MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 52/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 52         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 20 ianuarie 2011

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

41/2010. - Hotărâre cu privire la propunerea de decizie a Parlamentului European si a Consiliului privind lista documentelor de călătorie care conferă titularului dreptul de trecere a frontierelor externe si pe care se poate aplica o viză, precum si privind un mecanism de creare a acestei liste

 

42/2010. - Hotărâre cu privire la propunerea de regulament al Parlamentului European si al Consiliului privind instituirea unui mecanism de evaluare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.277 din 12 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21-24 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 1.386 din 26 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Decizia nr. 1.517 din 18 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Decizia nr. 1.523 din 18 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si art. 111 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Decizia nr. 1.528 din 25 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3741 din Codul de procedură civilă si ale art. 120 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului

 

Decizia nr. 1.537 din 25 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

7. - Decizie privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detasare, de către domnul Lorant Para a functiei publice de secretar general adjunct al Ministerului Mediului si Pădurilor

 

REPUBLICĂRI

 

Legea nr. 491/2003 privind plantele medicinale si aromatice, precum si produsele stupului

 

Rectificări la:

 - Hotărârea Guvernului nr. 4/2011

 


HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

HOTĂRÂRE

cu privire la propunerea de decizie a Parlamentului European si a Consiliului privind lista documentelor de călătorie care conferă titularului dreptul de trecere a frontierelor externe si pe care se poate aplica o viză, precum si privind un mecanism de creare a acestei liste

 

Având în vedere Raportul Comisiei pentru apărare, ordine publică si sigurantă natională nr. 167 din 16 decembrie 2010, în temeiul dispozitiilor art. 67, art. 148 alin. (2) si (3) din Constitutia României, republicată, si ale Protocolului nr. 2 anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană si a Tratatului de instituire a Comunitătii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Senatul constată că propunerea de decizie a Parlamentului European si a Consiliului privind lista documentelor de călătorie care conferă titularului dreptul de trecere a frontierelor externe si pe care se poate aplica o viză, precum si privind un mecanism de creare a acestei liste respectă principiile subsidiaritătii si proportionalitătii, considerând că obiectivul privind stabilirea unui mecanism care să asigure actualizarea permanentă a listei documentelor de călătorie eliberate de tările terte, crearea unui mecanism centralizat de evaluare tehnică a acestor documente si asigurarea faptului că statele membre îsi exprimă pozitia în ceea ce priveste recunoasterea sau nerecunoasterea documentelor de călătorie nu poate fi atins prin reglementări adoptate numai la nivelul statelor membre si nici nu se depăseste ceea ce este necesar a se reglementa pentru realizarea acestui obiectiv.

Art. 2. - Opinia cuprinsă în prezenta hotărâre se transmite către institutiile europene.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în sedinta din 22 decembrie 2010, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 22 decembrie 2010.

Nr. 41.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

cu privire la propunerea de regulament al Parlamentului European si al Consiliului privind instituirea unui mecanism de evaluare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen

 

Având în vedere Raportul Comisiei pentru apărare, ordine publică si sigurantă natională nr. 168 din 16 decembrie 2010, în temeiul dispozitiilor art. 67, art. 148 alin. (2) si (3) din Constitutia României, republicată, si ale Protocolului nr. 2 anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană si a Tratatului de instituire a Comunitătii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Senatul constată că propunerea de regulament al Parlamentului European si al Consiliului privind instituirea unui mecanism de evaluare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen respectă principiile subsidiaritătii si proportionalitătii, considerând că obiectivul privind instituirea unui cadru juridic al unui mecanism de evaluare care ar trebui să mentină încrederea reciprocă între statele membre în ceea ce priveste capacitatea lor de a aplica, în mod eficace si eficient, măsurile de însotire care permit mentinerea unui spatiu fără frontiere interne nu poate fi atins prin reglementări adoptate numai la nivelul statelor membre si nici nu se depăseste ceea ce este necesar a se reglementa pentru realizarea acestui obiectiv.

Art. 2. - Opinia cuprinsă în prezenta hotărâre se transmite către institutiile europene.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în sedinta din 22 decembrie 2010, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 22 decembrie 2010.

Nr. 42.


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.277

din 12 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21-24 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21-24 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Softwin” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 21.769/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal răspunde partea Răzvan Nicolescu, personal si asistat de avocat cu delegatie la dosar, lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.100D/2010, având ca obiect o exceptie de neconstitutionalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 1.098D/2010, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Softwin” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 26.903/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal, pentru partea Ontica Stefanica răspunde avocat cu delegatie la dosar, lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie conexarea Dosarului nr. 1.100D/2010 la Dosarul nr. 1.098D/2010.

Reprezentantii părtilor prezente si cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.100D/2010 la Dosarul nr. 1.098D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului părtilor prezente, care, în esentă, sustine că o clauză de neconcurentă este încheiată în interesul ambelor părti, si nu numai în cel al angajatorului; se arată că o atare clauză impune plata de către angajator a unei despăgubiri către angajatul căruia îi este limitat dreptul la muncă. De asemenea, se arată că nivelul acestei despăgubiri se stabileste si în functie de pregătirea profesională a acestuia sau a ariei geografice în care clauza îsi produce efectele. Pentru toate aceste motive, se solicită respingerea exceptiei.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 25 ianuarie 2010, pronuntate în dosarele nr. 21.769/3/2009 si nr. 26.903/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21-24 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Softwin” - S.R.L. din Bucuresti în cauze având ca obiect obligarea sa la plata indemnizatiilor lunare rezultate din încheierea unor clauze de neconcurentă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate au fost instituite în favoarea angajatorului ca instrument de protectie a intereselor sale. Clauza de neconcurentă face obiectul unei negocieri, astfel încât pentru încheierea sa trebuie să se întâlnească vointa concordantă a ambelor părti, atât cea a angajatorului, cât si a angajatului. În practică, se sustine că impunerea unei astfel de clauze la angajare nu este de dorit din moment ce angajatorul nu poate determina dacă va avea sau nu nevoie la încetarea relatiilor de muncă de aplicarea sa, necunoscând pe deplin capacitătile intelectuale ale viitorului angajat. De asemenea, semnarea unei atari clauze pe perioada derulării raporturilor de muncă este improbabilă, angajatul fiind reticent a mai încheia orice fel de act aditional la contractul de muncă ce i-ar impune obligatii suplimentare.

