MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 60/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 60         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 25 ianuarie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.469 din 11 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Decizia nr. 1.470 din 11 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.471 din 11 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.481 din 11 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil

 

Decizia nr. 1.546 din 25 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane

 

Decizia nr. 1.547 din 25 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil

 

Decizia nr. 1.551 din 25 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) si art. 3 din Legea nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism

 

Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avoca

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

9. - Decizie privind încetarea, prin acordul părtilor, a raportului de serviciu al domnului Mircea Alexandru, secretar general adjunct al Ministerului Administratiei si Internelor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

76. - Ordin al ministrului finantelor publice privind aprobarea Procedurilor si modalitătilor de încasare a sumelor rezultate din recuperarea creantelor României provenite din activitatea de comert exterior si cooperare economică internatională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, si din drepturile care decurg din acordurile comerciale si de plăti guvernamentale si aranjamente tehnice bancare corespunzătoare, înregistrate în conturile de cliring, barter si cooperare economică internatională, precum si de retinere si gestionare a cheltuielilor legale


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.469

din 11 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Constantin Pântecan si Steluta Pântecan în Dosarul nr. 15.476/301/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate deoarece critica autorilor vizează modul de interpretare si aplicare a textului de lege supus controlului de constitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 15.476/301/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Constantin Pântecan si Steluta Pântecan într-o cauză civilă având ca obiect obligatia de a face.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 este partial neconstitutional, sens în care critică sintagma “care o ocupă efectiv”, apreciind că datorită acestei formulări a reglementării criticate se aduce atingere principiului egalitătii în drepturi, întrucât “împarte justitiabilii - fosti proprietari - după un criteriu aleator”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă si-a exprimat opinia în sensul că textul de lege criticat este în concordantă cu dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) si (2).

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, astfel cum acestea au fost modificate prin articolul unic pct. 3 din Legea nr. 241/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

“În cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, si desfiintate prin hotărâre judecătorească, proprietarul recunoscut de justitie va încheia cu persoanele care au cumpărat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 si care o ocupă efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani.”

Autorii exceptiei sustin că prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, si art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi norme din Legea fundamentală.

Astfel, prin Decizia nr. 90 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 3 martie 2009, si Decizia nr. 266 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 aprilie 2009, Curtea a statuat că, prin art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, legiuitorul a reglementat o serie de măsuri de protectie a chiriasilor, cu caracter temporar, în cazul imobilelor nationalizate si redobândite de fostii proprietari. Potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii, iar potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea principială conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.

Curtea a statuat că legiuitorul este îndreptătit, stabilind continutul si limitele dreptului de proprietate, să tină seama nu numai de interesele proprietarilor, ci si de cele ale chiriasilor cărora trebuie să le asigure dreptul la o locuintă, realizând un echilibru între cele două categorii de persoane.

În ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 16 din Constitutie, prin Decizia nr. 157 din 22 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, Curtea a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situatii care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalitătii în fata legii. Cu acel prilej, Curtea a retinut că statul, chemat să medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoană fizică si chirias, a procedat corect, asigurându-i primului posibilitatea valorificării atributelor dreptului său de proprietate, îngrijindu-se totodată de protectia celui de-al doilea împotriva eventualelor abuzuri, prin instituirea unor exigente rezonabile, fără a căror satisfacere chiriasul nu poate fi obligat să elibereze locuinta.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Constantin Pântecan si Steluta Pântecan în Dosarul nr. 15.476/301/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.470

din 11 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Herăstrău Residence” - S.R.L. din Bucuresti si Societatea Comercială “Asit Real Estate” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 5.851/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune

concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 5.851/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Herăstrău Residence” - S.R.L. din Bucuresti si Societatea Comercială “Asit Real Estate” - S.R.L. din Bucuresti într-o cauză civilă având ca obiect pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că orice persoană are dreptul de a-si alege singură avocatul, desemnarea acestuia realizându-se în considerarea calitătilor personale, a reputatiei si a specializării sale, aspecte apreciate de cel ce contractează astfel de servicii, în acest context, apreciază că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece conferă judecătorului dreptul de a impune părtilor mandatarul care să le reprezinte interesele în cauză.


Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanta consideră că desemnarea unui curator special nu îngrădeste accesul liber la justitie si nici dreptul la apărare, întrucât măsura desemnării curatorului special este supusă căilor de atac, ca orice măsură dispusă printr-o încheiere, odată cu fondul, iar instanta nu intervine în relatia dintre părti si avocatii alesi, acestia urmând să îsi continue mandatul dat de părti si după desemnarea curatorului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă sunt constitutionale.

Astfel, arată că textul de lege criticat reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenta exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, “În procesele în care, în conditiile art. 47, sunt mai multi reclamanti sau pârâti, presedintele instantei, tinând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfăsurarea normală a activitătii de judecată, cu respectarea drepturilor si intereselor legitime ale părtilor, va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar si îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia. Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai multi mandatari, persoane fizice sau persoane juridice, dispozitiile art. 68 si art. 1141 fiind aplicabile în mod corespunzător. Dovada mandatului va fi depusă de către reclamanti, în conditiile prevăzute la alin. 2, iar de către pârâti, odată cu întâmpinarea. Dacă părtile nu-si aleg un mandatar sau nu se înteleg asupra persoanei mandatarului, în cazul reclamantilor vor fi aplicabile dispozitiile alin. 4, iar în cazul pârâtilor, presedintele instantei va numi un curator special.”

Autorii exceptiei sustin că prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si art. 24 care consacră dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că reglementarea criticată reprezintă norme de procedură, iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, stabilirea competentei instantelor si a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind tinut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constitutional.

Astfel, desemnarea unui curator special, în conditiile în care părtile nu îsi aleg un mandatar sau nu se înteleg asupra persoanei mandatarului, nu îngrădeste accesul liber la justitie, deoarece persoanele reprezentate prin curatorul special se pot adresa în continuare instantei, prin cereri scrise, sau pot solicita cuvântul, personal, în situatia în care doresc să suplimenteze concluziile formulate de persoana desemnată curator.

Mai mult, Curtea constată că prevederile art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă cuprind o măsură de natură a asigura dreptul la un proces echitabil, atunci când sunt chemate în judecată mai multe persoane, astfel că desemnarea curatorului special permite îndeplinirea normală a procedurii de citare si de comunicare a actelor de procedură, precum si desfăsurarea sedintei de judecată în conditii normale. Existenta curatorului nu implică însă înlăturarea părtilor din sala de judecată si nici nu înlătură posibilitatea acestora de a se adresa instantei. În conditiile în care curatorul special nu îsi îndeplineste obligatiile în mod corespunzător, poate răspunde potrivit regulilor aplicabile în materia mandatului. De altfel, măsura desemnării curatorului special este supusă căilor de atac, ca orice măsură dispusă prin încheiere, odată cu fondul.

Asa fiind, Curtea constată că reglementarea criticată nu contravine normelor constitutionale ale art. 21 si art. 24.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Herăstrău Residence” - S.R.L. si Societatea Comercială “Asit Real Estate” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 5.851/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.471

din 11 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Cabinet M. Oproiu” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 18.585/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 18.585/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Cabinet M. Oproiu” - S.R.L. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect o contestatie la procesul-verbal de distribuire a pretului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, în formularea actuală, “art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă restrânge exercitiul dreptului fundamental de acces liber la justitie, întrucât momentul eliberării sumei către creditor este actul final al executării silite, dincolo de care sansele debitorului contestator la întoarcerea executării devin iluzorii, mai ales în cazul creditorului persoană fizică, în legătură cu care nu există niciun indiciu privind solvabilitatea acestuia. Anterior acestui moment final al executării silite, art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă a prevăzut posibilitatea contestatiei - care suspendă, de drept, eliberarea sumei - însă a limitat sfera motivelor pe care instanta de judecată le poate cerceta în legătură cu legalitatea actului final al executării silite”. În opinia autorului exceptiei, această contestatie nu reprezintă o procedură judiciară efectivă, în sensul art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, în acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 1.204/2007.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut:

“Cel nemultumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului să consemneze obiectiile sale în procesul-verbal, care poate fi contestat în termen de 3 zile. Contestatia suspendă de drept eliberarea sau, după caz, distribuirea. Judecata ei se face de urgentă si cu precădere, cu citarea în termen scurt a părtilor.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2) privind accesul liber la justitie si art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si celor ale art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, iar prin Decizia nr. 1.204 din 13 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2008, si Decizia nr. 158 din 23 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, Curtea a statuat că art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu contravine normelor constitutionale invocate.

