MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul XXIII - Nr. 462 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Vineri, 1 iulie 2011

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 276 din 24 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317-321 din Codul de procedură civilă

Decizia nr. 278 din 24 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 364 si art. 403 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă

Decizia nr. 281 din 24 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 123¹ alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe

Decizia nr. 285 din 24 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402 alin. 1 si 2 si art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

Decizia nr. 450 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

646. - Hotărâre privind stimularea financiară a personalului care gestionează contributia financiară elvetiană în vederea implementării Programului de cooperare elvetiano-român vizând reducerea disparitătilor economice si sociale din cadrul Uniunii Europene extinse

649. - Hotărâre privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2011, pentru plata unor arierate, a unor cheltuieli curente si de capital, precum si pentru finantarea unor obiective de investitii ale unitătilor administrativ-teritoriale

657. - Hotărâre privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2011, pentru judetul Constanta

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

70. - Decizie privind prelungirea detasării domnului Dumitrescu Claudiu Constantin în functia de sef, cu rang de secretar de stat, al Departamentului pentru lupta antifraudă - DLAF

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 276

din 24 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317-321 din Codul de procedură civilă

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317-321 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Măria Letitia Livadaru în Dosarul nr. 7.987/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul exceptiei, doamna avocat Paula SIivinschi, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului exceptiei de neconstitutionalitate, care solicită admiterea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 2 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 7.987/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 317-321 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost invocată de Măria Letitia Livadaru într-un dosar având ca obiect solutionarea unei contestatii în anulare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, enumerând, în acest sens, o serie de prevederi constitutionale pretins încălcate.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ar trebui respinsă, întrucât, desi invocată prin raportare la o serie de texte constitutionale, este motivată exclusiv prin prisma nerespectării unei dispozitii cuprinse într-o altă lege, ceea ce, în opinia autorului, constituie sursa unei aplicări a textului criticat, efectuate de judecători cu gravă neglijentă, prin necunoasterea legii si exces de putere.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 317-321 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura contestatiei în anulare, cu următorul continut:

- Art. 317: “Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestatie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părtii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerintele legii;

2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozitiilor de ordine publică privitoare la competentă.

Cu toate acestea, contestatia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanta Ie-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.”;

- Art. 318: “Hotărârile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie când dezlegarea dată este rezultatul unei greseli materiale sau când instanta, respingând recursul sau admitându-l numai în parte, a omis din greseală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”;

- Art. 319: “Contestatia se introduce la instanta a cărei hotărâre se atacă.

Contestatia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestatia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunostintă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.”;

- Art. 319¹: “Instanta poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub conditia depunerii unei cautiuni. Dispozitiile art. 403 alin. 3 si 4 se aplică în mod corespunzător.”;

- Art. 320: “Contestatia se judecă de urgentă si cu precădere.

Întâmpinarea este obligatorie si se depune la dosar cu cel putin 5 zile înaintea termenului de judecată.

Hotărârea dată în contestatie este supusă acelorasi căi de atac ca si hotărârea atacată.”;

- Art. 321: “Nu se poate face o nouă contestatie pentru motive ce au existat la data celei dintâi.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei puterilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) si (4) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art. 31 alin. (1) privind dreptul la informatie, art. 116 alin. (1) si art. 117 alin. (1) privind structura si înfiintarea administratiei publice centrale de specialitate, precum si art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justitiei din Constitutie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317-321 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că aceasta este nemotivată, autorul exceptiei mentionând doar în mod formal textele constitutionale pretins încălcate, fără a arăta în ce constă contradictia relevată. Se încalcă astfel dispozitiile imperative ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate”, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii legale este inadmisibilă.

Simpla enumerare în sustinerea exceptiei a unor prevederi constitutionale pretins încălcate nu este de natură să satisfacă exigentele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. De altfel, în acest sens, Curtea s-a mai pronuntat prin numeroase decizii, cu titlu exemplificativ, retinându-se: Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, Decizia nr. 465 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008, Decizia nr. 245 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317-321 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Măria Letitia Livadaru în Dosarul nr. 7.987/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 februarie 2011.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 278

din 24 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 364 si art. 403 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 364 si art. 403 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială Romlux Lighting Company - S.A. din Târgoviste în Dosarul nr. 221/42/2010 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 5 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 221/42/2010, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 364 si art. 403 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost invocată de Societatea Comercială Romlux Lighting Company - S.A. din Târgoviste într-un dosar având ca obiect solutionarea actiunii în anulare formulate împotriva unei hotărâri arbitrale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât acestea reglementează o actiune de desfiintare a unei hotărâri arbitrale numai pentru motive de nelegalitate, înlăturând posibilitatea analizării, de către instanta judecătorească, a modului de solutionare a fondului pricinii de către tribunalul arbitrai. Autorul sustine că această reglementare sui generis a unei căi de atac formulate împotriva unei solutii care nu este pronuntată de instantele judecătoresti încalcă prevederile Constitutiei.

