, care, de principiu, sunt drepturi independente; de altfel, Constitutia nu prevede posibilitatea limitării sau suspendării unui drept pentru a beneficia optional doar de unul dintre aceste drepturi

Se arată că este încălcat si dreptul de proprietate privată asupra sumelor de bani cu titlu de pensie, dispozitiile criticate cuprinzând măsuri echivalente confiscării. De asemenea, în opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, efectul unor asemenea măsuri este reducerea veniturilor acestor persoane, ceea ce afectează si dreptul la un nivel de trai decent.

În fine, se sustine că restrângerea exercitiului dreptului la pensie trebuie să fie temporară, si nu sine die, cum se întâmplă în cazul de fată; rezultă, asadar, că măsurile criticate sunt lipsite de proportionalitate si încalcă art. 53 din Constitutie.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale, în dosarele nr. 28D/2011, nr. 45D/2011 si nr. 724D/2011, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocându-se jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal, în Dosarul nr. 161 D/2011, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, întrucât dispozitiile legale criticate sting raporturi juridice născute anterior intrării lor în vigoare, încălcându-se astfel art. 15 alin. (2) din Constitutie si, implicit, principiul securitătii raporturilor juridice. Totodată, se arată că este încălcat si dreptul la muncă, întrucât accesul pensionarilor pe piata muncii este conditionat de nivelul veniturilor acestora.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale, în Dosarul nr. 587D/2011, apreciază că dispozitiile legale criticate limitează dreptul la muncă, întrucât persoana care cumulează nu îsi mai poate desfăsura activitatea în acelasi loc de muncă decât dacă optează pentru suspendarea plătii pensiei pe durata exercitării activitătii. În consecintă, apreciază că sunt încălcate dispozitiile constitutionale referitoare la dreptul la muncă. Instanta, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu îsi exprimă opinia cu privire la pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 16 din Constitutie, pe motiv că s-ar antepronunta, întrucât obiectul cauzei deduse judecătii sale îl constituie “înlăturarea unei stări de discriminare ce ar rezulta din situatia reclamantului de persoană pensionată cu un anumit cuantum al pensiei nete aflate în plată în raport cu persoane aflate într-o situatie asemănătoare însă angajate în sistemul privat, cât si în functie de criteriul «nivelului pensiei nete aflate în plat㻓.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în dosarele nr. 28D/2011, nr. 45D/2011, nr. 161 D/2011 si nr. 587D/2011, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale. Totodată, sugerează că, în privinta magistratilor, ar fi aplicabil art. 83 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, în sensul că acestia, după pensionare, ar putea cumula pensia de serviciu cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul acestora.

Guvernul, în Dosarul nr. 724D/2011, nu a comunicat punctul său de vedere.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 2 si art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, care au următorul cuprins:

- Art.2: “Măsurile instituite de prezenta lege au caracter exceptional si urmăresc reducerea efectelor crizei economice si îndeplinirea obligatiilor ce rezultă din Memorandumul de întelegere dintre Comunitatea Europeană si România, încheiat la Bucuresti si Bruxelles la data de 23 iunie 2009, si din Acordul stand-by încheiat între România si Fondul Monetar International.”;

- Art.17: “(1) Beneficiarii dreptului la pensie apartinând atât sistemului public de pensii, cât si sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariate sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităti pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autoritătilor si institutiilor publice centrale si locale, indiferent de modul de finantare si subordonare, precum si în cadrul regiilor autonome, societătilor nationale, companiilor nationale si societătilor comerciale la care capitalul social este detinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depăseste nivelul câstigului salariat mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:

a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;

b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.”;

- Art. 18: “(1) Pensionarii prevăzuti la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfăsoară activităti profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în functie au obligatia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să îsi exprime în scris optiunea între suspendarea plătii pensiei pe durata exercitării activitătii si încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în functie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăseste nivelul câstigului salariat mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligatia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situatiei de cumul, să îsi exprime în scris optiunea între suspendarea plătii pensiei pe durata exercitării activitătii si încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în functie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăseste nivelul câstigului salariat mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat”;

- Art.19: (1) în situatia persoanelor care beneficiază, prin cumul, de pensie/pensii stabilită/stabilite atât în sistemul public cât si/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art, 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.

(2) Dacă nivelul pensiilor nete cumulate se situează sub nivelul câstigului salariat mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activităti pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în functie, potrivit legii, în cadrul entitătilor prevăzute la art. 17 alin. (1).

(3) în cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul câstigului salariat mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, persoana are obligatia de a-si exprima optiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, cu privire la mentinerea în plată a pensiei fată de cuantumul căreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.

(4) Prevederile alin. (3) se aplică si persoanelor prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligatia de a-si exprima optiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situatiei de imposibilitate a exercitării cumulului.”;

- Art. 20: “Neîndeplinirea obligatiei privind exprimarea optiunii în termenul prevăzut la art. 18 si la art. 19 alin. (3) si (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în functie, precum si a raporturilor de serviciu.”;

- Art. 21: “În cazul în care optiunea este exprimată în termenul prevăzut la art. 18 si la art. 19 alin. (3) si (4), plata pensiei/pensiilor se suspendă începând cu luna următoare celei în care a fost exprimată optiunea pentru continuarea activitătii.”;

- Art. 22: “Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescriptie.”;

- Art. 23: “(1) Angajatorul are obligatia de a lua măsurile necesare constatării cazurilor prevăzute la art. 18 si la art. 19 alin. (3) si (4).

(2) încălcarea de către angajator a prevederilor alin. (1) constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei.

(3) Constatarea contraventiei prevăzute la alin. (1) si aplicarea sanctiunii prevăzute la alin. (2) se realizează de către persoanele împuternicite din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă.”;

- Art. 24: “Contraventiilor prevăzute la art. 23 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.”;

- Art. 25: “Prevederile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător si beneficiarilor de pensie de serviciu stabilită prin legi speciale.”

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. Totodată, se consideră a fi încălcate si prevederile art. 14 privind interzicerea discriminării, art. 15 privind derogarea în caz de stare de urgentă din Conventia pentru apărarea drepturilor si a libertătilor fundamentale, art. 1 privind protectia proprietătii din Protocolul aditional la Conventia mentionată, art. 1 paragraful 2 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Conventia mentionată, art. 15 paragraful 1 privind dreptul la muncă din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si art. 6 paragraful 1 privind dreptul la muncă din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea, în raport cu o critică similară de neconstitutionalitate, a constatat că întreg capitolul IV al Legii nr. 329/2009 este constitutional în măsura în care nu vizează persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constitutie. De asemenea, Curtea retine că si-a mentinut această jurisprudentă si în cadrul controlului a posteriori pe calea exceptiei de neconstitutionalitate, stabilind, prin Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, Decizia nr. 206 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011, Decizia nr. 368 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 4 iulie 2011, sau Decizia nr. 409 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2011, că dispozitiile art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 sunt constitutionale.

Curtea, prin deciziile mentionate, a statuat că nicio dispozitie constitutională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu conditia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toti cetătenii, iar eventualele diferente de tratament să aibă o ratiune licită.

Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (devenit în prezent câstigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat) respectă conditiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil si determinabil) si rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o optiune justă si echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. Totodată, Curtea a apreciat că măsura adoptată este proportională cu situatia care a determinat-o, respectiv situatia de criză economică în care se regăseste statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii si mijloacele folosite în realizarea lui, si este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

De asemenea, Curtea a mai arătat că solutia legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei optiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constitutional.

Astfel, Curtea a constatat că dispozitiile cap. IV din Legea nr. 329/2009 sunt constitutionale în măsura în care acestea nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constitutie. Prin decizia mai sus amintită, Curtea a arătat motivele care justifică tratamentul juridic diferentiat. În acest sens, s-a retinut că Legea fundamentală stabileste în mod expres durata mandatului persoanelor care ocupă unele functii publice de autoritate, iar încetarea acestui mandat ca urmare a neîndeplinirii obligatiei privind exprimarea optiunii cu privire la suspendarea plătii pensiei pe durata exercitării functiei, în conditiile art. 18-20 din legea criticată, este incompatibilă cu dispozitiile constitutionale arătate. Asadar, situatia obiectiv diferită în care se găseste această categorie de persoane justifică tratamentul juridic diferit, fapt ce nu contravine principiului constitutional al egalitătii în drepturi, care nu trebuie interpretat în sensul instituirii unui tratament uniform, ci al unui tratament egal pentru situatii identice.

Curtea a mai retinut că, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, a stabilit că angajatii din mediul public nu se află în aceeasi situatie juridică precum cei din mediul privat, întrucât cei care sunt angajati în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legati, în mod esential, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizatiile sau soldele de bugetul public national, de încasările si de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecinte în ceea ce priveste diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizatiile/soldele reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat si un angajator.

În consecintă, în lipsa afectării vreunui drept fundamental, Curtea a stabilit că prevederile art. 53 din Constitutie, invocate în sustinerea exceptiei, nu au incidentă în cauză.

Prin Decizia nr. 379 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 5 iulie 2011, Curtea a retinut, în ceea ce priveste critica vizând încălcarea principiului neretroactivitătii legii, că prevederile de lege criticate reglementează conditiile exercitării dreptului la muncă si a dreptului la pensie pentru viitor, într-un context social afectat de criza economică ce a impus adoptarea unor măsuri cu caracter exceptional, care, prin eficienta si promptitudinea aplicării, să conducă la reducerea efectelor sale si să creeze premisele relansării economiei nationale.