Se sustine că, în cazul în care ambele părti au consimtit la încheierea unei astfel de clauze, angajatorul trebuie să păstreze dreptul de a renunta la aplicarea sa si, deci, să o denunte în mod unilateral în orice moment atât timp cât clauza nu îi mai este utilă. O atare pozitie este justificată de faptul că interesul încheierii clauzei apartine în mod exclusiv angajatorului. Mai mult, se apreciază că, în situatia în care angajatorul îsi restrânge activitatea sau îsi schimbă profilul activitătii, apare ca fiind inutilă mentinerea clauzei.

Se arată că dreptul potential al salariatului de a invoca mentinerea clauzei de neconcurentă în conditiile în care angajatorul nu mai are acest interes reprezintă o îmbogătire fără justă cauză. Toate acestea aduc atingere art. 135 din Constitutie privind economia.

Totodată, sunt considerate încălcate prevederile art. 21 din Constitutie, întrucât numai la cererea salariatului, respectiv a inspectoratului teritorial pentru muncă, si nu si a angajatorului, instanta de judecată poate diminua efectele clauzei mentionate.

Nu în ultimul rând, este amintit faptul că, datorită situatiei economice actuale, salariile angajatilor au cunoscut o scădere si de 50% fată de anii anteriori, astfel încât mentinerea în plată a unei despăgubiri foarte mari rezultate dintr-o clauză de neconcurentă este foarte costisitoare pentru fostul angajator.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate formulată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 21-24 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările si completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 21: “(1) La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părtile pot negocia si cuprinde în contract o clauză de neconcurentă prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui tert, o activitate care se află în concurentă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizatii de neconcurentă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurentă.

(2) Clauza de neconcurentă îsi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activitătile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizatiei de neconcurentă lunare, perioada pentru care îsi produce efectele clauza de neconcurentă, tertii în favoarea cărora se interzice prestarea activitătii, precum si aria geografică unde salariatul poate fi în reală competitie cu angajatorul.

(3) Indemnizatia de neconcurentă lunară datorată salariatului nu este de natură salariată, se negociază si este de cel putin 50% din media veniturilor salariate brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariate lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.

(4) Indemnizatia de neconcurentă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil si se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit legii.”;

- Art. 22: “(1) Clauza de neconcurentă îsi poate produce efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă.

(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care încetarea contractului individual de muncă s-a produs de drept, cu exceptia cazurilor prevăzute la art. 56 lit. d), f), g), h) sij), ori a intervenit din initiativa angajatorului pentru motive care nu tin de persoana salariatului.”;

- Art. 23: “(1) Clauza de neconcurentă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o detine.

(2) La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru muncă instanta competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurentă.”;

- Art. 24: “în cazul nerespectării, cu vinovătie, a clauzei de neconcurentă salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizatiei si, după caz, la daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului”.

Se sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 135 privind economia.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate formulată, Curtea constată următoarele:

I. Încheierea clauzei de neconcurentă reprezintă o măsură de protectie luată de către angajator pentru a preveni o eventuală concurentă neloială pe domeniul său de activitate; în concret previne situatia ca fostul său angajat să presteze, în interes propriu sau al unui tert, o activitate care se află în concurentă cu cea prestată la angajatorul său. Desigur, o atare clauză naste în sarcina celor doi cocontractanti drepturi si obligatii, astfel încât obligatia corelativă pe care si-o asumă angajatorul este aceea de a plăti o indemnizatie de neconcurentă lunară pe toată perioada de neconcurentă.

Fără dubiu, o atare clauză are caracter consensual, astfel încât încheierea, modificarea si încetarea sa trebuie să fie determinate de întâlnirea concordantă a vointei angajatorului si angajatului. Însă, aspectele ridicate de autorul exceptiei în legătură cu încetarea clauzei de confidentialitate sunt mai degrabă de interpretare si aplicare a legii, respectiv de modul în care a fost negociată clauza de neconcurentă de către angajator si angajat. Desigur că utilitatea clauzei tine seama de interesele angajatorului si acesta ar trebui să aibă posibilitatea să o activeze sau nu, după cum consideră de cuviintă. În acest sens, angajatorul poate insera în clauza de neconcurentă si un drept al său de optiune, în sensul activării sale sau nu odată cu încetarea raporturilor de muncă. Astfel, activarea clauzei s-ar produce numai dacă fostul angajat, prin competentele si cunostintele acumulate, ar constitui, din punct de vedere al concurentei, o amenintare pentru fostul angajator. În măsura în care clauza de neconcurentă a fost negociată pur si simplu, fără un drept de optiune, aceasta se activează de drept si va înceta fie la data expirării perioadei de aplicare negociate, fie la data intervenirii unui acord între cele două părti cocontractante.

Prin urmare, crearea cadrului legal în privinta clauzei de neconcurentă constituie îndeplinirea din partea statului a unei obligatii pozitive de protectie a concurentei loiale în sensul art. 135 alin. (1) lit. a) din Constitutie.

II. Critica de neconstitutionalitate ce vizează încălcarea art. 16 si art. 21 din Constitutie prin faptul că numai la sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru muncă instanta competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurentă este neîntemeiată.

Curtea, în jurisprudenta sa, si anume prin Decizia nr. 356 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 13 septembrie 2005, a statuat că, “în conditiile în care, de regulă, între părtile contractului de muncă - angajator si salariat - există o discrepantă vădită din punct de vedere al potentialului economic si financiar în favoarea celui dintâi, de natură să îi permită a-si impune punctul de vedere la negocierea clauzelor contractului, statul - si anume statul de drept, democratic si social, asa cum este definită România în termenii art. 1 alin. (3) din Constitutie -, este tinut să intervină legal în sprijinul celui aflat într-o pozitie de inferioritate economică. Obligatia statului, în sensul arătat, decurge nemijlocit din prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutie”.

