MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 08/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 8         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 5 ianuarie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.435 din 4 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.503 din 18 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2 si art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.506 din 18 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.526 din 25 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 360 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.529 din 25 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 si 4, art. 70 alin. 2,art. 171 alin. 1 si ale art. 224 alin. 1 si 3 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.531 din 25 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.533 din 25 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38510 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.538 din 25 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 386 alin. 1 lit. a) si art. 387 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.543 din 25 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

176/2010. -Hotărâre privind aprobarea Procedurilor pentru acreditarea societătilor de audit organizatoare de cursuri de pregătire profesională


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.435

din 4 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Elisabeta Măria Torja în Dosarul nr. 11.634/296/2009 al Judecătoriei Satu Mare.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei si asistat de apărătorul ales, domnul avocat Gheorghe Bîrsan, din cadrul Baroului Bucuresti, cu delegatie la dosar. Se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosar autorul exceptiei a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea exceptiei.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului exceptiei, care pune concluzii de admitere a acesteia, reiterând motivele invocate cu prilejul sesizării Curtii Constitutionale.

Autorul exceptiei, Elisabeta Măria Torja, nu are nimic în plus de sustinut fată de concluziile apărătorului său.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, deoarece autorul exceptiei nu este nemultumit de reglementarea criticată, ci de modul de interpretare dat acesteia printr-un recurs pronuntat în interesul legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 11.634/296/2009, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Elisabeta Măria Torja.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie, art. 126 alin. (3) referitoare la rolul înaltei Curti de Casatie si Justitie de a asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii si art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană. Astfel, prin Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, înalta Curte de Casatie si Justitie a hotărât că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoresti definitive, pronuntate în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) si b) este inadmisibilă. Or, prin această decizie instanta supremă a încălcat normele constitutionale mentionate mai sus, motiv pentru care autorul solicită Curtii să analizeze necesitatea conformitătii deciziilor pronuntate în această procedură cu dispozitiile Legii fundamentale.

Judecătoria Satu Mare opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 4142 alin. 3 referitoare la Recursul în interesul legii din Codul de procedură penală, care au următorul continut:

- Art. 4142 alin. 3: “Solutiile se pronuntă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoresti examinate si nici cu privire la situatia părtilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei este nemultumit nu de reglementarea contestată, ci de împrejurarea că, în temeiul art. 4142 din Codul de procedură penală, înalta Curte de Casatie si Justitie poate pronunta decizii care prin continutul lor afectează norme ori principii prevăzute de Legea fundamentală. Or, potrivit art. 146 din Constitutie si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constitutională se pronuntă numai în limitele acolo stabilite, neputând cenzura hotărâri pronuntate de instantele de judecată prevăzute de lege ori de înalta Curte de Casatie si Justitie.

Pe cale de consecintă, prezenta exceptie urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Elisabeta Măria Torja în Dosarul nr. 11.634/296/2009 al Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.503

din 18 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2 si art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror luliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2 si art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Serban Stefan în Dosarul nr. 1.241/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 1 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.241/231/2008, Tribunalul Vrancea - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2 si art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Serban Stefan.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textele de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece reglementează în competenta procurorului aprecierea si administrarea probelor, atribuindu-i astfel acestuia, deopotrivă, functiile de urmărire penală si instrumentare, conferindu-i atât calitatea de reprezentant al Ministerului Public, cât si pe cea de judecător de instructie. Or, procurorul nu are calitatea de “magistrat” în sensul Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Ca urmare, probele administrate de procuror sunt nelegale si nu pot fi folosite în procesul penal.

Tribunalul Vrancea - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată în cauză este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 63 alin. 2 si art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 63 alin. 2: “Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanta de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.”;

- Art. 65 alin. 1: “Sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală si instantei de judecată.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind separatia puterilor în stat, celor ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum si celor ale art. 131 alin. (1)si (3) privind rolul Ministerului Public.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea retine următoarele:

Prerogativele încredintate procurorului de către legiuitor privind administrarea si aprecierea probelor în cursul urmăririi penale, reprezintă o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de prevederile art. 131 din Constitutie, republicată, iar nu o încălcare a acestor dispozitii constitutionale, asa cum neîntemeiat sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate. Potrivit Constitutiei, Ministerul Public este o parte componentă a autoritătii judecătoresti, si nu a puterii executive sau a administratiei publice. În calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societătii si de apărător al ordinii de drept, al drepturilor si libertătilor cetătenilor, Ministerului Public, prin procurori, îi revine sarcina ca în faza de urmărire penală să caute, să administreze si să aprecieze probele care servesc la constatarea existentei sau inexistentei infractiunii, la identificarea persoanei care a săvârsit-o si la cunoasterea tuturor împrejurărilor pentru justa solutionare a cauzei. Câtă vreme instanta de judecată, iar nu procurorul, este cea care urmează să pronunte o hotărâre în cauza dedusă judecătii, atât cu prilejul solutionării fondului litigiului, cât si în cadrul recursului, nu poate fi primită nici sustinerea potrivit căreia textele de lege criticate încalcă principiul separatiei puterilor în stat.

