MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 91/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 91         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 4 februarie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

19. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale pentru modificarea Ordinului presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale nr. 13/2010 privind aprobarea tarifelor de transport prin Sistemul national de transport al titeiului, gazolinei, condensatului si etanului

 

183. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală pentru aprobarea modelului si continutului formularului (300) “Decont de taxă pe valoarea adăugată”

 

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

40. - Ordin pentru punerea în aplicare a Instructiunilor privind conditiile, termenele si procedura de urmat pentru adoptarea de măsuri interimare, potrivit prevederilor art. 47 din Legea concurentei nr. 21/1996


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.601

din 9 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, exceptie ridicată din oficiu de către Tribunalul Gorj - Sectia contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 9.362/95/2009.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.944D/2010, nr. 1.945D/2010, nr. 2.325D/2010 si nr. 3.256D/2010, având ca obiect o exceptie de neconstitutionalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 1.575D/2010, exceptie ridicată din oficiu de către Tribunalul Gorj - Sectia contencios administrativ si fiscal în dosarele nr. 9.363/95/2009, nr. 9.361/95/2009, nr. 9.360/95/2009 si nr. 9.394/95/2009.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor nr. 1.944D/2010, nr. 1.945D/2010, nr. 2.325D/2010 si nr. 3.256D/2010 la Dosarul nr. 1.575D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.944D/2010, nr. 1.945D/2010, nr. 2.325D/2010 si nr. 3.256D/2010 la Dosarul nr. 1.575D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, reluând, în esentă, considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 1.250 din 7 octombrie 2010. În acest sens se arată că temeiul încheierii, modificării sau încetării contractelor de muncă se regăseste în lege; totodată, legiuitorul este în drept să redimensioneze politica bugetară în materie de cheltuieli de personal, având deplina libertate să elimine, să modifice sau să acorde noi sporuri, din moment ce acestea nu reprezintă un drept fundamental. Se mai arată că hotărârea judecătorească nu reprezintă un act de legiferare.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 19 februarie 2010 si 27 aprilie 2010, pronuntate în dosarele nr. 9.362/95/2009, nr. 9.363/95/2009, nr. 9.361/95/2009, nr. 9.360/95/2009 si nr. 9.394/95/2009, Tribunalul Gorj - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, exceptie ridicată din oficiu în cauze având ca obiect solutionarea unor litigii de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată, în esentă, că legiuitorul, fără încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, nu poate dispune prin Legea-cadru nr. 330/2009 asupra unor drepturi salariale dobândite în temeiul unei hotărâri judecătoresti. Se mai sustine că această lege “trebuie să producă efecte doar pentru viitor cu referire la raporturile juridice care se nasc, se modifică sau se sting sub imperiul acestei legi, neputându-se în consecintă face aplicatia efectelor legii asupra unor raporturi juridice născute si stinse sub imperiul legii vechi, drepturile functionarului public obtinute asadar anterior rămânând valabil câstigate la momentul aparitiei legii”. Se apreciază că dispozitia legală criticată suprimă efectele pe care un act juridic civil este susceptibil să le producă. De asemenea, se sustine că textul legal criticat nesocoteste prezumtia absolută a autoritătii de lucru judecat, “dând nastere tocmai la ceea ce această prezumtie si principiul neretroactivitătii au urmărit să evite, adică nesigurantă si tulburări în circuitul civil”.

Se consideră că, prin eliminarea suplimentelor si sporului prevăzute de art. 50 din Legea-cadru nr. 330/2009, este încălcat si dreptul la muncă. Se apreciază că sunt încălcate si prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât drepturile salariale câstigate printr-o hotărâre judecătorească reprezintă un bun, astfel încât suprimarea lor, mai exact a sporului de mobilitate, echivalează cu o expropriere contrară prevederilor art. 44 alin. (3) din Constitutie.

În fine, se sustine că este încălcat si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât statul, prin adoptarea prevederilor legale criticate, refuză să execute o hotărâre judecătorească.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în dosarele nr. 3.256D/2010 si nr. 2.325D/2010, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât critica de neconstitutionalitate pune în discutie modalitatea de interpretare a prevederilor art. 50 din Legea nr. 329/2009. În celelalte dosare, Guvernul nu a comunicat punctul său de vedere.

Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 1.575D/2010, consideră că textul criticat este constitutional. În celelalte dosare, Avocatul Poporului nu a comunicat punctul său de vedere.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 50 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, care au următorul cuprins:

“La 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, încetează următoarele drepturi salariate suplimentare stabilite prin acte juridice în favoarea personalului autoritătilor si institutiilor publice:

a) suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare;

b) sporul de mobilitate.”

Se sustine, în esentă, că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. Totodată, în sustinerea exceptiei sunt invocate si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind protectia proprietătii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Critica de neconstitutionalitate cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) este neîntemeiată.

În acceptiunea autorului exceptiei, în sistemul personalului plătit din fonduri publice, cuantumul salariului stabilit prin contractul individual de muncă sau prin decizia de numire a personalului contractual, respectiv a functionarului public, în conformitate cu legea în vigoare la momentul respectiv, nu poate fi modificat printr-o lege ulterioară.

În primul rând, se face abstractie de faptul că tot acest personal este plătit din fonduri publice, ceea ce înseamnă că aceste contracte individuale de muncă si decizii de numire prin care este consfintit salariul/indemnizatia/solda sunt încheiate sau emise cu respectarea si în temeiul prevederilor legii în vigoare la acel moment. Prin urmare, toate aceste acte juridice sunt subsecvente legii si se supun acesteia; prevederile lor nu au existentă de sine stătătoare, ci sunt guvernate de lege, angajatorul actionând în baza si temeiul legii, neavând o putere discretionară în stabilirea drepturilor salariale.

În al doilea rând, sistemul public de salarizare vizează retribuirea tuturor categoriilor de personal din sfera publică, iar criteriul esential pe care legiuitorul îl are în vedere în determinarea cuantumului salariului/indemnizatiei/soldei diferitelor categorii de personal este existenta unei anumite omogenităti între atributiile si îndatoririle subiectelor care alcătuiesc respectivele categorii. Prin urmare, sistemul de salarizare nu este conceput ca, în functie de data angajării/numirii în functie, să se stabilească drepturi salariale diferite pentru persoane care ocupă un post identic, ci, din contră, pentru obligatii de serviciu identice rezultă un salariu identic. Legiuitorul, în schimb, este îndrituit să acorde drepturi salariale suplimentare - sporuri, adaosuri, suplimente, stimulente - în functie de criterii obiective legate de vechimea în muncă, în specialitate, de compensare a unor neajunsuri de fapt rezultate din situatia concretă a postului ocupat, dar niciodată beneficiul acestor sporuri nu poate fi acordat diferentiat în functie de data angajării. Data angajării vizează numai momentul de la care încep a fi acordate aceste drepturi suplimentare, însă nu are nicio relevantă în stabilirea drepturilor bănesti atunci când legiuitorul decide să suprime sporul respectiv. În caz contrar s-ar ajunge la situatii inadmisibile, când, în cadrul aceleiasi categorii de personal, angajatii ar fi plătiti diferit în functie de jocul sporurilor sau al reasezărilor salariale realizate de-a lungul timpului.

