MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 30/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 30         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 13 ianuarie 2011

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.296 din 14 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) pct. IV si art. 61 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Decizia nr. 1.298 din 14 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Decizia nr. 1.308 din 14 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Decizia nr. 1.313 din 14 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 482 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Decizia nr. 1.442 din 4 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Decizia nr. 1.445 din 4 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

 

Decizia nr. 1.451 din 4 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Decizia nr. 1.580 din 7 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 si art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Decizia nr. 1.581 din 7 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 96 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.296

din 14 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) pct. IV si art. 61 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) pct. IV si art. 61 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Dorin- Adrian Constantin în Dosarul nr. 2.293/221/2009 al Tribunalului Hunedoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care arată că autorul acesteia solicită modificarea textului.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 18 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.293/221/2009, Tribunalul Hunedoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) pct. IV si art. 61 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.

Exceptia a fost ridicată de Dorin- Adrian Constantin cu prilejul solutionării unul litigiu de asigurări sociale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate, care instituie obligatia asigurării în sistemul public de asigurări sociale, sunt discriminatorii, întrucât exceptează de la această obligatie anumite categorii de persoane. De asemenea, consideră că este încălcat si dreptul la muncă, dreptul la un proces echitabil si dreptul la sănătate.

Tribunalul Hunedoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 5 alin. (1) pct. IV si art. 61 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispozitii potrivit cărora:

- Art. 5 alin. (1) pct. IV: “În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: [...]

IV. persoanele care se află în una dintre situatiile următoare:

a) asociat unic, asociati, comanditari sau actionari;

b) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;

c) membri ai asociatiei familiale;

d) persoane autorizate să desfăsoare activităti independente;

e) persoane angajate în institutii internationale, dacă nu sunt asiguratii acestora;”;

f) alte persoane care realizează venituri din activităti profesionale;”;

- Art. 61: “(1) Persoanele prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. IV si V care au cel putin vârsta de 18 ani sunt obligate să se asigure pe baza declaratiei de asigurare. Declaratia de asigurare se depune în termen de 30 de zile de la data încadrării în situatia respectivă la casa teritorială de pensii din raza de domiciliu sau de resedintă. Venitul lunar asigurat este cel stabilit prin declaratia de asigurare.”

Autorul exceptiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constitutie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetătenilor, art. 41 referitor la muncă si protectia socială a muncii si art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sănătătii. De asemenea, consideră că se contravine si dispozitiilor art. 20 din Constitutie, raportat la prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea dreptului omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că un prim aspect criticat de autorul acesteia se referă la tratamentul diferentiat instituit de lege între persoanele obligate să plătească contributii de asigurări de sănătate, asa cum sunt cei cuprinsi în ipoteza prevederilor art. 5 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 19/2000, si persoanele care nu sunt supuse acestei obligatii, asa cum sunt cei care nu realizează niciun venit. Prin urmare, acesta consideră că se instituie o discriminare si că ar trebui să poată opta liber dacă doreste sau nu să se asigure în sistemul public de asigurări sociale.

Fată de aceste sustineri, Curtea retine că întregul sistem public de asigurări sociale reprezintă una dintre manifestările cele mai complexe ale caracterului social al statului. Pornind de la necesitatea asigurării protectiei persoanelor care sunt dezavantajate, în spetă a persoanelor ale căror capacităti de muncă sunt reduse din cauza înaintării în vârstă, legiuitorul a constituit un sistem prin care acestea să beneficieze în continuare de venituri care să le asigure un trai decent si după retragerea din activitatea profesională. Aceste venituri se raportează la valoarea contributiei din perioada activă a vietii, dar, într-o proportie semnificativă, sunt realizate, practic, din contributiile populatiei active actuale. Solidaritatea, contributivitatea si obligativitatea, ca principii fundamentale ale sistemului public de asigurări sociale, apar, în această perspectivă, ca expresii si modalităti de concretizare ale caracterului social al statului.

Acesta este motivul pentru care obligatia asigurării în sistemul public de pensii nu poate fi privită ca facultativă decât în măsura în care ea apare ca o optiune suplimentară, peste ceea ce legea deja a prevăzut ca fiind obligatoriu.