În ceea ce priveste critica referitoare la încălcarea dispozitiilor constitutionale care consacră obligatia statului de a asigura un nivel de trai decent, Curtea constată că această obligatie nu are un continut concret, determinat, ci trebuie apreciată concret, în functie de împrejurările social-economice în care se manifestă acest rol al statului. Situatia de criză si dezechilibrele economice majore pot afecta, în mod justificat, capacitatea statului de a mai asigura acelasi standard al nivelului de trai ca cel raportat la un context anterior mai favorabil ori propriu unor alte tări. Desigur, întrucât dreptul la un nivel de trai decent este un drept fundamental, afectarea acestuia trebuie să fie temeinic justificată, iar statul să tindă, prin măsurile adoptate, să restabilească cel putin nivelul atins anterior situatiei de criză. În acest sens, Curtea constată că ansamblul măsurilor instituite prin Legea nr. 329/2009 urmăreste o mai bună rationalizare a cheltuielilor publice si sustinerea mediului de afaceri, măsuri ce tind la restabilirea echilibrului economic.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Distinct de cele retinute în deciziile mentionate, Curtea observă că însăsi continutul normativ al textului art. 17 din lege contrazice critica de neconstitutionalitate potrivit căreia discriminarea apare si între cei care desfăsoară activitate în unitătile economice care apartin de domeniul privat al statului si cei care desfăsoară activitate în sfera privată. Astfel, angajatii societătilor comerciale la care capitalul social nu este detinut integral sau majoritar de stat pot cumula pensia cu salariul indiferent de cuantumul pensiei.

Curtea retine, de asemenea, că există o evidentă deosebire între situatia cumulului de functii si cea a cumulului pensie-salariu, pensia având o natură juridică diferită de salariu, prima fiind o compensatie pentru perioada lucrată, iar cea de-a doua, retributia datorată pentru munca prestată.

Totodată, prestatiile cu titlu de pensie pentru perioadele viitoare nu intră în sfera de incidentă a dreptului de proprietate, acest drept putând fi invocat numai cu privire la perioadele pentru care pensia a fost în plată.

Curtea constată că Guvernul, în punctul său de vedere, în mod gresit interpretează că în cazul magistratilor si-ar găsi aplicabilitatea art. 83 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în sensul că acestia, după pensionare, ar putea cumula pensia de serviciu cu veniturile realizate din orice activitate profesională, indiferent de nivelul acestora. Legea nr. 329/2009 se aplică tuturor angajatilor din sfera publică, cu corectivul adus prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, deci si magistratilor. Prin urmare, nu se poate accepta punctul de vedere ai Guvernului potrivit căruia în privinta magistratilor ar putea fi admis un cumul între o pensie specială ce depăseste nivelul prevăzut de Legea nr. 329/2009 si veniturile realizate la un angajator din sfera publică, întrucât această exceptare ar echivala cu încălcarea art. 16 din Constitutie.

Curtea mai retine că art. 15 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu este incident în cauză, textul conventional neavând nicio legătură cu cumulul pensiei cu salariul.

Cele expuse mai sus demonstrează că textele legale criticate respectă si prevederile tratatelor si actelor internationale invocate, această constatare fiind valabilă mutatis mutandis si cu privire la art. 2 din lege.

II. Curtea retine că, prin Decizia nr. 353 din 29 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 2 august 2005, s-a stabilit cu titlu de principiu că, “în mod evident, exprimarea opiniei de către instantă asupra exceptiei de neconstitutionalitate nu poate avea semnificatia unei antepronuntări interzise instantei de fond de dispozitiile Codului de procedură civilă, de vreme ce nu ea este competentă să solutioneze exceptia, această prerogativă de a se pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate apartinând în exclusivitate Curtii Constitutionale, conform dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie”.

Prin urmare, indiferent de obiectul litigiului dedus judecătii sale, instanta judecătorească trebuie să respecte exigentele imperative ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, astfel încât, în situatia în care decide sesizarea Curtii Constitutionale, îsi va exprima întotdeauna opinia. O atare atitudine este de esenta colaborării între judecătorul a quo si cel a quem. A accepta punctul de vedere al instantei ar echivala chiar cu limitarea posibilitătii acesteia de a ridica din oficiu exceptii de neconstitutionalitate pe motiv că s-ar antepronunta, ceea ce este inadmisibil. Nesocotirea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 353 din 29 iunie 2005 echivalează cu încălcarea efectelor sale general obligatorii, efecte prevăzute în art. 147 alin. (4) din Constitutie.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, exceptie ridicată de Ion Popescu, de Gheorghe Surdescu, Gheorghe Cornescu, Alic Saiciuc si Spiridon Oprea, de Ioan Roman si de Stelian Haitonic în dosarele nr. 9.211/3/2010, nr. 8.500/3/2010, nr. 28.671/3/2010 si nr. 2.952/3/2010 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale, precum si de Gheorghe Radu în Dosarul nr. 49.967/3/CA/2009 al Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.288

din 29 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) si (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si ale art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) si (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si ale art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unde măsuri financiar-bugetare, exceptie ridicată de Rodica Sergina Jiga în Dosarul nr. 2.275/97/2010 al Tribunalului Hunedoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale si care formează obiectul Dosarului nr. 29D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 30D/2011-42D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) si (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si ale art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unde măsuri financiar-bugetare, exceptie ridicată de Sofia Hegyi, Măria Rodica Rusu, Eleonora Turcu, Voichita Dorina Careja, Liliana Viorica

Georgiana Coandă, Adina Tatiana Grecu, Măria Ghită, Evantia llie, Melita Mihaela Stef, Georgeta Elena Pârău, Florea Sgâr, Leontea Gruită si Eugenia Matesîn dosarele nr. 2.276/97/2010, nr. 2.277/97/2010, nr. 2.278/97/2010, nr. 2.270/97/2010, nr. 2.271/97/2010, nr. 2.272/97/2010, nr. 2.273/97/2010, nr. 2.274/97/2010, nr. 1.044/97/2010, nr. 2.139/97/2010, nr. 2.140/97/2010, nr. 2.137/97/2010 si nr. 2.138/97/2010 ale Tribunalului Hunedoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor nr. 30D/2011 - 42D/2011 la Dosarul nr. 29D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 30D/2011 - 42D/2011 la Dosarul nr. 29D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 9 si 16 decembrie 2010, pronuntate în dosarele nr. 2.275/97/2010, nr. 2.276/97/2010, nr. 2.277/97/2010, nr. 2.278/97/2010, nr. 2.270/97/2010, nr. 2.271/97/2010, nr. 2.272/97/2010, nr. 2.273/97/2010, nr. 2.274/97/2010, nr. 1.044/97/2010, nr. 2.139/97/2010, nr. 2.140/97/2010, nr. 2.137/97/2010 si nr. 2.138/97/2010, Tribunalul Hunedoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) si (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si ale art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unde măsuri financiar-bugetare, exceptie ridicată de Rodica Sergina Jiga, Sofia Hegyi, Măria Rodica Rusu, Eleonora Turcu, Voichita Dorina Careja, Liliana Viorica Georgiana Coandă, Adina Tatiana Grecu, Măria Ghită, Evantia Ilie, Melita Mihaela Stef, Georgeta Elena Părău, Florea Sgâr, Leontea Gruită si Eugenia Mates în cauze având ca obiect obligarea Casei Judetene de Pensii Hunedoara la recalcularea pensiilor acestora în temeiul art.J82 din Legea nr. 19/2000.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile legale criticate sunt discriminatorii, în sensul că persoanelor pensionate până la 2 noiembrie 2008 si care au desfăsurat activităti în locuri încadrate în grupa I si/sau grupa II de muncă anterior datei de 1 aprilie 2001 li s-a prorogat cresterea punctajelor anuale realizate, pe când persoanelor care se pensionează după această dată li se aplică imediat această majorare.

Întrucât pensia este un bun în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, prorogarea succesivă a acordării majorării punctajului anual este de natură, în opinia autorilor exceptiei, să încalce dreptul de proprietate privată. Mai mult, se apreciază că textele criticate restrâng, contrar art. 53 din Constitutie, “dreptul [...] la cresterea punctajelor anuale”. În final, se arată că dreptul la pensie este golit de continutul său prin prorogarea succesivă a acordării cresterilor mentionate.

Tribunalul Hunedoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate formulată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a devenit inadmisibilă, întrucât dispozitiile legale criticate nu mai sunt în vigoare, acestea având o aplicabilitate limitată în timp, respectiv până la data de 1 ianuarie 2011.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. II alin. (1) si (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, si ale art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unde măsuri financiar- bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, care au următorul cuprins:

- Art. II alin. (1) si (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008: “(1) Prevederile ari. 1651 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonantă de urgentă, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010, prin acordarea diferentei dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si cel acordat conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale. [...]

(4) Drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) si (2) se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2010.”;

- Art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009: “Articolul II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, aprobată prin Legea nr. 155/2009, se modifică si va avea următorul cuprins:

«Art. II. - (1) Prevederile art. 1651 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonantă de urgentă, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin acordarea diferentei dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, si cel acordat conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.

