MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 901/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 901         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 20 decembrie 2011

 

SUMAR

 

DECRETE

 

972. - Decret privind eliberarea din functie a unui membru al Plenului Consiliului Concurentei

 

973. - Decret pentru numirea unui vicepresedinte al Consiliului Concurentei

 

974. - Decret pentru numirea unui membru al Plenului Consiliului Concurentei

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.272 din 29 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3041 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.296 din 4 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.311 din 4 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.335 din 11 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), sintagma “alte operatiuni privind circulatia drogurilor”, din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri

 

Decizia nr. 1.419 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. a) si b) si art. 1085 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.435 din 25 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) teza întâi din Legea serviciului de alimentare cu apă si de canalizare nr. 241/2006

 

Decizia nr. 1.437 din 25 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 214/2008 pentru completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială


 

DECRETE

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din functie a unui membru al Plenului Consiliului Concurentei

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 17 alin. (8) lit. b) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Mircea Valentin, consilier de concurentă, membru al Plenului Consiliului Concurentei, se eliberează din functie ca urmare a demisiei.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 19 decembrie 2011.

Nr. 972.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru numirea unui vicepresedinte al Consiliului Concurentei

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 17 alin. (1) si (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se numeste ca membru al Plenului Consiliului Concurentei, în functia de vicepresedinte, domnul Mircea Valentin, pentru un mandat de 5 ani.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 19 decembrie 2011.

Nr. 973.


PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru numirea unui membru al Plenului Consiliului Concurentei

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 17 alin. (1) si (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se numeste ca membru al Plenului Consiliului Concurentei, în functia de consilier de concurentă, domnul Gyerko Lâszlo, pentru un mandat de 5 ani.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 19 decembrie 2011.

Nr. 974.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.272

din 29 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3041 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de primarul comunei Cogealac în Dosarul nr. 120/212/2009 al Tribunalului Constanta - Sectia civilă si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.055D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 4.407D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de primarul comunei Cogealac în Dosarul nr. 27.587/212/2008 al Tribunalului Constanta - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie conexarea Dosarului nr. 4.407D/2010 la Dosarul nr. 4.055D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 4.407D/2010 la Dosarul nr. 4.055D/2011, care este primul înregistrat.


Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenta Curtii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 3 septembrie 2010 si 28 septembrie 2010, pronuntate în dosarele nr. 120/212/2009 si nr. 27.587/212/2008, Tribunalul Constanta - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de primarul comunei Cogealac în cauze având ca obiect solutionarea recursului formulat împotriva unei sentinte civile pronuntate în materia fondului funciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine, în esentă, că dispozitiile legale criticate aduc atingere prevederilor constitutionale, deoarece permit o reapreciere devolutivă a hotărârii date de prima instantă, fără a limita recursul la critici de legalitate sau erori de drept, or, prin această reglementare se ajunge la prelungirea inerentă a cursului judecătii unui proces, ceea ce afectează dreptul părtii care a formulat litigiul pe fond de a obtine o solutionare a cererii sale într-un termen rezonabil.

Tribunalul Constanta - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât dispozitiile legale criticate dau posibilitatea instantelor de recurs să examineze sub toate aspectele o hotărâre care nu este supusă decât o singură dată controlului judiciar. Exercitarea unei căi de atac, în cadrul căreia instantele pot analiza cauza sub toate aspectele, nu aduce nicio atingere dreptului la un proces echitabil si la solutionarea acestuia într-un termen rezonabil, dimpotrivă, acest text de lege garantează aplicarea principiului dreptului la un proces echitabil si solutionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, retine următoarele: Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul cuprins: “Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanta putând să examineze cauza sub toate aspectele.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil din Constitutie, precum si dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constitutionalitate în raport cu dispozitiile constitutionale privind dreptul la un proces echitabil, de exemplu, prin Decizia nr. 647 din 17 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 22 iulie 2011, Decizia nr. 1.640 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 28 februarie 2011, si prin Decizia nr. 351 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2006, respingând exceptiile de neconstitutionalitate ca neîntemeiate.

Prin aceste decizii, Curtea a retinut că justificarea acestei reglementări derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului tine de deosebirile esentiale existente între cele două situatii avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situatia în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral si sub toate aspectele legalitătii si temeiniciei solutiei pronuntate de prima instantă, examinată de o instantă de control judiciar, la un grad de jurisdictie superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret si limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronuntate în apel. În situatia în care părtilor nu le este deschisă calea de atac a apelului, apare firesc ca instanta să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecătii.

Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului, conform căruia instanta are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronuntării unei hotărâri temeinice si legale, este menită să asigure părtilor o judecată echitabilă si să conducă instanta la cercetarea si aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronuntarea unei solutii.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie, solutia adoptată în precedent, precum si considerentele pe care aceasta se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de primarul comunei Cogealac în dosarele nr. 120/212/2009 si nr. 27.587/212/2008 ale Tribunalului Constanta - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.296

din 4 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Nicolae Mihai Viorel Cornaciu în Dosarul nr. 6.344/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Sectia civilă si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 2.998D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate fată de jurisprudenta Curtii Constitutionale, respectiv Decizia nr. 1.015 din 8 iulie 2010, arătând, totodată, că solicitarea autorului exceptiei de neconstitutionalitate de modificare a textului criticat excedează competentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 6.344/97/2009, Tribunalul Hunedoara - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Nicolae Mihai Viorel Cornaciu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii în anulare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că sintagma “din greseală” din cuprinsul art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum si limitarea la “vreunul din motivele de modificare sau de casare” sunt contrare art. 21 din Constitutie, deoarece sunt excluse exceptiile absolute de ordine publică când se invocă încălcarea unor norme cu caracter imperativ. Neincluderea în textul criticat si a exceptiilor de ordine publică care pot fi invocate aduce o îngrădire accesului liber la justitie.

Tribunalul Hunedoara - Sectia civilă opinează că dispozitiile criticate nu contravin prevederilor art. 21 din Constitutie, întrucât acestea se referă la motivele de admisibilitate ale contestatiei în anulare, care este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce nu permite reluarea în discutie a fondului litigiului dedus judecătii, ci doar analizarea hotărârii atacate cu privire la aspectele formale si limitativ prevăzute de art. 318 si 319 din Codul de procedură civilă.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: “Hotărârile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greseli materiale sau când instanta, respingând recursul sau admitându-l numai în parte, a omis din greseală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”

Autorul exceptiei sustine că prevederile de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Asupra constitutionalitătii textului de lege criticat, prin raportare la aceleasi norme constitutionale ca cele invocate în prezenta cauză, Curtea s-a mai pronuntat, prilej cu care a statuat că prevederile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu contravin Legii fundamentale, spre exemplu, prin Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, si Decizia nr. 1.551 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 22 ianuarie 2010.

Astfel, Curtea a retinut că art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează contestatia în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva hotărârilor pronuntate de instantele de recurs. Asa cum rezultă în mod univoc din textul de lege criticat, calea procedurală a contestatiei în anulare specială poate fi utilizată de părtile care au participat la solutionarea recursului si este limitată la cazurile în care dezlegarea dată este rezultatul unei greseli materiale sau al omisiunii instantei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent. În ceea ce priveste obiectul contestatiei în anulare specială, acesta este format dintr-o singură categorie de hotărâri, respectiv doar hotărârile pronuntate de instantele de recurs.

Textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 21 din Constitutie, întrucât, potrivit jurisprudentei constante a instantei constitutionale, dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situatii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat liberul acces la justitie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discutie este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definitie, are caracter de exceptie si deci poate fi valorificată numai în cazurile expres si limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilitătii si securitătii raporturilor juridice.

De altfel, art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, precum si art. 129, care prevede că împotriva hotărârilor judecătoresti părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competentei si procedurii de judecată, inclusiv a conditiilor de exercitare a căilor de atac.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

De asemenea, Curtea constată că, în spetă, din motivarea autorului exceptiei de neconstitutionalitate rezultă că acesta este nemultumit si de faptul că normele criticate nu cuprind si exceptiile absolute de ordine publică, urmărind de fapt completarea acestora, or, sub acest aspect Curtea nu este competentă să se pronunte, întrucât, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta “se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) s al art. 147 alin. (4) din Constitute, precum s al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Nicolae Mihai Viorel Cornaciu în Dosarul nr. 6.344/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.311

din 4 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Nicolae Deheleanu în Dosarul nr. 83/832/2011 al Judecătoriei Făget si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 283D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 284D/2011 si nr. 285D/2011 având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Victor Topală si Niculina Carmen Topală, precum si de Societatea Comercială “Topa Vie” - S.R.L. din Făget în dosarele nr. 84/832/2011 si nr. 85/832/2011 ale Judecătoriei Făget.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie problema conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 284D/2011 si nr. 285D/2011 la Dosarul nr. 283D/2010, care este primul înregistrat.


Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât nu încalcă normele constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile civile nr. 69/cc, nr. 70/cc si nr. 71/cc din 8 februarie 2011, pronuntate în dosarele nr. 83/832/2011, nr. 84/832/2011 si nr. 85/832/2011, Judecătoria Făget a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Nicolae Deheleanu, Victor Topală si Niculina Carmen Topală, precum si de Societatea Comercială “Topa Vie” - S.R.L. din Făget cu ocazia solutionării unei cereri de executare silită.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 24, deoarece încuviintarea executării silite se face fără citarea părtilor, fiind totodată încălcat si dreptul la apărare al debitorului într-o procedură atât de importantă precum cea a executării silite. Nefiind citat, debitorul nu are cunostintă de existenta pe rolul instantei a unei cereri de încuviintare a unei executări silite, astfel că nu se poate apăra.

