MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 145/2011

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.616

din 16 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 177-183 din Codul de procedură civilă

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 177-183 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Valeriu Pâciu în Dosarul nr. 23.731/3/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta instantei de contencios constitutional.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 10 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 23.731/3/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 177-183 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Valeriu Pâciu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că procedura reglementată de dispozitiile art. 177-183 din Codul de procedură civilă - verificarea de scripte - încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 21 alin. (3), întrucât nu dă posibilitatea părtii care contestă înscrisul de a-l examina în vederea stabilirii autenticitătii sale si a corespondentei cu realitatea a celor consemnate, împrejurare ce este de natură a compromite dreptul la un proces echitabil.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială consideră că nu se impunea sesizarea Curtii Constitutionale, întrucât nu se poate retine incidenta textelor legale criticate asupra fondului cauzei, culpa apartinând apelantului care nu a înteles să respecte dispozitiile legale care îi ofereau posibilitatea de a determina caracterul incident al prevederilor legale cu privire la fondul cauzei. Însă, având în vedere decizia de casare pronuntată de completul de recurs, instanta a dispus, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curtii Constitutionale în vederea solutionării exceptiei de neconstitutionalitate invocate. Instanta nu a formulat opinie cu privire la temeinicia criticilor.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 177-183 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 177: “Acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator, fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura.

Mostenitorii sau urmasii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi înscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnătura acestuia.”;

- Art. 178: “Când una din părti declară că nu recunoaste fie scrisul, fie semnătura, instanta va păsi la verificarea înscrisului.

Spre acest sfârsit, presedintele instantei va obliga pe cel căruia i se atribuie scrierea sau semnătura să scrie si să semneze sub dictarea sa, părti din înscris.

Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoastere a scrisului.”;

- Art. 179: “Dacă instanta, după verificarea înscrisului cu scrisul sau semnătura făcută în fata ei sau cu alte înscrisuri, nu este lămurită, va dispune ca verificarea să se facă prin expert, obligând părtile să depună de îndată înscrisuri pentru verificare.

Se primesc ca atare:

1. Înscrisurile autentice;

2. Înscrisurile private, netăgăduite de părti;

3. partea din înscris netăgăduită;

4. scrisul sau semnătura făcută înaintea instantei, înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de presedinte, grefier si părti.

Părtile iau cunostintă de înscrisuri în sedintă.”;

- Art. 180: “Dacă una din părti declară că scrisul sau semnătura este falsă si cealaltă parte nu este de fată, instanta va dispune înfătisarea părtilor în persoană, la alt termen, când partea care a invocat înscrisul va arăta mijloacele sale de apărare si va depune înscrisul pentru verificare.

(2) Părtile vor fi reprezentate si prin mandatari cu procură specială, dacă dovedesc o împiedicare bine întemeiată.”;

- Art. 181: “Presedintele va constata, prin proces-verbal, starea materială a înscrisului defăimat, dacă există pe el stersături, adăugiri sau îndreptări, apoi îl va semna, spre neschimbare si-l va încredinta grefei, după ce va fi semnat de grefier si de părti.

Dacă părtile nu vor sau nu pot să semneze, se va face arătare în procesul-verbal.”;

- Art. 182: “La ziua sorocită, presedintele întreabă partea care a înfătisat înscrisul dacă întelege să se folosească de el.

Dacă partea lipseste, nu voieste să răspundă sau declară că nu se mai foloseste de înscris, acesta va fi înlăturat.

Dacă partea care a defăimat înscrisul ca fals lipseste sau nu voieste să răspundă sau nu stăruie în declaratie, înscrisul va fi socotit ca recunoscut.”;

- Art. 183: “Dacă partea care defăima înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanta poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie potrivit cărora părtile au dreptul la un proces echitabil.

Analizând critica de neconstitutionalitate, Curtea retine că prevederile de lege criticate referitoare la posibilitatea instantei de judecată, în cazul în care partea căreia i se atribuie înscrisul nu recunoaste fie scrisul, fie semnătura, de a dispune verificarea actului sub semnătură privată nu contravin dreptului părtilor de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor legitime, de a beneficia de un proces echitabil si de judecarea acestuia într-un termen rezonabil.

Prevederile de lege criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenta exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie.

De altfel, cu privire la competenta instantei de a hotărî asupra admisibilitătii unei probe, Curtea, prin Decizia nr. 665 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, a statuat că “în ceea ce priveste competenta recunoscută instantei de a hotărî asupra admisibilitătii unei probe, în functie de pertinenta si concludenta sa, aceasta este un corolar firesc si necesar al învestirii sale cu solutionarea cauzei pe care este tinută să o finalizeze printr-o hotărâre legală si temeinică. Dincolo de ratiunile care impun si justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de neconstitutionalitate [...]”.

Aceste considerente retinute de Curte în decizia mentionată sunt valabile si în argumentarea constitutionalitătii prevederilor de lege criticate în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 177-183 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Valeriu Pâciu în Dosarul nr. 23.731/3/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 decembrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Mihaela Senia Costinescu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.640

din 16 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si art. 304¹ din Codul de procedură civilă

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si art. 304¹ din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Rodica Borsa în Dosarul nr. 4.850/107/2008 al Curtii de Apel