De asemenea, prevederile art. 403 alin. 1-3 contravin, în opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiilor art. 21 din Constitutie, întrucât nu stabilesc o limită maximă a cautiunii, desi plata unei cautiuni reprezintă o conditie de admisibilitate a cererii de suspendare a executării silite. În lipsa unor asemenea norme de procedură, se lasă loc arbitrariului instantei de judecată.

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia este neîntemeiată. Instanta consideră că posibilitatea recurgerii la procedura specială arbitrală reprezintă o optiune a părtilor, alternativă a posibilitătii solutionării unui litigiu de către instantele judecătoresti, conform art. 340 din Codul de procedură civilă, alegere exercitată în virtutea dreptului de dispozitie asupra exercitiului drepturilor recunoscute de lege.

Fiind vorba despre o instantă arbitrală aleasă de părti, despre arbitri care pot fi desemnati, precum si despre norme de procedură convenite anterior de părti, este firesc ca hotărârea pronuntată în aceste conditii să se bucure de încrederea părtilor, art. 363 alin. 3 din Codul de procedură civilă prevăzând că hotărârea arbitrală comunicată părtilor are efectele unei hotărâri judecătoresti definitive. Arbitrajul reprezintă efectul acordului de vointă al părtilor, astfel încât legiuitorul a stabilit conditii speciale de exercitare a dreptului de a solicita desfiintarea hotărârii arbitrale numai pentru motive de nelegalitate, fără a se limita accesul părtilor la justitie, întrucât acestea pot sesiza instanta de judecată, care se pronuntă printr-o hotărâre susceptibilă de exercitare a căii de atac prevăzute de lege, în sensul art. 129 din Constitutie.

În ceea ce priveste prevederile art. 403 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă, instanta apreciază că sustinerile autorului exceptiei de neconstitutionalitate sunt neîntemeiate, deoarece, în situatia în care s-a dispus deja suspendarea provizorie a executării, până la solutionarea cererii de suspendare de către instantă, conform art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, nu se mai datorează cautiune, întrucât aceasta a fost achitată în cuantumul prevăzut de acest text, pentru suspendarea provizorie.

Dacă nu s-a solicitat suspendarea provizorie, ci s-a formulat direct cerere de suspendare a executării, întemeiată pe dispozitiile art. 403 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă, sunt aplicabile dispozitiile art. 723¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă care limitează cuantumul maxim al cautiunii la 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul în care obiectul cererii este neevaluabil în bani, limita maximă a cautiunii a fost stabilită de legiuitor la 2.000 lei, prin acelasi text.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 364 si art. 403 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut:

- Art. 364 din Codul de procedură civilă: “Hotărârea arbitrală poate fi desfiintată numai prin actiune în anulare pentru unul din următoarele motive:

a) litigiul nu era susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitrai a solutionat litigiul fără să existe o conventie arbitrală sau în temeiul unei conventii nule sau inoperante;

c) tribunalul arbitrai nu a fost constituit în conformitate cu conventia arbitrală;

d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile si procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;

e) hotărârea a fost pronuntată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 353³;

f) tribunalul arbitrai s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul si motivele, nu arată data si locul pronuntării, nu este semnată de arbitri;

h) dispozitivul hotărârii arbitrate cuprinde dispozitii care nu se pot aduce la îndeplinire;

i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii.”;

- Art. 403 alin. 1, 2 si 3 din Codul de procedură civilă: “Până la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanta competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instantă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii, pierii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea pretului.

Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 si 2, instanta, în toate cazurile, se pronuntă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 126 alin. (1) privind instantele judecătoresti, precum si ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 364 si art. 403 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronuntat prin mai multe decizii si, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că prevederile respective sunt în acord cu dispozitiile constitutionale.