Instanta de judecată care a ridicat exceptia de neconstitutionalitate confundă principiile pe care se asează dreptul public cu cele specifice dreptului privat. În sfera publică, salariile/indemnizatiile/soldele sunt stabilite în baza legii [a se vedea, în acest sens, si art. 157 alin. (2) din Codul muncii], ca act al legiuitorului originar sau delegat; legea este cea care oferă angajatorului public o marjă privind acordarea anumitor sporuri specifice, acesta neavând competenta de a acorda drepturi salariale numai în baza si în temeiul unei manifestări discretionare de vointă. Manifestarea sa de vointă este conditionată si totodată limitată de lege. Însă, atunci când legea diminuează cuantumul sporurilor sau le suprimă, contractul individual de muncă nu trebuie renegociat prin întâlnirea vointei concordante a celor 2 cocontractanti pentru a se aplica noile prevederi legale.

Cu privire la momentul intrării în vigoare a prevederilor legale criticate, se constată că acestea au intrat în vigoare la data de 12 noiembrie 2009 si se aplică întregului personal bugetar căruia i se acorda sporul sau suplimentele respective în temeiul reglementărilor legale anterioare. Instanta judecătorească, în mod evident, greseste atunci când sustine că aceste prevederi legale se pot aplica numai persoanelor angajate/numite după data intrării în vigoare a legii. Aceste raporturi juridice nu sunt încheiate, ci sunt născute sub imperiul legii vechi si se află în curs de executare. Dreptul salarial este unul lunar, iar cuantumul său nu este prestabilit illo tempore de legea de salarizare sub care a fost emis actul initial prin care angajatul a intrat în raporturi de muncă. Raportul juridic ar fi însă încheiat doar dacă raportul de muncă a încetat înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009. Însă, în cazul de fată, eroarea instantei de judecată este cu atât mai surprinzătoare cu cât raporturile de muncă, începând cu data de 12 noiembrie 2009 si până la încetarea acestora, sunt în curs de desfăsurare.

În logica instantei de judecată ar însemna că o majorare salarială, de asemenea, nu poate fi aplicată în temeiul legii, pe motiv de retroactivitate, întrucât contractul individual de muncă sau decizia de numire au fost date sub imperiul altor legi de salarizare, care nu acordau cresteri salariale. Prin urmare, conform principiului tempus regit actum, categoriile de personal ar fi îndreptătite numai la prestatiile salariale în vigoare la momentul încheierii raportului de muncă. Or, o atare concluzie nu poate duce decât la demonstrarea modului gresit în care este aplicat sau înteles principiul mentionat; este evident că prestatiile salariale acordate si primite în temeiul legii vechi rămân câstigate, însă, odată cu intrarea în vigoare a legii noi, cuantumul salariului/indemnizatiei/soldei este guvernat de această din urmă lege.

Curtea observă că invocarea art. 969 din Codul civil poate fi făcută în raporturile dintre angajatorul public si angajat numai într-o anumită măsură, respectiv numai cu privire la cuantumurile sau marja în interiorul cărora legiuitorul permite angajatorului public să aibă o anumită independentă decizională. Însă, în măsura în care legea elimină sporurile pe care chiar angajatorul le putea acorda chiar în temeiul legii, acordarea ulterioară a acestora nu se va realiza decât cu încălcarea legii.

Nu în ultimul rând, optica instantei de judecată ar duce permanent la ultraactivitatea legii vechi, ceea ce nu ar permite aplicarea legii noi în câmpul său propriu de activitate, si anume pentru raporturile juridice de muncă aflate în curs, ci s-ar aplica numai cu privire la raporturile de muncă ce se vor naste în viitor, după intrarea în vigoare a legii noi de salarizare.

Autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească în ceea ce priveste obligarea autoritătii publice la plata unui spor este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale în baza căreia subzistă o atare obligatie a autoritătii publice.

Încetarea obligatiei legale de plată a sporului este determinată de survenirea unui eveniment legislativ care suprimă textul în baza căruia a fost acordat sporul în cauză, aspect ce nu contravine cu nimic autoritătii lucrului judecat văzut ca garantie a principiului neretroactivitătii legii.

II. Cu referire la critica de neconstitutionalitate care vizează pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 41 alin. (1) din Constitutie, Curtea observă că, în jurisprudenta sa, a retinut prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, si Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, că dreptul la muncă este un drept complex care include si dreptul la salariu.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Curtea a arătat că “statul are deplina legitimitate constitutională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în functie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, «ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizatiile si salariile de bază, premii periodice si alte stimulente, pe care le poate diferentia în functie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula» (Decizia Curtii Constitutionale nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006)”.

Prin urmare, aceste sporuri, stimulente, adaosuri acordate la salariul/indemnizatia/solda de bază nu intră în sfera de protectie a art. 41 alin. (1) din Constitutie. Astfel, chiar dacă legiuitorul suprimă un astfel de drept salarial suplimentar nu angajează incidenta art. 41 alin. (1) din Constitutie. De aceea, acest text constitutional nu are incidentă în cauză.

III. Cu referire la pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, sub aspectul executării hotărârii judecătoresti, Curtea constată următoarele:

- obligarea angajatorului prin hotărâre judecătorească la plata unui anumit spor prevăzut de lege nu echivalează cu transformarea hotărârii judecătoresti în izvor de drept în sistemul constitutional românesc;

- obligatia angajatorului la plata unui anumit spor constatată prin hotărâre judecătorească se întinde atât timp cât subzistă temeiul legal care a stat la baza pronuntării hotărârii;

- pe toată perioada de timp cât temeiul legal în baza căruia a fost pronuntată hotărârea judecătorească subzistă, autoritătile publice sunt obligate să execute întocmai hotărârea judecătorească ce consfinteste dreptul subiectiv al persoanei îndrituite;

- după ce temeiul legal în baza căruia a fost pronuntată hotărârea judecătorească a fost modificat sau abrogat, începând cu data intervenirii evenimentului legislativ mentionat, autoritatea publică urmează să acorde sporul corespunzător potrivit noului cadru normativ existent.

Toate cele de mai sus se impun prin prisma faptului că în sistemul constitutional românesc hotărârea judecătorească pronuntată de instantele judecătoresti ordinare nu constituie un izvor formal al dreptului constitutional. Prin urmare, nu se poate sustine că statul îsi încalcă obligatia de a executa întocmai obligatiile care decurg din prevederile art. 6 din Conventie.

IV. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 1 din Protocolul aditional la Conventie, Curtea observă că drepturile salariale suplimentare sunt protejate de acest text, fiind interese patrimoniale; însă acest text conventional nu se opune competentei legiuitorului de a reforma sistemul de salarizare, de a reaseza bazele de calcul, coeficientii sau valorile de referintă. Astfel, protectia acordată drepturilor salariale suplimentare prin art. 1 din Protocolul aditional la Conventie si art. 44 din Constitutie se întinde în timp atât cât subzistă temeiul si baza legală a acordării lor.

Mai mult, includerea sporului în salariul/indemnizatia sau solda de bază nu are drept efect o eventuală obligatie a statului ca în temeiul art. 1 din Protocolul aditional la Conventie, pe lângă această reasezare cu caracter salarial, să acorde în continuare si plata distinctă a sporului, o atare interpretare fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, exceptie ridicată din oficiu de către Tribunalul Gorj - Sectia contencios administrativ si fiscal în dosarele acestuia nr. 9.362/95/2009, nr. 9.363/95/2009, nr. 9.361/95/2009, nr. 9.360/95/2009 si nr. 9.394/95/2009.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 decembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Károly


 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale nr. 13/2010 privind aprobarea tarifelor de transport prin Sistemul national de transport al titeiului, gazolinei, condensatului si etanului

 

Având în vedere:

- Referatul privind actualizarea tarifelor de transport prin Sistemul national de transport al titeiului, gazolinei, condensatului si etanului la Societatea Comercială “Conpet” - S.A. Ploiesti nr. S/4/73 din 25 ianuarie 2011 al Directiei generale inspectie si supraveghere teritorială a activitătilor miniere si a operatiunilor petroliere;

- art. 19 si art. 20 alin. (4) din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările si completările ulterioare;

- art. XIV din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 793/2002 privind aprobarea acordului petrolier de concesiune a activitătii de exploatare a Sistemului national de transport al titeiului, gazolinei, condensatului si etanului, inclusiv a conductelor magistrale si a instalatiilor, echipamentelor si dotărilor anexe, aferente sistemului, încheiat între Agentia Natională pentru Resurse Minerale si Societatea Comercială “Conpet” - S.A. Ploiesti, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale nr. 13/2010 privind aprobarea tarifelor de transport prin Sistemul national de transport al titeiului, gazolinei, condensatului si etanului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, se modifică după cum urmează:

- Anexa nr. 1 se modifică si se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Alexandru Pătruti

 

Bucuresti, 27 ianuarie 2011.