Având în vedere cele arătate mai sus în jurisprudenta Curtii Constitutionale, Curtea constată că acordarea numai în beneficiul salariatului si a inspectoratului teritorial pentru muncă a dreptului de a sesiza instanta competentă pentru a diminua efectele clauzei de neconcurentă tine de obligatia pozitivă a statului de a proteja partea inferioară din punct de vedere economic al contractului individual de muncă, si anume angajatul. Norma are un caracter de protectie, un beneficiu legal acordat angajatului în considerarea situatiei sale specifice, si, de aceea, aplicarea sa nu poate fi extinsă în niciun caz la angajator. Deci, angajatul si angajatorul aprioric se găsesc pe pozitii diferite, astfel încât tratamentul juridic aplicabil acestora trebuie să fie la rândul său diferit.


Întrucât cele două părti care au încheiat clauza de neconcurentă se află în situatii diferite, rezultă că si tratamentul juridic al acestora pe tărâmul aplicării art. 21 din Constitutie trebuie să fie diferit.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21-24 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Softwin” - S.R.L. din Bucuresti în dosarele nr. 21.769/3/2009 si nr. 26.903/3/2009 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.386

din 26 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de instanta de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 1.677/302/2010 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei si arată că, la dosarul cauzei, Lenuta Daniela Benzimra si Cristophe Albert Roland Benzimra au depus note scrise prin care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.677/302/2010, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti -

Sectia a II-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 771 alin. 6 teza finală din Codul fiscal, exceptie ridicată de instanta de judecată, din oficiu, într-o cauză civilă ce are ca obiect o plângere împotriva încheierii de carte funciară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate instanta arată că respingerea cererii de înscriere a dreptului de proprietate, motivată pe neplata impozitului pe venitul din transferul proprietătii imobiliare, obligatie ce incumbă vânzătorului, reprezintă o ingerintă în dreptul de proprietate al cumpărătorului. Consideră că există o disproportie între interesul general si interesul persoanei afectate (actualul proprietar al imobilului), care, pentru a obtine înscrierea dreptului său de proprietate, se vede nevoit să astepte până ce fostul proprietar achită impozitul sau să îl plătească el în numele acestuia, impunându-i astfel o sarcină excesivă. Arată că dispozitiile de lege criticate contravin si prevederilor art. 53 din Constitutie, întrucât nu îndeplinesc cerintele prevăzute în cuprinsul textului constitutional.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:


Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 106/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 18 octombrie 2007, având următorul cuprins: “Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de mostenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătoresti si a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligatiei de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) si (3) si, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului”.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată si art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia, Curtea constată că, în ceea ce priveste constitutionalitatea dispozitiilor art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003, s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 1.157 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 15 decembrie 2008. Cu acel prilej, Curtea a arătat că dispozitiile de lege criticate dau expresie prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Prin urmare, nu se poate retine nici pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 53 din Legea fundamentală, referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi si libertăti. În realitate, ceea ce se supune atentiei Curtii, în cauza de fată, este o problemă de interpretare si aplicare a legii în situatia particulară relevată de instanta de judecată.

Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea constată că dreptul de proprietate al petentilor îsi are temeiul în Sentinta civilă nr. 938 din 29 ianuarie 2009 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti, pronuntată în Dosarul nr. 8.866/302/2008, iar potrivit art. 771 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, “în cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situatiile prevăzute la alin. (1) si (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) si (3) se calculează si se încasează de către organul fiscal competent. Instantele judecătoresti care pronuntă hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea si documentatia aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii”.

Situatia particulară învederată de petenti, în sensul că prin Sentinta civilă nr. 938 din 29 ianuarie 2009 s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea imobilului la data de 7 iulie 1997, iar acest impozit pe tranzactiile imobiliare nu exista în anul 1997, situatie ce justifică aprecierea ca neconstitutionale a dispozitiilor art. 771 alin. (6) teza finală, nu poate fi primită pentru cel putin trei argumente, după cum urmează:

- afirmatia că în anul 1997 nu exista impozitul pe tranzactii imobiliare nu este corectă. Acest impozit a existat dintotdeauna, însă nu sub forma în care este instituit astăzi prin Codul fiscal;

- instanta a constat intervenită vânzarea-cumpărarea imobilului la data de 7 iulie 1997, pe baza unor înscrisuri sau altor probe, iar nu în baza existentei unui act autentic de vânzare-cumpărare, întrucât, în cazul în care ar fi existat un astfel de act autentic, actiunea în constatare a petentilor nu ar mai fi avut obiect. Or, ocolind prevederea legală potrivit căreia înstrăinarea imobilelor se face numai prin act autentic, petentii s-au expus unor riscuri, inclusiv riscului ca vânzătorii să nu-si achite impozitul datorat, si prin aceasta să paralizeze cererea de intabulare a dreptului lor de proprietate;

- potrivit tezei a doua din alin. (6) al art. 771 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, instanta avea obligatia să comunice organului fiscal competent hotărârea definitivă si irevocabilă, precum si documentatia aferentă, în vederea calculării si încasării impozitului pe transferul proprietătilor imobiliare. În cazul în care s-ar fi făcut o atare comunicare, ar fi existat un dosar de executare pe numele vânzătorilor si, probabil, impozitul datorat s-ar fi plătit.

Prin urmare, situatia particulară la care s-a ajuns nu poate fi imputată textului legal criticat, dat fiind că, prin reglementarea acestui text, legiuitorul are grijă să protejeze dreptul statului de a-si încasa de la contribuabili impozitele si taxele datorate, fără a veni în coliziune cu prevederile art. 44 alin. (1) din Constitutie.

