MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 905/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 905         LEGI, DECRETE, HOTĆRĀRI SI ALTE ACTE         Marti, 20 decembrie 2011

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

292. - Legea asistentei sociale

 

975. - Decret privind promulgarea Legii asistentei sociale

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute īn titluri executorii avānd ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

Opinie separată


 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMĀNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGEA

asistentei sociale

 

Parlamentul Romāniei adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Prezenta lege reglementează cadrul general de organizare, functionare si finantare a sistemului national de asistentă socială īn Romānia.

Art. 2. - (1) Sistemul national de asistentă socială reprezintă ansamblul de institutii, măsuri si actiuni prin care statul, reprezentat de autoritătile administratiei publice centrale si locale, precum si societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau īnlăturarea efectelor temporare ori permanente ale situatiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunitătilor.

(2) Sistemul national de asistentă socială intervine subsidiar sau, după caz, complementar sistemelor de asigurări sociale si se compune din sistemul de beneficii de asistentă socială si sistemul de servicii sociale.

(3) Asistenta socială, prin măsurile si actiunile specifice, are drept scop dezvoltarea capacitătilor individuale, de grup sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, cresterea calitătii vietii si promovarea principiilor de coeziune si incluziune socială.

(4) Măsurile si actiunile de asistentă socială se realizează astfel īncāt:

a) beneficiile de asistentă socială si serviciile sociale să constituie un pachet unitar de măsuri corelate si complementare;

b) serviciile sociale să primeze fată de beneficiile de asistentă socială, īn cazul īn care costul acestora si impactul asupra beneficiarilor este similar;

c) să fie evaluate periodic din punctul de vedere al eficacitătii si eficientei lor pentru a fi permanent adaptate si ajustate la nevoile reale ale beneficiarilor;

d) să contribuie la insertia pe piata muncii a beneficiarilor;

e) să prevină si să limiteze orice formă de dependentă fată de ajutorul acordat de stat sau de comunitate.

(5) Beneficiile de asistentă socială si serviciile sociale sunt reglementate prin legi speciale.

Art. 3. - (1) Responsabilitatea privind dezvoltarea propriilor capacităti de integrare socială si implicarea activă īn solutionarea situatiilor de dificultate revine fiecărei persoane, precum si familiei acesteia, autoritătile statului intervenind prin crearea de oportunităti egale si, īn subsidiar, prin acordarea de beneficii de asistentă socială si servicii sociale adecvate.

(2) Statul, prin autoritătile administratiei publice centrale si locale, īsi asumă responsabilitatea de realizare a măsurilor si actiunilor prevăzute īn actele normative privind beneficiile de asistentă socială si serviciile sociale.

(3) Statul, prin politicile publice din domeniul serviciilor sociale, contribuie la promovarea, respectarea si garantarea drepturilor beneficiarilor la o viată independentă, īmplinită si demnă, precum si la facilitarea participării acestora la viata socială, economică, politică si culturală.

(4) Autoritătile administratiei publice centrale asigură elaborarea cadrului legislativ īn domeniul asistentei sociale, pentru sustinerea categoriilor defavorizate, combaterea sărăciei si a riscului de excluziune socială, dezvoltarea politicilor de sustinere a familiei pe parcursul īntregului ciclu de viată a membrilor acesteia, precum si transferul către autoritătile administratiei publice locale si societatea civilă, inclusiv către institutiile de cult recunoscute de lege, a atributiilor si mijloacelor financiare necesare actiunilor de asistentă socială, prevăzute prin legile speciale.

Art. 4. - (1) Toti cetătenii romāni care se află pe teritoriul Romāniei, au domiciliul sau resedinta īn Romānia, cetătenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai Spatiului Economic European si cetătenii Confederatiei Elvetiene, precum si străinii si apatrizii care au domiciliul sau resedinta īn Romānia au dreptul la asistentă socială, īn conditiile legislatiei romāne, precum si ale reglementărilor Uniunii Europene si ale acordurilor si tratatelor la care Romānia este parte.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) au dreptul de a fi informate asupra continutului si modalitătilor de acordare a măsurilor si actiunilor de asistentă socială.

(3) Dreptul la asistentă socială se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, īn conformitate cu prevederile legii.

Art. 5. - Sistemul national de asistentă socială se īntemeiază pe următoarele valori si principii generale:

a) solidaritatea socială, potrivit căreia īntreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor vulnerabile care necesită suport si măsuri de protectie socială pentru depăsirea sau limitarea unor situatii de dificultate, īn scopul asigurării incluziunii sociale a acestei categorii de populatie;

b) subsidiaritatea, potrivit căreia, īn situatia īn care persoana sau familia nu īsi poate asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locală si structurile ei asociative si, complementar, statul;

c) universalitatea, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul la asistentă socială, īn conditiile prevăzute de lege;

d) respectarea demnitătii umane, potrivit căreia fiecărei persoane īi este garantată dezvoltarea liberă si deplină a personalitătii, īi sunt respectate statutul individual si social si dreptul la intimitate si protectie īmpotriva oricărui abuz fizic, psihic, intelectual, politic sau economic;

e) abordarea individuală, potrivit căreia măsurile de asistentă socială trebuie adaptate situatiei particulare de viată a fiecărui individ; acest principiu ia īn considerare caracterul si cauza unor situatii de urgentă care pot afecta abilitătile individuale, conditia fizică si mentală, precum si nivelul de integrare socială a persoanei; suportul adresat situatiei de dificultate individuală constă inclusiv īn măsuri de sustinere adresate membrilor familiei beneficiarului;

f) parteneriatul, potrivit căruia autoritătile publice centrale si locale, institutiile publice si private, organizatiile neguvernamentale, institutiile de cult recunoscute de lege, precum si membrii comunitătii stabilesc obiective comune, conlucrează si mobilizează toate resursele necesare pentru asigurarea unor conditii de viată decente si demne pentru persoanele vulnerabile;


g) participarea beneficiarilor, potrivit căreia beneficiarii participă la formularea si implementarea politicilor cu impact direct asupra lor, la realizarea programelor individualizate de suport social si se implică activ īn viata comunitătii, prin intermediul formelor de asociere sau direct, prin activităti voluntare desfăsurate īn folosul persoanelor vulnerabile;

h) transparenta, potrivit căreia se asigură cresterea gradului de responsabilitate a administratiei publice centrale si locale fată de cetătean, precum si stimularea participării active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor;

i) nediscriminarea, potrivit căreia persoanele vulnerabile beneficiază de măsuri si actiuni de protectie socială fără restrictie sau preferintă fată de rasă, nationalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, opinie, sex ori orientare sexuală, vārstă, apartenentă politică, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenentă la o categorie defavorizată;

j) eficacitatea, potrivit căreia utilizarea resurselor publice are īn vedere īndeplinirea obiectivelor programate pentru fiecare dintre activităti si obtinerea celui mai bun rezultat īn raport cu efectul proiectat;

k) eficienta, potrivit căreia utilizarea resurselor publice are la bază respectarea celui mai bun raport cost-beneficiu;

l) respectarea dreptului la autodeterminare, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul de a face propriile alegeri, indiferent de valorile sale sociale, asigurāndu-se că aceasta nu amenintă drepturile sau interesele legitime ale celorlalti;

m) activizarea, potrivit căreia măsurile de asistentă socială au ca obiectiv final īncurajarea ocupării, īn scopul integrării/reintegrării sociale si cresterii calitătii vietii persoanei, si īntărirea nucleului familial;

n) caracterul unic al dreptului la beneficiile de asistentă socială, potrivit căruia pentru aceeasi nevoie sau situatie de risc social se poate acorda un singur beneficiu de acelasi tip;

o) proximitatea, potrivit căreia serviciile sunt organizate cāt mai aproape de beneficiar, pentru facilitarea accesului si mentinerea persoanei cāt mai mult posibil īn propriul mediu de viată;

p) complementaritatea si abordarea integrată, potrivit cărora, pentru asigurarea īntregului potential de functionare socială a persoanei ca membru deplin al familiei, comunitătii si societătii, serviciile sociale trebuie corelate cu toate nevoile beneficiarului si acordate integrat cu o gamă largă de măsuri si servicii din domeniul economic, educational, de sănătate, cultural etc;

q) concurenta si competitivitatea, potrivit cărora furnizorii de servicii sociale publici si privati trebuie să se preocupe permanent de cresterea calitătii serviciilor acordate si să beneficieze de tratament egal pe piata serviciilor sociale;

r) egalitatea de sanse, potrivit căreia beneficiarii, fără niciun fel de discriminare, au acces īn mod egal la oportunitătile de īmplinire si dezvoltare personală, dar si la măsurile si actiunile de protectie socială;

s) confidentialitatea, potrivit căreia, pentru respectarea vietii private, beneficiarii au dreptul la păstrarea confidentialitătii asupra datelor personale si informatiilor referitoare la viata privată si situatia de dificultate īn care se află;

t) echitatea, potrivit căreia toate persoanele care dispun de resurse socioeconomice similare, pentru aceleasi tipuri de nevoi, beneficiază de drepturi sociale egale;

u) focalizarea, potrivit căreia beneficiile de asistentă socială si serviciile sociale se adresează celor mai vulnerabile categorii de persoane si se acordă īn functie de veniturile si bunurile acestora;

v) dreptul la liberă alegere a furnizorului de servicii, potrivit căruia beneficiarul sau reprezentantul legal al acestuia are dreptul de a alege liber dintre furnizorii acreditati.

Art. 6. - Īn sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarea semnificatie:

a) acreditarea reprezintă un proces de certificare a īndeplinirii de către furnizori si serviciile sociale acordate a criteriilor, indicatorilor, precum si a standardelor de calitate reglementate pentru fiecare tip de serviciu;

b) ancheta socială este o metodă de investigatie īntemeiată pe diferite tehnici de culegere si de prelucrare a informatiei, īn scopul analizei situatiei sociale si economice a persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunitătilor;

c) beneficiile de asistentă socială sunt măsuri de redistribuire financiară/materială destinate persoanelor sau familiilor care īntrunesc conditiile de eligibilitate prevăzute de lege;

d) beneficiarul reprezintă persoana care primeste beneficii de asistentă socială si/sau, după caz, servicii sociale;

e) comunitatea locală reprezintă membrii organizati ai colectivitătii locale, formele de asociere a acestora, institutiile administratiei publice locale, precum si alte institutii si servicii publice ori private de interes local;

f) contractarea serviciilor sociale reprezintă procedura de achizitionare/concesionare a serviciilor sociale, īn baza unui contract, īncheiat īn conditiile legii, de către autoritătile administratiei publice locale;

g) deficienta este consecinta pierderii sau a unei anormalităti a structurii corpului ori a unei functii fiziologice;

h) dizabilitatea este termenul generic pentru afectări, limitări ale activitătii si restrictii īn participare, īn contextul interactiunii dintre individul care are o problemă de sănătate si factorii contextuali īn care se regăseste, respectiv factorii de mediu si personali;

i) costul standard reprezintă suma minimă aferentă cheltuielilor anuale necesare furnizării serviciilor sociale, calculată pentru un beneficiar/tipuri de servicii sociale, potrivit standardelor minime de calitate si/sau altor criterii prevăzute de lege. Īn legislatia actuală se utilizează ca termen echivalent standardul minim de cost;

j) dezvoltarea comunitară reprezintă procesul prin care o comunitate īsi identifică anumite probleme prioritare, se implică si cooperează īn rezolvarea lor, folosind preponderent resurse interne;

k) domiciliul reprezintă adresa la care persoana declară că are locuinta principală, trecută si īn documentul de identitate al persoanei;

l) economia socială reprezintă un sector ce cuprinde activităti economice care, īn subsidiar si cu conditia mentinerii performantei economice, includ obiective de tip social;

m) eligibilitatea reprezintă setul de conditii obligatorii care trebuie să fie īndeplinite de către potentialul beneficiar pentru a putea fi selectat īn vederea acordării beneficiilor de asistentă socială si serviciilor sociale;

n) găzduirea reprezintă asigurarea de către institutiile furnizoare de servicii sociale a conditiilor de locuit si odihnă pe o perioadă mai mare de 24 de ore;

o) gospodăria reprezintă unitatea formată din mai multe familii si/sau persoane care locuiesc īmpreună, contribuie īmpreună la achizitionarea sau realizarea unor bunuri si a unor venituri din valorificarea acestora ori la consumul lor;

p) grupul vulnerabil desemnează persoane sau familii care sunt īn risc de a-si pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situatii de boală, dizabilitate, sărăcie, dependentă de droguri sau de alcool ori a altor situatii care conduc la vulnerabilitate economică si socială;

q) incapacitatea reprezintă reducerea partială ori totală a posibilitătii de a realiza o activitate motrică, cognitivă sau un comportament;


r) invaliditatea este o notiune medico-juridică ce exprimă statutul particular al unei persoane care are limitată capacitatea de muncă si este asigurată īn sistemul public de pensii si care beneficiază de drepturi conform legii;

s) īngrijitorul formal este persoana calificată, certificată profesional, care asigură īngrijirea personală, respectiv ajutorul pentru efectuarea activitătilor de bază si instrumentale ale vietii zilnice de către persoana care si-a pierdut autonomia functională;

s) īngrijitorul informai este persoana necalificată, membru al familiei, rudă sau orice altă persoană, care asigură īngrijirea personală, respectiv ajutorul pentru efectuarea activitătilor de bază si instrumentale ale vietii zilnice de către persoana care si-a pierdut autonomia functională;

t) locuirea reprezintă faptul de a trăi pe raza unei unităti administrativ-teritoriale fără a detine o locuintă principală sau secundară;

t) managementul serviciilor sociale reprezintă gestionarea de către conducerea desemnată legal a activitătilor si resurselor materiale, umane si financiare ale serviciului/institutiei/unitătii de asistentă socială;

u) managementul de caz reprezintă o metodă de coordonare si integrare a tuturor activitătilor destinate grupurilor vulnerabile, de organizare si gestionare a măsurilor de asistentă socială specifice, realizate de către asistentii sociali si/sau diferiti specialisti, īn acord cu obiectivele stabilite īn planurile de interventie;

v) mediul social de viată reprezintă ansamblul conditiilor de trai īn familie si/sau gospodărie, al relatiilor sociale personale, inclusiv mediul īn care persoana lucrează, este educată si īsi desfăsoară activitătile sociale obisnuite;

w) nevoia socială reprezintă ansamblul de cerinte indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea conditiilor strict necesare de viată, īn vederea asigurării participării sociale sau, după caz, a integrării sociale;

x) nevoia specială reprezintă ansamblul de cerinte indispensabile pentru asigurarea integrării sociale a persoanelor care, din cauza afectiunilor de sănătate, genetice sau dobāndite pe parcursul vietii, prezintă o dizabilitate, precum si a persoanelor care, din diverse motive de natură socială, sunt dezavantajate īn dezvoltarea personală;

y) planul individualizat de asistentă si īngrijire este documentul elaborat de o echipă multidisciplinară cu participarea beneficiarului/reprezentantului său legal, īn care sunt precizate serviciile furnizate beneficiarului;

z) persoanele fără adăpost reprezintă o categorie socială formată din persoane singure ori familii care, din motive singulare sau cumulate de ordin social, medical, financiar-economic, juridic ori din cauza unor situatii de fortă majoră, trăiesc īn stradă, locuiesc temporar la prieteni sau cunoscuti, se află īn incapacitate de a sustine o locuintă īn regim de īnchiriere ori sunt īn risc de evacuare, se află īn institutii sau penitenciare de unde urmează ca, īn termen de 2 luni, să fie externate, respectiv eliberate si nu au domiciliu ori resedintă;

aa) persoanele cu dizabilităti reprezintă acele persoane care au deficiente fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de durată, deficiente care, īn interactiune cu diverse bariere, pot īngrădi participarea deplină si efectivă a persoanelor īn societate, īn conditii de egalitate cu ceilalti;

bb) persoanele vārstnice sunt persoanele care au īmplinit vārsta de 65 de ani;

ce) procesul de incluziune socială reprezintă ansamblul de măsuri si actiuni multidimensionale din domeniile protectiei sociale, ocupării fortei de muncă, locuirii, educatiei, sănătătii, informării-comunicării, mobilitătii, securitătii, justitiei si culturii, destinate combaterii excluziunii sociale si asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale si politice ale societătii;

dd) procesul de integrare socială reprezintă interactiunea dintre individ sau grup si mediul social, prin intermediul căreia se realizează un echilibru functional al părtilor;

ee) protectia socială se defineste īn contextul principiilor, valorilor si traditiilor ce guvernează relatiile sociale dintre indivizi, grupuri, comunităti si institutii īn statele Uniunii Europene si reprezintă un ansamblu de măsuri si actiuni care au ca scop asigurarea unui anumit nivel de bunăstare si securitate socială pentru īntreaga populatie si īn mod special pentru anumite grupuri sociale. Protectia socială cuprinde două componente de bază: asigurările sociale īn sistem contributiv si asistenta socială noncontributivă;

ff) protectia specială a copilului se defineste ca fiind ansamblul de beneficii de asistentă socială si servicii sociale, precum si programe, măsuri si actiuni complementare destinate īngrijirii si dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părintilor ori a copilului care nu poate fi lăsat īn grija acestora, īn vederea protejării intereselor sale;

gg) resedinta reprezintă adresa la care persoana fizică declară că are locuinta secundară, alta decāt cea de domiciliu;

hh) sărăcia reprezintă starea unei/unui persoane/familii/ grup/comunităti manifestată prin lipsa resurselor strict necesare cumpărării bunurilor si serviciilor considerate a asigura nivelul minim de trai īntr-o anumită perioadă de timp, raportat la conditiile socioeconomice ale societătii. Pragul de sărăcie reprezintă cuantificarea resurselor, iar standardele utilizate pentru stabilirea acestuia sunt influentate de nivelul general al costului vietii, precum si de specificul politicilor sociale adoptate;

ii) serviciile comunitare sunt serviciile sociale organizate īntr-o unitate administrativ-teritorială organizată la nivel de comună, oras, municipiu si privesc serviciile acordate la domiciliu si īn centre de zi, precum si serviciile rezidentiale adresate exclusiv cetătenilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă; sunt similare cu serviciile sociale acordate īn comunitate;

jj) situatia de dificultate este situatia īn care se află o persoană care, la un moment dat, pe parcursul ciclului de viată, din cauze socioeconomice, de sănătate si/sau care rezultă din mediul social de viată dezavantajat, si-a pierdut sau limitat propriile capacităti de integrare socială; īn situatia de dificultate se pot afla familii, grupuri de persoane si comunităti, ca urmare a afectării majoritătii membrilor lor;

kk) societatea civilă este formată din persoane asociate sub diferite forme, pe baza unor interese comune, si care īsi dedică timpul, cunostintele si experienta pentru a-si promova si apăra drepturile si interesele; formele asociative pot fi, īn principal, asociatii si fundatii, organizatii sindicale si patronale, organizatii culturale si de cult, precum si grupuri comunitare informale;

ll) standardul de cost este costul minim aferent cheltuielilor anuale necesare furnizării serviciilor sociale, calculat pentru un beneficiar pe tipuri de servicii sociale, potrivit standardelor minime de calitate si/sau altor criterii prevăzute de lege;

mm) standardul minim de calitate este un set de criterii aprobate prin acte normative obligatorii la nivel national a căror aplicare asigură un nivel minim acceptabil de performantă al procesului de furnizare a serviciilor sociale;

nn) structurile comunitare consultative reprezintă asocierea formală sau informală a unor oameni de afaceri locali, preoti, cadre didactice, medici, consilieri locali, politisti, alti membri ai comunitătii, īn vederea sprijinirii autoritătilor administratiei publice locale si furnizorilor de servicii sociale īn solutionarea nevoilor de servicii sociale ale comunitătii;

oo) testarea mijloacelor de existentă a potentialilor beneficiari de servicii sociale reprezintă procedura de evaluare


a veniturilor realizate si a bunurilor mobile si imobile detinute de persoană sau familie, necesare acoperirii nevoilor de consum ale acestora;

pp) venitul reprezintă totalitatea sumelor pe care persoana sau membrii familiei le realizează/primesc ca urmare a unei activităti salarizate, independente sau agricole, asa cum sunt acestea definite de Codul fiscal, din valorificarea, folosirea, cedarea unor bunuri aflate īn proprietate, precum si cele care provin din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de somaj, asistentă socială, obligatii legale de īntretinere, alte indemnizatii, alocatii si ajutoare cu caracter permanent ori creante legale;

qq) victima traficului de persoane reprezintă persoana fizică, subiect pasiv al faptelor de amenintare, violentă sau al altor forme de constrāngere, răpire, fraudă, īnselăciune si abuz de autoritate, indiferent dacă participă sau nu īn procesul penal īn calitate de parte vătămată;

rr) violenta īn familie se referă la orice actiune fizică sau verbală, săvārsită cu intentie de către un membru de familie īmpotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoacă o suferintă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.

 

CAPITOLUL II

Sistemul de beneficii de asistentă socială

 

SECTIUNEA 1

Definirea si clasificarea beneficiilor de asistentă socială

 

Art. 7. - Beneficiile de asistentă socială reprezintă o formă de suplimentare sau de substituire a veniturilor individuale/familiale obtinute din muncă, īn vederea asigurării unui nivel de trai minimal, precum si o formă de sprijin īn scopul promovării incluziunii sociale si cresterii calitătii vietii anumitor categorii de persoane ale căror drepturi sociale sunt prevăzute expres de lege.

Art. 8. - (1) Beneficiile de asistentă socială, īn functie de conditiile de eligibilitate, se clasifică astfel:

a) beneficii de asistentă socială selective, bazate pe testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure sau familiei;

b) beneficii de asistentă socială universale, acordate fără testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure sau familiei;

c) beneficii de asistentă socială categoriale, acordate pentru anumite categorii de beneficiari, cu sau fără testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure ori familiei.

(2) Testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure sau familiei, prevăzută la alin. (1) lit. a), are īn vedere:

a) evaluarea veniturilor bănesti reprezentate de toate veniturile realizate īn tară sau īn afara granitei tării, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de somaj, obligatii legale de īntretinere, indemnizatii, alocatii, ajutoare cu caracter permanent, alte creante legale;

b) evaluarea bunurilor si a veniturilor ce pot fi obtinute prin valorificarea/utilizarea bunurilor mobile si imobile aflate īn proprietate ori folosintă.

(3) īn functie de scopul si natura lor, beneficiile de asistentă socială prevăzute la alin. (1) lit. a) si, după caz, lit. c) se acordă fie doar īn baza evaluării veniturilor bănesti, fie īn baza evaluării cumulate a veniturilor bănesti, a bunurilor si a veniturilor ce pot fi obtinute prin valorificarea/utilizarea bunurilor mobile si imobile aflate īn proprietate ori folosintă.

Art. 9. - (1) Beneficiile de asistentă socială, īn functie de scopul lor, se clasifică astfel:

a) beneficii de asistentă socială pentru prevenirea si combaterea sărăciei si riscului de excluziune socială;

b) beneficii de asistentă socială pentru sustinerea copilului si familiei;

c) beneficii de asistentă socială pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale;

d) beneficii de asistentă socială pentru situatii deosebite.

(2) Beneficiile de asistentă socială se acordă īn bani sau īn natură si cuprind alocatii, indemnizatii, ajutoare sociale si facilităti.

(3) Facilitătile prevăzute la alin. (2) se acordă pentru anumite categorii de beneficiari si pot fi:

a) facilităti reprezentate de asigurarea plătii unor contributii de asigurări sociale si/sau asimilarea unor perioade de contributie;

b) facilităti de acces la mediul fizic, informational si comunicational.

(4) Facilitătile prevăzute la alin. (3) pot fi completate de facilităti fiscale, acordate īn conditiile legii.

(5) Beneficiile de asistentă socială īn natură prevăzute la alin. (2) pot fi ajutoare materiale constānd īn bunuri de folosintă personală sau īndelungată si alimentare, acordate individual ori īn cadrul unor programe destinate facilitării accesului la educatie, sănătate si ocupare.

(6) īn situatia īn care persoanele cărora li se acordă beneficiile de asistentă socială prevăzute la alin. (1) se īncadrează/se reīncadrează īn muncă, īsi reiau activitatea profesională sau īncep o activitate pe cont propriu, acestea pot beneficia, după caz, īn conditiile prevăzute de legile speciale, de:

a) majorări ale beneficiului de asistentă socială acordat, dacă se īncadrează īn conditiile de eligibilitate;

b) prelungirea perioadei de acordare a beneficiului de asistentă socială cu maximum 3 luni, īncepānd cu luna īncadrării īn muncă;

c) stimulente pentru suplinirea unor servicii sociale;

d) alte drepturi prevăzute de lege.

