MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 42/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 42         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 18 ianuarie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.295 din 14 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin. (2) si art. 43 alin.(1) si (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Decizia nr. 1.373 din 26 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, a dispozitiilor Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, precum si a dispozitiilor art. 911-916 din Codul de procedura penală

 

Decizia nr. 1.389 din 26 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 si art. 911-915 din Codul de procedură penală, precum si a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie si a dispozitiilor Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie

 

Decizia nr. 1.423 din 2 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 si art. 80 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat

 

Decizia nr. 1.425 din 2 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (2), art. 25 si art. 48 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat

 

Decizia nr. 1.437 din 4 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

 

Decizia nr. 1.468 din 11 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. C din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.295

din 14 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin. (2) si art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin. (2) si art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Teodor Pal în Dosarul nr. 6.724/62/2009 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate nu retroactivează, aplicându-se doar de la data intrării în vigoare pentru viitor. De asemenea, consideră că nu este încălcat principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 7 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 6.724/62/2009, Tribunalul Brasov - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.

Exceptia a fost ridicată de Teodor Pal cu prilejul solutionării unei actiuni civile având ca obiect recalcularea pensiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate trebuie interpretate în sensul că stagiul complet de cotizare, utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 si si-au desfăsurat activitatea în conditii deosebite ori speciale, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977. Această lege nu a prevăzut nicio deosebire în cadrul grupei I de muncă. Or, a interpreta altfel înseamnă o încălcare a dispozitiilor art. 16 si art. 38 alin. (4) din Constitutie.

Tribunalul Brasov - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că interpretarea dată de autorul exceptiei textelor de lege criticate provine din interpretarea dată de Înalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 40/2008 în solutionarea recursului în interesul legii cu privire la dispozitiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000. Aceasta nu atrage însă neconstitutionalitatea dispozitiilor legale criticate, ci pune problema modului de interpretare si aplicare a deciziei amintite, fapt care este atributul instantei de judecată de drept comun. De asemenea, arată că stabilirea diferentiată a conditiilor de pensionare reprezintă optiunea exclusivă a legiuitorului, iar principiul egalitătii în drepturi consacrat de art. 16 din Constitutie nu presupune uniformitate, astfel că situatii diferite justifică solutii legislative diferite, fără a fi considerate ca fiind discriminatorii. În sfârsit, consideră că dispozitiile constitutionale referitoare la dreptul la muncă nu sunt incidente în cauză.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 77 alin. (2) si art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispozitii potrivit cărora:

- Art. 77 alin. (2): “În situatia asiguratilor prevăzuti la art. 43 si 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.”;

- Art. 43: “(1) Asiguratii care si-au desfăsurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel putin 20 de ani în aceste conditii beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.

(2) Asiguratii care si-au desfăsurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. c) si d) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel putin 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.”

Autorul exceptiei sustine că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constitutie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetătenilor si art. 38 alin. (4) referitor la remunerarea egală a bărbatilor si femeilor. În realitate, Curtea observă că autorul exceptiei a avut în vedere prevederile art. 41 alin. (4) din Constitutie, iar nu pe cele ale art. 38.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 77 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 reglementează modul de calcul al punctajului mediu anual, făcându-se trimitere la prevederile de lege care stabilesc stagiul complet de cotizare general aplicabil. Având în vedere faptul că desfăsurarea muncii în conditii speciale impune un regim juridic diferit, care presupune, între altele, si reducerea stagiului de cotizare obligatoriu, asa cum prevede art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000, art. 77 alin. (2) din aceeasi lege stabileste că punctajul mediu anual se va stabili în functie de stagiul de cotizare prevăzut pentru această situatie deosebită. Aceasta este o solutie firească, în acord cu principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor, principiu care nu presupune omogenitate, astfel că situatii diferite justifică si chiar impun un tratament juridic diferentiat.

În ceea ce priveste aspectul pus în discutie de autorul exceptiei cu privire la incidenta dispozitiilor Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat si asistentă socială, Curtea observă că acesta îsi are izvorul în problemele de aplicare a dispozitiilor de lege criticate intervenite cu prilejul recalculării pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000. Aspectele tinând de aplicarea legii nu reprezintă însă probleme de constitutionalitate de competenta instantei de contencios constitutional, ci revin competentei instantelor de judecată.

În sfârsit, cât priveste critica raportată la art. 41 alin. (4) din Constitutie, Curtea retine că dispozitiile art. 77 alin. (2) si art. 43 alin. (1)si (2) din Legea nr. 19/2000 nu pun în discutie problema salarizării, cu atât mai putin aceea a instituirii unei diferente de tratament între bărbati si femei. Pentru aceste ratiuni, se apreciază că textul constitutional mentionat nu este incident în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin. (2) si art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Teodor Pal în Dosarul nr. 6.724/62/2009 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 octombrie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.373

din 26 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, a dispozitiilor Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, precum si a dispozitiilor art. 911-916 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, a dispozitiilor Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, precum si a dispozitiilor art. 911-916 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Virgil Pop în Dosarul nr. 2.770/1/2009 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecători.


La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 244 din 2 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.770/1/2009, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecători a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, a dispozitiilor Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, precum si a dispozitiilor art. 911-916 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Virgil Pop.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 contravin prevederilor constitutionale ale art. 115 alin. (4) si (6) referitoare la delegarea legislativă, art. 131 alin. (3) referitoare la rolul Ministerului Public si art. 132 alin. (1) referitoare la principiile ce guvernează activitatea procurorilor, iar prevederile Legii nr. 54/2006 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 76 alin. (1) referitoare la adoptarea legilor organice si art. 115 alin. (5) referitoare la intrarea în vigoare a ordonantelor de urgentă, deoarece instituie un organism paralel institutiei constitutionale a Ministerului Public.