Alba lulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în dosarele Curtii nr. 891D/2010, nr. 892D/2010si nr. 3.105D/2010-3.121D/2010, care au acelasi obiect al exceptiei de neconstitutionalitate. Critica a fost formulată de Luha Ana Măria, Păcurar Dana Manuela, Frătilă Cornel, Moga Marius, Chisbac Matei, Varzole Ioan Florin, Negotiu Liviu Alexandru, Maniu Ioan Sorin, Inoan Ioan, Nistor Nicolae Vasile, Marcu Vasile, Bârna Marin, Udrea Stela Mariana, Pauleti Mircea Ovidiu, Teglas Sorina Mariana, Bogdan Dorin, MarcAurelian, Oltean Ion Mihai si Frătilă Cornel în dosarele nr. 4.973/107/2008, nr. 5.013/107/2008, nr. 7.209/107/2008, nr. 7.900/107/2008, nr. 6.025/107/2008, nr. 6.019/107/2008, nr. 5.588/107/2008, nr. 5.096/107/2008, nr. 5.041/107/2008, nr. 5.008/107/2008, nr. 4.998/107/2008, nr. 4.980/107/2008, nr. 4.975/107/2008, nr. 7.901/107/2008, nr. 5.585/107/2008, nr. 5.584/107/2008, nr. 5.596/107/2008, nr. 7.191/107/2008 si nr. 7.198/107/2008 ale Curtii de Apel Alba lulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele mai sus mentionate, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite conditiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 891D/2010, nr. 892D/2010 si nr. 3.105D/2010-3.121 D/2010 la Dosarul nr. 890D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 22 martie 2010, 10 iunie 2010, 14 iunie 2010 si 17 iunie 2010, pronuntate în dosarele nr. 4.973/107/2008, nr. 5.013/107/2008, nr. 4.850/107/2008, nr. 7.209/107/2008, nr. 7.900/107/2008, nr. 6.025/107/2008, nr. 6.019/107/2008, nr. 5.588/107/2008, nr. 5.096/107/2008, nr. 5.041/107/2008, nr. 5.008/107/2008, nr. 4.998/107/2008, nr. 4.980/107/2008, nr. 4.975/107/2008, nr. 7.901/107/2008, nr. 5.585/107/2008, nr. 5.584/107/2008, nr. 5.596/107/2008, nr. 7.191/107/2008 si nr. 7.198/107/2008, Curtea de Apel Alba lulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si art. 3041 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Borsa Rodica, Luha Ana Măria, Păcurar Dana Manuela, Frătilă Cornel, Moga Marius, Chisbac Matei, Varzole Ioan Florin, Negotiu Liviu Alexandru, Maniu Ioan Sorin, Inoan Ioan, Nistor Nicolae Vasile, Marcu Vasile, Bârna Marin, Udrea Stela Mariana, Pauleti Mircea Ovidiu, Teglas Sorina Mariana, Bogdan Dorin, Marc Aurelian, Oltean Ion Mihai si Frătilă Cornel, în dosare având ca obiect pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că dispozitiile criticate din Codul muncii sunt neconstitutionale, deoarece angajatul este discriminat si nu beneficiază de un proces echitabil, atunci când, în cadrul unui litigiu de muncă, desi majoritatea înscrisurilor care pot duce la aflarea adevărului se află la angajator, acesta nu le depune în fata instantei, ceea ce este de natură a conduce la pronuntarea unei solutii gresite. De asemenea, se sustine că dispozitiile art. 304¹ din Codul de procedură civilă sunt neconstitutionale, întrucât creează discriminări între cei ale căror litigii au deschisă si calea de atac a apelului si cei pentru ale căror litigii este reglementată doar calea de atac a recursului.

Curtea de Apel Alba lulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că textele legale criticate sunt constitutionale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si ale art. 304¹ din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:

- Art. 287 din Legea nr. 53/2003: “Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfătisare.”;

- Art. 304¹ din Codul de procedură civilă: “Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanta putând să examineze cauza sub toate aspectele.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prevederile de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice si ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că prevederile art. 287 din Codul muncii au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, în raport cu aceleasi prevederi constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 494 din 11 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 18 ianuarie 2005, sau prin Decizia nr. 82 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2008, Curtea, respingând exceptia, a retinut că dispozitiile criticate sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispozitii este o optiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple si urgente, adaptată raporturilor de muncă si exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispozitii se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât si angajatilor, fără a fi favorizată o categorie sau alta. Astfel, “salariatul si angajatorul sunt două părti ale conflictului de muncă, situate pe pozitii opuse si cu interese contrare, situatia lor diferită justificând, în anumite privinte, si tratamentul juridic diferentiat. Angajatorul este cel care detine documentele si toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului si, pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor părtilor raportului juridic de muncă, fiind necesară si firească obligatia acestuia de a prezenta aceste probe”.

De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competentei ce i-a fost conferită prin Constitutie, a conditiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercitiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Asa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere solutionarea procesului cu celeritate, absenta lui prelungind starea de conflict dintre angajat si angajator, ceea ce ar genera o stare de incertitudine în ceea ce priveste raporturile de muncă, afectându-le astfel grav stabilitatea si securitatea care trebuie să le caracterizeze.

Aceste considerente sunt valabile si în cauza de fată, în care se încearcă acreditarea ideii că, prin discriminarea si defavorizarea angajatorilor (care, pentru considerentele mai sus arătate, nu poate fi retinută), textul de lege criticat determină o discriminare a angajatului.

Asupra dispozitiilor art. 304¹ din Codul de procedură civilă, instanta constitutională s-a pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 351 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2006, retinând că “Justificarea acestei reglementări derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului tine de deosebirile esentiale existente între cele două situatii avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situatia în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral si sub toate aspectele legalitătii si temeiniciei solutiei pronuntate de prima instantă, examinată de o instantă de control judiciar, la un grad de jurisdictie superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret si limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronuntate în apel. În situatia în care părtilor nu le este deschisă calea de atac a apelului, apare firesc ca instanta să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecătii.

Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului, conform căruia instanta are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronuntării unei hotărâri temeinice si legale, este menită să asigure părtilor o judecată echitabilă si să conducă instanta la cercetarea si aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronuntarea unei solutii.”

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie, solutia adoptată în precedent, precum si considerentele pe care aceasta se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si art. 304¹ din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Borsa Rodica, Luha Ana Măria, Păcurar Dana Manuela, Frătilă Cornel, Moga Marius, Chisbac Matei, Varzole loan Florin, Negotiu Liviu Alexandru, Maniu loan Sorin, Inoan loan, Nistor Nicolae Vasile, Marcu Vasile, Bârna Marin, Udrea Stela Mariana, Pauleti Mircea Ovidiu, Teglas Sorina Mariana, Bogdan Dorin, Marc Aurelian, Oltean Ion Mihai si Frătilă Cornel în dosarele nr. 4.973/107/2008, nr. 5.013/107/2008, nr. 4.850/107/2008, nr. 7.209/107/2008, nr. 7.900/107/2008, nr. 6.025/107/2008, nr. 6.019/107/2008, nr. 5.588/107/2008, nr. 5.096/107/2008, nr. 5.041/107/2008, nr. 5.008/107/2008, nr. 4.998/107/2008, nr. 4.980/107/2008, nr. 4.975/107/2008, nr. 7.901/107/2008, nr. 5.585/107/2008, nr. 5.584/107/2008, nr. 5.596/107/2008, nr. 7.191/107/2008 si nr. 7.198/107/2008 ale Curtii de Apel Alba lulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 decembrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Mihaela Senia Costinescu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.650

din 16 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si ale art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspa - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar, exceptie ridicată de loan Suciu în Dosarul nr. 847/97/2009 al Curtii de Apel Alba lulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei, loan Suciu. Lipsesc părtile Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Prefectura Hunedoara si Casa Judeteană de Pensii Hunedoara, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ioan Suciu solicită admiterea exceptiei, arătând că prevederile legale criticate nu îi acordă majorările punctului de pensie cuvenite pentru faptul că timp de 30 de ani a desfăsurat o activitate încadrată în grupele superioare de muncă, potrivit legislatiei anterioare Legii nr. 19/2000.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 847/97/2009, Curtea de Apel Alba lulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar.