(7) Refuzul unui loc de muncă, al participării la cursuri de formare/calificare/recalificare sau la alte măsuri active prevăzute de lege poate conduce, īn conditiile prevăzute de legile speciale, la diminuarea cuantumului beneficiului de asistentă socială sau la īncetarea acestuia si interdictia de acordare a unui nou beneficiu de asistentă socială pe o perioadă de timp determinată.

(8) Angajatorii care īncadrează īn muncă persoane cărora li se acordă beneficii de asistentă socială pot beneficia, īn conditiile legii, de facilităti fiscale sau de altă natură.

(9) Beneficiile de asistentă socială finantate din bugetul de stat si, după caz, din bugetele locale se acordă sub rezerva achitării de către beneficiar a obligatiilor de plată fată de bugetul local.

Art. 10. - Īn functie de beneficiarul acestora, beneficiile de asistentă socială pot avea:

a) caracter individual, acordate persoanei singure, unuia sau mai multor membri din familie a căror nevoie identificată constituie o situatie particulară si necesită interventie individualizată;

b) caracter familial, acordate pentru cresterea calitătii vietii īn familie si mentinerea unui mediu familial propice realizării functiilor de bază ale acesteia.

 

SECTIUNEA a 2-a

Categorii de beneficii de asistentă socială

 

Art. 11. - Beneficiile de asistentă socială pentru prevenirea si combaterea sărăciei si riscului de excluziune socială se acordă pe perioade determinate de timp sau pentru situatii punctuale si pot cuprinde următoarele categorii principale:

a) ajutoare sociale sustinute din bugetul de stat, acordate focalizat, pentru categoriile de populatie aflate īn risc de sărăcie;


b) ajutoare sociale comunitare sustinute din bugetele locale, acordate focalizat, ca măsuri individuale de suport pentru depăsirea unor situatii de dificultate temporară;

c) ajutoare de urgentă sustinute din bugetul de stat si/sau din bugetele locale, acordate pentru situatii datorate calamitătilor naturale, incendiilor, accidentelor etc;

d) burse sociale si ajutoare financiare pentru facilitarea accesului la educatie, sustinute din bugetul de stat si/sau din bugetele locale;

e) ajutoare īn natură, alimentare si materiale, inclusiv cele acordate īn cadrul programelor de sprijin educational pentru copiii si tinerii proveniti din familii defavorizate, sustinute din bugetul de stat si/sau bugetele locale, cum ar fi programe pentru suplimente alimentare, rechizite si alte materiale necesare īn procesul de educatie;

f) ajutorul acordat din bugetul de stat pentru refugiati, precum si persoanelor care au obtinut protectie subsidiară īn Romānia, īn conditiile prevăzute de lege;

g) facilităti privind utilizarea mijloacelor de transport īn comun, accesul la comunicare si informare, precum si alte facilităti prevăzute de lege.

Art. 12. - Beneficiile pentru sustinerea copilului si a familiei au īn vedere nasterea, educatia si īntretinerea copiilor si cuprind următoarele categorii principale:

a) alocatii pentru copii;

b) alocatii pentru copiii lipsiti, temporar sau permanent, de ocrotirea părintilor;

c) indemnizatii pentru cresterea copiilor;

d) facilităti, īn conditiile legii.

Art. 13. - (1) Beneficiile de asistentă socială pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale se acordă atāt pentru asigurarea nevoilor de bază ale vietii, cāt si īn scopul promovării si garantării exercitării de către acestea a drepturilor si libertătilor fundamentale si participării depline la viata societătii.

(2) Principalele categorii de beneficii de asistentă socială pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale sunt următoarele:

a) alocatii pentru persoanele cu dizabilităti;

b) indemnizatii de īngrijire;

c) facilităti, īn conditiile legii.

Art. 14. - (1) Nivelurile, respectiv cuantumurile beneficiilor de asistentă socială se stabilesc īn raport cu indicatorul social de referintă, prin aplicarea unui indice social de insertie.

(2) Indicatorul social de referintă (ISR) reprezintă unitatea exprimată īn lei la nivelul căreia se raportează beneficiile de asistentă socială, suportate din bugetul de stat, acordate atāt īn vederea asigurării protectiei persoanelor īn cadrul sistemului de asistentă socială, cāt si īn vederea stimulării persoanelor beneficiare ale sistemului de asistentă socială, pentru a se īncadra īn muncă.

(3) Valoarea indicatorului social de referintă este cea prevăzută de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru somaj si stimularea ocupării fortei de muncă, cu modificările si completările ulterioare.

(4) Indicele social de insertie (ISI) este coeficientul de multiplicare aplicabil indicatorului social de referintă si se stabileste īn raport cu tipul de familie, precum si cu scopul beneficiului de asistentă socială.

(5) Nivelul beneficiilor de asistentă socială cumulate de o persoană singură sau, după caz, de o familie nu poate depăsi un coeficient raportat la valoarea indicatorului social de referintă. Coeficientul se stabileste anual prin hotărāre a Guvernului, īn functie de tipul familiei si al beneficiilor de asistentă socială la care aceasta sau membrii acesteia, respectiv persoana singură au dreptul.

 

SECTIUNEA a 3-a

Administrarea beneficiilor de asistentă socială

 

Art. 15. - (1) Statul acordă beneficiile de asistentă socială prin autoritătile administratiei publice centrale sau locale, īn conformitate cu prevederile legislatiei īn vigoare īn domeniu.

(2) Beneficiile de asistentă socială acordate de autoritătile administratiei publice centrale, direct sau prin institutiile aflate īn subordinea acestora, se stabilesc īn bani sau īn natură si reprezintă măsuri financiare destinate asigurării unui standard minim de viată, sustinerii familiei si copilului, promovării si garantării exercitării de către persoanele cu nevoi speciale a drepturilor si libertătilor fundamentale.

(3) Beneficiile de asistentă socială acordate de autoritătile administratiei publice locale se stabilesc īn bani sau īn natură si sunt măsuri complementare celor prevăzute la alin. (2), sustinute din bugetele locale.

Art. 16. - (1) Dreptul la beneficii de asistentă socială se acordă la cererea scrisă a persoanei īndreptătite, a reprezentantului familiei sau a reprezentantului legal al persoanei īndreptătite.

(2) Cererea este formularul tipizat care contine date privind componenta familiei, veniturile realizate de membrii acesteia, bunurile detinute, date referitoare la situatia educatională si profesională a acestora, precum si informatii referitoare la nevoile speciale si situatiile particulare īn care acestia se află.

(3) Cererea este īnsotită īn mod obligatoriu de documentele doveditoare privind componenta familiei, veniturile realizate de membrii acesteia sau de persoana singură, precum si de orice alte documente privind situatia membrilor familiei, prevăzute de lege.

(4) Pentru solicitarea beneficiilor de asistentă socială finantate din bugetul de stat se utilizează un formular unic de cerere. Formularul unic de cerere se stabileste prin hotărāre a Guvernului, īn termen de 120 de zile de la data intrării īn vigoare a prezentei legi.

(5) Pentru beneficiile de asistentă socială acordate din bugetele locale, autoritătile administratiei publice locale utilizează formulare de cerere aprobate prin hotărāri ale consiliilor locale.

Art. 17. - (1) Cererea, īnsotită de documentele justificative, se depune si se īnregistrează la autoritatea administratiei publice locale īn a cărei rază teritorială domiciliază, īsi are resedinta sau, după caz, locuieste/trăieste familia ori persoana singură care solicită unul sau mai multe beneficii de asistentă socială.

(2) Pentru beneficiile de asistentă socială plătite din bugetul de stat, cererea, certificată de primar, se transmite pānă pe data de 5 a lunii următoare, pentru luna anterioară, la structura sau, după caz, la serviciul deconcentrat din subordinea plătitorului dreptului, pe bază de borderou, al cărui model se stabileste prin hotărāre a Guvernului, īn termen de 120 de zile de la data intrării īn vigoare a prezentei legi.

(3) Verificarea īndeplinirii conditiilor de eligibilitate se realizează de către autoritătile administratiei publice centrale sau locale, īn functie de tipul si natura beneficiului de asistentă socială, pe baza documentelor doveditoare ce īnsotesc cererea, a informatiilor furnizate de celelalte baze de date detinute de autorităti ale administratiei publice centrale si locale, precum si a altor proceduri stabilite de lege.

(4) īn termen de 3 ani de la data intrării īn vigoare a prezentei legi, sistemul informatic integrat va asigura verificarea datelor īnscrise īn cerere, precum si a altor informatii referitoare la solicitant si situatia socioeconomică a acestuia.

(5) īncepānd cu data la care se īmplinesc 6 luni de la īnceperea functionării sistemului informatic integrat, cererea se va putea depune fără a fi necesare documente doveditoare. Acestea se vor prezenta doar la solicitarea expresă a autoritătilor prevăzute la alin. (1) pentru stabilirea anumitor beneficii de asistentă socială prevăzute de lege.

Art. 18. - (1) Solutionarea cererii privind acordarea dreptului se face prin actul administrativ emis de autoritatea administratiei publice centrale sau locale.

(2) Verificarea īndeplinirii de către solicitant a conditiilor de acordare a dreptului se realizează pe baza actelor doveditoare si a informatiilor si procedurilor prevăzute la art. 17 alin. (3).

(3) īn situatia īn care sunt īndeplinite conditiile legale, dreptul la beneficiile de asistentă socială se acordă īncepānd cu luna următoare depunerii cererii.

(4) īncetarea dreptului se face īncepānd cu luna următoare celei īn care nu mai sunt īndeplinite conditiile de eligibilitate.

(5) Procedura de īnregistrare si solutionare a cererii de acordare a beneficiilor de asistentă socială se reglementează prin legi speciale.

Art. 19. - Autoritătile administratiei publice centrale si locale, precum si institutiile publice furnizează, fără plată, autoritătilor administratiei publice centrale sau locale care asigură beneficiile de asistentă socială, date si informatii din bazele de date detinute, gestionate sau administrate, necesare pentru realizarea verificărilor prevăzute la art. 17 alin. (3) si art. 18 alin. (2).

Art. 20. - (1) Plata beneficiilor sociale se poate efectua, īn functie de specificul acestora si optiunea titularului, prin mandat postal, īn cont bancar, īn tichete sociale sau altă formă de plată, conform legii. Modalitatea de acordare a tichetelor sociale se stabileste prin legile speciale.

(2) Plata beneficiilor de asistentă socială se efectuează īn luna curentă pentru luna anterioară, iar prima plată a acestora se efectuează īn termen de maximum 30 de zile de la stabilirea dreptului.

(3) īn cazul achitării drepturilor de beneficii de asistentă socială prin mandat postal sau īn cont bancar, ordonatorii principali de credite, ordonatorii secundari/tertiari de credite sau persoanele delegate să īndeplinească această atributie īncheie la nivel national, respectiv local, conventii cu furnizorul de servicii postale, cu respectarea prevederilor legale privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii.

Art. 21. - (1) Pentru achitarea drepturilor se stabileste un comision de transmitere.

(2) īn cazul achitării drepturilor īn cont bancar, comisionul prevăzut la alin. (1) nu poate fi mai mare de 0,1% din drepturile achitate si va fi stabilit prin negociere, īntre autoritătile administratiei publice centrale sau, după caz, locale si unitătile bancare.

(3) īn cazul achitării drepturilor prin mandat postal, comisionul prevăzut la alin. (1) se calculează prin aplicarea unui coeficient negociabil ce nu poate depăsi nivelul stabilit prin legea bugetară anuală.

(4) Conditiile de plată si fluxul financiar al plătilor se stabilesc prin Conventia īncheiată īntre părti.

 

SECTIUNEA a 4-a

Notiuni specifice sistemului de beneficii de asistentă socială

 

Art. 22. - (1) Prin familie se īntelege sotul si sotia sau sotul, sotia si copiii lor necăsătoriti, care au domiciliul ori resedinta comună īnscrisă īn actele de identitate si care gospodăresc īmpreună.

(2) Se consideră familie si fratii fără copii, care gospodăresc īmpreună si au domiciliul sau resedinta comună, separat de domiciliul ori resedinta părintilor.

(3) Se asimilează termenului familie, bărbatul si femeia necăsătoriti, cu copiii lor si ai fiecăruia dintre ei, care locuiesc si gospodăresc īmpreună, dacă aceasta se consemnează īn ancheta socială.

(4) Familia extinsă desemnează copilul, părintii si rudele acestuia pānă la gradul IV inclusiv.

(5) Termenul familie monoparentală desemnează familia formată din persoana singură si copilul/copiii aflati īn īntretinere si care locuiesc īmpreună cu aceasta.

(6) Prin persoană singură, se īntelege persoana care se află īn una dintre următoarele situatii:

a) este necăsătorită;

b) este văduvă;

c) este divortată;

d) al cărei sot/sotie este declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărāre judecătorească;

e) al cărei sot/sotie este arestat/arestată preventiv pe o perioadă mai mare de 30 de zile sau execută o pedeapsă privativă de libertate si nu participă la īntretinerea copiilor;

f) nu a īmplinit vārsta de 18 ani si se află īn una dintre situatiile prevăzute la lit. a)-e);

g) a fost numită tutore sau i s-au īncredintat ori dat īn plasament unul sau mai multi copii si se află īn una dintre situatiile prevăzute la lit. a)-e).

(7) Prin termenul copil se īntelege persoana care nu a īmplinit vārsta de 18 ani si nu a dobāndit capacitatea deplină de exercitiu, īn conditiile legii.

Art. 23. - (1) Reprezentantul familiei este membrul familiei care are capacitate deplină de exercitiu a drepturilor civile si care solicită, īn numele familiei, acordarea drepturilor la beneficii de asistentă socială. Reprezentantul familiei se stabileste de către soti sau, īn caz de neīntelegere īntre acestia, de către autoritatea tutelară.

(2) īn cazul familiei monoparentale, reprezentantul familiei este persoana singură.

(3) īn cazul persoanei singure care are copii īn īntretinere si nu a īmplinit vārsta de 18 ani, reprezentantul familiei este persoana singură, dacă are capacitate deplină de exercitiu sau, după caz, reprezentantul legal/ocrotitorul legal al acesteia.

(4) Reprezentantul legal este persoana desemnată, īn conditiile legii, să reprezinte interesul persoanei lipsite de capacitate deplină de exercitiu a drepturilor civile sau al persoanei lipsite de discernămānt.

(5) Reprezentantul legal al copilului este părintele sau persoana desemnată potrivit legii să exercite drepturile si să īndeplinească obligatiile părintesti fată de copil.

Art. 24. - (1) Prin locuinta de domiciliu sau resedintă se īntelege constructia aflată īn proprietate personală ori īnchiriată sau asupra căreia exercită un drept de folosintă īn conditiile legii, cu dependintele, dotările si utilitătile necesare, formată din una sau mai multe camere, care acoperă conditiile minimale de odihnă, preparare a hranei, educatie si igienă ale persoanei singure sau familiei, conform anexei nr. 1 la Legea locuintei nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Se asimilează locuintei de domiciliu sau resedintei si locuinta de necesitate, precum si locuinta socială, astfel cum sunt acestea definite potrivit prevederilor Legii nr. 114/1996 republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Prin locuintă cu conditii improprii se īntelege locuinta improvizată sau constructia cu destinatie de locuintă care nu īndeplineste cerintele minimale prevăzute la lit. A din anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(4) Prin persoană fără locuintă se īntelege persoana care nu are stabilit un domiciliu sau o resedintă, potrivit dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 97/2005 privind


evidenta, domiciliul, resedinta si actele de identitate ale cetătenilor romāni, republicată, nu detine o locuintă principală sau, după caz, o locuintă secundară.

Art. 25. - (1) Livretul de familie, astfel cum acesta este stabilit prin Hotărārea Guvernului nr. 495/1997 privind continutul, eliberarea si actualizarea livretului de familie, reprezintă documentul doveditor privind componenta familiei īn vederea acordării beneficiilor sociale.

(2) Livretul de familie se eliberează si se actualizează īn conditiile prevăzute de Hotărārea Guvernului nr. 495/1997.

Art. 26. - (1) Titularul beneficiilor de asistentă socială este persoana īndreptătită sau, după caz, reprezentantul familiei.

(2) Pentru beneficiile de asistentă socială care au caracter familial, beneficiarul este familia.

(3) Pentru beneficiile de asistentă socială care au caracter individual, beneficiarul este persoana īndreptătită.

 

CAPITOLUL III

Sistemul de servicii sociale

 

SECTIUNEA 1

Definirea si clasificarea serviciilor sociale

 

Art. 27. - (1) Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul de activităti realizate pentru a răspunde nevoilor sociale, precum si celor speciale, individuale, familiale sau de grup, īn vederea depăsirii situatiilor de dificultate, prevenirii si combaterii riscului de excluziune socială, promovării incluziunii sociale si cresterii calitătii vietii.

(2) Serviciile sociale sunt servicii de interes general si se organizează īn forme/structuri diverse, īn functie de specificul activitătii/activitătilor derulate si de nevoile particulare ale fiecărei categorii de beneficiari.

Art. 28. - (1) Serviciile sociale au caracter proactiv si presupun o abordare integrată a nevoilor persoanei, īn relatie cu situatia socioeconomică, starea de sănătate, nivelul de educatie si mediul social de viată al acesteia.

(2) Pornind de la nevoile fiecărei persoane, serviciile sociale pot avea o adresabilitate mai largă, la nivel de grup sau comunitate.

(3) Pentru realizarea unor actiuni sociale coerente, unitare si eficiente īn beneficiul persoanei, serviciile sociale se pot organiza si acorda īn sistem integrat cu serviciile de ocupare, de sănătate, de educatie, precum si cu alte servicii sociale de interes general, după caz.

Art. 29. - Clasificarea serviciilor sociale are la bază următoarele criterii:

a) scopul serviciului;

b) categoriile de beneficiari cărora li se adresează;

c) regimul de asistare, respectiv regimul rezidential sau nerezidential;

d) locul de acordare;

e) regimul juridic al furnizorului de servicii sociale;

f) regimul de acordare.

Art. 30. - (1) După scopul lor, serviciile sociale pot fi clasificate īn: servicii de asistentă si suport pentru asigurarea nevoilor de bază ale persoanei, servicii de īngrijire personală, de recuperare/reabilitare, de insertie/reinsertie socială etc.

(2) După categoriile de beneficiari, serviciile sociale pot fi clasificate īn servicii sociale destinate copilului si/sau familiei, persoanelor cu dizabilităti, persoanelor vārstnice, victimelor violentei īn familie, persoanelor fără adăpost, persoanelor cu diferite adictii, respectiv consum de alcool, droguri, alte substante toxice, internet, jocuri de noroc etc, victimelor traficului de persoane, persoanelor private de libertate, persoanelor sanctionate cu măsură educativă sau pedeapsă neprivativă de libertate aflate īn supravegherea serviciilor de probatiune, persoanelor cu afectiuni psihice, persoanelor din comunităti izolate, somerilor de lungă durată, precum si servicii sociale de suport pentru apartinătorii beneficiarilor.

(3) După regimul de asistare, serviciile sociale se clasifică īn:

a) servicii cu cazare, pe perioadă determinată sau nedeterminată: centre rezidentiale, locuinte protejate, adăposturi de noapte etc;

b) servicii fără cazare: centre de zi, centre si/sau unităti de īngrijire la domiciliu, cantine sociale, servicii mobile de acordare a hranei, ambulanta socială etc.

(4) După locul de acordare, serviciile sociale se asigură:

a) la domiciliul beneficiarului;

b) īn centre de zi;

c) īn centre rezidentiale;

d) la domiciliul persoanei care acordă serviciul;

e) īn comunitate.

(5) După regimul juridic al furnizorului, serviciile sociale pot fi organizate ca structuri publice sau private.

(6) După regimul de acordare serviciile se acordă īn regim normal si regim special:

a) servicii acordate īn regim de accesare, contractare si documentare uzuale;

b) servicii acordate īn regim special cu eligibilitate si accesibilitate extinsă, care vizează măsurile preventive care se oferă īn regim de birocratie redusă si un set de servicii sociale, care vor fi accesate de beneficiari doar īn conditiile păstrării anonimatului, respectiv de persoane dependente de droguri, alcool, prostituate, victimele violentei īn familie etc. Serviciile acordate īn regim special pot fi furnizate fără a īncheia contract cu beneficiarii;

c) categoria serviciilor acordate īn regim special este reglementată prin lege specială.

Art. 31. - (1) Serviciile de īngrijire personală se adresează persoanelor dependente care, ca urmare a pierderii autonomiei functionale din cauze fizice, psihice sau mintale, necesită ajutor semnificativ pentru a realiza activitătile uzuale ale vietii de zi cu zi.

(2) Situatia de dependentă este o consecintă a bolii, traumei si dizabilitătii si poate fi exacerbată de absenta relatiilor sociale si a resurselor economice adecvate.

Art. 32. - (1) Ajutorul acordat pentru īndeplinirea activitătilor uzuale ale vietii zilnice priveste două categorii de activităti:

a) activităti de bază ale vietii zilnice, īn principal: asigurarea igienei corporale, īmbrăcare si dezbrăcare, hrănire si hidratare, asigurarea igienei eliminărilor, transfer si mobilizare, deplasare īn interior, comunicare;

b) activităti instrumentale ale vietii zilnice, īn principal: prepararea hranei, efectuarea de cumpărături, activităti de menaj si spălătorie, facilitarea deplasării īn exterior si īnsotire, activităti de administrare si gestionare a bunurilor, acompaniere si socializare.

(2) īngrijirea persoanei care necesită pe o perioadă mai lungă de 60 de zile ajutor pentru īndeplinirea activitătilor de bază si instrumentale ale vietii zilnice este definită ca īngrijire de lungă durată.

(3) īngrijirea de lungă durată se asigură la domiciliu, īn centre rezidentiale, īn centre de zi, la domiciliul persoanei care acordă serviciul si īn comunitate.

Art. 33. - (1) Serviciile de īngrijire personală se pot organiza si acorda integrat cu alte servicii, cum ar fi:

a) servicii de īngrijire medicală;

b) servicii de reabilitare si adaptare a ambientului: mici amenajări, reparatii si altele asemenea;

c) alte servicii de recuperare/reabilitare: kinetoterapie, fizioterapie, gimnastică medicală, terapie ocupatională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie podologie si altele asemenea.

(2) Serviciile de īngrijire personală pot fi acompaniate de servicii de consiliere socială, juridică si de informare.

Art. 34. - Categoriile si tipurile de servicii sociale, activitătile si functiile aferente fiecărui tip de serviciu, precum si regulamentele-cadru de organizare si functionare se stabilesc prin Nomenclatorul serviciilor sociale, aprobat prin hotărāre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.

 

SECTIUNEA a 2-a

Beneficiarii si furnizorii de servicii sociale

 

Art. 35. - (1) Beneficiază de servicii sociale persoanele si familiile aflate īn situatii de dificultate, cu respectarea conditiilor prevăzute la art. 4.

(2) Grupurile si comunitătile aflate īn situatii de dificultate beneficiază de servicii sociale, īn cadrul programelor de actiune comunitară destinate prevenirii si combaterii riscului de marginalizare si excluziune socială, aprobate prin hotărāri ale consiliilor judetene/locale.

Art. 36. - (1) Orice persoană dependentă are dreptul la servicii de īngrijire personală, acordate īn functie de nevoile individuale de ajutor, situatia familială, socioeconomică si mediul personal de viată.

(2) Beneficiarii serviciilor de īngrijire personală sunt persoanele vārstnice, persoanele cu dizabilităti si bolnavii cronici.

Art. 37. - (1) Furnizorii de servicii sociale sunt persoane fizice sau juridice, de drept public ori privat.

(2) Furnizori publici de servicii sociale pot fi:

a) structurile specializate din cadrul/subordinea autoritătilor administratiei publice locale si autoritătile executive din unitătile administrativ-teritoriale organizate la nivel de comună, oras, municipiu si sectoare ale municipiului Bucuresti;

b) autoritătile administratiei publice centrale ori alte institutii aflate īn subordinea sau coordonarea acestora care au stabilite prin lege atributii privind acordarea de servicii sociale pentru anumite categorii de beneficiari;

c) unitătile sanitare, unitătile de īnvătămānt si alte institutii publice care dezvoltă, la nivel comunitar, servicii sociale integrate.

(3) Furnizori privati de servicii sociale pot fi:

a) organizatiile neguvernamentale, respectiv asociatiile si fundatiile;

b) cultele recunoscute de lege;

c) persoanele fizice autorizate īn conditiile legii;

d) filialele si sucursalele asociatiilor si fundatiilor internationale recunoscute īn conformitate cu legislatia īn vigoare;

e) operatorii economici, īn conditii speciale, prevăzute de lege.