Astfel, în ceea ce priveste prevederile art. 364 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 8 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2007, Curtea a retinut că arbitrajul constituie o exceptie de la principiul potrivit căruia înfăptuirea justitiei se realizează prin instantele judecătoresti si reprezintă acel mecanism juridic eficient, menit să asigure o judecată impartială, mai rapidă si mai putin formală, confidentială, finalizată prin hotărâri susceptibile de executare silită.

Arbitrajul se organizează si se desfăsoară potrivit conventiei arbitrale încheiate între părti, cu respectarea principiului libertătii de vointă a acestora, sub rezerva respectării ordinii publice, a bunelor moravuri, precum si a dispozitiilor imperative ale legii, asa cum prevede art. 341 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, părtile pot stabili, prin conventia arbitrală sau printr-un act aditional încheiat ulterior, normele privind constituirea tribunalului arbitrai, numirea, revocarea si înlocuirea arbitrilor, termenul si locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitrai trebuie să le urmeze în judecarea litigiului si, în general, orice alte norme privind buna desfăsurare a arbitrajului, în cazul în care părtile nu au convenit asupra unor asemenea norme, tribunalul arbitrai va putea reglementa procedura ce urmează să fie aplicată.

Asa fiind, Curtea a observat că incidenta dispozitiilor legale criticate este subsecventă acordului de vointă intervenit între părtile care au încheiat conventia arbitrală si care au optat pentru solutionarea litigiului de către un tribunal arbitrai, împrejurarea că autorul exceptiei a achiesat la solutionarea litigiului pe această cale, desi cunostea sau ar fi trebuit să cunoască dispozitiile legale referitoare la judecarea litigiului de o asemenea institutie, precum si consecintele juridice ale aplicării lor, nu îl îndreptăteste să se prevaleze de necunoasterea legii si deci lipseste de temei critica reglementării în cauză.

În ceea ce priveste critica referitoare la caracterul devolutiv pe care ar trebui să îl aibă actiunea în anulare a hotărârii arbitrale, Curtea a retinut că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor solutii diferite fată de cele din dreptul comun. Împrejurarea că legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de atac de drept comun, inclusiv sub aspectul admisibilitătii acesteia, nu relevă niciun aspect de neconstitutionalitate, fiind în deplină concordantă cu prevederile art. 129 din Constitutie. Într-adevăr, în măsura în care textul constitutional de referintă foloseste termenul generic de “căi de atac”, fără a le identifica si caracteriza, respectiv fără a se referi in terminis la apel si la recurs, ipoteză în care respectarea acestor date de identificare ar fi fost convertită într-un criteriu de constitutionalitate, legiuitorul ordinar este deplin îndreptătit ca, în considerarea anumitor particularităti, să opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât a celei de drept comun. De altfel, Curtea retine că, în conformitate cu dispozitiile art. 366 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în cazul în care a admis actiunea în anulare, instanta se va pronunta pe fondul litigiului, în limitele conventiei arbitrale.

În ceea ce priveste prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat prin Decizia nr. 539 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 12 decembrie 2005, că în ceea ce priveste pretinsa omisiune a legiuitorului de a stabili criterii obiective pentru determinarea cuantumului cautiunii, de natură să permită săvârsirea de abuzuri de către judecător, chiar reală fiind, nu ar putea fi complinită de către Curte, care nu are atributii de legiuitor pozitiv. În fapt, însă, judecătorul este tinut să respecte anumite limite rezonabile la stabilirea cautiunii, eventualul abuz putând fi cenzurat, de vreme ce încheierea de solutionare a cererii de suspendare este supusă recursului, în temeiul art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, debitorul beneficiind astfel de toate garantiile accesului liber la justitie, ca si de cele ale dreptului la apărare.

Curtea a mai retinut că plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, asa încât instituirea acestei obligatii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justitie si nici de încălcare a dreptului la apărare.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie, solutia adoptată în precedent, precum si considerentele pe care aceasta se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Fată de criticile autorului exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea mai retine că dispozitiile art. 723¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă prevăd că “Dacă legea nu prevede altfel, cautiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăsi suma de 2.000 lei”.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 364 si art. 403 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială Romlux Lighting Company - S.A. din Târgoviste în Dosarul nr. 221/42/2010 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 februarie 2011.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 281

din 24 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 123¹ alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 123¹ lit. e)din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Blue Music International” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 14.711/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, mentionând jurisprudenta Curtii în această materie, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 25 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 14.711/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a comercială a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 123¹ alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe.