Exceptia a fost ridicată de Ioan Suciu cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 1.836/LM din 19 noiembrie 2009, pronuntată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 847/97/2009.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2009 afectează grav drepturile pensionarilor prin diminuarea punctului de pensie de la 45% din salariul mediu brut, procent prevăzut de art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, la 41% din salariul mediu brut pe economie. De asemenea, arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 anulează sporurile legale acordate prin Legea nr. 218/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale. Astfel, sunt încălcate dispozitiile art. 21, art. 47 si art. 52 din Constitutie.

Curtea de Apel Alba lulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că dispozitiile actelor normative criticate sunt constitutionale, întrucât este normal ca legiuitorul să reglementeze temporar anumite drepturi si să ia anumite măsuri în domeniul bugetar în functie de disponibilitătile economice-financiare, astfel încât să realizeze o corelare justă a drepturilor acordate cu potentialul economic.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008. De asemenea, obiect al exceptiei îl constituie si dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 februarie 2009.

Autorul exceptiei consideră că prevederile actelor normative criticate contravin următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 47 referitor la nivelul de trai si dreptul la pensie si alte drepturi de asigurări sociale si art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, a introdus în Legea nr. 19/2000 art. 78², legiuitorul urmărind înlăturarea situatiilor inechitabile în care se găseau persoanele care au desfăsurat activitatea în fostele grupe I sau/si II de muncă potrivit legislatiei în vigoare până la data de 1 aprilie 2001 sub aspectul cuantumului pensiilor. Astfel, au fost acordate puncte suplimentare pentru perioadele în care munca a fost desfăsurată în aceste conditii.

Având ca temei aceleasi ratiuni, Legea nr. 218/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2008, a instituit, de asemenea, o serie de măsuri privind persoanele care au desfăsurat activitatea în fostele grupe I sau/si II de muncă. Spre deosebire de dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2008, Legea nr. 218/2008 a reglementat si situatia persoanelor care, după data de 1 aprilie 2001, au desfăsurat activităti în locuri de muncă încadrate în conditii speciale si deosebite. În acest sens s-a prevăzut, atât pentru asiguratii care au desfăsurat activităti în locuri de muncă încadrate în grupe superioare de muncă, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cât si pentru cei care au desfăsurat activităti în locuri de muncă încadrate în conditii speciale sau deosebite, potrivit legislatiei în vigoare după această dată, majorarea punctajelor realizate de către asigurati, precum si recalcularea pensiilor deja stabilite. Art. II din Legea nr. 218/2008 prevedea că recalcularea va opera începând cu data de 1 ianuarie 2009.

Întrucât Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 si Legea nr. 218/2008 instituiau, partial, o reglementare paralelă, care putea da nastere unor cazuri de interpretare si aplicare diferită a legii pentru persoane aflate în aceeasi situatie, a fost emisă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008, care constituie obiect al exceptiei de neconstitutionalitate. Aceasta preia, în esentă, reglementarea Legii nr. 218/2008, prevăzând în art. II că dispozitiile referitoare la recalcularea pensiilor se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010. În acelasi timp, art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 preia, într-o redactare diferită, solutia legislativă a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2008.

Din motivarea autorului exceptiei nu reiese care anume dintre dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 este considerată ca fiind neconstitutională. Având în vedere însă cele sustinute de autor, Curtea apreciază că, în realitate, sunt vizate dispozitiile art. II din acest act normativ, care suspendă aplicarea prevederilor art. 165¹ din Legea nr. 19/2000 initial până la data de 1 ianuarie 2010, iar apoi, prin modificările aduse de art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, până la data de 1 ianuarie 2011. În prezent, acest text de lege are următoarea redactare:

“Art. II. - (1) Prevederile art. 1651 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonantă de urgentă, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin acordarea diferentei dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, si cel acordat conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.

(2) Punctajul mediu anual calculat conform prevederilor alin. (1) se adaugă la punctajul mediu anual cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2010.

(3) în situatia în care cuantumul pensiei aferent punctajului mediu anual rezultat în urma aplicării prevederilor alin. (2) este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se mentine cuantumul cuvenit ori aflat în plată până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de lege, se va obtine un cuantum al pensiei mai mare.

(4) Drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) si (2) se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2011.”

Prin urmare, Curtea urmează a se pronunta cu privire la constitutionalitatea acestor din urmă prevederi de lege.

Asupra conformitătii dispozitiilor care suspendă începerea termenului de recalculare a pensiei cu prevederile art. 47 alin. (2) din Constitutie, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 1.254 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 3 noiembrie 2010, în care s-a arătat că “Emiterea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 nu poate fi catalogată ca afectând dreptul fundamental la pensie, întrucât, fată de Legea nr. 218/2008, care recunostea drepturi suplimentare fată de cuantumul pensiei aflate în plată, nu aduce reglementări de drept substantial noi, deci nici nu afectează într-un sens negativ dreptul constitutional la pensie”. În concluzie, Curtea a statuat că “nu se poate sustine că [...] ar fi afectat în mod negativ dreptul substantial la pensie, doar termenul pentru recalcularea acesteia fiind amânat pentru luna ianuarie 2011”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziei amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

În ceea ce priveste Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 4/2009, Curtea constată că, în realitate, autorul exceptiei critică doar dispozitiile art. 8 referitoare la suspendarea aplicării prevederilor art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 pentru anul 2009, care prevede că “Valoarea punctului de pensie, determinată conform prevederilor alin. (1) sau (2), nu poate fi mai mică de 37,5% din salariul mediu brut utilizat Ia fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, începând cu 1 ianuarie 2008, respectiv de 45% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, începând cu 1 ianuarie 2009.”

Curtea constată că dispozitiile art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 4/2009 au avut o aplicare limitată în timp, doar pentru anul 2009, astfel că în prezent nu mai sunt în vigoare. Dispozitiile art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 au extins însă solutia legislativă criticată si pentru anul 2010, arătându-se că “Prevederile art. 80 alin. (1) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările si completările ulterioare, nu se aplică în anul 2010”.