De asemenea, cu prilejul votării Legii nr. 54/2006 nu s-a respectat procedura constitutională. Astfel, potrivit art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală, legile organice se adoptă cu votul majoritătii membrilor fiecărei Camere. În ziua votării legii în Camera Deputatilor au fost prezenti 242 de deputati. După mai multe întreruperi ale sedintei si în conditiile în care în sală mai rămăseseră 135 de deputati, s-a trecut la vot. Astfel, legea a fost votată prin ridicarea mâinii si, fără să numere voturile, presedintele a constatat că există o singură abtinere, declarând că legea a fost adoptată cu “marea majoritate a celor prezenti”. Prin urmare, în prima Cameră, legea de aprobare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 a fost adoptată în conditiile în care nu exista cvorum de sedintă (în prezenta unui număr de 135 de deputati) si fără să aibă întrunită majoritatea cerută de art. 76 alin. (1). Faptul că, în spetă, camera decizională era Senatul nu schimbă această concluzie. Temeiul constitutional mai sus invocat dispune fără echivoc că legile organice se adoptă cu votul majoritătii membrilor fiecărei Camere, astfel încât regularitatea procedurii de votare din Senat nu poate acoperi neconstitutionalitatea procedurii de vot din Camera Deputatilor.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 911-916 din Codul de procedură penală, autorul exceptiei sustine că acestea contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 26 referitoare la Viata intimă, familială si privată si ale art. 28 referitoare la Secretul corespondentei, precum si ale celor art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în măsura în care sunt interpretate ca fiind incidente si înainte de începerea urmăririi penale împotriva unei persoane.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecători opinează că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 si ale Legii nr. 54/2006 este neîntemeiată.

Sectia penală a înaltei Curti de Casatie si Justitie, ca instantă ce a admis cererea de sesizare a Curtii Constitutionale doar cu privire la dispozitiile din Codul de procedură penală, respingând ca inadmisibilă cererea de sesizare pentru exceptia ce viza si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 si Legea nr. 54/2006, apreciază că prevederile art. 911-916 din Codul de procedură penală sunt neconstitutionale în măsura în care se interpretează în sensul că permit interceptarea sau înregistrarea convorbirilor în etapa actelor premergătoare.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.

De asemenea, obiect al exceptiei îl constituie si dispozitiile art. 911-916 din Codul de procedură penală - Conditiile si cazurile de interceptare si înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, Organele care efectuează interceptarea si înregistrarea, Certificarea înregistrărilor, Alte înregistrări, înregistrările de imagini si Verificarea mijloacelor de probă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 316 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, si Deciziei nr. 1.706 din 17 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, Curtea Constitutională a respins ca nefondată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a


Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, statuând că este neîntemeiată critica privind încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 132, deoarece Directia Natională Anticoruptie a fost concepută ca structură cu personalitate juridică în cadrul Ministerului Public, prin reorganizarea Parchetului National Anticoruptie. Astfel, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea fundamentală, “Ministerul Public îsi exercită atributiile prin procurori constituiti în parchete, în conditiile legii”, conditii care au stat si la fundamentarea organizării si functionării Directiei Nationale Anticoruptie. Faptul că la art. 1 alin. (31) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 s-a prevăzut că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie conduce Directia Natională Anticoruptie prin intermediul procurorului sef al acestei directii nu justifică sustinerea că textul de lege este neconstitutional. Dimpotrivă, având în vedere si prevederile art. 132 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora procurorii îsi desfăsoară activitatea pe baza principiilor legalitătii, impartialitătii si controlului ierarhic, se poate constata că dispozitiile legale criticate nu constituie altceva decât o reflectare a principiilor constitutionale mentionate si o subliniere a naturii juridice a Directiei Nationale Anticoruptie, aceea de magistratură specială instituită pentru combaterea infractiunilor de coruptie.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Referitor la critica fundamentată pe încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 297 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, că actuala Directie Natională Anticoruptie a fost înfiintată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, si care a fost aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002. La acea dată era în vigoare Constitutia din anul 1991, care nu conditiona emiterea unei ordonante de urgentă de îndeplinirea exigentelor prevăzute în prezent în alineatele (4) si (6) din art. 115, iar Guvernul a adoptat în temeiul art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală, nerevizuită, actul de înfiintare a institutiei în cauză.

Totodată, prin Decizia nr. 235 din 5 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 31 mai 2005, s-a statuat că modificările si completările aduse prin ordonantele de urgentă si legile de aprobare a acestora referitoare la actuala Directie Natională Anticoruptie au păstrat statutul special al acesteia fată de celelalte parchete din structura Ministerului Public, “fiind organizat ca parchet specializat în combaterea infractiunilor de coruptie, structură autonomă cu personalitate juridică în cadrul Ministerului Public. Activitatea acestui parchet se desfăsoară sub autoritatea ministrului justitiei, iar conducerea sa este exercitată de către un procuror general coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă fosta Curte Supremă de Justitie”.

Or, tinând seama de “Decizia nr. 235/2005, prin care s-au declarat neconstitutionale prevederile prin care Parchetul National Anticoruptie era competent cu investigarea infractiunilor comise de către deputati si senatori, segmentându-se astfel major investigarea coruptiei la nivel înalt si influentându-se negativ eficienta activitătii de luptă împotriva acestui fenomen, cu implicatii majore asupra procesului de integrare a României în Uniunea Europeană, datorită neadaptării la cerintele europene referitoare la justitie si combaterea coruptiei si având în vedere cerinta restrângerii competentei organismului specializat în combaterea coruptiei la cazurile de mare coruptie definite prin calitatea făptuitorului si prin valoarea prejudiciilor, precum si a eficientizării acestuia”, Guvernul a emis Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 contestată în prezenta cauză. Prin urmare, având în vedere ratiunea edictării actului normativ asa cum a fost arătată în preambulul său, Curtea constată că nu sunt încălcate dispozitiile constitutionale ale art. 115 alin. (4) din Constitutie, legiuitorul delegat fiind pe deplin legitimat în acest sens.

Referitor la afectarea dispozitiilor constitutionale ale art. 115 alin. (6), Curtea constată că, potrivit acestora, “Ordonantele de urgentă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertătile si îndatoririle prevăzute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică”. Cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, Curtea Constitutională a statuat că “din interpretarea textului constitutional se poate deduce că interdictia adoptării de ordonante de urgentă este totală si neconditionată atunci când mentionează că nu pot fi adoptate în domeniul legilor constitutionale si că nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. În celelalte domenii prevăzute de text, ordonantele de urgentă nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecinte negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le contin, au consecinte pozitive în domeniile în care intervin.” Prin urmare, a afecta presupune “a suprima”, “a aduce atingere”, “a prejudicia”, “a vătăma”, “a leza”, “a antrena consecinte negative”.