Astfel, prin aceste decizii, Curtea a constatat că prevederile art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor constitutionale care consacră accesul liber la justitie, orice parte interesată sau vătămată printr-un act de executare, altul decât cel prevăzut de textul de lege criticat, având posibilitatea să se adreseze cu contestatie instantei de judecată.

În ceea ce priveste termenul prevăzut de lege, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competentei ce i-a fost conferită prin Constitutie, a conditiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercitiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. Asa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere solutionarea procesului cu celeritate, expresie a principiului constitutional referitor la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

De asemenea, în jurisprudenta sa, Curtea a retinut că reglementările internationale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdictie sau la toate căile de atac prevăzute de legislatiile nationale, art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fata unei instante nationale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdictie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Cabinet M. Oproiu” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 18.585/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.481

din 11 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, exceptie ridicată de Nina Ardelean, Niculae Ardelean, Dragos Mihail Ardelean si Bogdan Gabriel Ardelean în Dosarul nr. 13.571/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă, de Societatea Comercială “Jidvei” -S.R.L.- filiala Alba în Dosarul nr. 1.283/191/2010 al Judecătoriei Blaj, precum si de către Măria Ana Mafteiu în Dosarul nr. 9.302/1/2009 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie problema conexării dosarelor nr. 1.650D/2010, nr. 3.894D/2010 si nr. 3.960D/2010, având în vedere obiectul identic al acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.894D/2010 si nr. 3.960D/2010 la Dosarul nr. 1.650D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 13.571/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă, încheierea din 9 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.283/191/2010 al Judecătoriei Blaj, precum si prin Decizia nr. 4.072 din 29 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 9.302/1/2009 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală, Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, exceptie ridicată de Nina Ardelean, Niculae Ardelean, Dragos MihailArdelean si Bogdan Gabriel Ardelean, de Societatea Comercială “Jidvei” - S.R.L. - filiala Alba, precum si de către Măria Ana Mafteiu, cu ocazia solutionării unor actiuni civile având ca obiect ordonantă presedintială - evacuare si revendicare imobiliară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că textulde lege criticat este neconstitutional întrucât deschide calea recuperării în justitie a imobilelor preluate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, fără respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, si ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, legi speciale în materia retrocedărilor, care au impus efectuarea unei proceduri prealabile, având ca scop oprirea procedurilor de înstrăinare a acestor imobile de către chiriasi. De asemenea, apreciază că reglementarea criticată instituie o situatie discriminatorie între cetătenii care au dobândit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 112/1995, respectiv ale Legii nr. 10/2001, comparativ cu cei care au dobândit un drept de proprietate asupra aceluiasi imobil într-una din modalitătile reglementate de Codul civil.

Instantele de judecată apreciază că prevederile art. 480 din Codul civil sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă prevederile art. 480 din Codul civil, potrivit cărora “Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însă în limitele determinate de lege.”

Autorii exceptiei consideră că textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora, “În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”, art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată si art. 45 privind libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 480 din Codul civil au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si cu o motivare similară.

Astfel, prin Decizia nr. 584/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009 si Decizia nr. 424/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 16 iunie 2010, Curtea a statuat că “prevederile art. 480 din Codul civil dau definitia legală a proprietătii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real, usus, fructus si abusus, cât si un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice si a dispozitiilor imperative ale legii. Astfel, textul de lege criticat este în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege si, de asemenea, se aplică tuturor celor vizati de ipoteza normei legale, fără discriminări, fiind astfel respectat principiul egalitătii cetătenilor în fata legii.”

Totodată, prin Decizia nr. 628/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 23 iunie 2010, Curtea a statuat că textul de lege criticat este în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale ale art. 16, întrucât se aplică tuturor celor vizati de ipoteza normei legale, fără discriminări, fiind astfel respectat principiul egalitătii cetătenilor în fata legii.

Asa fiind, întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie, solutia adoptată în deciziile precedente, precum si considerentele pe care acestea se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Referitor la actiunile întemeiate pe dispozitiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 si solutionate neunitar de instantele judecătoresti, Curtea a retinut că, prin Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009, înalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit că atunci când intervine concursul dintre legea specială si legea generală, acesta se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.