În consecintă, obiect al controlului de constitutionalitate urmează a-l constitui dispozitiile art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009.

În contextul amintit se impune a fi amintit că Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 27 ianuarie 2010, a stabilit, prin art. 16, valoarea unui punct de pensie la 732,8 lei, aplicabilă de la 1 ianuarie 2010. Această valoare este egală cu cea stabilită anterior, prin art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009 nr. 19/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 27 februarie 2009, în care s-a arătat că “Valoarea punctului de pensie este de 718,4 lei de la 1 aprilie 2009 si de 732,8 lei de la 1 octombrie 2009.” Prin urmare, desi algoritmul de calcul al pensiei stabilit de art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 nu a mai fost aplicat pentru anii 2009 si 2010, cuantumul real al pensiei nu a fost diminuat.

Fată de această situatie sunt relevante cele retinute de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care s-a arătat că, desi cuantumul pensiei stabilit potrivit principiului contributivitătii “se constituie într-un drept câstigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar, [...] nu înseamnă că legea nu poate în viitor să reaseze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se, însă, tot pe principiul contributivitătii, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evolutiei în reglementarea juridică a acestui domeniu”.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, Curtea a retinut că, “desi consacră dreptul la pensie, art. 47 alin. (2) din Constitutie nu oferă garantii si cu privire la algoritmul de crestere a cuantumului acesteia în viitor”, în acest sens au fost amintite cele statuate de Curte prin Decizia nr. 1.140 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, potrivit cărora “Valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, conditiile de recalculare si de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca si indexarea acestora, nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile”.

Asa fiind, Curtea retine că, atât timp cât dispozitiile de lege criticate nu au ca rezultat însăsi reducerea cuantumului pensiei, acestea nu pot fi considerate ca fiind contrare dispozitiilor art. 47 alin. (2) din Constitutie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si ale art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, exceptie ridicată de Ioan Suciu în Dosarul nr. 847/97/2009 al Curtii de Apel Alba lulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 decembrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.651

din 16 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Valentin Gruber în Dosarul nr. 31.243/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei, Valentin Gruber. Lipseste partea Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul exceptiei, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, arată că nu mai doreste să sustină exceptia de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 31.243/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a

conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Valentin Gruber cu prilejul solutionării unei actiuni având ca obiect recalcularea pensiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate, care suspendă pentru anul 2009 aplicarea art. 165¹ din Legea nr. 19/2000, sunt contrare principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor, întrucât creează discriminări între diferite grupuri de pensionari. În acest sens arată că prin amânarea recalculării pensiilor se perpetuează, în realitate, tratamentul inechitabil al persoanelor care au desfăsurat activităti în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, tratament pe care Legea nr. 218/2008 a urmărit să îl înlăture prin introducerea în Legea nr. 19/2000 a art. 165¹. De asemenea, consideră că este încălcat si art. 20 alin. (1) din Constitutie prin raportare la prevederile art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în acest sens sunt amintite considerentele Hotărârii din 7 mai 2002, pronuntată în Cauza Burdov contra Rusiei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a retinut că dificultătile financiare ale unui stat nu pot justifica încălcarea drepturilor omului. Or, arată că emiterea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 este justificată tocmai de astfel de ratiuni financiare. De asemenea, aminteste Hotărârea din 12 octombrie 2004, pronuntată în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, în care aceeasi Curte a retinut încălcarea dispozitiilor art. 1 din Primul Protocol la conventia mai sus amintită într-o cauză având ca obiect dreptul la pensie. În legătură cu aceasta arată că prevederile de lege criticate nu respectă drepturile bănesti ce i se cuvin. În continuare, autorul exceptiei consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, întrucât elementele invocate în preambulul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 nu definesc corect elementele obiective ale situatiei extraordinare care impun modificarea imediată a termenelor. De asemenea, arată că nu există un paralelism legislativ creat de dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 si prevederile Legii nr. 218/2008, întrucât acest din urmă act normativ a dus la încetarea efectelor prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2008, iar acele prevederi ale ordonantei care produseseră deja efecte nu erau în contradictie cu Legea nr. 218/2008. În sfârsit, arată că este încălcat si principiul separatiei puterilor în stat, întrucât Guvernul a emis actul normativ criticat cu încălcarea vointei Parlamentului. În acest sens arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 contine prevederi care modifică dispozitiile Legii nr. 218/2008, act adoptat de Parlament. Astfel, continutul art. 78² din Legea nr. 19/2000, asa cum este reglementat de Legea nr. 218/2008, este restrâns prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008, în sensul excluderii asiguratilor care lucrează în conditii speciale de la beneficiul majorării punctajelor realizate. Aceeasi critică este valabilă si pentru modificările referitoare la dispozitiile art. 165¹din Legea nr. 19/2000.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că recalcularea si acordarea beneficiului de grupă de muncă presupun existenta unor fonduri în bugetul asigurărilor sociale care să acopere aceste sume suplimentare, stabilirea fondurilor si disponibilitătilor bugetare fiind de competenta legiuitorului, care si-a motivat necesitatea prelungirii succesive a acestor termene conform notelor de fundamentare întemeiate pe situatia economică actuală si lipsa disponibilitătilor materiale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, aprobată prin Legea nr. 155/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 14 mai 2009.

Curtea constată că, ulterior sesizării cu exceptia de neconstitutionalitate, prevederile art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 au fost modificate prin art. V din

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, extinzându-se aplicabilitatea acestora si pentru anul 2010.

Autorul exceptiei consideră că prevederile actelor normative criticate contravin următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor si art. 115 alin. (4) privind situatiile în care Guvernul poate adopta ordonante de urgentă. De asemenea, consideră că sunt încălcate si dispozitiile art. 20 din Constitutie, prin raportare la dispozitiile art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.278 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2010, s-a mai pronuntat cu privire la unele dintre aspectele de constitutionalitate invocate si în prezenta cauză. Astfel, respingând ca neîntemeiate criticile raportate la dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea a retinut că “nu se poate sustine că art. II si IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 ar fi discriminatorii în sensul că perpetuează existenta unei stări de inegalitate, legiuitorul fiind suveran să decidă momentul intrării în vigoare a unei măsuri reparatorii. Desigur, prorogarea repetată a intrării în vigoare a prevederilor art. 165¹ din Legea nr. 19/2000 nu este de dorit, întrucât ar putea înfrânge, în final, chiar esenta dreptului la pensie, ceea ce este inadmisibil”.