Astfel, referitor la interdictia Guvernului de a adopta o ordonantă de urgentă în domeniul institutiilor fundamentale ale statului, în spetă, Ministerul Public, Curtea constată că, în prezenta cauză, fondul reglementării constituit de dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 nu afectează, în sensul arătat mai sus, institutia Ministerului Public, transformarea Parchetului National Anticoruptie în Directia Natională Anticoruptie fiind un imperativ desprins, pe de o parte, din ratiuni de conformitate cu Legea fundamentală si impuse la rândul lor de Decizia Curtii Constitutionale nr. 235/2005, definitivă si general obligatorie si, pe de altă parte, din necesitatea îmbunătătirii activitătii acestei structuri specializate.

Întrucât prin natura si finalitatea reglementării criticate nu s-au evidentiat aspecte negative menite a perturba organizarea si functionarea Ministerului Public, Curtea urmează a respinge o astfel de critică.

În sfârsit, în ce priveste critica potrivit căreia Legea nr. 54/2006 a fost adoptată prin înfrângerea dispozitiilor art. 76 alin. (1) prin aceea că în momentul votării nu a fost întrunită majoritatea cerută de textul constitutional, Curtea constată că, potrivit art. 146 din Legea fundamentală, aceasta, în calitate de garant al suprematiei Constitutiei, îsi exercită competenta în limitele stabilite. Asa fiind, posibilele neajunsuri referitoare la desfăsurarea sedintelor celor două Camere ale Parlamentului nu pot fi supuse cenzurii instantei de contencios constitutional. De altfel, si prin Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, Curtea Constitutională a statuat că nu este de competenta sa “analizarea eventualelor încălcări ale Regulamentului sedintelor comune. Curtea Constitutională nu îsi poate extinde controlul si asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât ar încălca însusi principiul autonomiei regulamentare al celor două Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentală. Analiza Curtii este una în drept, fără a viza aspecte de fapt ale procedurii parlamentare.”

Curtea constată că dispozitiile din Codul de procedură penală referitoare la interceptarea si înregistrarea convorbirilor ori comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare au mai fost supuse controlului său prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.556 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009, Curtea Constitutională a respins ca nefondată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 \ art. 912 a|jn. 2 si art. 915 din Codul de procedură penală. Cu acel prilej a statuat că interceptările si înregistrările audio sau video prevăd suficiente garantii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizatiei, a conditiilor si a modalitătilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării si certificării autenticitătii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constitutionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competentei Curtii Constitutionale, întrucât, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]”.

De asemenea, Curtea a mai statuat că “nu poate fi primită nici sustinerea potrivit căreia dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 28 si 53, deoarece însesi textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, secretul corespondentei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instructiei penale. Astfel, societătile democratice sunt amenintate de un fenomen infractional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea amenintări si de a supraveghea elementele subversive ce actionează pe teritoriul lor. Asa fiind, asemenea dispozitii legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securitătii nationale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârsirii de infractiuni”.

Totodată, Curtea a arătat că anumite aspecte invocate într-o cauză ori alta referitoare la modul de aplicare a dispozitiilor legale criticate nu constituie o problemă de constitutionalitate, sens în care a retinut că “nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumtiei de constitutionalitate ca urmare a aplicării unor dispozitii legale în contradictie cu legea ori cu principiile fundamentale”.

În plus, însăsi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a validat prevederile legale contestate prin Hotărârea din 26 aprilie 2007 în Cauza Dumitru Popescu versus România. Astfel, după ce a retinut existenta unei încălcări a art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, motivat de împrejurarea că la data comiterii faptelor legislatia în materie era alta, a afirmat că în noul cadru legislativ (prin modificările aduse de Legea nr. 281/2003 si Legea nr. 356/2006) există numeroase garantii în materie de interceptare si de transcriere a comunicatiilor, de arhivare a datelor pertinente si de distrugere a celor nepertinente. Asa fiind, dispozitiile legale criticate oferă protectie împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viată privată al persoanei, legea folosind termeni cu un înteles univoc.

Distinct de acestea, Curtea mai arată că aspectele legate de modul de interpretare si aplicare a prevederilor art. 911-916 din Codul de procedură penală excedează competentei sale, instantele de judecată de drept comun fiind singurele în drept să hotărască asupra incidentei textelor contestate într-un anumit moment procesual.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, a dispozitiilor Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, precum si a dispozitiilor art. 911-916 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Virgil Pop în Dosarul nr. 2.770/1/2009 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecători.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.389

din 26 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 si art. 911-915 din Codul de procedură penală, precum si a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie si a dispozitiilor Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 si art. 911-915 din Codul de procedură penală, precum si a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie si a dispozitiilor Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, exceptie ridicată de Edit Lazăr si Călin Cldpina în Dosarul nr. 744/33/2007 al Curtii de Apel Cluj - Sectia penală si de minori.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 744/33/2007, Curtea de Apel Cluj - Sectia penală si de minori a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 327 alin. 3 si art. 911-915 din Codul de procedură penală, precum si a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie si a dispozitiilor Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, exceptie ridicată de Edit Lazăr si Călin Clopina.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 contravin prevederilor constitutionale ale art. 115 alin. (4) si (6) referitoare la delegarea legislativă, art. 131 alin. (3) referitoare la rolul Ministerului Public si art. 132 alin. (1) referitoare la principiile ce guvernează activitatea procurorilor, iar prevederile Legii nr. 54/2006 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 76 alin. (1) referitoare la adoptarea legilor organice si art. 115 alin. (5) referitoare la intrarea în vigoare a ordonantelor de urgentă, deoarece instituie un organism paralel institutiei constitutionale a Ministerului Public.

De asemenea, cu prilejul votării Legii nr. 54/2006 nu s-a respectat procedura constitutională, legea nefiind adoptată cu votul majoritătii membrilor fiecărei Camere.