Nr. 19.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 13/2010)

 

SITUATIA

tarifelor de aplicat în activitatea de transport al titeiului, gazolinei, condensatului si etanului din tară

 

Tipul de activitate

Tariful*) - lei/tonă -

Transport prin Sistemul national de transport al titeiului, gazolinei, condensatului si etanului

71,06


*) Tariful calculat nu include consumurile tehnologice si TVA.


 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

pentru aprobarea modelului si continutului formularului (300) “Decont de taxă pe valoarea adăugată”

În temeiul art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările si completările ulterioare, al art. 1562 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, precum si al art. 228 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă modelul si continutul formularului (300) “Decont de taxă pe valoarea adăugată”, cod MFP: 14.13.01.02, prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2. - Formularul prevăzut la art. 1 se completează si se depune conform instructiunilor de completare prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. - Caracteristicile de tipărire, modul de difuzare, de utilizare si păstrare ale formularului prevăzut la art. 1 sunt stabilite în anexa nr. 3.

Art. 4. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. - Decontul de taxă pe valoarea adăugată prevăzut la art. 1 se utilizează începând cu declararea obligatiilor fiscale aferente lunii ianuarie 2011.

Art. 6. - Referirile la Codul fiscal din cuprinsul prezentului ordin reprezintă trimiteri la titlul VI “Taxa pe valoarea adăugată” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, iar referirile la Normele metodologice reprezintă trimiteri la Normele metodologice de aplicare a titlului VI “Taxa pe valoarea adăugată” din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 8. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală nr. 2.245/2010 pentru aprobarea modelului si continutului formularului (300) “Decont de taxă pe valoarea adăugată”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 3 august 2010.

Art. 9. - Directia generală proceduri pentru administrarea veniturilor, Directia generală de reglementare a colectării creantelor bugetare, Directia generală de tehnologia informatiei, Directia generală de administrare a marilor contribuabili, precum si directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală vor lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

 

Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală,

Sorin Blejnar

 

Bucuresti, 31 ianuarie 2011.

Nr. 183.


 

ANEXA Nr. 1

 

 

DECONT DE TAXA PE VALOAREA ADAUGATA

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a


*) Anexa nr. 1 este reprodusă în facsimil.


 

ANEXA Nr. 2

 

INSTRUCTIUNI

pentru completarea formularului (300) “Decont de taxă pe valoarea adăugată”

 

Formularul (300) “Decont de taxă pe valoarea adăugată” se completează de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal.

Persoanele impozabile care conduc evidenta contabilă, potrivit legii, pentru operatiunile realizate pe bază de contract de asociere în participatiune declară inclusiv datele si informatiile privind taxa pe valoarea adăugată rezultate din astfel de operatiuni.

Formularul (300) “Decont de taxă pe valoarea adăugată” se depune la organul fiscal competent, la următoarele termene:

a) lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care perioada fiscală este luna calendaristică, potrivit prevederilor art. 1561 din Codul fiscal;

b) trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care perioada fiscală este trimestrul calendaristic, potrivit prevederilor art. 1561 din Codul fiscal;

c) semestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din semestrul următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent a aprobat ca perioadă fiscală semestrul calendaristic, potrivit prevederilor art. 1561 alin. (7) din Codul fiscal si ale pct. 80 alin. (2) din Normele metodologice;

d) anual, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile prevăzute la pct. 80 alin. (4) din Normele metodologice si de persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent a aprobat ca perioadă fiscală anul calendaristic, potrivit prevederilor art. 1561 alin. (7) din Codul fiscal si ale pct. 80 alin. (2) din Normele metodologice;

e) până la data de 25 a celei de-a treia luni a trimestrului calendaristic, pentru primele două luni ale aceluiasi trimestru calendaristic, de persoanele impozabile care utilizează trimestrul ca perioadă fiscală si care efectuează o achizitie intracomunitară taxabilă în România, dacă exigibilitatea taxei aferente achizitiei intracomunitare intervine în a doua lună a respectivului trimestru. Decontul se va depune pentru luna a doua a trimestrului, dar va cuprinde si operatiunile realizate în prima lună a acestuia. În situatia în care exigibilitatea taxei aferente achizitiei intracomunitare intervine în prima sau în a treia lună a trimestrului calendaristic, sunt aplicabile în mod corespunzător dispozitiile lit. a).

Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal au obligatia prezentării formularului (300) “Decont de taxă pe valoarea adăugată”, cu codificarea informatiei prin cod de bare. Sunt exceptati de la această prevedere contribuabilii care depun declaratiile fiscale prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distantă, potrivit prevederilor legale în vigoare.

Contribuabilii mari si contribuabilii mijlocii, definiti conform reglementărilor în vigoare, precum si sediile secundare ale acestora au obligatia depunerii formularului prin mijloace electronice de transmitere la distantă, prin intermediul Sistemului Electronic National.

Formularele se depun în format hârtie, semnat si stampilat conform legii, la organul fiscal competent. Formularul se editează în două exemplare:

- un exemplar se depune la organul fiscal competent;

- un exemplar se păstrează de către plătitor.

Formatul hârtie se obtine prin utilizarea programului de asistentă (DECLMF), elaborat de Agentia Natională de Administrare Fiscală. Programul de asistentă este pus la dispozitia contribuabililor gratuit de unitătile fiscale sau poate fi descărcat de pe site-ul Ministerului Finantelor Publice, portalul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.

ATENTIE! Nu se înscriu în decont:

- taxa pe valoarea adăugată din facturile de executare silită, de către persoanele abilitate prin lege să efectueze vânzarea bunurilor supuse executării silite;

- taxa pe valoarea adăugată pentru care se află în derulare o înlesnire la plată.

Completarea formularului se face astfel:

Perioada de raportare

“Perioada de raportare” poate fi luna calendaristică, trimestrul calendaristic, semestrul calendaristic sau anul calendaristic, în conditiile art. 1561 din Codul fiscal si ale pct. 80 alin. (2) si (4) din Normele metodologice.

Se înscrie cu cifre arabe numărul perioadei de raportare (de exemplu: 01 pentru ianuarie, 03 pentru trimestrul I, 06 pentru semestrul I, 12 pentru an).

Anul pentru care se completează declaratia se înscrie cu cifre arabe, cu 4 caractere (de exemplu, 2010).