Judecătoria Făget opinează în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: “Instanta de executare încuviintează executarea silită a obligatiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părtilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviintare a executării silite.

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, acest text de lege contravine prevederilor constitutionale ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Executarea silită se va efectua, potrivit art. 372 din Codul de procedură civilă, numai în baza unui titlu executoriu (în temeiul unei hotărâri judecătoresti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu). Potrivit art. 3711 alin. 1 din Codul de procedură civilă, obligatia stabilită prin hotărârea unei instante sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligatia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozitiilor din Cartea a V-a - Despre executarea silită din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, debitorul nu poate invoca faptul că nu are cunostintă de existenta pe rolul instantei a unei cereri de încuviintare a executării silite câtă vreme avea obligatia executării de bunăvoie a obligatiei stabilite prin respectivul titlu executoriu.

Pe de altă parte, încuviintarea executării silite nu presupune efectuarea altor acte procedurale si care ar necesita înstiintarea părtilor în vederea apărării.

Prevederile art. 3731 din Codul de procedură civilă în integralitatea lor si, mai ales, prevederile art. 3731 alin. 2 criticate în cauza de fată, nu pot fi interpretate si aplicate în mod izolat, ci numai coroborate cu celelalte dispozitii procedurale privind executarea silită, asa încât Curtea constată că nu sunt încălcate dispozitiile art. 24 din Constitutia României privind dreptul la apărare.

În sfârsit, Curtea observă că, în cazul încuviintării executării silite, debitorul are dreptul să formuleze contestatie la executare unde îsi poate prezenta toate apărările pe care întelege să se sprijine, în conditiile art. 399 si următoarele din Codul de procedură civilă, astfel încât si din această perspectivă dreptul la apărare nu este încălcat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Nicolae Deheleanu, Victor Topală si Niculina Carmen Topală, precum si de Societatea Comercială “Topa Vie” - S.R.L. din Făget în dosarele nr. 83/832/2011, nr. 84/832/2011 si nr. 85/832/2011 ale Judecătoriei Făget.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.335

din 11 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), sintagma “alte operatiuni privind circulatia drogurilor”, din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), sintagma “alte operatiuni privind circulatia drogurilor”, din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, exceptie ridicată de Costel Gavril în Dosarul nr. 4.487/62/2010 al Tribunalului Brasov - Sectia penală si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.729D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 4.487/62/2010, Tribunalul Brasov - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), sintagma “alte operatiuni privind circulatia drogurilor”, din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, exceptie ridicată de Costel Gavril în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale în care se fac cercetări cu privire la săvârsirea infractiunii reglementate de textele legale criticate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prin formularea generică, în termeni nedefiniti, a laturii obiective a infractiunii pe care o incriminează, textul de lege criticat lasă loc liberului arbitru al organului de urmărire penală, respectiv al instantei de judecată. Arată că trebuie să existe o enumerare limitativă a modalitătilor concrete de comitere a infractiunii contestate.

Tribunalul Brasov - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2 alin. (1), sintagma “alte operatiuni privind circulatia drogurilor”, din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările si completările ulterioare. Textul de lege cuprinzând sintagma criticată ca fiind neconstitutională are următorul continut: “Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, detinerea ori alte operatiuni privind circulatia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiului separatiei si echilibrului puterilor în stat, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la reglementarea prin lege organică a infractiunilor, pedepselor si regimului de executare a acestora si art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, egalitatea si impartialitatea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 410 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.049 din 12 noiembrie 2004, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, statuând că prin dispozitiile Legii nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri s-a reglementat circulatia drogurilor de risc sub control national, în considerarea faptului că acestea sunt substante periculoase pentru viata si sănătatea oamenilor. Textul criticat stabileste operatiunile ce pot constitui elementul material al laturii obiective a infractiunii. Din ratiuni de politică penală, legiuitorul a înteles să incrimineze în cuprinsul acestuia, alături de operatiunile enuntate expres, orice “alte operatiuni privind circulatia drogurilor de risc, fără drept”. Stabilirea în acest mod a cuprinsului normei de incriminare reprezintă un aspect de tehnică legislativă, de competenta exclusivă a legiuitorului, care nu este de natură să aducă atingere prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Astfel, textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale care consacră principiul legalitătii incriminării, întrucât reglementarea infractiunii în cauză este realizată, în mod evident, prin lege. Se constată în acest sens că nu sunt sanctionate penal, prin dispozitiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, orice operatiuni privind circulatia drogurilor, ci numai acelea realizate fără drept si care se referă la droguri de risc, expres nominalizate în tabelul anexă. Asadar, având în vedere pericolul social pe care îl presupune, orice operatiune privind circulatia drogurilor, care îndeplineste cele două conditii impuse de legiuitor, poate constitui latura obiectivă a infractiunii reglementată de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri fiind o lege organică, Curtea a constatat că nu poate primi nici critica de neconstitutionalitate în raport de dispozitiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, republicată.