Exceptia a fost invocată de Societatea Comercială “Blue Music International” - S.A. din Bucuresti într-un dosar având ca obiect solutionarea unei actiuni privind drepturile de autor si drepturile conexe.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât ele prevăd obligativitatea interventiei organismului de gestiune colectivă în raporturile dintre titularii drepturilor patrimoniale de autor si organizatorii spectacolelor, ceea ce are ca efect diminuarea drepturilor bănesti aferente spectacolelor. În mod indirect sunt afectati si spectatorii cu bugete mici, cărora li se încalcă dreptul la cultură garantat de Leg_ea fundamentală.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile legale criticate mai încalcă si prevederile art. 44 privind dreptul de proprietate din Constitutie, pentru că se ajunge ia o diminuare nejustificată a profitului organizatorilor de spectacole. De asemenea, prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) si c) din Constitutie sunt încălcate prin interpunerea artificială a organismului de gestiune colectivă între părtile raportului juridic ce vizează drepturi de autor.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă apreciază că exceptia este neîntemeiată. Instanta consideră că gestiunea colectivă a fost adoptată ca modalitate de protectie a titularilor drepturilor de autor si conexe în scopul protejărilor intereselor acestora. Astfel, nu se poate sustine că prin această modalitate de administrare a drepturilor se îngrădeste accesul la cultură sau libertatea comertului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1231 _a|j_n (1) ut. _e) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, prevederi care au următorul continut: “Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea următoarelor drepturi: [...] e) dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, cu exceptia proiectiei publice a operelor cinematografice;”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 33 alin. (1) privind accesul la cultură, ale art. 44 privind dreptul de proprietate, ale art. 45 privind libertatea economică, precum si ale art. 135 alin. (2) lit. a) si c) privind economia.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 123¹ lit. e)din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, Curtea constată că s-a mai pronuntat, prin raportare la critici asemănătoare, statuând că prevederile respective sunt în acord cu dispozitiile constitutionale.

Astfel, prin Decizia nr. 300 din 3 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 26 martie 2009, Curtea a retinut că “Titularii dreptului de autor si ai drepturilor conexe îsi pot exercita drepturile recunoscute prin Legea nr. 8/1996 în mod individual sau, pe bază de mandat, prin organismele de gestiune colectivă”. Potrivit reglementării legale actualmente în vigoare, gestiunea facultativă a acestor drepturi reprezintă regula, prevederile art. 123¹ din Legea nr. 8/1996 stabilind, doar pe cale de exceptie, că gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea drepturilor prevăzute expres la lit. a)-g) ale acestui articol, inclusiv pentru dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, aduse anterior la cunostinta publică.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate prin raportare la dispozitiile art. 44 si ale art. 135 alin. (2) lit. a) si c) din Legea fundamentală, Curtea retine că gestiunea colectivă obligatorie pentru exercitarea unor drepturi prevăzute expres de lege se face de către organismele de gestiune colectivă în beneficiul autorilor si titularilor de drepturi conexe; prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul dă expresie atât principiului constitutional al garantării proprietătii private, drepturile autorului asupra operei sale beneficiind de aceeasi protectie, fiind asimilate dreptului de proprietate, cât si obligatiei statului de a asigura protectia dreptului de autor.

Solutia legiuitorului de a reglementa gestiunea colectivă obligatorie în exercitarea unor drepturi de autor si drepturi conexe îsi găseste justificarea în modalitatea de exploatare a acestor drepturi, care face imposibilă autorizarea individuală.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Curtea mai constată că aspectele critice dezvoltate de autorul excerjtiei nu reprezintă probleme de constitutionalitate ci de aplicare a legii în conditii care să asigure egalitatea de tratament a tuturor celor vizati, direct sau indirect, de reglementarea drepturilor de autor si a drepturilor conexe. Prin urmare, nu poate fi retinută încălcarea dispozitiilor art. 33 din Constitutie. Dispozitiile acestui articol nu sunt incidente în cauză, reglementările criticate vizând doar modalitătile concrete de organizare a comunicării publice a operelor muzicale, fără a se pune problema îngrădirii prin aceasta a accesului la cultură.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Societatea Comercială “Blue Music International” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 14.711/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 februarie 2011.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 285