Totodată, în cazul în care sunt sesizate neconcordante între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, si Conventia europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei actiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitătii raporturilor juridice.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, exceptie ridicată de Nina Ardelean, Niculae Ardelean, Dragos Mihail Ardelean si Bogdan Gabriel Ardelean în Dosarul nr. 13.571/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă, de Societatea Comercială “Jidvei” - S.R.L. - filiala Alba în Dosarul nr. 1.283/191/2010 al Judecătoriei Blaj, precum si de către Măria Ana Mafteiu în Dosarul nr. 9.302/1/2009 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.546

din 25 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, exceptie ridicată de Mariana Tofan în Dosarul nr. 2.353/105/2009 al Tribunalului Prahova - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.353/105/2009, Tribunalul Prahova - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, exceptie ridicată de Mariana Tofan.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 25 alin. (2) privind dreptul cetăteanului român de a-si stabili domiciliul oriunde în tară, de a emigra si de a reveni în tară, art. 26 alin. (2) referitoare la dreptul persoanei de a dispune în anumite conditii de ea însăsi si art. 53 alin. (2) referitoare la împrejurările în care poate fi restrâns exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti, deoarece operează cu o terminologie ambiguă, care permite o interpretare restrictivă a acestora. Astfel, legiuitorul a incriminat, în contradictie cu Legea fundamentală, un comportament ce lezează drepturile persoanei de a-si stabili în mod liber resedinta pe baza propriei vointe.

De asemenea, incriminarea actiunilor de cazare sau primire a unor persoane ori atragerea acestora prin abuz de autoritate în scopul unei posibile “exploatări” contravine dreptului constitutional prevăzut de art. 26 alin. (2), deoarece în acceptiunea dreptului fundamental se include si posibilitatea persoanelor de a obtine foloase de ordin material din expunerea sexuală a propriului corp.

În plus, prin incriminarea contestată se aduce atingere si art. 53 alin. (2) din Constitutie, deoarece drepturile prevăzute în art. 25 alin. (2) si art. 26 alin. (2) din Legea fundamentală sunt restrânse până la eliminarea lor.

Tribunalul Prahova - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 12 din Legea nr. 678/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, asa cum au fost modificate prin articol unic pct. 1 din Legea nr. 287/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 79/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 13 octombrie 2005, care au următorul continut:

- Art. 12: “(1) Constituie infractiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenintare, violentă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înselăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-si exprima vointa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obtinerea consimtământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, si se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

(2) Traficul de persoane săvârsit în una dintre următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integritătii corporale sau a sănătătii;

c) de un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 5 ani la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 25 alin. (2) privind dreptul cetăteanului român de a-si stabili domiciliul oriunde în tară, de a emigra si de a reveni în tară, art. 26 alin. (2) referitoare la dreptul persoanei de a dispune în anumite conditii de ea însăsi si art. 53 alin. (2) referitoare la împrejurările în care poate fi restrâns exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 74 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 14 martie 2007, Curtea a statuat că nu poate primi sustinerea autorului exceptiei privind ambiguitatea termenilor, textul criticat definind clar continutul infractiunii de trafic de persoane, fără ca prin dispozitiile pe care le cuprinde să contravină în vreun fel Constitutiei. Astfel, este evident nefondată sustinerea autorului exceptiei că art. 12 din Legea nr. 678/2001 lezează drepturile persoanei de a-si stabili în mod liber resedinta pe baza propriei vointe, deoarece Constitutia României, reglementând libera circulatie, prevede în art. 25 alin. (1) că “Dreptul la liberă circulatie, în tară si în străinătate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitării acestui drept”. Rezultă că dreptul la liberă circulatie vizează libertatea de miscare a cetăteanului, textul constitutional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, si anume libera circulatie pe teritoriul României si libera circulatie în afara teritoriului tării.

Or, modalitătile enumerate de text, respectiv, prin recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire prin amenintare, violentă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înselăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea unei persoane de a se apăra sau de a-si exprima vointa, reprezintă tocmai preocuparea legiuitorului de a evita vicierea acestui drept si nu, în ultimul rând, de a-l proteja.