De altfel, motivarea criticii formulate în acest sens vizează “termenii” utilizati la redactarea art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Or, după cum s-a arătat, modalitatea de stabilire a cuprinsului unei reglementări, precum si a termenilor utilizati în cadrul acesteia, constituie o problemă de tehnică legislativă, domeniu în care legiuitorul este suveran, sens în care Curtea Constitutională s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa, de exemplu, în Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998.

Curtea a mai retinut că dispozitiile legale criticate nu contravin principiului constitutional al separatiei puterilor în stat, acestea nefiind de natură să confere autoritătii judecătoresti “aptitudinea de a reglementa raporturi sociale ca fiind infractiuni”, întrucât reglementarea infractiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv a elementelor constitutive ale acesteia, este realizată de legiuitor. Stabilirea de către instanta de judecată a faptului dacă, în cauza dedusă judecătii, fapta cu care a fost sesizată constituie infractiune, asadar implicit a faptului dacă o anumită actiune reprezintă operatiune privind circulatia drogurilor de risc, desfăsurată fără drept, este o activitate proprie acesteia, de apreciere a probelor, de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale la situatii concrete si de calificare a faptei deduse judecătii, în virtutea unor prerogative conferite de puterea legislativă în limitele unei enumerări determinate.

Totodată, câtă vreme aplicarea dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, asadar implicit a sintagmei criticate, la cazurile concrete deduse judecătii, presupune desfăsurarea de către instantă a unor activităti în concordantă cu prerogativele ce-i sunt stabilite prin Constitutie si alte legi, activităti care nu sunt de natură să conducă la încălcarea neutralitătii care este de esenta justitiei, nu poate fi retinută nici încălcarea, prin textul de lege criticat, a prevederilor constitutionale ale art. 124 alin. (2), ce consacră impartialitatea justitiei.

Curtea a retinut că este neîntemeiată si critica de neconstitutionalitate formulată în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, întrucât textul de lege care face obiectul exceptiei nu aduce atingere, sub niciun aspect, dreptului părtilor la proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, acestea putându-se prevala, fără nicio îngrădire, de toate garantiile procesuale prevăzute de lege în acest sens.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), sintagma “alte operatiuni privind circulatia drogurilor”, din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, exceptie ridicată de Costel Gavril în Dosarul nr. 4.487/62/2010 al Tribunalului Brasov - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.419

din 20 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. a) si b) si art. 1085 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea în sedinta publică din 29 septembrie 2011 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.


 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. a) si b) si art. 1085 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea de Investitii Financiare Banat - Crisana S.A. din Arad în Dosarul nr. 6.762/1.285/2010 al Tribunalului Comercial Cluj, si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.284D/2010.

Dezbaterile au avut loc la data de 29 septembrie 2011, în prezenta reprezentantului autorului exceptiei de neconstitutionalitate, domnul consilier juridic Gheorghe-Dănut Porumb, precum si a reprezentantului Ministerului Public, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în conformitate cu prevederile art. 57 si art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 13 octombrie 2011. La acea dată, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, Curtea a amânat pronuntarea pentru data de 20 octombrie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea comercială nr. 818/CC/2010 din 13 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 6.762/1.285/2010, Tribunalul Comercial Cluj a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. a) si b) si art. 1085 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea de Investitii Financiare Banat-Crisana - S.A. din Arad într-o cauză având ca obiect solutionarea contestatiei în anulare formulate împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a amenzii aplicate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine, în esentă, că dispozitiile legale criticate sanctionează introducerea unei cereri cu rea-credintă. Legiuitorul român nu defineste reaua-credintă în cuprinsul Codului de procedură civilă si nu enumera nici criteriile după care o cerere ar putea fi apreciată obiectiv ca fiind exercitată cu rea-credintă, justitiabilul putând avea astfel o temere de a introduce o cerere de chemare în judecată. Potrivit art. 1085 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea interesată poate face cerere de reexaminare împotriva hotărârii prin care s-a aplicat amenda judiciară, însă cererea de reexaminare se judecă de aceeasi instantă si acelasi judecător, potrivit practicii Tribunalului Comercial Cluj, fiind astfel încălcat dreptul părtilor la un recurs efectiv.

Autorul mai arată că prin instituirea unor sanctiuni pecuniare se îngrădeste accesul liber la justitie, renuntând a se mai adresa acestuia, întrucât existenta posibilitătii ca părtile să suporte o amendă judiciară este de natură să le inducă o stare de temere si de autocenzurare în a se adresa cu cereri justitiei, alegând de multe ori calea de a renunta să se adrese justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si a intereselor lor legitime.