Pe de altă parte, Curtea constată că instanta critică dispozitiile art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fără a avea în vedere că acestea trebuie interpretate si prin prisma tezei întâi si a doua din text, motiv pentru care exceptia de neconstitutionalitate invocată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de instanta de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 1.677/302/2010 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Toma


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.517

din 18 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Toscana Invest 2004” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 38.997/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială si de Societatea Comercială “GT 89 Mix” - S.R.L. din Brasov în Dosarul nr. 741/231/2010 al Judecătoriei Focsani.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 1.390D/2010 si nr. 3.013D/2010, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite conditiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.013D/2010 la Dosarul nr. 1.390D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierea din 29 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 38.997/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Toscana Invest 2004” - S.R.L. din Bucuresti.

Prin încheierea din 13 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 741/231/2010, Judecătoria Focsani a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “GT 89 Mix” - S.R.L. din Brasov.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arată că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 24 din Constitutie, întrucât reglementează înscrisurile ca unic mijloc de probă ce poate fi utilizat în cadrul procedurii somatiei de plată, fapt ce limitează posibilitatea debitorului de a exercita toate mijloacele de apărare în vederea respingerii cererii formulate de către creditor. Astfel, dispozitiile de lege criticate limitează excesiv administrarea unui probatoriu complet, util, în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, fiind o evidentă si serioasă sursă de posibile erori judiciare.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Judecătoria Focsani arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001. Textul criticat a fost modificat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 142/2002 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, si are următorul cuprins: “Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în conditiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum si a explicatiilor si lămuririlor părtilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii, autorul exceptiei invocă prevederile constitutionale ale art. 11 referitor la dreptul international si dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 135 privind economia si art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietătii private.

De asemenea, autorul exceptiei invocă si încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că a fost sesizată în numeroase cazuri cu exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblu, ori a principalelor dispozitii ale acesteia, criticile de neconstitutionalitate fiind similare cu cele din cauza de fată. Astfel, prin Decizia nr. 1.337 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 3 decembrie 2010, Curtea a respins, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate invocată.

Cu acel prilej, Curtea a statuat, în esentă, că Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială si accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, care urmăreste recuperarea într-un timp cât mai scurt a creantelor certe, lichide si exigibile, ce reprezintă obligatii contractuale de plată a unor sume de bani. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă utilizabile la înscrisuri, în prima fază, completate ulterior cu explicatiile si lămuririle date de părti, limitarea fiind deopotrivă valabilă pentru ambele părti, în conditii identice pentru exercitarea dreptului la apărare. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părti urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Modul în care instantele judecătoresti admit sau resping cererile de probatiune reprezintă o problemă de aplicare, iar nu de constitutionalitate a textului de lege. Împotriva hotărârii de respingere a cererii în anulare debitorul poate declara recurs, care se judecă conform normelor dreptului comun, iar împotriva titlului executoriu poate formula contestatie la executare, de asemenea, potrivit normelor Codului de procedură civilă. Totodată, textele de lege criticate contin norme de procedură asupra cărora legiuitorul este suveran a legifera, evident cu respectarea drepturilor si libertătilor fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia pronuntată de Curte prin deciziile mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Toscana Invest 2004” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 38.997/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială si de Societatea Comercială “GT 89 Mix” - S.R.L. din Brasov în Dosarul nr. 741/231/2010 al Judecătoriei Focsani.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.523

din 18 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si art. 111 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si art. 111 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Agroservice” - S.A. din Teleorman în Dosarul nr. 824/339/2009 al Judecătoriei Zimnicea.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 28 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 824/339/2009, Judecătoria Zimnicea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si art. 111 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Agroservice” - S.A. din Teleorman.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât permit creditorului să obtină obligarea debitorului la plata debitului, chiar dacă acesta contestă creanta si fără a-i permite administrarea de probatorii. De asemenea, arată că se creează discriminări fată de persoanele supuse procedurilor necontencioase si nu se asigură părtilor un proces echitabil.

Judecătoria Zimnicea apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 1 alin. (1) si art. 111 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002.

Textele criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1): “Procedura somatiei de plată se desfăsoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de părti prin semnătură ori în alt mod admis de lege si care atestă drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestatii.”;

- Art. 111 a|in. (2): “Prevederile art. 338 din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii, sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (1) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetătenilor si art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra unor exceptii de neconstitutionalitate identice atât din perspectiva obiectului exceptiei, cât si din cea a criticii de neconstitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1.092 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009, Decizia nr. 139 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008, Decizia nr. 219 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia nr. 468 din 2 iunie 2005, si Decizia nr. 470 din 4 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2004, Curtea a constatat că dispozitiile actului normativ criticat nu încalcă principiul egalitătii în drepturi, accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare si nici obligatia exercitării cu bună-credintă a drepturilor si a libertătilor. De asemenea, Curtea a statuat că procedura somatiei de plată, reglementată prin Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, este o procedură specială în materia executării creantelor. Legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată conform atributiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, cu conditia ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispozitii constitutionale.

Atât considerentele, cât si solutiile acestor decizii sunt valabile si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si art. 111 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Agroservice” - S.A. din Teleorman în Dosarul nr. 824/339/2009 al Judecătoriei Zimnicea.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.528