Referitor la instituirea unei diferente de tratament între persoanele care realizează venituri si cele care nu realizează venituri, pe care autorul exceptiei o consideră ca fiind discriminatorie, Curtea constată că cele două categorii de persoane comparate nu se află în situatii identice. Or, principiul egalitătii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constitutie, nu presupune uniformitate, ci aplicarea unui tratament juridic egal pentru situatii egale. În măsura în care situatiile comparate sunt diferite, este justificată instituirea unui tratament juridic diferentiat.

De altfel, obligarea persoanelor care nu desfăsoară nicio activitatea producătoare de venit de a contribui ar fi contrară însesi prevederilor constitutionale care consacră dreptul la un nivel de trai decent.

În ceea ce priveste sustinerea autorului referitoare la încălcarea dreptului la muncă, Curtea retine că obligativitatea contributiei la sistemul de asigurări sociale nu aduce nicio limitare dreptului persoanei de a-si alege profesia, meseria sau ocupatia, precum si locul de muncă.

De asemenea, instituirea obligatiei de a contribui la sistemul public de pensii nu aduce nicio atingere sănătătii persoanei care este liberă să aleagă o activitate producătoare de venituri care să nu îi afecteze starea sănătătii.

În sfârsit, în ceea ce priveste critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, Curtea constată că prevederile de lege care constituie obiect al controlului de constitutionalitate nu cuprind dispozitii referitoare la drepturile procesuale ale persoanei, astfel că dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu sunt incidente în spetă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) pct. IV si art. 61 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Dorin-Adrian Constantin în Dosarul nr. 2.293/221/2009 al Tribunalului Hunedoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 octombrie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.298

din 14 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Stefan Fazakas în Dosarul nr. 3.838/85/2009 al Tribunalului Sibiu - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 16 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.838/85/2009, Tribunalul Sibiu - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.

Exceptia a fost ridicată de Stefan Fazakas cu prilejul solutionării contestatiei formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât nu extind beneficiul stabilit de art. 38 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 19/2000, respectiv cel al asimilării în stagiul de cotizare a perioadei când a fost satisfăcut stagiul militar, si la persoanele care nu au împlinit vârsta standard de pensionare.

Tribunalul Sibiu - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispozitii potrivit cărora: “La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se au în vedere perioadele asimilate prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) si c), precum si perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate.”

Desi nu specifică textul constitutional pretins a fi încălcat, din motivarea exceptiei Curtea apreciază că autorul acesteia a avut în vedere prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitor la egalitatea în drepturi a cetătenilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate, în raport cu aceleasi prevederi constitutionale si din perspectiva unor critici identice celor formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 933 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 22 ianuarie 2007, Curtea a respins criticile de neconstitutionalitate ca neîntemeiate, retinând că “Asimilarea perioadelor necontributive stagiilor de cotizare, în anumite situatii, reprezintă [...] o optiune a legiuitorului. În virtutea competentelor pe care Constitutia i Ie-a acordat, legiuitorul este în drept să stabilească situatiile obiective si subiective în care pot fi valorificate perioadele asimilate, precum si criteriile si conditiile de acordare a pensiilor anticipate, dacă prin instituirea tratamentelor juridice diferentiate nu distinge în cadrul categoriei persoanelor care se află în situatii identice. Astfel, s-a prevăzut luarea în calcul a perioadelor asimilate doar pentru cei pensionati pentru limită de vârstă, nu si pentru cei care au solicitat pensionarea anticipată sau pensionarea anticipată partială. Curtea constată însă că persoanele care se înscriu la pensie la împlinirea vârstei standard de pensionare si cele care solicită pensie anticipată se află în situatii obiectiv diferite. Totusi, chiar si cea din urmă categorie de persoane poate beneficia de valorificarea tuturor perioadelor asimilate la împlinirea vârstei standard de pensionare.

Prin urmare, sub acest aspect, textele de lege criticate nu contravin principiului constitutional al egalitătii în drepturi”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziei amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Stefan Fazakas în Dosarul nr. 3.838/85/2009 al Tribunalului Sibiu - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 octombrie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.308

din 14 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Silvia Ungurean în Dosarul nr. 6.117/176/2008 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, sens în care arată că autorul exceptiei nu pune în discutie veritabile critici de neconstitutionalitate, ci vizează modul de aplicare si interpretare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 4 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 6.117/176/2008, Curtea de Apel Alba Iulia -Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.

Exceptia a fost ridicată de Silvia Ungureanu cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 648/2009, pronuntată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 6.117/176/2008.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât nu prevăd obligatia depunerii formularului-tip de retragere a declaratiei de asigurare pentru toate categoriile de asigurati.

Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că persoanele care se încadrează în ipoteza textului de lege criticat nu au calitatea de angajati cu contract individual de muncă, astfel că sunt singurele în măsură să cunoască încetarea situatiilor în care este obligatorie asigurarea.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 34 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispozitii potrivit cărora: “Asiguratii care fac dovada că nu se mai regăsesc în situatiile pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit art. 5 alin. (1) pct. IV si V, trebuie să depună la casele teritoriale de pensii, în termen de 30 de zile de la modificarea situatiei, formularul-tip de retragere a declaratiei de asigurare.”

Autorul exceptiei consideră că acest text de lege contravine dispozitiilor art. 16 din Constitutie privind egalitatea în drepturi a cetătenilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că solutia legislativă consacrată de textul de lege criticat, care instituie obligatia depunerii unei declaratii-tip de retragere a declaratiei de asigurare pentru asiguratii care se încadrau în ipoteza art. 5 alin. (1) pct. IV si V din Legea nr. 19/2000 este justificată de natura activitătii pe care acestia o desfăsoară si de faptul că aceste persoane sunt singurele în măsură să cunoască începerea, respectiv încetarea situatiilor în care asigurarea este obligatorie. De altfel, pentru aceleasi ratiuni, spre deosebire de ceilalti asigurati încadrati în ipoteza art. 5 alin. (1) pct. I-III din Legea nr. 19/2000, pentru care depunerea declaratiei este în sarcina angajatorului, respectiv a institutiilor care efectuează plata drepturilor de somaj pentru someri, persoanelor care se află în ipoteza normei criticate le revine si obligatia de a depune personal declaratia de asigurare.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Silvia Ungurean în Dosarul nr. 6.117/176/2008 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 octombrie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.313

din 14 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 482 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 482 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Ecaterina C. Bercea în Dosarul nr. 2.633/109/2008 al Tribunalului Arges - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că prevederile de lege criticate se aplică fără discriminări persoanelor aflate în aceeasi situatie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 6 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.633/109/2008, Tribunalul Arges - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 482 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.

Exceptia a fost ridicată de Ecaterina C. Bercea cu prilejul solutionării contestatiei formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât nu permit pensionarea sub pragul-limită de 55 de ani si nici cumularea cazurilor de reducere a vârstei de pensionare.

Tribunalul Arges - Sectia civilă arată că pensia pentru persoanele care au lucrat în conditii deosebite de muncă, pensia anticipată si pensia anticipată partială sunt reglementate ca exceptii de la regulile generale, avându-se în vedere situatiile speciale în care se află anumite categorii de persoane. Legiuitorul a instituit, în consecintă, norme speciale referitoare la perioadele care se iau în calcul, stabilind, după caz, luarea ori neluarea în calcul a perioadelor asimilate cu stagiul de cotizare. Astfel, această reglementare nu face decât să dea expresie principiului constitutional al egalitătii, care nu are semnificatia uniformitătii.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.


Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 482 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispozitii potrivit cărora: “Reducerea vârstei prevăzute la alin. (1) nu poate fi cumulată cu o altă reducere prevăzută de prezenta lege sau de legile speciale. Vârsta de pensionare redusă conform alin. (1) nu poate fi mai mică de 55 de ani.”

Autorul exceptiei consideră că acest text de lege contravine dispozitiilor art. 16 din Constitutie referitoare la egalitatea în drepturi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 482 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 instituie beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru femeile care au născut cel putin 3 copiii si i-au crescut pe acestia până la vârsta de 10 ani. Acest beneficiu vizează o situatie exceptională, derogatorie de la normele general aplicabile în materie de pensie în ceea ce priveste vârsta de pensionare si care porneste de la premisa că efortul depus de mame pentru cresterea a cel putin 3 copii până la vârsta de 10 ani are ca efect o uzură mai pronuntată a organismului. Acordând acest drept, legiuitorul a interzis însă cumularea acestuia cu reducerea vârstei de pensionare care ar rezulta din alte situatii exceptionale, asa cum este si cea în care se află autorul exceptiei, respectiv faptul că a desfăsurat munca în conditii speciale. De asemenea, a stabilit o limită de vârstă până la care poate opera reducerea. Aceste limitări urmăresc, în esentă, păstrarea naturii dreptului la pensie, care este conceput ca un drept care se acordă persoanelor după realizarea unui anumit stagiu de cotizare si împlinirea unei vârste dincolo de care capacitatea de muncă a persoanei se prezumă că este redusă. Art. 7 din Legea nr. 19/2000 defineste, din această perspectivă, în mod sugestiv drepturile de asigurări sociale, arătând că acestea reprezintă “venituri de înlocuire pentru pierderea totală sau partială a veniturilor asigurate, ca urmare a bătrânetii”. Or, o reducere excesivă a acestei vârste ar avea ca efect însăsi renuntarea la ratiunea acordării dreptului la pensie.