Tot astfel, nu se poate retine nici critica dispozitiilor art. 63 alin. 2 si art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penală în raport cu prevederile constitutionale care consacră dreptul părtii la un proces echitabil, întrucât dreptul învinuitului sau al inculpatului de a propune probe si de a cere administrarea lor se păstrează în tot cursul urmăririi penale, precum si în cursul judecătii, când acesta poate să solicite respingerea probelor cerute de procuror si de părti, ca o consecintă a dreptului său de a-si sustine nevinovătia. Mai mult, în faza de judecată probele sunt percepute nemijlocit cu participarea activă a părtilor si a procurorului, sunt completate si discutate în contradictoriu. Cu ocazia deliberării, instanta judecătorească este cea care face aprecierea definitivă a probelor, care, în conformitate cu dispozitiile art. 63 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală, nu au valoare mai dinainte stabilită.

Aceste considerente au fundamentat solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a acelorasi dispozitii legale, pronuntată de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 343 din 21 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 25 octombrie 2004, fiind valabile si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2 si art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Serban Stefan în Dosarul nr. 1.241/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.506

din 18 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror luliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mircea Dorin Mischian în Dosarul nr. 2.103/33/2009 al Curtii de Apel Cluj - Sectia penală si de minori.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 25 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.103/33/2009, Curtea de Apel Cluj - Sectia penală si de minori a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mircea Dorin Mischian.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că, prin aplicarea normelor criticate se instituie o inegalitate de tratament juridic, fără nicio justificare obiectivă si rezonabilă. Se arată în acest sens că orice persoană care a comis, în aceleasi împrejurări, o faptă similară cu cea săvârsită de autorul exceptiei, însă nu avea calitate de avocat la momentul sesizării instantei de judecată, ca acesta, va fi supusă regulilor de judecată obisnuite, beneficiind, printre altele, de 3 grade de jurisdictie. Profesia de avocat este o profesie liberală, spre deosebire de alte functii care implică exercitiul autoritătii de stat, iar privarea de o cale de atac în această situatie nu îsi găseste o justificare în sensul normelor constitutionale si din actele internationale invocate. Orice persoană condamnată are dreptul la examinarea cauzei sub toate aspectele, or, în cazul unui inculpat care are calitatea de avocat, acest drept lipseste.

Curtea de Apel Cluj - Sectia penală si de minori apreciază că exceptia invocată nu este întemeiată, deoarece dispozitiile criticate sunt în acord cu Legea fundamentală.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul penal, potrivit cărora: “Curtea de Apel:

1. judecă în primă instantă: [...] b) infractiunile săvârsite de judecătorii de la judecătorii si tribunale si de procurorii de la parchetele care functionează pe lângă aceste instante, precum si de avocati, notari publici, executori judecătoresti si de controlorii financiari ai Curtii de Conturi.”

În opinia autorului exceptiei, prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 privind Egalitatea în drepturi, art. 21 privind Accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art. 124 privind înfăptuirea justitiei, precum si celor ale art. 20, cu raportare la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil si la art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeasi Conventie, privind interzicerea generală a discriminării.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată, se constată că aceasta este neîntemeiată si urmează a fi respinsă.

Astfel, dispozitiile art. 281 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală nu aduc atingere prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, respectiv celor ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, nu este contrară principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveste căile de atac, câtă vreme ele asigură egalitatea juridică a cetătenilor în utilizarea lor.

De asemenea, textul de lege criticat nu contravine liberului acces la justitie, dreptului la un proces echitabil sau regulilor care guvernează înfăptuirea justitiei. Aceasta întrucât instituirea unor reguli de competentă după calitatea persoanei nu îngrădeste dreptul persoanelor, în spetă al avocatilor, de a se adresa instantelor judecătoresti si de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instantă independentă, impartială si stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, conditii care sunt asigurate si în situatia judecării cauzelor în primă instantă de către curtile de apel. Totodată, acest text de lege asigură dreptul la două grade de jurisdictie în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