Reglementarea criticată încalcă toate garantiile constitutionale si conventionale mentionate în măsura în care cererea de reexaminare se solutionează de însăsi instanta care a dispus măsura sanctionatorie. Verificarea sanctiunii amenzii judiciare de către aceeasi instantă care a dispus măsura sanctionatorie suprimă dreptul părtilor la un recurs efectiv, întrucât nu există o posibilitate de cenzurare a hotărârii pronuntate de către o instantă superioară.

Tribunalul Comercial Cluj consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, argumentele aduse în sprijinul ei de către autor fiind lipsite de temeinicie. Instanta arată că scopul dispozitiilor art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. a) si b) din Codul de procedură civilă este acela de a sanctiona abuzul de drept procesual al oricărei persoane care ar deturna dreptul recunoscut constitutional de acces la justitie de la scopul său economic si social, transformând acest drept într-un mijloc de sicanare a părtii adverse.

Referitor la dispozitiile art. 1085 din Codul de procedură civilă, instanta arată că art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale instituie dreptul de acces la o verificare judiciară efectivă a sustinerilor oricărei persoane care pretinde încălcarea unui drept protejat de Conventie. Or, calea de atac de retractare reprezentată de cererea de reexaminare a amenzii judiciare este o verificare judiciară efectivă în sensul art. 13 din Conventie, fiind o analiză pe fond a legalitătii si temeiniciei sanctiunii si, eventual, a elementelor de fapt necunoscute la momentul aplicării sanctiunii, învederate în calea de atac. Sustinerile autorului exceptiei referitoare la lipsa de impartialitate prezumată a judecătorului care solutionează cererea de reexaminare nu au nicio legătură cu constitutionalitatea normei atacate, acesta putând formula, dacă consideră necesar, o cerere de recuzare.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile reprezentantului autorului exceptiei, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. a) si b) si art. 1085 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins:

- Art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. a) si b): “Dacă legea nu prevede altfel, instanta, potrivit dispozitiilor prezentului articol, va putea sanctiona următoarele fapte săvârsite în legătură cu procesul, astfel:

1. cu amendă judiciară de la 500.000 lei la 7.000.000 lei:

a) introducerea, cu rea-credintă, a unor cereri vădit netemeinice;

b) formularea, cu rea-credintă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;”;

- Art. 1085: “Îîmpotriva încheierii prevăzute la art. 1084 cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.

Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.

Cererea se solutionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanta de judecată ori de presedintele instantei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constitutie privind accesul liber la justitie, precum si art. 6 privind dreptul la un proces echitabil si art. 13 privind dreptul la o cale efectivă de atac din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.


Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

I. Curtea s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. a) si b) din Codul de procedură civilă, raportate la critici similare, constatând constitutionalitatea acestora, în acest sens fiind Decizia nr. 2 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 10 februarie 2006, Decizia nr. 170 din 15 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 13 mai 2004, si Decizia nr. 59 din 11 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 7 mai 2003.

Astfel, Curtea a retinut că activitatea procesuală a părtilor trebuie să se desfăsoare cu respectarea normelor prevăzute de lege. Stabilirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti este de competenta exclusivă a legiuitorului, solutie ce rezultă din dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (3) si ale art. 129 din Legea fundamentală.

Pentru valorificarea drepturilor si intereselor legitime părtile trebuie să actioneze cu bună-credintă, iar nu în spirit abuziv, sicanatoriu, vexator pentru magistrati ori pentru instantă. Curtea Constitutională a statuat în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, că exercitarea de către o persoană a unui drept ce îi este recunoscut prin lege nu poate să justifice, prin ea însăsi, o prezumtie a relei-credinte. De altfel, exercitarea abuzivă a unui drept se produce numai în situatia în care acel drept se realizează în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut.

De asemenea, Curtea retine că nu poate fi primită nici critica autorului exceptiei, potrivit căreia sanctionarea justitiabililor pentru nerespectarea regulilor de procedură ar împiedica accesul liber la justitie, deoarece, potrivit art. 1085 din Codul de procedură civilă, împotriva încheierii de stabilire a sanctiunii se poate formula o cerere de reexaminare.

Prin urmare, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, Curtea urmând a respinge prezenta exceptie, ca neîntemeiată.

II. Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1085 din Codul de procedură civilă, Curtea retine că acestea au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, în acest sens fiind, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 260 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 7 mai 2007, Decizia nr. 976 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 1 octombrie 2009, si Decizia nr. 525 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Curtea respingând exceptia de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. Instanta de contencios constitutional a statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competentei sale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie, potrivit cărora “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, iar “împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”.