Toate aceste aspecte justifică optiunea legiuitorului în ceea ce priveste reglementarea art. 482 din Legea nr. 19/2000, astfel încât diferenta de tratament invocată de autorul exceptiei apare ca rezonabilă si proportională cu situatia avută în vedere, necontravenind dispozitiilor art. 16 din Constitutie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 482 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Ecaterina C. Berceaîn Dosarul nr. 2.633/109/2008 al Tribunalului Arges - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 octombrie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.442

din 4 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Federal Auto” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 13.396/306/2009 al Judecătoriei Medias - Sectia generală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:


Prin încheierea din 10 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 13.396/306/2009, Judecătoria Medias - Sectia generală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială “Federal Auto” - S.R.L. cu sediul social în Târgu Mures, petent într-o cauză având ca obiect o plângere contraventională.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 contravin prevederilor constitutionale ale art. 21, 24 si 53, precum si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. În acest sens, arată, în esentă, că textul de lege criticat restrânge dreptul contravenientului de a-si formula într-un termen rezonabil si în mod corespunzător apărarea.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următorul continut: (1) împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

(2) Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveste despăgubirea, iar cel căruia îi apartin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveste măsura confiscării.”

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii legale contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 - Accesul liber la justitie, art. 24 - Dreptul la apărare si art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale - Dreptul la un proces echitabil si art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege atacat a mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate, din prisma unor critici similare si cu raportare la aceleasi prevederi constitutionale si conventionale.

În acest sens este, de pildă, Decizia nr. 906 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, prin care Curtea a statuat că “În această materie, ca de altfel oriunde legiuitorul a conditionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intentia de a restrânge accesul liber la justitie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constitutional prevăzut de art. 21, prevenind, astfel, abuzurile si asigurând protectia drepturilor si intereselor legitime ale tuturor părtilor. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competentei ce i-a fost conferită prin Constitutie, a conditiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercitiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. Asa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere solutionarea unui eventual litigiu cu celeritate, în absenta acestuia plângerea putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine în ceea ce priveste raporturile juridice stabilite printr-un proces-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii prevăzute de lege”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia pronuntată de Curte prin decizia mentionată, precum si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Federal Auto” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 13.396/306/2009 al Judecătoriei Medias - Sectia generală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.445

din 4 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Ardealul Invest Impex” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 1.757/33/2009 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, Societatea Comercială “Ardealul Invest Impex” - S.R.L. din Bucuresti, administratorul societătii, Eugen Morea. Lipseste partea Leonora Măria Lantos, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului exceptiei, care solicită admiterea acesteia, sens în care depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 29 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.757/33/2009, înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială “Ardealul Invest Impex” - S.R.L. cu sediul social în Bucuresti, cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva Sentintei penale nr. 13 din 1 februarie 2010, pronuntată de Curtea de Apel Cluj - Sectia penală si de minori, fără însă să o motiveze.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivitdispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile delege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992,să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următorul continut: “Avocatul nu răspunde penal pentru sustinerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată si cu respectarea prevederilor alin. (5), în fata instantelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdictie si numai dacă aceste sustineri sunt în legătură cu apărarea in acea cauză si sunt necesare stabilirii adevărului.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece autorul nu motivează critica de neconstitutionalitate, încălcând astfel dispozitiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit cărora “Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate.”

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Ardealul Invest Impex” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 1.757/33/2009 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.  Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.451

din 4 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Florentina- Adriana Mehes în Dosarul nr. 491/325/2009 al Tribunalului Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 491/325/2009, Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de recurenta Florentina- Adriana Mehes într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului împotriva Sentintei civile nr. 7.081 din 11 mai 2009 a Judecătoriei Timisoara prin care i s-a respins plângerea civilă privind anularea unui proces-verbal de contraventie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutiohale, deoarece organul constatator este liber să constate contraventiile, să stabilească vinovătia si să aplice sanctiunile potrivit unor competente foarte largi, fiind scutit de oricesarcină a probării acuzatiilor si sanctiunilor. Asadar, din dispozitiile de lege criticate rezultă că îi revine contravenientului sarcina de a-si proba nevinovătia în fata instantei de judecată, fiind astfel încălcat principiul constitutional al respectării prezumtiei de nevinovătie.

Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât procesul-verbal de constatare a contraventiei este supus controlului instantelor judecătoresti cu respectarea drepturilor procesuale ale părtilor.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările si completările ulterioare.

Textele art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 fac parte din cap. II al ordonantei, intitulat “Constatarea contraventiei”, si din cap. III “Aplicarea sanctiunilor contraventionale” si reglementează aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de contraventie si la modalitatea de aplicare a sanctiunii de către agentul constatator.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 124 privind înfăptuirea justitiei si ale art. 126 privind instantele judecătoresti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a pronuntat în numeroase cazuri asupra constitutionalitătii prevederilor criticate, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 495 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 17 iunie 2010, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor de lege criticate, retinând că pe tot parcursul solutionării plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, atât la instanta de fond, cât si în recurs, contravenientul poate să îsi exercite fără nicio restrictie dreptul la apărare. Totodată, instanta competentă să solutioneze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este obligată să urmeze anumite feguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei apartine celui care afirmă ceva în instantă, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contraventie.

De asemenea, cu referire la sustinerea autorului exceptiei în sensul că textele de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece instituie obligatia contravenientului de a-si dovedi nevinovătia în legătură cu fapta retinută în sarcina sade către organul constatator, Curtea a statuat - prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009 - că procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucură de prezumtia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumtia de care se bucură. În acest caz, instanta de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îsi demonstreze propria nevinovătie, revenind instantei de judecată obligatia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii si aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozitiile Codului de procedură civilă, instantele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contraventia intră sub incidenta art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate sustine răsturnarea sarcinii probei.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronuntată în Cauza Anghel împotriva României, a statuat că, desi statele au posibilitatea de a nu sanctiona unele infractiuni sau le pot pedepsi pe cale

contraventională, si nu pe cale penală, autorii comportamentelor considerate contrare legii nu trebuie să se afle într-o situatie defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală. O asemenea pozitie este firească, întrucât, în caz contrar, autorul unei contraventii, din punct de vedere al protectiei juridice de care se bucură, s-ar afla pe o treaptă inferioară autorului unei infractiuni în sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte tin de materia penală în sensul Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie, solutiile adoptate în precedent, precum si considerentele pe care acestea se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Florentina- Adriana Mehes în Dosarul nr. 491/325/2009 al Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publică din data de 4 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.541

din 25 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Ordonanta de urgentă nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de losif Pomor în Dosarul nr. 2.692/111/2009 al Tribunalului Bihor - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.354D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, exceptie ridicată de Gheorghe Stuparu în Dosarul nr. 559/90/2010 alTribunalului Vâlcea - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie conexarea Dosarului nr. 1.354D/2010 la Dosarul nr. 1.348D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.354D/2010 la Dosarul nr. 1.348D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 2 martie 2010 si 6 aprilie 2010, pronuntate în Dosarele nr. 2.692/111/2009 si nf. 559/90/2010, Tribunalul Bihor - Sectia civilă si Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Ordonanta de urgentă nr.209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, respectiv cu cele ale art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele masuri financiar-bugetare, exceptie ridicată de losif Pomor si Gheorghe Stuparu în cauze având ca obiect solutionarea unor cereri de recalculare a pensiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile legale criticate încalcă egalitatea în drepturi, discriminând categorii de cetăteni în functie de data pensionării acestora. Totodată, se arată că ordonanta de urgentă a fost adoptată cu încălcarea art. 115 alin. (4)-(6) din Constitutie, afectând dreptul constitutional la pensie.