Cât priveste dispozitiile art. 911-915 din Codul de procedură penală, autorii exceptiei sustin că acestea contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 26 referitoare la Viata intimă, familială si privată, art. 28 referitoare la Secretul corespondentei, art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului si art. 53 referitoare la Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si prevederilor art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la Dreptul la respectarea vietii private si de familie, în măsura în care sunt interpretate ca fiind incidente si înainte de începerea urmăririi penale împotriva unei persoane.

În sfârsit, în ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, autorii exceptiei arată că acestea contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie, art. 23 referitoare la Libertatea individuală, art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului si art. 53 referitoare la Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece, în lipsa posibilitătii de a se adresa martorului si de a pune în discutie credibilitatea acestuia, inculpatul nu poate să îsi exercite dreptul la apărare, fiind constrâns să se apere fată de o persoană care refuză nejustificat să îsi apere sustinerile si să contribuie la aflarea adevărului.

Curtea de Apel Cluj - Sectia penală si de minori opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:


Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, precum si Legea nr. 54/2006 de aprobare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.

De asemenea, obiect al exceptiei îl constituie si dispozitiile art. 911-915 din Codul de procedură penală - Conditiile si cazurile de interceptare si înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, Organele care efectuează interceptarea si înregistrarea, Certificarea înregistrărilor, Alte înregistrări si înregistrările de imagini.

În sfârsit, obiect al exceptiei îl constituie si prevederile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală referitoare la Ascultarea martorului, expertului sau interpretului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 620 din 6 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, statuând că precizările date de martor în faza de urmărire penală nu sunt valorificate tale quale. “Probele în procesul penal nu au, potrivit art. 63 din Codul de procedură penală, o valoare dinainte stabilită si aprecierea lor se face de organul de urmărire penală în urma examinării tuturor probelor administrate si în scopul aflării adevărului. De aceste obligatii este tinută si instanta de judecată în faza de cercetare judecătorească, care, după citirea depozitiei martorului în conditiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, va proceda în consecintă.

De remarcat că, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, s-a cristalizat ideea potrivit căreia utilizarea probelor obtinute în faza instructiei penale nu contravine art. 6 paragraful 3 lit. d) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale atât timp cât dreptul la apărare a fost respectat. De aceea, citirea declaratiilor unor martori care au refuzat să depună mărturie în fata tribunalului nu poate fi luată în considerare dacă acuzatul nu a avut posibilitatea, în niciun stadiu al procedurii anterioare, să interogheze persoanele ale căror declaratii sunt citite în sedinta de judecată. Prin urmare, nu se poate sustine că prin dispozitiile legale criticate este încălcat dreptul la un proces echitabil, atâta vreme cât acuzatul a manifestat un dezinteres total fată de administrarea probelor atât în faza de urmărire penală, cât si în faza de judecată. Aceasta deoarece, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul, desi a avut posibilitatea solicitării unei eventuale confruntări, nu s-a prevalat de acest drept. A porni de la premisa administrării părtinitoare a probelor, complinită de nepăsarea acuzatului, nu atrage neconstitutionalitatea unui text, deoarece, asa cum s-a arătat, procesul penal are, între altele, ca scop numai pedepsirea persoanei vinovate de comiterea unei infractiuni, fiind guvernat de principiul aflării adevărului.

Mai mult decât atât, este de remarcat că, în viziunea instantei europene, art. 6 paragraful 3 lit. d) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale presupune asigurarea completă a egalitătii armelor în materie, ceea ce înseamnă că, sub această rezervă, textul lasă autoritătilor nationale competente facultatea de a aprecia pertinenta unei oferte de probă făcute de acuzat în măsura compatibilitătii ei cu notiunea de proces echitabil.”

De asemenea, prin Decizia nr. 316 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, si Decizia nr. 1.706 din 17 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, Curtea Constitutională a respins ca nefondată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, statuând că este neîntemeiată critica privind încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 132, deoarece Directia Natională Anticoruptie a fost concepută ca structură cu personalitate juridică în cadrul Ministerului Public, prin reorganizarea Parchetului National Anticoruptie. Astfel, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea fundamentală, “Ministerul Public îsi exercită atributiile prin procurori constituiti în parchete, în conditiile legii”, conditii care au stat si la fundamentarea organizării si functionării Directiei Nationale Anticoruptie. Faptul că în art. 1 alin. (31) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 s-a prevăzut că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie conduce Directia Natională Anticoruptie prin intermediul procurorului sef al acestei directii nu justifică sustinerea că textul de lege este neconstitutional. Dimpotrivă, având în vedere si prevederile art. 132 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora procurorii îsi desfăsoară activitatea pe baza principiilor legalitătii, impartialitătii si controlului ierarhic, se poate constata că dispozitiile legale criticate nu constituie altceva decât o reflectare a principiilor constitutionale mentionate si o subliniere a naturii juridice a Directiei Nationale Anticoruptie, aceea de magistratură specială instituită pentru combaterea infractiunilor de coruptie.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Referitor la critica fundamentată pe încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 297 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, că actuala Directie Natională Anticoruptie a fost înfiintată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, si care a fost aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002. La acea dată era în vigoare Constitutia din anul 1991, care nu conditiona emiterea unei ordonante de urgentă de îndeplinirea exigentelor prevăzute în prezent în alineatele (4) si (6) din art. 115, iar Guvernul a adoptat în temeiul art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală, nerevizuită, actul de înfiintare a institutiei în cauză.

Totodată, prin Decizia nr. 235 din 5 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 31 mai 2005, s-a statuat că modificările si completările aduse prin ordonantele de urgentă si legile de aprobare a acestora referitoare la actuala Directie Natională Anticoruptie au păstrat statutul special al acesteia fată de celelalte parchete din structura Ministerului Public, “fiind organizat ca parchet specializat în combaterea infractiunilor de coruptie, structură autonomă cu personalitate juridică în cadrul Ministerului Public. Activitatea acestui parchet se desfăsoară sub autoritatea ministrului justitiei, iar conducerea sa este exercitată de către un procuror general coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă fosta Curte Supremă de Justitie”.