Curtea a constatat prin aceste decizii că legiuitorul prin reglementarea art. 1085 din Codul de procedură civilă a dorit instituirea unei căi de atac particulare, care se califică ca fiind o cale specifică de retractare. Întrucât aplicarea amenzii constituie un incident procedural, ea va fi aplicată de către judecătorii învestiti cu actiunea principală. Cenzurarea încheierii de stabilire a amenzii de către instanta care a dispus sanctiunea este firească, deoarece aplicarea amenzii nu implică o judecată de fond.

Dacă cererea de reexaminare este admisă ca urmare a constatării faptului că sanctiunea a fost aplicată fără temei sau cu încălcarea unor dispozitii legale, amenda aplicată poate fi revocată sau poate fi redusă în situatia în care se apreciază cuantumul amenzii aplicate ca fiind prea mare în raport cu abaterea săvârsită.

Faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta solutionându-se de către instanta de judecată ori de presedintele instantei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constitutionale, întrucât instanta nu solutionează fondul litigiului. Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părtilor, în temeiul art. 85 din Codul de procedură civilă, si se solutionează prin încheiere irevocabilă. Există în acest caz doar posibilitatea de a reveni asupra amenzii sau despăgubirii, în scopul de a usura situatia persoanei obligate la plata acestora, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. Pe această cale nu se realizează un control pe fond propriu-zis, iar faptul că aceeasi instantă care a pronuntat hotărârea judecă si cererea de reexaminare nu este de natură să influenteze aprecierea judecătorilor, întrucât aspectele analizate pe calea reexaminării sunt diferite de cele examinate în fond.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, Curtea urmând a respinge prezenta exceptie, ca neîntemeiată.

Distinct de cele mai sus arătate, Curtea retine că prevederile legale criticate nu contravin art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât acestea se referă exclusiv la solutionarea în fond a cauzei, or, asa cum s-a arătat mai sus, cererea de reexaminare nu presupune o judecare pe fond a litigiului. În acest sens a se vedea Decizia de admisibilitate din 6 iulie 2000, pronuntată în cauza Moura Carreira si Margarida Lourenco Carreira împotriva Portugaliei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a retinut că sfera de aplicare a art. 6 din Conventie vizează drepturile si obligatiile cu caracter civil care trebuie să constituie obiectul - sau unul dintre obiectele - litigiului, iar rezultatul unei astfel de proceduri trebuie să fie direct determinant pentru un astfel de drept, ceea ce în speta de fată nu este cazul - cererea de reexaminare fiind un incident procedural care nu vizează fondul pretentiei deduse judecătii instantei.

De asemenea, nu poate fi primită nici critica autorului exceptiei potrivit căreia modul de solutionare a cererii de reexaminare determină o restrângere nejustificată a dreptului la o cale efectivă de atac, aducându-se astfel atingere art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât cererea de reexaminare este o verificare judiciară efectivă, fiind analizate pe fond legalitatea si temeinicia sanctiunii amenzii si ale elementelor necunoscute la momentul aplicării acesteia.

Cu privire la sustinerea autorului exceptiei de neconstitutionalitate referitoare la situatia întâlnită în practică, în care judecătorul care a aplicat amenda solutionează si cererea de reexaminare, Curtea retine că modul de aplicare de către instante a normei legale criticate nu constituie o veritabilă critică de neconstitutionalitate.

Curtea apreciază că solutionarea cererii de reexaminare de către aceeasi instantă care a aplicat amenda si care a fost învestită cu solutionarea fondului litigiului, dar în complete cu compunere diferită, nu este de natură a sustine critica de neconstitutionalitate, legiuitorul prin aceasta nu a înteles să limiteze accesul la justitie sau dreptul la apărare, ci să asigure valorificarea în conditii egale a acestor drepturi constitutionale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, de natură a preveni eventualele abuzuri si tergiversarea solutionării cauzelor deduse judecătii, în fine, Curtea constată că în Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 15 iulie 2010, cod de procedură civilă care nu îsi produce încă efectele si care va intra în vigoare la data care va fi prevăzută în legea pentru punerea în aplicare a acestuia, legiuitorul a simtit nevoia limpezirii textului de lege si a prevăzut în alin. (3) al art. 186 că “în toate cazurile, cererea se solutionează, cu citarea părtilor, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea.”