(2) Punctajul mediu anual calculat conform prevederilor alin. (1) se adaugă la punctajul mediu anual cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2010.

(3) în situatia în care cuantumul pensiei aferent punctajului mediu anual rezultat în urma aplicării prevederilor alin. (2) este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se mentine cuantumul cuvenit ori aflat în plată până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de lege, se va obtine un cuantum al pensiei mai mare.

(4) Drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) si (2) se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2011.»“

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. Totodată, este invocat în sustinerea exceptiei si art. 1 paragraful 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta apare ca fiind inadmisibilă, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât textul legal criticat nu are legătură cu cauza. Cercetând actele dosarului, Curtea observă că toate persoanele care au ridicat exceptie de neconstitutionalitate au fost pensionate anterior datei de 2 noiembrie 2008, astfel încât majorarea punctajului anual de pensie în cazul acestora se face în baza art. 1651 din Legea nr. 19/2000. Însă, din dosarul instantei de fond, mai exact din cererea de chemare în judecată, astfel cum a si fost ulterior precizat, reiese foarte clar faptul că temeiul de drept al actiunii introductive îl constituie art. 781 din Legea nr. 19/2000.

În aceste conditii, Curtea observă că gresita întemeiere a actiunii introductive de instantă nu poate fi “corectată” pe calea formulării unei exceptii de neconstitutionalitate; astfel, admiterea exceptiei si constatarea neconstitutionalitătii unui text inaplicabil în cauză nu pot produce niciun efect juridic în privinta litigiului dedus judecătii instantei a quo. În consecintă, lipsa de legătură a dispozitiilor legale criticate cu temeiul de drept care stă la baza litigiului determină si lipsa de legătură a acestora cu solutionarea cauzei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) si (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si ale art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unde măsuri financiar-bugetare, exceptie ridicată de Rodica Sergina Jiga, Sofia Hegyi, Măria Rodica Rusu, Eleonora Turcu, Voichita Dorina Careja, Liliana Viorica Georgiana Coandă, Adina Tatiana Grecu, Măria Ghită, Evantia Ilie, Melita Mihaela Stef, Georgeta Elena Părău, Florea Sgâr, Leontea Gruită si Eugenia Matesîn dosarele nr. 2.275/97/2010, nr. 2.276/97/2010, nr. 2.277/97/2010, nr. 2.278/97/2010, nr. 2.270/97/2010, nr. 2.271/97/2010, nr. 2.272/97/2010, nr. 2.273/97/2010, nr. 2.274/97/2010, nr. 1.044/97/2010, nr. 2.139/97/2010, nr. 2.140/97/2010, nr. 2.137/97/2010 si nr. 2.138/97/2010 ale Tribunalului Hunedoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.339

din 11 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, exceptie ridicată de Gabriel Emilian Constantin în Dosarul nr. 3.442/114/2011 al Tribunalului Buzău - Sectia civilă si care formează obiectul Dosarului nr. 540D/2011 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa autorului exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 606D/2011, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de acelasi autor în Dosarul nr. 6.518/200/2008 al Tribunalului Buzău - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea Dosarului nr. 606D/2011 la Dosarul nr. 540D/2011, având în vedere obiectul identic al acestor cauze.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 606D/2011 la Dosarul nr. 540D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 aprilie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 3.442/114/2011, si prin încheierea din 28 martie 2011,


pronuntată în Dosarul nr. 6.518/200/2008, Tribunalul Buzău - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Exceptia a fost ridicată de Gabriel Emilian Constantin cu prilejul solutionării cererii de reexaminare a încheierii din 10 martie 2011, pronuntată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 11.120/200/2010, precum si cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 6.483 din 15 octombrie 2010, pronuntată de Judecătoria Buzău în Dosarul nr. 6.518/200/2008.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile legale criticate instituie o limitare a accesului justitiabilului la instanta judecătorească, ceea ce creează o situatie conflictuală în raport cu dispozitiile din Constitutie care consacră dreptul persoanei de a se adresa justitiei, în conditiile în care nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. O limitare a accesului la o instantă judecătorească nu se conciliază cu dispozitiile Constitutiei decât dacă are un scop legitim si dacă există un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele utilizate si scopul urmărit. Invocă în acest sens jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, cu referire la hotărârile pronuntate în cauzele Tolstoy Miloslavsky contra Regatului Unit, 1995, si Kreuz contra Poloniei, 2001.

Tribunalul Buzău - Sectia civilă apreciază că prevederile art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 sunt constitutionale, deoarece nu împiedică accesul liber la justitie si nici exercitarea dreptului la un proces echitabil. Invocă în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, cu referire la Decizia nr. 1402/2008, Decizia nr. 96/2009, Decizia nr. 135/2010, Decizia nr. 657/2010 si Decizia nr. 1.098/2010.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008.

Textul de lege criticat are în prezent următoarea redactare:

- Art. 7: “Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6, fără a putea depăsi, în total, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 12 salarii minime brute pe tară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 au făcut, în repetate rânduri, obiect al controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi dispozitii din Legea fundamentală si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate în prezenta cauză si din perspectiva unor critici similare.

Astfel, prin mai multe decizii, spre exemplu, Decizia nr. 1.322 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 19 noiembrie 2009, Decizia nr. 135 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 7 aprilie 2010, si Decizia nr. 1.098 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, Curtea a statuat, în esentă, că stabilirea unei sume maxime echivalente cu 12 salarii minime brute pe tară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare, până la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public judiciar, nu este de natură să împiedice accesul liber la justitie sau exercitarea dreptului la un proces echitabil. Curtea a retinut în acest sens că stabilirea unor limite si conditii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonantă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor si a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de sustinere din partea statului si l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justitie.

Cele statuate în deciziile sale amintite mai sus îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudentei în această materie.

De asemenea, Curtea retine că nu poate fi primită critica formulată de autorul exceptiei de neconstitutionalitate în sensul că prevederile legale supuse controlului de constitutionalitate instituie o limitare a accesului la instanta judecătorească, contrară dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este consacrat în sistemul Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Astfel, Curtea observă că, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, hotărârile pronuntate în cauzele Weissman si altii împotriva României, 2006, paragraful 35, si S.C. Apron Dynamics S.R.L. Baia Mare împotriva României, 2010, paragraful 42), impunerea unor restrictionări financiare este considerată o limită acceptabilă a dreptului de acces la instantă. În continuare, Curtea constată că, urmărind un scop legitim, identificat generic cu buna administrare a resurselor justitiei, prevederile legale criticate constituie o garantie a accesului efectiv la justitie, de natură să asigure un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele utilizate si scopul urmărit si să păstreze un echilibru just între interesul statului în a recupera cheltuielile de judecată si interesul reclamantului ca o instantă să îi examineze cererea.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, exceptie ridicată de Gabriel Emilian Constantin în dosarele nr. 3.442/114/2011 si nr. 6.518/200/2008 ale Tribunalului Buzău - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.347

din 13 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Cornu Luncii în Dosarul nr. 321/86/2010 al Curtii de Apel Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului nr. 4.430D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată, apreciind că se impune mentinerea jurisprudentei existente în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 321/86/2010, Curtea de Apel Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Legea

administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Cornu Luncii într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect solutionarea cererii de dizolvare a acestuia, formulată de Prefectul judetului Suceava.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile de lege criticate încalcă principiul constitutional al autonomiei locale. Autorul exceptiei consideră că dizolvarea unui consiliu local înainte de termen poate avea loc doar ca urmare a vointei cetătenilor care au ales acel consiliu, prin referendum, iar nu la solicitarea oricărei persoane interesate, de vreme ce autonomia locală presupune faptul că doar cetătenii unei unităti administrativ-teritoriale aleg prin vot organele administratiei publice locale, motiv pentru care doar acestia pot decide încetarea activitătii unui organ al administratiei publice locale înainte de termen.

Curtea de Apel Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând cele retinute de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 1.567 din 19 noiembrie 2009.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 55 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, modificate prin Legea nr. 59/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 8 aprilie 2010, care au următoarea redactare:

- Art. 55 alin. (1) lit. a) si alin. (2): “(1) Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept:

a) în cazul în care acesta nu se întruneste timp de două luni consecutiv, desi a fost convocat conform prevederilor legale; (...)

(2) Primarul, viceprimarul, secretarul unitătii administrativ-teritoriale, prefectul sau orice altă persoană interesată poate să sesizeze instanta de contencios administrativ cu privire la cazurile prevăzute la alin. (1). Instanta analizează situatia de fapt si se pronuntă cu privire la dizolvarea consiliului local. Hotărârea instantei este definitivă si se comunică prefectului.

În opinia autorului exceptiei, sunt nesocotite prevederile din Legea fundamentală cuprinse la art. 120 alin. (1), care mentionează autonomia locală ca principiu pe care se întemeiază administratia publică din unitătile administrativ-teritoriale, si la art. 121 referitor la autoritătile comunale si orăsenesti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constitutionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.567 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010, Curtea a observat că prevederile art. 55 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, care enumera conditiile în care consiliile locale se dizolvă de drept, reprezintă o concretizare a dispozitiilor art. 121 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora consiliile locale si primarii functionează, în conditiile legii, ca autorităti administrative autonome si rezolvă treburile publice din comune si din orase. De aceea, activitatea consiliilor locale trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul Ie-a edictat în vederea creării cadrului legal de functionare a acestora.