Or, tinând seama de “Decizia nr. 235/2005, prin care s-au declarat neconstitutionale prevederile prin care Parchetul National Anticoruptie era competent cu investigarea infractiunilor comise de către deputati si senatori, segmentându-se astfel major investigarea coruptiei la nivel înalt si influentându-se negativ eficienta activitătii de luptă împotriva acestui fenomen, cu implicatii majore asupra procesului de integrare a României în Uniunea Europeană, datorită neadaptării la cerintele europene referitoare la justitie si combaterea coruptiei si având în vedere cerinta restrângerii competentei organismului specializat în combaterea coruptiei la cazurile de mare coruptie definite prin calitatea făptuitorului si prin valoarea prejudiciilor, precum si a eficientizării acestuia”, Guvernul a emis Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 contestată în prezenta cauză. Prin urmare, având în vedere ratiunea edictării actului normativ, asa cum a fost arătată în preambulul său, Curtea constată că nu sunt încălcate dispozitiile constitutionale ale art. 115 alin. (4) din Constitutie, legiuitorul delegat fiind pe deplin legitimat în acest sens.

Referitor la afectarea dispozitiilor constitutionale ale art. 115 alin. (6), Curtea constată că, potrivit acestora, “Ordonantele de urgentă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertătile si îndatoririle prevăzute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică”. Cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, Curtea Constitutională a statuat că “din interpretarea textului constitutional se poate deduce că interdictia adoptării de ordonante de urgentă este totală si neconditionată atunci când mentionează că nu pot fi adoptate în domeniul legilor constitutionale si că nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. În celelalte domenii prevăzute de text, ordonantele de urgentă nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecinte negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le contin, au consecinte pozitive în domeniile în care intervin”. Prin urmare, a afecta presupune “a suprima”, “a aduce atingere”, “a prejudicia”, “a vătăma”, “a leza”, “a antrena consecinte negative”.

Astfel, referitor la interdictia Guvernului de a adopta o ordonantă de urgentă în domeniul institutiilor fundamentale ale statului, în spetă, Ministerul Public, Curtea constată că, în prezenta cauză, fondul reglementării constituit de dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 nu afectează, în sensul arătat mai sus, institutia Ministerului Public, transformarea Parchetului National Anticoruptie în Directia Natională Anticoruptie fiind un imperativ desprins, pe de o parte, din ratiuni de conformitate cu Legea fundamentală si impuse la rândul lor de Decizia Curtii Constitutionale nr. 235/2005, definitivă si general obligatorie si, pe de altă parte, din necesitatea îmbunătătirii activitătii acestei structuri specializate.

Întrucât prin natura si finalitatea reglementării criticate nu s-au evidentiat aspecte negative menite a perturba organizarea si functionarea Ministerului Public, Curtea urmează a respinge o astfel de critică.

În sfârsit, în ceea ce priveste critica potrivit căreia Legea nr. 54/2006 a fost adoptată prin înfrângerea dispozitiilor art. 76 alin. (1) prin aceea că în momentul votării nu a fost întrunită majoritatea cerută de textul constitutional, Curtea constată că, potrivit art. 146 din Legea fundamentală, aceasta, în calitate de garant al suprematiei Constitutiei, îsi exercită competenta în limitele stabilite. Asa fiind, posibilele neajunsuri referitoare la desfăsurarea sedintelor celor două Camere ale

Parlamentului nu pot fi supuse cenzurii instantei de contencios constitutional. De altfel, si prin Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, Curtea Constitutională a statuat că nu este de competenta sa “analizarea eventualelor încălcări ale Regulamentului sedintelor comune. Curtea Constitutională nu îsi poate extinde controlul si asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât ar încălca însusi principiul autonomiei regulamentare al celor două Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentală. Analiza Curtii este una în drept, fără a viza aspecte de fapt ale procedurii parlamentare.”

Curtea constată că dispozitiile din Codul de procedură penală referitoare la interceptarea si înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare au mai fost supuse controlului său prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.556 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009, Curtea Constitutională a respins ca nefondată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91”“, art. 912 alin. 2 si art. 915 din Codul de procedură penală. Cu acel prilej a statuat că interceptările si înregistrările audio sau video prevăd suficiente garantii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizatiei, a conditiilor si a modalitătilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării si certificării autenticitătii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constitutionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competentei Curtii Constitutionale, întrucât, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]”.

De asemenea, Curtea a mai statuat că “nu poate fi primită nici sustinerea potrivit căreia dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 28 si 53, deoarece însesi textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, secretul corespondentei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instructiei penale. Astfel, societătile democratice sunt amenintate de un fenomen infractional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea amenintări si de a supraveghea elementele subversive ce actionează pe teritoriul lor. Asa fiind, asemenea dispozitii legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securitătii nationale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârsirii de infractiuni”.

Totodată, Curtea a arătat că anumite aspecte invocate într-o cauză ori alta referitoare la modul de aplicare a dispozitiilor legale criticate nu constituie o problemă de constitutionalitate, sens în care a retinut că “nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumtiei de constitutionalitate ca urmare a aplicării unor dispozitii legale în contradictie cu legea ori cu principiile fundamentale”.

În plus, însăsi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a validat prevederile legale contestate prin Hotărârea din 26 aprilie 2007 în Cauza Dumitru Popescu versus România. Astfel, după ce a retinut existenta unei încălcări a art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, motivat de împrejurarea că la data comiterii faptelor legislatia în materie era alta, a afirmat că în noul cadru legislativ (prin modificările aduse de Legea nr. 281/2003 si Legea nr. 356/2006) există numeroase garantii în materie de interceptare si de transcriere a comunicatiilor, de arhivare a datelor pertinente si de distrugere a celor nepertinente. Asa fiind, dispozitiile legale criticate oferă protectie împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viată privată al persoanei, legea folosind termeni cu un înteles univoc.