În ceea ce priveste încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 26 alin. (2) referitoare la dreptul persoanei de a dispune de ea însăsi, Curtea constată că în acceptiunea acestora nu poate fi inclusă posibilitatea obtinerii de foloase de ordin material prin expunerea sexuală a propriului corp în asa fel încât să aducă atingere dreptului si libertătilor altora, ordinii publice sau bunelor moravuri. Prin urmare, exploatarea sexuală a unei persoane, chiar cu acordul acesteia, reprezintă un grav atentat la ordinea publică si nu în ultimul rând la libertatea de vointă si actiune a oricărei persoane în acord cu exigentele morale, lată de ce, pornind de la premisa potrivit căreia unul din gardienii cinstei publice îl reprezintă legea, este evident că, prin incriminarea faptelor contestate, legiuitorul a urmărit tocmai protectia dreptului constitutional invocat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, exceptie ridicată de Mariana Tofan în Dosarul nr. 2.353/105/2009 al Tribunalului Prahova - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.547

din 25 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, exceptie ridicată de Ioan Radu Gâlceava în Dosarul nr. 7.374/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă personal partea loan Gâlceava, lipsă fiind autorul exceptiei si celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul părtii prezente, care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că prin reglementarea criticată se aduce atingere dreptului de proprietate privată, precum si securitătii raporturilor juridice. În acest sens, depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, în acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, concretizată prin Decizia nr. 584/2009.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 7.374/301/2008, Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, exceptie ridicată de loan Radu Gâlceava cu ocazia solutionării unei actiuni civile având ca obiect evacuare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât deschide calea recuperării în justitie a imobilelor preluate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, fără respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, si ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, legi speciale în materia retrocedărilor care au impus efectuarea unei proceduri prealabile având ca scop oprirea procedurilor de înstrăinare a acestor imobile de către chiriasi. Asa fiind, apreciază că art. 480 din Codul civil intră în contradictie cu prevederile Legii nr. 1/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 si, pe cale de consecintă, încalcă flagrant normele referitoare la ocrotirea dreptului de proprietate privată, garantat atât de Legea fundamentală, cât si de directivele europene în vigoare.

Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, dat fiind faptul că autorul acesteia nu a formulat nicio critică concretă prin prisma căreia să se poată analiza constitutionalitatea textului de lege criticat.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă prevederile art. 480 din Codul civil, potrivit cărora: “Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însă în limitele determinate de lege.”

Autorul exceptiei consideră că textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, precum si ale art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 480 din Codul civil au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 584/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, si Decizia nr. 424/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 16 iunie 2010, Curtea a statuat că prevederile de lege criticate nu contravin normelor constitutionale invocate.

Prin aceste decizii Curtea a retinut că “prevederile art. 480 din Codul civil dau definitia legală a proprietătii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real, usus, fructus si abusus, cât si un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice si a dispozitiilor imperative ale legii.

Astfel, textul de lege criticat este în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege si, de asemenea, se aplică tuturor celor vizati de ipoteza normei legale, fără discriminări, fiind astfel respectat principiul egalitătii cetătenilor în fata legii.”

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie, solutia adoptată în deciziile precedente, precum si considerentele pe care aceasta se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Referitor la actiunile întemeiate pe dispozitiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 si solutionate neunitar de instantele judecătoresti, Curtea a retinut că prin Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009, înalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit că atunci când intervine concursul dintre legea specială si legea generală, acesta se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.

Totodată, în cazul în care sunt sesizate neconcordante între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, si Conventia europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei actiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitătii raporturilor juridice.


Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, exceptie ridicată de loan Radu Gâlceava în Dosarul nr. 7.374/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.551

din 25 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) si art. 3 din Legea nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) si art. 3 din Legea nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, exceptie ridicată de Laurentiu Cosereanu în Dosarul nr. 3.998/90/2007 si de Gheorghe Elvis în Dosarul nr. 786/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Sectia penală.

La apelul nominal răspund personal părtile Daniel Iulian Bălan, Ionica lonită si Liviu Mares si se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 4.211D/2010 si nr. 4.212D/2010 au obiect identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Părtile prezente sunt de acord cu conexarea celor două dosare.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozitiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii

Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 4.212D/2010 la Dosarul nr. 4.211D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul părtilor prezente, care lasă la aprecierea Curtii solutionarea exceptiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 4 octombrie 2010, pronuntate în dosarele nr. 3.998/90/2007 si nr. 786/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) si (2) si art. 3 din Legea nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism.

Exceptia a fost ridicată în dosarele de mai sus de Laurentiu Cosereanu si Gheorghe Elvis.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 132 referitoare la Statutul procurorilor, deoarece instituie un organism paralel institutiei constitutionale a Ministerului Public, institutie care trebuie să functioneze unitar si coerent în temeiul principiului legalitătii, al impartialitătii si al controlului ierarhic. Prin crearea unei punti de legătură între procurorul-sef al directiei si procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie se nesocoteste principiul controlului ierarhic care trebuie să se realizeze în mod nemijlocit.