În plus, în continuarea acestei idei, Curtea retine că dizolvarea de drept a consiliului local, atunci când nu se întruneste timp de două luni consecutiv, constituie o sanctiune pentru inactivitatea acestuia, instituită în scopul de a evita paralizarea activitătii autoritătilor administratiei publice prin care se realizează autonomia locală si se rezolvă treburile publice în comune si orase. Or, din această perspectivă, prevederile de lege criticate nu numai că nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei, ci, dimpotrivă, oferă mijloacele concrete prin care acestea capătă eficientă. De altfel, similar ratiunii care a stat la baza edictării cazului de dizolvare de drept prevăzut la lit. b) din art. 55 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, constând în faptul că în 3 sedinte consecutive consiliul local nu a reusit să adopte nicio hotărâre, si ipoteza cuprinsă la lit. a) din acelasi text de lege a impus instituirea unei sanctiuni pentru neîndeplinirea rolului constitutional al acestei autorităti administrative autonome, stabilit prin art. 121 alin. (2) din Legea fundamentală (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 13 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 4 aprilie 2011). În acest context, apare pe deplin justificată reglementarea unor cazuri de dizolvare de drept a consiliului local, în plus fată de modalitatea dizolvării ca urmare a unui referendum local, prin care comunitatea îsi exprimă în mod liber vointa cu privire la functionarea consiliului local într-o anumită componentă.

Faptul că, alături de anumite subiecte de drept precizate în cuprinsul dispozitiilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, orice persoană interesată poate sesiza instanta competentă în vederea constatării intervenirii vreunuia dintre cazurile în care consiliul local se dizolvă de drept, nu este de natură să aducă atingere principiului autonomiei locale. Întrucât situatiile ce se pot constitui în cazuri de dizolvare de drept a consiliului local constituie impedimente obiective în functionarea optimă a acestuia, remedierea disfunctionalitătilor reprezintă o chestiune de ordine publică ce trebuie semnalată într-un interval de timp cât mai scurt, astfel încât comunitatea locală să nu fie afectată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Cornu Luncii în Dosarul nr. 321/86/2010 al Curtii de Apel Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.349

din 13 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Constantin Barbu si Vasile Barbu în Dosarul nr. 1.695/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Sectia civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 4.502D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 4.503D/2010, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Ioana Floarea Beniog si Constantin Dumitru Bengeanu în Dosarul nr. 3.504/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor mentionate, pune în discutie problema conexării lor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 4.503D/2010 la Dosarul nr. 4.502D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei, ca devenită inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile nr. 167 si nr. 169 din 19 octombrie 2010, pronuntate în dosarele nr. 1.695/90/2010 si nr. 3.504/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a

prevederilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Constantin Barbu si Vasile Barbu si, respectiv, de Ioana Floarea Beniog si Constantin Dumitru Bengeanu în cauze având ca obiect solutionarea unor cereri de obligare a statului român la plata de despăgubiri în temeiul dispozitiilor Legii nr. 221/2009.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă principiul neretroactivitătii legii civile, întrucât se aplică inclusiv în situatiile în care există o hotărâre pronuntată în primă instantă care, desi nu este definitivă, este legală si temeinică raportat la legislatia aflată în vigoare la data pronuntării acesteia. Tinând cont de faptul că din momentul introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul legii în forma initială, se năstea un drept la despăgubiri neplafonate, sustin că legea aflată în vigoare la data formulării cererii este aplicabilă pe tot parcursul procesului, astfel că dispozitiile legale aplicabile spetei sunt cele ale Legii nr. 221/2009 nemodificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010. Autorii exceptiei arată că se încalcă si principiul egalitătii în drepturi, creându-se situatii juridice discriminatorii pentru persoanele care au obtinut hotărâri definitive. Critică, totodată, si modalitatea prin care a fost modificată Legea nr. 221/2009, prin intermediul unei ordonante de urgentă, în conditiile în care nota de fundamentare preciza că până la acel moment nu existau hotărâri irevocabile în această materie, asadar, nemotivând urgenta reglementării, si având în vedere că ordonantele de urgentă nu pot afecta drepturi si libertăti fundamentale. Sustin că se nesocoteste dreptul la un proces echitabil, întrucât, prin introducerea unor plafoane derizorii ce se aplică inclusiv procedurilor judiciare în curs, se îngrădeste libertatea de apreciere a judecătorului. În fine, în opinia autorilor exceptiei, limitarea despăgubirilor poate fi privită ca o reală expropriere în ceea ce priveste fostii detinuti care deja au obtinut despăgubiri echitabile, conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, speranta legitimă fiind privită ca un bun.

Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate necontravenind niciuneia dintre prevederile constitutionale si conventionale invocate de autorii acesteia.


Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, având următorul continut:

- Art. I pct. 1: “Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică si va avea următorul cuprins:

«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:

1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;

2. 5.000 de euro pentru sotul/sotia si descendentii de gradul I;

3. 2.500 de euro pentru descendentii de gradul al ll-lea;».”;

- Art. II: “Dispozitiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate si completate prin prezenta ordonantă de urgentă, se aplică proceselor si cererilor pentru a căror solutionare nu a fost pronuntată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.

În argumentarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textele de lege criticate contravin următoarelor dispozitii din Legea fundamentală: art. 1 privind statul român, art. 4 care statuează cu privire la unitatea poporului si egalitatea între cetăteni, enumerând criteriile nediscriminării, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitătii legii, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, art. 16 care consacră principiul egalitătii în drepturi, art. 115 alin. (4) si (6) care reglementează conditiile în care Guvernul poate emite ordonante de urgentă. Invocă, de asemenea, si prevederile art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminării.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că textele de lege criticate au mai format obiectul controlului de constitutionalitate, cu motivări similare si prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si conventionale.

Astfel, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, constatând că acestea instituie o inechitate, fără o motivare temeinică, obiectivă si ratională. Curtea a retinut că “Tratamentul juridic diferentiat aplicat celor care se consideră îndreptătiti la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică, în functie de momentul în care hotărârea pronuntată de instantă privind dreptul la despăgubiri rămâne definitivă, afectează drepturile persoanelor care nu detineau o hotărâre definitivă la data intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010”.

Prin aceeasi decizie, Curtea a constatat că “prevederile legale criticate încalcă si principiul neretroactivitătii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, în sensul că se aplică inclusiv situatiilor în care există o hotărâre judecătorească pronuntată în primă instantă, care, desi nedefinitivă, poate fi legală si temeinică prin raportare la legislatia aflată în vigoare la data pronuntării acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul Legii nr. 221/2009, nemodificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, s-a născut un drept la actiune pentru a solicita despăgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 nu constituie norme de procedură pentru a se invoca principiul aplicării sale imediate, ci este un act normativ care cuprinde dispozitii de drept material, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului”.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispozitiile art. I pct. 1 si art. II ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 “înfrâng si prevederile art. 115 alin. (6) din Constitutie, deoarece afectează un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetătenilor, consfintit în prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1)”.

În final, Curtea a conchis că “nerespectarea acestor norme constitutionale atrage si înfrângerea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora «în România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie»“.

Având în vedere solutia de admitere pronuntată prin decizia mentionată si dispozitiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale”, si tinând cont, în acelasi timp, de faptul că aceasta este ulterioară sesizării Curtii Constitutionale cu solutionarea prezentei exceptii, Curtea urmează să respingă prezenta exceptie de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Constantin Barbu si Vasile Barbu în Dosarul nr. 1.695/90/2010 si, respectiv, Ioana Floarea Beniog si Constantin Dumitru Bengeanu si în Dosarul nr. 3.504/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.353

din 13 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, exceptie ridicată de Paraschiva Manciu în Dosarul nr. 12.064/197/2009 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă si care formează obiectul Dosarului nr. 4.618D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 12.064/197/2009, Tribunalul Brasov - Sectia civilă a

sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, exceptie ridicată de Paraschiva Manciu într-o cauză având ca obiect constatarea nulitătii unui act juridic.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că stabilirea unor sume substantiale pentru exercitarea unei actiuni în justitie, în conditiile în care partea nu dispune de resurse financiare, echivalează cu privarea sa de dreptul de a se adresa unui judecător. Invocă, în argumentarea acestor afirmatii, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, mai exact Hotărârea din 28 octombrie 1998 pronuntată în Cauza Aît-Mouhoub împotriva Frantei.