Curtea apreciază că aceste considerente răspund si criticilor formulate în prezenta cauză cu privire la încălcarea dispozitiilor art. 20 din Constitutie raportate la prevederile art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, de vreme ce, din perspectiva invocată de autorul exceptiei cu referire la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la pensie este considerat un “bun”.

De asemenea, cu privire la pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, a arătat că “emiterea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 poate fi catalogată ca fiind făcută în conditiile existentei unei situatii extraordinare atât prin prisma existentei unui conflict de legi si reglementări, cu efecte dezastruoase cu privire la cuantumul pensiei persoanelor îndreptătite, cât si prin prisma evitării eventualelor disfunctionalităti sistemice ce ar putea să apară tocmai prin conflictul de reglementări existent. [...] Prin urmare, era nevoie de o interventie energică a Guvernului prin care să regleze aceste disfunctionalităti majore existente într-un domeniu atât de sensibil cum este cel al pensiilor”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziei amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportată la dispozitiile art. 1 alin. (4) din Constitutie, Curtea apreciază că aceasta nu este întemeiată, întrucât principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat nu are semnificatia interzicerii Guvernului de a interveni pe cale legislativă delegată în sensul modificării, completării sau al abrogării, cu respectarea limitelor prevăzute de art. 115 din Constitutie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Valentin Gruber în Dosarul nr. 31.243/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 decembrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

privind administrarea creantelor bugetare reprezentând comisionul datorat, până la data de 31 decembrie 2010, de angajatori inspectoratelor teritoriale de muncă, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative în domeniul sistemului asigurărilor pentru somaj si stimularea ocupării fortei de muncă

Având în vedere faptul că, în prezent, bugetul de stat are de recuperat creante restante de la angajatorii care datorează sume cu titlu de comision, în baza Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă, republicată, precum si faptul că, începând cu data de 1 februarie 2011, a fost abrogată Legea nr. 130/1999, republicată, iar inspectoratele teritoriale de muncă nu mai au competentă pentru colectarea si stingerea creantelor fiscale conform prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ne aflăm în situatia în care nu există niciun organ de specialitate al statului care să aibă competente în recuperarea acestor debite,

tinând cont de faptul că, la data de 1 februarie 2011, mai există angajatori care încă datorează comisionul restant în baza Legii nr. 130/1999, republicată, iar Inspectia Muncii, prin structurile sale teritoriale, nu mai are bază legală în vederea recuperării acestor sume,

pentru a se evita împlinirea termenului de prescriptie privind recuperarea creantelor bugetare reprezentând comisionul datorat de angajatori până la data de 31 decembrie 2010,

pentru o mai bună organizare a sistemului pentru somaj fără a fi astfel afectate în vreun fel drepturile stabilite pentru această categorie specială de beneficiari,

în considerarea faptului că elementele sus-mentionate conduc la imposibilitatea recuperării la bugetul de stat a acestor creante bugetare restante, vizând un interes public, aceasta constituie o situatie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, si impune adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonantei de urgentă,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

Art. I. - (1) Creantele reprezentând comisionul datorat până la data de 31 decembrie 2010 de angajatori inspectoratelor teritoriale de muncă pentru păstrarea si completarea carnetelor de muncă, respectiv pentru certificarea legalitătii înregistrărilor efectuate în baza prevederilor Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă, republicată, precum si obligatiile fiscale accesorii aferente, stabilite prin titluri de creantă si neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, se fac venit la bugetul de stat si au regim de creantă bugetară.

(2) Administrarea creantelor bugetare prevăzute la alin. (1) se efectuează de către inspectoratele teritoriale de muncă, potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, cu exceptia măsurilor de executare silită.

(3) Executarea silită a creantelor bugetare prevăzute la alin. (1) se efectuează de către organele fiscale competente ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, în temeiul înscrisurilor în care sunt individualizate creantele si care reprezintă titluri executorii.

(4) Inspectoratele teritoriale de muncă vor preda organelor fiscale competente titlurile prevăzute la alin. (3), neatacate în termenul legal si devenite executorii, ori, după caz, vor comunica

dispozitivul hotărârii judecătoresti irevocabile prin care s-a solutionat contestatia formulată împotriva acestora.

Art. II. - Responsabilitatea pentru prescrierea până la 31 decembrie 2010 a dreptului de a cere executarea silită pentru sumele reprezentând comisionul datorat de angajatori inspectoratelor teritoriale de muncă, inclusiv dobânzile si penalitătile de întârziere datorate, potrivit legii, apartine inspectoratelor teritoriale de muncă.

Art. III. - (1) Pentru creantele bugetare prevăzute la alin. (1) al art. I datorate până la data de 31 decembrie 2010, procedurile de executare silită aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă vor fi continuate de Agentia Natională de Administrare Fiscală si unitătile sale subordonate, care se subrogă în drepturile si obligatiile Inspectiei Muncii si inspectoratelor teritoriale de muncă, după caz, în calitate de creditor bugetar, si le succedă de drept în această calitate, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

(2) Pentru litigiile având ca obiect contestatiile la executare silită, Agentia Natională de Administrare Fiscală si unitătile sale subordonate se subrogă în toate drepturile si obligatiile procesuale ale Inspectiei Muncii si inspectoratelor teritoriale de muncă, după caz, si dobândesc calitatea procesuală a acestora, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, în toate procesele si cererile aflate pe rolul instantelor judecătoresti, indiferent de faza de judecată.

(3) în cazul debitorilor aflati în procedura insolventei, înscrierea la masa credală pentru creantele prevăzute la art. I alin. (1) se efectuează de către inspectoratele teritoriale de muncă.

Art. IV. - Declaratiile fiscale privind stabilirea comisionului datorat pentru perioadele anterioare datei de 31 decembrie 2010 se depun în continuare la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îsi are sediul angajatorul care datorează comisionul.

Art. V. - Procedura de predare-primire a titlurilor executorii prevăzute la art. I, precum si a documentelor privind măsurile de executare silită întreprinse de inspectoratele teritoriale de muncă va fi aprobată prin ordin comun al ministrului finantelor publice si al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale.