Tribunalul Vâlcea - Sectia penală nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate invocată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 alin. (1) si (2) si art. 3 din Legea nr. 508/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, asa cum au fost modificate prin art. I pct. 1 si 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 131/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 29 decembrie 2006, care au următorul continut:

- Art. 1 alin. (1) si (2): “(1) Prin prezenta lege se înfiintează Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infractiunilor de criminalitate organizată si terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie.

(2) Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie conduce Directia de Investigare a

Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism prin intermediul procurorului-sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism.”;

- Art. 3: “Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism este condusă de un procuror-sef asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie. Procurorul-sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism este ajutat de un procuror-sef adjunct, asimilat adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, precum si de 2 consilieri, asimilati consilierilor procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 132 referitoare la Statutul procurorilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că art. 131 alin. (2) din Legea fundamentală prevede că Ministerul Public îsi exercită atributiile prin procurori constituiti în parchete, “în conditiile legii”. Aceste dispozitii constitutionale au stat si la fundamentarea organizării si functionării Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, prin Legea nr. 508/2004.

Totodată, prevederile de lege criticate, care stabilesc natura juridică a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, ca structură specializată în combaterea criminalitătii organizate si terorismului, în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, care este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie prin intermediul procurorului-sef al acestei directii, nu reprezintă altceva decât o subliniere a caracterului specializat al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, acela de magistratură instituită pentru combaterea anumitor infractiuni, si o reflectare a principiilor constitutionale cuprinse în art. 132 alin. (1) din Constitutie, care dispun că procurorii îsi desfăsoară activitatea potrivit principiului legalitătii, al impartialitătii si al controlului ierarhic.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) si art. 3 din Legea nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, exceptie ridicată de Laurentiu Cosereanu în Dosarul nr. 3.998/90/2007 si de Gheorghe Elvis în Dosarul nr. 786/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.576

din 7 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

 

 Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Roxana Valentina Ispravnic în Dosarul nr. 7.792/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde partea Uniunea Natională a Barourilor din România, prin avocatul Petre Alexandru, cu delegatie depusă la dosar. Lipsesc autorul exceptiei Roxana Valentina Ispravnic si partea Baroul Bucuresti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent-sef referă asupra cauzei si arată că autorul exceptiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea criticii de neconstitutionalitate, iar partea Uniunea Natională a Barourilor din România a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul avocatului părtii prezente, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 3 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 7.792/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat. Exceptia a fost ridicată de Roxana Valentina Ispravnic într-o cauză în contencios administrativ având ca obiect anularea unor decizii ale Uniunii Nationale a Barourilor din România si Baroului Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 41 alin. (1) si art. 53, precum si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece dispun suspendarea din calitatea de avocat pentru neplata taxelor si contributiilor profesionale timp de 3 luni.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, modificată si completată prin Legea nr. 255/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004, dispozitii care au următoarea redactare: “Calitatea de avocat este suspendată: [...]

c) în caz de neplată totală sau partială a taxelor si a contributiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. si către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadenta acestora si până la lichidarea integrală a datoriilor;”.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că acest text de lege încalcă prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (1) potrivit cărora “Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit [...]” si art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege mentionate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate pentru critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 406/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 6 septembrie 2005, si Decizia nr. 242/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 16 martie 2009, Curtea a statuat că instituirea prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat a unor obligatii pentru cei în cauză, precum si a unor măsuri sanctionatorii fată de cei ce încalcă regulile prevăzute este întru totul legitimă.

Astfel, Curtea a constatat că dreptul la muncă prevăzut de art. 41 din Constitutie nu are legătură cu măsura suspendării din functie a unui avocat în cazul neîndeplinirii unor obligatii prevăzute de lege, deoarece art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 prevede, referitor la categoria profesională a cărei activitate o reglementează, că “Profesia de avocat este liberă si independentă, cu organizare si functionare autonome, în conditiile prezentei legi si ale statutului profesiei”.