din 24 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402 alin. 1 si 2 si art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402 alin. 1 si 2 si art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Marian Cristian Dulgheru în Dosarul nr. 25.206/215/2009 al Judecătoriei Craiova - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 26 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 25.206/215/2009, Judecătoria Craiova - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402 alin. 1 si 2 si art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost invocată de Marian Cristian Dulgheru într-un dosar având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul consideră că instituirea obligativitătii unei cautiuni lasă loc arbitrariului instantei de judecată, care poate impune plata unei sume excesiv de mari. Pe de altă parte, sintagma “poate suspenda executarea” din art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă este de natură a favoriza arbitrariul si de a conduce la diferente de tratament juridic, permitând adoptarea de solutii diferite în cazuri similare, fără justificare.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 402 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că absenta unei reglementări explicite, de natură a contura sfera unor ajustări procedurale reflectate de sintagma “aplicare corespunzătoare”, face dispozitia respectivă “inaccesibilă si neclară”, generând posibilitatea unor acte arbitrare, abuzive ale instantei de judecată, care poate utiliza procedura judecătii în primă instantă cu orice fel de reductiuni, în numele “aplicării corespunzătoare” dispuse de lege.

De asemenea, se mai afirmă că lipsirea părtii de calea de atac a apelului este una arbitrară, discriminatorie fată de alte ipoteze juridice, si încalcă realizarea deplină a unui proces echitabil si a dreptului la apărare.

Judecătoria Craiova - Sectia civilă apreciază că exceptia este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 402 alin. 1 si 2 si ale art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

După modificările aduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, prevederile art. 402 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă au următorul cuprins: “Instanta sesizată va solicita de îndată organului de executare să-i transmită, în termenul fixat, dosarul de executare sau, după caz, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, dispozitiile art. 139 fiind aplicabile în mod corespunzător. Părtile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestatiei se face de urgentă si cu precădere. Procedura prevăzută pentru judecata în primă instantă se aplică în mod corespunzător.

Hotărârea pronuntată cu privire la contestatie se dă fără drept de apel, cu exceptia hotărârii pronuntate în temeiul art. 4001 si al art. 401 alin.2.”

De asemenea, art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede că: “Până la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanta competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instantă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în fata legii, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare si art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum si art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate Curtea constată următoarele:

I. Dispozitiile art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă modificate preiau solutia legislativă criticată de autorul exceptiei de neconstitutionalitate astfel încât, potrivit jurisprudentei sale constate, Curtea urmează să se pronunte asupra acestor noi dispozitii.

Curtea retine că s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 436 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, Curtea a constatat că accesul liber la justitie nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoresti, deoarece competenta si căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situatii deosebite.

Asa fiind, Curtea nu a putut retine că textul de lege dedus controlului contravine art. 21 din Constitutie, în măsura în care, în cuprinsul acestuia, nu se precizează in terminis că accesul liber la justitie implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât si a recursului, situatie în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri ar fi constituit, într-adevăr, un criteriu de constitutionalitate. De altfel, nici reglementările internationale în materie nu impun un anumit număr de grade de jurisdictie sau de căi de atac, în acest sens fiind art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care

prevede asigurarea posibilitătii unui recurs efectiv la o instantă natională.

Curtea a constatat că nu poate fi acceptată nici critica privind înfrângerea prevederilor constitutionale cuprinse în art. 24 referitoare la dreptul la apărare, deoarece exercitarea acestui drept nu este îngrădită, părtile având dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului si de a beneficia, în cadrul procesului, de toate mijloacele de apărare si garantiile prevăzute de lege, independent de gradele de jurisdictie de care beneficiază.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia anterioară îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Distinct de cele arătate mai sus, Curtea nu poate retine nici critica autorului exceptiei de neconstitutionalitate conform căreia sintagma “aplicare corespunzătoare” ar putea genera acte arbitrare din partea instantelor de judecată care potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie au competenta de a realiza justitia în conformitate si în limitele prevăzute de Legea fundamentală. Dispozitiile legale criticate sunt suficient de clare, ceea ce permite instantelor judecătoresti să îsi îndeplinească în mod corespunzător competentele prevăzute de lege.

II. În ceea ce priveste dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 902 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 23 ianuarie 2007, Curtea a statuat că instituirea obligatiei de plată a cautiunii ca o conditie a suspendării executării are o dublă finalitate, si anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garantie pentru creditor, în ceea ce priveste acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, si, pe de altă parte, de a preveni si limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligatii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justitie.