Art. VI. - Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru somaj si stimularea ocupării fortei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 5, punctele V, VI si VII vor avea următorul cuprins:

“V. stagiu de cotizare - perioada de timp pentru care s-a datorat contributia de asigurări pentru somaj atât de către asigurat, cât si de angajator sau, după caz, numai de către asigurat, precum si perioada pentru care persoanele asigurate în sistemul asigurărilor pentru somaj prin încheierea unui contract de asigurare pentru somaj au datorat si au plătit contributia de asigurări pentru somaj;

VI. asigurat- persoana fizică ce realizează venituri, potrivit legii, si pentru care angajatorul este obligat să retină si să plătească contributia individuală de asigurări pentru somaj, precum si persoana care se asigură prin încheierea unui contract de asigurare pentru somaj;

VII. indemnizatie de somaj - o compensatie partială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolventilor institutiilor de învătământ care nu s-au putut încadra în muncă;”.

2. La articolul 16, litera b) va avea următorul cuprins:

,,b) nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei institutii de învătământ;”.

3. La articolul 17 alineatul (2), litera c) se abrogă.

4. La articolul 34, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(2) Constituie stagiu de cotizare si perioadele pentru care angajatorul este scutit, în conditiile legii, de plata contributiei datorate la bugetul asigurărilor pentru somaj.”

5. La articolul 37, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 37. - (1) Constituie stagiu de cotizare perioadele în care angajatii sau, după caz, si angajatorii au datorat contributii de asigurări pentru somaj în sistemul asigurărilor pentru somaj în România, precum si în alte tări, în conditiile stabilite prin acordurile si conventiile internationale la care România este parte.”

6. La articolul 38 alineatul (1), litera n) se abrogă.

7. La articolul 38, alineatele (2) si (3) vor avea următorul cuprins:

“(2) Indemnizatia de somaj se acordă de la data prevăzută la alin. (1), dacă cererea este înregistrată la agentia pentru ocuparea fortei de muncă în termen de 10 de zile de la această dată.

(3) Dacă cererea este înregistrată după expirarea termenului de 10 de zile, dar nu mai târziu de 12 luni de la data prevăzută la alin. (1), indemnizatia de somaj se acordă începând cu data înregistrării cererii.”

Art. VII. - Persoanele care solicită dreptul la indemnizatie de somaj înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă beneficiază de acest drept în conditiile stabilite de prevederile legale în vigoare la data solicitării dreptului.

Art. VIII. - Alineatul (25) al articolului III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2010, aprobată prin Legea nr. 279/2010, cu modificările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

“(25) Perioadele în care s-au datorat contributiile individuale de asigurări pentru somaj în conformitate cu prevederile prezentului articol constituie stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor pentru somaj.”

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale,

Ioan Nelu Botis

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

Bucuresti, 23 februarie 2011.

Nr. 17.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia a unei constructii aflate în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor în vederea scoaterii din functiune si casării si pentru actualizarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, al art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 112/2000 pentru reglementarea procesului de scoatere din functiune, casare si valorificare a activelor corporale care alcătuiesc domeniul public al statului si al unitătilor administrativ-teritoriale, aprobată prin Legea nr. 246/2001, al art. 2¹ din Ordonanta Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea si amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul institutiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările si completările ulterioare, precum si al art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările si completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă actualizarea valorii de inventar a imobilului aflat în domeniul public al statului si în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, înregistrat la pozitia nr. MFP 34.159, reevaluat conform Ordonantei Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea si amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul institutiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările si completările ulterioare, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia a unei constructii situate în Municipiul Bucuresti, str. Răzoare nr. 5, sectorul 6, aflată în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. -Trecerea în domeniul privat al statului a constructiei prevăzute la art. 2 se va face în vederea scoaterii din functiune si casării acesteia, în conditiile legii.

Art. 4. - După scoaterea din functiune si casarea constructiei, Ministerul Administratiei si Internelor îsi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenta cantitativ-valorică si, împreună cu Ministerul Finantelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 5. - Anexele 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Constantin-Traian Igas

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

Bucuresti, 16 februarie 2011.

Nr. 136.

ANEXA Nr. 1

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului la care se modifică valoarea contabilă, ca urmare a reevaluării

Nr. MFP

Codul de clasificare

Denumirea imobilului

Persoana juridică ce administrează imobilul

Adresa imobilului

Valoarea contabilă actualizată

- lei -

Tipul bunului

34.159

8.29.10

49-01

Ministerul Administratiei si Internelor - Inspectoratul General al Politiei de Frontieră

Municipiul Bucuresti,

str. Răzoare nr. 5,

sectorul 6

5.105.017,62

imobil

ANEXA Nr. 2

DATELE DE IDENTIFICARE

a constructiei aflate în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, care trece din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia, în vederea scoaterii din functiune si casării

Adresa imobilului

Persoana juridică ce administrează imobilul

Caracteristicile tehnice

Numărul de înregistrare al imobilului depus la MFP

Municipiul Bucuresti,

str. Răzoare nr. 5, sectorul 6

CF nr. 72.394

Ministerul Administratiei si Internelor – Inspectoratul General al Politiei de Frontieră

Pavilion nr. 49-01-09 remiză auto

Suprafata construită = 208 m²

Suprafata desfăsurată = 208 m²

Valoarea contabilă = 134.322,38 lei

34.159

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERULAGRICULTURII SI DEZVOLTĂRII RURALE

ORDIN

privind aprobarea formularului-tip de cerere unică de plată pe suprafată pentru anul 2011

Văzând Referatul de aprobare nr. 4.544 din 2 februarie 2011, având în vedere prevederile:

- Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune si de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a regulamentelor (CE) nr. 1.290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003, cu modificările si completările ulterioare;

- Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.122/2009 din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce priveste ecoconditionalitatea, modularea si sistemul integrat de administrare si control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum si de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.234/2007 al Consiliului în ceea ce priveste ecoconditionalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 85t si 103z din Regulamentul (CE) nr. 1.234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pietelor agricole si privind dispozitii specifice referitoare la anumite produse agricole (“Regulamentul unic OCP”), cu modificările si completările ulterioare;

- Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăti directe si plăti nationale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, si pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societătile agricole si alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările ulterioare;

- Legii nr. 1/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei de Plăti si Interventie pentru Agricultură, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, precum si a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aproba formularul-tip de cerere unica de plata pe suprafată pentru anul 2011, elaborat conform reglementărilor Uniunii Europene, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Formularul-tip de cerere unică de plată pe suprafată pentru anul 2011, completat de fermieri, se depune la centrele locale/judetene ale Agentiei de Plăti si Interventie pentru Agricultură în intervalul 1 martie-16 mai 2011 inclusiv.