Sectiunea “Date de identificare a persoanei impozabile”

Caseta “Cod de identificare fiscală” se completează astfel:

- contribuabilii persoane juridice, cu exceptia comerciantilor, asociatiile sau alte entităti fără personalitate juridică înscriu codul de înregistrare fiscală;

- comerciantii, inclusiv sucursalele comerciantilor care au sediul principal al comertului în străinătate, înscriu codul unic de înregistrare;

- contribuabilii persoane fizice care desfăsoară activităti economice în mod independent sau exercită profesii libere înscriu codul de înregistrare fiscală;

- contribuabilii persoane fizice, cu exceptia persoanelor fizice care desfăsoară activităti economice în mod independent sau care exercită profesii libere, înscriu codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 153 din Codul fiscal;

- contribuabilii persoane impozabile care nu sunt stabilite în România, conform art. 1251 alin. (2) din Codul fiscal, si sunt înregistrate în scopuri de taxă pe valoarea adăugată în

România, potrivit art. 153 din acelasi act normativ, înscriu codul de înregistrare în scopuri de TVA.

Reprezentantul fiscal desemnat de o persoană impozabilă stabilită în străinătate înscrie codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile străine, care este diferit de codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit pentru activitatea proprie a reprezentantului.

Înscrierea cifrelor în casetă se face cu aliniere la dreapta.

Caseta “Denumire” se completează cu denumirea persoanei juridice, a asociatiei sau a entitătii fără personalitate juridică ori cu numele si prenumele persoanei fizice, după caz.

În cazul persoanelor impozabile stabilite în străinătate care si-au desemnat un reprezentant fiscal, în caseta “Denumire” se înscriu informatiile de identificare înscrise pe certificatul de înregistrare fiscală a reprezentării (denumirea persoanei impozabile stabilite în străinătate, reprezentată fiscal prin reprezentantul fiscal desemnat în conditiile legii).

Caseta “Domiciliu fiscal” se completează cu datele privind adresa domiciliului fiscal al contribuabilului.

În cazul persoanelor impozabile stabilite în străinătate, înregistrate direct în scopuri de TVA în România, se înscrie adresa din România la care pot fi examinate evidentele si documentele ce trebuie păstrate, în conformitate cu prevederile pct. 66 alin. (7) lit. a) din Normele metodologice.

În cazul persoanelor impozabile stabilite în străinătate care si-au desemnat un reprezentant fiscal, în caseta “Domiciliu fiscal” se înscrie domiciliul fiscal al reprezentantului fiscal.

În cazul persoanelor impozabile care îsi au sediul activitătii economice în afara României si sunt stabilite în România prin unul sau mai multe sedii fixe fără personalitate juridică, conform art. 1251 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, în caseta “Domiciliu fiscal” se înscrie domiciliul fiscal al sediului fix desemnat să depună decontul de taxă si să fie responsabil pentru toate obligatiile în scopuri de TVA, conform pct. 66 alin. (5) din Normele metodologice.

În rubrica “Pro rata de deducere” se înscrie pro rata determinată potrivit art. 147 din Codul fiscal.

Sectiunea “Taxa pe valoarea adăugată colectată”

Rândul 1 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de vânzări*), privind baza de impozitare pentru livrările intracomunitare de bunuri, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. a) si d) din Codul fiscal, si pentru livrările intracomunitare de bunuri cu cod T, efectuate în cadrul unei operatiuni triunghiulare de cumpărătorul revânzător, prevăzute la art. 1321 alin. (5) din Codul fiscal, pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare**), inclusiv sumele din facturile pentru încasări de avansuri partiale pentru livrările intracomunitare de bunuri scutite. Se înscriu, de asemenea, ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal.

Rândul 2 - se înscriu regularizările ulterioare datorate unor evenimente care determină modificarea datelor declarate la rândul 1 din decont în altă perioadă, precum: modificarea pretului generată de alte situatii decât cele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, nedeclararea din eroare a livrării intracomunitare în perioada în care intervine exigibilitatea etc.

Rândul 3 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de vânzări*), privind baza de impozitare pentru livrările de bunuri/prestările de servicii care nu sunt impozabile în România pentru că nu au locul livrării/prestării stabilit, conform art. 132 si 133 din Codul fiscal, în România, precum si pentru livrările intracomunitare de bunuri, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b) si c) din Codul fiscal, pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare**), inclusiv sumele din facturile pentru încasări de avansuri partiale pentru aceste livrări intracomunitare de bunuri, scutite. Se înscriu, de asemenea, ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal, precum si orice alte regularizări ulterioare, cu exceptia celor referitoare la serviciile intracomunitare care se înscriu la rândul 4.

Rândul 3.1 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de vânzări*), privind baza de impozitare pentru serviciile pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea sunt impozabile, prestate către persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în Comunitatea Europeană, pentru care exigibilitatea intervine în perioada de raportare, precum si ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal.

Rândul 4 - se înscriu regularizările ulterioare datorate unor evenimente care determină modificarea datelor declarate la rândul 3.1 din decont în altă perioadă, precum: modificarea pretului generată de alte situatii decât cele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, nedeclararea din eroare a operatiunilor respective în perioada în care intervine exigibilitatea etc.

Rândul 5 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de cumpărări*), privind baza de impozitare pentru achizitiile intracomunitare de bunuri taxabile în România, precum si baza de impozitare pentru achizitiile de bunuri efectuate de către beneficiarul unei livrări ulterioare efectuate în cadrul unei operatiuni triunghiulare, pentru care acesta este obligat la plata taxei conform art. 150 alin. (4) din Codul fiscal, si taxa pe valoarea adăugată aferentă, pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare**), inclusiv sumele din facturile primite pentru plăti de avansuri partiale pentru achizitii intracomunitare de bunuri. Se înscriu si ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 a|in. (3) din Codul fiscal.

Rândul 6 - se înscriu achizitiile intracomunitare de bunuri a căror exigibilitate a intervenit în altă perioadă, dar respectiva achizitie nu a fost declarată, regularizările privind achizitiile intracomunitare declarate în perioade anterioare si datorate unor evenimente care determină modificarea datelor declarate initial, precum:

- modificarea pretului bunurilor care au fost declarate ca achizitie intracomunitară pe bază de autofactură, în conditiile legii, ulterior factura primită de la furnizor având un pret mai mare sau mai mic, altele decât situatiile când această modificare a pretului a rezultat ca urmare a unuia dintre evenimentele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal în perioada de raportare;

- declararea achizitiei intracomunitare pe bază de autofactură, în conditiile legii, într-o perioadă ulterioară, la primirea facturii de la furnizor, constatându-se că exigibilitatea achizitiei intracomunitare intervenea într-o perioadă anterioară;

- modificarea bazei impozabile a achizitiei intracomunitare si a taxei aferente ca urmare a modificării cursului valutar de referintă aplicabil, datorată unor neconcordante între data primirii facturii de la furnizor si data declarării achizitiei intracomunitare;

- orice alte evenimente de natură să modifice datele declarate initial, cu exceptia ajustărilor bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, atunci când acestea au ioc ulterior, într-o altă perioadă decât cea în care a intervenit exigibilitatea pentru achizitiile intracomunitare respective.

Rândul 7 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de cumpărări*), privind baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată pentru achizitiile de bunuri si servicii pentru care beneficiarul din România este persoană obligată la plata TVA conform art. 150 alin. (2)-(6) si pentru importurile de bunuri cărora le sunt aplicabile prevederile art. 157 alin. (4) si (5) din

Codul fiscal, a căror exigibilitate intervine în perioada de raportare. Se înscriu, de asemenea, ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal, precum si orice alte regularizări ulterioare, cu exceptia celor referitoare la serviciile intracomunitare care se înscriu la rândul 8.

Rândul 7.1 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de cumpărări*), privind baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată pentru achizitiile de servicii intracomunitare pentru care beneficiarul din România este persoană obligată la plata TVA conform art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, precum si ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal.