În acelasi sens Curtea s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 138 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008, si prin Decizia nr. 637 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008, prin care a respins exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi dispozitii legale, criticate în raport cu aceleasi prevederi constitutionale, cu argumente similare. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mircea Dorin Mischian în Dosarul nr. 2.103/33/2009 al Curtii de Apel Cluj - Sectia penală si de minori.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.526

din 25 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 360 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 360 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Constantin Florin Nicolau, Gheorghe Nicolau si Lucian loan Nicolau în Dosarul nr. 8.037/245/2005 al Tribunalului lasi - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosar partea Agentia Natională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 8.037/245/2005, Tribunalul lasi - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 360 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Constantin Florin Nicolau, Gheorghe Nicolau si Lucian loan Nicolau.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii, art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare si art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, precum si ale art. 6 paragraful 3 lit. b) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la drepturile oricărui acuzat, deoarece inculpatii din cauzele penale sunt tratati în mod diferit în functie de starea lor de libertate ori detinere. De asemenea, în opinia lor, accesul liber si nerestrictionat la actele dosarului nu presupune exclusiv dreptul de “a citi” pe un colt de masă, alături de alti zeci de oameni care circulă în jur si depun diverse cereri, ci libertatea de a studia în conditii nerestrictionate de timp si spatiu.

Tribunalul lasi - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 360 alin. 3 din Codul de procedură penală - Comunicarea hotărârii, care au următorul continut: “După redactarea hotărârii, inculpatilor prevăzuti în alineatul precedent li se comunică copii de pe aceasta.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii, art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare si art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, precum si ale art. 6 paragraful 3 lit. b) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la drepturile oricărui acuzat.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate sunt norme de procedură, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constitutie.

Astfel, faptul că, potrivit reglementării criticate, copie de pe hotărâre se comunică numai inculpatilor detinuti sau aflati în vreuna dintre situatiile prevăzute de art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală ori celor care au lipsit de la pronuntare nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare, respectiv dreptului la un proces echitabil al acestora, câtă vreme părtile, fiind prezente, au posibilitatea să cunoască solutia instantei si să actioneze în consecintă, exercitându-si fără nicio îngrădire drepturile procesuale prevăzute de lege.

De asemenea, nu poate fi retinută nici pretinsa încălcare a egalitătii în drepturi, întrucât, potrivit unei constante jurisprudente, egalitate nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situatii diferite regimul juridic aplicabil nu poate fi decât diferit. Situatia diferită a părtilor prezente la dezbateri sau la pronuntare si care, în cunostintă de cauză, pot să promoveze căile de atac împotriva hotărârii pronuntate justifică un tratament juridic diferit.

De altfel, instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti este de competenta exclusivă a legiuitorului. Acesta este sensul art. 129 din Constitutie, text care face referire la “conditiile legii”, atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, ca de altfel si al art. 126 alin. (2) din Constitutie, care, referindu-se la competenta instantelor judecătoresti si la procedura de judecată, stabileste că acestea “sunt prevăzute numai prin lege”.

De asemenea, prevederile de lege criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 din Constitutie, întrucât nu suprimă dreptul părtilor interesate de a-si exercita drepturile procesuale.

Cât priveste critica referitoare la starea de fapt existentă, potrivit căreia în cadrul anumitor instante modalitatea concretă de acces la actele din dosar este nesatisfăcătoare, Curtea constată că excedează controlului pe care aceasta are competenta să îl exercite si priveste cu precădere aspecte organizatorice de logistică. Faptul că o parte sau alta este nemultumită de conditiile concrete de acces la dosar nu este o consecintă a textului legal contestat.

În sfârsit, dintr-o altă perspectivă, Curtea constată că exceptia tinde, prin critica formulată, să solicite Curtii completarea dispozitiilor legale cu norme potrivit cărora ar trebui instituită obligativitatea comunicării copiilor de pe hotărâri tuturor părtilor. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta “se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 360 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Constantin Florin Nicolau, Gheorghe Nicolau si Lucian loan Nicolau în Dosarul nr. 8.037/245/2005 al Tribunalului lasi - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.529

din 25 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 si 4, art. 70 alin. 2, art. 171 alin. 1 si ale art. 224 alin. 1 si 3 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 si 4, art. 70 alin. 2, art. 171 alin. 1 si ale art. 224 alin. 1 si 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Istvan Balla în Dosarul nr. 1.955/255/2009 al Judecătoriei Marghita.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 9 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.955/255/2009, Judecătoria Marghita a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 si 4, art. 70 alin. 2, art. 171 alin. 1 si ale art. 224 alin. 1 si 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Istvan Balla.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile legale criticate încalcă dreptul la un proces echitabil, precum si dreptul la apărare, “atâta timp cât aceste drepturi nu sunt conferite decât după începerea urmăririi penale”. Se arată în acest sens că, “în faza actelor premergătoare, făptuitorul, fie personal, fie prin intermediul apărătorului său, nu are dreptul să asiste la niciunul dintre actele care se efectuează până la începerea urmăririi penale”. De asemenea, consideră că “toate aceste acte efectuate în cursul urmăririi penale, fără o minimă garantie a dreptului la apărare, nu ar trebui să poată fi valorificate prin intermediul unui proces-verbal, în conditiile art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală”. Se apreciază că “dreptul la apărare trebuie să fie recunoscut încă din momentul audierii persoanei bănuite de săvârsirea unei infractiuni [...], chiar dacă, din punct de vedere formal, nu a fost începută urmărirea penală”.