Art. 38. - (1) Pentru a acorda servicii sociale pe teritoriul Romāniei, furnizorii de servicii sociale, indiferent de forma lor juridică, trebuie acreditati īn conditiile legii.

(2) Serviciile sociale pot functiona pe teritoriul Romāniei numai dacă sunt acreditate īn conditiile legii.

(3) Acreditarea furnizorilor, precum si a serviciilor sociale acordate de acestia se reglementează prin lege specială.

 

SECTIUNEA a 3-a

Organizarea si administrarea serviciilor sociale

 

Art. 39. - Responsabilitatea dezvoltării, administrării si acordării serviciilor sociale este partajată astfel:

a) elaborarea politicilor publice, programelor si strategiilor nationale īn domeniu, reglementarea, coordonarea si controlul aplicării lor, precum si evaluarea si monitorizarea calitătii serviciilor sociale - īn responsabilitatea autoritătilor administratiei publice centrale;

b) organizarea, administrarea si acordarea serviciilor sociale - īn responsabilitatea autoritătilor administratiei publice locale, atributii ce pot fi externalizate către sectorul neguvernamental, institutiile de cult, alte persoane fizice si juridice de drept public sau privat, īn conditiile legii;

c) finantarea serviciilor sociale, īn conditiile legii - din bugetul local, din contributia beneficiarului si/sau, după caz, a familiei acestuia, bugetul de stat, precum si din alte surse.

Art. 40. - (1) Serviciile sociale se organizează si se acordă la nivelul comunitătii.

(2) Serviciile sociale au la bază identificarea si evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup si elaborarea planurilor de interventie pentru prevenirea, combaterea si solutionarea situatiilor de dificultate.

(3) Furnizorii de servicii sociale asigură activitătile prevăzute la alin. (2) prin asistentii sociali angajati īn structurile proprii sau, īn lipsa acestora, pot achizitiona serviciile acordate de asistentii sociali īnregistrati cu cabinete individuale sau societăti civile profesionale de asistentă socială.

(4) īn situatia īn care, din cauze obiective, nu se pot angaja asistenti sociali sau achizitiona serviciile acestora, furnizorii de servicii sociale pot angaja lucrători sociali pentru realizarea activitătilor de identificare si, după caz, de evaluare a nevoilor persoanelor care solicită acordarea de beneficii de asistentă socială si servicii sociale.

Art. 41. - (1) Serviciile sociale acordate si administrate de către autoritătile administratiei publice locale se īnfiintează prin hotărāre a consiliului local si pot fi organizate ca structuri cu sau fără personalitate juridică.

(2) Structurile publice cu personalitate juridică sunt organizate ca institutii de asistentă socială conduse de un director, sprijinit de un consiliu consultativ compus din reprezentanti ai beneficiarilor si ai partenerilor sociali din unitatea administrativ-teritorială respectivă.

(3) Structurile publice fără personalitate juridică se organizează ca unităti de asistentă socială īn cadrul aparatului de specialitate al primarului, precum si īn cadrul serviciului public de asistentă socială din subordinea consiliilor judetene, consiliilor locale ale municipiilor si oraselor, consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti si Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

(4) īn scopul realizării unui management eficient, īn cazul unitătilor de asistentă socială, responsabilitatea privind coordonarea si administrarea resurselor umane si materiale aferente serviciului respectiv poate fi delegată sefului unitătii.

(5) Institutiile si unitătile de asistentă socială functionează sub denumiri diverse, cum ar fi: centre de zi sau rezidentiale, locuinte protejate si unităti protejate, complexuri multifunctionale sau complexuri de servicii, cantine sociale, servicii mobile de distributie a hranei etc.

Art. 42. - (1) Serviciile sociale īnfiintate de furnizorii publici si privati se organizează la nivel teritorial astfel:

a) servicii sociale de interes local, adresate beneficiarilor care trăiesc si locuiesc pe raza teritorială a comunei, orasului, municipiului, respectiv a sectoarelor municipiului Bucuresti;

b) servicii sociale de interes judetean, adresate beneficiarilor care trăiesc si locuiesc pe raza teritorială a judetului.

(2) Serviciile sociale pot deservi beneficiari din mai multe judete, caz īn care īnfiintarea, organizarea si finantarea acestora au la bază un contract de parteneriat care se aprobă prin hotărāri ale consiliilor judetene sau locale partenere.

(3) Prevederile alin. (2) se aplică īn mod corespunzător si īn cazul serviciilor sociale de interes local care se adresează


beneficiarilor din mai multe comune, orase si municipii din cadrul aceluiasi judet ori sectoare ale municipiului Bucuresti, iar contractele de parteneriat se aprobă prin hotărārile consiliilor locale partenere.

(4) īn scopul dezvoltării serviciilor sociale, autoritătile administratiei publice locale pot īncheia contracte de parteneriat public-privat, īn conditiile Legii parteneriatului public-privat nr. 178/2010, cu modificările si completările ulterioare.

(5) Autoritătile administratiei publice locale vor asigura informarea beneficiarilor cu privire la serviciile oferite de furnizorii privati de servicii sociale.

Art. 43. - (1) Serviciile sociale īnfiintate de furnizorii de servicii sociale, publici sau privati, se organizează la nivel teritorial īn conditiile prevăzute la art. 42 alin. (1), cu respectarea prevederilor Nomenclatorului serviciilor sociale, precum si a standardelor de calitate, regulilor generale de normare minimă de personal care stau la baza stabilirii standardelor de cost, reglementate de legislatia specială.

(2) La nivel national se organizează un sistem de evidentă a serviciilor sociale care cuprinde datele si informatiile referitoare la serviciile sociale.

(3) Modalitatea de organizare, administrare si functionare a sistemului de evidentă prevăzut la alin. (2) se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale.

 

SECTIUNEA a 4-a

Procesul de acordare a serviciilor sociale

 

Art. 44. - (1) Serviciile sociale se acordă la solicitarea persoanei, după caz, a reprezentantului său legal, precum si din oficiu.

(2) Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale se adresează serviciului public de asistentă socială organizat īn subordinea autoritătilor administratiei publice locale.

(3) Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale poate fi adresată si direct unui furnizor privat de servicii sociale, situatie īn care, dacă se īncheie un contract de prestări servicii cu persoana solicitantă, furnizorul are obligatia de a informa, īn scris, autoritatea administrativ-teritorială pe a cărei rază teritorială īsi are domiciliul sau resedinta beneficiarul serviciului respectiv.

Art. 45. - (1) Acordarea serviciilor sociale se realizează īn baza unui contract, īncheiat īntre furnizorul de servicii sociale si beneficiar, īn care se stipulează serviciile acordate, drepturile si obligatiile părtilor, precum si conditiile de finantare.

(2) Modelul contractului prevăzut la alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale.

Art. 46. - Procesul de acordare a serviciilor sociale are următoarele etape obligatorii:

a) evaluarea initială;

b) elaborarea planului de interventie;

c) evaluarea complexă;

d) elaborarea planului individualizat de asistentă si īngrijire;

e) implementarea măsurilor prevăzute īn planul de interventie si īn planul individualizat;

f) monitorizarea si evaluarea acordării serviciilor.

Art. 47. - (1) Evaluarea initială si planul de interventie sunt realizate de asistentul social sau, īn lipsa acestuia, de personalul cu competente īn domeniul asistentei sociale din cadrul serviciului public de asistentă socială din subordinea autoritătilor administratiei publice locale.

(2) Evaluarea initială are drept scop identificarea nevoilor individuale si familiale, īn baza cărora este elaborat planul de interventie.

(3) Planul de interventie realizat īn conditiile alin. (2) se adresează persoanei si, după caz, familiei acesteia si cuprinde măsurile de asistentă socială, respectiv serviciile recomandate pentru solutionarea situatiilor de nevoie sau risc social identificate, precum si beneficiile de asistentă socială la care persoana are dreptul.

(4) īn cadrul procesului de evaluare initială, persoana primeste gratuit informatiile referitoare la riscurile sociale si drepturile de protectie socială de care poate beneficia, precum si, după caz, consilierea necesară īn vederea depăsirii situatiilor de dificultate.

(5) Evaluarea initială poate avea īn vedere inclusiv realizarea diagnozei sociale la nivelul grupului si comunitătii si elaborarea planului de servicii comunitare.

Art. 48. - (1) īn conditiile īn care evaluarea initială evidentiază existenta unor nevoi speciale pentru a căror rezolvare se impune participarea unei echipe interdisciplinare si/sau implicarea altor institutii, se recomandă efectuarea evaluării complexe.

(2) Personalul de specialitate din cadrul echipelor interdisciplinare prevăzute la alin. (1), īn activitatea de evaluare desfăsurată, utilizează, de regulă, instrumente si tehnici standardizate, specifice domeniului propriu de activitate.

(3) Evaluarea complexă se efectuează īn cadrul structurilor de specialitate organizate conform prevederilor legilor speciale.

Art. 49. - (1) Evaluarea complexă a persoanelor cu dizabilităti si a persoanelor care si-au pierdut total sau cel putin jumătate din capacitatea de muncă si a persoanelor vārstnice prevăzută la art. 48 are drept scop identificarea detaliată a nevoilor persoanei si elaborarea unui program de suport strict individualizat care contine ansamblul de măsuri si servicii sociale, de educatie, medicale, de recuperare si adaptare/readaptare necesare a fi acordate persoanei pentru facilitarea integrării/reintegrării sociale a acesteia.

(2) Procesul de evaluare complexă urmăreste, īn principal, următoarele aspecte:

a) evaluarea capacitătilor fizice, mentale si senzoriale pentru īncadrarea īn grade de dizabilitate, invaliditate sau dependentă, precum si stabilirea nivelului de afectare a autonomiei functionale cu privire la abilitătile de realizare a activitătilor uzuale ale vietii zilnice, a abilitătilor de īnvătare si de adaptare la o viată independentă, precum si a capacitătii de īndeplinire a cerintelor unei profesii/ocupatii;

b) evaluarea familiei privind capacitatea acesteia de a asigura conditiile necesare cresterii, īngrijirii si educării copilului, precum si de a realiza obligatiile de īntretinere ce īi revin, conform legii;

c) evaluarea mediului fizic si social īn care trăieste persoana si/sau familia;

d) evaluarea gradului de insertie sau integrare socială;

e) evaluarea potentialului persoanei de a se implica īn actiunile, programele si serviciile de sprijinire pentru depăsirea situatiilor de dificultate;

f) evaluarea perceptiei persoanei asupra propriilor nevoi, a vulnerabilitătii si consecintelor asupra sigurantei si securitătii personale.

Art. 50. - (1) Pe baza rezultatelor evaluării complexe se stabilesc măsurile de protectie specială, serviciile de īngrijire personală si drepturile la beneficii de asistentă socială sau alte prestatii de asigurări sociale, după caz.

(2) īn urma evaluării complexe se elaborează un plan individualizat de īngrijire si asistentă care, pentru a fi eficient si implementabil, trebuie să tină cont de aspecte privind:

a) motivatia persoanei sau a reprezentantului legal al acesteia de a solicita autoritătilor statului asistentă si īngrijire;

b) motivatia persoanei de a participa activ la programele, măsurile de interventie si serviciile sociale recomandate;

c) consecintele negative asupra persoanei īn cazul neacordării serviciilor sociale necesare;


d) perceptia proprie privind capacitatea functională, performantele si resursele;

e) capacitatea retelei informale constituite din persoanele prevăzute la art. 52 alin. (2) lit. b) de a acorda servicii sociale;

f) nevoile de suport ale personalului de asistentă si īngrijire formală si informală;

g) existenta serviciilor sociale īn comunitate, modul īn care acestea pot răspunde nevoilor persoanei, precum si posibilitatea de acces a beneficiarului la serviciul respectiv.

(3) Pe baza rezultatelor evaluării complexe, beneficiarului i se prezintă lista furnizorilor acreditati de servicii existenti, care pot acoperi total sau partial nevoile identificate. Beneficiarul are dreptul să aleagă īn mod liber dintre furnizorii de servicii acreditati.

Art. 51. - (1) Furnizarea serviciilor sociale se realizează īn baza planului individualizat de asistentă si īngrijire, elaborat de furnizorul de servicii sociale cu acordul si participarea beneficiarului.

(2) īn vederea monitorizării eficientei serviciilor sociale furnizate, precum si pentru stabilirea continuării interventiei sau scoaterii din evidentă a cazului, situatia beneficiarului se reevaluează periodic, īn conditiile prevăzute de legislatia specială.

Art. 52. - (1) īn cazul serviciilor de īngrijire personală la domiciliu, acordarea acestora se planifică si se programează īn vizite zilnice, săptămānale sau lunare, repartizate la intervale regulate.

(2) īngrijirea personală la domiciliu poate fi formală si informală:

a) īngrijirea formală se asigură de persoana calificată, certificată profesional, īn conditiile legii;

b) īngrijirea informală se asigură de membrii de familie, prieteni, vecini sau o altă persoană necalificată care īsi asumă responsabilitatea īngrijirii persoanei.

(3) Persoana dependentă care necesită asistentă si/sau supraveghere permanentă poate beneficia de īngrijire zilnică acordată la domiciliu, de īngrijitorul formal, pentru maximum 8 ore/zi, consecutive sau repartizate la intervale regulate pe parcursul zilei.

(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (3), īngrijirea personală acordată la domiciliu poate fi asigurată, pe o perioadă mai mare de 8 ore/zi, de īngrijitori informali calificati sau de īngrijitori formali, numai īn conditiile prevăzute expres de lege.

(5) Persoanele aflate īn situatia prevăzută la alin. (3), care solicită asistare īn centre rezidentiale, au prioritate īn cazul īn care nu au familie sau familia acestora nu le poate asigura īngrijirea necesară.

(6) Serviciile de īngrijire care presupun ajutor pentru īndeplinirea activitătilor instrumentale ale vietii zilnice sunt acordate de īngrijitori informali si voluntari si, numai īn lipsa acestora, de īngrijitori formali.

 

CAPITOLUL IV

Măsuri integrate de asistentă socială

 

SECTIUNEA 1

Prevenirea si combaterea sărăciei si riscului de excluziune socială

 

Art. 53. - (1) Măsurile de prevenire si combatere a sărăciei si riscului de excluziune socială se īnscriu īn cadrul general de actiuni multidimensionale ale procesului de incluziune socială prin care se asigură oportunitătile si resursele necesare pentru participarea persoanelor vulnerabile īn mod deplin la viata economică, socială si culturală a societătii, precum si la

procesul de luare a deciziilor care privesc viata si accesul lor ia drepturile fundamentale.

(2) Pentru prevenirea si combaterea sărăciei si a riscului de excluziune socială, prin politicile publice initiate, statul:

a) asigură accesul persoanelor vulnerabile la unele drepturi fundamentale, cum ar fi: dreptul la locuintă, la asistentă socială si medicală, la educatie si la loc de muncă;

b) instituie măsuri de sprijin conform nevoilor particulare ale persoanelor, familiilor si grupurilor defavorizate.

(3) Armonizarea politicilor destinate cunoasterii, prevenirii si combaterii situatiilor care determină sărăcia si riscul de excluziune socială se realizează īn cadrul mecanismului national pentru promovarea incluziunii sociale, constituit conform legii, cu participarea autoritătilor administratiei publice centrale si locale si a reprezentantilor organizatiilor societătii civile.

(4) īn cadrul actiunilor multidimensionale ale procesului de incluziune socială se īnscriu si activitătile din domeniul economiei sociale, orientate spre generarea sau asigurarea de locuri de muncă pentru persoanele prevăzute la alin. (1). Organizarea si functionarea sectorului economiei sociale se reglementează prin lege specială.

Art. 54. - (1) Persoanele singure si familiile care nu dispun de resursele necesare pentru satisfacerea unui nivel de trai minimal au dreptul la beneficii de asistentă socială si servicii sociale, acordate īn functie de nevoile identificate ale fiecărei persoane sau familii.

(2) Nivelul de trai minimal reprezintă limita exprimată īn lei care asigură nevoile de bază cum ar fi: hrană, īmbrăcăminte, igienă personală, mentinerea si salubrizarea locuintei si se calculează īn raport cu pragul sărăciei conform metodologiei utilizate la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene.

Art. 55. - (1) Beneficiile de asistentă socială pentru prevenirea si combaterea sărăciei si riscului de excluziune socială sunt destinate asigurării mijloacelor financiare minime necesare traiului zilnic, precum si suplimentării veniturilor sau mijloacelor persoanei ori familiei aflate īn situatia prevăzută la art. 54 alin. (1) si se bazează pe testarea mijloacelor de trai.

(2) Beneficiile de asistentă socială acordate pentru prevenirea si combaterea sărăciei si riscului de excluziune socială sunt cele prevăzute la art. 11.

(3) Principala formă de sprijin pentru prevenirea si combaterea sărăciei si riscului de excluziune socială este venitul minim de insertie acordat din bugetul de stat ca diferentă īntre nivelurile prevăzute prin lege specială si venitul net al familiei sau al persoanei singure realizat ori obtinut īntr-o anumită perioadă de timp, īn scopul garantării unui venit minim fiecărei persoane din Romānia.

Art. 56. - (1) Principalele categorii de servicii sociale avānd drept scop exclusiv prevenirea si combaterea sărăciei si riscului de excluziune socială sunt adresate persoanelor si familiilor fără venituri sau cu venituri reduse, persoanelor fără adăpost, victimelor traficului de persoane, precum si persoanelor private de libertate.

(2) Familiile si persoanele singure fără venituri sau cu venituri reduse pot beneficia de o gamă diversificată de servicii sociale adaptate nevoilor individuale, cum ar fi servicii de consiliere si informare, servicii de insertie/reinsertie socială, servicii de reabilitare si altele asemenea.

Art. 57. - Serviciile sociale adresate persoanelor fără adăpost au drept scop asigurarea de găzduire pe perioadă determinată, asociată cu acordarea unor servicii de consiliere si de reinsertie sau reintegrare socială, īn concordantă cu nevoile individuale identificate.

Art. 58. - (1) Autoritătile administratiei publice locale au responsabilitatea īnfiintării, organizării si administrării serviciilor sociale pentru persoanele fără adăpost.


(2) Pentru copiii străzii, pentru persoanele vārstnice singure sau fără copii si persoanele cu dizabilităti care trăiesc īn stradă, autoritătile administratiei publice locale au obligatia de a īnfiinta pe raza lor teritorială servicii sociale adecvate si adaptate nevoilor acestora.

(3) Pentru persoanele care trăiesc īn stradă, autoritătile administratiei publice locale au obligatia de a organiza adăposturi de urgentă pe timp de iarnă.

Art. 59. - (1) Serviciile sociale adresate persoanelor care trăiesc īn stradă pot fi organizate ca:

a) echipe mobile de interventie īn stradă sau servicii de tip ambulantă socială;

b) adăposturi de noapte;

c) centre rezidentiale cu găzduire pe perioadă determinată. (2) īn scopul prevenirii si combaterii riscului ca tinerii care

părăsesc sistemul de protectie a copilului să devină persoane fără adăpost, precum si pentru promovarea integrării sociale a acestora, autoritătile locale pot īnfiinta centre multifunctionale care asigură conditii de locuit si de gospodărire pe perioadă determinată.

Art. 60. - (1) Pentru persoanele care trăiesc īn stradă serviciile sociale se acordă gratuit sau, după caz, contra unei contributii modice din partea beneficiarului.

(2) Calculul si nivelul contributiei beneficiarului, prevăzute la alin. (1), se stabilesc de către furnizorul public sau privat care administrează serviciile.

Art. 61. - (1) Persoanele fără venituri sau cu venituri reduse beneficiază de masă acordată de cantine sociale.

(2) Cantinele sociale sunt unităti publice de asistentă socială, cu sau fără personalitate juridică, īnfiintate, organizate si administrate de autoritătile administratiei publice locale, precum si de furnizori de servicii sociale privati.

(3) Cantinele sociale acordă masă caldă si rece, gratuit sau contra cost, īn conditiile prevăzute de lege.

Art. 62. - (1) Victimele traficului de persoane beneficiază de servicii sociale acordate pentru facilitarea reintegrării/ reinsertiei sociale a acestora.

(2) Serviciile sociale acordate victimelor traficului de persoane sunt acordate īn sistem integrat cu alte măsuri de protectie prevăzute de legislatia specială si sunt gratuite.

Art. 63. - Serviciile sociale destinate victimelor traficului de persoane pot fi:

a) centrele rezidentiale cu găzduire pe perioadă determinată care asigură asistentă, īngrijire si protectie;

b) centre de zi care asigură īn principal informare, consiliere, sprijin emotional si social īn scopul reabilitării si reintegrării sociale;

c) servicii acordate īn comunitate care constau īn servicii de asistentă socială, suport emotional, consiliere psihologică, consiliere juridică, orientare profesională, reinsertie socială etc.

Art. 64. - (1) Persoanele private de libertate, aflate īn custodia sistemului penitenciar, īn vederea asigurării reintegrării lor sociale beneficiază gratuit de servicii sociale de consiliere educatională, socială si psihologică, acordate la nivelul asezămintelor de detinere, īn sistem integrat cu activitătile si programele educative, psihologice si de asistentă socială, de instruire scolară si formare profesională desfăsurate īn cadrul acestora.

(2) Furnizarea serviciilor de educatie, consiliere psihologică si asistentă socială īn cadrul asezămintelor de detinere se realizează de către personalul specializat al acestora, cu participarea consilierilor de probatiune ori a furnizorilor publici sau privati de servicii sociale.

(3) Pe perioada detentiei, persoana privată de libertate poate beneficia si de consiliere privind accesarea serviciilor sociale existente īn comunitatea īn care aceasta īsi va avea domiciliul sau resedinta după eliberare.

 

SECTIUNEA a 2-a

Asistenta socială a copilului si a familiei

 

Art. 65. - (1) Copilul are dreptul la protectie si asistentă īn realizarea si exercitarea deplină a drepturilor lui, īn conditiile legii.

(2) Asigurarea cresterii si dezvoltării copilului se află īn responsabilitatea părintilor.

(3) Exercitarea drepturilor si īndeplinirea obligatiilor părintesti trebuie să asigure bunăstarea materială si spirituală a copilului, īn special prin īngrijirea si mentinerea relatiilor personale cu acesta, prin asigurarea cresterii, educării si īntretinerii sale.

(4) Părintii copilului au dreptul să primească asistenta de specialitate īn vederea īngrijirii, cresterii si educării acestuia, precum si să fie informati asupra drepturilor si obligatiilor lor.

Art. 66. - (1) Statul asigură protectia copilului si garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de autoritătile/institutiile publice cu atributii īn domeniu.

(2) Copilul are dreptul să fie crescut alături de părintii săi īn conditii care să-i permită dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală si socială.

(3) Copilul are dreptul de a beneficia de măsuri de asistentă socială, īn functie de situatia sa personală si de situatia socio-economică a familiei sau a persoanelor īn īntretinerea cărora se află.

(4) Pentru realizarea obligatiilor ce le revin fată de copil, autoritătile administratiei publice centrale si locale sustin familia prin acordarea de beneficii de asistentă socială, precum si prin asigurarea de servicii sociale.

(5) Principiul interesului superior al copilului va prevala īn toate demersurile si deciziile care privesc copiii, īntreprinse de stat, precum si de orice persoană fizică sau juridică, publică ori privată.

(6) īn situatia īn care părintele/reprezentantul legal se foloseste de copil pentru a apela la mila publicului, cerānd ajutor financiar sau material, precum si īn situatia īn care copilul a fost victima abuzului/neglijării/exploatării/traficului exercitat de părinte/reprezentant legal, serviciul public de asistentă socială organizat īn subordinea consiliului judetean/consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti initiază, īn momentul constatării faptei, demersurile necesare instituirii măsurilor de protectie specială prevăzute de lege.

Art. 67. - Măsurile de asistentă socială pentru familie nu sunt acordate pentru compensarea sarcinilor specifice acesteia, ci ca forme de sprijin destinate, īn principal, mentinerii copilului īn familie si depăsirii unei situatii de dificultate, reconcilierii vietii de familie cu viata profesională, īncurajării ocupării pe piata muncii.

Art. 68. - (1) Beneficiile de asistentă socială īn bani destinate copilului si familiei pot fi acordate sub formă de alocatii, indemnizatii, stimulente financiare, facilităti fiscale si alte facilităti de natură financiară, īn conditiile legii.