(2) În perioada 17 mai-10 iunie 2011 inclusiv, formularul-tip de cerere unică de plată pe suprafată pentru anul 2011 se poate depune cu o penalizare de 1% pentru fiecare zi lucrătoare de întârziere aplicată la sumele la care ar fi avut dreptul agricultorul în cazul în care cererea ar fi fost depusă în termenul stabilit, conform art. 23 alin. 1 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.122/2009 din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce priveste ecoconditionalitatea, modularea si sistemul integrat de administrare si control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori, prevăzute de regulamentul respectiv, precum si de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.234/2007 al Consiliului în ceea ce priveste ecoconditionalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 3. - Agentia de Plăti si Interventie pentru Agricultură primeste, verifică, procesează cererile de plată si efectuează plătile către fermier în contul bancar al acestuia, conform legislatiei.

Art. 4. - (1) Beneficiarii măsurilor de reconversie/ restructurare a plantatiilor viticole si defrisare a plantatiilor viticole au obligatia de a completa formularul-tip prevăzut la art. 1, indiferent dacă solicită plăti directe sau nu, pentru toate suprafetele agricole pe care le detin în exploatare.

(2) Nedepunerea formularului-tip de cerere unică de plată pe suprafată pentru anul 2011 de către beneficiarii prevăzuti la alin. (1), în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1), determină aplicarea de sanctiuni în conformitate cu prevederile art. 70 alin. 5 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.122/2009, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Cererile de plată pe suprafată depuse de către beneficiarii măsurilor de reconversie/restructurare a plantatiilor viticole si defrisare a plantatiilor viticole fac obiectul verificărilor efectuate de Agentia de Plăti si Interventie pentru Agricultură privind respectarea prevederilor art. 85tsi 103zdin Regulamentul (CE) nr. 1.234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pietelor agricole si privind dispozitii specifice referitoare la anumite produse agricole (“Regulamentul unic OCP”), cu modificările si completările ulterioare.

(4) Nerespectarea de către beneficiarii mentionati la alin. (1) a bunelor conditii agricole si de mediu determină aplicarea de sanctiuni în conformitate cu prevederile art. 71 si 72 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.122/2009, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 5. - (1) Agentia de Plăti si Interventie pentru Agricultură este responsabilă pentru tipărirea si difuzarea către fermieri a formularului-tip de cerere unică de plată pe suprafată pentru anul 2011 pentru schemele de sprijin pe suprafată pentru anul 2011.

(2) Formularul-tip de cerere unică de plată pe suprafată pentru anul 2011 va fi distribuit gratuit fermierilor.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Valeriu Tabără

Bucuresti, 18 februarie 2011.

Nr. 45.

111.1 ANGAJAMENTE SI DECLARATII

Subsemnatul .......................................................................................................................................................... mă angajez si dedarea am luat la cunostintă:

1. Conditiile si modalitătile de acordare a plătilor directe, conform reglementărilor europene si nationale pe oare trebuie săje respect

-să exploatez un teren agricol cu o suprafată de cel putin 1 ha, iar suprafata parcelei agricole să fie de cel putin 0,3 ha în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbustilor fructiferi, suprafata minimă a parcelei trebuie să fie de cel putin 0,1 ha:

-să declar toate parcelele agricole eligibile si neeligibile pe care le utilizez; nedeclararea întregii suprafete utilizate atrage după sine sanctiuni (art. 55 din Regulamentul CE nr. 1122/2909. cu modificările si completările ulterioare);

-să depun anual o singură cerere unică de plată pe suprafată, indiferent dacă parcelele pe care le utilizez sunt situate în localităti /judete diferite;

-să respect bunele conditii agricole si de mediu (GAEC), reglementate prin legislatia natională, pe toată suprafata agricolă a exploatatiei (conform ari. 4 alin. (1) si art. 6, din

Regulamentul CE nr. 73/2009. cu modificările si completările ulterioare) după cum urmează:

1. Standarde pentru evitarea eroziunii solului:

GAEC 1. Pe timpul iernii, terenul arabil trebuie să fie acoperit cu culturi de toamnă si/sau să rămână nelucrat după recoltare pe cel putin 20% din suprafata arabilă totală a fermei.

GAEC 2. Lucrările solului pe terenul arabil cu panta mai mare de 12%, cultivat cu plante prăsitoare, se efectuează de-a lungul curbelor de nivel.

GAEC 3. Se mentin terasele existente pe terenul agricol la data de 1 ianuarie 2007.

11. Standarde pentru mentinerea continutului optim de materie organică în sol

GAEC 4 Floarea soarelui nu se cultivă pe aceeasi parcelă agricolă mai mult de 2 ani consecutiv

GAEC 5 Nu este permisă arderea mirislilor si a resturilor vegetale pe terenul arabil

III Standarde pentru mentinerea structurii solului:

GAEC 6. Nu este permisă efectuarea lucrării de arat în conditii de umiditate excesivă a solului.

IV. Standarde pentru mentinerea unui nivel minim de întretinere a terenurilor agricole:

GAEC 7. Inlrelinerea pajistilor permanente prin asigurarea unui nivel minim de păsunat sau prin cosirea lor cel putin o dată pe an.

GAEC 8. Nu este permisă arderea vegetatiei pajistilor permanente

GAEC 9. Nu este permisă tăierea arborilor solitari si/sau a grupurilor de arbori de pe terenurile agricole

GAEC 10. Evitarea instalării vegetatiei nedorite pe terenurile agricole, inclusiv pe terenurile care nu sunt folosite în scopul productiei.

V. Standarde pentru protejarea si gestionarea apelor:

GAEC11. Respectarea normelor legale privind utilizarea apei pentru irigatii în agricultură.

2. Nerespectarea conditiilor de eligibilitate pentru acordarea plătilor directe, precum si înscrierea cu intentie în formularul de cerere stfeau a documentelor aferente cererii a informatiilor incomplete / neconforme cu realitatea, atrag după sine sanctiuni de natură financiară sau penală, după caz.

3. Beneficiarii plătilor directe pot fi persoanele fizice si/sau persoanele juridice care utilizează terenul agricol pentru care solicită plata în calitate de proprietari, arendasi, concesionari, asociati administratori în cadrul asociatiilor în participatiune, locatari sau altele asemenea. Arendatorul, concedentul si/sau locatorul nu beneficiază de plăti directe pentru terenul arendat, concesionat si/sau închiriat conform art. 6 din OUG nr. 125/2006. cu modificările si completările ulterioare.