Judecătoria Marghita apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată în cauză este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale


criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 alin. 1 si 4, art. 70 alin. 2, art. 171 alin. 1 si ale art. 224 alin. 1 si 3 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 6 alin. 1 si 4: “Dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului si celorlalte părti în tot cursul procesului penal. [...]

Orice parte are dreptul sa fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal.”;

- Art. 70 alin. 2: “învinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunostintă fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător, precum si dreptul de a nu face nicio declaratie, atrăgându-i-se totodată atentia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa. Dacă învinuitul sau inculpatul dă o declaratie, i se pune în vedere să declare tot ce stie cu privire la fapta si la învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta.”;

- Art. 171 alin. 1: “învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale si al judecătii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunostintă acest drept”;

- Art. 224 alin. 1 si 3: “în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. [...]

Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă.”

În motivarea exceptiei se invocă prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1)si (3) privind liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum si ale art. 53 alin. (1) si (2) privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti, cu raportare la art. 6 paragraful 1 si paragraful 3 lit. c) si d) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, se constată că dispozitiile de lege criticate au mai fost supuse controlului Curtii, din perspectiva unor critici similare.

Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 647 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 10 iunie 2009, Curtea Constitutională, respingând ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 si 4, art. 70 alin. 2, art. 171 alin. 1 si art. 224 alin. 1 si 3 din Codul de procedură penală, a statuat, între altele, că “Actele premergătoare au o natură proprie, care nu poate fi identificată sau subsumată naturii precise si bine determinate a altor institutii. Asa cum rezultă din chiar denumirea lor, acestea premerg faza de urmărire penală, având un caracter de anterioritate desprins din scopul instituirii lor, si anume acela de a completa informatiile organelor de urmărire penală, de a verifica informatiile detinute si de a fundamenta convingerea organului de cercetare penală ori procurorului cu privire la oportunitatea începerii ori neînceperii urmăririi penale. Asa fiind, aceste acte, prin continutul lor, au un caracter suigeneris, limitat însă de atingerea scopului. Abia dincolo de această granită se poate vorbi de o împingere într-un cadru extraprocesual al actelor care trebuie îndeplinite sub hegemonia garantiilor impuse de faza urmăririi penale. [...] Faptul că aceste acte capătă relevantă juridică prin consemnarea într-un proces-verbal care constituie mijloc de probă nu este de natură a afecta drepturile invocate, cu precădere dreptul la apărare, deoarece partea interesată are la îndemână o suită de garantii procesuale pentru a contesta temeinicia acestora”.

Prin Decizia nr. 141 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999, pronuntându-se asupra constitutionalitătii art. 6 si art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea a retinut că “garantarea dreptului la apărare nu se poate asigura în afara procesului penal, înainte de începerea urmăririi penale, când făptuitorul nu are calitatea procesuală de învinuit sau inculpat. [...] Efectuarea de către organele de urmărire penală a unor acte premergătoare, anterior începerii urmăririi penale, în vederea strângerii datelor necesare declansării procesului, nu reprezintă momentul începerii procesului penal si se efectuează tocmai pentru a se constata dacă sunt sau nu temeiuri pentru începerea procesului penal”. S-a mai retinut, de asemenea, că, desi, “în conformitate cu prevederile art. 224 din Codul de procedură penală, procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă, dreptul la apărare al învinuitului nu poate fi considerat ca fiind încălcat, pentru că acesta are posibilitatea de a-l combate cu alt mijloc de probă”, atunci când instanta ar întelege să îi dea eficientă.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus mentionate, care au fundamentat si solutia pronuntată de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 995 din 8 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 23 august 2010, cu privire la o exceptie de neconstitutionalitate similară, îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 si 4, art. 70 alin. 2, art. 171 alin. 1 si ale art. 224 alin. 1 si 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Istvan Balla în Dosarul nr. 1.955/255/2009 al Judecătoriei Marghita.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.531

din 25 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de SSIF Broker - S.A. Cluj-Napoca în Dosarul nr. 3.203/211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.203/211/2010, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de SSIF Broker - S.A. Cluj-Napoca.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 124 referitoare la înfăptuirea justitiei si ale art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, raportate la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la Dreptul la un proces echitabil, în măsura în care limitează drepturile părtii responsabile civilmente doar la actiunea civilă, îngrădind drepturile acesteia în ce priveste actiunea penală.