Rândul 7.1.1 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de cumpărări*), privind baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată pentru achizitiile de servicii intracomunitare pentru care beneficiarul din România este persoană obligată la plata TVA conform art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, iar prestatorul este înregistrat în scopuri de TVA în statul membru din care efectuează prestarea de servicii, precum si ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 a|in. (3) din Codul fiscal.

Rândul 8 - se înscriu regularizările ulterioare datorate unor evenimente care determină modificarea datelor declarate la rândul 7.1 din decont în altă perioadă, precum: modificarea pretului generată de alte situatii decât cele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, nedeclararea din eroare a operatiunilor respective în perioada în care intervine exigibilitatea etc.

Rândul 9 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de vânzări*), pentru operatiuni a căror exigibilitate intervine în perioada de raportare, privind:

- baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată colectată pentru livrările de bunuri/prestările de servicii taxabile cu cota de 24%, inclusiv pentru livrările de bunuri si prestările de servicii asimilate;

- baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată colectată pentru operatiunile supuse regimurilor speciale de taxă pe valoarea adăugată determinate pe baza situatiilor de calcul întocmite în acest scop;

- ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal, dacă au fost generate de operatiuni pentru care cota de taxă pe valoarea adăugată aplicată este de 24%.

Rândul 10 - se înscriu informatiile preluate din Jurnalul de vânzări*), pentru operatiuni a căror exigibilitate intervine în perioada de raportare, privind baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată colectată pentru livrările de bunuri/prestările de servicii taxabile cu cota de 9%, inclusiv pentru livrările de bunuri si prestările de servicii asimilate.

Se înscriu, de asemenea, ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal, pentru care cota de taxă pe valoarea adăugată aplicată este de 9%, potrivit dispozitiilor art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal.

Rândul 11 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de vânzări*), pentru operatiuni a căror exigibilitate intervine în perioada de raportare, privind baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată colectată pentru livrările de bunuri taxabile cu cota de 5%.

Se înscriu, de asemenea, ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal pentru care cota de taxă pe valoarea adăugată aplicată este de 5%, potrivit dispozitiilor art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal.

Rândul 12 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de cumpărări*), privind baza de impozitare si taxa colectată pentru achizitiile de bunuri si de servicii, a căror exigibilitate intervine în perioada de raportare, de către beneficiarii care aplică măsurile de simplificare prevăzute la art. 160 din Codul fiscal.

Rândul 13 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de vânzări*), pentru operatiuni a căror exigibilitate intervine în perioada de raportare sau în perioade fiscale anterioare, privind:

- baza de impozitare pentru livrările de bunuri/prestările de servicii scutite cu drept de deducere, prevăzute la art. 143 alin. (1), art. 144 si 1441 din Codul fiscal;

- baza de impozitare pentru operatiuni scutite de taxă, conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1-5 si lit. b) din Codul fiscal, în cazul în care cumpărătorul sau clientul este stabilit în afara Uniunii Europene sau în cazul în care aceste operatiuni sunt în legătură directă cu bunuri care vor fi exportate, precum si în cazul operatiunilor efectuate de intermediari care actionează în numele si în contul altei persoane, atunci când acestia intervin în derularea unor astfel de operatiuni;

- baza de impozitare pentru livrările/prestările efectuate, pentru care furnizorii/prestatorii aplică măsurile de simplificare prevăzute la art. 160 din Codul fiscal.

Rândul 14 - se înscriu informatiile preluate din jurnalul de vânzări*), privind baza de impozitare pentru livrările de bunuri scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 din Codul fiscal.

Rândul 15 - se evidentiază sumele rezultate din corectarea informatiilor de la rândurile 9, 10, 11 si 12 din deconturile anterioare, ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal, dar care au fost generate de operatiuni pentru care cota de taxă pe valoarea adăugată aplicată a fost de 19%, sumele rezultate din regularizările prevăzute de art. 140 alin. (4) din Codul fiscal datorate modificării cotelor de TVA, precum si orice alte sume rezultate din regularizările prevăzute de legislatia în vigoare datorate unor evenimente, cu exceptia celor prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, care determină modificarea datelor declarate initial, cum ar fi nedeclararea din eroare a operatiunii în perioada în care intervine exigibilitatea.

Sectiunea “Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”

Rândul 17 - se înscriu aceleasi informatii declarate la rândul 5.

Rândul 18 - se înscriu aceleasi informatii declarate la rândul 6.

Rândul 19 - se înscriu aceleasi informatii declarate la rândul 7.

Rândul 19.1 - se înscriu aceleasi informatii declarate la rândul 7.1.

Rândul 19.1.1 - se înscriu aceleasi informatii declarate la rândul 7.1.1.

Rândul 20 - se înscriu aceleasi informatii declarate la rândul 8.

Rândul 21 - se înscriu informatiile din jurnalul de cumpărări*), privind baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă achizitiilor din tară de bunuri si servicii taxabile cu cota de 24%, precum si baza de impozitare si taxa aferentă importurilor care nu se încadrează în prevederile art. 157 alin. (4) si (5) din Codul fiscal, pentru care exigibilitatea intervine în perioada de raportare.

Se înscriu, de asemenea, si ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal dacă au fost generate de operatiuni pentru care cota de taxă pe valoarea adăugată aplicată este de 24%.

Rândul 22 - se înscriu informatiile din jurnalul de cumpărări*), privind baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă achizitiilor din tară de bunuri si servicii taxabile cu cota de 9%, precum si taxa aferentă importurilor care nu se încadrează în prevederile art. 157 alin. (4) si (5) din Codul fiscal, pentru care exigibilitatea intervine în perioada de raportare.

Se înscriu, de asemenea, ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal pentru care cota de taxă pe valoarea adăugată aplicată este de 9%, potrivit dispozitiilor art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal.

Rândul 23 - se înscriu informatiile din jurnalul de cumpărări*), privind baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă achizitiilor din tară de bunuri taxabile cu cota de 5%.

Se înscriu, de asemenea, ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal pentru care cota de taxă pe valoarea adăugată aplicată este de 5%, potrivit dispozitiilor art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal.

Rândul 24 - se înscriu informatiile din jurnalul de cumpărări*), privind:

- contravaloarea achizitiilor de bunuri si servicii a căror livrare/prestare a fost scutită de taxă, neimpozabilă sau supusă unui regim special de taxă;

- contravaloarea achizitiilor de bunuri si servicii din alte state membre pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată în România;

- contravaloarea achizitiilor intracomunitare de bunuri scutite de taxă sau neimpozabile în România;

- contravaloarea achizitiilor de servicii intracomunitare scutite de taxa pe valoarea adăugată;

- contravaloarea importurilor scutite de taxa pe valoarea adăugată.

Nu este obligatorie înscrierea în decont a sumelor care nu sunt incluse în baza impozabilă.

Rândul 24.1 - se înscriu informatiile din jurnalul de cumpărări*), privind achizitiile de servicii intracomunitare scutite de taxa pe valoarea adăugată.