Totodată, Curtea a retinut că suspendarea din profesie a avocatului pentru neplata totală sau partială a taxelor si a contributiilor profesionale este o sanctiune proportională în raport cu scopul urmărit, si anume executarea obligatiilor profesionale ale avocatului. O atare sanctiune are, practic, ca efect obligarea avocatului suspendat să îsi plătească taxele si contributiile profesionale pentru a-si putea relua activitatea avocatială.

Curtea a constatat, de asemenea, că dispozitiile legale criticate nu încalcă nici dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, pentru argumentele acolo retinute.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziei amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Roxana Valentina Ispravnic în Dosarul nr. 7.792/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 decembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef, Doina Suliman

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIM-MINISTRU

DECIZIE

privind încetarea, prin acordul părtilor, a raportului de serviciu al domnului Mircea Alexandru, secretar general adjunct al Ministerului Administratiei si Internelor

 

Având în vedere cererea domnului Mircea Alexandru, precum si solicitarea Ministerului Administratiei si Internelor, înregistrate sub nr. 14.010 din 17 ianuarie 2011,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) si al art. 97 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Pe data intrării în vigoare a prezentei decizii, raportul de serviciu al domnului Mircea Alexandru, secretar general adjunct al Ministerului Administratiei si Internelor, încetează prin acordul părtilor.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 21 ianuarie 2011.

Nr. 9.


 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind aprobarea Procedurilor si modalitătilor de încasare a sumelor rezultate din recuperarea creantelor României provenite din activitatea de comert exterior si cooperare economică internatională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, si din drepturile care decurg din acordurile comerciale si de plăti guvernamentale si aranjamente tehnice bancare corespunzătoare, înregistrate în conturile de cliring, barter si cooperare economică internatională, precum si de retinere si gestionare a cheltuielilor legale

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 91/2010 privind destinatia sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României,

ministrul finantelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Procedurile si modalitătile de încasare a sumelor rezultate din recuperarea creantelor României provenite din activitatea de comert exterior si cooperare economică internatională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, si din drepturile care decurg din acordurile comerciale si de plăti guvernamentale si aranjamente tehnice bancare corespunzătoare, înregistrate în conturile de cliring, barter si cooperare economică internatională, precum si de retinere si gestionare a cheltuielilor legale, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Directia generală de trezorerie si datorie publică si Directia generală trezorerie si contabilitate publică vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 1.259/2007 privind aprobarea Procedurilor si modalitătilor de retinere si gestionare a sumelor aferente procentului de 3% retinut din sumele încasate din recuperarea creantelor României provenite din activitatea de comert exterior si cooperare economică internatională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, si din sumele rezultate din recuperarea drepturilor care decurg din acordurile comerciale si de plăti guvernamentale si aranjamente tehnice bancare corespunzătoare, înregistrate în conturile de cliring, barter si cooperare economică internatională, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 23 octombrie 2007, cu modificările ulterioare.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 14 ianuarie 2011.

Nr. 76.

 

ANEXĂ

 

PROCEDURILE SI MODALITĂTILE

de încasare a sumelor rezultate din recuperarea creantelor României provenite din activitatea de comert exterior si cooperare economică internatională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, si din drepturile care decurg din acordurile comerciale si de plăti guvernamentale si aranjamente tehnice bancare corespunzătoare, înregistrate în conturile de cliring, barter si cooperare economică internatională, precum si de retinere si gestionare a cheltuielilor legale

 

1. Sumele rezultate din recuperarea creantelor României provenite din activitatea de comert exterior si cooperare economică internatională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, reglementate în baza Legii nr. 29/1994 privind autorizarea Guvernului de a aproba negocierea în vederea recuperării creantelor României provenite din activitatea de comert exterior si cooperare economică internatională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, cu modificările ulterioare, si sumele rezultate din recuperarea drepturilor care decurg din acordurile comerciale si de plăti guvernamentale si aranjamente tehnice bancare corespunzătoare, reglementate conform Ordonantei Guvernului nr. 59/1994 privind reglementarea operatiunilor de import-export care se derulează prin cliring, barter si cooperare economică internatională în baza acordurilor comerciale si de plăti guvernamentale, republicată, se fac venit la bugetul de stat. 2. Disponibilitătile din conturile în dolari SUA si în euro, deschise la Banca Comercială Română - S.A. - Sucursala Izvor, pe numele Ministerului Finantelor Publice, corespunzătoare cotei de 3% din sumele încasate din recuperarea creantelor României provenite din activitatea de comert exterior si cooperare economică internatională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, si din sumele rezultate din recuperarea drepturilor care decurg din acordurile comerciale si de plăti guvernamentale si aranjamente tehnice bancare corespunzătoare, înregistrate în conturile de cliring, barter si cooperare economică internatională, se fac venit la bugetul de stat.