Tribunalul Bihor - Sectia civilă si Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, arătând că atributia de a stabili conditiile si criteriile de acordare a drepturilor prevăzute de art. 1651 din Legea nr. 19/2000, inclusiv modalitătile de calcul a cuantumului lor, revine legiuitorului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernuluisi Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului, în Dosarul Curtii Constitutionale nr. 1.354D/2010, apreciază că textul legal criticat este constitutional. În Dosarul nr. 1.348D/2010 nu a comunicat punctul său de vedere.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat în cele două dosare, îl constituie dispozitiile art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, si ale art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsurifinanciar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009. În realitate, Curtea constată că art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 este un text modificator al celuide bază, si anume al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, mai exact, modifică art. II din această ordonantă de urgentă; totodată, se observă că prezenta critică de neconstitutionalitate vizează numai alineatul final al acestui articol. În aceste conditii, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale si văzând prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. II alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008, astfel cum au fost modificate prin art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009; în consecintă, textul criticat are următorul cuprins:

- Art. II alin. (4): “Drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) si (2) se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2011”.

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 47 alin. (2) referitoare la dreptul de pensie, ale art. 73 alin. (3) lit. p) referitoare la domeniile legii organice si ale art. 115 alin. (4)-(6) privind delegarea legislativă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

1. Referitor la încălcarea art. 115 alin. (4)-(6) coroborate cu art. 47 alin. (2) din Constitutie, se observă că instanta constitutională a mai analizat o critică similară chiar cu privire ia prorogarea intrării în vigoare a prevederilor art. 1651 din Legea nr. 19/2000. Curtea, prin Decizia nr. 1.278 din 12 octombrie 2010, nepublicată încă la data pronuntării deciziei, a statuat că legiuitorul este suveran să decidă momentul intrării în vigoare a unei măsuri reparatorii. De asemenea, Curtea a mai avertizat că “prorogarea repetată a intrării în vigoare a prevederilor art. 1651 din Legea nr. 19/2000 nu este de dorit, întrucât ar putea înfrânge, în final, chiar esenta dreptului la pensie, ceea ce este inadmisibil”. În cauza de fata, însă, Curtea constată că, datorită situatiei economice si financiare deosebite în care se află statul, acesta este îndrituit să adopte o atare măsură; de altfel, Guvernul, în expunerea de motive a ordonantei de urgentă modificatoare, a arătat că, în lipsa unor asemenea măsuri, s-ar crea “dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice”.

Cu privire la eventuala afectare negativă a dreptului la pensie, Curtea constată că o atare sustinere este neîntemeiată.

O afectare - negativă - a dreptului la pensie în sensul art. 115 alin. (6) din Constitutie poate avea loc doar când asemenea prorogări îndeplinesc cel putin două conditii, si anume: devin o regulă pentru legiuitorul delegat, fără a exista b justificare obiectivă si rezonabilă, si ating substanta dreptului la pensie; însă, în cazul de fată] se constată că, în mod exceptional, aplicarea măsurii de recalculare a fost prorogată, ca urmare a situatiei economice a tării, fără a afecta dreptul la pensie în esenta sa.

În fine, în aceste conditii, Curtea observă că prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constitutie nu au incidentă în cauză, dispozitiile criticate fiind introduse printr-o ordonantă de urgentă, care, cu respectarea exigentelor art. 115 alin. (6) din Constitutie, poate reglementa în domeniul legilor organice.

2. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constitutie, Curtea constată că cele două categorii de pensionari la care se referă autorii exceptiei se află în situatii juridice diferite. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 20/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, a statuat că “respectarea egalitătii în drepturi, precum si a obligatiei de nediscriminare, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede fată de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferente determinate de conditiile obiective în care ele au fost adoptate”. De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, a stabilit că “situatia diferită în care se află cetătenii în functie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozitiilor constitutionale care consacră egalitatea în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si discriminări”.

Având în vedere considerentele enuntate, Curtea observă că cei ce au iesit la pensie după adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 sunt într-o situatie diferită fată de cei care s-au pensionat anterior acestei reglementări, din moment ce principiul egalitătii se aplică în raport cu persoanele care au iesit la pensie în baza anumitor prevederi legale si nu în raport cu persoanele care au iesit la pensie într-uncadru legislativ diferit. Si, totusi, legiuitorul, pentru a nu se ajunge la situatii inechitabile, a stabilit ca si acestora să li se aplice cresterile mentionate, ca măsură de justitie socială distributivă, însă, prin prisma principiului egalitătii, legiuitorul poate prevedea diferite momente de aplicare a măsurii pentru cele două categorii de persoane. Este vorba de o egalitate materială instituită, deci de o egalitate văzută prin prisma rezultatului la care se doreste a se ajunge, iar legiuitorul este în drept să aprecieze momentul rezonabil al distribuirii părtilor de acordat.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de losif Pomor în Dosarul nr. 2.692/111/2009 al Tribunalului Bihor - Sectia civilă si de Gheorghe Stuparu în Dosarul nr. 559/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.580

din 7 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 si art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 si aft. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Mihaly Alexandru Lukacs în Dosarul nr. 8.237/301/CV/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 13 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 8.237/301/CV/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 si art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Mihaly Alexandru Lukacs, cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 8.657 din 21 iulie 2009, pronuntată de Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti într-o cauză având ca obiect o plângere contraventională, în contradictoriu cu Directia