Tribunalul Brasov - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât accesul liber la justitie este asigurat persoanelor beneficiare ale ajutorului public judiciar, prevederile de lege criticate constituind o garantie suplimentară în acest sens.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, care au următorul cuprins:

- Art. 7: “Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6, fără a putea depăsi, în total, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 12 salarii minime brute pe tară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate îsi raportează critica la dispozitiile art. 21 -”Accesul liber la justitie” din Constitutie si la cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că argumentele aduse de autorul acesteia în sprijinul criticii de neconstitutionalitate vizează, în realitate, obligatia legală de a plăti anumite taxe judiciare de timbru ca o conditie a introducerii unor cereri si actiuni în justitie. Or, textul de lege ce formează obiectul exceptiei de neconstitutionalitate face parte dintr-un act normativ edictat tocmai în vederea facilitării accesului la justitie pentru persoanele care nu detin mijloacele materiale suficiente pentru initierea si sustinerea unui asemenea demers judiciar. Astfel, scopul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă este precizat în art. 1 al acesteia ca fiind “asigurarea dreptului la un proces echitabil si garantarea accesului egal la actul de justitie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoresti sau a altor titluri executorii”. Potrivit art. 4 din aceeasi ordonantă de urgentă, “Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în conditiile prezentei ordonante de urgentă, orice persoană fizică, în situatia în care nu poate face fată cheltuielilor unui proces sau

celor pe care le implică obtinerea unor consultatii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim injustitie, fără a pune în pericol întretinerea sa ori a familiei sale”. În acest context, critica formulată de autorul prezentei exceptii nu poate fi retinută.

În plus, Curtea constată că nici hotărârea Curtii Europene a Drepturilor Omului invocată nu este relevantă în cauză, aceasta vizând, de asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale ca urmare a fixării unei taxe într-un cuantum foarte ridicat ca o conditie a formulării unei plângeri.

De altfel, Curtea observă că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constitutionalitate, instanta de contencios constitutional pronuntându-se, de exemplu, prin Decizia nr. 135 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 7 aprilie 2010, prin Decizia nr. 1.098 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, sau prin Decizia nr. 1.322 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 19 noiembrie 2009. Cu aceste prilejuri, a statuat, în esentă, că stabilirea unei sume maxime până la care se poate acorda, separat sau cumulat, ajutorul publicjudiciarîn decursul unui an nu este de natură să împiedice accesul liber la justitie sau exercitarea dreptului la un proces echitabil. Curtea a retinut, în acest sens, că “stabilirea unor limite si conditii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonantă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor si a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de sustinere din partea statului si l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justitie”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudente a Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul publicjudiciarîn materie civilă, exceptie ridicată de Paraschiva Manciu în Dosarul nr. 12.064/197/2009 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.370

din 18 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 si art. 17 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 si art. 17 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Trans Expres” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 5.203/3/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia aVIII-a contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1 D/2011.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul exceptiei de neconstitutionalitate, avocatul Eugenia Crângariu, cu delegatie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

În acest sens arată că prin prevederile de lege criticate se limitează în timp, în mod arbitrar, posibilitatea de a dobândi un bun - spatiu comercial - prin licitatie directă, aducându-se atingere principiului constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii. Asa fiind, apreciază că intervalul de timp de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, în care trebuie formulată si depusă solicitarea scrisă de cumpărare la sediul vânzătorului, constituie o măsură abuzivă, ce contravine art. 53 din Constitutie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 417/2008.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 5.203/3/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 16 si art. 17 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Trans Expres” - S.R.L. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect vânzări spatii comerciale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că instanta învestită cu solutionarea litigiului a dat o interpretare restrictivă prevederilor art. 16 si 17 din Legea nr. 550/2002, în sensul că “beneficiul vânzării prin negociere directă este prevăzut intuitu personae numai pentru cei care au dreptul de folosintă la momentul intrării în vigoare a legii si numai dacă l-au exercitat în conformitate cu legea”. Asa fiind, datorită modului gresit de interpretare si aplicare a legii, precum si a probelor administrate în cauză, instanta a apreciat că autorul exceptiei nu îndeplineste conditiile cumulative prevăzute de textele legale criticate. De asemenea, autorul exceptiei consideră că intervalul de timp limitat, de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, în care trebuie formulată si depusă solicitarea scrisă de cumpărare la sediul vânzătorului, constituie o măsură abuzivă, ce contravine art. 53 din Constitutie.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, reglementarea criticată fiind în concordantă cu normele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei. În acest sens, arată că prevederile legale criticate nu contin măsuri prin care să se instituie privilegii ori discriminări în privinta unor categorii de persoane aflate în situatii identice, mai ales având în vedere faptul că persoanele supuse procedurii vânzării prin licitatie publică cu strigare nu sunt în aceeasi situatie juridică cu cele ale căror spatii comerciale le sunt vândute prin negociere directă, acestea din urmă fiind comercianti, respectiv prestatori de servicii, persoane fizice sau juridice, care folosesc spatiile comerciale în cauză în baza unui contract de închiriere, concesiune etc.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 si art. 17 din Legea nr. 550/2002 este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, respectiv Decizia nr. 417/2008, prin care s-a statuat că prevederile de lege criticate nu contravin art. 16 din Constitutie. În ceea ce priveste dispozitiile art. 53 din Legea fundamentală, apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 16 si art. 17 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002, care au următorul continut:

- Art. 16: “Vânzarea spatiilor comerciale, de prestări de servicii si de productie către comerciantii, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locatie de gestiune, asociere în participatiune sau leasing, încheiat în conditiile legii si valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restante la plata chiriei cel putin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise), precum si persoanele fizice sau juridice care au obligatii neachitate fată de stat la data vânzării spatiului.”;

- Art. 17: (1) în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele prevăzute la art. 16 vor depune o solicitare scrisă de cumpărare la sediul vânzătorului.

(2) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1) spatiile comerciale pentru care nu s-a depus solicitarea de cumpărare se vor vinde prin licitatie publică cu strigare, în conditiile prezentei legi.”

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, precum si a celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la art. 16 din Constitutie.

În acest sens este Decizia nr. 544 din 13 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 16 iunie 2008, Decizia nr. 444 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2008, sau Decizia nr. 417 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, prin care Curtea a constatat că acestea nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

Astfel, prin aceste decizii, Curtea a retinut că art. 16 din Legea nr. 550/2002 reglementează conditiile ce trebuie îndeplinite de către comercianti, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau persoane juridice, pentru a beneficia de cumpărarea, prin negociere directă, a spatiilor comerciale pe care le folosesc.

Potrivit acestor dispozitii, vânzarea, prin negociere directă, a spatiilor comerciale, de prestări de servicii si de productie, se face la solicitarea comerciantilor, respectiv a prestatorilor de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locatie de gestiune, asociere în participatiune sau leasing, încheiat în conditiile legii si valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi. Cu titlu de exceptie, se prevede că nu beneficiază de aceste dispozitii persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restante la plata chiriei cel putin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul, precum si persoanele fizice sau juridice care au obligatii neachitate fată de stat la data vânzării spatiului.

Curtea, în mod constant, a statuat în jurisprudenta sa că principiul constitutional al egalitătii în drepturi are semnificatia reglementării si aplicării unui tratament juridic identic sau similar unor subiecte de drept aflate în situatii juridice identice sau similare. Or, în prezenta cauză, autorul exceptiei se află într-o situatie juridică diferită fată de comerciantii, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice si juridice, care îndeplinesc conditiile imperative reglementate de textul de lege criticat. Cele două categorii de persoane se află în situatii juridice diferite tocmai prin conditiile reglementate de art. 16 din Legea nr. 550/2002, pe care autorul exceptiei nu le îndeplineste în totalitate.

De asemenea, Curtea a constatat că, potrivit art. 17 din Legea nr. 550/2002, persoanele prevăzute la art. 16 din aceeasi lege, pot cumpăra, prin negociere directă, spatiul comercial, dacă au depus o solicitare scrisă de cumpărare la sediul vânzătorului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii. Curtea a retinut că art. 17 alin. (2) din aceeasi lege prevede că vânzarea spatiilor comerciale prin licitatie publică cu strigare are loc numai în situatia în care nu s-a depus solicitare de cumpărare, prin negociere directă, în termenul stabilit de alin. (1) al aceluiasi articol.

Asa fiind, Curtea a apreciat că nici art. 17 din Legea nr. 550/2002 nu contine măsuri prin care să se instituie privilegii ori discriminări în privinta unor categorii de persoane aflate în situatii identice, deoarece persoanele ce pot cumpăra spatiile comerciale prin negociere directă nu sunt în aceeasi situatie juridică cu cele care le pot cumpăra prin licitatie publică cu strigare.

De altfel, Curtea consideră că textul de lege criticat contine prevederi prin care statul îsi exercită dreptul de a hotărî în privinta modului de vânzare a bunurilor din proprietatea sa privată.

Referitor la invocarea încălcării dispozitiilor art. 53 din Constitutie, Curtea constată că domeniul de aplicare al acestui text constitutional este circumscris restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti prevăzute de Legea fundamentală, iar nu restrângerii exercitiului oricărui drept subiectiv, chiar dacă el izvorăste dintr-un act normativ.