De asemenea, prin Decizia nr. 539 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 12 decembrie 2005 s-a statuat că, în ceea ce priveste pretinsa omisiune a legiuitorului de a stabili criterii obiective pentru determinarea cuantumului cautiunii, de natură să permită săvârsirea de abuzuri de către judecător, aceasta chiar reală fiind, nu ar putea fi complinită de către Curte, care nu are atributii de legiuitor pozitiv. În fapt, însă, judecătorul este tinut să respecte anumite limite rezonabile la stabilirea cautiunii, eventualul abuz putând fi cenzurat, de vreme ce încheierea de solutionare a cererii de suspendare este supusă recursului, în temeiul art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, debitorul beneficiind astfel de toate garantiile accesului liber la justitie, ca si de cele ale dreptului la apărare.

Prin Decizia nr. 365 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 21 din Constitutie. Sub acest aspect, procedura contestatiei la executare asigură garantii suficiente de ocrotire a accesului liber la justitie tuturor părtilor implicate în proces, prin însusi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea si de a solicita suspendarea acesteia.

De asemenea, prin Decizia nr. 209 din 4 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2010, Decizia nr. 1.408 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 13 februarie 2009, Decizia nr. 268 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, si Decizia nr. 1.319 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 10 noiembrie 2009, Curtea a respins exceptiile ridicate si a constatat că aceste dispozitii legale criticate sunt constitutionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile anterioare determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402 alin. 1 si 2 si art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Marian Cristian Dulgheruîn Dosarul nr. 25.206/215/2009 al Judecătoriei Craiova - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 februarie 2011.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 450

din 12 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Vider Company” - S.R.L. din Galati în Dosarul nr. 42.569/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea Natională de Transport Feroviar de Marfă “CFR” - S.A. Bucuresti, consilierul juridic Lucian Mihai cu delegatie depusă la dosar, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul consilierului juridic Lucian Mihai, care depune concluzii scrise si în completare la acestea solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie. De asemenea, arată că Legea nr. 146/1997 acordă unele facilităti pentru persoanele juridice, însă autorul exceptiei nu a făcut dovada că a solicitat acest lucru.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că accesul la justitie nu înseamnă gratuitate, iar pentru celelalte articole invocate exceptia nu este motivată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 42.569/3/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Vider Company” - S.R.L. din Galati cu ocazia solutionării unei cauze comerciale având ca obiect o actiune în pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile criticate, prin care se impune plata unei taxe judiciare de timbru, încalcă dreptul constitutional privind liberul acces la justitie, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si dreptul la un tribunal instituit de aceeasi normă internatională, întrucât această taxă de timbru este imposibil de suportat pentru o persoană juridică cu venituri medii. Se invocă în sustinerea argumentatiei jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a decis că este nerezonabilă obligarea la plata unei taxe judiciare având o valoare peste patru ori venitul lunar al familiei reclamantului, mai ales că sansele de succes ale actiunii sale erau ridicate (Hotărârea Mehmet si Suna Yigit împotriva Turciei, 2007). De asemenea, arată că este unanim acceptat că dreptul de acces la justitie nu poate fi un drept absolut, ci unul care poate implica limitări, însă aceste limitări trebuie să fie rezonabile si proportionale cu scopul urmărit. Accesibilitatea justitiei nu înseamnă caracterul gratuit al acesteia, putând fi conditionată de plata unei taxe de timbru necesare pentru acoperirea cheltuielilor de judecată, însă atunci când se stabilesc taxe judiciare de timbru “exorbitante”, care depăsesc cu mult cheltuielile prilejuite de realizarea actului de justitie si posibilitătile de plată ale justitiabilului, atunci limitarea dreptului de acces la justitie nu mai are caracter de proportionalitate, “justitia în materie nonpenală nu trebuie să fie neapărat gratuită, dar trebuie să fie ieftină, astfel încât să si-o poată permite orice justitiabil”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială opinează că dispozitiile criticate nu sunt contrare prevederilor constitutionale invocate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările si completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 2: “(1) Actiunile si cererile evaluabile în bani, introduse la instantele judecătoresti, se taxează astfel:

[...]