Generală de Politie a Municipiului Bucuresti - Brigada de Politie Rutieră.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 si art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 contravin prevederilor constitutionale ale art. 11, art. 20, art. 21 alin. (3) si art. 23 alin. (11), precum si prevederilor art. 6 paragrafele 1 si 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În acest sens, arată, în esentă, că faptele contraventionale reprezintă fapte de natură penală în sensul Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si, în aceste conditii, urmează să li se aplice toate principiile si garantiile procesual penale. Or, art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 prevede că aceasta se completează cu dispozitiile Codului de procedură civilă, situatie în care sarcina probei îi incumbă contravenientului. Astfel, se produce o răsturnare a prezumtiei de nevinovătie, întrucât contravenientul este considerat vinovat până ce nu face dovada contrară. Autorul exceptiei mai arată că, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, prezumtia de legalitate si de adevăr a procesului-verbal de contraventie este o prezumtie lipsită de rezonabilitate, punând un acuzat penal într-o situatie dezavantajoasă. În acest sens, invocă jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, concretizată în hotărâri precum Ozturk împotriva Germaniei, 1989, Kadubec împotriva SIovaciei, 1998, Grecu împotriva României, 2006, Engel si altii împotriva Olandei, 1976, sau Anghel împotriva României, 2007.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate fi constituie dispozitiile art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 si art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următorul continut:

- Art. 16: “(1) Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde în mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului în care a fost săvârsită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitătii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctionează contraventia; indicarea societătii de asigurări, în situatia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac si organul la care se depune plângerea.

(11) În cazul contravenientilor cetăteni străini, persoane fără cetătenie sau cetăteni români cu domiciliul în străinătate, în procesul-verbal vor fi cuprinse si următoarele date: seria si numărul pasaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia si statul emitent.

(2)-(4) Abrogate.

(5) în cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde si numele, prenumele si domiciliul părintilor sau a/e altor reprezentanti ori ocrotitori legali ai acestuia.

(6) în situatia în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face mentiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comertului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezintă.

(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte mentiuni», sub sanctiunea nulitătii procesului-verbal.”;

- Art. 21: (1) în cazul în care prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică si sanctiunea.

(2) Dacă, potrivit actului normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei, agentul constatator nu are dreptul să aplice si sanctiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sanctiunea. În acest caz sanctiunea se aplică prin rezolutie scrisă pe procesul-verbal.

(3) Sanctiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie să fie proportională cu gradul de pericol social al faptei săvârsite, tinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârsită fapta, de modul si mijloacele de săvârsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”;

- Art. 26: “(1) Dacă agentul constatator aplică si sanctiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta si înstiintarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se mentiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplică si fată de celelalte persoane cărora trebuie să li se comunice copia de pe procesul-verbal, dacă sunt prezente la încheierea acestuia.

(3) în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, desi prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum si a înstiintării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.”;

- Art. 28: “(1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând mentiune despre această posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contraventiilor această posibilitate trebuie mentionată în mod expres. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul noptii zilei următoare, iar termenul care se sfârseste într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul estesuspendat se va prelungi până la sfârsitul primei zile de lucru următoare.

(2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii si Consemnatiuni- C.E.C. - S.A. sau la unitătile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achită la Casa de Economii si Consemnatiuni - C.E.C. - S.A. sau la casieriile autoritătilor administratieipublice locale ori ale altor institutii publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea functionează, de cetătenia, domiciliul sau de resedinta contravenientului ori de locul săvârsirii contraventiei, precum si la ghiseul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitantă se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin postă organului din care acesta face parte, potrivit dispozitiilor alin. (1),

(3) Amenzile contraventionale pot fi achitate si prin intermediul instrumentelor de plată electronică în cadrul Ghiseului virtual de plăti, proiect-pilot coordonat de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul Sistemului Electronic National. În acest caz:

a) achitarea unei amenzi contraventionale se dovedeste prin prezentarea extrasului de cont al plătitorului sau a dovezii de plată emise de Ghiseul virtual de plăti, aceasta specificând data si ora efectuării plătii;

b) se elimină obligativitatea pentru plătitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada de plată emisă de Ghiseul virtual de plăti către agentul constatator sau organul din care acesta face parte.”;

- Art. 47: “Dispozitiile prezentei ordonante se completează cu dispozitiile Codului de procedură civilă.”