Textele de lege criticate nu restrâng drepturi sau libertăti constitutionale, ci reglementează modalitatea de vânzare a spatiilor comerciale si a celor de prestări de servicii, proprietatea privată a statului, ce se află în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, astfel încât nu poate fi retinută încălcarea acestei norme constitutionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, argumentarea si solutia retinute în deciziile mentionate mai sus îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 si art. 17 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Trans Expres” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 5.203/3/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.374

din 18 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 57 alin. (4) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 57 alin. (4) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicată de Gheorghe Costin în Dosarul nr. 3.400/111/2009 al Tribunalului Bihor - Sectia comercială si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 103D/2011.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.227/2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 decembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.400/111/2009, Tribunalul Bihor - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 57 alin. (4) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001. Exceptia a fost ridicată de Gheorghe Costin în cadrul solutionării unei cauze de contencios administrativ, având ca obiect anulare act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la apărare, deoarece permit schimbarea din functie a viceprimarului de către consilierii locali fără vreun motiv, singura conditie prevăzută de text fiind întrunirea unei majorităti a consilierilor în functie. Or, nemotivarea măsurii schimbării din functie a viceprimarului încalcă si prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) care apără valorile supreme ale statului român, ca stat de drept, ale art. 16 privind principiul egalitătii în drepturi si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

În final, arată că în sensul necesitătii motivării măsurii, ca o conditie de fond pentru validitatea actului administrativ, s-au pronuntat atât instantele judecătoresti din România, cât si Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat că “nemotivarea actului atrage nevalabilitatea acestuia”, nefiind concepută într-un stat de drept emiterea discretionară, fără motivare, de către autoritate a actului administrativ, deoarece motivarea se impune pentru a permite verificarea legalitătii actului administrativ.

Tribunalul Bihor - Sectia comercială consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, sub aspectul dreptului la apărare, este de remarcat că reclamantul nu a avut în vedere, în momentul invocării exceptiei, faptul că Legea fundamentală are în vedere exercitiul acestui drept în cadrul unui proces în fata instantelor de judecată. Hotărârea consiliului local fiind un act administrativ, poate fi contestată, chiar sub aspectul nemotivării, la instantele de contencios administrativ, contestatorul având posibilitatea de a-si exercita, în acest cadru, dreptul la apărare. Cât priveste art. 16 din Constitutie, instanta apreciază că dispozitiile de lege criticate se aplică, fără privilegii sau discriminări, tuturor persoanelor aflate în situatia reglementată de normă. În final, invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale, potrivit căreia dispozitiile art. 57 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 nu aduc atingere niciunui drept garantat de Constitutie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 57 alin. (4) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, având următorul continut:

- Art. 57 alin. (4) din Legea nr. 215/2001: “Schimbarea din functie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majoritătii consilierilor în functie, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în functie.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului român, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 24 privind dreptul la apărare si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor art. 57 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, prin Decizia nr. 1.227 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 23 noiembrie 2010.

Cu acel prilej, Curtea a statuat că dreptul la apărare garantat prin Legea fundamentală are în vedere exercitiul acestuia în cadrul unui proces în fata instantelor de judecată, astfel cum acestea sunt definite prin art. 126 alin. (1) din Constitutie. Actele consiliilor locale pot fi contestate, inclusiv sub aspectul lipsei motivării, la instantele de contencios administrativ competente. Cu prilejul solutionării actiunilor introduse pentru anularea acestora, contestatorul îsi va putea exercita dreptul la apărare, având posibilitatea de a utiliza toate mijloacele procedurale pe care legea le oferă în acest scop. Afirmatia autorului potrivit căreia nemotivarea actului administrativ atrage nevalabilitatea acestuia nu prezintă interes din punctul de vedere al contenciosului constitutional. O astfel de sustinere poate fi invocată în fata instantei de contencios administrativ, care are competenta deplină de a examina, sub toate aspectele, atât legalitatea, cât si temeinicia actului administrativ mentionat, în conditiile unui proces care să respecte toate garantiile specifice procesului echitabil, astfel cum acestea sunt definite în art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate din prezenta cauză privesc, în esentă, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

În final, Curtea observă că dispozitiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidentă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercitiului vreunui drept sau al vreunei libertăti fundamentale si, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constitutională invocată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 57 alin. (4) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicată de Gheorghe Costinîn Dosarul nr. 3.400/111/2009 al Tribunalului Bihor - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.378

din 18 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2, art. 38 alin. 4 si art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum si a celor ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 23, art. 24 alin. (1), art. 31 si art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2, art. 38 alin. 4 si art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum si a celor ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 23, art. 24 alin. (1), art. 31 si art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicată de Mihael-Cătălin Florea în Dosarul nr. 620/201/2010 al Curtii de Apel Craiova - Sectia I civilă si pentru cauze cu minori si de familie, care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 467D/2011.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 1.483/2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 martie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 620/201/2010, Curtea de Apel Craiova - Sectia I civilă si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2, art. 38 alin. 4 si art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum si a celor ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 23, art. 24 alin. (1), art. 31 si art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicată de Mihael-Cătălin Florea într-o cauză având ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii civile pronuntate de Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu lonela-Raluca Florea si Autoritatea tutelară a Consiliului Local al comunei Motătei, judetul Dolj.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în principal, că prin continutul art. 1 alin. 2 din Codul familiei se pleacă de la o premisă de inegalitate a celor doi părinti în fata legii, dezavantajându-l în mod evident pe tată, acest text fiind în mod evident neconstitutional. În ceea ce priveste art. 38 alin. 4 din Codul familiei, apreciază că această normă legală este lipsită de precizie si claritate, ceea ce creează o situatie de inaccesibilitate si confuzii în interpretarea legii. Cu privire la art. 42 alin. 1 din Codul familiei, se sustine că acesta cuprinde prevederi limitative, contrare art. 6 lit. h) si art. 24 din Legea nr. 272/2004, în sensul că restrânge posibilitatea ascultării copilului doar la cei care au împlinit vârsta de 10 ani, ceea ce încalcă dreptul la exprimare, la informare si la opinia asupra intereselor personale ale unor copii sub această vârstă, dar care au o înzestrare si dezvoltare “spiritual-intelectivă” adecvate formulării unor opinii.

În sfârsit, autorul exceptiei consideră ca fiind neconstitutionale si prevederile art. 23 si art. 24 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, în măsura în care nu stabilesc criterii clare de determinare a discernământului sau a gradului de maturitate cerute de lege pentru a putea fi ascultat copilul sau luate în considerare opiniile sale.

Curtea de Apel Craiova - Sectia I civilă si pentru cauze cu minori si de familie apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, iar textele de lege criticate nu aduc atingere normelor constitutionale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. 2, art. 38 alin. 4 si art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum si cele ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 23, art. 24 alin. (1), art. 31 si art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală, art. 26 alin. (1) referitoare la viata intimă, familială si privată, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 31 privind dreptul la informatie, art. 48 alin. (1) referitoare la familie, precum si celor ale art. 49 alin. (1) privind protectia copiilor si a tinerilor.

Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Codul familiei a fost abrogat prin art. 230 lit. m) din noul Cod civil - Legea nr. 287/2009, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.

Cu toate acestea, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a statuat că “se poate solicita controlul de constitutionalitate numai al acelor dispozitii legale care, în cazuri concrete, sunt incidente pentru solutionarea litigiilor aflate pe rolul instantelor, legi sau ordonante în ansamblu ori doar anumite reglementări din cuprinsul acestora. Instituirea acestei proceduri de control al constitutionalitătii legii aplicabile în cauza dedusă judecătii instantei de fond, ca modalitate de acces la justitie, implică în mod necesar asigurarea posibilitătii de a o utiliza pentru toti cei care au un drept, un interes legitim, capacitate si calitate procesuală. Conditia ca dispozitia legală criticată pentru neconstitutionalitate să aibă legătură cu solutionarea cauzei este, evident, necesară, dar si suficientă”.

În aceste conditii, Curtea va analiza constitutionalitatea prevederilor legale cu care a fost sesizată, întrucât acestea si-au produs efectele fată de autorul exceptiei, potrivit principiului tempus regit actum.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în concret, sustinerile autorului vizează deficiente de reglementare a textelor de lege criticate, apreciind că acestea sunt lipsite de precizie si claritate, ceea ce creează o situatie de inaccesibilitate si confuzii de interpretare a legii.

Totodată, apreciază că normele legale criticate cuprind prevederi limitative, în sensul că restrâng posibilitatea ascultării copilului doar la cei care au împlinit vârsta de 10 ani, iar prevederile cuprinse în Legea nr. 272/2004 sunt neconstitutionale, în măsura în care nu stabilesc criterii clare de determinare a discernământului sau gradului de maturitate a copilului pentru ca acesta să fie ascultat si să fie luate în considerare opiniile sale.

Curtea observă că autorul exceptiei este nemultumit de solutia legislativă existentă, iar critica de neconstitutionalitate, asa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea prevederilor de lege supuse controlului. Or, o asemenea solicitare nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

De altfel, analizând criticile formulate, Curtea observă că titlul IV din cartea a II-a a noului Cod civil, intitulat “Autoritatea părintească”, reglementează, în mare parte, unele din aspectele invocate de către autorul exceptiei. De asemenea, prin art. 264 cuprins în titlul I din cartea a II-a al aceluiasi cod se stipulează că, în procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea poate fi ascultat si copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru solutionarea cauzei. Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere si de a primi orice informatie, potrivit cu vârsta sa, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea aceasta, precum si asupra consecintelor oricărei decizii care îl priveste. Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta si cu gradul său de maturitate.