Banca Comercială Română - S.A. va efectua operatiunile de schimb valutar al sumelor din conturile în dolari SUAsi în euro, conform conventiei încheiate de bancă cu Ministerul Finantelor Publice, si va vira contravaloarea în lei a acestor sume la bugetul de stat, capitolul “Venituri din valorificarea unor bunuri”, cod 39.01, subcapitolul “Venituri obtinute în procesul de stingere a creantelor bugetare”, cod 39.01.06.

3. Banca Comercială Română - S.A. va retine din sumele încasate în conturile tranzitorii din recuperarea creantelor României comisioanele cuvenite băncii pentru operatiunile bancare legate de recuperarea creantelor României, conform conventiei încheiate de bancă cu Ministerul Finantelor Publice.

Banca Comercială Română - S.A. va efectua operatiunile de schimb valutar al sumelor rămase în conturile tranzitorii, după retinerea comisioanelor cuvenite băncii, conform conventiei încheiate de bancă cu Ministerul Finantelor Publice, si va vira contravaloarea în lei a acestor sume la bugetul de stat, capitolul “Venituri din valorificarea unor bunuri”, cod 39.01, subcapitolul “Venituri obtinute în procesul de stingere a creantelor bugetare”, cod 39.01.06.

4. Banca Comercială Română - S.A. va prezenta Ministerului Finantelor Publice, la fiecare operatiune efectuată la instructiunile acestuia, documentele aferente virării sumelor prevăzute la pct. 2 si pct. 3.

5. Operatiunile privind vânzarea valutei pentru plata sumelor în lei cuvenite bugetului de stat se înregistrează în contabilitate la cursul de schimb utilizat de Banca Comercială Română - S.A. la data tranzactiei.

6. Disponibilitătile din contul în lei deschis pe numele Ministerului Finantelor Publice la Trezoreria Operativă Centrală, corespunzătoare cotei de 3% din sumele încasate în lei din recuperarea drepturilor înregistrate în conturile de cliring, barter si cooperare economică internatională, precum si disponibilitătile în lei din sume încasate din recuperarea creantelor externe conform Legii nr. 29/1994, cu modificările ulterioare, se vor vira la bugetul de stat, capitolul “Venituri din valorificarea unor bunuri”, cod 39.01, subcapitolul “Venituri obtinute în procesul de stingere a creantelor bugetare”, cod 39.01.06, cu exceptia unei sume care să acopere plata cheltuielilor legale previzionate pentru un an bugetar, prezentate la pct. 7.

7. Ministerul Finantelor Publice va utiliza soldul disponibilitătilor din contul deschis pe numele său la Trezoreria Operativă Centrală, rezultat după viramentul în contul de venituri bugetare prezentat la pct. 2, pentru plata:

a) cheltuielilor cuvenite operatorilor economici exportatori, stabilite pe baza cursului de 0,0015 lei pentru un dolar SUA, ale căror credite nu au fost preluate la datoria publică în baza Legii nr. 7/1992 privind acoperirea financiară a obligatiilor statului rămase neregularizate la 31 decembrie 1990 si preluarea de către stat si băncile comerciale a pierderilor înregistrate în anii 1989 si 1990 de agentii economici cu capital de stat, precum si a creditelor bancare neperformante;

b) comisioanelor Băncii Comerciale Române - S.A., calculate trimestrial la valoarea soldurilor conturilor de cliring, barter si cooperare economică internatională pentru operatiunile bancare efectuate pentru derularea operatiunilor în cadrul conturilor de cliring, barter si cooperare economică internatională.

8. Ministerul Finantelor Publice va instructa Banca Comercială Română - S.A., ori de câte ori este necesar, să vireze în contul în lei deschis pe numele său la Trezoreria Operativă Centrală suma necesară pentru asigurarea disponibilitătilor pentru plătile previzionate pe un an de zile pe destinatiile legale prevăzute la pct. 7, după efectuarea operatiunii de schimb valutar al sumelor încasate de la extern în conturile tranzitorii, conform conventiei încheiate de bancă cu Ministerul Finantelor Publice.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.