Distinct de acestea, Curtea mai arată că aspectele legate de modul de interpretare si aplicare a prevederilor art. 911-916 din

Codul de procedură penală excedează competentei sale, instantele de judecată de drept comun fiind singurele în drept să hotărască asupra incidentei textelor contestate într-un anumit moment procesual.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 si art. 911-915 din Codul de procedură penală, precum si a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie si a dispozitiilor Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, exceptie ridicată de Edit Lazărsi Călin Clopina în Dosarul nr. 744/33/2007 al Curtii de Apel Cluj - Sectia penală si de minori.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.423

din 2 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 si art. 80 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 si art. 80 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, exceptie ridicată de Neculai O. lancu în Dosarul nr. 22.442/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 24 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 22.442/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 si art. 80 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.

Exceptia a fost ridicată de Neculai O. lancu într-o cauză având ca obiect drepturi de asigurări sociale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textele de lege criticate instituie un regim diferentiat, discriminator între persoanele care au fost salarizate potrivit Legii nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii si persoanele care au fost salarizate în temeiul altor acte normative, anterioare acestei legi, întrucât acestea din urmă nu beneficiază de recalcularea pensiei în conformitate cu criteriile prevăzute de Legea nr. 164/2001.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale, având în vedere practica constantă în materie a Curtii Constitutionale, consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului


Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 25 si art. 80 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 14 octombrie 2002, dispozitii potrivit cărora:

- Art. 25: “Pensia militară de stat stabilită si actualizată în conditiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât baza de calcul avută în vedere la stabilirea/actualizarea pensiei.”;

- Art. 80: “La data încheierii procesului de recalculare a pensiilor, efectuată potrivit prevederilor art. 79, pensiile si pensiile suplimentare acordate pe baza legislatiei anterioare, aflate în plată, devin pensii militare de stat în întelesul prezentei legi.”

Autorul exceptiei nu indică textele din Constitutie pretins a fi încălcate. Totusi, având în vedere că se critică un tratament juridic diferentiat, Curtea apreciază că autorul exceptiei se referă la dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, privitor la egalitatea în drepturi a cetătenilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, a intrat în vigoare Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, lege care a stabilit că pensiile militare de stat devin pensii în sensul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale. Astfel, art. 7 din Legea nr. 119/2010 prevede că “procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare si contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare”.

În aceste conditii, Curtea constată că textele de lege criticate nu mai sunt în vigoare, astfel că exceptia de neconstitutionalitate a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 si art. 80 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, exceptie ridicată de Neculai O. lancu în Dosarul nr. 22.442/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.425

din 2 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (2), art. 25 si art. 48 din Leaea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (2), art. 25 si art. 48 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, exceptie ridicată de Petrea Beta în Dosarul nr. 46.212/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 5 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 46.212/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (2), art. 25 si art. 48 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.

Exceptia a fost ridicată de Petrea Beta într-o cauză civilă având ca obiect recalcularea pensiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textele de lege criticate, care privesc modul de calcul al pensiilor militarilor, instituie discriminări si limitări ale dreptului la pensie.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că textele de lege criticate sunt conforme cu dispozitiile constitutionale invocate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 21 alin. (2), art. 25 si art. 48 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 12 octombrie 2002, dispozitii potrivit cărora:

- Art. 21 alin. (2): “în cazul în care au avut loc modificări ale soldelor de functie în ultimele 6 luni de activitate, baza de calcul o constituie media soldelor lunare brute din această perioadă, mai putin solda de grad. La media obtinută se adaugă solda de grad prevăzută la alin. (1).”;

- Art. 25: “Pensia militară de stat stabilită si actualizată în conditiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât baza de calcul avută în vedere la stabilirea/actualizarea pensiei.”;

- Art. 48: “(1) Cuantumul pensiilor militare se actualizează după cum urmează:

a) ori de câte ori se majorează solda de grad si/sau solda functiei maxime/salariul de bază al functiei îndeplinite/ indemnizatia lunară ale cadrelor militare în activitate, potrivit gradului militar si functiei maxime avute la data trecerii în rezervă, în raport cu procentul de stabilire a pensiei în conditiile prevăzute la art. 22-25, 33 si art. 78 alin. (1). Cadrele militare pot opta pentru baza de calcul cea mai avantajoasă luată în considerare la calculul pensiei;

b) în functie de posibilitătile financiare, în cursul executiei bugetare, prin indexare cu un procent care să acopere cu până la 100% rata inflatiei, prin hotărâre a Guvernului;

c) în situatiile în care măsurile de protectie socială prevăzute la lit. b) se regăsesc în majorarea soldelor de grad si/sau soldelor de functie ale cadrelor militare în activitate, actualizarea pensiilor se efectuează în conditiile prevăzute la lit. a).

(2) Până la încheierea procesului de recalculare a pensiilor militare de stat, prevăzută la art. 79, se vor aplica prevederile alin. (1)lit.b).”

Autorul exceptiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor texte din Constitutie: art. 21 referitor la accesul liber la justitie, art. 23 alin. (11) referitor la libertatea individuală, art. 124 referitor la înfăptuirea justitiei, art. 52 alin. (3) privind răspunderea statului pentru erorile judiciare, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată si art. 47 privind nivelul de trai. De asemenea, consideră că sunt încălcate si dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil si prevederile art. 11 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului referitoare la prezumtia de nevinovătie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, a intrat în vigoare Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, lege care a stabilit că pensiile militare de stat devin pensii în sensul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale. În acelasi context, art. 7 din Legea nr. 119/2010 prevede că “Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare si contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare”.

În aceste conditii, Curtea constată că textele de lege criticate nu mai sunt în vigoare, astfel că exceptia de neconstitutionalitate a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (2), art. 25 si art. 48 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, exceptie ridicată de Petrea Beta în Dosarul nr. 46.212/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.437

din 4 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicată de Simion Giurgiu în Dosarul nr. 393/174/2009 al Judecătoriei Agnita - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosar, partea Ministerul Agriculturii - Agentia pentru Plată si Interventie în Agricultură Sibiu a depus o cerere prin care solicită judecata în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 393/174/2009, Judecătoria Agnita - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicată de Simion Giurgiu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 44 referitoare la Dreptul de proprietate privată, art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor si obligatiilor cetătenilor, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, art. 53 alin. (2) referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 23 referitoare la Libertatea individuală, art. 11 alin. (1) referitoare la îndeplinirea cu bună-credintă de către statul român a obligatiilor ce îi revin din tratatele la care este parte, art. 135 alin. (1) referitoare la economia de piată a României si art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor internationale în măsura în care acestea contin dispozitii mai favorabile în ceea ce priveste drepturile fundamentale ale omului, deoarece asigură o protectie superioară pentru proprietatea Comunitătilor Europene, fată de proprietatea altor subiecte de drept national sau international.