Judecătoria Cluj-Napoca opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 16 alin. 3, cu denumirea marginală Partea responsabilă civilmente, din Codul de procedură penală, care au următorul continut: “Partea responsabilă civilmente are, în ce priveste actiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru învinuit sau inculpat.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 124 referitoare la înfăptuirea justitiei si ale art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, raportate la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la Dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 16 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente poate interveni în proces până la terminarea cercetării judecătoresti, bucurându-se de aceleasi garantii procesuale pe care legea le oferă învinuitului sau inculpatului. Asa fiind, nu poate fi primită critica autorului exceptiei potrivit căreia partea responsabilă civilmente nu îsi poate formula o apărare conformă cu procesul echitabil, deoarece exercitarea actiunii civile, cu exceptia cazurilor prevăzute de art. 17 din Codul de procedură penală, este în strânsă legătură cu manifestarea univocă de vointă a părtii vătămate de a se constitui parte civilă si pentru care, potrivit art. 15 alin. 2 din acelasi cod, legea procesual penală prevede acelasi moment până la care poate pretinde tragerea la răspundere civilă a inculpatului, respectiv a părtii responsabile civilmente. lată deci că, sub aspectul responsabilitătii, potrivit legii penale, toate părtile interesate beneficiază de aceleasi garantii procesuale conforme cu conceptul de proces echitabil.

De asemenea, potrivit art. 362 alin. 1 lit. d) si art. 3852 din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente poate face atât apel, cât si recurs nu numai în ce priveste latura civilă, ci si în ce priveste latura penală, tocmai în considerarea prezervării drepturilor constitutionale pretins încălcate. De altfel, potrivit art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală, “Apărătorul [...] părtii responsabile civilmente are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală si poate formula cereri si depune memorii”.

Asa fiind, textul de lege criticat nu încalcă nici dreptul la apărare, întrucât nu împiedică în niciun fel părtile responsabile civilmente să fie asistate de apărător.

Încălcarea principiului egalitătii în drepturi există atunci când se aplică un tratament juridic diferit unor subiecte de drept aflate în situatii identice sau similare. Or, dispozitiile procedural penale care reglementează institutia părtii responsabile civilmente se aplică în mod egal tuturor celor aflati în aceeasi situatie juridică, fără privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, astfel încât nu poate fi retinută critica întemeiată pe dispozitiile art. 16 din Constitutie, care consacră egalitatea cetătenilor în fata legii.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de SSIF Broker - S.A. Cluj-Napoca în Dosarul nr. 3.203/211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.533

din 25 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38510 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38510 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Silvia Corina Moldovanu în Dosarul nr. 5.503/301/2008 (2.899/2009) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penală si pentru cauze cu minori si de familie.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 5503/301/2008, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penală si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38510 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Silvia Corina Moldovanu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil si art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, deoarece, prin raportare la alineatul 3 al art. 38510 din acelasi cod, partea nu poate să-si motiveze cererea de recurs si oral în ziua judecătii.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a pentru cauze cu minori si de familie opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 38510 alin. 2 cu denumirea marginală Motivarea recursului din Codul de procedură penală, care au următorul continut: “Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanta de recurs cu cel putin 5 zile înaintea primului termen de judecată.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil si art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 341 din 18 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 aprilie 2008, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38510 din Codul de procedură penală, retinând în esentă că “asigurarea bunei desfăsurări a unui proces penal echitabil impune îndeplinirea tuturor actelor procedurale în anumite termene, a căror stabilire este lăsată la libera apreciere a legiuitorului. Este firesc ca motivarea recursului să fie depusă într-un timp rezonabil înaintea primului termen de judecată, pentru ca si celelalte părti să le cunoască si să aibă timp pentru pregătirea apărării lor, iar completul de judecată să se pregătească pentru dezbatere.

De asemenea, toate cerintele legale prevăzute de text se aplică deopotrivă tuturor părtilor procesului penai, cadru în care acestea îsi pot exercita fără nicio îngrădire dreptul la apărare în tot cursul procesului, inclusiv atunci când formulează motivele de recurs. De altfel, dreptul părtii de a formula recurs împotriva unei hotărâri pronuntate de instanta judecătorească se realizează sub toate aspectele, în conditiile legii, în conformitate cu art. 129 din Constitutie. Asa fiind, invocarea încălcării [...] art. 24 alin. (1) din Constitutie privind egalitatea în drepturi si dreptul la apărare în situatiile prevăzute de textul legal este lipsită de temei.”