Asa fiind, Curtea constată că prin noua reglementare a Codului civil îsi găsesc rezolvare criticile autorului exceptiei.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2, art. 38 alin. 4 si art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum si a celor ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 23, art. 24 alin. (1), art. 31 si art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicată de Mihael-Cătălin Florea în Dosarul nr. 620/201/2010 al Curtii de Apel Craiova - Sectia I civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.428

din 25 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Marian-Cristian Mocanu în Dosarul nr. 19.239/197/2009 al Tribunalului Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ, care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.497D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 15 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 19.239/197/2009, Tribunalul Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Exceptia a fost ridicată de petentul Marian-Cristian Mocanu cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 333 din 14 ianuarie 2010, pronuntată de Judecătoria Brasov.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 a fost adoptată în temeiul dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, în forma anterioară revizuirii, potrivit cărora Guvernul poate emite ordonante “în cazuri exceptionale”. [Această sintagmă are un continut semantic identic cu sintagma “în situatii extraordinare”, cuprinsă la art. 115 alin. (4) din Constitutia revizuită.] Autorul exceptiei consideră că ordonanta este neconstitutională, deoarece, la data adoptării acesteia, nu exista “un caz exceptional obiectiv” si “nu era întrunită conditia urgentei prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constitutie”. Invocă deciziile Curtii Constitutionale nr. 1.008/2009 si nr. 109/2010.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006.

Critica vizează motive de neconstitutionalitate extrinsecă, si anume adoptarea ordonantei criticate cu încălcarea prevederilor care legitimează adoptarea ordonantelor de urgentă în cazuri exceptionale, asa cum sunt cele referitoare la delegarea legislativă, cuprinse în art. 114 alin. (4) din Constitutie, în forma nerevizuită, sau în situatii extraordinare, asa cum sunt cele ale art. 115 alin. (4) din Constitutie, în forma revizuită.

Din examinarea textului constitutional în vigoare la data emiterii ordonantei de urgentă, precum si din continutul expunerii de motive la proiectul de lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, rezultă că au fost întrunite exigentele constitutionale prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constitutie, în forma nerevizuită, pentru adoptarea ordonantei de urgentă, si anume existenta cazului exceptional si a urgentei reglementării. Guvernul a precizat, în documentul mentionat anterior, că “amplificarea continuă a fenomenului infractional, care a căpătat un caracter tot mai dinamic si mai complex, a reclamat solutii viabile de contracarare, concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înăsprirea sanctiunilor penale, iar pe de altă parte, prin incriminarea ca infractiuni a unor noi fapte”. Totodată, s-a arătat că promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulatiei pe drumurile publice sub forma unei ordonante de urgentă “a fost determinată de necesitatea reglementării pe baze noi si în acord cu noile reglementări europene, în cel mai scurt timp, a relatiilor sociale dintr-un domeniu foarte important pentru societatea românească, prelungirea procedurii legislative având consecinte nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile tării. Promovarea în regim de urgentă este determinată, nu în ultimul rând, si de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislatiei românesti cu aquis-ul comunitar”.

În practica sa jurisdictională, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat, în acelasi sens, prin Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia pronuntată de Curte prin decizia mentionată, precum si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză.


Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Marian-Cristian Mocanu în Dosarul nr. 19.239/197/2009 al Tribunalului Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.429

din 25 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 31 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 31 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Liviu Gabriel Cretu în Dosarul nr. 3.208/291/2010 al Judecătoriei Roman, care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.514D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 28 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.208/291/2010, Judecătoria Roman a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 31 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Liviu Gabriel Cretu, petent într-o cauză având ca obiect o plângere contraventională în contradictoriu cu I.P.J. Neamt.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16, art. 21, art. 24 si art. 53, precum si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În acest sens, arată în esentă că în procedura contraventională sarcina probei este răsturnată, întrucât obligatia de administrare a probelor nu incumbă organului constatator care a aplicat sanctiunea, potrivit unei competente foarte largi, ci contravenientului, care trebuie să îsi dovedească nevinovătia, fiind nesocotite în acest mod garantiile prezumtiei de nevinovătie si aducându-se o atingere gravă exercitării dreptului la apărare. De asemenea, consideră că termenul prevăzut de art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 “este extrem de scurt,” astfel că textul de lege criticat restrânge dreptul contravenientului de a-si formula într-un termen rezonabil si în mod corespunzător apărarea.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.


Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 15, art. 31 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următorul continut:

- Art. 15: “(1) Contraventia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileste si sanctionează contraventia, denumite în mod generic agenti constatatori.

(2) Pot fi agenti constatatori: primarii, ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitati, persoanele împuternicite în acest scop de ministri si de alti conducători ai autoritătilor administratiei publice centrale, de prefecti, presedinti ai consiliilor judetene, primari, de primarul general al municipiului Bucuresti, precum si de alte persoane prevăzute în legi speciale.

(3) Ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne constată contraventii privind: apărarea ordinii publice; circulatia pe drumurile publice; regulile generale de comert; vânzarea, circulatia si transportul produselor alimentare si nealimentare, tigărilor si băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului.”;

- Art. 31: (1) împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

(2) Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveste despăgubirea, iar cel căruia îi apartin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveste măsura confiscării.”;

- Art. 34 alin. (1): “Instanta competentă să solutioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o si pe celelalte persoane citate, dacă acestia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal, si hotărăste asupra sanctiunii, despăgubirii stabilite, precum si asupra măsurii confiscării.”

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii legale contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justitie, art. 24 - Dreptul la apărare si art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale - Dreptul la un proces echitabil.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege atacat a mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate, din prisma unor critici similare si cu raportare la aceleasi prevederi constitutionale si conventionale.

Astfel, prin Decizia nr. 495 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 17 iunie 2010, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, criticate împreună cu alte texte din acelasi act normativ, retinând că pe tot parcursul solutionării plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, atât la instanta de fond, cât si în recurs, contravenientul poate să îsi exercite fără nicio restrictie dreptul la apărare. Totodată, instanta competentă să solutioneze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei apartine celui care afirmă ceva în instantă, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contraventie.

De asemenea, cu referire la sustinerea autorului exceptiei în sensul că textele de lege criticate sunt neconstitutionale deoarece instituie obligatia contravenientului de a-si dovedi nevinovătia în legătură cu fapta retinută în sarcina sa de către organul constatator, Curtea a statuat - prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, respectiv prin Decizia nr. 520 din 19 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 20 mai 2011 - că procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucură de prezumtia de legalitate, însă atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia este contestată chiar prezumtia de care se bucură. În acest caz, instanta de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îsi demonstreze propria nevinovătie, revenind instantei de judecată obligatia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii si aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozitiile Codului de procedură civilă, instantele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contraventia intră sub incidenta art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate sustine răsturnarea sarcinii probei.

În continuare, Curtea retine că prin Decizia nr. 906 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, a statuat că “art. 31 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 instituie termenul de 15 zile pentru exercitarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, care începe să curgă de la data când contestatorul a luat cunostintă de procesul-verbal, prin înmânare sau comunicare.

În această materie, ca de altfel oriunde legiuitorul a conditionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intentia de a restrânge accesul liber la justitie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constitutional prevăzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile si asigurând protectia drepturilor si intereselor legitime ale tuturor părtilor. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competentei ce i-a fost conferită prin Constitutie, a conditiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercitiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Asa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere solutionarea unui eventual litigiu cu celeritate, în absenta acestuia plângerea putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine în ceea ce priveste raporturile juridice stabilite printr-un proces-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii prevăzute de lege.

De altfel, art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competentei si procedurii de judecată, inclusiv a conditiilor de exercitare a cererilor de chemare în judecată. Prin urmare, termenul procedural instituit de textul de lege criticat reprezintă expresia aplicării dispozitiilor constitutionale invocate mai sus.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia pronuntată de Curte prin deciziile mentionate, precum si considerentele care le-au fundamentat sunt valabile si în prezenta cauză.


Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilorart. 15, art. 31 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Liviu Gabriel Cretu în Dosarul nr. 3.208/291/2010 al Judecătoriei Roman.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.433

din 25 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale art. 109 alin. (2) si (3) si art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale art. 109 alin. (2) si (3) si art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Ionut Barbu în Dosarul nr. 4.347/281/2009 al Tribunalului Prahova - Sectia comercială si de contencios administrativ II si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.586D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 23 septembrie 2010, pronuntată în

Dosarul nr. 4.347/281/2009, Tribunalul Prahova – Sectia comercială si de contencios administrativ II a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale art. 109 alin. (2) si (3) si art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Exceptia a fost ridicată de recurentul Ionut Barbu cu ocazia solutionării recursului declarat împotriva Sentintei civile nr. 10.510 din 24 noiembrie 2009, pronuntată de Judecătoria Ploiesti într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contraventională în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie al Judetului Prahova.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale mentionate încalcă prevederile constitutionale ale art. 11, art. 16, art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (1) si (2), art. 23 alin. (11) si art. 26, precum si prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În acest sens, arată, în esentă, că, deoarece procesul-verbal de stabilire a contraventiei este un act administrativ, stabilirea competentei de solutionare a plângerilor contraventionale numai în favoarea instantelor în a căror rază teritorială a fost constatată fapta “se abate de la principiul legislatiei contenciosului administrativ, care prevede posibilitatea alegerii competentei de către persoana contestatoare, între domiciliul/sediul său si sediul institutiei intimate.” De asemenea, consideră că judecătorii care solutionează plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor “administrează prost probele, în special inversând obligatia de prezentare a probelor care revine acuzării si îndoiala e folosită în avantajul acuzatului.”