Rândul 26 - se înscrie taxa pe valoarea adăugată efectiv dedusă pentru achizitiile prevăzute la rândurile 17-23:

- conform art. 145 si 1451 din Codul fiscal, în cazul persoanelor care efectuează numai operatiuni cu drept de deducere. Nu se preia în acest rând taxa pentru care nu se permite exercitarea dreptului de deducere conform art. 1451 din Codul fiscal;

- conform art. 1451 si 147 din Codul fiscal, în cazul persoanelor impozabile cu regim mixt, respectiv taxa preluată din coloanele jurnalului pentru cumpărări*), în functie de destinatia achizitiilor, astfel:

- taxa aferentă achizitiilor destinate realizării de operatiuni cu drept de deducere, cu exceptia achizitiilor pentru care nu se permite exercitarea dreptului de deducere conform art. 1451 din Codul fiscal;

- taxa dedusă conform pro rata pentru achizitiile destinate realizării atât de operatiuni cu drept de deducere, cât si de operatiuni fără drept de deducere, cu exceptia achizitiilor pentru care nu se permite exercitarea dreptului de deducere conform art. 1451 din Codul fiscal;

- taxa aferentă achizitiilor destinate realizării operatiunilor care nu dau drept de deducere nu se preia în acest rând.


Totalul rândului 26 poate fi mai mic sau egal cu totalul de la rândurile 17-23, cu exceptia celui de la rândurile 17.1, 19.1 si 19.1.1.

Rândul 27 - se înscriu sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată efectiv restituită, în baza art. 143 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, cumpărătorilor persoane fizice care nu sunt stabilite în Comunitatea Europeană de către persoanele impozabile autorizate în acest sens, inclusiv comisionul perceput pentru activitatea de restituire a taxei.

Rândul 28 - se evidentiază sumele rezultate din corectarea informatiilor de la rândurile 21, 22 si 23 din deconturile anterioare, ajustările prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, a căror exigibilitate este ulterioară datei de 1 iulie 2010, dar care au fost generate de operatiuni pentru care cota de taxă pe valoarea adăugată aplicată a fost de 19%, potrivit dispozitiilor art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal, precum si orice alte sume rezultate din regularizările prevăzute de legislatia în vigoare datorate unor evenimente, cu exceptia celor prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, care determină modificarea datelor declarate initial, cum ar fi nedeclararea din eroare a operatiunii în perioada în care intervine exigibilitatea.

Rândul 29 - se înscriu diferentele de taxă pe valoarea adăugată rezultate ca urmare a ajustării anuale pe bază de pro rata definitivă, prevăzute la art. 147 din Codul fiscal, diferentele de taxă pe valoarea adăugată rezultate ca urmare a regularizării erorilor constatate ulterior în calculul pro rata definitivă, conform pct. 47 alin. (5) din Normele metodologice, precum si diferentele de taxă pe valoarea adăugată rezultate ca urmare a ajustării taxei deductibile pentru bunurile de capital prevăzute la art. 149 si la art. 161 din Codul fiscal, cu semnul plus sau minus, după caz.

Sectiunea “Regularizări conform art. 1473 din Codul fiscal”

Rândul 33 - se preia suma prevăzută la rândul 39 din decontul perioadei precedente celei de raportare, din care se scad sumele achitate până la data depunerii decontului. Pentru primul decont de taxă pe valoarea adăugată, depus după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentelor instructiuni, se preia suma prevăzută la rândul 37 din decontul perioadei precedente, din care se scad sumele achitate.

Rândul 34 - se preia suma reprezentând diferenta de TVA de plată stabilită de organele de inspectie fiscală prin decizie comunicată persoanei impozabile, dar neachitată până la data depunerii decontului de TVA.

Rândul 36 - se preia suma prevăzută la rândul 40 din decontul perioadei precedente celei de raportare, pentru care nu s-a solicitat rambursarea, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul anterior. Pentru primul decont de taxă pe valoarea adăugată, depus după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentelor instructiuni, se preia suma prevăzută la rândul 38 din decontul perioadei precedente, pentru care nu s-a solicitat rambursarea.

Rândul 37 - se preia suma reprezentând diferenta negativă de TVA stabilită de organele de inspectie fiscală prin decizie comunicată persoanei impozabile până la data depunerii decontului de TVA.

Sectiunea “Facturi emise după inspectia fiscală, conform art. 159 alin. (3) din Codul fiscal”

Se completează cu informatiile preluate din facturile de corectie emise către beneficiari în urma inspectiei fiscale, astfel cum este prevăzut la art. 159 alin. (3) din Codul fiscal, facturi care se evidentiază într-o rubrică separată din jurnalul pentru vânzări, conform pct. 811 alin. (4) din Normele metodologice.

Câmpul “Nr. de evidentă a plătii” nu se completează, în conditiile prevăzute de Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.235/2006 privind suspendarea si modificarea unor ordine ale ministrului finantelor publice în domeniul administrării fiscale, cu modificările ulterioare.

Nu se admit întocmirea si depunerea de deconturi rectificative pentru corectarea datelor din deconturile anterioare.

În ceea ce priveste achizitiile intracomunitare de bunuri, pe lângă legislatia natională, organele fiscale si contribuabilii vor tine cont de art. 21 din Regulamentul (CE) nr. 1.777/2005 al Consiliului din 17 octombrie 2005 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 77/388/CEE privind sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată.


*) Prin jurnale de vânzări si jurnale de cumpărări se întelege orice jurnale, registre, evidente sau alte documente similare pe care persoanele impozabile au obligatia să le întocmească în conformitate cu prevederile art. 156 din Codul fiscal si ale pct. 79 din Normele metodologice. Prin ordin al ministrului finantelor publice se propun modele de jurnale de vânzări si cumpărări, utilizarea acestor modele de către persoanele impozabile fiind optională.

**) Pentru a evita orice neconcordantă între livrările intracomunitare de bunuri, scutite de TVA, care se includ în decontul de TVA si în declaratia recapitulativă pentru astfel de livrări în statul membru de origine, si achizitiile intracomunitare evidentiate în decontul de TVA si în declaratia recapitulativă pentru achizitii intracomunitare, în statul membru de destinatie, momentul exigibilitătii taxei pentru achizitiile intracomunitare intervine:

- în a 15-a zi a lunii următoare celei în care a avut loc faptul generator, respectiv livrarea;

- la data emiterii facturii pentru livrarea respectivă către persoana care cumpără bunurile, inclusiv în cazul facturilor pentru încasarea de avansuri partiale, dacă factura este emisă înainte de data de 15 a lunii următoare lunii în care a intervenit faptul generator, respectiv livrarea.

 

ANEXA Nr. 3

 

Caracteristicile de tipărire, modul de difuzare, de utilizare si de păstrare ale formularului (300) “Decont de taxă pe valoarea adăugată”

 

Denumirea formularului: Decont de taxă pe valoarea adăugată

CodMFP: 14.13.01.02

Format: A4/t1

Caracteristicile de tipărire: se utilizează echipament informatic pentru completare si editare, cu ajutorul programului de asistentă pus la dispozitie gratuit de unitătile fiscale teritoriale.

Se utilizează la declararea operatiunilor din sfera TVA.

Se întocmeste de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA.

Circulă:

- un exemplar la organul fiscal competent:

- în format hârtie, semnat si stampilat, potrivit legii, cu codificarea informatiei prin cod de bare;

- în format electronic;

- un exemplar la contribuabil. Se păstrează:

- formatul electronic, în arhiva de documente electronice;

- formatul hârtie, la dosarul fiscal al contribuabilului.


 

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

CONSILIUL CONCURENTEI

 

ORDIN

pentru punerea în aplicare a Instructiunilor privind conditiile, termenele si procedura de urmat pentru adoptarea de măsuri interimare, potrivit prevederilor art. 47 din Legea concurentei nr. 21/1996

 

În baza prevederilor art. 20 alin. (4) lit. d), ale art. 21 alin. (2) si ale art. 27 alin. (3) si (4), precum si ale art. 28 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Consiliului Concurentei emite următorul ordin:

Art. 1. - În urma adoptării în plenul Consiliului Concurentei, se pun în aplicare Instructiunile privind conditiile, termenele si procedura de urmat pentru adoptarea de măsuri interimare, potrivit prevederilor art. 47 din Legea concurentei nr. 21/1996, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmări punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Consiliului Concurentei,

Bogdan Marius Chiritoiu

 

Bucuresti, 24 ianuarie 2011.