Deoarece până în prezent nu au intervenite elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Distinct de acestea, Curtea mai constată că dispozitiile legale criticate sunt norme de procedură care, în acord cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, “sunt prevăzute numai prin lege”, legiuitorul fiind suveran în instituirea regulilor generale de procedură. Însă, în considerarea unor situatii speciale, Parlamentul poate adopta si norme derogatorii de la cadrul general stabilit, cu conditia ca acestea să nu contravină principiilor constitutionale. Astfel, faptul că în cazul prevăzut de art. 38510 alin. 2 din Codul de procedură penală partea trebuie să-si motiveze recursul în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat ce trebuie depus la instantă cu cel putin 5 zile înaintea primului termen de judecată, se justifică prin aceea că părtile interesate au mai parcurs o cale ordinară de atac, respectiv apelul, în care au avut posibilitatea de a-si expune criticile nelimitat. În plus, chiar dacă partea nu respectă termenul de 5 zile, consecinta imediată nu constă în respingerea recursului, întrucât instanta este obligată să examineze cazurile de casare, care, în conditiile art. 3859 alin. 3 din Codul de procedură penală, se iau în considerare din oficiu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38510 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Silvia Corina Moldovanu în Dosarul nr. 5.503/301/2008 (2.899/2009) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penală si pentru cauze cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.538

din 25 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 386 alin. 1 lit. a) si art. 387 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 386 alin. 1 lit. a) si art. 387 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Vasile Crisu si Constantin Florin Preda în Dosarul nr. 870/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, deoarece, în esentă, se solicită modificarea textelor legale contestate.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 870/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 386 alin. 1 lit. a) si art. 387 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Vasile Crisu si Constantin Florin Preda.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie si ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovătie, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece nu se determină dacă în acceptiunea notiunii de “parte” intră si intimatul fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită la judecarea recursului, si care formulează contestatie în anulare pentru lipsa de procedură de citare cu un alt intimat fată de care decizia pronuntată în recurs a fost favorabilă.

De asemenea, arată că dispozitiile art. 387 alin. 1 din Codul de procedură penală îngrădesc în mod nejustificat posibilitatea procurorului să formuleze contestatie în anulare si pentru celelalte motive în afară de cele prevăzute la literele c) si d) ale art. 386 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Tribunalul Vâlcea - Sectia penală opinează că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 386 alin. 1 lit. a) - Cazurile de contestatie în anulare si art. 387 alin. 1 - Cererea de contestatie, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul continut:

- Art. 386 alin. 1 lit. a): “împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestatie în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părtii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanta de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;”;

- Art. 387 alin. 1: “Contestatia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părti, iar contestatia pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. c) si d), si de procuror.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie si ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovătie, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în realitate, autorii acesteia nu formulează critici de neconstitutionalitate, ci consideră că prevederile art. 387 alin. 1 din Codul de procedură penală nu sunt de natură să ofere procurorului posibilitatea de a promova si în alte situatii calea extraordinară de atac a contestatiei în anulare. Rezultă, asadar, că se critică o omisiune de reglementare fără relevantă constitutională. Or, potrivit art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sunt neconstitutionale prevederile legilor, tratatelor internationale, regulamentelor Parlamentului si ordonantelor Guvernului care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei. De altfel, competenta de legiferare apartine, potrivit art. 61 alin. (1) din Constitutie, Parlamentului, motiv pentru care exceptia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Cât priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 386 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea constată că autorul exceptiei nu formulează critici de neconstitutionalitate, ci evidentiază neregularităti referitoare la aplicarea si interpretarea legii constând în definirea notiunii de “parte” care are calitatea procesuală de a promova calea de atac a contestatiei în anulare. Or, aspectele legate de corecta sau gresita aplicare si întelegere a textului legal criticat excedează, de asemenea, competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 146 din Constitutie, se pronuntă numai în limitele acolo instituite.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 386 alin. 1 lit. a) si art. 387 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Vasile Crisu si Constantin Florin Preda în Dosarul nr. 870/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.543

din 25 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Grigore Bura în Dosarul nr. 7.573/296/2009 al Tribunalului Satu Mare - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 23 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 7.573/296/2009, Tribunalul Satu Mare - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Grigore Bura.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că normele criticate creează o discriminare între cetăteni în sensul că acela care obtine o solutie de respingere a cererii sale poate face recurs împotriva solutiei primite, însă cetăteanul care are un dosar cu acelasi obiect si care obtine o solutie de admitere a plângerii nu poate face recurs, întrucât nu îi permite legea. Desi ambii aveau dreptul de a formula plângere împotriva solutiei de netrimitere în judecată, numai cel ce a obtinut o solutie nefavorabilă poate face recurs. Or, “violarea principiului egalitătii si nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferentiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă si rezonabilă, sau dacă există o disproportie atât prin scopul urmărit, cât si prin tratamentul inegal si mijloacele folosite.” Se mai apreciază că posibilitatea de exercitare a dreptului la apărare pe fondul cauzei, precum si în căile de atac, nu poate să suplinească lipsa unui control judiciar a hotărârii instantei prin care se dispune admiterea plângerii si retinerea cauzei spre judecare.