din 25 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3741 din Codul de procedură civilă si ale art. 120 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3741 din Codul de procedură civilă si ale art. 120 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, exceptie ridicată de Măria Vătavu si Gheorghe Vătavu în Dosarul nr. 7.892/314/2009 al Judecătoriei Gura Humorului, exceptie ce face obiectul Dosarului nr. 915 D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 15 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 7.892/314/2009, Judecătoria Gura Humorului a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3741 din Codul de procedură civilă si ale art. 120 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, exceptie ridicată de Măria Vătavu si Gheorghe Vătavu în Dosarul nr. 7.892/314/2009 al Judecătoriei Gura Humorului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată mai întâi că, în cauză, executarea a început în baza titlurilor executorii constând în contract de credit si contract de ipotecă, faptul că nu a avut loc un proces si nu există obligatie la plată în baza unor hotărâri judecătoresti, că titlurile executorii nu au fost învestite de instantă cu formulă executorie si executorul judecătoresc nu a cerut instantei încuviintarea executării. Se apreciază că, desi executarea silită reprezintă o fază a procesului civil, prin înlăturarea interventiei instantei în controlul de legalitate al începerii procedurii executionale, i s-a acordat acesteia un caracter administrativ, încălcându-se astfel principiul separatiei puterilor în stat. Astfel, prin înlăturarea controlului judecătoresc asupra începerii executării silite s-a conferit executorului judecătoresc competenta de a decide cu privire la legalitatea si temeinicia cererii de executare silită, activitate ce constituia atributul instantei de judecată. Executarea silită nu trebuie privită unilateral, numai din perspectiva creditorului si a drepturilor acestuia, ci si din perspectiva debitorului, căruia deopotrivă trebuie să-i fie asigurate garantiile ce caracterizează dreptul la un proces echitabil, prin înlăturarea oricăror posibilităti de abuz si a eventualelor demersuri sicanatorii. Accesul la o instantă de judecată, prin posibilitatea contestării actelor de executare făcute cu încălcarea legii, nu constituie întotdeauna un remediu suficient oferit persoanei împotriva căreia s-a procedat în mod nelegal la începerea executării silite. Este necesară o garantie procesuală a debitorului pentru prevenirea oricărui abuz în exercitarea dreptului de către creditorul urmăritor, iar controlul judecătoresc al începerii executării silite constituia o asemenea garantie, adecvată si eficientă, a dreptului la un proces echitabil al tuturor părtilor implicate în această procedură. Se face în acest sens referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 458/2009, din care, de altfel, sunt expuse o serie de considerente, în chiar motivarea exceptiei invocate.

Judecătoria Gura Humorului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată în cauză este neîntemeiată. Arată că însăsi Constitutia prevede posibilitatea restrângerii prin lege a unor drepturi si libertăti; este în interesul tuturor părtilor, dar si al societătii, ca anumite relatii civile si comerciale să se desfăsoare cu celeritate, cum este cazul creditelor, ca în speta de fată, iar în acest scop s-a prevăzut prin lege ca anumite înscrisuri să aibă valoare de acte autentice cu titlu executoriu. Se apreciază că, prin punerea în executare a acestor titluri, fără a fi învestite cu formulă executorie, nu se încalcă drepturile actualilor contestatori, acestia putând invoca apărări pe exceptii si pe fond în cadrul contestatiei la executare, având astfel asigurat accesul la justitie. Eliminarea prin lege a etapei învestirii titlului executoriu cu formulă executorie apără - în opinia instantei - nu doar interesele creditorului, prin recuperarea mai rapidă a creantei, ci si ale debitorului, deoarece întârzierea executării conduce la cresterea datoriei, întrucât curg dobânzi sau penalităti conform celor convenite de părti prin titlul executoriu.

De asemenea, dacă nu ar fi recunoscute anumite înscrisuri, în spetă contractele de credit, ca titluri executorii, atunci ar însemna ca creditorul să-l actioneze în judecată pe debitor pentru recuperarea creantei, iar litigiul s-ar prelungi si ar îngreuna atât situatia creditorului, care ar întârzia să îsi recupereze creanta si ar avansa cheltuieli suplimentare cu procesul, dar si situatia debitorului, care ar suporta noi costuri, respectiv cheltuielile de judecată din proces.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3741 din Codul de procedură civilă si ale art. 120 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, având următorul cuprins:


- Art. 3741 din Codul de procedură civilă: “înscrisurile cărora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formula executorie.”;

- Art. 120 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006: “Contractele de credit, inclusiv contractele de garantie reală sau personală, încheiate de o institutie de credit constituie titluri executorii.”

În opinia autorului exceptiei, prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) privind separatia puterilor în stat, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fata legii, fără privilegii si fără discriminări, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 124 privind înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, se constată că dispozitiile de lege criticate au mai fost supuse controlului Curtii din perspectiva unor critici similare.

1. Cât priveste dispozitiile art. 3741 din Codul de procedură civilă, Curtea Constitutională a constatat, prin Decizia nr. 1.529 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 9 februarie 2010, că acestea reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, intră în competenta exclusivă a legiuitorului. Reglementarea actuală din Codul de procedură civilă permite părtii să introducă contestatia la executare, ceea ce oferă celor interesati sau vătămati, după ce executarea silită a început, dreptul de a cere anularea titlului învestit cu formulă executorie dat fără îndeplinirea conditiilor legale. Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a executării silite si să realizeze un plus de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.

2. În ceea ce priveste art. 120 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006, Curtea s-a pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 832 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2008.

Cu acel prilej, Curtea a retinut că, potrivit dispozitiilor art. 372 din Codul de procedură civila, executarea silită se realizează în temeiul hotărârilor judecătoresti si al înscrisurilor care îndeplinesc conditiile prevăzute de lege pentru a constitui titluri executorii. Asa fiind, prevederile art. 120 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006 nu aduc nimic nou, ci se limitează să dea expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general, adoptată de legiuitor în limitele competentei sale constitutionale. Curtea a mai constatat că, în materia la care se referă exceptia de neconstitutionalitate, calificarea contractelor încheiate de o institutie de credit, care constată o creantă certă, lichidă si exigibilă ca fiind titluri executorii, a fost determinată de necesitatea valorificării cu celeritate a respectivei creante, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al părtilor. O asemenea concluzie este impusă de împrejurarea că prin încheierea unor asemenea contracte se dă expresie, într-o formă specifică, acordului de vointă al părtilor cu privire la clauzele acolo stipulate, pe care părtile si le însusesc în mod liber si se obligă să le respecte.

În considerentele aceleiasi decizii s-a retinut că, în măsura în care contractul de credit sau contractul de garantie reală ori personală sunt puse în executare silită, potrivit art. 399 alin. 1 si 3 din Codul de procedură civilă, acestea pot face obiectul unei contestatii la executare, asigurându-se astfel accesul la o instantă de judecată. Mai mult, cu această ocazie, dat fiind că executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instantă judecătorească, contestatorul are posibilitatea de a invoca inclusiv apărări de fond, împrejurare care este de natură a-i garanta dreptul la un proces echitabil.