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii legale încalcă prevederile constitutionale ale art. 11 referitoare la dreptul international si dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 23 alin. (11) privind prezumtia de nevinovătie, precum si prevederile art. 6 paragrafele 1 si 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. De asemenea, în sustinerea criticii, autorul exceptiei invocă o bogată jurisprudentă a Curtii Europene a DrepturilorOmului.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textele de lege atacate au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate, din prisma unor critici similare si cu raportare la aceleasi prevederi constitutionale si conventionale. Astfel, prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, si Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Curtea a statuat că “legislatia contraventională din România, similară celei germane, intră sub prevederile art. 6 al Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale”.

Curtea a retinut că “procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucură de prezumtia de legalitate, însă,atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumtia de care se bucură. În acest caz, instanta de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îsi demonstreze propria nevinovătie, revenind instantei de judecată obligatia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii si aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozitiile Codului de procedură civilă, instantele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contraventia intră sub incidenta art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate sustine răsturnarea sarcinii probei.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronuntată în Cauza Anghel împotriva României, a statuat că, desi statele au posibilitatea de a nu sanctiona unele infractiuni sau le pot pedepsi pe cale contraventională, si nu pe cale penală, autorii infractiunilor nu trebuie să se afle într-o situatie defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală. O asemenea pozitie este firească, întrucât, în caz contrar, autorul unei contraventii, din punct de vedere al protectiei juridice de care se bucură, s-ar afla pe o treaptă inferioară autorului unei infractiuni în sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte tin de materia penală în sensul Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia pronuntată de Curte prin decizia mentionată, precum si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 si art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Mihaly Alexandru Lukacs în Dosarul nr. 8.237/301/CV/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 decembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.581

din 7 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 96 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 96 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b) din Ordonantade urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Toma Sorin Nicolae în Dosarul nr. 4.506/302/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 3 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 4.506/302/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 96 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Toma Sorin Nicolae cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 6.538 din 13 octombrie 2009, pronuntată de Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti, într-o cauză având ca obiect o plângere contraventională în contradictoriu cu Directia Generală de Politie a Municipiului Bucuresti - Brigada de PoHtie Rutieră.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 11 alin. (1), art. 20 si art. 53, precum si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, prin neaplicarea prezumtiei de nevinovătieconsacrată în cazurile privitoare la contraventii si aplicarea de către instantele de judecată a prezumtiei de legalitate si valabilitate a procesului-verbal de contraventie.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivitdispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivitdispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate fi constituie dispozitiile art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, si cele ale art. 96 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următorul continut:

- Art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001: “Instanta competentă să solutioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o si pe celelalte persoane citate, dacă acestia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal, si hotărăste asupra sanctiunii, despăgubirii stabilite, precum si asupra măsurii confiscării.”;

- Art. 96 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002: “(1) Sanctiunile contraventionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârsirii altor fapte interzise de lege si se aplică prin acelasi proces-verbal prin care se aplică si sanctiunea principală a amenzii sau avertismentului.

(2) Sanctiunile contraventionale complementare sunt următoarele:

a) aplicarea punctelor de penalizare;

b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat;”.

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii legale contravin prevederilor constitutionale ale art. 11 - Dreptul international si dreptul intern, art. 20- Tratatele internationale privind drepturile omului si art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unorlibertăti, precum si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale - Dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei critică, în realitate, modul de aplicare a dispozitiilor de lege atacate. Eventualele abuzuri ale agentilor constatatori, la care face referire în motivarea exceptiei si care constituie, de fapt, cauza nemultumirii autorului exceptiei, nu pot constitui motive de neconstitutionalitate a textelor de lege criticate si, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanta de contencios constitutional, fiind de competenta instantei de judecată învestite cu solutionarea litigiului, respectiv a celei ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 96 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Toma Sorin Nicolae în Dosarul nr. 4.506/302/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 decembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.