(2) Alocatiile, indemnizatiile si stimulentele cuprind:

a) alocatii pentru copii destinate copilului din familie si copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părintilor, cum ar fi: alocatia de stat, alocatia de plasament si alte alocatii acordate īn conditiile legii;

b) alocatii, indemnizatii si stimulente pentru familie, acordate īn raport cu veniturile familiei si cu numărul de copii aflati īn īntretinere cum ar fi: indemnizatia pentru cresterea copilului, stimulentul de insertie, alte alocatii familiale si indemnizatii.

Art. 69. - Copilul si familia beneficiază de servicii sociale diversificate, adaptate nevoilor si situatiilor de dificultate identificate.


Art. 70. - (1) Orice copil lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părintilor săi are dreptul la protectie alternativă care constă īn instituirea tutelei, măsuri de protectie specială si adoptie.

(2) Protectia specială constă īn instituirea măsurii plasamentului si acordarea de servicii sociale destinate īngrijirii si dezvoltării copilului pānă la dobāndirea capacitătii depline de exercitiu a acestuia, acompaniate de beneficiile de asistentă socială prevăzute de lege.

(3) Deciziile de separare a copilului de părintii săi sau de limitare a exercitiului drepturilor părintesti sunt precedate obligatoriu de servicii sociale de informare si consiliere, de terapie si mediere adresate părintilor.

(4) Tinerii care au beneficiat de măsuri de protectie specială si nu au posibilitatea revenirii īn familie, aflati īn situatii de risc de excluziune socială pot beneficia, la cerere, de continuarea acordării unor măsuri de protectie specială pe o perioadă determinată, īn conditiile prevăzute de legislatia specială.

(5) Măsurile de protectie specială a copilului se stabilesc prin planul individualizat de protectie, īntocmit, aplicat si monitorizat de către autoritătile/institutiile abilitate de lege.

Art. 71. - (1) Copilul cu dizabilităti are dreptul la măsuri de suport si de īngrijire, adaptate nevoilor sale.

(2) Copilul cu dizabilităti si părintii acestuia, precum si persoanele cărora Ie-a fost dat īn plasament sau tutelă, beneficiază de servicii sociale destinate facilitării accesului efectiv si fără discriminare al copilului cu dizabilităti la educatie, formare profesională, asistentă medicală, recuperare, pregătire īn vederea ocupării unui loc de muncă, la activităti recreative, precum si la orice alte activităti apte să le permită deplina integrare socială si dezvoltare personală.

(3) Copilul cu dizabilităti are dreptul la servicii de īngrijire personală, stabilite īn baza evaluării socio-psiho-medicale si a nevoilor individuale de ajutor pentru realizarea activitătilor uzuale ale vietii zilnice.

(4) Copilul cu dizabilităti pentru care s-a instituit măsura tutelei ori a plasamentului la o familie sau persoană, dacă la īmplinirea vārstei de 18 ani nu urmează o formă de īnvătămānt ori pregătire profesională, īn conditiile legii, poate rămāne īn grija acestora pe o perioadă de īncă 3 ani.

(5) Măsura prevăzută la alin. (4) se aplică la solicitarea tānărului cu dizabilităti si cu acordul familiei sau persoanei la care a fost dat īn plasament ori īn tutelă.

Art. 72. - (1) Copilul care săvārseste fapte penale si nu răspunde penal beneficiază de măsuri de protectie specială, respectiv plasament si supraveghere specializată, precum si de servicii sociale destinate sprijinirii acestuia īn procesul de reintegrare socială.

(2) Pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvārseste fapte penale si nu răspunde penal, familia acestuia beneficiază de servicii sociale de consiliere si suport pentru facilitarea īndeplinirii obligatiilor prevăzute de lege pe perioada de supraveghere specializată.

Art. 73. - (1) Serviciile sociale din domeniul protectiei copilului si familiei au ca principal obiectiv suportul acordat pentru asigurarea īngrijirii, cresterii, formării, dezvoltării si educării copilului īn cadrul familiei.

(2) Principalele categorii de servicii sociale sunt:

a) servicii de prevenire a separării copilului de familie;

b) servicii de reconciliere a vietii de familie cu viata profesională;

c) servicii pentru copilul lipsit temporar sau definitiv de părintii săi;

d) servicii de sprijin pentru familiile aflate īn situatii de dificultate.

(3) Serviciile sociale prevăzute la alin. (2) pot fi acordate īn institutii/unităti de asistentă socială, respectiv īn centre de zi, centre rezidentiale, precum si la domiciliul familiei, la domiciliul persoanei care acordă īngrijire copilului sau īn comunitate.

Art. 74. - (1) Furnizarea serviciilor sociale pentru copiii aflati īn sistemul de protectie specială este gratuită.

(2) īn cazul serviciilor sociale prevăzute la art. 73 alin. (2) lit. b) si d), precum si al altor servicii sociale destinate copilului din familie, stabilite prin legea specială, părintii suportă o parte din cheltuielile aferente acestora, achitānd o contributie stabilită īn functie de nivelul costului serviciului pe beneficiar si de nivelul veniturilor pe membru de familie. Cuantumul contributiei, serviciile oferite, obligatiile si drepturile părtilor sunt īnscrise īn contractul de furnizare de servicii, īncheiat īntre furnizor si părinte/reprezentantul legal al copilului.

Art. 75. - (1) Prevenirea si combaterea violentei īn familie constituie o componentă a politicilor de protectie si asistentă a familiei.

(2) Serviciile sociale destinate victimelor violentei īn familie sunt acordate īn sistem integrat cu celelalte măsuri de protectie legală, de asigurare a sănătătii, de prevenire, identificare si sanctionare a faptelor de violentă īn familie, prevăzute de legislatia specială īn domeniu.

Art. 76. - (1) Autoritătile administratiei publice locale au responsabilitatea īnfiintării, organizării, administrării si furnizării serviciilor sociale destinate prevenirii si combaterii violentei īn familie.

(2) Pentru asigurarea unor servicii sociale eficiente, autoritătile administratiei publice locale colaborează cu alte institutii si autorităti cu competente īn acest domeniu, precum politia, comandamentele de jandarmi judetene, serviciile deconcentrate ale Ministerului Sănătătii, institutiile de īnvătămānt, serviciile de medicină legală etc, īn conditiile legii.

(3) Serviciile sociale dezvoltate īn domeniul prevenirii violentei īn familie se adresează cu prioritate victimelor, dar si agresorilor acestora.

Art. 77. - (1) Serviciile sociale destinate prevenirii si combaterii violentei īn familie pot fi organizate īn centre de zi si rezidentiale, cu sau fără personalitate juridică, de interes local ori judetean.

(2) Principalele categorii de servicii sociale organizate īn centre rezidentiale cu găzduire pe perioadă determinată sunt:

a) centre de primire īn regim de urgentă a victimelor violentei īn familie;

b) centre de recuperare pentru victimele violentei īn familie;

c) locuinte protejate.

(3) Principalele categorii de servicii sociale organizate īn centre de zi sunt:

a) centre de consiliere pentru prevenirea si combaterea violentei īn familie;

b) centre pentru servicii de informare si sensibilizare a populatiei.

Art. 78. - Serviciile sociale destinate agresorilor prevăzuti la art. 76 alin. (3) sunt organizate īn centre de zi care au drept obiectiv reabilitarea si reinsertia socială a acestora, prin asigurarea unor măsuri de educatie, consiliere si mediere familială.

 

SECTIUNEA a 3-a

Asistenta socială a persoanelor cu dizabilităti

 

Art. 79. - (1) Promovarea si respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităti reprezintă o obligatie pentru autoritătile statului, pentru toate persoanele juridice de drept public si privat, precum si pentru toti cetătenii din Romānia.

(2) Statul, prin autoritătile administratiei publice centrale si locale, are obligatia de a asigura măsurile specifice de protectie si de asistentă socială, īn conformitate cu nevoile particulare ale persoanelor cu dizabilităti, precum si īn functie de situatia familială si socio-economică a acestora.


(3) Īn baza principiului asigurării de oportunităti egale, autoritătile publice competente au obligatia să asigure toate măsurile necesare destinate persoanelor cu dizabilităti īn scopul:

a) accesului nemijlocit si neīngrădit la educatie, sănătate, ocupare, justitie, precum si la toate tipurile de servicii publice de interes general si servicii sociale;

b) facilitării participării active la viata comunitătii din care face parte persoana si a societătii īn general.

(4) O componentă prioritară a protectiei persoanelor cu dizabilităti priveste asigurarea si facilitarea accesului la programe de abilitare/reabilitare, dispozitive medicale destinate recuperării unor deficiente organice sau functionale, precum si la echipamente tehnice asistive care să faciliteze viata de zi cu zi a persoanelor cu dizabilităti, activitătile lor de studiu si cele profesionale.

Art. 80. - (1) Pentru protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităti, autoritătile publice au obligatia să includă nevoile speciale ale acestei categorii de persoane īn toate politicile publice, strategiile si programele de dezvoltare regională, judeteană sau locală, precum si īn programele guvernamentale.

(2) Autoritătile administratiei publice centrale si locale, precum si orice persoană juridică de drept public sau privat au obligatia de a asigura servicii de informare si documentare accesibile persoanelor cu dizabilităti.

Art. 81. - (1) Persoanele cu dizabilităti, īn functie de nivelul deficientei, gradul de afectare a functiilor si a structurilor organismului, factorii de mediu si personali, incapacitatea manifestată se īncadrează īn grade de dizabilitate, reglementate prin legile speciale.

(2) īn functie de gradul de dizabilitate, precum si, după caz, de dificultătile familiale si socio-economice, persoanele cu dizabilităti beneficiază de alocatii, indemnizatii si facilităti, precum si de alte forme de sprijin financiar si īn natură.

(3) Persoanele cu dizabilităti beneficiază de o alocatie lunară īn scopul sustinerii necesitătilor zilnice de viată, precum si de o indemnizatie de īngrijire īn vederea asigurării īngrijirii personale, acordate īn functie de gradul de dizabilitate si īn conditiile stabilite prin legile speciale.

(4) Pentru persoanele cu afectare gravă a capacitătii de muncă, alocatia prevăzută la alin. (3) se acordă doar īn functie de gradul de dizabilitate al acestora.

(5) Persoanele adulte, īn functie de gradul de dizabilitate, pot beneficia, īn conditiile legii, de facilităti fiscale si alte facilităti, precum si de credite a căror dobāndă se suportă din bugetul de stat pentru achizitionarea de autovehicule si pentru adaptarea locuintei conform nevoilor individuale.

Art. 82. - Persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, copii si adulti, au dreptul la o indemnizatie lunară de hrană destinată asigurării unei alimentatii corespunzătoare īn completarea tratamentului de specialitate cu medicamente antiretrovirale.

Art. 83. - (1) Persoana cu dizabilităti are dreptul, īn baza evaluării socio-psiho-medicale, la servicii sociale organizate si acordate īn conditiile legii.

(2) Serviciile sociale adresate persoanelor cu dizabilităti se acordă la domiciliu, īn centre rezidentiale sau īn centre de zi, proiectate si adaptate nevoilor individuale ale persoanei asistate.

Art. 84. - (1) Autoritătile administratiei publice locale au responsabilitatea organizării si finantării sau cofinantării serviciilor sociale adecvate nevoilor speciale de īngrijire, asistare, educare si formare, recuperare/reabilitare, insertie/reinsertie socială ale persoanelor cu dizabilităti, īn conformitate cu strategiile nationale, strategiile judetene si planurile anuale proprii de actiune.

(2) Autoritătile administratiei publice locale au obligatia de a monitoriza situatia tuturor persoanelor cu dizabilităti care au domiciliul sau resedinta pe aria lor teritorială si de a īntreprinde toate demersurile īn vederea facilitării reintegrării sociale a acestora īn comunitate si a insertiei pe piata muncii.

(3) īn vederea asigurării continuitătii măsurilor de protectie, de asistare si īngrijire, autoritătile administratiei publice locale instituie măsuri specifice de realizare a tranzitiei tānărului cu dizabilităti din sistemul de protectie a copilului īn sistemul de protectie a persoanelor adulte cu dizabilităti.

Art. 85. - (1) Evaluarea socio-psiho-medicală a persoanei cu dizabilităti īn vederea īncadrării īntr-un grad de dizabilitate si stabilirii nevoilor de īngrijire personală se realizează de personal de specialitate din cadrul organismelor de evaluare, constituite conform legii.

(2) Serviciile de īngrijire personală la domiciliu sau recomandarea de internare īntr-un centru rezidential se īnscriu īn programul individual de reabilitare si integrare socială, elaborat īn urma evaluării prevăzute la alin. (1).

Art. 86. - (1) Persoana cu dizabilităti beneficiază de servicii de īngrijire personală la domiciliu, acordate de către īngrijitori formali sau informali.

(2) īngrijitorii informali si formali beneficiază de facilităti si servicii de suport, reglementate prin legislatia specială.

Art. 87. - (1) Persoana cu dizabilitate gravă, īn functie de natura deficientei si de specificul nevoilor de īngrijire, poate fi asistată si īngrijită la domiciliu de un membru de familie angajat īn calitate de īngrijitor formal, īn conditiile prevăzute de lege.

(2) Persoana cu dizabilităti optează īntre indemnizatia de īngrijire si serviciile acordate de īngrijitori formali.

Art. 88. - Autoritătile administratiei publice locale au obligatia de a asigura, cu prioritate, servicii de īngrijire la domiciliu destinate persoanelor cu dizabilităti, precum si īn centre de zi adaptate nevoilor acestora, cum ar fi: centre de recuperare/readaptare, centre de insertie/reinsertie socială, centre de socializare, centre de terapie ocupatională si alte terapii speciale, centre de asistare si īngrijire pe timpul zilei, ateliere protejate/unităti protejate, si altele asemenea, potrivit atributiilor stabilite prin legile speciale.

Art. 89. - (1) Admiterea persoanelor cu dizabilităti īn centre rezidentiale se realizează numai īn cazul īn care asistarea, īngrijirea, recuperarea sau protectia acestora nu se pot realiza la domiciliu ori īn cadrul centrelor de zi organizate īn comunitate.

(2) Principalele categorii de centre rezidentiale pentru persoane cu dizabilităti care asigură găzduire pe perioadă nedeterminată sau determinată sunt:

a) centre de īngrijire si asistentă;

b) centre de recuperare si reabilitare;

c) centre de integrare prin terapie ocupatională;

d) centre respiro/centre de criză;

e) locuinte protejate.

Art. 90. - (1) Persoanele adulte cu dizabilităti asistate īn centre rezidentiale sau sustinătorii legali ai acestora, īn functie de veniturile personale ale persoanelor cu dizabilităti, au obligatia de a plăti o contributie lunară de īntretinere, stabilită īn conditiile legii.

(2) Persoanele cu dizabilităti care nu au venituri si nici sustinători legali care să datoreze īntretinerea acestora sau ale căror venituri nu permit asigurarea contributiei lunare sunt asistate gratuit, costurile aferente fiind sustinute din bugetele locale sau judetene.

Art. 91. - (1) īn vederea asigurării evaluării, orientării, formării si reconversiei profesionale a persoanelor cu dizabilităti, autoritătile administratiei publice centrale si locale au obligatia să organizeze si să dezvolte servicii sociale integrate cu servicii si măsuri specifice de stimulare a ocupării.


(2) Persoanele juridice de drept public sau privat, īn calitate de angajatori au obligatia de a crea toate conditiile necesare dobāndirii si mentinerii unui loc de muncă, precum si pentru promovarea profesională a persoanei cu dizabilităti.

(3) Angajarea persoanei cu dizabilităti se realizează pe piata liberă a muncii, la domiciliu si īn forme protejate, respectiv loc de muncă protejat si unităti protejate, reglementate prin legislatia specială.

(4) Angajatorii persoanelor cu dizabilităti beneficiază de facilităti fiscale, precum si de alte drepturi acordate īn conditiile legii.

 

SECTIUNEA a 4-a

Asistenta socială a persoanelor vārstnice

 

Art. 92. - (1) Persoanele vārstnice reprezintă o categorie de populatie vulnerabilă cu nevoi particulare, datorită limitărilor fiziologice si fragilitătii caracteristice fenomenului de īmbătrānire.

(2) Persoanele vārstnice, īn functie de situatiile personale de natură socio-economică, medicală si fiziologică, beneficiază de măsuri de asistentă socială, īn completarea prestatiilor de asigurări sociale pentru acoperirea riscurilor de bătrānete si de sănătate.

Art. 93. - (1) Familia persoanei vārstnice are obligatia de a asigura īngrijirea si īntretinerea acesteia.

(2) Obligatiile prevăzute la alin. (1) se stabilesc astfel īncāt să nu afecteze veniturile considerate a fi minim necesare vietii curente a persoanei/persoanelor obligate la īntretinere, precum si a copiilor acesteia/acestora.

(3) īn situatia persoanei vārstnice singure sau a cărei familie nu poate să asigure, partial sau integral, īngrijirea si īntretinerea acesteia, statul intervine prin acordarea de beneficii de asistentă socială si servicii sociale adecvate nevoilor strict individuale ale persoanei vārstnice.

Art. 94. - (1) Beneficiile de asistentă socială se acordă persoanelor vārstnice care se găsesc īn situatii de vulnerabilitate, respectiv:

a) nu realizează venituri proprii sau veniturile lor ori ale sustinătorilor legali nu sunt suficiente pentru asigurarea unui trai decent si mediu sigur de viată;

b) se află īn imposibilitatea de a-si asigura singure activitătile de bază ale vietii zilnice, nu se pot gospodări singure si necesită asistentă si īngrijire;

c) nu au locuintă si nici posibilitatea de a-si asigura conditiile de locuit pe baza resurselor proprii;

d) se află īn alte situatii de urgentă sau de necesitate, prevăzute de lege.

(2) Beneficiile de asistentă socială pentru persoanele vārstnice sunt, īn principal:

a) beneficiile de asistentă socială pentru prevenirea si combaterea sărăciei si a riscului de excluziune socială;

b) indemnizatii de īngrijire, acordate īn conditiile legii;

c) alocatii sau contributii pentru asigurarea calitătii serviciilor sociale, destinate acoperirii costurilor hranei īn cantine sociale, īn centrele rezidentiale de īngrijire, precum si pentru sustinerea unor suplimente nutritionale;

d) facilităti privind transportul urban si interurban, telefon, radio-tv, achizitia de produse alimentare, bilete de tratament balnear sau pentru recreere, precum si a altor servicii;

e) ajutoare pentru situatii care pun īn pericol viata si siguranta persoanei vārstnice, precum si pentru evitarea institutionalizării;

f) ajutoare īn natură precum: alimente, īncăltăminte, īmbrăcăminte, medicamente si dispozitive medicale, materiale de constructii si altele asemenea.

Art. 95. - (1) īn vederea prevenirii, limitării sau īnlăturării efectelor temporare ori permanente ale unor situatii care pot afecta viata persoanei vārstnice sau pot genera riscul de excluziune socială, persoanele vārstnice au dreptul la servicii sociale.

(2) La procesul decizional privind dezvoltarea serviciilor sociale destinate persoanelor vārstnice, autoritătile administratiei publice centrale si locale au obligatia de a consulta organismele reprezentative ale persoanelor vārstnice, constituite conform legii.

(3) Autoritătile administratiei publice locale asigură gratuit servicii de informare si consiliere a persoanelor vārstnice cu privire la drepturile sociale ale acestora.

(4) īn procesul de acordare a serviciilor sociale, furnizorii publici si privati au obligatia de a implica persoana vārstnică, precum si familia sau reprezentantul legal al acesteia si de a promova interventia membrilor comunitătii si a voluntarilor.

Art. 96. - (1) Pentru a identifica si a răspunde cāt mai adecvat nevoilor sociale ale persoanelor vārstnice si conditiilor particulare īn care acestia se află, serviciile sociale se organizează cu prioritate la nivelul comunitătilor locale.

(2) Autoritătile administratiei publice locale au responsabilitatea identificării si evaluării nevoilor persoanelor vārstnice, a organizării, planificării si asigurării finantării sau cofinantării serviciilor sociale, iar furnizorii de servicii sociale publici si privati au responsabilitatea acordării acestora cu respectarea standardelor de calitate.

Art. 97. - (1) Persoanele vārstnice dependente beneficiază de servicii de īngrijire personală acordate īn concordantă cu gradul de dependentă īn care se află si nevoile individuale de ajutor, precum si īn functie de situatia familială si veniturile de care dispun.

(2) Autoritătile administratiei publice locale au obligatia de a asigura serviciile de īngrijire personală acordate la domiciliu sau īn centre rezidentiale pentru persoanele vārstnice dependente singure ori a căror familie nu poate să le asigure īngrijirea.

Art. 98. - (1) Evaluarea autonomiei functionale a persoanelor dependente si stabilirea gradelor de dependentă se realizează īn baza unor criterii standard, aprobate prin hotărāre a Guvernului.

(2) Evaluarea autonomiei functionale se realizează, de regulă, la domiciliul persoanei, de o echipă mobilă de evaluatori.

(3) Răspunderea privind corectitudinea datelor si a recomandărilor privind īncadrarea īn grade de dependentă a persoanelor evaluate revine īn mod solidar membrilor echipei de evaluatori.

(4) Evaluarea autonomiei functionale, īn cazul persoanelor asistate īn unităti sanitare cu paturi, se poate realiza si la patul bolnavului, la solicitarea medicului curant sau a asistentului social angajat al spitalului.

(5) Furnizarea serviciilor de īngrijire se realizează conform planului individualizat de asistentă si īngrijire, elaborat de personal de specialitate, īn baza recomandărilor formulate de echipa de evaluare.

Art. 99. - (1) Acordarea serviciilor de īngrijire personală la domiciliu a persoanelor vārstnice se realizează de către īngrijitorul formal sau informai.

(2) īngrijitorii informali si formali beneficiază de facilităti si servicii de suport, indemnizatii, servicii de consiliere, servicii de tip respira si concediu de īngrijire, conform legii.

Art. 100. - Pentru mentinerea īn mediul propriu de viată si prevenirea situatiilor de dificultate si dependentă, persoanele vārstnice beneficiază de servicii de consiliere, de acompaniere, precum si de servicii destinate amenajării sau adaptării locuintei, īn functie de natura si gradul de afectare a autonomiei functionale.


Art. 101. - (1) īngrijirea īn centre rezidentiale a persoanelor vārstnice dependente poate fi dispusă numai īn cazul īn care īngrijirea la domiciliu a acestora nu este posibilă.

(2) Centrele rezidentiale destinate persoanelor vārstnice pot fi organizate ca:

a) centre de īngrijire temporară;

b) centre de īngrijire pe perioadă nedeterminată, respectiv cămine pentru persoane vārstnice;

c) locuinte protejate, complex de servicii si alte tipuri de centre.

Art. 102. - (1) Persoanele vārstnice care dispun de venituri proprii au obligatia de a plăti o contributie lunară pentru asigurarea serviciilor de īngrijire personală la domiciliu si pentru asistarea si īngrijirea īn centre rezidentiale, stabilită de către autoritătile administratiei publice locale sau furnizorii privati care le administrează, cu respectarea conditiei prevăzute la art. 91 alin. (2).

(2) īn situatia īn care persoana vārstnică nu are venituri sau nu poate achita integral contributia lunară, suma aferentă acesteia sau diferenta pānă la concurenta valorii integrale a contributiei se asigură de către sustinătorii legali ai persoanei vārstnice, īn conformitate cu nivelul veniturilor acestora, calculat pe membru de familie, īn cuantumul prevăzut de lege.

(3) Persoanele vārstnice care nu au venituri si nici sustinători legali nu datorează contributia lunară, aceasta fiind asigurată din bugetele locale, īn limitele hotărāte de autoritătile administratiei publice locale.

Art. 103. - Persoana vārstnică care īncheie acte juridice translative de proprietate, cu titlu oneros sau gratuit, īn scopul īntretinerii si īngrijirii personale, are dreptul la măsuri de protectie acordate īn conditiile legii.

 

CAPITOLUL V

Constructia institutională a sistemului national de asistentă socială

 

SECTIUNEA 1

Nivelul central

 

Art. 104. - (1) Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale este autoritatea publică centrală care elaborează politica de asistentă socială si promovează drepturile familiei, copilului, persoanelor vārstnice, persoanelor cu dizabilităti si ale oricăror altor persoane aflate īn nevoie.

(2) Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale stabileste strategia natională si sectorială de dezvoltare īn domeniul social, coordonează si monitorizează implementarea acestora, sustine financiar si tehnic programele sociale si exercită controlul asupra acordării beneficiilor de asistentă socială si serviciilor sociale.

(3) Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale are responsabilitatea aplicării unitare, la nivel teritorial, a legislatiei si a strategiilor nationale din domeniul asistentei sociale.