Tribunalul Satu Mare - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată în cauză este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, cu modificările si completările ulterioare, având următorul cuprins: “Hotărârea judecătorului pronuntată potrivit alin. 8 lit. a) si b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana fată de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum si de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) care consacră egalitatea cetătenilor în fata legii, precum si principiul potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei si ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, cu raportare la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, se constată că prevederile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la aceleasi dispozitii din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, invocate si în prezenta cauză si cu motivări similare. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 13 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 13 februarie 2006, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor de lege criticate pentru motivele acolo arătate. Cu acel prilej, Curtea a retinut că “Stabilirea de către legiuitor, prin dispozitiile alin. 10 al art. 2781 din Codul de procedură penală, a regulii potrivit căreia sunt susceptibile de recurs numai hotărârile instantei pronuntate potrivit alin. 8 lit. a) si b) al art. 2781 din Codul de procedură penală, iar nu si hotărârea pronuntată în temeiul alin. 8 lit. c) al aceluiasi articol, nu este de natură să aducă atingere dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Aceasta întrucât, în situatia admiterii plângerii cu retinerea cauzei spre judecare, dispozitiile privind judecarea în primă instantă si căile de atac se aplică în mod corespunzător si, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părtii de a se adresa instantei, de a formula apărări si de a se prevala de toate garantiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronuntarea unei hotărâri de către instanta de fond, care a retinut cauza pentru judecată în primă instantă, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să îsi exercite neîngrădită dreptul de acces liber la justitie.”

De asemenea, prin Decizia nr. 1.283 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 24 noiembrie 2010, Curtea a constatat că sustinerea autorului exceptiei în sensul că dispozitiile legale atacate ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie privind egalitatea în drepturi este nefondată, deoarece dispozitiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală nu implică un tratament juridic diferentiat fată de persoane aflate în aceeasi situatie juridică. Stabilirea unei singure căi de atac împotriva hotărârii pronuntate de instantă potrivit alin. 8 lit. a) si b) din acelasi articol nu poate fi caracterizată ca o discriminare în raport cu părtile din alte categorii de procese, tocmai pentru că situatiile juridice sunt diferite, iar pe de altă parte, Constitutia nu prevede obligativitatea reglementării în toate cazurile a două căi de atac.

În acelasi sens sunt si Decizia nr. 1.223 din 18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, Decizia nr. 439 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, si Decizia nr. 148 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Grigore Bura în Dosarul nr. 7.573/296/2009 al Tribunalului Satu Mare - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

CAMERAAUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Procedurilor pentru acreditarea societătilor de audit organizatoare de cursuri de pregătire profesională

În temeiul:

- art. 6 alin. (3) si al art. 40 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 24 si 26 din Regulamentul de organizare si functionare a Camerei Auditorilor Financiari din România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 983/2004, cu modificările si completările ulterioare,

Consiliul Camerei Auditorilor Financiari din România, întrunit în sedinta din data de 22 septembrie 2010, hotărăste:

Art. 1. - Se aprobă Procedurile pentru acreditarea societătilor de audit organizatoare de cursuri de pregătire profesională, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari si Compartimentul secretariat vor duce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri.

Art. 3. - La data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I, Hotărârea Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 123/2008 privind aprobarea Procedurilor pentru acreditarea societătilor de audit organizatoare de cursuri de pregătire profesională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 8 iulie 2008, se abrogă.

Art. 4. - Prezenta hotărâre se comunică Consiliului pentru Supravegherea Publică a Activitătii de Audit Statutar si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Camerei Auditorilor Financiari din România,

Ion Mihăilescu

 

Bucuresti, 22 septembrie 2010.

Nr. 176.


 

 

ANEXA

 

PROCEDURI

pentru acreditarea societătilor de audit organizatoare de cursuri de pregătire profesională

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Potrivit prevederilor legale, Camera Auditorilor Financiari din România organizează anual programul de pregătire profesională continuă pentru auditorii financiari si stagiarii în activitatea de audit financiar, pentru a mentine un nivel de competentă profesională ridicat în vederea realizării activitătii de audit financiar, conform cerintelor standardelor, normelor si regulilor din domeniu.