Referitor la pretinsa nesocotire a art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu creează nicio discriminare între părtile raportului juridic, întrucât nu se poate retine o similitudine între situatia juridică a debitorilor si cea a creditorilor, de natură să permită caracterizarea regimului juridic diferentiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu. Astfel, posibilitatea recunoscută creditorilor ca, în anumite conditii, expres si limitativ prevăzute de lege, să poată interveni pentru a-si apăra drepturile si interesele legitime nu constituie o măsură discriminatorie pozitivă în favoarea lor, ci reprezintă exclusiv o garantie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

În ceea ce priveste considerentele Deciziei nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009 prin care Curtea Constitutională a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3731 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006 (care alcătuiesc, de altfel, substanta motivării exceptiei), acestea nu sunt incidente în prezenta cauză, în care sunt criticate norme cu caracter derogatoriu de la dreptul comun în materia începerii executării silite, norme reglementate de legiuitor în temeiul competentei sale constitutionale si care, pentru motivele arătate, nu încalcă Legea fundamentală.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3741 din Codul de procedură civilă si ale art. 120 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, exceptie ridicată de Măria Vătavu si Gheorghe Vătavu în Dosarul nr. 7.892/314/2009 al Judecătoriei Gura Humorului.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.537

din 25 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciarîn materie civilă, exceptie ridicată de Ionel Popa-Strungaru în Dosarul nr. 2.880/237/2009 al Judecătoriei Gura Humorului.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât autorul acesteia urmăreste, în realitate, modificarea prevederilor de lege criticate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.880/237/2009, Judecătoria Gura Humorului a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, exceptie ridicată de Ionel Popa-Strungaru într-o cauză având ca obiect solutionarea cererii de reexaminare în vederea acordării ajutorului public judiciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat limitează probatoriul la înscrisuri, or, în situatia sa, pentru a-si proba cererea trebuie să audieze si un martor prin care să demonstreze “că sotia a plecat de acasă”.

Judecătoria Gura Humorului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că cererea de acordare de ajutor public judiciar are caracter necontencios, analizându-se doar pe baza dovezilor depuse în sustinerea acesteia, fără necesitatea unor dezbateri, avându-se în vedere doar conditiile formale impuse. Mai apreciază că “petentul vizează în fapt o completare a textului de lege, în sensul admisibilitătii probei cu martori, ceea ce presupune modificarea actului normativ”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional, întrucât stabilirea unor conditii privind acordarea ajutorului public nu poate reprezenta o îngrădire a accesului efectiv la justitie. Constată că, de fapt, critica de neconstitutionalitate vizează o omisiune legislativă, or, Curtea

Constitutională nu este legislator pozitiv si nici nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispozitii decât cele existente în cuprinsul acesteia.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, care au următorul cuprins:

- Art. 14 alin. (1): “(1) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris si va cuprinde mentiuni privind obiectul si natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul si starea materială a solicitantului si a familiei sale, atasându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia si ale familiei sale, precum si dovezi cu privire la obligatiile de întretinere sau de plată. Cererea va fi însotită si de o declaratie pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum si cuantumul acestui ajutor.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate îsi raportează critica la dispozitiile art. 21 din Constitutie si la cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat reglementează conditiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de acordare a ajutorului public judiciar si mentiunile pe care aceasta trebuie să le cuprindă. De asemenea, dispozitiile art. 14 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 prevăd că cererea trebuie însotită de înscrisuri doveditoare ale veniturilor solicitantului si ale familiei sale, precum si de dovezi cu privire la obligatiile de întretinere sau de plată. Autorul exceptiei este nemultumit de faptul că norma criticată nu permite si utilizarea probei cu martori în scopul dovedirii unor aspecte de fapt pe care acesta le consideră relevante în ceea ce priveste lămurirea situatiei sale materiale, ci limitează probatoriul doar la înscrisuri.

Prin prisma acestor critici, exceptia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. Curtea constată că autorul acesteia solicită instantei de contencios constitutional completarea unei omisiuni legislative, atributie ce excedează, însă, competentei acesteia. Elaborarea actelor normative, modificarea, completarea sau abrogarea lor tin de competenta exclusivă a autoritătii legiuitoare. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea


Constitutională nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului său, nerespectarea acestor dispozitii constituind o nesocotire a principiului constitutional al separatiei puterilor în stat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, alart. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, exceptie ridicată de Ionel Popa-Strungaru în Dosarul nr. 2.880/237/2009 al Judecătoriei Gura Humorului.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIM-MINISTRU

DECIZIE

privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detasare, de către domnul Lorant Para a functiei publice de secretar general adjunct al Ministerului Mediului si Pădurilor

 

Având în vedere Solicitarea Ministerului Mediului si Pădurilor nr.5/LB din 6 ianuarie 2011, precum si Avizul favorabil al Agentiei Nationale a Functionarilor Publici nr. 869.206 din 6 ianuarie 2011 privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detasare, a functiei publice vacante din categoria înaltilor functionari publici, respectiv secretar general adjunct al Ministerului Mediului si Pădurilor,

în temeiul prevederilor art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b), art. 89 alin. (21) si al art. 92 alin. (1) si (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Lorant Para exercită, cu caracter temporar, prin detasare, functia publică de secretar general adjunct al Ministerului Mediului si Pădurilor.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 20 ianuarie 2011.

Nr. 7.


 

REPUBLICĂRI

 

LEGEA Nr. 491/2003

privind plantele medicinale si aromatice, precum si produsele stupului*)


*) Republicată în temeiul art. IV din Legea nr. 239/2010 privind modificarea si completarea Legii plantelor medicinale si aromatice nr. 491/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 10 decembrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 491/2003 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 26 noiembrie 2003.

 

Art. 1. - (1) Prezenta lege stabileste cadrul general privind productia, procesarea si organizarea pietei plantelor medicinale, aromatice si produselor stupului, relatiile dintre producători, procesatori si comercianti.