(4) īn elaborarea strategiei nationale si sectoriale, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale se consultă cu autoritătile publice centrale si locale care au responsabilităti īn finantarea si acordarea serviciilor sociale, precum si cu reprezentanti ai societătii civile cu activităti īn domeniu.

(5) īn exercitarea atributiilor sale, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale colaborează cu celelalte ministere si organe de specialitate din subordinea Guvernului, cu alte institutii publice si cu organisme de drept privat.

(6) Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale poate constitui structuri executive sau consultative īn scopul implementării si monitorizării politicilor sociale, precum si a programelor de dezvoltare īn domeniu.

Art. 105. - Īn vederea realizării rolului său īn domeniul asistentei sociale, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale īndeplineste următoarele functii:

a) de autoritate de stat, prin care se asigură exercitarea controlului aplicării unitare si respectării reglementărilor legale īn domeniu;

b) de strategie, prin care se stabilesc obiectivele si directiile prioritare de dezvoltare a sistemului de asistentă socială, īn concordantă cu politicile sociale stabilite de Guvern;

c) de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ si institutional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice īn domeniul asistentei sociale;

d) de coordonare, prin care se asigură functionarea unitară si eficientă a sistemului de asistentă socială;

e) de reprezentare, prin care se asigură, īn numele statului romān, reprezentarea pe plan intern si extern;

f) de administrare, prin care se asigură gestionarea resurselor umane, materiale si financiare.

Art. 106. - Īn domeniul asistentei sociale, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale īndeplineste următoarele atributii principale:

a) elaborează politicile publice, strategiile, precum si programele de dezvoltare unitară a sistemului;

b) stabileste obiectivele prioritare si directiile de actiune ale politicilor specifice;

c) elaborează proiecte de acte normative, norme metodologice si alte reglementări privitoare la organizarea, functionarea si dezvoltarea sistemului de asistentă socială;

d) initiază si sustine proiecte-pilot pentru implementarea programelor specifice;

e) monitorizează, evaluează si controlează aplicarea reglementărilor legale;

f) finantează beneficiile de asistentă socială acordate din bugetul propriu;

g) elaborează, propune si monitorizează indicatorii sociali din domeniu;

h) analizează anual, la nivel national, datele privind sărăcia si excluziunea socială, identifică factorii care contribuie la incluziunea socială, elaborează rapoartele nationale īn domeniu, formulează recomandări si propuneri īn vederea eficientizării procesului de luare a deciziilor īn domeniul incluziunii sociale;

i) initiază si asigură participarea la programe de formare profesională a personalului cu atributii īn domeniu, precum si a personalului informai;

j) identifică prioritătile de dezvoltare a serviciilor sociale pe categorii de beneficiari si tipuri de nevoi īn baza cărora elaborează politicile publice, strategiile si programele sociale adresate persoanelor vārstnice, persoanelor cu dizabilităti, victimelor violentei īn familie, persoanelor fără adăpost, persoanelor si familiilor afectate de sărăcie, precum si altor categorii de persoane aflate īn nevoie;

k) colectează si prelucrează datele si informatiile referitoare la beneficiari, furnizori si serviciile sociale acordate, la nivel national;

l) monitorizează implementarea strategiilor autoritătilor administratiei publice locale privind dezvoltarea de servicii sociale;

m) elaborează standardele de cost pentru serviciile sociale si monitorizează respectarea lor de către furnizorii publici;

n) elaborează criteriile, indicatorii de performantă si standardele de calitate privind serviciile sociale, monitorizează si controlează respectarea lor de către furnizorii publici si privati;

o) elaborează, finantează si implementează programe de interes national destinate dezvoltării si sustenabilitătii serviciilor sociale;


p) elaborează si implementează programe si proiecte finantate din fonduri structurale si alte fonduri internationale;

q) acordă subventii pentru dezvoltarea serviciilor sociale, īn conditiile legii;

r) finantează cheltuielile cu lucrări de constructii, reparatii, modernizări si amenajări efectuate la centrele de servicii sociale, īn conditiile legii;

s) coordonează metodologic activitatea serviciilor publice de asistentă socială de la nivel teritorial si colaborează permanent cu autoritătile administratiei publice locale;

s) colaborează si desfăsoară actiuni si programe comune cu furnizorii privati de servicii sociale;

t) īndeplineste orice alte atributii prevăzute de reglementările legale īn vigoare.

Art. 107. - (1) Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, pentru activitatea de stabilire si plată a beneficiilor de asistentă socială asigurate din bugetul de stat alocat Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, precum si pentru activitatea de inspectie, organizează institutii de specialitate, cu sau fără personalitate juridică, īn scopul realizării unui sistem unitar de administrare a beneficiilor de asistentă socială si de evaluare, monitorizare si control īn domeniul asistentei sociale.

(2) Institutiile prevăzute la alin. (1) se organizează īn functie de numărul si de categoriile de persoane beneficiare, precum si de complexitatea activitătii, ca institutii publice cu structuri la nivel central si, după caz, cu servicii deconcentrate la nivel teritorial, cu sau fără personalitate juridică.

(3) Organizarea, functionarea si finantarea institutiilor prevăzute la alin. (1) si (2) se stabilesc prin lege.

Art. 108. - (1) Activitătile prevăzute la art. 107 alin. (1)se realizează de către functionari publici, inspectori sociali si personal angajat īn baza unui contract individual de muncă.

(2) Inspectorii sociali reprezintă personalul de specialitate care īsi exercită atributiile pe īntreg teritoriul tării si beneficiază de statutul specific personalului cu atributii de inspectie si control.

(3) īn realizarea atributiilor prevăzute la alin. (1), inspectorii sociali efectuează evaluarea, monitorizarea si controlul respectării legislatiei īn vigoare din domeniul asistentei sociale, monitorizarea si controlul respectării criteriilor, standardelor si indicatorilor īn baza cărora se acreditează furnizorii si serviciile sociale, constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevăzute de lege.

(4) Inspectia socială stabileste anual, prin planurile de inspectie, temele de evaluare, monitorizare si control, precum si misiuni specifice de control īn scopul reducerii erorii, fraudei si coruptiei.

(5) Modul de functionare la nivel national, precum si atributiile specifice Inspectiei sociale se stabilesc prin hotărāre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.

Art. 109. - (1) Pentru eficientizarea procesului de elaborare si implementare a politicilor sociale la nivel national Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale organizează Observatorul Social National, denumit īn continuare Observator.

(2) Observatorul are rolul de a colecta si analiza la nivel national datele privind politicile publice īn domeniul protectiei sociale, ocupării fortei de muncă, locuirii, educatiei, sănătătii, informării-comunicării, mobilitătii, securitătii, justitiei si culturii ca parte integrantă din procesul de incluziune socială, de a elabora rapoartele nationale īn domeniu, precum si de a formula recomandări si propuneri īn vederea eficientizării procesului de luare a deciziilor īn domeniile mentionate.

(3) Īn vederea īndeplinirii atributiilor sale, Observatorul colaborează cu organisme nationale si internationale cu preocupări īn domeniul protectiei sociale si īncheie protocoale de colaborare, inclusiv cu observatoarele sociale sectoriale sau teritoriale organizate de acestea.

(4) Observatorul face parte din mecanismul national de implementare a procesului de incluziune socială si cooperează cu autoritătile publice centrale si locale, cu toate formele de organizare ale societătii civile participante la acest mecanism si cu institutele de cercetare si universităti.

(5) Organizarea, functionarea si finantarea Observatorului se stabilesc prin hotărāre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.

Art. 110. - (1) Activitatea de evaluare a persoanelor care prezintă afectiuni generatoare de dizabilităti si/sau invaliditate se realizează de către Institutul National de Expertiză Medicală si Recuperare a Capacitătii de Muncă, denumit īn continuare Institut, si structurile teritoriale de expertiză medicală.

(2) Pentru realizarea activitătii de evaluare a dizabilitătii, capacitatea functională a Institutului si a structurilor prevăzute la alin. (1) va fi dimensionată corespunzător atributiilor suplimentare.

(3) Structurile prevăzute la alin. (1) sunt singurele unităti de profil abilitate să efectueze evaluarea persoanelor īn vederea īncadrării īn grade de dizabilitate sau invaliditate.

(4) Organizarea si functionarea Institutului si a structurilor specializate īn expertiză medicală se stabilesc prin hotărāre a Guvernului.

(5) Evaluarea persoanelor īn vederea īncadrării īn grade de invaliditate sau de dizabilitate se realizează īn baza unor criterii elaborate īn concordantă cu clasificările si modelul functionării si dizabilitătii prevăzute īn Clasificarea internatională a functionării, dizabilitătii si sănătătii, elaborată de Organizatia Mondială a Sănătătii.

(6) Institutul si structurile teritoriale au īn principal următoarele atributii:

a) primesc si analizează cererile si documentele medicale necesare pentru realizarea evaluării complexe a persoanei;

b) realizează evaluarea stării de sănătate a persoanei si a nivelului de afectare a integritătii functionale si structurale a organismului;

c) evaluează abilitătile de realizare a activitătilor de bază si instrumentale ale vietii īn raport cu factorii de mediu si factorii personali;

d) stabilesc gradul de limitare functională īn baza căruia persoana poate fi īncadrată īn grad de invaliditate sau īn grad de dizabilitate;

e) elaborează programele de recuperare/reabilitare, de terapii specifice, de īngrijire si asistentă.

Art. 111. - Ministerele si celelalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate asigură aplicarea măsurilor de asistentă socială specifice domeniului propriu de activitate, prevăzute de lege.

 

SECTIUNEA a 2-a

Nivelul local

 

Art. 112. - (1) Pentru asigurarea aplicării politicilor sociale īn domeniul protectiei copilului, familiei, persoanelor vārstnice, persoanelor cu dizabilităti, precum si altor persoane, grupuri sau comunităti aflate īn nevoie socială, autoritătile administratiei publice locale au atributii privind administrarea si acordarea beneficiilor de asistentă socială si a serviciilor sociale.

(2) īn domeniul administrării si acordării beneficiilor de asistentă socială, autoritătile administratiei publice locale au următoarele atributii principale:


a) asigură si organizează activitatea de primire a solicitărilor privind beneficiile de asistentă socială;

b) pentru beneficiile de asistentă socială acordate din bugetul de stat realizează colectarea lunară a cererilor si transmiterea acestora către agentiile teritoriale;

c) verifică īndeplinirea conditiilor legale de acordare a beneficiilor de asistentă socială, conform procedurilor prevăzute de lege sau, după caz, stabilite prin hotărāre a consiliului local, si pregătesc documentatia necesară īn vederea stabilirii dreptului la măsurile de asistentă socială;

d) īntocmesc dispozitii de acordare/respingere sau, după caz, de modificare/suspendare/īncetare a beneficiilor de asistentă socială acordate din bugetul local si le prezintă primarului pentru aprobare;

e) comunică beneficiarilor dispozitiile cu privire la drepturile si facilitătile la care sunt īndreptătiti, potrivit legii;

f) urmăresc si răspund de īndeplinirea conditiilor legale de către titularii si beneficiarii beneficiilor de asistentă socială;

g) efectuează sondaje si anchete sociale pentru depistarea precoce a cazurilor de risc de excluziune socială sau a altor situatii de necesitate a membrilor comunitătii si, īn functie de situatiile constatate, propun măsuri adecvate īn vederea sprijinirii acestor persoane;

h) realizează activitatea financiar-contabilă privind beneficiile de asistentă socială administrate;

i) elaborează si fundamentează propunerea de buget pentru finantarea beneficiilor de asistentă socială;

j) īndeplinesc orice alte atributii prevăzute de reglementările legale īn vigoare.

(3) īn domeniul organizării, administrării si acordării serviciilor sociale, autoritătile administratiei publice locale au următoarele atributii principale:

a) elaborează, īn concordantă cu strategiile nationale si nevoile locale identificate, strategia judeteană, respectiv locală de dezvoltare a serviciilor sociale, pe termen mediu si lung, după consultarea furnizorilor publici si privati, a asociatiilor profesionale si a organizatiilor reprezentative ale beneficiarilor si răspund de aplicarea acesteia;

b) īn urma consultării furnizorilor publici si privati, a asociatiilor profesionale si a organizatiilor reprezentative ale beneficiarilor elaborează planurile anuale de actiune privind serviciile sociale administrate si finantate din bugetul consiliului judetean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucuresti, care cuprind date detaliate privind numărul si categoriile de beneficiari, serviciile sociale existente, serviciile sociale propuse pentru a fi īnfiintate, programul de contractare a serviciilor din fonduri publice, bugetul estimat si sursele de finantare;

c) initiază, coordonează si aplică măsurile de prevenire si combatere a situatiilor de marginalizare si excludere socială īn care se pot afla anumite grupuri sau comunităti;

d) identifică familiile si persoanele aflate īn dificultate, precum si cauzele care au generat situatiile de risc de excluziune socială;

e) realizează atributiile prevăzute de lege īn procesul de acordare a serviciilor sociale;

f) īncheie, īn conditiile legii, contracte de parteneriat public-public si public-privat pentru sprijinirea financiară si tehnică a autoritătilor administratiei publice locale de la nivelul judetului, pentru sustinerea dezvoltării serviciilor sociale;

g) propun īnfiintarea serviciilor sociale de interes judetean sau local;

h) colectează, prelucrează si administrează datele si informatiile privind beneficiarii, furnizorii publici si privati si serviciile administrate de acestia;

i) monitorizează si evaluează serviciile sociale;

j) elaborează si implementează proiecte cu finantare natională si internatională īn domeniul serviciilor sociale;

k) elaborează proiectul de buget anual pentru sustinerea serviciilor sociale īn conformitate cu planul anual de actiune si asigură finantarea/cofinantarea acestora;

l) asigură informarea si consilierea beneficiarilor, precum si informarea populatiei privind drepturile sociale si serviciile sociale disponibile;

m) furnizează, administrează sau, după caz, contractează serviciile sociale adresate copilului, familiei, persoanelor cu dizabilităti, persoanelor vārstnice, precum si tuturor categoriilor de beneficiari prevăzute de lege, fiind responsabile de calitatea serviciilor prestate;

n) planifică si realizează activitătile de informare, formare si īndrumare metodologică, īn vederea cresterii performantei personalului care administrează si acordă servicii sociale;

o) colaborează permanent cu organizatiile societătii civile care reprezintă interesele diferitelor categorii de beneficiari;

p) organizează si realizează activitătile specifice contractării serviciilor sociale acordate de furnizorii publici si privati;

q) īncheie, īn conditiile legii, contracte si conventii de parteneriat, contracte de finantare, contracte de subventionare pentru īnfiintarea, administrarea, finantarea si cofinantarea de servicii sociale;

r) monitorizează financiar si tehnic contractele prevăzute la lit. q);

s) īndeplinesc orice alte atributii prevăzute de reglementările legale īn vigoare.

Art. 113. - (1) īn aplicarea atributiilor prevăzute la art. 112 autoritătile administratiei publice locale īnfiintează structuri specializate denumite servicii publice de asistentă socială si organizează, īn aparatul de specialitate al consiliului judetean/al primarului, compartimentul responsabil de contractarea serviciilor sociale.

(2) Serviciile publice de asistentă socială se organizează īn subordinea consiliilor judetene, consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti si Consiliului General al Municipiului Bucuresti, la nivel de directie generală.

(3) Serviciile publice de asistentă socială se organizează īn subordinea consiliilor locale ale municipiilor si oraselor, la nivel de directie.

(4) La nivelul comunelor, serviciile publice de asistentă socială se organizează ca un compartiment functional īn aparatul de specialitate al primarului.

(5) Regulamentele-cadru de organizare si functionare ale serviciilor publice de asistentă socială si structura orientativă de personal a acestora se aprobă prin hotărāre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, urmānd ca regulamentul propriu, organigrama si statul de functii să fie aprobate prin hotărāre a consiliului judetean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Art. 114. - (1) Autoritătile administratiei publice locale de la nivelul judetelor realizează atributiile prevăzute la art. 112 astfel:

a) prin serviciile publice de asistentă socială, pentru atributiile prevăzute la alin. (2) lit. a), f), h) si i) pentru beneficiile de asistentă socială asigurate din bugetul propriu, stabilite prin hotărāre a consiliului judetean, si, după caz, a celor prevăzute īn legile speciale si pentru atributiile prevăzute la alin. (3) lit. a)-o) si lit. s) īn ceea ce priveste acordarea si administrarea serviciilor sociale;

b) prin compartimentul prevăzut la art. 113 alin. (1), pentru atributiile prevăzute la alin. (3) lit. p)-r).

(2) Pe lāngă atributiile prevăzute la alin. (1) autoritătile administratiei publice locale de la nivelul judetelor realizează:

a) coordonarea īnfiintării si organizării serviciilor sociale, īn concordantă cu nevoile si situatiile de dificultate identificate, pentru a se realiza o acoperire echitabilă a dezvoltării acestora pe īntreg teritoriul judetului;

b) acordarea de sprijin autoritătilor administratiei publice locale de la nivelul comunelor, oraselor si municipiilor de pe raza teritorială a judetului, īn scopul planificării, dezvoltării si organizării serviciilor sociale de interes local;

c) īnfiintarea si administrarea bazei de date referitoare la toti furnizorii publici si privati de servicii sociale de la nivel judetean.

Art. 115. - (1) Autoritătile administratiei publice locale de la nivelul municipiilor, oraselor, comunelor, precum si sectoarelor municipiului Bucuresti realizează atributiile prevăzute la art. 112 astfel:

a) prin serviciile publice de asistentă socială, respectiv compartimentele functionale pentru atributiile prevăzute la alin. (2) si alin. (3) lit. a)-o) si lit. s);

b) prin compartimentul responsabil cu contractarea serviciilor sociale, pentru atributiile prevăzute la alin. (3) lit. p)-r).

(2) Pe lāngă atributiile prevăzute la alin. (1), autoritătile administratiei publice locale de la nivelul municipiilor, oraselor, comunelor, precum si sectoarelor municipiului Bucuresti au obligatia de a transmite serviciului public de asistentă socială de la nivel judetean, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucuresti strategiile locale si planurile anuale de actiune, precum si datele si informatiile colectate la nivel local privind beneficiarii, furnizorii publici si privati, precum si serviciile administrate de acestia.

Art. 116. - (1) Consiliul General al Municipiului Bucuresti realizează atributiile prevăzute la art. 112 astfel:

a) prin serviciul public de asistentă socială, pentru atributiile prevăzute la alin. (2) lit. a), f), h) si i), pentru beneficiile de asistentă socială asigurate din bugetul propriu, stabilite prin hotărāre a consiliului general si, după caz, a celor prevăzute īn legile speciale;

b) prin serviciul public de asistentă socială, pentru atributiile prevăzute la alin. (3) lit. a)-o) si lit. s);

c) prin compartimentul responsabil cu contractarea serviciilor sociale, pentru atributiile prevăzute la alin. (3) lit. p)-r).

(2) Pe lāngă atributiile prevăzute la alin. (1), Consiliul General al Municipiului Bucuresti asigură:

a) colaborarea cu serviciile publice de asistentă socială de la nivelul sectoarelor, precum si cu furnizorii de servicii sociale publici sau privati si alte organizatii ale societătii civile care reprezintă interesele beneficiarilor, īn vederea facilitării accesului echitabil al tuturor cetătenilor capitalei la serviciile sociale existente pe raza teritorială a īntregului municipiu;

b) avizarea strategiilor de dezvoltare a serviciilor sociale de la nivel de sector;

c) initierea si aplicarea programelor de prevenire si combatere a situatiilor de marginalizare si excludere socială, solutionarea urgentelor sociale si dezvoltarea proiectelor de servicii sociale destinate, īn principal, categoriilor de persoane ale căror nevoi nu sunt acoperite de serviciile create la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti;

d) īnfiintarea, organizarea si acordarea serviciilor sociale de interes local pentru persoanele care trăiesc pe raza teritorială a municipiului Bucuresti, fără a avea domiciliul/resedinta īntr-un sector.

Art. 117. - (1) Strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale judetene si a municipiului Bucuresti se elaborează pe termen mediu, respectiv pe o perioadă de 5 ani, precum si pe termen lung, respectiv pe o perioadă de 10 ani, si cuprind măsurile si actiunile din domeniu, planificarea acestora si bugetul estimativ.

(2) Strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale prevăzute la alin. (1) se dezbat si se avizează de către Comisiile judetene de incluziune socială si a municipiului Bucuresti, anterior aprobării lor prin hotărāre a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

(3) Comisiile judetene de incluziune socială si cea a municipiului Bucuresti sunt constituite la nivelul institutiei prefectului si functionează īn cadrul mecanismului national pentru promovarea incluziunii sociale īn Romānia aprobat prin hotărāre a Guvernului.

(4) Autoritătile administratiei publice locale de la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti elaborează propriile strategii de dezvoltare a serviciilor sociale care sunt cuprinse īn strategia de dezvoltare a serviciilor sociale a municipiului Bucuresti. Consiliul General al Municipiului Bucuresti colaborează cu consiliile locale de sector īn vederea asigurării de oportunităti egale pentru toti locuitorii capitalei īn accesarea serviciilor sociale.

(5) Strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale prevăzute la alin. (1) si (4) se elaborează īn termen de maximum un an de la intrarea īn vigoare a prezentei legi.

Art. 118. - (1) Planurile anuale de actiune privind serviciile sociale se elaborează de către autoritătile administratiei publice locale, īn conformitate cu măsurile si actiunile prevăzute īn strategia de dezvoltare a serviciilor sociale a judetului de care apartin, respectiv īn cea a municipiului Bucuresti, pentru sectoarele de la nivelul capitalei.

(2) Planurile anuale de actiune privind serviciile sociale prevăzute la alin. (1) cuprind date detaliate privind numărul si categoriile de beneficiari, serviciile sociale existente, serviciile sociale propuse pentru a fi īnfiintate, programul de contractare a serviciilor de la furnizorii privati, programul de subventionare, bugetul estimat si sursele de finantare.

(3) Planurile anuale de actiune elaborate de autoritătile administratiei publice locale, anterior aprobării acestora prin hotărāre a consiliului local, se transmit pentru consultare consiliului judetean, respectiv Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

(4) Planurile anuale de actiune privind serviciile sociale administrate si/sau finantate de consiliile judetene, de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, precum si de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, anterior supunerii acestora spre aprobare prin hotărāre a consiliului judetean/consiliului local al sectorului/consiliului general al capitalei, se transmit pentru consultare comisiilor teritoriale de incluziune socială.

Art. 119. - (1) Autoritătile administratiei publice locale si toti furnizorii publici de servicii sociale au obligatia de a organiza si acorda serviciile sociale, precum si de a planifica dezvoltarea acestora, numai īn functie de nevoile identificate ale persoanelor din comunitate, de prioritătile asumate, de resursele disponibile si cu respectarea celui mai eficient raport cost/beneficiu.

(2) Pentru asigurarea unor servicii sociale adecvate si de calitate, autoritătile administratiei publice locale au obligatia de a asigura resursele umane, financiare si materiale, īn conformitate cu reglementările īn vigoare, strategia proprie de dezvoltare a serviciilor sociale si planurile anuale de actiune īn domeniu.

(3) Autoritătile administratiei publice locale de la nivelul comunelor, oraselor, municipiilor si sectoarelor municipiului Bucuresti īnfiintează servicii sociale rezidentiale de interes local, numai dacă numărul solicitărilor justifică existenta unui astfel de serviciu pe raza lor teritorială.


(4) Īn conditiile īn care numărul solicitărilor este limitat sau īn cazul īn care nu dispun de resurse suficiente, autoritătile administratiei publice locale de la nivelul comunelor, oraselor, municipiilor si sectoarelor municipiului Bucuresti īncheie parteneriate pentru īnfiintarea de servicii rezidentiale de interes intercomunitar pentru persoanele care au domiciliul/resedinta īn unitătile administrativ-teritoriale partenere.

(5) Consiliul judetean, īn baza nevoilor identificate si a cererilor de asteptare īnregistrate la nivelul judetului, īnfiintează servicii sociale rezidentiale de interes judetean.

(6) Autoritătile administratiei publice locale pot decide, prin hotărāre de consiliu, schimbarea destinatiei serviciilor sociale existente, numai īn alte categorii de servicii sociale sau, īn cazuri bine justificate, īn servicii din domeniul educatiei, sănătătii ori culturii.

