MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 65/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 65         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 26 ianuarie 2011

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.300 din 14 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii hr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, ale art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare si ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Decizia nr. 1.357 din 21 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 2, 5, 9,11 si 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia

 

Decizia nr. 1.450 din 4 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si a ordonantei în ansamblul său, precum si a prevederilor art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 1.591 din 9 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. (2) si (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 

Decizia nr. 1.592 din 9 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.605 din 9 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 11 pozitia 215 din anexa la Legea nr. 7/1998 privind declararea ca abrogate a unor acte normative

 

Decizia nr. 1.630 din 16 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de drumuri de interes national, judetean si local


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.300

din 14 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, ale art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.  114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare si ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare si ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Viorel Martin în Dosarul nr. 5.250.1/30/2008 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei. Lipseste partea Casa Judeteană de Pensii Timis, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul autorului exceptiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 încalcă dispozitiile art. 115 alin. (6) din Constitutie. În ceea ce priveste dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2008, Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008, Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 114/2009, precum si ale art. 782 alin. (2) si art. 1651 din Legea nr. 19/2000, arată că acestea sunt neconstitutionale, contravenind dispozitiilor art. 115 alin. (6) si art. 47 alin. (2) din Constitutie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, sustinând că autorul exceptiei critică, în realitate, modul de interpretare si aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 22 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 5.250.1/30/2008, Tribunalul Timis - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare si ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.

Exceptia a fost ridicată de Viorel Martin cu prilejul solutionării unui litigiu de asigurări sociale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că actele normative criticate afectează un drept fundamental, respectiv dreptul la pensie, prin acordarea discretionară a anumitor sporuri. În acelasi timp, arată că aceste acte fac trimitere, în ceea ce priveste acordarea anumitor sporuri cu caracter permanent, la un act normativ abrogat încă din anul 2000, respectiv Legea nr. 46/2002. De asemenea, consideră că punctul la pensie este calculat în mod discretionar si discriminatoriu. În sfârsit, arată că dispozitiile de lege criticate nu sunt accesibile, în sensul arătat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Malone contra Regatului Unit (1984).

Tribunalul Timis - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile următoarelor acte normative: Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 11 aprilie 2005; Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, aprobată prin Legea nr. 154/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 14 mai 2009; Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, aprobată prin Legea nr. 155/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 14 mai 2009; si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009.

De asemenea, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si dispozitiile art. 782 alin. (2) si art. 1651 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispozitii potrivit cărora:

- Art. 782 alin. (2): “Prevederile alin. (1) se aplică numai în situatiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 3, în functie de data nasterii, respectiv stagiile complete de cotizare, în functie de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 1671.”;

- Art. 1651: “(1) Pensionarii sistemului public ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfăsurat activităti în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, precum si cei care au desfăsurat activităti în locuri de muncă încadrate în conditii speciale sau deosebite si ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislatiei în vigoare după această dată beneficiază de o crestere a punctajelor realizate în aceste perioade, după cum urmează:

a) cu 50% pentru perioadele în care au desfăsurat activităti în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în conditii speciale, potrivit legislatiei în vigoare după această dată;

b) cu 25% pentru perioadele în care au desfăsurat activităti în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în conditii deosebite, potrivit legislatiei în vigoare după această dată.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situatia în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat un alt stagiu complet de cotizare decât cel prevăzut de legislatia pensiilor în vigoare la data înscrierii la pensie.”

Autorul exceptiei consideră că textele de lege criticate contravin următoarelor dispozitii constitutionale: art. 15 referitor la universalitatea legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 73 alin. (3) lit. p) referitor la domeniul de reglementare al legii organice si art. 115 alin. (6) referitor la domeniul de reglementare al ordonantelor de urgentă. De asemenea, consideră că se contravine dispozitiilor art. 20 din Constitutie, prin raportare la prevederile art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. De asemenea, sunt invocate si considerentele hotărârilor Curtii Europene a Drepturilor Omului pronuntate în Hotărârea din 26 noiembrie 2002, pronuntată în Cauza Buchen contra Cehiei, si Hotărârea din 2 august 1984, pronuntată în Cauza Malone contra Regatului Unit al Marii Britanii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, exceptie făcând dispozitiile Legii nr. 19/2000, autorul acesteia nu specifică dispozitiile actelor normative invocate pe care le consideră a fi încălcate, ci formulează o critică generală a acestora. Având în vedere însă dispozitiile Legii nr. 19/2000 amintite, precum si contextul spetei în care a fost ridicată exceptia, Curtea apreciază că problemele de neconstitutionalitate vizate privesc, în mod concret, recalcularea pensiilor persoanelor care au desfăsurat munca în grupele I si II de muncă, potrivit legislatiei anterioare.

Referitor la critica privind dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005, care reglementează cadrul general în care se desfăsoară recalcularea pensiilor, Curtea observă că a mai analizat acest act normativ, în ansamblul său, prin raportare la aceleasi texte constitutionale ca si cele invocate în prezenta cauză. În acest sens este Decizia nr. 88 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 15 martie 2007. Având în vedere că în prezenta cauză nu sunt invocate elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, Curtea constată că solutia de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, precum si considerentele deciziei amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

În ceea ce priveste critica adusă dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 si dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008, Curtea observă că acestea introduc, respectiv modifică, în cuprinsul Legii nr. 19/2000, dispozitiile art. 782 si art. 1651, reglementând si aspecte legate de aplicarea acestor prevederi.

Astfel, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2008, având în vedere inechitătile care rezultau din reglementarea existentă până la acea dată în ceea ce priveste persoanele care au desfăsurat activitatea în fostele grupe I sau II de muncă, a introdus art. 781 în Legea nr. 19/2000, prin care s-a prevăzut acordarea unor sporuri la calculul pensiei pentru această categorie de persoane. De asemenea, a fost reglementată acordarea acestor sporuri si persoanelor ale căror pensii fuseseră deja recalculate potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005, fiind prevăzută totodată si esalonarea plătii acestor sporuri, precum si alte aspecte privind aplicarea.

Ulterior, având în vedere interventia unei legislatii paralele, dar cu un continut diferit, care reglementa acelasi domeniu ca si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2008, respectiv a Legii nr. 218//2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2008, a fost emisă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008, al cărei scop a fost interventia rapidă pentru a se evita problemele de aplicare a legii. Acest act normativ a dat un nou continut dispozitiilor art. 782 din Legea nr. 19/2000, în vigoare si în prezent. De asemenea, a modificat art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 si a dat o nouă redactare dispozitiilor art. 1651 din Legea nr. 19/2000, care fusese introdus prin Legea nr. 218/2008, această din urmă modificare urmând a intra însă în vigoare la data de 1 ianuarie 2010, potrivit art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008.

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 - alături de alte reglementări care nu au legătură cu solutionarea cauzei în care a fost ridicată exceptia de neconstitutionalitate, motiv pentru care nu vor fi supuse controlului de constitutionalitate - prorogă, prin art. V, intrarea în vigoare a modificărilor art. 1651 din Legea nr. 19/2000, aduse de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008, la data de 1 ianuarie 2011.

Prin urmare, în prezent art. 1651 din Legea nr. 19/2000 este în vigoare în forma reglementată de Legea nr. 218/2008.

Autorul exceptiei critică aceste acte normative, arătând că acestea au acordat, în mod discretionar si discriminatoriu, sporuri permanente, care afectează dreptul la pensie. Nu arată însă sub ce aspect legea este inechitabilă si nici care sunt categoriile de pensionari între care se creează discriminări.

În atari conditii, Curtea nu poate constata decât că textele de lege criticate nu creează discriminări între persoane aflate în aceeasi situatie. Ipotezele diferite vizează persoane aflate în situatii diferite, fapt ce nu contravine principiului egalitătii în drepturi, care nu are semnificatia uniformitătii, astfel că situatii diferite justifică si chiar impun un tratament juridic diferit.

În acelasi timp, Curtea observă că textele de lege criticate au urmărit chiar îndepărtarea unor inechităti ce rezultau din reglementările anterioare, care nu tineau cont de anumite bonusuri ce fuseseră acordate la stagiul de cotizare si care, potrivit legislatiei în vigoare, nu reprezentau perioade contributive, astfel că s-a reglementat acordarea unor sporuri care să compenseze aceste inechităti.

Asadar, critica de neconstitutionalitate raportată la prevederile art. 16, 44 si 47 din Constitutie este neîntemeiată. De asemenea, întrucât nu a fost afectat vreun drept fundamental, critica raportată la dispozitiile art. 115 alin. (6) din Constitutie este lipsită de temei.

În continuare, Curtea retine că trimiterile din legislatia actuală la reglementările anterioare nu au semnificatia retroactivitătii legii, asa cum pare să rezulte din critica de neconstitutionalitate, ci sunt necesare pentru a se identifica ipotezele din vechea lege care urmează a fi reglementate prin noile prevederi legale în vigoare.

În ceea ce priveste critica referitoare la imprevizibilitatea normei legale, Curtea constată că, în conditiile în care Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 a unificat reglementarea art. 782 din Legea nr. 19/2000, problemele generate de paralelismul legislativ au încetat să mai existe, astfel că nu se mai poate sustine că textele de lege criticate generează efecte care nu pot fi prevăzute sau anticipate.

În sfârsit, Curtea retine că Legea nr. 19/2000 a fost adoptată cu respectarea prevederilor constitutionale referitoare la legile organice, fapt pentru care critica de neconstitutionalitate raportată la dispozitiile art. 73 alin. (3) lit. p) este lipsită de temei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, ale art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare si ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Viorel Martin în Dosarul nr. 5.250.1/30/2008 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 octombrie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.357

din 21 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 2, 5, 9,11 si 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. II pct. 1 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, exceptie ridicată de Seraphina Ivona Fulicea, Ion Mihnea Alexandru Romalo, Gilles Maurice Mărie Bragadir, Irene Jaqueline Mărie Lodin de Lepinay, Serban George Costandaky, Sabine Anne-Marie Dioudonnat, Helene Yvonne Germaine Bragadir Davis si Nicolas Andre Bragadir în Dosarul nr. 43.485/3/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si familie.

La apelul nominal se prezintă avocatul Anca Ghencea, pentru Seraphina Ivona Fulicea, Ion Mihnea Alexandru Romalo, Gilles Maurice Mărie Bragadir, Irene Jaqueline Mărie Lodin de Lepinay, Sabine Anne-Marie Dioudonnat, Helene Yvonne Germaine Bragadir Davis si Nicolas Andre Bragadir, având împuternicire avocatială depusă la dosar. Pentru Serban George Costandaky se prezintă avocata Cristiana I. Stoica, cu împuternicire avocatială depusă la dosar.

Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în dosarele nr. 748D/2010 si nr. 1.053D/2010, având în vedere obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de Societatea Comercială “Flamingo Fun Club” - S.R.L. din Pitesti în Dosarul nr. 44.192/3/2007 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială si de R.A.D.E.F “România Film” în Dosarul nr. 687/64/2009 al Curtii de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Părtile prezente nu se opun conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 748D/2010 si nr. 1.053D/2010 la Dosarul nr. 654D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul apărătorilor părtilor prezente care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate pentru motivele invocate în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. II pct. 2, 11 si 12 din Legea nr .328/2006 si ca neîntemeiată a prevederilor art. II pct. 1, 5 si 9 din aceeasi lege, arătând că aceeasi solutie cu privire la constitutionalitatea textelor de lege criticate în prezenta cauză a fost pronuntată de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 269/2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 43.485/3/2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor “art. II pct.1 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia”.

Exceptia a fost ridicată de Seraphina Ivona Fulicea, Ion Mihnea Alexandru Romalo, Gilles Maurice Mărie Bragadir, Irene Jaqueline Mărie Lodin de Lepinay, Serban George Costandaky, Sabine Anne-Marie Dioudonnat, Helene Yvonne Germaine Bragadir Davis si Nicolas Andre Bragadir.

Prin încheierea din 17 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 44.192/3/2007, înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor “articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr.328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.39/2005 privind cinematografia, cu referire la punctele 1, 2, 5, 9, 11 si 12 ale art. II”, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Flamingo Fun Club” - S.R.L. din Pitesti.

Prin încheierea din 15 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 687/64/2009, Curtea de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor “pct. 8 (art. II punctele 1, 2, 5, 9, 11 si 12) din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia”, exceptie ridicată de R.A.D.E.F. “România Film”.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile din lege criticate sunt neconstitutionale pentru următoarele motive, redate în ordinea invocării lor:

- contravin art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece prin această măsură statul a intervenit în favoarea unei părti, prin transferul bunului în patrimoniul altei persoane juridice, ceea ce face ca demersul lor juridic să fie inutil. De asemenea, se consideră că textul de lege criticat contravine art. 21 alin. (1)-(3) din Constitutie, art. 44 alin. (1) si (2) si art. 136 alin. (5) din Constitutie, precum si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si libertătilor fundamentale, întrucât, desi au câstigat un drept printr-o hotărâre irevocabilă, nu îl pot valorifica, deoarece bunul nu mai există în patrimoniul persoanei obligate să îl restituie;

- dispun trecerea din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a unitătilor administrativ-teritoriale a unor bunuri imobile si mobile, fără ca acestea să fie declarate ca fiind bunuri de uz sau de interes public local, încălcând astfel dispozitiile art. 136 alin. (2) din Constitutie si prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, care “nu prevede nicio modalitate de trecere a unui bun din domeniul privat al statului în domeniul public al unitătii administrativ-teritoriale”, ceea ce prevede, în schimb, Legea nr. 303/2008;

- “nu există si nu poate exista, potrivit Constitutiei si Legii nr. 213/1998, un domeniu public sau privat al autoritătii-administrativ teritoriale”, astfel cum prevede “art. II pct. 9 din Legea nr. 303/2008”, si nici subiectul de drept public determinat de “sectoarele municipiului Bucuresti”, deoarece unitătile administrativ-teritoriale mentionate în art. 136 alin. (2) din Constitutie reprezintă, potrivit art. 21 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, “comuna, orasul si judetul”;

- contravin principiului autonomiei locale, statuat de art. 120 alin. (1) din Constitutie, deoarece “consiliul local al unitătii administrativ-teritoriale beneficiare este obligat să îsi însusească, prin hotărâre, preluarea unui bun, în proprietate publică, doar pe baza vointei primarului si a reprezentantului Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor «România-Film», exprimată prin intermediul unui simplu protocol”;

- contravin art. 136 alin. (4) din Constitutie, potrivit căruia “Bunurile proprietate publică sunt inalienabilef...]”. Astfel, cu toate că prin art. II pct. 1 din legea criticată sălile si grădinile de spectacol cinematografic sunt trecute din domeniul privat al statului în domeniul public al unitătilor administrativ-teritoriale, iar prin pct. 9 al aceluiasi articol se interzice autoritătilor administratiei publice locale trecerea imobilelor preluate în temeiul acestor prevederi legale din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autorităti, totusi, la pct. 11, se dispune că autoritătile administratiei publice locale pot initia procedura de privatizare în favoarea titularului contractului de închiriere a respectivului imobil. Cu privire la bunurile mobile rezultate prin investitiile contractantului, se arată că, “desi pct. 1 al art. II din Legea nr. 303/2008 dispune că bunurile mobile trec în domeniul public, la pct. 2 al aceluiasi articol se arată că aceste bunuri trec, în acelasi timp, si în proprietatea privată a unitătilor administrativ-teritoriale si în administrarea consiliilor locale ale acestora”. Se realizează astfel o nationalizare, un transfer silit de proprietate care operează din patrimoniul Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor “România Film”, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozitiilor art. 44 alin. (1) din Constitutie;

- Legea nr. 303/2008 a fost adoptată cu încălcarea art. 76 alin. (1) din Constitutie, deoarece prevederile art. II din Legea nr. 303/2008 au fost introduse si adoptate în Camera Deputatilor, după ce legea fusese dezbătută si adoptată în Senat ca primă Cameră sesizată, iar la adoptarea legii nu a fost întrunit cvorumul necesar, respectiv votul majoritătii fiecărei Camere, ci votul majoritătii membrilor prezenti, necesar adoptării legilor ordinare.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si familie consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate, întrucât legiuitorul poate să reglementeze transmiterea unor bunuri din domeniul privat al statului în domeniul public si/sau privat al unitătilor administrativ-teritoriale locale. Potrivit art. 136 alin. (1) din Constitutie, proprietatea este publică sau privată, iar în calitate de proprietar, statul are dreptul, prin organele sale competente, să afecteze unei utilităti publice sau locale oricare dintre bunurile pe care le detine în proprietate privată, în spetă sălile si grădinile de spectacol cinematografic. Dreptul de administrare a unor astfel de bunuri conferă titularului doar un drept de posesie si folosintă în scopul pentru care au fost atribuite.

Curtea de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal consideră că prevederile pct. 8 (art. II pct. 11 si 12) din Legea nr. 303/2008 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) si art. 136 alin. (4), iar prevederile pct. 8 (art. II pct. 1) din aceeasi lege sunt neconstitutionale în raport cu art. 1 alin. (5) din Constitutie, în măsura în care se interpretează în sensul că aceste consilii locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti ar avea în privinta administrării domeniului public sau privat al municipiului alte atributii decât cele date prin hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia referitoare la prevederile art. II pct. 1, 5 si 9 din Legea nr. 328/2006, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al art. unic din Legea nr. 303/2008 este neîntemeiată. Invocă în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.217/2008. În ceea ce priveste exceptia referitoare la prevederile art. II pct. 2, 11 si 12 din aceeasi lege, arată că este inadmisibilă, întrucât Curtea Constitutională, prin Decizia nr. 269/2010, a statuat că aceste prevederi de lege sunt neconstitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, sustinerile părtilor prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 si 12 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia.

Analizând prevederile de lege criticate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie, din examinarea succesiunii actelor normative în materie, dispozitiile art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 si 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006. Aceste texte au fost modificate si completate prin art. II pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008, astfel cum dispozitiile art. II pct. 1 din această ordonantă au fost, la rândul lor, modificate si completate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008. Textele legale criticate au următorul continut:

“Art. II. - 1. La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile si grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanta Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările si completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului si în administrarea Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor «România Film», împreună cu terenurile si bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unitătilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăsenesti, municipale si al sectoarelor municipiului Bucuresti, după caz, si în administrarea consiliilor locale respective.

2. Bunurile mobile aflate în inventarul sălilor si grădinilor de spectacol cinematografic trec în proprietatea privată a unitătilor administrativ-teritoriale locale si în administrarea consiliilor locale ale acestora.

[...]

5. Punerea în aplicare a dispozitiilor pct. 1-4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unitătii administrativ-teritoriale beneficiare si reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor «România Film», în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre.

[...]

9. Prin derogare de la dispozitiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, se interzice autoritătilor administratiei publice locale trecerea imobilelor preluate în baza prezentei legi din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autorităti administrativ-teritoriale.

11. În cazul sălilor si grădinilor de spectacol cinematografic care la data preluării fac obiectul unui contract de închiriere ce prevede în mod expres obligativitatea difuzării de film cinematografic, autoritătile administratiei publice locale pot initia procedura de privatizare în favoarea contractantului, în baza dispozitiilor Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, cu modificările si completările ulterioare, dacă difuzarea de film cinematografic s-a făcut constant si au fost respectate toate clauzele contractuale.

12. În termen de maximum 30 de zile de la preluarea sălilor si grădinilor de spectacol cinematografic, în baza prezentei legi, beneficiarii contractelor de închiriere pot să notifice intentia de cumpărare consiliului local al autoritătii administrativ-teritoriale respective, cu respectarea prevederilor în vigoare. [...]”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei puterilor în stat si alin. (5) care consacră suprematia Constitutiei, art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 73 alin. (3) lit. m) conform cărora regimul juridic general al proprietătii si al mostenirii se reglementează prin lege organică, art. 76 alin. (1) potrivit căruia “Legile organice (...) se adoptă cu votul majoritătii membrilor fiecărei Camere”, art. 120 alin. (1) referitor la principiul autonomiei locale si art. 136 - “Proprietatea”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că asupra dispozitiilor legale criticate s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010, si Decizia nr. 1.217 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2008. Cu acele prilejuri, instanta de contencios constitutional a constatat că prevederile art. II pct. 2 (în măsura în care se referă la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în inventarul sălilor si al grădinilor de spectacol cinematografic), pct. 11 si 12 din Legea nr. 328/2006 sunt neconstitutionale. Prin aceeasi decizie a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 5 si 9 din aceeasi lege.

Întrucât prevederile art. II pct. 2, 11 si 12 au fost declarate neconstitutionale (în măsura în care se referă la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în inventarul sălilor si al grădinilor de spectacol cinematografic) prin decizia mentionată si având în vedere dispozitiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea urmează să respingă ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II pct. 2, 11 si 12 din Legea nr. 328/2006.

Referitor la dispozitiile art. II pct. 1, 5 si 9 din Legea nr. 328/2006, Curtea, prin Decizia nr. 1.217 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2008, a retinut că dispozitiile art. II pct. 1 din legea criticată corespund exigentelor impuse de art. 44 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie. Dispozitiile art. II pct. 5 din lege reglementează modalitatea practică prin care unitatea administrativ-teritorială preia în proprietate publică si spre administrare bunurile mobile si imobile prevăzute la pct. 1-4 din actul normativ criticat, fără ca prin aceasta să se poată sustine încălcarea principiului autonomiei locale, prevăzut de art. 120 alin. (1) din Constitutie. În sfârsit, dispozitiile art. II pct. 9, de asemenea criticate, interzic autoritătilor administratiei publice locale trecerea respectivelor bunuri imobile din domeniul public în domeniul lor privat. Or, aceasta este o măsură menită să asigure respectarea principiului inalienabilitătii proprietătii publice.

Avându-se în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, argumentarea si solutia retinute în decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză. Astfel, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II pct. 1, 5 si 9 din Legea nr. 328/2006 urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.


Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II pct. 2, 11 si 12 din Legea nr. 328/2006, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Flamingo Fun Club” - S.R.L. din Pitesti în Dosarul nr. 44.192/3/2007 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială si de R.A.D.E.F “România Film” în Dosarul nr. 687/64/2009 al Curtii de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II pct. 1, 5 si 9 din Legea nr. 328/2006, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, exceptie ridicată de Seraphina Ivona Fulicea, Ion Mihnea Alexandru Romalo, Gilles Maurice Mărie Bragadir, Irene Jaqueline Mărie Lodin de Lepinay, Serban George Costandaky, Sabine Anne-Marie Dioudonnat, Helene Yvonne Germaine Bragadir Davis si Nicolas Andre Bragadir în Dosarul nr. 43.485/3/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si familie, de Societatea Comercială “Flamingo Fun Club” - S.R.L. din Pitesti în Dosarul nr. 44.192/3/2007 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială si de R.A.D.E.F. “România Film” în Dosarul nr. 687/64/2009 al Curtii de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.450

din 4 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si a ordonantei în ansamblul său, precum si a prevederilor art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si a ordonantei în ansamblul său, precum si a prevederilor art. 95 alin. (1) din

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Ion Mircioagă în Dosarul nr. 238/272/2009 al Tribunalului Hunedoara - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 238/272/2009, Tribunalul Hunedoara - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si a ordonantei în ansamblul său, “respectiv prevederilor art. 867 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002”. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de petentul Ion Mircioagă într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului împotriva Sentintei civile nr. 387 din 27 aprilie 2009 a Judecătoriei Orăstie prin care i s-a respins plângerea civilă privind anularea unui proces-verbal de contraventie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei precizează că prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (8) privind unele drepturi ale celui retinut sau arestat, ale art. 73 alin. (3) lit. k) privind reglementarea contenciosului administrativ prin lege organică si ale art. 115 alin. (1) privind legea specială de abilitare a Guvernului, precum si celor ale art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. În acest sens, arată că textele de lege criticate instituie vinovătia contraventională, prin folosirea notiunii de “contravenient” si prin faptul că sarcina probei în procedura judiciară contraventională de drept comun apartine petentului si încalcă astfel prezumtia de nevinovătie. Dispozitiile criticate instituie prezumtia legală absolută privind legalitatea procesului-verbai de constatare si sanctionare a contraventiei, stabilind în sarcina contravenientului răsturnarea acestei prezumtii pentru a-si dovedi nevinovătia, si nicidecum în sarcina celui care a stabilit vinovătia.

Totodată, sustine că sunt încălcate si prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) si ale art. 115 alin. (1) din Constitutie, deoarece materia contraventională apartine domeniului contenciosului administrativ, reglementat exclusiv prin lege organică, având în vedere “raporturile stabilite între cetătean si autoritătile publice prin acte administrative, iar nu raporturi constatate unilateral, ca un liber arbitru, de un organ constatator, de al cărui subiectivism depinde măsura prezumtivei încălcări a conduitei prescrise printr-un act normativ”.

Tribunalul Hunedoara - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale, si anume deciziile nr. 659/2009, nr. 608/2009,  nr. 1.333/2009, nr. 1.324/2009 si nr. 559/2008.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ordonanta în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările si completările ulterioare. Textele criticate punctual fac parte din cap. II al ordonantei, intitulat “Constatarea contraventiei”, cap. III, intitulat “Aplicarea sanctiunilor contraventionale”, si cap. IV, intitulat “Căile de atac”, iar în cuprinsul acestora sunt reglementate aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbai de contraventie, conditiile de întocmire a acestuia si sanctiunea aplicabilă în cazul lipsei unor mentiuni, precum si solutionarea căilor de atac.

Totodată, potrivit încheierii de sesizare, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si prevederile “art. 867 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002”. Din examinarea continutului notelor scrise prin care s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate rezultă că, în realitate, obiect al exceptiei îl constituie prevederile art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, iar indicarea “art. 867 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice” în dispozitivul încheierii de sesizare ca obiect al exceptiei se datorează unei greseli materiale.

Prevederile art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 au următorul continut: “Încălcarea dispozitiilor prezentei ordonante de urgentă, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni, constituie contraventie si se sanctionează cu avertisment ori cu amendă ca sanctiune principală si, după caz, cu una dintre sanctiunile contraventionale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2).”

Autorul exceptiei consideră că dispozitiile de lege mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (8) privind unele drepturi ale celui retinut sau arestat, ale art. 73 alin. (3) lit. k) privind reglementarea contenciosului administrativ prin lege organică si ale art. 115 alin. (1) privind legea specială de abilitare a Guvernului, precum si ale art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care garantează prezumtia de nevinovătie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a pronuntat în numeroase cazuri asupra constitutionalitătii prevederilor criticate, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 608 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 16 iunie 2009, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si a ordonantei în ansamblul său, precum si a prevederilor art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de acelasi autor ca si cel din prezentul dosar, Ion Mircioagă.

Cu acel prilej Curtea a reiterat jurisprudenta sa constantă în materia Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, potrivit căreia utilizarea de către legiuitor a notiunii de “contravenient” nu are semnificatia înfrângerii prezumtiei de nevinovătie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constitutie. De asemenea, Curtea a statuat că din procedura de solutionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire si sanctionare a contraventiei nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare.

Referitor la obligatia contravenientului de a-si dovedi nevinovătia în legătură cu fapta retinută în sarcina sa de către organul constatator, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, retinând cu acel prilej că procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucură de prezumtia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumtia de care se bucură. În acest caz, instanta de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îsi demonstreze propria nevinovătie, revenind instantei de judecată obligatia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii si aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozitiile Codului de procedură civilă, instantele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contraventia intră sub incidenta art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate sustine răsturnarea sarcinii probei.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate privesc, în esentă, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, Curtea constată că autorul acesteia nu a formulat critici de neconstitutionalitate distincte fată de cele referitoare la prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001. Or, instanta de contencios constitutional nu se poate substitui autorului exceptiei sub aspectul motivării acesteia, astfel că, având în vedere si prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate”, urmează să respingă ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Ion Mircioagă în Dosarul nr. 238/272/2009 al Tribunalului Hunedoara - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si a ordonantei în ansamblul său, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.591

din 9 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. (2) si (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. (2) si (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie invocată de Valentin Bisog în Dosarul nr. 959/245/2010 al Judecătoriei lasi - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 10 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 959/245/2010, Judecătoria lasi - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. (2) si (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie invocată de Valentin Bisog.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textele criticate sunt neconstitutionale, deoarece sanctiunea ce i-a fost aplicată a fost executată înainte ca autorul exceptiei să se poată adresa unei instante de judecată, ceea ce face ca această cale de atac să fie golită de continut.

Judecătoria lasi - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Faptul că plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină nu produce efect suspensiv de executare, cu exceptia prevăzută de lege, nu afectează principiul prezumtiei de nevinovătie, aplicarea sanctiunii disciplinare neimplicând pronuntarea instantei asupra fondului procesului, adică asupra vinovătiei inculpatului.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, cuprinse în art. 74 alin. (2) si (7), potrivit cărora: “(2) Persoana condamnată este ascultată la locul de detinere, în mod obligatoriu, la judecarea plângerii. [...]

(7) Plângerea formulată conform alin. (1) si contestatia introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sanctiunilor disciplinare, cu exceptia celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f).”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate se invocă dispozitiile constitutionale ale art. 23 alin. (11) privind prezumtia de nevinovătie si ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că a mai examinat constitutionalitatea dispozitiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006, în raport cu critici similare, vizând faptul că sanctiunile aplicate de comisia de disciplină din cadrul locului de detinere sunt puse în executare înainte de a rămâne definitive. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 1.114 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 26 noiembrie 2008, prin care Curtea, constatând că art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 se referă la măsurile disciplinare si la plângerea împotriva acestora, care, spre deosebire de căile procesuale de atac în materie penală caracterizate prin efectul suspensiv, au cu totul alt regim, a respins, pentru motivele acolo retinute, exceptia de neconstitutionalitate invocată.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, autorul exceptiei nu motivează în niciun fel pretinsa neconstitutionalitate a acestora. Prin urmare, nu sunt îndeplinite cerintele imperative ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate”. Asadar, exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă si urmează să fie respinsă ca atare.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie invocată de Valentin Bisog în Dosarul nr. 959/245/2010 al Judecătoriei lasi - Sectia penală.

2. Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie invocată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 decembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.592

din 9 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Florica Georgescu în Dosarul nr. 1.532/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti - Sectia penală.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, asistat de avocat Ion Costin, din cadrul Baroului Bucuresti, cu împuternicire avocatială la dosar.

Având cuvântul, autorul exceptiei, prin avocat, solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, expunând, pe larg, considerentele care fundamentează temeinicia acesteia. Depune concluzii scrise la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei. Invocă si jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 28 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.532/4/2010, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Florica Georgescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că prevederile legale criticate restrictionează accesul la justitie, “astfel că sunt înlăturate cazurile privind solutiile de neîncepere a urmăririi penale, în care instantele au respins plângerea în baza art. 2781 din Codul de procedură penală si ulterior s-au descoperit fapte sau împrejurări noi.” Se creează o situatie discriminatorie în sensul că unii justitiabili pot avea posibilitatea de a formula cerere de revizuire, altii fiind exclusi de ia beneficiul acestei căi de atac.

Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că nu este îngrădit accesul liber la justitie si nici nu se creează o situatie discriminatorie justitiabililor, întrucât calea de atac a revizuirii are scopul de a anula o hotărâre definitivă care contine erori de fapt; în consecintă, descoperirea faptelor sau împrejurărilor noi trebuie să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. De altfel, hotărârile judecătoresti prin care se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: “Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.”

Art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală prevede că “Revizuirea poate îi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instantă la solutionarea cauzei;”.

În sustinerea exceptiei se invocă dispozitiile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi si ale art. 21 privind accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, se constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la aceleasi prevederi. Astfel, prin Decizia nr. 576 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007 si Decizia nr. 1.461 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 25 noiembrie 2009, Curtea a respins ca neîntemeiate exceptiile de neconstitutionalitate invocate.

Cu acele prilejuri, Curtea a retinut că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicată, potrivit cărora “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Aceste dispozitii constitutionale conferă legiuitorului competenta exclusivă de a stabili procedura de judecată si îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situatii deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum si modalităti de exercitare a drepturilor procesuale, asa cum este si cazul reglementării privind hotărârile judecătoresti supuse revizuirii. Nu se aduce astfel atingere liberului acces la justitie, întrucât, asa cum a statuat în mod constant Curtea în jurisprudenta sa, liberul acces la justitie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instantele judecătoresti în cazul în care consideră că drepturile, libertătile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei conditionări, competenta de a stabili regulile de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti revenindu-i, asa cum s-a arătat, legiuitorului. Prevederile legale criticate, reglementând o cale de atac extraordinară împotriva hotărârilor judecătoresti, nu îngrădesc, ci permit liberul acces la justitie, în concordantă si cu dispozitiile art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.

În considerentele deciziilor pronuntate, referindu-se la critici similare celor formulate în prezenta cauză, care pun în discutie solutiile prin care instantele resping plângerile în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală, Curtea s-a referit si la solutia pronuntată de înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite în sedinta din 19 martie 2007, când prin Decizia nr. XVII s-a admis recursul în interesul legii si s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoresti definitive pronuntate în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) si b) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Florica Georgescu în Dosarul nr. 1.532/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 decembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.605

din 9 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. II pozitia 215 din anexa la Legea nr. 7/1998 privind declararea ca abrogate a unor acte normative

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic, anexa la lege, pct. II pozitia 215 din Legea nr. 7/1998 privind declararea ca abrogate a unor acte normative, exceptie ridicată de Viorica Bănărescu în Dosarul nr. 1.159/97/2010 al Tribunalului Hunedoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât exceptia tinde la cenzurarea politicii sociale a legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 31 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.159/97/2010, Tribunalul Hunedoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic, anexa la lege, pct. II pozitia 215 din Legea nr. 7/1998 privind declararea ca abrogate a unor acte normative, exceptie ridicată de Viorica Bănărescu într-o cauză având ca obiect solutionarea cererii autorului exceptiei de acordare a ajutorului la care erau îndreptătite mamele cu mai multi copii, în temeiul Decretului nr. 410/1985.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că este neconstitutională abrogarea acestui drept care se acorda mamelor cu mai multi copii, având în vedere obligatiile specifice ale mamelor cu privire la cresterea si educarea copiilor. Aceste obligatii suplimentare constituie pentru mamă un efort suplimentar atât din punct de vedere psihic, cât si fizic. Se sustine că, indiferent de veniturile pe care acestea le realizează, ajutorul mentionat constituie o recompensă pentru mame, iar temeiul constitutional al acordării acestora se regăseste în art. 47 al Constitutiei.

Tribunalul Hunedoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate formulată este neîntemeiată, întrucât eliminarea ajutorului prevăzut de art. 18-21 din Decretul nr. 410/1985 nu echivalează cu încălcarea de plano a textului art. 47 din Constitutie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, arătând că ajutorul în cauză nu este preconstituit din perioada activă a vietii individului, ceea ce înseamnă că nu se poate angaja obligatia corelativă a statului de plăti o indemnizatie care să fie guvernată de principiul contributivitătii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile articolului unic, anexa la lege, pct. II pozitia 215 din Legea nr. 7/1998 privind declararea ca abrogate a unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 13 ianuarie 1998. Totusi, Curtea observă că, din punct de vedere al tehnicii legislative, textul criticat se identifică cu pct. II pozitia 215 din anexa: Actele normative care sunt si rămân abrogate la Legea nr. 7/1998, care are următorul cuprins:

“ANEXĂ: Acte normative care sunt si rămân abrogate [...]

II. Decrete si hotărâri ale Consiliului de Stat [...]

- Decretul nr. 410/1985 privind alocatia de stat si indemnizatia pentru copii, ajutoarele ce se acordă mamelor cu mai multi copii si sotiilor de militari în termen, precum si indemnizatia de nastere, publicat in Buletinul Oficial nr. 76 din 26 decembrie 1985, cu modificările ulterioare”.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 47 privind nivelul de trai.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei critică numai în mod formal dispozitia de abrogare a Decretului nr. 410/1985, intentia sa reală fiind aceea de a se reintroduce ajutorul acordat mamelor cu mai multi copii. În acest sens, Curtea retine următoarele:

- art. 18-21 din Decretul nr. 410/1985 prevedeau acordarea unui ajutor mamelor cu mai multi copii;

- prevederile mai sus mentionate au fost abrogate în mod expres prin dispozitiile art. 32 alin. (2) din Legea nr. 67/1995 privind ajutorul social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 29 iunie 1995. Totodată, prin această lege au fost reasezate ajutoarele cu caracter social care se acordau în functie de anumite criterii, cel mai important fiind nivelul venitului pe familie;

- Legea nr. 7/1998 nu face altceva decât să declare că Decretul nr. 485/1985 rămâne abrogat, întrucât toate prevederile acestuia au fost anterior abrogate prin mai multe acte normative succesive;

- ulterior, Legea nr. 67/1995 a fost abrogată prin art. 35 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 20 iulie 2001, care a introdus conceptul de venit minim garantat în functie de care se acordă diversele ajutoare cu caracter social.

Astfel, Curtea constată că politica legiuitorului în domeniul social nu poate fi cenzurată de instanta constitutională sub aspectul reînvierii unor vechi forme de ajutor social ce nu au relevantă constitutională. Acest lucru ar transforma Curtea Constitutională într-un legiuitor pozitiv, iar prin decizia sa ar completa ajutoarele sociale deja existente.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. II pozitia 215 din anexa la Legea nr. 7/1998 privind declararea ca abrogate a unor acte normative, exceptie ridicată de Viorica Bănărescu în Dosarul nr. 1.159/97/2010 al Tribunalului Hunedoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 decembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Kâroly


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.630

din 16 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de drumuri de interes national, judetean si local

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de drumuri de interes national, judetean si local, exceptie ridicată de Marian Belu în Dosarul nr. 9.272/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti, precum si de către Valeria Bozdoc în Dosarul nr. 30.943/299/2009 al aceleiasi instante.

La apelul nominal se prezintă, personal, Valeria Bozdoc, autor al exceptiei de neconstitutionalitate în Dosarul nr. 840D/2010, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzelor si arată că, la Dosarul nr. 834D/2010, Marian Belu, autor al exceptiei de neconstitutionalitate, a depus note scrise prin care solicită admiterea acesteia, deoarece prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor art. 21, 44 si 53 din Constitutie.

Curtea, din oficiu, pune în discutie problema conexării Dosarelor nr. 834D/2010 si nr. 840D/2010, având în vedere obiectul identic al acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 840D/2010 la Dosarul nr. 834D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul părtii prezente, care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 9.272/299/2010, si încheierea din 19 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 30.943/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de drumuri de interes national, judetean si local, exceptie ridicată de Marian Belu si

Valeria Bozdoc cu prilejul solutionării unor plângeri împotriva încheierii de carte funciară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21, 44 si 53, deoarece permit transferul dreptului de proprietate si intabularea acestuia pe numele unui alt titular, desi pe rolul instantelor există actiuni formulate de către proprietari cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru expropriere.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că modalitatea de transfer al dreptului de proprietate, prevăzută de Legea nr. 198/2004, respectă exigentele art. 44 alin. (3) din Constitutie, întrucât despăgubirea este prealabilă. Faptul că art. 9 din acest act normativ prevede expres posibilitatea proprietarilor expropriati de a contesta cuantumul despăgubirilor în instantă, urmând ca justitia să stabilească dacă acestea sunt echitabile, asigură respectarea art. 44 alin. (6) si art. 21 din Legea fundamentală. În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor constitutionale ale art. 53, instanta consideră că acestea nu sunt aplicabile în spetă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de drumuri de interes national, judetean si local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, care prevăd că, “(1) Expropriatul nemultumit de cuantumul despăgubirii consemnate în conditiile art. 5 alin. (4)-(8) si ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instantei judecătoresti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sanctiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului.”


În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată si art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale invocate în prezenta cauză, având motivări similare.

Astfel, prin Decizia nr. 1.205 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 23 noiembrie 2010, Curtea a retinut, în esentă, făcând referire la jurisprudenta sa anterioară, si anume Decizia nr. 910 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, că Legea nr. 198/2004, în ansamblul său, contine dispozitii care asigură cadrul legal privind procedura de expropriere si stabilire a despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate si a dreptului de a contesta, pe cale judiciară, cuantumul despăgubirilor, în acord cu dispozitiile constitutionale si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern si să respecte un raport de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul vizat.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de drumuri de interes national, judetean si local, exceptie ridicată de Marian Belu în Dosarul nr. 9.272/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti, precum si de către Valeria Bozdoc în Dosarul nr. 30.943/299/2009 al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 decembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.