(2) în sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

a) productia reprezintă obtinerea prin cultivare sau recoltare din flora spontană a plantelor medicinale si aromatice;

b) prelucrarea reprezintă conditionarea plantelor medicinale si aromatice în: ceaiuri, condimente naturale, precum si în materii prime pentru procesare;

c) procesarea reprezintă transformarea materiilor prime obtinute prin prelucrare în produse care se comercializează: medicamente, cosmetice, suplimente nutritive si dietetice, aditivi alimentari de aromatizare;

d) producătorul este persoana fizică sau juridică ce cultivă plante medicinale si aromatice;

e) culegătorul este persoana fizică sau juridică ce recoltează din flora spontană plante medicinale si aromatice;

f) procesatorul este persoana fizică sau juridică ce prelucrează plantele medicinale si aromatice pentru a obtine produse finite, în vederea comercializării;

g) plantele medicinale si aromatice sunt plantele din catalogul si nomenclatorul national al plantelor medicinale si aromatice din cultura si flora spontană sau din catalogul oficial comunitar ori al unui stat membru al Uniunii Europene;

h) produsele stupului sunt rezultatul activitătii albinelor, reprezentând polenul, propolisul, mierea si lăptisorul de matcă.

(3) Catalogul si nomenclatorul national al plantelor medicinale si aromatice din cultura si flora spontană se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.

Art. 2. - În sensul prezentei legi, autoritatea administratiei publice centrale în domeniul plantelor medicinale, aromatice si produselor stupului este Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, denumit în continuare autoritate competentă.

Art. 3. - (1) Pentru plantele medicinale si aromatice care se comercializează în stare proaspătă si procesată, precum si pentru produsele stupului se stabilesc norme tehnice de producere si comercializare. Normele tehnice de producere si comercializare a plantelor medicinale, aromatice si produselor stupului se elaborează de autoritatea competentă.

(2) Pentru stabilirea normelor tehnice de producere si comercializare a plantelor medicinale, aromatice si produselor stupului se au în vedere prevederile Ghidului de bună practică pentru cultivarea plantelor medicinale si aromatice, ale Ghidului de bună practică pentru recoltarea plantelor medicinale si aromatice din flora spontană si ale Ghidului de bună practică pentru apicultură.

(3) Ghidurile de bună practică prevăzute la alin. (2) se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.

(4) Plantele medicinale si aromatice destinate comercializării în stare proaspătă si procesate pot fi introduse pe piată dacă sunt conforme cu normele tehnice de producere si comercializare.

(5) Introducerea pe piată si supravegherea produselor finite pe bază de plante medicinale, aromatice si produse ale stupului, care se încadrează în definitia prevăzută în titlul XVII - Medicamentul, art. 695 pct. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, se fac în conformitate cu prevederile acesteia.

(6) Produsele finite pe bază de plante medicinale, aromatice si produse ale stupului care se notifică de către operatorii din domeniu si se încadrează ca alimente, suplimente alimentare si produse de uz intern sau extern, exclusiv produsele cosmetice, se introduc pe piată conform normelor stabilite de autoritatea competentă.

(7) Produsele finite pe bază de plante medicinale, aromatice si produse ale stupului care se notifică de operatorii din domeniu ca medicamente si se încadrează ca medicamente se autorizează/avizează pentru introducerea pe piată de către Agentia Natională a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale.

(8) Serviciul Notificări din cadrul Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare - I.B.A. Bucuresti se reorganizează în Serviciul National pentru Plante Medicinale, Aromatice si Produse ale Stupului, denumit în continuare S.N.P.M.A.P.S., în subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, ca institutie de drept public, finantată din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat. S.N.PM.A.PS. asigură notificarea, supravegherea si controlul suplimentelor alimentare si produselor de uz extern obtinute din plante medicinale, aromatice si produse ale stupului, cu exceptia produselor cosmetice.

(9) Supravegherea pe piată a produselor prevăzute la alin. (6) se realizează de organismele cu atributii de control ale S.N.PM.A.PS. si se aplică liniilor de productie si depozitare a materiilor prime si produselor finite.

(10) Supravegherea pe piată a produselor prevăzute la alin. (7) se realizează de către organismele cu atributii de control ale Ministerului Sănătătii si se aplică liniilor de productie si depozitare a materiilor prime si produselor finite.

(11) Atributiile S.N.PM.A.PS. sunt următoarele:

a) notifică, în vederea comercializării, produsele prevăzute la alin. (6) prin intermediul Compartimentului “Notificări” din cadrul S.N.PM.A.PS.;

b) supraveghează si controlează pe piată produsele prevăzute la alin. (6), prin intermediul Compartimentului “Supraveghere si control” din cadrul S.N.PM.A.PS.;

c) gestionează propunerile de utilizare a mentiunilor nutritionale si de sănătate de către operatorii din domeniu pentru produsele prevăzute la alin. (6), prin intermediul Compartimentului “Notificări” din cadrul S.N.PM.A.PS.

Art. 4. - Conformitatea cu normele tehnice de producere si comercializare a plantelor medicinale si aromatice, atât în stare proaspătă, cât si procesate, se stabileste, potrivit legii, de organismele de certificare acreditate în acest scop.

Art. 5. - (1) Se înfiintează Comitetul tehnic al plantelor medicinale si aromatice si al produselor stupului, denumit în continuare Comitetul, format din 11 persoane, din care 2 reprezentanti ai Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale si câte un reprezentant al Ministerului Sănătătii, Ministerului Mediului si Pădurilor, Academiei Române, Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe lonescu-Sisesti”, Academiei de Stiinte Medicale, Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură, Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare - I.B.A. Bucuresti, Patronatului “Planta Romanica” si al organizatiei interprofesionale a plantelor medicinale si aromatice.

(2) Componenta nominală a comitetului se aprobă prin ordin comun al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale, ministrului sănătătii si ministrului mediului si pădurilor.

(3) în prima sa sedintă comitetul îsi aprobă regulamentul de organizare si functionare si îsi alege organele de conducere formate din presedinte, 2 vicepresedinti si un secretar. Presedintele va fi ales dintre cei 2 reprezentanti ai Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale.