În sustinerea acestei ipoteze autorul exceptiei face trimitere la jurisprudenta Curtii Constitutionale - Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999 - potrivit căreia este încălcat textul constitutional invocat atunci când se asigură o protectie superioară proprietătii de stat fată de proprietatea privată (prin punerea în miscare din oficiu a actiunii penale în situatiile în care subiect pasiv al infractiunii era statul).

De asemenea, deoarece aspectele legate de elementul material al infractiunii, rezultatul faptei si subiectul pasiv nu sunt reglementate într-un limbaj univoc, autorul exceptiei sustine că textele criticate nu răspund exigentelor de previzibilitate si precizie, putând da nastere la interpretări arbitrare chiar abuzive.

În sfârsit, art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 contravine dispozitiilor art. 20 alin. (2) si art. 135 alin. (1) din Constitutie, deoarece, ca o consecintă directă a egalitătii în drepturi a tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, ar trebui ca si patrimoniul, cu referire directă la fondurile Comunitătilor Europene, să fie în mod egal garantat prin legislatiile nationale, atât cu mijloace civile, administrative, contraventionale, cât si prin norme de drept penal.

Judecătoria Agnita - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin textul legal criticat nu se încalcă în niciun fel prevederile constitutionale referitoare la proprietate ori la libertatea individuală.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, modificată si completată prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, care au următorul continut:

- Art. 101: “(1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitătilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 44 referitoare la Dreptul de proprietate privată, art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor si obligatiilor cetătenilor, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, art. 53 alin. (2) referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 23 referitoare la Libertatea individuală, art. 11 alin. (1) referitoare la îndeplinirea cu bună-credintă de către statul român a obligatiilor ce îi revin din tratatele la care este parte, art. 135 alin. (1) referitoare la economia de piată a României si art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor internationale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 552 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 10 iunie 2008, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 78/2000, statuând că, “potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, legiuitorul are libertatea de a stabili prin lege organică infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora. Acest lucru nu presupune însă uniformitate de reglementare, motiv pentru care, din anumite ratiuni de politică penală ori din considerente ce izvorăsc din realităti iminente, Parlamentul poate incrimina, prin lege specială, o anumită conduită susceptibilă de a leza o serie de relatii sociale ocrotite.

Asa fiind, dispozitiile legale criticate din Legea nr. 78/2000, care reglementează una dintre modalitătile de săvârsire a infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunitătilor Europene, au fost instituite de legiuitor în vederea ocrotirii relatiilor sociale referitoare la încrederea publică în folosirea sau prezentarea de documente în vederea obtinerii de fonduri din bugetul general al institutiei europene. Aceasta reprezintă o optiune de politică legislativă si nu aduce în niciun fel atingere dispozitiilor constitutionale invocate în cauză. Astfel, textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor calificate ca subiecti activi si care se află în ipoteza normei, fără nicio discriminare, si, de asemenea, nu încalcă niciuna dintre garantiile dreptului la un proces echitabil ori dreptul la apărare, partea interesată având deplina libertate de a se prevala de toate acestea.

Cât priveste critica referitoare la absenta din continutul reglementării a exigentelor de previzibilitate si precizie, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită deoarece textul are o redactare univocă, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară. De altfel, în Cauza Wingrove contra Marii Britanii, Curtea de la Strasbourg a decis că legea internă pertinentă, care înglobează atât dreptul scris, cât si pe cel nescris, trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstantele spetei, circumstantele care pot rezulta dintr-un act determinat. Or, nu se poate sustine că dispozitiile legale criticate sunt văduvite de o astfel de cerintă deoarece acestea nu fac altceva decât să incrimineze uzul de fals comis în scopul circumstantiat al obtinerii de fonduri pe nedrept din bugetul general al Comunitătilor Europene.

Cât priveste pretinsa încălcare a art. 44 din Legea fundamentală, Curtea constată că acesta nu are incidentă în cauză, iar dispozitiile art. 135 alin. (1) din Constitutie sunt pe deplin respectate de normele legale criticate, care, dimpotrivă, reprezintă o garantie a functionării unei economii de piată si care nu fac altceva decât să incrimineze uzul de fals comis în scopul circumstantiat al obtinerii de fonduri pe nedrept din bugetul general al Comunitătilor Europene. De altfel, prin reglementarea criticată nu se urmăreste protectia dreptului de proprietate privată, ci protectia unor fonduri ce tin de patrimoniul unei institutii suprastatale, care, din această perspectivă, capătă, în acord cu dispozitiile art. 148 din Constitutie, conotatiile unei proprietăti publice distincte.

Introducerea, prin lege specială, a unei noi infractiuni distincte cu un regim sanctionator mai sever al faptelor enumerate în art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu este de natură a afecta dispozitiile art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor internationale, deoarece, pe de o parte, aceste prevederi constitutionale sunt aplicabile numai în domeniul drepturilor omului si, pe de altă parte, vizează o problemă de aplicare a legii, constând în prioritatea reglementărilor internationale mai favorabile, aspect care excedează competentei Curtii Constitutionale.

Prevederile art. 23 din Constitutie nu au incidentă în cauză, întrucât dispozitiile legale contestate nu dispun cu privire la libertatea individuală.”