Autorul mai are în vedere stabilirea nejudiciară a vinovătiei contraventionale si sarcina probei în procedura judiciară contraventională de drept comun, aplicabilitatea normelor constitutionale si contraventionale consacrând dreptul la respectarea prezumtiei de nevinovătie, violarea dreptului la respectarea prezumtiei de nevinovătie de normele juridice privind procedura contraventională de drept comun, contrarietatea dintre normele juridice privind procedura contraventională judiciară de drept comun si protectia datelor cu caracter personal în vederea asigurării dreptului persoanei de a dispune de propria imagine.

Instanta de judecată consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 32 alin. (2) si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările si completările ulterioare, precum si dispozitiile art. 109 alin. (2) si (3) si art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările si completările ulterioare:

- Art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001: “Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscriptie a fost săvârsită contraventia.”;

- Art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001: “(1) Instanta competentă să solutioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o si pe celelalte persoane citate, dacă acestia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal, si hotărăste asupra sanctiunii, despăgubirii stabilite, precum si asupra măsurii confiscării.

(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a solutionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la sectia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi sustinute si oral în fata instantei. Recursul suspendă executarea hotărârii.”

- Art. 109 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002: “(2) Constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contraventiei.

(3) în cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia si în lipsa contravenientului, după stabilirea identitătii conducătorului de vehicul, mentionându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.”

- Art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002: “Împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competentă a fost constatată fapta”.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin aceste texte legale sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 11 care stabilesc raportul dintre dreptul international si dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) si (2) care consacră accesul liber la justitie, art. 23 alin. (11) privind prezumtia de nevinovătie si art. 26 referitor la viata intimă, familială si privată, precum si prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenta sa, a examinat constitutionalitatea dispozitiilor de lege atacate în raport cu critici similare.

Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, Decizia nr. 1.128 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007, Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, si Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai

2008, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 si art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, statuând că acestea nu încalcă liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil.

Curtea a constatat, cu acele prilejuri, că textul de lege criticat nu îngrădeste accesul liber la justitie, ci instituie norme de procedură privind solutionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, si anume instanta competentă să solutioneze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă optiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie privind competenta si procedura în fata instantelor judecătoresti.

În continuare, referitor la critica dispozitiilor art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, se constată că acestea instituie un ansamblu de reguli procedurale care reglementează solutionarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor. În jurisprudenta sa, Curtea a retinut că acestea nu sunt de natură să îngrădească accesul liber la justitie, satisfac pe deplin exigentele unui proces echitabil si totodată nu înfrâng prezumtia de nevinovătie. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 768 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 16 iulie 2008, Decizia nr. 552 din 29 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 17 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.350 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 7 decembrie 2010, Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, si Decizia nr. 1.054 din 16 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 27 septembrie 2010.

Cu acele prilejuri, Curtea a retinut că impartialitatea judecătorilor reprezintă o caracteristică intrinsecă a actului de justitie, fiind o notiune complexă, care exclude interventia oricăror elemente de natură subiectivă si care implică, printre altele, echidistanta absolută a acestora. Or, dispozitiile art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, care, astfel cum s-a arătat mai sus, reprezintă normele procedurale aplicabile solutionării plângerilor contraventionale, nu contin niciun fel de elemente care să justifice aparitia vreunor suspiciuni legate de impartialitatea judecătorului, sustinerile autorului exceptiei fiind, din această perspectivă, neîntemeiate.

Tot în legătură cu aceste sustineri ale autorului exceptiei, potrivit căreia textele de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece însusi contravenientul trebuie să îsi probeze nevinovătia în fata instantei, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, că “procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucură de prezumtia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumtia de care se bucură. În acest caz, instanta de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îsi demonstreze propria nevinovătie, revenind instantei de judecată obligatia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii si aflării adevărului. [...] instantele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onusprobandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contraventia intră sub incidenta art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate sustine răsturnarea sarcinii probei.”

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia pronuntată de Curte prin deciziile mentionate, precum si considerentele care le-au fundamentat sunt valabile si în prezenta cauză.

Cât priveste critica de neconstitutionalitate a art. 109 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 în raport cu art. 26 din Constitutie, Curtea retine că autorul exceptiei critică aceste dispozitii de lege, întrucât prevăd dreptul autoritătilor publice de a înregistra si prelucra date cu caracter personal, solutie legislativă care îl nemultumeste si pe care o doreste modificată. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta “se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

De mentionat că persoana sanctionată ca urmare a constatării unei contraventii prin mijloacele în discutie, dacă apreciază că procesul-verbal de stabilire si sanctionare a contraventiei a fost întocmit în mod nelegal, are posibilitatea de a formula plângere în fata instantei de judecată si de a obtine anularea acestuia. Eventualele abuzuri la care autorul exceptiei face referire, respectiv folosirea nelegală a datelor obtinute în temeiul textului de lege criticat, nu intră sub incidenta controlului de constitutionalitate exercitat de Curte.

În ceea ce priveste celelalte temeiuri de neconstitutionalitate, Curtea observă că autorul criticii s-a limitat doar la invocarea acestora, fără a arăta în ce constă contradictia.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale art. 109 alin. (2) si (3) si art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Ionut Barbu în Dosarul nr. 4.347/281/2009 al Tribunalului Prahova - Sectia comercială si de contencios administrativ II.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.441

din 3 noiembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 si art. 50 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice raportate la dispozitiile art. 6 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 si art. 50 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice raportate la dispozitiile art. 6 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, exceptie ridicată de Cristian Căpitănescu în Dosarul nr. 2.748/288/2009 al Tribunalului Vâlcea - Sectia comercială si contencios administrativ fiscal si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.617D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece critica nu este motivată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea nr. 56 din 21 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.748/288/2009, Tribunalul Vâlcea - Sectia comercială si contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 si art. 50 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice raportate la dispozitiile art. 6 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de recurentul-petent Cristian Căpitănescu cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 5.644 din 19 iunie 2009, pronuntată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie Judetean Vâlcea, într-o cauză având ca obiect o plângere contraventională.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 11 din Constitutie, fără a indica însă tratatele la care se referă.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu poate fi primită, deoarece autorul acesteia nu indică “acordurile sau conventiile internationale care să prevadă alte limite de viteză decât cele stabilite prin art. 49 si art. 50 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 si, de altfel, nici nu există vreun acord sau vreo conventie care să prevaleze legislatiei interne”.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 49 si art. 50 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările si completările ulterioare, raportate la dispozitiile art. 6 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările si completările ulterioare.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea art. 11 din Constitutie referitor la raportul dintre dreptul international si dreptul intern, fără a arăta care sunt tratatele internationale cu care textele de lege criticate intră în contradictie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că autorul exceptiei nu formulează critici de neconstitutionalitate concrete care să vizeze continutul normativ al textelor de lege atacate, ci, în realitate, este nemultumit de solutia legislativă existentă, anume limitele de viteză stabilite.

În aceste conditii, Curtea constată că exceptia de neconstitutionalitate, asa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea dispozitiilor de lege supuse controlului. Or, o asemenea solicitare nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.”

Mai mult, autorul exceptiei mentionează doar în mod formal prevederile constitutionale pretins încălcate, fără a arăta în concret în ce constă eventuala contradictie dintre textele de lege criticate si prevederile constitutionale invocate, încălcându-se astfel dispozitiile imperative ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate”. Acest fapt conduce la inadmisibilitatea exceptiei, deoarece simpla enumerare în sustinerea exceptiei a unor prevederi constitutionale pretins încălcate nu este de natură să satisfacă exigentele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.


Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 si art. 50 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice raportate la dispozitiile art. 6 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, exceptie ridicată de Cristian Căpitănescu în Dosarul nr. 2.748/288/2009 al Tribunalului Vâlcea - Sectia comercială si contencios administrativ fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 noiembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.442

din 3 noiembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Vasile Barbă în Dosarul nr. 2.083/314/2009 al Tribunalului Suceava - Sectia penală si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.621 D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 1 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.083/314/2009, Tribunalul Suceava - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de inculpatul Vasile Barbă cu ocazia solutionării apelului formulat împotriva Sentintei penale nr. 87 din 17 februarie 2010, pronuntată de Judecătoria Suceava.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, deoarece reglementează, pe calea ordonantei de urgentă, infractiuni, pedepse si regimul acestora, care apartin domeniului de reglementare al legii organice.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 86 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următoarea redactare:”CoA7c/tvcerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea art. 73 alin. (3) lit. h) din


Constitutie potrivit căruia infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora se stabilesc prin lege organică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate în raport cu aceleasi prevederi constitutionale si cu motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, Curtea, făcând referire la jurisprudenta sa constantă în materie, de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, a statuat că interdictia de a emite ordonante în domeniul legilor organice priveste exclusiv ordonantele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu si ordonantele de urgentă.

Totodată, Curtea retine că adoptarea Legii nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, s-a realizat cu respectarea dispozitiilor art. 115 alin. (5) teza finală din Constitutie, potrivit cărora “Ordonanta de urgentă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1)”, acest din urmă text constitutional stabilind că “Legile organice si hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majoritătii membrilor fiecărei Camere”.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Vasile Barbă în Dosarul nr. 2.083/314/2009 al Tribunalului Suceava - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 noiembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.