Art. 120. - Īn vederea functionării eficiente a sistemului national de servicii sociale, serviciile publice de asistentă socială de la nivel local si judetean au următoarele obligatii, īn relatie cu Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale:

a) de a respecta si aplica prevederile reglementărilor legale īn vigoare, ale strategiilor si programelor nationale din domeniul serviciilor sociale;

b) de a transmite ministerului, īn termen de 30 de zile de la aprobare, strategia de dezvoltare a serviciilor sociale de la nivel judetean/al sectoarelor municipiului Bucuresti/al municipiului Bucuresti;

c) de a transmite ministerului, īn termenele solicitate, situatiile statistice, datele, informatiile, indicatorii care privesc serviciile sociale organizate si acordate la nivelul judetului, municipiului Bucuresti si sectoarelor capitalei, precum si la nivel local, după caz;

d) de a respecta si aplica, īn cadrul planurilor anuale de actiune, prioritătile nationale de dezvoltare a serviciilor sociale;

e) de a răspunde, īn termenele prevăzute de lege, la solicitările ministerului referitoare la serviciile sociale aflate īn coordonare si administrare.

 

CAPITOLUL VI

Personalul din sistemul de asistentă socială

 

Art. 121. - (1) īn domeniul asistentei sociale activează asistenti sociali, alt personal de specialitate īn asistentă socială, precum si personal cu profesii, calificări si competente diverse.

(2) Personalul din domeniul asistentei sociale īsi desfăsoară activitatea īn conformitate cu statutul profesiei, al dispozitiilor Codului Muncii, precum si al altor dispozitii legale, după caz.

Art. 122. - (1) Identificarea si evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup si elaborarea planurilor de interventie pentru prevenirea, combaterea si solutionarea situatiilor de dificultate se realizează, īn conditiile legilor speciale, de către asistentii sociali, īn conformitate cu atributiile ce le revin potrivit statutului asistentului social si regulamentelor interne ale angajatorilor, respectiv fisei postului.

(2) Autoritătile administratiei publice locale angajează asistenti sociali sau contractează serviciile acestora pentru a realiza activitătile prevăzute la alin. (1), cu respectarea raportului de un asistent social la maximum 300 de beneficiari.

Art. 123. - (1) īn procesul de acordare a serviciilor sociale pot fi implicati voluntari care, pentru activitatea desfăsurată, beneficiază de facilităti.

(2) Furnizorii de servicii sociale care utilizează voluntari pot beneficia de facilităti pentru accesarea de fonduri din bugetul de stat, bugetul local sau fonduri internationale.

(3) Facilitătile prevăzute la alin. (1) si (2) sunt prevăzute īn legile speciale.

Art. 124. - Personalul care activează īn domeniul asistentei sociale are obligatia:

a) să īsi desfăsoare activitatea īn conformitate cu legislatia īn vigoare;

b) să asigure confidentialitatea informatiilor obtinute īn exercitarea profesiei;

c) să respecte intimitatea beneficiarilor;

d) să respecte libertatea beneficiarului de a alege serviciile sociale si furnizorii de servicii sociale;

e) să respecte etica profesională;

f) să implice activ beneficiarii de servicii sociale si, după caz, familiile acestora īn procesul decizional si de acordare a serviciilor sociale;

g) să respecte demnitatea si unicitatea persoanei.

Art. 125. - (1) Personalul angajat īn cadrul serviciilor sociale, precum si cel din cadrul serviciilor publice de asistentă socială este personal contractual.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), persoanele cu functie de conducere din cadrul serviciilor publice de asistentă socială, precum si personalul cu atributii īn realizarea si elaborarea strategiilor si planurilor anuale de actiune, īn colectarea si administrarea bazelor de date, īn contractarea serviciilor sociale, administrarea resurselor umane si a activitătilor economico-financiare si de consiliere juridică pot fi īncadrati ca functionari publici īn conditiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 126. - Autoritătile administratiei publice centrale si locale, precum si furnizorii de servicii sociale publici si privati au obligatia de a promova, facilita si asigura personalului programe de formare profesională, precum si programe de instruire specifică.

Art. 127. - Salarizarea personalului din sistemul public de asistentă socială se face potrivit Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

 

CAPITOLUL VII

Finantarea asistentei sociale

 

Art. 128. - Asistenta socială se finantează din fonduri alocate de la bugetul de stat, de la bugetele locale, din donatii, sponsorizări sau din alte contributii din partea unor persoane fizice ori juridice, din tară si din străinătate, din contributii ale beneficiarilor, precum si din alte surse, cu respectarea legislatiei īn domeniu si īn limita resurselor financiare disponibile.

 

SECTIUNEA 1

Finantarea beneficiilor de asistentă socială

 

Art. 129. - (1) Beneficiile de asistentă socială se finantează din fonduri alocate de la bugetul de stat sau/si de la bugetele locale, conform dispozitiilor prezentei legi.

(2) La fundamentarea anuală a sumelor necesare asigurării plătii beneficiilor de asistentă socială se tine cont de următoarele elemente:

a) numărul de beneficiari īnregistrati īn anul anterior;

b) estimarea numărului de beneficiari pentru anul bugetar īn functie de evolutiile economice, demografice si sociale, precum si de indicatorii macroeconomici īnregistrati;

c) cuantumul nominal sau, după caz, cuantumul mediu al beneficiului de asistentă socială.

(3) Se iau īn considerare la fundamentarea bugetară si beneficiile de asistentă socială care urmează să fie acordate, aprobate īn conditiile legii, pe baza elementelor prevăzute la alin. (2) lit. b) si c).


Art. 130. - (1) Fondurile necesare cheltuielilor cu tipărirea formularelor de cerere se asigură din bugetul unitătilor administrativ-teritoriale.

(2) Pentru solicitarea drepturilor, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, institutiile prevăzute la art. 107 alin. (1), precum si autoritătile administratiei publice locale au obligatia de a posta pe site-urile proprii formatul printabil al formularelor de cerere.

(3) Fondurile necesare cheltuielilor de transmitere a drepturilor se asigură din bugetele din care se plăteste beneficiul de asistentă socială, fără a afecta cuantumul acestuia.

Art. 131. - Guvernul si fiecare ordonator de credite, autoritate a administratiei publice centrale sau locale, īn elaborarea strategiilor si politicilor sociale la nivel national ori local trebuie să se asigure că acestea sunt īn concordantă cu principiile responsabilitătii fiscale, regulile fiscale, precum si cu obiectivele si limitele din strategia fiscal-bugetară reglementată de Legea responsabilitătii fiscal-bugetare nr. 69/2010.

 

SECTIUNEA a 2-a

Finantarea serviciilor sociale

 

Art. 132. - Serviciile sociale se finantează din următoarele surse:

a) bugetul de stat;

b) bugetul local al judetului, respectiv al municipiului Bucuresti;

c) bugetele locale ale comunelor, oraselor si municipiilor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti;

d) donatii, sponsorizări sau alte contributii din partea persoanelor fizice ori juridice din tară si din străinătate;

e) fonduri externe rambursabile si nerambursabile;

f) contributia persoanelor beneficiare;

g) alte surse de finantare, īn conformitate cu legislatia īn vigoare.

Art. 133. - (1) De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:

a) finantarea programelor de interes national, elaborate de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, precum si de alte autorităti ale administratiei publice centrale cu atributii īn domeniul serviciilor sociale si aprobate prin hotărāre a Guvernului;

b) finantarea programelor de subventionare a furnizorilor privati de servicii sociale, derulate de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale;

c) finantarea īnfiintării unor institutii de asistentă socială-pilot;

d) finantarea serviciilor sociale acordate prin structurile publice aflate īn subordinea-coordonarea autoritătilor administratiei publice centrale;

e) finantarea serviciilor sociale acordate de autoritătile administratiei publice locale si a altor furnizori publici si privati de servicii sociale, īn conditiile legii;

f) finantarea programelor de educatie permanentă a personalului de specialitate si a programelor de cercetare din domeniul serviciilor sociale;

g) cheltuieli de investitii si reparatii capitale pentru centrele de zi si rezidentiale, īn conditiile legii;

h) cofinantarea serviciilor sociale, īn baza memorandumurilor, protocoalelor, conventiilor de parteneriat, īncheiate conform legii.

(2) Pentru cheltuielile prevăzute la alin. (1) lit. g), care se suportă din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, procedura de acordare a sumelor cu această destinatie se stabileste prin hotărāre a Guvernului.

Art. 134. - (1) Alocarea fondurilor de la bugetul de stat destinate sustinerii functionării serviciilor sociale organizate la nivelul unitătilor administrativ-teritoriale se realizează īn baza fundamentărilor transmise de autoritătile administratiei publice locale.

(2) Fundamentarea sumelor solicitate de la bugetul de stat de către autoritătile administratiei publice locale se realizează īn baza costurilor standard īn vigoare pentru serviciile sociale administrate, contractate sau subventionate īn conditiile legii, precum si īn baza estimării costurilor necesare functionării serviciilor nou- Īnfiintate īn anul bugetar respectiv.

(3) Standardele de cost pentru serviciile sociale se aprobă prin hotărāre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale. Costul standard anual/beneficiar/tip de serviciu se poate indexa cu rata inflatiei si se revizuieste ori de cāte ori este nevoie.

(4) Sumele fundamentate se alocă din unele venituri ale bugetului de stat pentru finantarea serviciilor sociale, īn conditiile alin. (2), si se realizează īn următoarea ordine de priorităti:

a) serviciile sociale adresate copilului separat de părinti care necesită protectie specială;

b) serviciile sociale adresate persoanelor cu dizabilităti, īn functie de tipul serviciilor;

c) serviciile destinate copilului si familiei, precum si pentru persoanele vārstnice, īn functie de tipul serviciilor;

d) serviciile sociale adresate persoanelor fără adăpost si persoanelor aflate īn risc de excluziune socială, īn functie de tipul serviciilor.

(5) Nivelul sumelor acordate potrivit alin. (4) se stabileste prin legile speciale, pe tipuri de servicii.

Art. 135. - (1) Din bugetele locale ale judetelor se alocă fonduri pentru:

a) finantarea serviciilor sociale aflate īn administrare proprie, contractate sau subventionate īn conditiile legii, ori cofinantate īn baza contractelor de parteneriat;

b) finantarea sau cofinantarea īnfiintării, organizării si functionării unor noi servicii sociale;

c) cofinantarea serviciilor sociale care functionează īn mediul rural si īn localităti defavorizate, īn baza unor contracte de parteneriat īncheiate bianual;

d) finantarea cheltuielilor de functionare a comisiilor de evaluare si a serviciilor de evaluare complexă, prevăzute de lege, pānă la intrarea īn vigoare a noului sistem de evaluare prevăzut la art. 110;

e) finantarea sau, după caz, cofinantarea īn parteneriat cu autoritătile administratiei publice locale a cheltuielilor necesare formării continue a personalului cu atributii īn domeniul serviciilor sociale si care activează la nivelul judetului respectiv;

f) finantarea si cofinantarea īn parteneriat cu autoritătile administratiei publice locale a actiunilor de sensibilizare a comunitătii privind nevoile si riscurile sociale de la nivelul judetului;

g) cofinantarea proiectelor sustinute din fonduri structurale si alte fonduri internationale pentru proiecte din domeniul serviciilor sociale;

h) finantarea subventiilor destinate serviciilor sociale acordate de furnizorii privati;

i) alte finantări sau cofinantări prevăzute de lege.

(2) Consiliul judetean are obligatia să asigure din bugetul propriu sumele īn completarea celor alocate din bugetul de stat.

Art. 136. - (1) Din bugetele locale ale comunelor, oraselor si municipiilor, respectiv din bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti se alocă fonduri pentru:


a) finantarea serviciilor sociale aflate īn administrare proprie, contractate sau subventionate īn conditiile legii, ori co-finantate īn baza contractelor de parteneriat;

b) finantarea sau cofinantarea īnfiintării, organizării si functionării unor noi servicii sociale;

c) finantarea sau, după caz, cofinantarea īn parteneriat cu consiliul judetean a cheltuielilor necesare formării continue a personalului cu atributii īn domeniul serviciilor sociale si care activează la nivelul comunitătii respective;

d) finantarea si cofinantarea īn parteneriat cu consiliul judetean a actiunilor de sensibilizare a populatiei privind nevoile si riscurile sociale de la nivelul comunitătii;

e) cofinantarea proiectelor sustinute din fonduri structurale si alte fonduri internationale pentru proiecte din domeniul serviciilor sociale;

f) alte finantări sau cofinantări prevăzute de lege.

(2) Autoritătile administratiei publice locale au obligatia să asigure sumele din bugetele proprii si alte venituri extrabugetare, īn completarea celor alocate din bugetul de stat.

Art. 137. - (1) Serviciile medicale asigurate beneficiarilor de servicii sociale īn centrele rezidentiale si de zi se finantează de la bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate, īn conditiile legii si īn conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale īn cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

(2) Furnizorii publici si privati care acordă servicii de īngrijire īn centre rezidentiale si, după caz, īn centre de zi asigură, din fonduri proprii, medicamente uzuale acordate fără prescriptie medicală, materiale sanitare si echipamentele necesare īngrijirii persoanei asistate, care nu sunt finantate din Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate sau prin programele Ministerului Sănătătii.

Art. 138. - (1) Pentru finantarea serviciilor sociale se pot utiliza veniturile obtinute din sponsorizările si donatiile īn bani sau īn natură, acordate de persoane fizice si juridice, romāne si străine, furnizorilor de servicii.

(2) Serviciile sociale pot fi finantate din fonduri internationale, stabilite prin memorandumurile sau protocoalele de finantare īncheiate de statul romān cu donatorii, precum si din fondurile structurale pentru proiectele selectate īn cadrul programelor operationale regionale.

(3) īn functie de venituri, persoanele beneficiare contribuie la finantarea acordării serviciilor sociale, conform legii.

(4) Furnizorii de servicii sociale pot dezvolta activităti lucrative numai pentru autofinantarea serviciilor sociale acordate, cu exceptia operatorilor economici prevăzuti la art. 37 alin. (3) lit. e).

(5) Veniturile obtinute din activitătile prevăzute la alin. (4) se utilizează si pentru lucrări de modernizare, reamenajare si renovare a centrelor aflate īn administrare.

Art. 139. - (1) Asociatiile si fundatiile, precum si cultele recunoscute de lege, īn calitate de furnizori privati de servicii sociale, pot primi subventii alocate de la bugetul de stat si de la bugetele judetene/bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, ca formă de sprijin īn vederea īnfiintării, dezvoltării, diversificării si asigurării continuitătii serviciilor sociale acordate de acestia.

(2) Subventionarea furnizorilor privati din fonduri publice se reglementează prin lege specială.

 

SECTIUNEA a 3-a

Contractarea serviciilor sociale

 

Art. 140. - (1) Contractarea din fonduri publice a serviciilor sociale oferite de furnizori privati are īn vedere realizarea următoarelor obiective aprobate prin strategiile nationale si locale īn domeniu:

a) promovarea parteneriatului public-privat;

b) dezvoltarea si diversificarea serviciilor sociale de interes local;

c) constructia unei retele nationale de servicii sociale;

d) asigurarea stabilitătii si continuitătii functionării serviciilor sociale;

e) asigurarea calitătii serviciilor sociale;

f) implicarea comunitătii īn identificarea, prevenirea si solutionarea problemelor sociale;

g) asigurarea accesului, pe criterii nediscriminatorii, a furnizorilor privati si publici de servicii sociale la fonduri publice;

h) respectarea dreptului persoanei beneficiare la libera alegere a furnizorului de servicii sociale;

i) optimizarea rezultatelor obtinute īn urma furnizării serviciilor sociale;

j) performanta īn administrarea serviciilor sociale.

(2) Finantarea serviciilor sociale se află īn responsabilitatea autoritătilor administratiei publice locale care, pe baza planurilor anuale de actiune prevăzute la art. 112 alin. (3) lit. b), realizează următoarele:

a) stabilesc tipurile de servicii sociale necesare comunitătii;

b) inventariază serviciile sociale existente;

c) evaluează eficienta si eficacitatea acestora;

d) identifică nevoia de servicii sociale noi.

(3) Pentru contractarea furnizării serviciilor sociale, autoritătile administratiei publice locale elaborează si publică anual lista serviciilor sociale pe care le vor contracta cu furnizorii publici si privati de servicii sociale.

(4) Autoritătile administratiei publice locale īn colaborare cu furnizorii publici si privati elaborează criteriile care fundamentează tipurile de servicii sociale ce urmează să fie contractate.

Art. 141. - (1) Autoritătile administratiei publice locale, denumite īn continuare autorităti contractante, contractează, cu furnizorii publici si privati, serviciile sociale organizate si definite conform Nomenclatorului serviciilor sociale. Tipurile de contracte se stabilesc de către autoritătile contractante, īn conditiile legii.

(2) Autoritătile contractante au obligatia să prevadă īn bugetele proprii fondurile necesare pentru finantarea serviciilor sociale prevăzute īn planurile anuale de actiune.

(3) Finantarea din fonduri publice, prevăzută la alin. (1), a serviciilor sociale acordate de furnizorii publici si privati de servicii sociale se realizează pe principiile concurentei, eficientei si transparentei si se supune legislatiei din domeniul achizitiilor publice.

Art. 142. - (1) Furnizorii privati de servicii sociale, autoritătile contractante, precum si alte persoane fizice sau juridice care finantează servicii sociale pot solicita evaluarea independentă a contractelor de finantare pentru furnizarea serviciilor sociale, prin demararea procedurilor de audit social.

(2) Auditul social se realizează de către auditorul social si are īn vedere, īn principal, următoarele aspecte:

a) verificarea planurilor si procedurilor stabilite de furnizorii de servicii sociale pentru serviciile finantate;

b) evaluarea eficientei si eficacitătii serviciilor sociale contractate;

c) verificarea exactitătii informatiilor utilizate;

d) recomandarea de ameliorări operationale.

(3) Auditorul social este persoana care are calificarea si care este mandatat de entitătile prevăzute la alin. (1) pentru a realiza componentele unui audit. Auditorul social nu este īnvestit cu nicio putere de control sau sanctionare.

(4) Activitatea de audit social, precum si statutul auditorului social se stabilesc prin lege.


 

CAPITOLUL VIII

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 143. - (1) Actele administrative emise de autoritătile publice centrale si locale privind acordarea beneficiilor de asistentă socială si furnizarea serviciilor sociale pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, īn baza conditiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Dacă beneficiarul serviciului social se consideră nedreptătit de modul de furnizare a serviciilor sociale, astfel cum a fost acesta stabilit conform clauzelor din contractul de furnizare de servicii sociale, se poate adresa instantei judecătoresti competente pentru solutionarea litigiilor īn legătură cu acordarea serviciilor sociale.

(3) Cererile adresate instantei de contencios administrativ sau oricărei alte instante judecătoresti pentru solutionarea litigiilor īn legătură cu dreptul sau cu acordarea măsurilor de asistentă socială se solutionează cu celeritate.

Art. 144. - Actiunile, căile de atac si actele procedurale īn legătură cu solutionarea litigiilor avānd ca obiect drepturi sau obligatii prevăzute de prezenta lege sunt scutite de taxa de timbru.

Art. 145. - Personalul implicat īn acordarea serviciilor sociale răspunde, īn conditiile legii, disciplinar, patrimonial, contraventional sau penal, după caz.

Art. 146. - (1) La data intrării īn vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) Legea nr. 47/2006 privind sistemul national de asistentă socială, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006;

b) Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 118/1999 privind īnfiintarea si utilizarea Fondului national de solidaritate, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 312 din 30 iunie 1999, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 366/2001, cu modificările ulterioare.

(2) De la data intrării īn vigoare a prezentei legi, dar nu mai tārziu de 31 decembrie 2011, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale efectuează modificările si completările corespunzătoare la actele normative īn vigoare din domeniul asistentei sociale si elaborează legile speciale prevăzute de prezenta lege.

(3) Pānă la adoptarea modificărilor si completărilor prevăzute la alin. (2), actele normative īn vigoare la data intrării īn vigoare a prezentei legi se vor aplica īn continuare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul Romāniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romāniei, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 20 decembrie 2011.

Nr. 292.

PRESEDINTELE ROMĀNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii asistentei sociale

 

Īn temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia Romāniei, republicată,

 

Presedintele Romāniei decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea asistentei sociale si se dispune publicarea acestei legi īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMĀNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 20 decembrie 2011

Nr. 975


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.533

din 28 noiembrie 2011

referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute īn titluri executorii avānd ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

Īn temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, la data de 18 octombrie 2011, un grup de 139 de deputati a solicitat Curtii Constitutionale să se pronunte asupra constitutionalitătii dispozitiilor Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute īn titluri executorii avānd ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Sesizarea de neconstitutionalitate a fost īnregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 5.618 din 18 octombrie 2011 si constituie obiectul Dosarului nr. 1.187A/2011.

Această sesizare a fost semnată de către următorii deputati: Cristian Mihai Adomnitei, Marin Almăjanu, SergiuAndon, Teodor Atanasiu, Vasile Berci, Dan Bordeianu, Octavian Bot, Viorel-Vasile Buda, Daniel-Stamate Budurescu, Cristian Buican, Mihăită Calimente, Mircea Vasile Cazan, Mariana Cāmpeanu, Daniel Chitoiu, Tudor- Alexandru Chiuariu, Liviu-Bogdan Ciucă, Horia Cristian, Ciprian Minodor Dobre, Paul Victor Dobre, Mihai- Aurel Dontu, Gheorghe Dragomir, George Ionut Dumitrică, Relu Fenechiu, Damian Florea, Gheorghe Gabor, Gratiela Leocadia Gavrilescu, Andrei Dominic Gerea, Alina-Stefania Gorghiu, Titi Holban, Pavel Horj, Mircea Irimescu, Nicolae Jolta, Mihai Lupu, Dan-Stefan Motreanu, Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Ludovic Orban, Viorel Palască, Ionel Palăr, Cornel Pieptea, Gabriel Plăiasu, Cristina- Ancuta Pocora, Virgil Pop, Octavian-Marius Popa, Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, Călin Potor, Ana Adriana Săftoiu, Nini Săpunaru, Adrian George Scutaru, Ionut-Marian Stroe, Radu Stroe, Gigel-Sorinel Stirbu, Gheorghe-Mirei Talos, Adriana Diana Tusa, Radu Bogdan Tīmpău, Ioan Tintean, Florin Turcanu, Horea-Dorin Uioreanu, Lucia- Ana Varga, Mihai Alexandru Voicu, Gheorghe Ana, Gheorghe Antochi, Nicolae Bănicioiu, Eugen Bejinariu, Vasile Bleotu, Dumitru Boabes, Matei Radu Brătianu, Doina Burcău, Ion Burnei, Ion Călin, Cindrea Ioan, Gheorghe Ciocan, Dumitru Chirită, Eugeniu Radu Coclici, Dorel Covaci, Victor Cristea, Ioan Damian, Andrei Dolineaschi, Mircea-Gheorghe Drăghici, Sonia-Maria Drăghici, Cristian-Sorin Dumitrescu, Ion Dumitru, Mircea Dusa, Marian Ghiveciu, Vasile Ghiorghe Gliga, Horia Grama, Viorel Hrebenciuc, Iulian Iancu, Iordache Florin, Cornel Itu, Ciprian-Florin Luca, Silvestru-Mircea Lup, Costică Macaleti, Iulian Claudiu Manda, Antonella Marinescu, Eduard-Stelian Martin, Manuela Mitrea, Vasile Mocanu, Adrian Mocanu, Ion Mocioalcă, Carmen Ileana Moldovan, Emil Radu Moldovan, Rodica Nassar, Adrian Năstase, Marian Neacsu, Cătălin-loan Nechifor, Robert Sorin Negoită, Dan Nica, Nicolae-Ciprian Nica, Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz, Laurentiu Nistor, Constantin Nită, luliu Nosa, Tudor Pantīru, Florin-Costin Pāslaru, Petre Petrescu, Victor-Viorel Ponta, Georgian Pop, Florian Popa, Vasile Popeangă, Dan-Mircea Popescu, Neculai Rătoi, Cornel-Cristian Resmerită, Cristian Rizea, Sorin Ioan Roman, Lucretia Rosea, Victor Socaciu, Adrian Solomon, Ioan Stan, Anghel Stanciu, Sorin Constantin Stragea, Mugurel Surupăceanu, Viorel Stefan, Horia Teodorescu, Angel Tīlvăr, Mihai Tudose, Aurelia Vasile, Radu Costin Vasilică, Gabriel Petru Vlase, Aurel Vlădoiu, Mădălin-Stefan Voicu si Valeriu Stefan Zgonea.