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Distinct de acestea, Curtea mai constată că nu poate fi primită sustinerea potrivit căreia este afectat dreptul de proprietate prin lipsa uniformitătii normelor referitoare la protectia proprietătii, deoarece, potrivit dispozitiilor legale criticate, nu se suprimă dreptul constitutional, ci, dimpotrivă, se asigură garantarea si ocrotirea acestuia. Jurisprudenta Curtii Constitutionale invocată în sustinerea exceptiei nu este aplicabilă în cauză deoarece în acea situatie diferentierea nepermisă a modalitătii de protectie a proprietătii era făcută pe considerente arbitrare, de vreme ce dreptul constitutional era lezat prin aceeasi faptă antisocială. Or, potrivit reglementării legale criticate, infractiunea incriminată vizează un singur tip de proprietate, si anume acela al Comunitătilor Europene, care nu intră sub incidenta art. 44 din Constitutia României.

Astfel, fiind vorba despre o faptă săvârsită în cadrul unei proceduri de obtinere a fondurilor europene, este evident că legiuitorul s-a referit numai la bunurile apartinând Comunitătilor Europene, iar nu si la bunurile având ca titular persoane fizice sau persoane juridice de drept comun.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicată de Simion Giurgiu în Dosarul nr. 393/174/2009 al Judecătoriei Agnita - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.468

din 11 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. C din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. C din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Biat Construction International” - S.R.L. din Popesti-Leordeni, judetul Ilfov, în Dosarul nr. 4.424/233/2009 al Judecătoriei Galati - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei si arată că Societatea Comercială “Lider - Lichidare si Reorganizare SPRL” din Bucuresti, numit administrator judiciar al Societătii Comerciale “Biat Construction International” - S.R.L., a depus la dosar un înscris prin care solicită Curtii Constitutionale să constate lipsa calitătii sale de reprezentant legal al acestei societăti, dat fiind faptul că, prin încheierea de sedintă din data de 9 iulie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 39.631/3/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comercială a admis cererea de înlocuire a administratorului judiciar desemnat în cauză si numirea unui alt reprezentant legal, si anume “Activ Lichidator IPURL” din Bucuresti.

De asemenea, partea “Union Investitii” - S.R.L. din Bucuresti a depus la rândul său un înscris prin care solicită instantei de contencios constitutional să ia act de declaratia Societătii Comerciale “Biat Construction International” - S.R.L., care renuntă “în mod expres si irevocabil la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. C din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996”.

Fată de aceste cereri prealabile, reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, solicită respingerea cererii de renuntare la exceptia de neconstitutionalitate formulată de Societatea Comercială “Biat Construction International” - S.R.L., arătând că, odată legal sesizată, Curtea procedează la examinarea constitutionalitătii, nefiind aplicabile dispozitiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului si nici cele privind recuzarea judecătorilor.

Curtea, deliberând, respinge cererea formulată, arătând că instanta de contencios constitutional nu poate să ia act de această renuntare.

Exceptia de neconstitutionalitate este o exceptie de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discutie abaterea unor reglementări legale de la dispozitiile Legii fundamentale, iar solutia asupra exceptiei este de interes general. Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate nu rămâne la dispozitia părtii care a invocat-o si ea nu este susceptibilă de acoperire nici pe calea renuntării exprese la solutionarea ei de către instantă.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, dat fiind faptul că autorul acesteia tinde la completarea reglementării criticate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 4.424/233/2009, Judecătoria Galati - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. C din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Biat Construction International” - S.R.L. din Popesti-Leordeni, judetul Ilfov, într-o cauză având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că art. 19 alin. (1) lit. C din Legea nr. 7/1996 limitează înscrierea în cartea funciară numai a drepturilor reale limitativ prevăzute în reglementarea legală criticată, astfel încât nu se asigură protectia proprietătii asupra unui bun. Or, în conditiile în care, în acceptiunea Conventiei Europene a Drepturilor Omului, prin notiunea de bun se întelege inclusiv dreptul de creantă, prin excluderea înscrierii în cartea funciară a tuturor celorlalte drepturi care nu sunt drepturi reale se aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, garantat de art. 44 din Constitutie. Autorul exceptiei consideră totodată că, în măsura în care dreptul său de creantă si dreptul de retentie nu ar putea fi făcute opozabile tertilor prin înscriere în carte funciară, în considerarea faptului că nu fac parte dintre drepturile reale enumerate limitativ de prevederile art. 19 alin. (1) lit. C, s-ar crea o profundă discriminare între titularii de drepturi reale, mentionate în textul de lege criticat, si titularii altor drepturi reale, cum este si dreptul de retentie si titularii drepturilor de creantă.

Judecătoria Galati - Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, precizează că Legea nr. 7/1996 nu a prevăzut posibilitatea înscrierii în cartea funciară a unui drept de retentie a unui imobil, dat fiind că “publicitatea acestui drept se realizează prin posesie”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 19 alin. (1) lit. C din Legea nr. 7/1996, republicată, sunt constitutionale. În acest sens, arată că reglementarea criticată nu este de natură a aduce atingere dreptului de proprietate privată, deoarece continutul si limitele acestui drept sunt stabilite prin lege. Mai mult, arată că înscrierea în cartea funciară nu afectează dreptul de proprietate în substanta lui, ci vizează opozabilitatea fată de terti.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (1) lit. C din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 21 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea si completarea Legii nr. 7/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 2 iulie 2010.

Reglementarea criticată are următorul continut:

- Art. 19 alin. (1) lit. C: “Partea a lII-a, referitoare la înscrierile privind dezmembrămintele dreptului de proprietate si sarcini, care va cuprinde:

a) dreptul de superficie, uzufruct, uz, folosintă, abitatie, concesiune, administrare, servitutile în sarcina fondului aservit, ipoteca si privilegiile imobiliare, precum si locatiunea si cesiunea de creantă;

b) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum si actiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte;

c) sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale;

d) orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face cu privire la înscrierile făcute în această parte.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în realitate, critica autorului vizează o omisiune legislativă si tinde la completarea reglementării supuse controlului de constitutionalitate, întrucât solutia legislativă existentă îl nemultumeste din prisma limitării înscrierii în cartea funciară numai la drepturile reale prevăzute în norma criticată. Or, instanta de contencios constitutional nu poate complini omisiunile legislative, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronuntă “numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate, asa cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. C din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Biat Construction International” - S.R.L. din Popesti-Leordeni, judetul Ilfov, în Dosarul nr. 4.424/233/2009 al Judecătoriei Galati - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.