4. A.P.I.A. poate solicita documente suplimentare în orice moment pe care trebuie să le prezint în termen.

5. În cazul în care controlul pe teren nu a putut fi efectuat ca urmare a refuzului fermierului / reprezentantului acestuia, cererea unică va fi respinsă de la plată conform art. 26 alin. 2 din Regulamentul CE nr. 1122/2009. Dacă au fost acordate si plăti pentru măsurile de dezvoltare rurală (LFA si agromediu),in campaniile anterioare, acestea se vor recupera întrucât se consideră nerespeclare de angajament..

6. În cazul în care, după depunerea cererii unice de plată pe suprafată au intervenit modificări ale informatiilor declarate (schimbări referitoare la suprafata agricolă utilizată a exploatatiei, transferarea proprietătii fermei către un alt utilizator agricol, aprobarea unei rente agricole viagere.alle schimbări ale datelor din formularul de solicilare), în termen de 10 zile, le voi comunica în scris la A.P.LA.

7. Dacă exploatatia a fost afectată de un caz de fortă majoră, trebuie să comunic în scris la A.P.I.A. În termen de 10 zile lucrătoare de la data la care pol face acesl lucru (ari. 75 alin.2 din Regulamentul CE nr. 1122/2009. cu modificările si completările ulterioare si art. 31 din Regulamentul CE nr. 73/2009, cu modificările si completările ulterioare) si să preant dovezile / documentele privind aparitia cazului de fortă majoră sau circumstanta exceptională. Cazurile de fortă ma|oră sunt: calamilarea suprafetelor agricole, incapacitatea profesională pe termen lung a agricultorului, decesul agricultorului, distrugerea accidentală a adăposturilor destinate cresterii animalelor, epizootiile afeclând loial sau partial septetul.

8. Schimbarea categoriei de folosintă a terenului, inclusiv pajiste permanentă-păsuni-fânete, se face numai în conformitate cu legislatia în vigoare.

9. Pentru măsura 214 - plăti de agro-mediu este obligatorie tinerea evidentei agricole (caietul de agromediu trebuie completat si păstrat pe toată perioada de desfăsurare a angajamentului Ordinului MADR nr. 288/2010). Această cerintă reprezintă conditie de eligibilitate.

10. Daci o schimbare survenită în legislatia comunitară si/sau natională nu este acceptată de către solicitantul eligibil pentru măsurile de dezvoltare rurală, angajamentul asumai anterior poate fi anulat, fără rambursarea platilor efectuate anterior, pentru perioada în care angajamentul a fost în vigoare conform PNDR 2007-2013, cu modificările si completările ulterioare

11 r cazul constatăm unor nereguli / fraude, A.P.I.A. Întreprinde demersurile necesare recuperării sumelor acordate necuvenil conform art. 80 din Regulamentul CE nr. 1122/2009, cu modificările si completările ulterioare

12. Nu se acordă nici o plată dacă se stabileste că au fost create artificial conditiile cerute pentru obtinerea plătilor aferente schemelor de sprijin, cu scopul de a obtine un avantaj contrar obiectivelor respectivei scheme de plată /sprijin conform art 30 din Regulamentul CE nr 73/2009. cu modificările si completările ulterioare.

13. Autoritătile responsabile de la nivelul M.A.D.R., A.P.I.A., A.P.D.R.P, Comisiei Europene, Curtii de Conturi Europene, Curtii de Conlruri a României, ele. au dreptul de a verifica informatiile continute în formularul cererii unice de plată pe suprafată, raportul de control pe teren, registrele contabile, dovezile de plată si în alte documente din dosarul cerem în baza ari. 27 din Regulamentul CE nr. 73/2009. cu modificările si completările ulterioare.

14. Cunoscând că Caisul în declaratii se pedepseste conform Codului Penal repuofcaf.datele înscrise în formularul de cerere de plală directă pe suprafată si în documentele anexate sunt reale, corecte, complete si valide.

15. Sunt de acord ca datele din cererea de plată si documentele anexate să fie introduse în baza de date IACS (administrată de A.P.I.A. În baza ari. 14, 15 din Regulamentul CEnr. 73/2009, cu modificările si completările ulterioare), verificate conform art. 28 , 30 alin. (1), (2), punctul a, alin (3), (4), art. 31, 35, 47, 48, 49, 50, din Regulamentul CE nr. 1122/2009, cu modificările si completările ulterioare si art. 20, 22, 24 din Regulamentul CE nr. 73/2009, cu modificările si completările ulterioare (în vederea calculăm plătii) si transmise autoritătilor responsabile în vederea elaborăm de studii statistice si evaluări economice, precum si să fie făcute publice cu respectarea prevederilor Legii 677/2001. cu modificările si completările ulterioare.

16. Declar că la momentul completăm declaratiei de suprafată 2011 am avut la dispozitie suprafetele determinate (constatate) în urma conlroalelor pentru cererea depusă anterior si parcelele digitizate asa cum au rezultat în urma controalelor conform art. 19 din Regulamentul CE nr. 73/2009, cu modificările si completările ulterioare si art. 20 din Regulamentul CE nr 1122/2009, cu modificările si completările ulterioare.

17. Mă oblig să desfăsor activitate agricolă în zona defavorizată (ZMD, ZSD, ZDS) timp de 5 ani de la efectuarea primei plăti si să respecl bunele conditii agricole si de mediu pe loalâ exploatatia agricolă (numai pentru solicitantii ale căror parcele agricole se află în zonele defavorizate si solicită sprijinul corespunzător)

Semnatura titular cerere / reprezentant, administrator desemnat / împuternicit Nume si prenume în clar împuternicit:	Stampila:		Data: .................................../2011
Centrul judetean/ local APIA:		Cererea prelucrată: Numele si prenumele operatorului SAPS:
Controlul vizual a fost realizat (se bifează codul controlului vizual): A B C
Numele si prenumele functionarului APIA care realizează controlul vizual: Data si semnătura:		Date: si semnătura: Numele si prenumele verificatorului SAPS: Date si semnătura:

II 1.2 ANGAJAMENTE SI DECLARATII) - MASURI DE AGRO-MEDIU

Declaratie (aplicabilă doar pentru aplicantii pachetului 1)

Declar pe propria răspundere că nu am utilizat fertilizanti chimici si /sau produse de protectia plantelor în ultimii 5 ani pe suprafetele pentru care solicit sprijin financiar pentru pachetul 1-Pajisti cu înaltă valoare naturală”).

Data: