MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 66/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 66         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE        Miercuri, 26 ianuarie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.569 din 7 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a) si b), art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 alin.(2), art. 11, art. 13, art. 17, art. 18, art. 24 si art. 32 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii

 

Decizia nr. 1.588 din 9 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal, art. 262 pct. 1 lit. a) si art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.603 din 9 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

85. - Ordin al ministrului finantelor publice pentru împuternicirea personalului directiilor generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti în vederea constatării contraventiilor si aplicării amenzilor, conform art. 78 din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale si art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, precum si pentru stabilirea unor măsuri financiare

 

95. - Ordin al directorului general al Oficiului Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat pentru aprobarea Catalogului national cu pachete, produse si profile de protectie INFOSEC

 

122. - Decizie a presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei privind aprobarea machetelor pentru declaratia de consum total anual de energie si pentru chestionarul de analiză energetică a consumatorului de energie

 

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

28. - Ordin pentru modificarea si completarea Ordinului presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 974/2010 privind utilizarea mijloacelor electronice de transmitere la distantă în procesul decontării serviciilor prestate de furnizorii de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale aflati în relatie contractuală cu casele de asigurări de sănătate

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.569

din 7 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a) si b), art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 alin. (2), art. 11, art. 13, art. 17, art. 18, art. 24 si art. 32 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.


 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b), art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7, art. 8 lit. a) sib), art. 10 alin. (2), art. 11, art. 13 alin. (1) si (3), art. 17, art. 18 si art. 32 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Alexandru Farcas în Dosarul nr. 5.359/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.312D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, domnul avocat Florin Doran, membru al Baroului Bucuresti, având împuternicire avocatială depusă la dosar, iar pentru partea Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, domnul Mihai lonescu, în calitate de consilier juridic, cu delegatie de reprezentare la dosar.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.315D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 8, art. 11, art. 13 si art. 24 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, ridicată de Marin Sterian în Dosarul nr. 7.818/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, precum si în Dosarul nr. 1.317D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 7, art. 8, art. 11, art. 13 si art. 24 din aceeasi ordonantă de urgentă, ridicată de Virgiliu Popescu în Dosarul nr. 5.823/2/2009 al aceleiasi instante.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, domnul Mihai lonescu, în calitate de consilier juridic. Se constată lipsa autorilor exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea partială de obiect al cauzelor mentionate, pune în discutie problema conexării lor.

Reprezentantii părtilor prezente si Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.315D/2010 si nr. 1.317D/2010 la Dosarul nr. 1.312D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantilor părtilor.

Apărătorul ales al autorului exceptiei de neconstitutionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 1.312D/2010 solicită admiterea acesteia, precizând, în esentă, că textele de lege criticate nu reglementează o procedură echitabilă, nu sunt previzibile si nici accesibile si contin aceleasi vicii de constitutionalitate care au condus la declararea ca neconstitutională a Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste. Depune la dosar note scrise în cuprinsul cărora sunt dezvoltate aceste sustineri.

Reprezentantul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând, în esentă, că actualul cadru normativ întruneste toate exigentele constitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, apreciind că nu se justifică reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile din 20 aprilie 2010, 2 martie 2010 si 13 aprilie 2010, pronuntate în dosarele nr. 5.359/2/2009, nr. 7.818/2/2009 si, respectiv, nr. 5.823/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat

Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b), art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7, art. 8 lit. a) si b), art. 10 alin. (2), art. 11, art. 13 alin. (1) si (3), art. 17, art. 18 si art. 32 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, ridicată de Alexandru Farcas, cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 8, art. 11, art. 13 si art. 24 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, ridicată de Marin Sterian si, respectiv, cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 7, art. 8, art. 11, art. 13 si art. 24 din aceeasi ordonantă de urgentă, ridicată de Virgiliu Popescu, în cauze având ca obiect actiuni în constatare.

În motivările exceptiei de neconstitutionalitate se sustin, în esentă, următoarele: prevederile art. 2 lit. a) si b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 au caracter imprecis, lăsând o prea largă marjă de apreciere autoritătilor nationale; reglementarea constatării calitătii de colaborator sau lucrător al Securitătii este de natură să aducă prejudicii demnitătii si integritătii persoanelor nevinovate, supuse verificării pentru simpla împrejurare că se încadrează în categoriile art. 3 din ordonantă; atributiile Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii au în continuare natură jurisdictională, acesta având caracteristicile unei instante extraordinare; posibilitatea Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii de a formula o actiune prin care să solicite instantei de contencios administrativ să constate existenta unor situatii de drept nu înlătură caracterul neconstitutional al acestei institutii; confuzia dintre functia de anchetă si cea de judecată contravine principiilor statului de drept, în conformitate cu care justitia trebuie să fie impartială, iar procesul echitabil; în cursul procedurii desfăsurate, persoanele verificate nu pot fi asistate de un avocat, încălcându-li-se dreptul la apărare; promovează răspunderea morală, juridică si politică a persoanelor care au participat la activitatea de politie politică, urmărindu-se îndepărtarea lor din functiile publice sau împiedicarea lor de a candida pentru astfel de functii; realizează o restrângere nejustificată a dreptului de a fi ales si a libertătii în alegerea profesiei si a ocupatiei.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, necontravenind dispozitiilor din Legea fundamentală invocate de autorii acesteia.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile reprezentantilor părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. a) si b), art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 alin. (2), art. 11, art. 13, art. 17, art. 18, art. 24 si art. 32 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008. Prevederile art. 2 lit. a) si b) cuprind definitia notiunii de lucrător, respectiv colaborator al Securitătii; art. 5 alin. (1) instituie obligatia persoanelor care candidează, au fost alese sau au fost numite în anumite demnităti ori functii de a face o declaratie pe propria răspundere în sensul că au avut sau nu calitatea de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia si prevede că, pentru persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în acele demnităti ori functii, verificarea calitătii de lucrător al Securitătii ori de colaborator al acesteia se face din oficiu, inclusiv pentru cele aflate în exercitiul respectivelor demnităti ori functii; art. 6 privind activitătile administrative de verificare a documentelor si informatiilor în legătură cu o anumită persoană desfăsurate de directia de specialitate din cadrul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii; art. 7 se referă la nota de constatare întocmită cu privire la existenta sau inexistenta calitătii de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării; art. 8 cuprinde posibilitatea Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii de a aproba sau infirma nota de constatare, ulterior luării în discutie a acesteia; art. 10 alin. (2) se referă la publicarea pe pagina de internet a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii a adeverintelor prin care se atestă că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia; art. 11 prevede instanta competentă să solutioneze actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia si consacră reguli procedurale în legătură cu aceasta; art. 13 cuprinde definitia Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii si unele reguli legate de functionarea acestuia; art. 17 reglementează compunerea Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii si modalitatea de numire a membrilor acestuia; art. 18 priveste unul dintre cazurile de încetare a mandatului si stabileste când poate interveni revocarea membrilor Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii; art. 24 enumera atributiile Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii; art. 32 stabileste că, pentru persoanele care fac parte din categoriile persoanelor verificate din oficiu, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii initiază si aplică, în mod corespunzător, procedura cuprinsă în ordonanta de urgentă, în cazul în care apar documente si informatii noi si neprocesate cu privire la calitatea de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia a unei persoane pentru care a fost emisă, anterior intrării în vigoare a ordonantei de urgentă, o decizie de neapartenentă sau de necolaborare cu Securitatea.

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 1 alin. (4) care consacră principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, art. 4 - “Unitatea poporului si egalitatea între cetăteni”, art. 11 - “Dreptul international si dreptul intern”, art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivitătii legii, art. 16 - “Egalitatea în drepturi”, art. 21 - “Accesul liber la justitie”, art. 24 - “Dreptul la apărare”, art. 26 - “Viata intimă, familială si privată”, art. 37 -”Dreptul de a fi ales”, art. 41 - “Munca si protectia socială a muncii”, art. 53 - “Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti”, art. 64 privind organizarea internă a Camerelor Parlamentului, art. 73 alin. (3) în cuprinsul căruia sunt enumerate domeniile care trebuie reglementate prin lege organică, art. 124 - “Înfăptuirea justitiei”, art. 131 -”Rolul Ministerului Public” si art. 132 -”Statutul procurorilor”. De asemenea, se invocă si următoarele dispozitii din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale: art. 6 - “Dreptul la un proces echitabil”, art. 8 - “Dreptul la respectarea vietii private si de familie” si art. 14 - “Interzicerea discriminării”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, atât în ansamblul său, cât si cu privire la diverse articole, printre care si cele criticate în prezentele cauze conexate, a mai format obiectul controlului de constitutionalitate, din perspectiva unor critici asemănătoare.

Astfel, Curtea a observat, ca apreciere generală, că, fată de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste, declarată neconstitutională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substantială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securitătii, realizând o reconfigurare a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atributii jurisdictionale, ale cărei acte privind accesul la dosar si deconspirarea Securitătii sunt supuse controlului instantelor de judecată.

Actuala reglementare legală are ca finalitate deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de politie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora, iar scopul acesteia nu îl reprezintă îndepărtarea lor din anumite functii publice sau împiedicarea lor de a candida pentru alegerea sau numirea în astfel de functii. În acest sens a statuat Curtea Constitutională prin Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009. Prin aceeasi decizie instanta de contencios constitutional a constatat că, în conditiile în care actiunea în constatarea calitătii de lucrător sau colaborator al Securitătii este introdusă la o instantă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, potrivit art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, nu se poate retine încălcarea dreptului la un proces echitabil, deoarece procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea si dreptul la apărare, părtile beneficiind de posibilitatea de a uza de garantiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-si sustine pozitia asupra problemelor de fapt si de drept.

Totodată, prin Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, Curtea a retinut că, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată lucrător sau colaborator al Securitătii, reglementarea criticată nu încalcă principiul constitutional al neretroactivitătii legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calităti se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a normei legale. În plus, prin Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie

2009, Curtea a observat că, urmărind să înlăture orice echivoc de natură să genereze interpretări speculative, susceptibile de a aduce atingere onoarei si demnitătii persoanei, legiuitorul a înteles să dedice întregul articol 2 din ordonanta de urgentă definirii termenilor cu care aceasta operează.

Prin Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie

2010, Curtea a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, care instituie în sarcina persoanelor care candidează, care au fost alese sau care au fost numite în anumite demnităti ori functii obligatia de a declara pe propria răspundere dacă au avut sau nu calitatea de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia, nu sunt de natură să producă restrângeri contrare dispozitiilor art. 53 din


Legea fundamentală ale exercitiului unor drepturi, cum ar fi dreptul de a fi ales sau libertatea alegerii profesiei, meseriei, ocupatiei ori a locului de muncă.

Întrucât nu au fost evidentiate elemente noi, se impune mentinerea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, care îsi păstrează valabilitatea si în prezentele cauze conexate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b), art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7, art. 8 lit. a) si b), art. 10 alin. (2), art. 11, art. 13 alin. (1) si (3), art. 17, art. 18 si art. 32 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Alexandru Farcas în Dosarul nr. 5.359/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, a prevederilor art. 2 lit. a), art. 8, art. 11, art. 13 si art. 24 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, ridicată de Marin Sterian în Dosarul nr. 7.818/2/2009 al aceleiasi instante, precum si a prevederilor art. 2 lit. a), art. 7, art. 8, art. 11, art. 13 si art. 24 din aceeasi ordonantă de urgentă, ridicată de Virgiliu Popescu în Dosarul nr. 5.823/2/2009 al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 decembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.588

din 9 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal, art. 262 pct. 1 lit. a) si art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal, art. 262 pct. 1 lit. a) si art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Cristian Stretco Nedelcovici în Dosarul nr. 1070.2.2./290/2008 al Tribunalului Tulcea - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 26 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1070.2.2/290/2008, Tribunalul Tulcea - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal, art. 262 pct. 1 lit. a) si art. 378 alin. 11 in Codul de procedură penală, exceptie invocată de Cristian Stretco Nedelcovici în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustin, în esentă, următoarele:

- art. 281 din Codul penal încalcă dispozitiile art. 73 alin. (1) din Constitutie, deoarece, câtă vreme Parlamentul nu a adoptat o lege specială cu referire la exercitarea fără drept a profesiei, nu se cunoaste la ce lege face referire textul de lege criticat; de asemenea, art. 281 din Codul penal încalcă prevederile art. 115 alin. (1) din Constitutie, care consfintesc împrejurarea că “Parlamentul nu poate adopta decât o singură lege specială - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice”, prin urmare, legea specială invocată de art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995; se arată în acest sens că este absolut necesar ca instanta constitutională să pronunte o decizie prin care să clarifice aceste neconcordante între Codul penal si Constitutia României;

- art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la apărare întrucât, în cauză, în data de 21 martie 2008 procurorul a pus în miscare actiunea penală si a dat rechizitoriul; după punerea în miscare a actiunii penale, se arată de către autor, acesta nu a fost chemat la parchet pentru a fi înstiintat despre inculpare si pentru a i se prezenta din nou materialul de urmărire penală;

- art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală permite magistratilor să îl reaudieze pe inculpatul achitat, tocmai pentru a găsi probe noi în condamnare; procurorii beneficiază astfel de o armă în plus, armă de care nu ar fi avut nevoie dacă inculpatul era condamnat; de asemenea, dispozitiile acestui text creează o discriminare de tratament procesual penal. Se invocă si Decizia Curtii Constitutionale nr. 112/1998, cu privire la care se arată că “prevede un tratament procesual identic între învinuit si inculpat”.

Tribunalul Tulcea - Sectia penală apreciază că exceptia invocată este neîntemeiată, referindu-se, cât priveste art. 281 din Codul penal si art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie. În ceea ce priveste art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală, instanta apreciază că, “din contră, acesta reflectă grija legiuitorului pentru a asigura inculpatului dreptul la un proces echitabil”.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 281 din Codul penal, art. 262 pct. llit a) si art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 281 din Codul penal: “Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităti pentru care legea cere autorizatie, ori exercitarea acestora în alte conditii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârsirea unor astfel de fapte se sanctionează potrivit legii penale, se pedepseste cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.”;

- Art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală: “Dacă procurorul constată că au fost respectate dispozitiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare si legal administrate, procedează, după caz, astfel:

1. când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârsită de învinuit sau de inculpat si că acesta răspunde penal:

a) dacă actiunea penală nu a fost pusă în miscare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în miscare actiunea penală si dispune trimiterea în judecată.”;

- Art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală: “Cu ocazia judecării apelului, instanta este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanta de fond, precum si atunci când instanta de fond nu a pronuntat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.”.

În opinia autorului exceptiei, prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 73 alin. (1), potrivit cărora “Parlamentul adoptă legi constitutionale, legi organice si legi ordinare”, ale art. 115 alin. (1) privind abilitarea Guvernului de către Parlament pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice, cu raportare la art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 10 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil si art. 14 paragraful 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, potrivit căruia “Orice persoană acuzată de comiterea unei infractiuni penale este prezumată a fi nevinovată cât timp culpabilitatea sa nu a fost stabilită în mod legal”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare.

Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 382 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 12 mai 2010, si a Deciziei nr. 1.293 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 8 noiembrie 2010, Curtea Constitutională a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal, statuând că atât în Codul penal anterior, cât si în diferite legi speciale au fost prevăzute dispozitii incriminatoare pentru nerespectarea normelor privitoare la exercitarea meseriilor sau altor ocupatii. În vederea sistematizării legislatiei s-a creat o singură incriminare-cadru la care să se poată face trimitere prin legi speciale, legi care au fost adoptate atât înainte de anul 1989, cât si ulterior. În prezent sunt în vigoare mai multe astfel de legi speciale care reglementează desfăsurarea unor profesii, meserii sau a altor activităti si prevăd că exercitarea nelegală a acestora constituie infractiune, potrivit art. 281 din Codul penal. Incriminarea si sanctionarea faptelor de exercitare fără drept a unor profesii sau activităti, pentru care se cere o anumită pregătire si, în consecintă, sunt supuse autorizării, exprimă necesitatea apărării unor valori sociale de o importantă deosebită, inclusiv viata si integritatea fizică si psihică ale persoanei, precum si interesele patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate îngădui ca anumite profesii, precum aceea de medic, de farmacist sau de stomatolog, să fie practicate de persoane fără calificare si fără răspunderea necesară în caz de urmări periculoase ori păgubitoare. Faptul că aceleasi cerinte, cu aceleasi consecinte juridice, au fost impuse si profesiei de avocat este o optiune a legiuitorului, determinată, astfel cum s-a mai arătat, de o anumită oportunitate, care intră în activitatea de legiferare a Parlamentului. De altfel, în conceptia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat si functionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat si functionând după reguli stabilite de lege. Asigurarea unei asistente juridice calificate este un deziderat al legii speciale, iar normele în baza cărora functionează nu contravin principiilor constitutionale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea si să accepte regulile impuse de aceasta. Profesia de avocat, ca de altfel si alte profesii reglementate de norme speciale, se poate exercita numai cu respectarea legii, si nu împotriva ei, astfel că niciuna dintre prevederile constitutionale si conventionale invocate nu este nesocotită prin dispozitiile de lege criticate.

Cât priveste dispozitiile art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea constată că nu se poate sustine că acestea aduc atingere dreptului la apărare, întrucât, în măsura în care partea interesată consideră că procurorul a pronuntat în mod discretionar solutia mentionată în textul legal criticat, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arăta judecătorului în ce constă nelegalitatea comisă, iar în cazul dispunerii unei solutii de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, pe aceea de a formula, potrivit art. 278 si 2781 din Codul de procedură penală, plângere contra actelor procurorului la procurorul ierarhic superior ori la instanta de judecată, după caz. În acest sens Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006.

În sfârsit, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 1.002 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 13 august 2009, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală, retinând, în esentă, că textul “nu permite magistratilor să reaudieze inculpatul achitat tocmai pentru a găsi probe noi de condamnare, deoarece instanta verifică hotărârea atacată nu numai pe baza materialului existent, ci si a oricăror probe noi administrate în fata sa, printre acestea regăsindu-se si declaratia inculpatului. Or, potrivit art. 70 alin. 2 din Codul de procedură penală, inculpatul are libertatea de a nu da nicio declaratie, iar în cazul în care consimte să o facă, precizările sale nu constituie ipso facto o declaratie de culpabilitate, întrucât aceasta, ca de altfel toate mijloacele de probă din procesul penal, are drept scop aflarea adevărului si poate fundamenta o decizie de condamnare numai în măsura în care se coroborează cu alte fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul tuturor probelor existente într-o cauză. Asa fiind, prevederile legale criticate satisfac pe deplin exigentele constitutionale referitoare la art. 23 alin. (11) si nici nu se aplică discriminatoriu, deoarece toti inculpatii aflati în cel putin una dintre cele două situatii juridice circumscrise de text beneficiază de acelasi tratament, neputând fi pus semnul egalitătii între inculpatii neaudiati sau achitati de instanta de fond, pe de o parte, si cei audiati sau condamnati de prima instantă, pe de altă parte.

În plus, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, în cadrul limitelor sale referitoare la efectele devolutiv si extensiv guvernate de principiul non reformatio in pejus, instanta de apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, asigurând astfel părtilor suficiente garantii procesuale în deplin acord cu prezumtia de nevinovătie si dreptul la o ocrotire egală din partea legii”.

Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal, art. 262 pct. 1 lit. a) si art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Cristian Stretco Nedelcovici în Dosarul nr. 1070.2.2./290/2008 al Tribunalului Tulcea - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 decembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.603

din 9 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Losado Logistics” - S.R.L. din Voluntari în Dosarul nr. 3.683/89/2009 al Tribunalului Vaslui - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât exceptia de neconstitutionalitate ridicată nu este motivată.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.683/89/2009, Tribunalul Vaslui - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Losado Logistics” - S.R.L. din Voluntari într-o cauză având ca obiect solutionarea unui litigiu de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că textul criticat încalcă prevederile Constitutiei.

Tribunalul Vaslui - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate formulată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul legal criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 161 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, care au următorul cuprins:

“(1) Salariul se plăteste în bani cel putin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.

(2) Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar, în cazul în care această modalitate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil.

(3) Plata în natură a unei părti din salariu, în conditiile stabilite la art. 160, este posibilă numai dacă este prevăzută expres în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă.

(4) întârzierea nejustificată a plătii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile Constitutiei, fără a indica în mod expres vreun text din aceasta sau fără a formula vreo critică de neconstitutionalitate.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 566 din 4 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 11 februarie 1998, si Decizia nr. 888 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, a statuat că, potrivit prevederilor cuprinse în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sunt neconstitutionale acele prevederi legale care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei, iar potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală si art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează să se pronunte asupra constitutionalitătii prevederii atacate numai în limitele sesizării. Curtea a arătat că “neindicarea de către autorul exceptiei a normei constitutionale pentru care consideră că textul legal atacat este neconstitutional constituie un motiv de respingere a exceptiei, întrucât ea nu constituie o veritabilă exceptie de neconstitutionalitate, în sensul constitutional al termenului. Această consecintă se impune, întrucât jurisdictia constitutională nu se poate substitui părtii în privinta invocării motivului de neconstitutionalitate, pentru că un control din oficiu este inadmisibil, având în vedere că nu se poate exercita, decât la sesizare, controlul pe calea exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens este si practica jurisdictională a Curtii Constitutionale cu privire la inadmisibilitatea invocării unei exceptii direct în fata acesteia care, în toate cazurile, s-a referit la motive noi de neconstitutionalitate ce nu fuseseră ridicate prin încheierea de sesizare”.

Astfel, prin deciziile mentionate Curtea a arătat că, în absenta indicării vreunui text constitutional încălcat, instanta de judecată ar fi trebuit să fie cea care să califice în final cererea părtii ca fiind sau nu o veritabilă exceptie de neconstitutionalitate în sensul art. 146 lit. d) din Constitutie. În lipsa indicării unui text constitutional încălcat, ca cerintă minimă, era evident că cererea părtii nu putea fi calificată ca fiind o exceptie de neconstitutionalitate în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar instanta de judecată nu ar fi trebuit să sesizeze Curtea Constitutională, ci să o respingă ca inadmisibilă în temeiul art. 29 alin. (1) si (5) din Legea nr. 47/1992. Eventual, instanta de judecată, tinând cont de rolul său activ, ar fi trebuit să îi pună în vedere părtii să îsi motiveze cererea pentru a putea sesiza Curtea Constitutională cu o exceptie de neconstitutionalitate.

Întrucât si în cauza de fată se constată o încălcare a exigentelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cele arătate mai sus sunt aplicabile mutatis mutandis, iar exceptia de neconstitutionalitate ridicată apare ca fiind inadmisibilă.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Losado Logistics” - S.R.L. din Voluntari în Dosarul nr. 3.683/89/2009 al Tribunalului Vaslui - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 decembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Károly

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru împuternicirea personalului directiilor generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti în vederea constatării contraventiilor si aplicării amenzilor, conform art. 78 din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale si art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, precum si pentru stabilirea unor măsuri financiare

 

Având în vedere prevederile art. 78 din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, precum si pentru stabilirea unor măsuri financiare,

în temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul finantelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se împuterniceste personalul directiilor generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti să exercite atributii de constatare a contraventiilor si de aplicare a amenzilor prevăzute la art. 78 din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificările si completările ulterioare, si la art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, precum si pentru stabilirea unor măsuri financiare.

(2) în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, directorii directiilor generale ale finantelor publice judetene emit decizii prin care nominalizează personalul împuternicit potrivit alin. (1).

Art. 2. - Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 17 ianuarie 2011.

Nr. 85.


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

OFICIUL REGISTRULUI NATIONAL AL INFORMATIILOR SECRETE DE STAT

 

ORDIN

pentru aprobarea Catalogului national cu pachete, produse si profile de protectie INFOSEC

În temeiul art. 1 alin. (4) lit. b) si art. 3 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 153/2002 privind organizarea si functionarea Oficiului Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat, aprobată prin Legea nr. 101/2003, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 55 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum si a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009,

directorul general al Oficiului Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Catalogul national cu pachete, produse si profile de protectie INFOSEC, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Pe data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul directorului general al Oficiului Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat nr. 9/2010 pentru aprobarea Catalogului national cu pachete, produse si profile de protectie INFOSEC, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 15 februarie 2010.

Art. 3. - Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Directorul general al Oficiului Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat,

Marius Petrescu

 

Bucuresti, 18 ianuarie 2011.

Nr. 95.


*) Anexa se comunică persoanelor juridice de drept public sau privat îndreptătite.

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

DECIZIE

privind aprobarea machetelor pentru declaratia de consum total anual de energie si pentru chestionarul de analiză energetică a consumatorului de energie

 

Având în vedere prevederile art. 5 din Normele metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 22/2008 privind eficienta energetică si promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 409/2009,

în temeiul prevederilor Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.428/2009 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei, cu completările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezenta decizie.

Art. 1. - Se aprobă machetele pentru declaratia de consum total anual de energie si pentru chestionarul de analiză energetică a consumatorului de energie, prevăzute în anexele nr. 1 si 2, care fac parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Departamentul reglementare în domeniul eficientei energetice va duce la îndeplinire prevederile prezentei decizii.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Iulius Dan Plaveti

 

Bucuresti, 20 ianuarie 2011.

Nr. 122.


 

ANEXE


 


 


ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SÂNĂTATE

 

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea Ordinului presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 974/2010 privind utilizarea mijloacelor electronice de transmitere la distantă în procesul decontării serviciilor prestate de furnizorii de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale aflati în relatie contractuală cu casele de asigurări de sănătate

 

Având în vedere:

- Referatul de aprobare al Unitătii de implementare sisteme informatice nr. SI/83 din 19 ianuarie 2011;

- Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică;

- Hotărârea Guvernului nr. 1.389/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011-2012;

- Hotărârea Guvernului nr. 1.388/2010 privind aprobarea programelor nationale de sănătate pentru anii 2011 si 2012, în temeiul dispozitiilor art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 974/2010 privind utilizarea mijloacelor electronice de transmitere la distantă în procesul decontării serviciilor prestate de furnizorii de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale aflati în relatie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 3 decembrie 2010, se modifică si se completează după cum urmează:

1. După articolul 1 se introduce un nou articol, articolul V, cu următorul cuprins:

“Art. 11. - Începând cu data de 1 aprilie 2011, furnizorii de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale aflati în relatie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, precum si furnizorii de servicii de dializă aflati în relatie contractuală cu Casa Natională de Asigurări de Sănătate au obligatia depunerii, prin mijloace electronice de transmitere la distantă, documentele justificative privind raportarea activitătii realizate în vederea decontării, formularele de raportare si fisierele de date necesare raportării în sistemul informatic unic integrat.”

2. Articolul 2 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 2. - Pentru depunerea prin mijloace electronice de transmitere la distantă a documentelor si fisierelor de date în format electronic prevăzute la art. 1 si 11, acestea trebuie asumate de reprezentantul legal al furnizorului, în numele acestuia, prin semnare cu semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat digital eliberat de oricare dintre furnizorii de servicii de certificare, acreditati în conditiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

Nicolae-Lucian Dută

 

Bucuresti, 19 ianuarie 2011.

Nr. 28.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.