Art. 2. - Prezentele proceduri urmăresc instituirea unei proceduri transparente, obiective si flexibile de acreditare a societătilor care vor organiza cursuri de pregătire profesională în colaborare cu Camera Auditorilor Financiari din România, denumită în continuare CAFR sau Camera.

 

CAPITOLUL II

Procedura de acreditare a societătilor care organizează cursuri de pregătire profesională

 

Art. 3. - Societătile membre ale Camerei, precum si entitătile acreditate international în domeniu, care doresc să organizeze în colaborare cu Camera programul de pregătire profesională trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) să solicite CAFR dreptul de organizare a cursurilor de pregătire profesională până la data stabilită;

b) să aibă în obiectul de activitate codul CAEN care include organizarea de cursuri;

c) lectorii contractati în vederea organizării cursurilor trebuie să îndeplinească conditiile agreate de Consiliul CAFR prin procedura specifică adoptată;

d) firma trebuie să aibă experientă în domeniul auditului financiar sau experientă în ceea ce priveste organizarea de cursuri;

e) locul de desfăsurare al cursului si dotarea logistică să fie corespunzătoare cerintelor CAFR;

f) firma trebuie să fi obtinut calificativul A sau B la ultima inspectie efectuată de către departamentul de specialitate al CAFR, unde este cazul;

g) firma de audit, respectiv auditorii financiari membri activi ai Camerei, care au calitatea de asociati sau de administratori în cadrul firmei de audit, trebuie să nu fi suferit nicio sanctiune acordată de Cameră.

Art. 4. - Societătile care doresc să organizeze cursuri de pregătire profesională vor depune la Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari din cadrul Camerei un dosar care să cuprindă:

1. cerere prin care solicită dreptul de organizare a cursurilor de pregătire profesională;

2. copie de pe actul constitutiv care să ateste includerea în obiectul de activitate a codului CAEN pentru organizarea de cursuri;

3. lista cu lectorii societătii împreună cu CV-urile acestora (Se vor alege dintre formatorii acreditati de CAFR.);

4. o prezentare a activitătii societătii;

5. descrierea locului unde va organiza cursul, precum si logistica pe care o va asigura firma.

Art. 5. - Dosarul va fi analizat de către Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari, care va înainta o propunere de aprobare sau respingere Consiliului CAFR.

Art. 6. - Hotărârea Consiliului CAFR se comunică celor interesati de către Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari si se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 6 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

 

CAPITOLUL III

Organizarea cursurilor

 

Art. 7. - Societătile aprobate de Consiliul CAFR vor trimite confirmarea lor privind disponibilitatea de a organiza cursuri pentru anul respectiv.

Art. 8. - Societătile aprobate îsi vor putea realiza propriul program de organizare a cursurilor, pe tot parcursul anului, în concordantă cu Programul de pregătire profesională continuă aprobat de Consiliul CAFR pentru anul respectiv. Programul va fi transmis Camerei si publicat pe site.

 

CAPITOLUL IV

Retragerea sau anularea acreditării unei societăti organizatoare

 

Art. 9. - O societate se poate retrage la cerere de pe lista societătilor aprobate pentru organizarea programului de pregătire profesională.

Art. 10. - Anularea acreditării unei societăti organizatoare se poate realiza în următoarele conditii:

(i) dacă nu respectă cerintele de organizare impuse de CAFR si transmise anual prin Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari;

(ii) dacă nu trimit în termenul prevăzut de CAFR datele necesare pentru organizarea cursurilor (de exemplu: lectori, locatie, perioadă, prezentă etc);

(iii) dacă obtin un calificativ insuficient în urma analizării chestionarelor de sugestii si propuneri transmise participantilor la curs;

(iv) dacă nu mai respectă conditiile prevăzute la art. 3;

(v) dacă nu organizează timp de 2 ani consecutivi cursuri de pregătire profesională în colaborare cu Camera.

Art. 11. - Dacă se constată îndeplinirea uneia sau mai multor conditii prevăzute la art. 10, Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari va înainta Consiliului Camerei o propunere de anulare a acreditării unei societăti organizatoare de cursuri.

Art. 12. - Hotărârea Consiliului se comunică celor interesati de către Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari si se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I,


conform art. 6 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/1999, republicată, cu modificările si completările ulterioare. Art. 13. - O societate a cărei acreditare a fost anulată poate solicita o nouă aprobare începând cu anul următor de pregătire profesională, dacă face dovada respectării conditiilor prevăzute la art. 3.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii finale

 

Art. 14. - Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari va publica anual pe site-ul CAFR lista societătilor organizatoare.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.