(4) Comitetul îsi desfăsoară activitatea pe lângă S.N.P.M.A.P.S., cu care se află în relatii de colaborare si consultare, si îndeplineste următoarele atributii principale:

a) arbitrează, din punct de vedere stiintific, evaluarea mentiunilor nutritionale si de sănătate formulate pentru produsele prevăzute la art. 3 alin. (6);

b) întocmeste Lista natională a plantelor medicinale, aromatice si produselor stupului;

c) actualizează periodic, la intervale de un an calendaristic, Lista natională a plantelor medicinale, aromatice si produselor stupului care sunt folosite ca materii prime vegetale pentru produsele prevăzute la art. 3 alin. (6) de către operatorii din domeniu;

d) arbitrează problemele tehnice si stiintifice apărute în cadrul activitătii de notificare si control ale S.N.P.M.A.P.S.;

e) elaborează liniile directoare ale programelor nationale privind producerea, procesarea, promovarea plantelor medicinale, aromatice si produselor stupului.

Art. 6. - Activitatea de producere si comercializare a produselor prevăzute la art. 3 alin. (6) va fi introdusă în Clasificarea CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997 privind aprobarea Clasificării activitătilor din economia natională - CAEN, actualizată, ca activitate distinctă.

Art. 7. - Autoritatea competentă întocmeste anual lista programelor referitoare la producerea, procesarea si promovarea plantelor medicinale, aromatice si produselor stupului si tine evidenta programelor de interes national.

Art. 8. - Autoritatea competentă împreună cu Comitetul, cu patronatele si cu organizatiile profesionale si interprofesionale din domeniu întocmesc Strategia natională în sectorul plantelor medicinale, aromatice si produselor stupului, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 9. - (1) între producătorii agricoli si/sau culegătorii de plante medicinale si aromatice, pe de o parte, si comercianti si/sau procesatori, pe de altă parte, se încheie contracte.

(2) Contractele prevăzute la alin. (1) se înregistrează, în scop statistic, la autoritatea competentă.

Art. 10. - (1) Producătorii agricoli de plante medicinale si aromatice au obligatia de a declara anual suprafata efectiv cultivată, pe specii, si livrările realizate.

(2) Declaratiile se înregistrează la directiile pentru agricultură si dezvoltare rurală judetene si a municipiului Bucuresti*).

(3) Situatia centralizatoare a acestor înregistrări se transmite Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale.

Art. 11. - Plantele medicinale si aromatice în stare proaspătă si procesate, precum si produsele stupului care provin din tări terte Uniunii Europene pot fi comercializate în România dacă se supun regulilor comunitare si/sau nationale.

Art. 12. - Plantele medicinale si aromatice din flora spontană, cele cultivate si produsele stupului pot fi achizitionate de operatorii economici, în conditiile legii, cu respectarea normelor privitoare la protectia mediului.

Art. 13. - În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului**), cu consultarea Consiliului pe produs, emite ordinele prevăzute la art. 1 alin. (3) si art. 3 alin. (3) si, împreună cu Ministerul Sănătătii si Ministerul Economiei si Comertului***), elaborează ordinele comune****) prevăzute la art. 3 alin. (1)*****) Si art. 6 alin. (2)******)

 

NOTĂ:

Reproducem mai jos prevederile art. II si III din Legea nr. 239/2010, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 491/2003 si care se aplică, în continuare, ca dispozitii proprii ale acesteia:

“Art. II. - Comitetul tehnic al plantelor medicinale si aromatice si al produselor stupului, prevăzut la art. 6 alin. (1 )******) din Legea nr. 491/2003, astfel cum a fost modificată si completată prin prezenta lege, se înfiintează în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. III. - Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale va elabora normele tehnice, de producere, promovare, comercializare a plantelor medicinale, aromatice si produselor stupului, potrivit normelor comunitare în vigoare, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”


*) Potrivit art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 751/2010 privind măsurile de reorganizare a directiilor pentru agricultură si dezvoltare rurală judetene si a municipiului Bucuresti, precum si stabilirea numărului de posturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 5 august 2010, directiile pentru agricultură si dezvoltare rurală judetene si a municipiului Bucuresti se reorganizează ca directii pentru agricultură judetene si a municipiului Bucuresti, servicii publice deconcentrate, aflate în subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, finantate integral de la bugetul de stat.

**) Potrivit ultimei reorganizări la nivelul administratiei publice centrale, respectiv art. 2 si 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 115/2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale, activitătile Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale au fost preluate de către Ministerul Mediului si Pădurilor.

***) Potrivit ultimei reorganizări la nivelul administratiei publice centrale, respectiv art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 115/2009, activitătile fostului Minister al Economiei au fost preluate de către Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri.

****) A se vedea Ordinul comun nr. 243/402/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale si al ministrului sănătătii privind aprobarea normelor tehnice de producere, prelucrare, procesare si comercializare a plantelor medicinale si aromatice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 3 iunie 2005 si Ordinul comun nr. 244/401/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale si al ministrului sănătătii privind prelucrarea, procesarea si comercializarea plantelor medicinale si aromatice utilizate ca atare, partial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 30 mai 2005.

*****) Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din forma republicată a Legii nr. 491/2003, Normele tehnice de producere si comercializarea plantelor medicinale, aromatice si produselor stupului se elaborează de către autoritatea competentă, care potrivit art. 2 din forma republicată a legii este Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale.

******) Art. 6 a devenit art. 5 în forma republicată a Legii nr. 491/2003.


 

RECTIFICĂRI

 

În cuprinsul art. I din Hotărârea Guvernului nr. 4/2011 pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 838/2010 privind aprobarea normelor metodologice de acordare a ajutoarelor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate voluntar în favoarea bunăstării păsărilor, precum si a Hotărârii Guvernului nr. 839/2010 privind aprobarea normelor metodologice de acordare a ajutoarelor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate în favoarea bunăstării si protectiei porcinelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 11 ianuarie 2011, se fac următoarele rectificări (care nu apartin Redactiei “Monitorul Oficial, Partea I”):

- la pct. 12, 13 si 16 (cu referire la art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (2) si art. 10 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 838/2010), în loc de: “... laborator acreditat...” se va citi: “... laborator acreditat/autorizat sanitar veterinar...”.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.