Īn motivarea obiectiei de neconstitutionalitate au fost aduse argumente care privesc atāt neconstitutionalitatea extrinsecă, cāt si cea intrinsecă a Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute īn titluri executorii avānd ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, după cum urmează:

I. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinseci, autorii obiectiei apreciază că dispozitiile legale criticate īncalcă art. 1 alin. (5), art. 61 alin. (2), art. 73 alin. (1) si art. 75 alin. (4) din Constitutie, īntrucāt camera decizională, respectiv Camera Deputatilor, a adus modificări substantiale formei legii adoptate de către Camera de reflectie, respectiv Senatul. Īn aceste conditii, se consideră că, din punct de vedere al procedurii de legiferare, a fost īncălcat principiul bicameralismului astfel cum acesta a fost conturat īn jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Se mai sustine că, prin Legea de aprobare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009, s-a reglementat īn domeniul drepturilor fundamentale si a fost afectat regimul unei institutii fundamentale a statului. Īn acest sens, pe de o parte, sunt mentionate dreptul la un proces echitabil si dreptul de proprietate privată, iar pe de altă parte, autoritatea judecătorească, respectiv instantele judecătoresti. Totodată, se arată că ordonanta de urgentă criticată a fost adoptată cu īncălcarea art. 115 alin. (4) din Constitutie, īntrucāt nu a existat o situatie cu caracter extraordinar.

II. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate intrinseci, se arată că dispozitiile legale contestate sunt discriminatorii, īntrucāt reesalonarea plătii sumelor de bani rezultate din titluri executorii vizează numai persoanele care au cāstigat drepturi bănesti prin litigii de muncă sau prin litigii de altă natură īn contradictoriu cu angajatorii din sectorul public, nu si persoanele care au cāstigat aceleasi drepturi, dar īn contradictoriu cu angajatori din sectorul privat. Mai mult, suspendarea executării silite pornite de stat īmpotriva unui subiect al raportului de drept fiscal se poate realiza doar īn conditiile plătii unei cautiuni conform art. 148 si art. 172 din Codul de procedură fiscală, īn schimb, cetăteanului-creditor statul īi opune, īn temeiul legii, o suspendare de drept a executării silite, ceea ce determină o lipsă de egalitate juridică īntre stat si cetătean atunci cānd au calitatea de debitori.

Astfel, se ajunge la o dublă discriminare, si anume a personalului plătit din fonduri publice fată de personalul angajat īn mediul privat, respectiv a cetăteanului fată de stat īn privinta posibilitătii acestuia de a cere suspendarea executării silite.

Se apreciază că adoptarea unor acte normative succesive prin care este esalonată plata drepturilor salariale acordate prin hotărāri judecătoresti personalului din sistemul bugetar constituie o īncălcare a dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, īntrucāt executarea unei hotărāri este parte integrantă a “procesului” prevăzut de acelasi text conventional; īn acest sens, este invocată jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărārile din 19 martie 1997, 28 iulie 1999 si 17 iunie 2004, pronuntate īn cauzele Hornsby īmpotriva Greciei, Immobiliare Saffi īmpotriva Italiei, respectiv Ruianu īmpotriva Romāniei. S-a mai arătat că nici măcar complexitatea procedurii interne de executare silită sau a sistemului bugetar al statului si nici lipsa de fonduri sau a altor resurse nu poate scuti statul de obligatia sa, asumată īn baza Conventiei, de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărāri judecătoresti definitive si executorii īntr-un interval de timp rezonabil (Hotărārea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 15 ianuarie 2009, pronuntată īn Cauza Burdov 2 īmpotriva Rusiei). De asemenea, se sustine că legea criticată reprezintă o ingerintă a puterii legislative īn administrarea justitiei īn scopul influentării solutionării judiciare a unui proces, situatie care este de natură a īncălca dreptul la un proces echitabil (este invocată, īn acest sens, Hotărārea din 9 decembrie 1994, pronuntată īn Cauza Papageorgion īmpotriva Greciei). Se arată că legea criticată reprezintă o imixtiune īn actul de justitie, iar efectul esalonărilor repetate constă īn imposibilitatea unei anumite categorii de creditori ai statului de a-si īncasa drepturile salariale restante, integral si īn termen rezonabil. Mai mult, se īnvederează Curtii faptul că Guvernul romān a recunoscut īn unele cauze solutionate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului că o durată de la 5 la 9 ani a procedurii judiciare īncalcă art. 6 din Conventie (a se vedea Decizia din 12 aprilie 2011 cu privire la Cererea nr. 128/04 introdusă de Gheorghe David si alte cereri īmpotriva Romāniei). Īn consecintă, fată de cele arătate, se sustine că este īncălcat dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor īntr-un termen rezonabil.

Avānd īn vedere cele de mai sus, se apreciază că această interventie a legiuitorului, avānd ca efect amānarea sine die a executării unor hotărāri judecătoresti, echivalează cu o decizie prin care legislativul dispune neexecutarea unor hotărāri judecătoresti, “anulānd practic autoritatea si competentele justitiei”. Īn consecintă este īncălcat si principiul separatiei puterilor īn stat.

Īn privinta pretinsei īncălcări a dispozitiilor art. 44 din Constitutie, se arată că drepturile salariale cāstigate prin hotărāri judecătoresti constituie un bun īn sensul art. 1 din Protocolul aditional la Conventie, fiind drepturi deja cāstigate, iar amānarea sine die a punerii īn executare a acestora constituie o ingerintă de natură să afecteze dreptul de proprietate īn substanta sa.

Īn conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele lor de vedere.

Presedintele Senatului a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. I/740 din 25 octombrie 2011, punctul său de vedere, īn care se arată că sesizarea de neconstitutionalitate este īntemeiată.

Īn privinta criticilor de neconstitutionalitate extrinseci, se sustine că, prin adoptarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009, a fost īncălcat principiul bicameralismului si că aceasta nu poate acoperi viciile de neconstitutionalitate ale ordonantei de urgentă, act care a fost adoptat cu īncălcarea art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie.

Īn privinta criticilor de neconstitutionalitate intrinseci, se arată că a fost īncălcat principiul separatiei puterilor īn stat, există o discriminare īntre angajatii din mediul public si cel privat, se īncalcă dreptul persoanelor la solutionarea cauzei lor īntr-un termen rezonabil, precum si dreptul de proprietate al acestora. Toate acestea aduc īn prim-plan īncălcarea prevederilor Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 51/4.899 din 25 octombrie 2011, punctul său de vedere, īn care se arată că sesizarea de neconstitutionalitate este neīntemeiată.

Īn privinta criticilor de neconstitutionalitate extrinseci, se sustine că respingerea de către Senat a proiectului de lege de aprobare a ordonantei de urgentă coroborată cu adoptarea proiectului de lege de aprobare cu modificări de către Camera Deputatilor nu are drept efect īncălcarea principiului bicameralismului. Camera Deputatilor a adoptat legea criticată pentru neconstitutionalitate cu respectarea atāt a materiei, cāt si a formei proiectului initial al legii; īn schimb, se sustine că, īn situatia īn care Camera Deputatilor ar fi trebuit să respingă proiectul de lege pe motiv că Senatul, de asemenea, l-a respins, s-ar fi ajuns la īncălcarea principiului bicameralismului.

Se mai arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 a fost adoptată ca răspuns la situatia de criză economică si financiară mondială si că legea de aprobare a acesteia nu afectează drepturi sau libertăti fundamentale, ci doar plata unor drepturi de natură salarială, ceea ce nu poate duce la concluzia īncălcării art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie.

Cu privire la criticile de neconstitutionalitate intrinseci, se arată că nu sunt īncălcate prevederile art. 16 din Constitutie, īntrucāt situatia angajatilor din mediul bugetar este diferită fată de a celor ce īsi desfăsoară activitatea īn mediul privat, din moment ce sursa salariilor de care beneficiază este chiar bugetul de stat.

Se sustine că executarea titlurilor executorii nu tine de respectarea sau nu a dispozitiilor art. 21 din Constitutie, amānarea acesteia fiind necesară īn conditiile de criză economică existente. Īn privinta termenului rezonabil īn care sunt executate hotărārile judecătoresti, se apreciază că rezonabilitatea trebuie să se supună situatiei de criză din prezent. Prin urmare, termenul rezonabil de executare nu poate fi decāt cel īn care interesul general nu va fi afectat, “adică numai după ce criza se va estompa. Abia atunci se poate analiza o eventuală īncălcare a unui termen rezonabil de executare a titlurilor executorii īn cauză”. De asemenea, se īnvederează faptul că legiuitorul nu a īncălcat principiul separatiei puterilor īn stat, din moment ce nu a modificat continutul hotărārilor judecătoresti.

Īn final se mai apreciază că amānarea plătii sumelor de bani rezultate din hotărāri judecătoresti nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate al celor care au obtinut astfel de hotărāri, din moment ce drepturile stabilite prin acestea există īn continuare.

Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 5/6.018/E.B. din 26 octombrie 2011, punctul său de vedere, īn care se arată că sesizarea de neconstitutionalitate este neīntemeiată.

Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinseci, se mentionează că nu este īncălcat principiul constitutional al bicameralismului, īntrucāt nu există diferente majore de continut juridic īntre forma finală a legii si forma proiectului; īn acest sens, este invocată si jurisprudenta Curtii Constitutionale īn privinta acestui principiu, respectiv Decizia nr. 710 din 6 mai 2009.

Referitor la invocarea art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, se arată că ordonanta de urgentă a respectat la momentul emiterii ei aceste dispozitii, invocāndu-se īn acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 188 din 2 martie 2010. De asemenea, se mai mentionează că valoarea sumelor care intră sub incidenta acestei ordonante de urgentă este de aproape 10.000 milioane lei, ceea ce reprezintă 1,7% din produsul intern brut (PIB) prognozat pentru anul 2012. Această măsură ar diminua dezechilibrele bugetare existente si ar mentine deficitul bugetar īn limitele aprobate prin Legea nr. 275/2010 pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificati īn cadrul fiscal-bugetar, respectiv 3% din PIB īn anul 2012.


Īn privinta criticilor de neconstitutionalitate intrinseci, este mentionată jurisprudenta Curtii Constitutionale prin care aceasta a constatat constitutionalitatea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009, jurisprudenta reprezentată de Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, Decizia nr. 712 din 25 mai 2010 si Decizia nr. 713 din 25 mai 2010.

De asemenea, se arată că dispozitiile art. 148 din Constitutie, invocate īn sustinerea obiectiei de neconstitutionalitate, nu sunt incidente īn cauză.

La termenul de judecată din 2 noiembrie 2011, Curtea, avānd īn vedere cererea de īntrerupere a deliberărilor, a amānat pronuntarea pentru data de 3 noiembrie 2011, cānd, avānd īn vedere imposibilitatea constituirii majoritătii prevăzute de art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, īn temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, presedintele Curtii Constitutionale a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 28 noiembrie 2011, dată la care Curtea a pronuntat prezenta decizie.

CURTEA,

examinānd obiectia de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale Presedintelui Senatului, Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul īntocmit de judecătorul-raportor, dovezile depuse, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 1, art. 10, art. 15 si art. 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate.

Obiectul controlului de constitutionalitate, astfel cum rezultă din sesizarea formulată, īl constituie dispozitiile Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute īn titluri executorii avānd ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, care au următorul cuprins:

“Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute īn titluri executorii avānd ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, cu următoarea modificare:

- La articolul 1, alineatele (1) si (2) se modifică si vor avea următorul cuprins:

«Art. 1. - (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărāri judecătoresti avānd ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite īn favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pānă la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care īncepe astfel:

a) īn anul 2012 se plăteste 5% din valoarea titlului executoriu;

b) īn anul 2013 se plăteste 10% din valoarea titlului executoriu;

c) īn anul 2014 se plăteste 25% din valoarea titlului executoriu;

d) īn anul 2015 se plăteste 25% din valoarea titlului executoriu;

e) īn anul 2016 se plăteste 35% din valoarea titlului executoriu.

(2) īn cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.»“.

Dispozitiile constitutionale pretins īncălcate sunt cele ale art. 1 alin. (4) si (5) privind principiile separatiei si echilibrului puterilor īn stat si al respectării Constitutiei si a suprematiei sale, ale art. 11 alin. (2) privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea īn drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (2) si (3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 61 alin. (2) privind rolul si structura Parlamentului, ale art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi, ale art. 75 alin. (4) privind procedura de adoptare a legilor, ale art. 115 alin. (4) si (6) privind delegarea legislativă, ale art. 124 privind īnfăptuirea justitiei, precum si ale art. 148 alin. (2) si (4) privind aplicarea cu prioritate a actelor cu caracter obligatoriu adoptate la nivelul Uniunii Europene, respectiv obligatia autoritătilor nationale de a-si īndeplini obligatiile asumate. Totodată, sunt considerate ca fiind īncălcate si prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 1 privind protectia proprietătii din Protocolul aditional la Conventie.

Examinānd obiectia de neconstitutionalitate, Curtea urmează a se pronunta, pe de o parte, asupra unor aspecte de ordin procedural ce se constituie īn critici de neconstitutionalitate extrinseci, iar pe de altă parte, asupra criticilor de neconstitutionalitate intrinseci a legii supuse controlului.

Totusi, īnainte de a proceda la analiza obiectiei de neconstitutionalitate, Curtea urmează să constate că sesizarea formulată īndeplineste conditiile prevăzute de art. 146 lit. a) din Constitutie sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, īntrucāt aceasta, astfel cum rezultă din listele anexate sesizării de neconstitutionalitate, a fost semnată de un număr de 140 de deputati.

I. Īn privinta criticilor de neconstitutionalitate extrinseci, se retin următoarele:

1. Īn primul rānd, Curtea observă că Senatul, īn sedinta sa din 12 octombrie 2009, cu 47 de voturi pentru si 44 īmpotrivă a adoptat proiectul legii de aprobare a ordonantei de urgentă. La 12 octombrie 2011, Camera Deputatilor a adoptat cu 143 de voturi pentru, 108 īmpotrivă si 4 abtineri proiectul legii de aprobare a ordonantei de urgentă. Prin urmare, nu poate fi retinut aspectul īnvederat de Presedintele Camerei Deputatilor referitor la faptul că Senatul ar fi respins proiectul legii de aprobare a ordonantei de urgentă.

Prin Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, sau Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Curtea a stabilit două criterii esentiale pentru a se determina cazurile īn care prin procedura legislativă se īncalcă principiul bicameralismului.

Aceste criterii esentiale cumulative sunt:

a) existenta unor deosebiri majore de continut juridic īntre formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului;

b) existenta unei configuratii deosebite, semnificativ diferită, īntre formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului;

Din analiza comparată a documentelor privind initierea si desfăsurarea procesului legislativ īn cauză, respectiv a proiectului de lege depus de Guvern, a formei adoptate de Senat, ca primă Cameră sesizată, si a celei adoptate de Camera Deputatilor, īn calitate de Cameră decizională, Curtea constată că modificările operate de către Camera Deputatilor fată de forma legii adoptate de Senat nu sunt de natură a genera nici deosebiri majore de continut juridic fată de forma legii adoptată de Senat si nici o configuratie deosebită, semnificativ diferită fată de cea a proiectului de lege īn forma adoptată de Senat.

Camera Deputatilor a modificat art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 īn sensul stabilirii unei perioade de esalonare unice a plătii sumelor de bani rezultate din hotărāri judecătoresti avānd ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar pronuntate pānă la data de 31 decembrie 2011, text pe care Senatul nu īl modificase īn calitate de Cameră de reflectie, avānd īn vedere data la care acesta a adoptat proiectul de lege, si anume 12 octombrie 2009. Practic, la data adoptării proiectului de lege de către Senat erau supuse unei esalonări unitare toate sumele de bani rezultate din hotărārile judecătoresti avānd ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar pronuntate; astfel, ceea ce a realizat Legea de aprobare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 a fost continuarea liniei de gāndire impuse de Senat, respectiv esalonarea unitară a sumelor de bani rezultate din hotărārile judecătoresti avānd ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar pronuntate (tinānd cont si de realitatea normativă consacrată prin adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 18/2010, a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 45/2010 sau a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 113/2010). Prin urmare, nu se poate sustine că, sub acest aspect, cea de-a doua Cameră, cea decizională, ar fi modificat sau ar fi deturnat intentia normativă a Guvernului sau a primei Camere, cea de reflectie.

Cu privire la reesalonarea sumelor de bani rezultate din hotărārile judecătoresti mentionate mai sus pronuntate pānă la data de 31 decembrie 2010 si la esalonarea plătii sumelor de bani rezultate din hotărārile judecătoresti mentionate mai sus pronuntate īn perioada 31 decembrie 2010 - 31 decembrie 2011, Curtea constată că cea de-a doua Cameră, cea decizională, nu a deturnat sensul legii adoptate de Senat si nu a dat o configuratie juridică semnificativ diferită fată de forma adoptată de Senat de natură să īncalce principiul bicameralismului. Pe de o parte, au fost modificate perioada īn care urmează a fi executate hotărārile judecătoresti, precum si cuantumul procentual al sumelor aferente, iar, pe de altă parte, a fost esalonată, ca efect conex al existentei unui calendar unic de executare a hotărārilor judecătoresti mentionate, plata sumelor de bani aferente titlurilor executorii avānd ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Īn schimb, alin. (2) al aceluiasi articol a fost modificat de Camera Deputatilor īn sensul revenirii sale la continutul normativ pe care acesta l-a avut la momentul adoptării ordonantei de urgentă, după ce īn Senat, Cameră de reflectie, tot acest alineat fusese eliminat [īn mod gresit īn forma legii adoptate de Senat apare ca fiind abrogat art. 2 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009, text, de fapt, inexistent; īn mod corect, referirea vizează art. 1 alin. (2), astfel cum rezultă de altfel si din raportul suplimentar comun īntocmit de Comisia pentru muncă, familie si protectie socială si Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităti si validări, depus sub nr. 284 din 7 octombrie 2009].

Īn consecintă, se retine că au fost respectate, sub aspectul modului de legiferare, dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (5), art. 61 alin. (2), art. 73 alin. (1) si art. 75 alin. (4).

2. Īn privinta respectării art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, se observă că aceste dispozitii constitutionale vizează conditii de formă care trebuie respectate la adoptarea ordonantelor de urgentă. Rezultă că, prin critica lor, autorii obiectiei de neconstitutionalitate contestă constitutionalitatea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 sub aspectul conditiilor de formă. Aceste conditii, desigur, trebuie analizate īn raport cu momentul la care aceasta a fost adoptată. Avānd īn vedere faptul că eventualele vicii de neconstitutionalitate ale ordonantelor de urgentă nu pot fi acoperite prin legea de aprobare si că legea care ar aproba o ordonantă de urgentă neconstitutională este ea īnsăsi neconstitutională, Curtea este competentă să analizeze īn cadrul controlului a priori de constitutionalitate ce priveste legea de aprobare īnsăsi īndeplinirea de către ordonanta de urgentă aprobată a conditiilor prevăzute de art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie (īn acest sens, cu titlu exemplificativ, se retin Decizia nr. 584 din 13 iunie 2007, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 457 din 6 iulie 2007, Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, sau Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011).

Astfel, īn această privintă, Curtea observă că, printr-o bogată jurisprudentă, a stabilit faptul că a existat o situatie extraordinară la momentul la care a fost adoptată ordonanta de urgentă (a se vedea pe larg, īn acest sens, Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, Decizia nr. 713 din 25 mai 2010, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 714 din 25 mai 2010, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 422 din 24 iunie 2010, Decizia nr. 823 din 22 iunie 2010, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 611 din 30 august 2010) si că această ordonantă de urgentă nu a afectat, īn īntelesul constitutional al termenului, astfel cum a fost stabilit prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, drepturi si libertăti fundamentale, din moment ce nu acestea au fost īncălcate (a se vedea, īn acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 1.042 din 14 iulie 2011, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 647 din 9 septembrie 2011)^

II. Īn privinta criticilor de neconstitutionalitate intrinseci, Curtea constată următoarele:

1. Sustinerea referitoare la īncălcarea art. 16 din Constitutie nu poate fi retinută. Astfel, prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, Curtea a statuat că angajatii din mediul public nu se află īn aceeasi situatie juridică cu cei din mediul privat. Cei care sunt angajati īn raporturi de muncă īn mediul bugetar sunt legati, īn mod esential, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizatiile sau soldele, de bugetul public national, de īncasările si de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putānd avea consecinte īn ceea ce priveste diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizatiile/soldele reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. Īn schimb, īn mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate īntotdeauna de contractul individual de muncă īncheiat īntre un angajat si un angajator.

De altfel, aceasta este si ratiunea pentru care angajatii plătiti din fonduri publice sunt retribuiti īn baza unei legi-cadru unice.

Prin urmare, nu se poate retine că legea de aprobare a ordonantei de urgentă ar crea o diferentă de tratament juridic īntre angajatii din mediul public si cei din mediul privat, fără a exista o justificare obiectivă si ratională. Această justificare este dată tocmai de legătura indisolubilă existentă īntre drepturile de natură salarială ce se constituie īn cheltuieli de personal si bugetul de stat.

Totodată, Curtea observă că măsura suspendării de drept a procedurilor de executare este una necesară pentru a se putea realiza finalitatea avută īn vedere, respectiv esalonarea sumelor de bani rezultate din hotărāri judecătoresti, fiind aplicată īn mod egal tuturor persoanelor ce intră sub incidenta acesteia. Pretinsa lipsă de egalitate, īn privinta posibilitătii debitorului de a cere suspendarea executării silite, īntre situatia statului ca creditor īn cadrul raporturilor de drept fiscal si cea a cetăteanului ca creditor al statului īn ipoteza Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 nu poate fi retinută. Īn primul caz, se aduc īn discutie dreptul fiscal si procedura fiscală, materii care fac parte din dreptul public, “ceea ce īnseamnă că subiectii unor atari raporturi nu pot fi egali īn drepturi si obligatii. Astfel, unul dintre subiectele raportului de drept fiscal, si anume organul fiscal, are o pozitie dominantă, fiind īnzestrat cu exercitiul puterii de stat” (a se vedea Decizia nr. 1.357 din 27 octombrie 2009, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 852 din 9 decembrie 2009, sau Decizia nr. 894 din 6 iulie 2010, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010).

Astfel, stătului-creditor īn raporturile de drept fiscal i se poate opune suspendarea executării silite cu plata unei cautiuni, dar nu suspendarea provizorie a executării, iar cetăteanului-creditor īn raporturile reglementate de legea criticată i se va opune o suspendare de drept a executării silite. Diferenta de tratament juridic rezidă tocmai din specificitatea raporturilor de drept fiscal, īn care statul are o largă marjă de apreciere, din finalitatea urmărită prin suspendarea de drept a executării silite (si anume, esalonarea plătii sumelor de bani rezultate din hotărāri judecătoresti) si din nevoia urgentă pe moment a echilibrării bugetului de stat.

2. Referitor la critica de neconstitutionalitate ce priveste īncălcarea art. 21 alin. (2) si (3) din Constitutie privind accesul liber la justitie si la un proces echitabil, Curtea observă că aceasta trebuie analizată īn corelare cu dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutie, potrivit cărora statul are obligatia să asigure protejarea intereselor nationale īn activitatea economică, financiară si valutară. Acest lucru īnseamnă că statul are obligatia constitutională de a veghea la protejarea intereselor sus-mentionate īn vederea asigurării stabilitătii sale economice si financiare. Numai īn acest fel devine un factor credibil la nivel national si international si īn măsură să respecte art. 126 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, publicat īn Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C83 din 30 martie 2010.

Drepturile fundamentale consacrate prin Constitutie nu au o existentă abstractă, ele exercitāndu-se īn corelare si coroborare cu celelalte prevederi constitutionale. Această interdependentă functională determină atāt cadrul īn care aceste drepturi se exercită, cāt si continutul material concret al acestora. Īn cauza de fată, a nu lua īn considerare prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutie ar echivala cu convertirea unor drepturi esentialmente normative de natură constitutională, precum accesul liber la justitie si la un proces echitabil, īn concepte filosofice abstracte. Prin urmare, drepturile fundamentale sunt influentate de principiile de bază care călăuzesc īnsăsi existenta statului, iar continutul lor normativ tine cont de această situatie. Desigur, numai Curtea Constitutională este cea competentă să aprecieze asupra acestui continut, īntrucāt este garantul suprematiei Constitutiei si unica autoritate de jurisdictie constitutională din Romānia [a se vedea īn acest sens art. 142 alin. (1) din Constitutie, precum si art. 1 alin. (1)si (2) din Legea nr. 47/1992]. De asemenea, continutul drepturilor si libertătilor fundamentale astfel stabilit determină īnsusi nivelul de protectie pe care Constitutia īl garantează acestora.