Nr. 40.

 

ANEXĂ

 

INSTRUCTIUNI

privind conditiile, termenele si procedura de urmat pentru adoptarea de măsuri interimare, potrivit prevederilor art. 47 din Legea concurentei nr. 21/1996

În temeiul art. 27 alin. (1) si (3) si al art. 47 alin. (5) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

Consiliul Concurentei adoptă prezentele instructiuni.

 

CAPITOLUL I

Introducere

 

Art. 1. - Prevederile art. 47 din Legea concurentei nr. 21/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, denumită în continuare lege, asigură cadrul legal de adoptare a măsurilor interimare de către Consiliul Concurentei, în vederea înlăturării riscului unui prejudiciu grav si ireparabil adus concurentei, pentru restabilirea sau mentinerea conditiilor de concurentă efectivă.

Art. 2. - Scopul prezentelor instructiuni este de a aduce clarificări de ordin conceptual si metodologic în ceea ce priveste adoptarea de măsuri interimare de către Consiliul Concurentei, în vederea asigurării transparentei, certitudinii juridice, precum si a unui cadru unitar de abordare si de analiză în această materie.

Art. 3. - Regulile generale prezentate în aceste instructiuni se aplică în functie de situatia concretă si de circumstantele specifice ale fiecărui caz.

 

CAPITOLUL II

Conditii generale de adoptare a măsurilor interimare

 

Art. 4. - Potrivit prevederilor art. 47 alin. (1) din lege, Consiliul Concurentei poate impune orice măsură interimară pe care o consideră necesară, în cazul investigatiilor declansate potrivit art. 34 din lege, înainte de emiterea unei decizii conform art. 45 din lege, în situatia în care sunt îndeplinite următoarele conditii:

a) constatarea, la o primă evaluare, a existentei unor fapte de natură anticoncurentială prohibite expres de lege si care trebuie eliminate fără întârziere;

b) urgenta determinată de riscul unui prejudiciu grav si ireparabil adus concurentei.

Art. 5. - Cele două conditii prevăzute la art. 47 alin. (1) din lege trebuie întrunite în mod cumulativ, astfel încât neîndeplinirea oricăreia dintre ele conduce la înlăturarea posibilitătii Consiliului Concurentei de a adopta măsuri interimare.

Art. 6. - Potrivit prevederilor art. 47 alin. (4) din lege, Consiliul Concurentei poate impune măsuri interimare adecvate pentru restabilirea sau mentinerea conditiilor de concurentă efectivă si în cazul în care:

a) concentrarea economică a fost pusă în aplicare cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. (6) si (8) din lege si nu a fost încă adoptată o decizie privind compatibilitatea concentrării cu un mediu concurential normal;

b) concentrarea economică a fost pusă în aplicare cu încălcarea unei conditii sau obligatii impuse printr-o decizie adoptată potrivit prevederilor art. 46 alin. (2) lit. b) si alin. (4) lit. c) din lege;

c) concentrarea economică a fost deja pusă în aplicare si a fost emisă o decizie prin care operatiunea de concentrare economică a fost declarată incompatibilă cu mediul concurential normal, potrivit prevederilor art. 46 alin. (4) lit. a) din lege.


 

SECTIUNEA 1

Conditia constatării, la o primă evaluare, a existentei unor fapte de natură anticoncurentială prohibite expres de lege si care trebuie eliminate fără întârziere

 

Art. 7. - Cerinta constatării existentei unor fapte de natură anticoncurentială, la o primă evaluare, este îndeplinită în cazul în care din analiza efectuată rezultă o posibilă încălcare a normelor de concurentă care ar atrage aplicarea de sanctiuni de către Consiliul Concurentei, fără a fi necesară demonstrarea caracterului anticoncurential al faptei cu acelasi grad de certitudine ca în cazul deciziei finale de constatare si sanctionare a încălcării, emise potrivit prevederilor art. 45 din lege.

Art. 8. - Încălcarea regulilor de concurentă nu trebuie să fie clar si evident dovedită, fiind suficient ca autoritatea de concurentă să constate, prima facie, probabilitatea unei asemenea încălcări, pe baza elementelor de fapt relevante de care dispune la momentul analizei.

 

SECTIUNEA a 2-a

Conditia urgentei determinată de riscul unui prejudiciu grav si ireparabil adus concurentei

 

Art. 9. - Urgenta dispunerii de măsuri interimare trebuie apreciată în raport cu necesitatea de a actiona imediat, cu titlu provizoriu, în scopul de a evita producerea unui prejudiciu grav si ireparabil adus concurentei. Conditia urgentei presupune că este necesar ca măsurile interimare să fie dispuse si să îsi producă efectele înainte de emiterea deciziei finale de constatare si sanctionare a încălcării1.

Art. 10. - (1) Prin prejudiciu grav si ireparabil adus concurentei se întelege paguba majoră adusă mediului concurential, care nu ar putea fi remediată sau care ar fi greu de reparat prin emiterea ulterioară a unei decizii de constatare si sanctionare a încălcării de către Consiliul Concurentei.

(2) Iminenta prejudiciului nu trebuie constatată cu certitudine absolută si este suficient, mai ales când realizarea prejudiciului depinde de interventia unui ansamblu de factori, ca aceasta să poată fi prevăzută cu un grad suficient de probabilitate.

Art. 11. - (1) Profitul nerealizat (lucrum cessans) poate face obiectul unei măsuri interimare dacă există riscul intrării în insolventă sau este iminentă disparitia de pe o anumită piată a uneia sau a mai multor întreprinderi, de exemplu în cazul sectoarelor economice cu rulaj rapid al stocurilor sau în care creditul comercial nu functionează ori se acordă pe perioade scurte.

(2) în ceea ce priveste aprecierea caracterului grav al modificării ireparabile a unei cote de piată, este necesar ca pierderea cotei de piată să fie suficient de mare si să se datoreze, în principal, comportamentului întreprinderii căreia i se adresează măsurile interimare.

Art. 12. - (1) Caracterul grav si cel ireparabil ale prejudiciului adus concurentei se apreciază de la caz la caz si constituie conditii cumulative. Astfel, un prejudiciu grav care însă nu este ireparabil, inclusiv când poate fi reparat relativ usor, nu poate sta la baza unor măsuri interimare. Prejudiciu ireparabil nu înseamnă doar o stare iminentă de insolventă, putând fi considerate suficiente si acele forme ale prejudiciului grav care nu vor putea fi reparate printr-o interventie ulterioară sau a căror reparare ar fi considerată dificilă.

(2) Prejudiciul grav si ireparabil trebuie să rezulte din faptele de natură anticoncurentială constatate prima facie, care trebuie eliminate fără întârziere în vederea restabilirii mediului concurential.

 

CAPITOLUL III

Natura si caracteristicile măsurilor interimare

 

Art. 13. - O măsură interimară dispusă potrivit prevederilor art. 47 din lege trebuie să fie necesară, proportională, provizorie si să aibă caracter de conservare, tinându-se seama de interesele legitime ale părtilor cărora li se adresează.

Art. 14. - Necesitatea măsurii interimare este justificată de urgenta adoptării si de caracterul său indispensabil, doar o actiune imediată a autoritătii de concurentă fiind în măsură să prevină sau să oprească producerea unui prejudiciu grav si ireparabil adus concurentei.