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. a) si b) si art. 1085 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea de Investitii Financiare Banat - Crisana S.A. din Arad în Dosarul nr. 6.762/1.285/2010 al Tribunalului Comercial Cluj.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.435

din 25 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) teza întâi din Legea serviciului de alimentare cu apă si de canalizare nr. 241/2006

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea serviciului de alimentare cu apă si de canalizare nr. 241/2006, exceptie ridicată de Vasile Began si Silvia Began în Dosarul nr. 9.401/118/2009 al Curtii de Apel Constanta - Sectia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 94D/2011.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 419/2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 748/CA din 26 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 9.401/118/2009, Curtea de Apel Constanta - Sectia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea serviciului de alimentare cu apă si de canalizare nr. 241/2006, exceptie ridicată de Vasile Began si Silvia Began într-o cauză având ca obiect anulare act.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece instituie cu titlu gratuit un drept de servitute asupra proprietătilor afectate de sistemul de alimentare cu apă si de canalizare, ceea ce încalcă art. 44 din Legea fundamentală, golind de continut si de orice fel de ocrotire dreptul de proprietate privată.

Curtea de Apel Constanta - Sectia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că dreptul de servitute instituit asupra proprietătilor afectate de sistemele de alimentare cu apă si canalizare reprezintă o limitare rezonabilă a dreptului de proprietate, instituită de legiuitor pentru satisfacerea interesului general al comunitătii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea serviciului de alimentare cu apă si de canalizare nr. 241/2006 este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 26 alin. (2) din Legea serviciului de alimentare cu apă si de canalizare nr. 241/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 29 iunie 2006.

Din examinarea notelor scrise ale autorilor exceptiei, Curtea constată că, în realitate, critica vizează numai teza întâi din cuprinsul alin. (2) al art. 26, potrivit căreia “Dreptul de servitute se exercită pe toată durata existentei sistemelor de alimentare cu apă si de canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întretinerii si exploatării sistemelor respective. Exercitarea dreptului de servitute asupra proprietătilor afectate de sistemul de alimentare cu apă si de canalizare se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existentei acestuia”.

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (5) referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai fost supusă controlului de constitutionalitate, prin raportare la o critică similară, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 419 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 19 mai 2010, prin care s-a statuat că aceasta nu contravine Legii fundamentale.

Prin această decizie, Curtea a retinut că se pleacă de la o premisă gresită constând în absolutizarea exercitiului prerogativelor dreptului de proprietate privată, făcându-se abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit cărora “continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”, ca si de acelea ale art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al proprietătii private “în conditiile legii organice”.

Potrivit acestor dispozitii, legiuitorul ordinar este, asadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea principială conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea apreciază că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele si potrivit competentei sale constitutionale. Chiar dacă prin instituirea drepturilor de uz si servitute titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, reglementarea legală, în sine, nu relevă nicio contradictie cu art. 44 din Constitutie.

Asa fiind, Curtea a considerat că dreptul de servitute instituit asupra proprietătilor afectate de sistemele de alimentare cu apă si canalizare reprezintă o limitare rezonabilă a dreptului de proprietate, instituită de legiuitor pentru satisfacerea interesului general al comunitătii.

În acest context, referitor la posibilitatea restrângerii exercitiului unui drept fundamental, cum ar fi dreptul de proprietate, în temeiul art. 53 din Constitutie, prin Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993, Curtea Constitutională a statuat că “pot fi stabilite prin lege anumite limite, îngrădiri fie în privinta obiectului dreptului, fie în privinta unor atribute ale dreptului, pentru apărarea intereselor sociale si economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane.

Esential este ca prin aceste restrictii stabilite de lege să nu se atingă fondul acestui drept, să nu se anihileze complet dreptul de proprietate. Altfel spus, aceste limite aduse dreptului de proprietate sunt supuse principiului proportionalitătii înscris în art. 53 alin. (2) din Constitutie”.

În această problemă s-a pronuntat si Curtea de Justitie a Comunitătilor Europene, în sensul că “drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la functia lor în societate. Aceasta înseamnă că restrictiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o interventie nemăsurată si intolerabilă care ar aduce atingere însăsi substantei dreptului garantat”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) teza întâi din Legea serviciului de alimentare cu apă si de canalizare nr. 241/2006, exceptie ridicată de Vasile Began si Silvia Began în Dosarul nr. 9.401/118/2009 al Curtii de Apel Constanta - Sectia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.437

din 25 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 214/2008 pentru completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 214/2008 pentru completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Petrom” - SA. din Bucuresti în Dosarul nr. 25.520/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă, si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 170D/2011.

La apelul nominal se prezintă partea Dumitru Stanca, personal si asistat de avocatul Delia Popescu, cu delegatie depusă la dosar. Lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului părtii prezente, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, arată că prin reglementarea criticată legiuitorul a stabilit cadrul legal de exercitare a unui drept, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului neretroactivitătii legii civile.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, apreciind că textul de lege criticat nu contravine art. 15 din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 25.520/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a art. II din Legea nr. 214/2008 pentru completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Petrom” - SA. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect un brevet de inventie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. II din Legea nr. 214/2008 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), întrucât se aplică retroactiv unor raporturi juridice deja stinse si înlătură efectele oricărei prescriptii sau decăderi. În acest context, arată că prin această împrejurare este afectată în mod grav securitatea si stabilitatea circuitului juridic, ca garantii fundamentale ale unui stat de drept, prin renasterea unor drepturi stinse deja prin efectul legii.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În acest context, instanta arată că, în situatii similare, doctrina si jurisprudenta au apreciat că situatia inventatorului nerecompensat nu este una nouă, acesta fiind titularul unei creante pe care legea nouă doar o recunoaste, ceea ce îi conferă caracterul unei situatii în curs, astfel încât nu se poate retine aplicarea retroactivă a legii. Totodată, consideră că reglementarea unor modalităti si conditii în care se exercită dreptul autorului unei inventii de a fi recompensat pentru inventia sa reprezintă o expresie a libertătii legiuitorului de a reglementa cadrul exercitării unui drept, iar aspectele legate de modul în care un subiect de drept este afectat patrimonial de măsurile instituite în favoarea autorului inventiei tin de aplicarea dispozitiei legale, si nu de conformitatea acesteia cu Constitutia.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. II din Legea nr. 214/2008 pentru completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 28 octombrie 2008, ordonantă de urgentă ce a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 7 octombrie 2005.

Textul de lege criticat are următorul continut:

“(1) La determinarea perioadei înăuntrul căreia un brevet, dintre cele prevăzute la art. 4 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, cu modificările ulterioare, trebuia să fie exploatat, nu se va tine seama de perioada dintre instaurarea regimului comunist în România si intrarea în vigoare a prezentei legi, perioadă care va fi considerată ca o prelungire în mod automat a termenului de revendicare a drepturilor decurgând din brevetul de inventie.

(2) în raporturile juridice privind persoanele prevăzute la art. 4 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005, cu modificările ulterioare, care nu au putut să introducă sau să continue o actiune juridică ori să îndeplinească formalitătile necesare pentru valorificarea drepturilor lor ca urmare a măsurilor si a legislatiei restrictive impuse de regimul comunist instaurat în România după 6 martie 1945, toate termenele de prescriptie sau de limitare a dreptului de a introduce ori de a continua o actiune juridică sau de a lua măsuri de conservare vor fi considerate ca fiind suspendate, indiferent dacă aceste termene au început să curgă înainte sau după data de 6 martie 1945. Aceste termene vor reîncepe să curgă de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Autorul exceptiei invocă încălcarea normelor constitutionale ale art. 15 alin. (2) potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 213 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 14 aprilie 2011, a statuat că “Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 a fost emisă în scopul combaterii fenomenului de contrafacere a obiectelor de proprietate industrială si în interesul titularilor drepturilor de proprietate industrială, si pentru respectarea art. 53 din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, referitor la aplicabilitatea actelor institutiilor Uniunii Europene.

Din cuprinsul Legii nr. 214/2008, de completare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr 100/2005, Curtea retine că la determinarea perioadei înăuntrul căreia un brevet, dintre cele prevăzute la art. 4 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005, trebuia să fie exploatat, nu se va tine seama de perioada dintre instaurarea regimului comunist în România si intrarea în vigoare a prezentei legi, perioadă care va fi considerată ca o prelungire în mod automat a termenului de revendicare a drepturilor decurgând din brevetul de inventie.”

Referitor la sustinerea autorului exceptiei de neconstitutionalitate, potrivit căreia reglementarea criticată cuprinde dispozitii care retroactivează, ceea ce ar contraveni principiului consacrat în art. 15 alin. (2) din Constitutie, Curtea apreciază că solutia legislativă criticată nu face altceva decât să recunoască creanta inventatorului nerecompensat sau partial recompensat, creantă născută sub imperiul reglementării anterioare. Fiind titulari ai unor creante în curs, posibilitatea valorificării drepturilor lor de către persoanele titulare ale unui drept de proprietate industrială protejat printr-un brevet de inventie acordat de statul român, afectate ca urmare a măsurilor si a legislatiei restrictive impuse de regimul comunist instaurat în România după 6 martie 1945, Curtea consideră că o asemenea măsură legislativă nu are caracter retroactiv, întrucât se aplică unei situatii juridice în curs. Ea nu pune deci în discutie efectele produse anterior, ci modul de rezolvare a unor creante anterior constituite, creante existente în conditiile noii reglementări.

Totodată, Curtea retine că reglementarea unor modalităti si conditii în care se exercită dreptul autorului unei inventii de a fi recompensat pentru inventia sa reprezintă o expresie a libertătii legiuitorului de a reglementa cadrul exercitării unui drept, iar aspectele legate de modul în care un subiect de drept este afectat patrimonial de măsurile instituite în favoarea autorului inventiei tin de aplicarea dispozitiei legale si nu de conformitatea acesteia cu Constitutia.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 214/2008 pentru completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Petrom” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 25.520/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.