Īn acest context, Curtea reiterează considerentele sale de principiu stabilite prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, precitată, īn care a retinut că esalonările succesive ale plătii sumelor de bani rezultate din hotărāri judecătoresti reprezintă măsuri de natură să īntărească finalitatea procesului judiciar, īn sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-si executa creanta. Curtea a arătat că executarea creantei īntr-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărāri judecătoresti, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute īn legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar.

Īntărind cele stabilite prin decizia mentionată, Curtea constată că termenul rezonabil, dat fiind determinările impuse de art. 135 alin. (1) lit. b) din Constitutie, este un concept esentialmente variabil si aprecierea sa se face īn functie de circumstantele cauzei si tinānd seama de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantilor si de cel al autoritătilor competente, precum si de miza litigiului pentru părtile īn cauză (a se vedea Hotărārea din 27 iunie 2000, pronuntată īn Cauza Frydlender īmpotriva Frantei, paragraful 43, sau Hotărārea din 15 februarie 2007, pronuntată īn Cauza Raylyan īmpotriva Rusiei, paragraful 31, Hotărārea din 15 ianuarie 2009, pronuntată īn Cauza Kozodoyev si altii īmpotriva Rusiei, paragraful 10, Hotărārea din 22 noiembrie 2011, pronuntată īn Cauza Guldane Acar si altii īmpotriva Turciei, paragraful 22, Hotărārea din 24 noiembrie 2011, pronuntată īn Cauza Chernysh īmpotriva Ucrainei, paragraful 21).

Īn cauza de fată, Curtea observă că miza litigiului (a se vedea si definitia dată procesului civil īn jurisprudenta Curtii Constitutionale, respectiv Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009) este una foarte mare pentru stat, reprezentantul intereselor generale ale societătii, īntrucāt se pune īn discutie chiar stabilitatea sa economică, īn timp ce pentru creditorii statului, respectiv personalul bugetar plătit din fonduri publice, miza constă īn recuperarea unor suplimente la salariul/indemnizatia/solda de bază, care, deci, nu afectează dreptul constitutional la salariu. O atare concluzie rezultă si din Decizia Curtii Constitutionale nr. 355 din 22 martie 2011, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 500 din 13 iulie 2011, īn care s-a arătat c㠓Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute īn titluri executorii avānd ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar nu vizează ipoteza art. 78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii [devenit art. 80 după republicarea acestuia īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011], ci ipoteza unor drepturi salariale suplimentare obtinute prin legi speciale. Persoanele care au cāstigat īn instantă drepturi salariale ca urmare a concedierii, după ce instanta de judecată a stabilit că aceasta a fost efectuată īn mod netemeinic sau nelegal, asa cum este prevăzut īn art. 78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, se află īn altă situatie juridică decāt cea vizată de [...] Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009”.

Prin urmare, conceptul de termen rezonabil trebuie privit atāt din perspectiva cetăteanului, creditor, cāt si din cea a statului, debitor. Dacă s-ar privi unilateral acest termen s-ar ajunge la situatii nepermise, respectiv executarea hotărārilor judecătoresti fie īntr-un interval mai mare de timp, care poate apărea ca fiind rezonabil pentru stat, dar total contrar intereselor cetăteanului, fie īntr-o perioadă de timp foarte scurtă, care pare rezonabilă pentru cetătean, dar contrară stabilitătii economice si financiare pe care statul trebuie să o asigure. Īn consecintă, termenul rezonabil trebuie apreciat si stabilit din analiza concurentă a intereselor generale ale societătii cu cele ale cetăteanului. Or, īn cauza de fată, termenul īn care urmează a se esalona, respectiv reesalona debitele statului tine cont atāt de interesele debitorului, cāt si de cele ale creditorului, existānd un just echilibru īntre acestea.

Curtea observă că, spre deosebire de cele stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărārea din 15 ianuarie 2009, pronuntată īn Cauza Burdov 2 īmpotriva Rusiei, sau prin Hotărārea din 15 octombrie 2009, pronuntată īn Cauza Yuriy Nikolayevich. Ivanov īmpotriva Ucrainei, statul romān nu numai că nu refuză executarea hotărārilor judecătoresti, ci se obligă la plata esalonată a sumelor prevăzute prin acestea. Astfel, rezultă că situatiile avute īn vedere nu sunt comparabile; īn spetă, nu este vorba de complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public ori de faptul că autoritătile statului se prevalează de lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru executarea hotărārilor judecătoresti, ci de problema sistemică ce rezultă din plata sumelor de bani care ar trebui executate si de impactul acesteia asupra stabilitătii economice si financiare a tării. De asemenea, nici cele stabilite īn Hotărārea din 25 octombrie 2011, pronuntată īn Cauza Tkhyegepso si altii īmpotriva Rusiei, paragrafele 17 si 18, nu sunt aplicabile īn situatia de fată, īntrucāt statul se confruntă cu o problemă sistemică si nu depinde de vointa lui faptul de a executa sau nu imediat hotărārile judecătoresti ce intră sub incidenta legii criticate. Din contră, depune toate eforturile īn acest sens.

Curtea Constitutională a mai arătat, prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, că executarea esalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănesti nu este interzisă īn niciun mod de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale; executarea uno icto constituie o modalitate de executare, īnsă nu singura pe care statul o poate alege.

Avānd īn vedere cele de mai sus, Curtea observă că statul a făcut uz de marja sa de apreciere īn privinta termenului īn care să fie executate hotărārile judecătoresti, tocmai datorită situatiei economice si financiare īngrijorătoare īn care se află, ceea ce nu este contrar nici art. 21 alin. (3) din Constitutie si nici art. 6 paragraful 1 din conventia sus-mentionată.

De asemenea, īsi mentin valabilitatea mutatis mutandis, īn privinta criticii de neconstitutionalitate care vizează art. 1 alin. (4) din Constitutie, cele stabilite prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, decizie prin care Curtea a arătat că pretinsa īncălcare a prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor īn stat, coroborate cu cele ale art. 126 alin. (1) privind instantele judecătoresti, nu poate fi retinută din moment ce nu se refuză aplicarea hotărārilor judecătoresti, ci, din contră, acestea sunt recunoscute, iar statul īsi ia angajamentul ferm de a le executa īntocmai potrivit criteriilor rezonabile si obiective stabilite īn actul normativ contestat. Prin urmare, reglementarea criticată nu este o măsură prin care se interzice nici măcar temporar executarea unei hotărāri judecătoresti si, īn consecintă, nu reprezintă o imixtiune a puterii legislative īn procesul de realizare a justitiei.

3. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit īn mod constant că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă si executorie constituie un bun īn sensul art. 1 din Protocolul nr. 1: neexecutarea plătii īntr-un termen rezonabil a constituit deci o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca si faptul că lipsa de lichidităti nu poate justifica un asemenea comportament (Hotărārea din 9 decembrie 1994, pronuntată īn Cauza Rafinăriile grecesti Stran si Stratis Andreadis īmpotriva Greciei, paragraful 59, Hotărārea din 19 octombrie 2000, pronuntată īn Cauza Ambruosi īmpotriva Italiei, paragrafele 20 si 21, Hotărārea din 7 mai 2002, pronuntată īn Cauza Burdov 1 īmpotriva Rusiei, paragraful 40, Hotărārea din 6 octombrie 2005, pronuntată īn Cauza Androsov īmpotriva Rusiei, paragraful 69, Hotărārea din 26 aprilie 2006, pronuntată īn Cauza Zubko si altii īmpotriva Ucrainei, paragraful 65, Hotărārea din 22 februarie 2007, pronuntată īn Cauza Gavrileanu īmpotriva Romāniei, paragraful 52, Hotărārea din 27 iulie 2010, pronuntată īn Cauza Streltsov si alti pensionari militari din Novocherkassk īmpotriva Rusiei, paragraful 71, Hotărārea din 28 iunie 2011, pronuntată īn Cauza Stefan Angelescu si altii īmpotriva Romāniei, paragraful 17, Hotărārea din 15 noiembrie 2011, pronuntată īn Cauza Mistreanu īmpotriva Moldovei, paragraful 39).

Se observă că reglementarea criticată nu consacră o privare de proprietate, ci mai degrabă o ingerintă īn privinta dreptului persoanelor fizice la respectarea bunurilor lor.

Pentru ca restrāngerea mentionată să poată fi justificată trebuie īntrunite, īn mod cumulativ, cerintele expres prevăzute de art. 53 din Constitutie, si anume:

- să fie prevăzută prin lege;

- să se impună;

- să se circumscrie motivelor expres prevăzute de textul constitutional, si anume pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav;

- să fie necesară īntr-o societate democratică;

- să fie proportională cu situatia care a determinat-o;

- să fie aplicată īn mod nediscriminatoriu;

- să nu aducă atingere existentei dreptului sau a libertătii.

Astfel, prima conditie este respectată, aflāndu-ne īn fata unui act de reglementare primară; ingerinta se impune īn vederea restructurării si echilibrării cheltuielilor bugetare, precum si pentru respectarea prevederilor art. 126 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, publicat īn Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C83 din 30 martie 2010, coroborate cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Tratat privind procedura aplicabilă deficitelor excesive. Acest lucru īnseamnă mentinerea unui raport īntre deficitul public prevăzut sau realizat si produsul intern brut la preturile pietei de 3%.

De asemenea, se constată că situatia de criză financiară mondială afectează, īn lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a tării si, implicit, securitatea natională. Executarea necontrolată a peste 27.700 hotărāri judecătoresti executorii existente la data de 31 decembrie 2010 ce privesc numai creante salariale īn valoare de peste 8.028.252 milioane lei ar duce la crearea unui dezechilibru bugetar din moment ce suma totală mentionată reprezintă 1,4 din produsul intern brut estimat pe anul 2012 si 19,5% din plafonul nominal al cheltuielilor de personal aferente bugetului pe anul 2012. Astfel ar fi afectate stabilitatea economică a statului si, implicit, securitatea natională; īn acest context intervine si obligatia statului ca, īn temeiul art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutie, să asigure “protejarea intereselor nationale īn activitatea economică, financiară si valutară”. De altfel, Parlamentul trebuie să păstreze controlul asupra deciziilor fundamentale īn domeniul politicii bugetare si are o marjă de apreciere īn acest domeniu, trebuind să asigure sustenabilitatea bugetului si performanta economică a statului. Curtea Constitutională trebuie să respecte această marjă de apreciere, controlul său limitāndu-se la īncălcările evidente ale textelor constitutionale (a se vedea īn acest sens si Hotărārea Tribunalului Constitutional Federal german 2 BvR 987/10 din 7 septembrie 2011 privind solutionarea plāngerilor de neconstitutionalitate formulate īmpotriva pachetului de măsuri privind ajutorul financiar acordat Greciei si fondul de salvare a monedei euro).

Cele de mai sus demonstrează cu prisosintă faptul că măsura criticată este necesară īntr-o societate democratică.

Īn privinta proportionalitătii măsurii, Curtea observă că atingerea adusă bunurilor persoanelor care beneficiază de hotărāri judecătoresti de natura celor prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 este rezultatul efectului sistemic, structural pe care acestea īl au asupra bugetului de stat īn conditii de criză economică si financiară accentuată. Prin urmare, situatia invocată este una diferită de cea a unor hotărāri judecătoresti izolate, gradul mare de abatere de la obisnuit īn cazul de fată fiind unul mare. Nu este vorba despre o omisiune a statului, despre lipsa de diligentă a acestuia, despre eventuala sa opozitie fată de autoritatea de care se bucură hotărārile judecătoresti, ci de necesitatea creării unui echilibru īntre interesele generale ale societătii si interesele particulare ale persoanelor care intră sub incidentă ordonantei de urgentă criticate. Astfel, cum arată si Curtea Europeană a Drepturilor Omului, o astfel de măsură trebuie să păstreze un just echilibru īntre interesele statului si cele ale reclamantilor (Hotărārea din 26 aprilie 2006, pronuntată īn Cauza Zubko si altii īmpotriva Ucrainei, paragraful 67 sau Hotărārea din 5 ianuarie 2000, pronuntată īn Cauza Beyeler īmpotriva Italiei, paragraful107).

Īn consecintă, măsura esalonării executării hotărārilor judecătoresti păstrează un astfel de echilibru, Guvernul arătānd că valoarea unor astfel de titluri executorii pānă la data de 31 decembrie 2010 era peste 8.028.252 milioane lei (aproximativ 2 miliarde de euro), iar numărul acestora era peste 27.700 la nivelul īntregii tări.

Reiese astfel că suportarea acestei sarcini nu incumbă numai anumitor persoane sau unui anumit grup defavorizat care să suporte īn final o sarcină excesivă si disproportionată pentru echilibrarea situatiei economice a statului (neaflāndu-ne deci īn situatia reclamantului din Cauza Kjartan Asmundsson īmpotriva Islandei, Hotărārea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2004), ci vizează totalitatea angajatilor din mediul public care pānă ia data de 31 decembrie 2010 au obtinut hotărāri judecătoresti ce vizează drepturi salariale.

Īn fine, Curtea retine că măsura este aplicată nediscriminatoriu, respectiv tuturor angajatilor din sfera publică īn favoarea cărora au fost pronuntate hotărāri judecătoresti prin care au fost acordate drepturi salariale.

Concluzia care se impune este aceea că statul nu contestă existenta unui bun īn sensul art. 1 din Protocolul aditional la Conventie, “nu neagă existenta si īntinderea despăgubirilor constatate prin hotărāri judecătoresti si nu refuză punerea īn aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobāndit īn sensul Conventiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constitutie, īn conditiile unei crize financiare accentuate” (a se vedea Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, precitată). Rezultă că prin esalonarea efectuată statul nu a afectat esenta dreptului de proprietate, nu a adus atingere substantei acestui drept si cu atāt mai putin nu a negat existenta acestuia.

Īn fine, Curtea constată că dispozitiile art. 148 din Constitutie, invocate īn sustinerea obiectiei de neconstitutionalitate, nu sunt incidente īn cauză, autorii sesizării neaducānd argumente īn sensul că autoritătile statului nu si-ar īndeplini obligatiile stabilite īn Tratatul de aderare la Uniunea Europeană.

Pentru considerentele arătate, in temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

Īn numele legii

DECIDE:

Constată că dispozitiile Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute īn titluri executorii avānd ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar sunt constitutionale.

Definitivă si general obligatorie.

Decizia se comunică Presedintelui Romāniei si se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I.

Dezbaterile au avut loc la data de 28 noiembrie 2011 si la acestea au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskįs Valentin Zoltįn si Tudorel Toader, judecători.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Kįroly

 

OPINIE SEPARATĂ

 

Īn dezacord cu opinia majoritară, sustinem că obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute īn titluri executorii avānd ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar trebuia admisă pentru următoarele motive:

Caracterul unitar al procesului civil impune respectarea garantiilor ce caracterizează dreptul la un proces echitabil atāt īn faza judecătii, cāt si īn cea a executării silite.

Īn legătură cu prevederile art. 21 alin. (2) si (3) privind accesul liber la justitie si la un proces echitabil, Curtea Constitutională, prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, a retinut că, “potrivit jurisprudentei sale - Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009 - «procesul civil parcurge două faze: judecata si executarea silită, aceasta din urmă intervenind īn cazul hotărārilor susceptibile de a fi puse īn executare cu ajutorul fortei de constrāngere a statului sau a altor titluri executorii, īn măsura īn care debitorul nu īsi execută de bunăvoie obligatia»“.

Prin Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, Curtea a stabilit c㠓īn virtutea principiului separatiei puterilor īn stat, Parlamentul nu are dreptul să intervină īn procesul de realizare a justitiei [...]. De aceea, o dispozitie legală prin care se suspendă cursul judecătii sau executarea hotărārilor judecătoresti definitive referitoare la anumite cauze determinate este neconstitutională”.

Solutionarea cauzelor īntr-un termen rezonabil este un drept fundamental consacrat atāt īn Constitutia Romāniei [art. 21 alin. (3), cāt si īn Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (art. 6)].

Prelungirea excesivă a termenului pentru executarea unor hotărāri judecătoresti definitive si irevocabile īncalcă aceste drepturi fundamentale.

Īn acest sens s-a pronuntat īn repetate rānduri si Curtea Europeană a Drepturilor Omului


Solutionānd Cererea nr. 60.858/00 si pronuntānd Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 īn cauza Vasyl Petrovych. Krapyvnytskiy īmpotriva Ucrainei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că un termen de 2 ani si 7 luni de executare a unei hotărāri judecătoresti nu este excesiv īn conditiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unitătii militare debitoare. Totodată, īn Cauza Burdov īmpotriva Rusiei, 2002, aceeasi curte a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidităti pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare.

Executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de instanta care o pronuntă, trebuie considerată ca făcānd parte integrantă din “proces”, īn sensul art. 6 paragraful 1 din Conventie. Dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărāre definitivă si obligatorie să rămānă fără efect īn detrimentul unei părti [Immobiliare Saffi īmpotriva Italiei, Hotărārea din 28 iulie 1999, paragraful 63, Sandor īmpotriva Romāniei, Hotărārea din 24 martie 2005, paragraful 23]. Pe cale de consecintă, dacă administratia refuză sau omite să execute o hotărāre judecătorească ori īntārzie īn executarea acesteia, garantiile art. 6 de care a beneficiat justitiabilul īn fata instantelor judecătoresti īsi pierd orice ratiune de a fi (Hornsby īmpotriva Greciei, Hotărārea din 19 martie 1997, paragraful 41, si Societatea Comercial㠓Ruxandra Trading”- S.R.L. īmpotriva Romāniei, Hotărārea din 12 iulie 2007, paragraful 55).

Este sarcina statului, īn spetă debitor, de a executa hotărārile judecătoresti dacă factorii care īmpiedică sau blochează executarea deplină si īn timp rezonabil a acestora sunt sub controlul autoritătilor (Cauza Yuriy Nikolayevich. Ivanov īmpotriva Ucrainei, Hotărārea din 15 octombrie 2009, paragraful 54, sau Cauza Sokur īmpotriva Ucrainei, Hotărārea din 26 aprilie 2005, paragraful 33).

Īn cauza Immobiliare Saffi īmpotriva Italiei (Hotărārea din 29 iulie 1999 - paragraful 74) s-a arătat că o īntārziere īn executarea unei hotărāri poate fi justificată de circumstante particulare, dar īntārzierea nu poate avea drept consecintă atingerea substantei dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Conventie.

Pentru a decide dacă īntārzierea este rezonabilă, se analizează complexitatea procedurilor de executare, comportamentul reclamantului si al autoritătilor, precum si natura si miza litigiului pentru cel interesat (a se vedea Hotărārea din 15 ianuarie 2009, pronuntată īn Cauza Kozodoyev īmpotriva Rusiei, paragraful 10, Hotărārea din 27 iunie 2000, pronuntată īn Cauza Frydlender īmpotriva Frantei, paragraful 43, sau Hotărārea din 15 februarie 2007, pronuntată īn Cauza Raylyan īmpotriva Rusiei, paragraful 31).

Executarea unei hotărāri judecătoresti care implică plata unor despăgubiri bănesti nu este considerată ca fiind complexă, astfel īncāt o perioadă de peste 1 an de īntārziere, 2 ani si 6 luni, respectiv 3 ani si 9 luni īn executarea acesteia nu este considerată compatibilă cu Conventia (a se vedea cauzele Kazakievich. si nouă alti “pensionari militari” īmpotriva Rusiei, Hotărārea din 14 ianuarie 2010, paragraful 40, Zubko si altii īmpotriva Ucrainei, Hotărārea din 26 aprilie 2006, paragraful 62, si Tokazov īmpotriva Rusiei, Hotărārea din 13 ianuarie 2011, paragraful 37).

Lipsa fondurilor bugetare nu poate constitui un motiv pentru īntārzierea executării hotărārilor judecătoresti (a se vedea Cauza Yuriy Nikolayevich. Ivanov īmpotriva Ucrainei, Hotărārea din 15 octombrie 2009, paragrafele 55 si 56, Cauza Ventorino īmpotriva Italiei, Hotărārea din 17 mai 2011, paragraful 30, sau

Cauza Burdov 1 īmpotriva Rusiei, Hotărārea din 7 mai 2002, paragraful 35).

Īn Cauza Guler si Kekeg īmpotriva Turciei (Hotărārea din 7 iunie 2011) s-a arătat că statul nu se poate prevala de lipsa de fonduri pentru a nu īsi onora debitul rezultat dintr-o hotărāre judecătorească (paragraful 22), astfel īncāt o īntārziere de 7 si 8 ani īn executarea unor hotărāri judecătoresti īncalcă art. 6 paragraful 1 din Conventie (paragraful 23). Mentionăm că hotărārile judecătoresti au fost obtinute īn anii 2003 si 2004.

Īn cauza Tkhyegepso si altii īmpotriva Rusiei (Hotărārea din 25 octombrie 2011. paragrafele 17 si 18) s-a arătat că o īntārziere de peste 3 ani īn executarea unei hotărāri judecătoresti (īn cauză hotărārile au fost obtinute īn perioada iulie 2000 - decembrie 2005) constituie o īncălcare a art. 6 paragraful 1 din Conventie si art. 1 paragraful 1 din Protocolul aditional la Conventie.

Complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de la obligatia sa prevăzută de Conventie de a garanta tuturor dreptul de a fi executate īntr-un termen rezonabil acele hotărāri judecătoresti care sunt obligatorii si executorii. Nu este permis autoritătilor statului a se prevala de lipsa de fonduri sau a altor resurse ca scuză pentru a nu onora debitul stabilit prin hotărāre judecătorească. Este obligatia statelor contractante să īsi organizeze sistemul juridic īn asa fel īncāt autoritătile competente să īsi poată executa obligatiile (Cauza Burdov 2 īmpotriva Rusiei, Hotărārea din 15 ianuarie 2009, paragraful 70, si Cauza Streltsov si alti pensionari militari din Novocherkassk īmpotriva Rusiei, Hotărārea din 27 iulie 2010, paragraful 71).

De altfel, termenul rezonabil trebuia să aibă īn vedere ambele părti si nu numai pe debitor.

Dacă, īn mod exceptional, īn procedura de executare a unei hotărāri judecătoresti poate fi acceptată interventia unui stat contractant, consecinta unei asemenea interventii nu poate fi īncetarea, invalidarea sau īntārzierea īntr-o manieră excesivă a executării si cu atāt mai mult subminarea fondului deciziei (Cauza Immobiliare Saffi īmpotriva Italiei, Hotărārea din 29 iulie 1999, paragraful 74).

Mentionăm că hotărārile pronuntate īn cauzele Burdov 2 Īmpotriva Rusiei si Yuriy Nikolayevich. Ivanov īmpotriva Ucrainei, ambele din anul 2009, sunt hotărāri-pilot ce privesc neexecutarea hotărārilor judecătoresti pronuntate de către instantele nationale (atāt lipsa executării, cāt si executarea cu īntārziere a acestora).

Nu īn ultimul rānd, mentionăm că Rezolutia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1.787 din 26 ianuarie 2011, intitulată Implementarea hotărārilor Curtii Europene a Drepturilor Omului1), pe lāngă problemele rezultate din Cauza Măria Atanasiu si altii īmpotriva Romāniei (Hotărārea din 12 octombrie 2010), atrage atentia īn privinta Romāniei asupra neexecutării hotărārilor judecătoresti definitive, ca problemă structurală - pct. 7.6 din Rezolutie. Prin urmare, se solicită autoritătilor statului să ia toate măsurile necesare pentru a rezolva problemele identificate (pct. 10.3 din Rezolutie).

Debitorul, potrivit dreptului comun, nu īsi poate hotărī unilateral modul de executare a obligatiilor rezultate din hotărārile judecătoresti definitive si irevocabile. Există posibilitatea ca de comun acord cu reprezentantii creditorilor să īncheie un protocol prin care să stabilească, īn caz de imposibilitate de executare, transele si termenele de plată a obligatiilor.

Avānd īn vedere cele relatate mai sus, cunoscānd faptul că statul, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009, modificată ulterior prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 18/2010 si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 45/2010, a făcut uz de marja sa de apreciere īn privinta termenului īn care să fie executate hotărārile judecătoresti, o nouă extindere a perioadei de executare a acestor hotărāri, pānă īn anul 2016, īncalcă drepturile fundamentale consacrate de art. 21 alin. (2) si (3) din Constitutia Romāniei si de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

 

Judecător, prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru

Judecător, Puskįs Valentin Zoltįn

Judecător, prof. univ. dr. Tudorel Toader


1) Potrivit art. 24.1 .b. din Regulile de procedură ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, o rezolutie exprimă decizia Adunării asupra unei chestiuni de fond a cărei punere īn aplicare tine de competenta sa sau un punct de vedere care angajează răspunderea sa.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.