Art. 15. - (1) Caracterul proportional al măsurii interimare implică faptul că aceasta trebuie să fie adecvată, necesară si corespunzătoare scopului urmărit prin adoptarea ei.

(2) în alegerea măsurii interimare adecvate, în functie de circumstantele cazului, se va opta pentru acea măsură care creează cele mai putine dificultăti părtilor cărora li se adresează, în acest sens, măsurile interimare dispuse vor fi cu prevalentă comportamentale, urmând ca, în situatia în care acestea nu conduc la efectele scontate, să fie adoptate eventuale măsuri cu caracter structural.

Art. 16. - (1) Caracterul provizoriu al măsurii interimare presupune faptul că aceasta este limitată în timp, fiind adoptată pe o durată determinată, ce poate fi reînnoită în cazul în care este necesar si adecvat.

(2) Măsura interimară încetează de drept la data emiterii deciziei finale în cazul instrumentat de Consiliul Concurentei în cadrul căruia a fost adoptată.

Art. 17. - Caracterul de conservare al măsurii interimare se referă la faptul că aceasta urmăreste mentinerea situatiei existente înainte de manifestarea faptelor de natură anticoncurentială care generează respectiva măsură si nu poate crea un avantaj pentru o întreprindere.

Art. 18. - (1) Consiliul Concurentei poate adopta măsuri interimare precum asigurarea accesului la o facilitate esentială2 sau încetarea practicării unor preturi de ruinare3.

(2) Măsurile interimare se pot adresa direct unor întreprinderi sau asociatii de întreprinderi ori unor autorităti publice, când măsurile tin de competenta acestora.

 

CAPITOLUL IV

Procedura de adoptare a măsurilor interimare

 

Art. 19. - (1) Cu exceptia situatiilor prevăzute la art. 47 alin. (4) lit. b) si c) din lege, Consiliul Concurentei poate dispune măsuri interimare doar în cadrul procedurii de investigatie declansate potrivit prevederilor art. 34 din lege.

(2) Necesitatea adoptării măsurilor interimare se poate constata pe tot parcursul investigatiei, din oficiu sau la propunerea formulată de întreprinderile afectate. După deschiderea unei proceduri de investigatie, Consiliul Concurentei va evalua dacă se impune, de principiu, adoptarea de măsuri interimare.

Art. 20. - (1) în cazul în care Consiliul Concurentei constată, prima facie, existenta unor fapte de natură anticoncurentială interzise expres de lege si care trebuie eliminate fără întârziere pentru a înlătura riscul unui prejudiciu grav si ireparabil adus concurentei, va efectua o analiză preliminară a posibilitătii de a fi adoptate măsuri interimare.

(2) Analiza preliminară va contine principalele elemente de fapt ale cazului si considerentele pentru care Consiliul Concurentei apreciază că există riscul unui prejudiciu grav si ireparabil adus concurentei, ce impune actiune urgentă, precum si măsurile pe care le consideră potrivite pentru restabilirea sau mentinerea conditiilor de concurentă efectivă.

Art. 21. - (1) Continutul analizei preliminare efectuate de Consiliul Concurentei va fi adus la cunostinta părtilor implicate, în termen de 15 zile de la data comunicării, părtile implicate pot prezenta, în scris, observatiile lor cu privire la intentia Consiliului Concurentei de a adopta măsuri interimare.

(2) Consiliul Concurentei nu este obligat să ia în considerare informatiile si documentele transmise de părtile implicate ulterior expirării termenului prevăzut la alin. (1).

Art. 22. - Părtile implicate au posibilitatea de a solicita în mod expres, în cadrul termenului prevăzut la art. 21 alin. (1), să îsi prezinte oral punctul de vedere referitor la analiza preliminară a Consiliului Concurentei. Ascultarea argumentelor părtilor implicate se face în Plenul Consiliului Concurentei.

Art. 23. - Faptul că părtile implicate nu transmit punctul de vedere în scris în cadrul termenului stabilit de Consiliul Concurentei si/sau nu solicită în mod expres ascultarea argumentelor în Plenul Consiliului Concurentei nu constituie impediment pentru continuarea procedurii de adoptare a măsurilor interimare.

Art. 24. - (1) Părtile implicate, care au fost informate de către Consiliul Concurentei cu privire la intentia de a adopta măsuri interimare, pot solicita, în cadrul termenului prevăzut la art. 21 alin. (1), accesul la documentele pe care Consiliul Concurentei îsi bazează analiza preliminară.

(2) O parte implicată nu poate avea acces la secretele de afaceri si la alte informatii confidentiale care apartin celorlalte părti implicate în procedură.

Art. 25. - În termen de 15 zile de la data expirării termenului acordat părtilor implicate pentru transmiterea observatiilor, Consiliul Concurentei decide cu privire la adoptarea măsurilor interimare.

Art. 26. - (1) Având în vedere caracterul provizoriu al măsurilor interimare, Consiliul Concurentei va monitoriza eficacitatea aplicării acestora, astfel încât, dacă este necesar si adecvat, măsurile să poată fi reînnoite în timp util sau, după caz, să poată fi adoptate modificările necesare ori să fie impuse măsuri noi.

(2) Modificările pot avea în vedere durata de aplicare sau aspecte de fond în ceea ce priveste măsurile deja impuse.

(3) în cazul în care se dovedeste necesară reînnoirea sau modificarea continutului si/sau duratei măsurilor interimare deja impuse ori este necesară adoptarea de măsuri noi, dispozitiile art. 20-25 se aplică în mod corespunzător.

Art. 27. - Procedura prevăzută în prezentul capitol se aplică în mod corespunzător si situatiilor prevăzute la art. 47 alin. (4) din lege.

 

CAPITOLUL V

Căi de atac

 

Art. 28. - Decizia adoptată de Consiliul Concurentei în conformitate cu prevederile art. 47 din lege va fi comunicată de îndată părtilor.

Art. 29. - Decizia privind adoptarea măsurilor interimare poate fi atacată în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucuresti, în termen de 30 de zile de la comunicare.

 

CAPITOLUL VI

Sanctiuni

 

Art. 30. - Nerespectarea deciziei de impunere a măsurilor interimare conduce la aplicarea de sanctiuni potrivit prevederilor art. 51 alin. (1) lit. e) din lege.

Art. 31. - În conformitate cu prevederile art. 54 alin. (1) lit. b) din lege, Consiliul Concurentei poate obliga, prin decizie, întreprinderile sau asociatiile de întreprinderi la plata unor amenzi cominatorii, în sumă de până la 5% din cifra de afaceri zilnică medie din anul financiar anterior sanctionării, pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data stabilită prin decizie, pentru a le determina să respecte o decizie prin care se impun măsuri interimare, potrivit prevederilor art. 47 din lege.


1 De exemplu, în Decizia din data de 23 decembrie 1992, adoptată în Cazul IV/34.072 - Mars/Langnese-Iglo si Schoeller Lebensmittel, publicată în Jurnalul Oficial L 183 din data de 26 iulie 1993, Comisia Europeană a apreciat urgenta în raport cu natura sezonieră a produsului în cauză, si anume înghetata.

2 Decizia Comisiei Europene adoptată în Cazul Irish Continental Group v. Chambre de Commerce et dlndustrie de Morlaix, publicată în Culegerea de practică si jurisprudentă comunitară (Common Market Law Reports) nr. 177/1995.

3 Decizia Comisiei Europene din data 29 iulie 1983, adoptată în Cazul COMP IV/30.698, ECS/AKZO, publicată în Jurnalul Oficial L 252 din data de 13 septembrie 1983.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.