g) peste 250.000 lei - 6.611 lei + 1% pentru ce depăseste 250.000 lei.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, acest text de lege contravine prevederilor constitutionale ale art. 16

privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si art. 124 alin. (2) potrivit căruia “Justitia este unică, impartială si egală pentru toti”, precum si dispozitiilor art. 10 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si art. 14 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, prin raportare la art. 21 din Constitutie, Curtea constată că, prin numeroase decizii, s-a mai pronuntat în sensul constitutionalitătii acestora în raport cu critici identice de neconstitutionalitate. În acest sens, cu titlu exemplificativ, Curtea retine Decizia nr. 1.236 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, în care Curtea statuat că accesul liber la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispozitie constitutională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justitie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autoritătilor judecătoresti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie. Regula este cea a timbrării actiunilor în justitie, exceptiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justitie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constitutie, cetătenii sunt obligati să contribuie prin impozite si taxe, stabilite în conditiile legii.

Întrucât în cauza de fată nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziei amintite îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

În ceea ce priveste critica referitoare la celelalte prevederi considerate a fi încălcate, întrucât autorul exceptiei de neconstitutionalitate nu îsi motivează criticile în raport cu dispozitiile constitutionale invocate în sprijinul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea nu se poate substitui autorului, formulând critici pe care, ulterior, să le analizeze. Astfel, simpla enumerare a textelor constitutionale nu satisface exigentele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit cărora “Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Vider Company” - S.R.L. din Galati în Dosarul nr. 42.569/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 aprilie 2011.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind stimularea financiară a personalului care gestionează contributia financiară elvetiană în vederea implementării Programului de cooperare elvetiano-român vizând reducerea disparitătilor economice si sociale din cadrul Uniunii Europene extinse

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 260/2009, si al art. 1 si 2 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările si completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - În sensul prezentei hotărâri, expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

a) gestionarea contributiei financiare elvetiene - totalitatea activitătilor de programare, implementare, monitorizare, raportare, evaluare, contractare, efectuare a plătilor, certificare, precum si activităti de natură financiar-contabilă si activităti specifice de coordonare cu privire la Programul de cooperare elvetiano-român;

b) contributia financiară elvetiană - contributia financiară acordată de Elvetia prin Programul de cooperare elvetiano-român pentru reducerea disparitătilor economice si sociale în cadrul Uniunii Europene extinse;

c) Acord-cadru - reprezintă Acordul-cadru dintre Consiliul Federal Elvetian, denumit în continuare partea elvetiană, si Guvernul României, denumit în continuare partea română, privind implementarea Programului de cooperare elvetiano-român vizând reducerea disparitătilor economice si sociale din cadrul Uniunii Europene extinse;

d) Acordul privind Fondul de asistentă tehnică - Acordul dintre Consiliul Federal Elvetian, reprezentat de către Agentia Elvetiană pentru Dezvoltare si Cooperare, si Guvernul României, reprezentat de către Ministerul Finantelor Publice, privind implementarea Fondului pentru asistentă tehnică;

e) Fondul pentru asistentă tehnică - fondul înfiintat pentru finantarea sarcinilor îndeplinite de autoritătile române, aditional si exclusiv pentru implementarea contributiei;

f) Unitate natională de coordonare pentru contributia financiară elvetiană - structură în cadrul Ministerului Finantelor Publice, responsabilă cu coordonarea asistentei financiare elvetiene destinate României, denumită în continuare UNC;

g) Acord de delegare - înseamnă un acord între UNC si organismul intermediar, respectiv UNC si Autoritatea de plată pentru a delega sarcini de la UNC către organismul intermediar, respectiv de la UNC către Autoritatea de plată pentru implementarea proiectelor;

h) organism intermediar - orice persoană juridică de drept public desemnată de UNC, care actionează sub responsabilitatea UNC sau care îndeplineste sarcini în numele UNC pentru implementarea proiectelor în cadrul contributiei financiare elvetiene;

i) Autoritatea de plată pentru contributia financiară elvetiană - unitatea stabilită în cadrul Ministerului Finantelor Publice, care asigură, pentru partea română, controlul financiar corespunzător Programului de cooperare elvetiano-român.

Art. 2. - Prevederile prezentei hotărâri se aplică personalului de conducere si personalului de executie, definit ca personal de specialitate potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările si completările ulterioare, care îndeplineste cumulativ următoarele criterii:

a) are atributii specifice domeniului gestionării contributiei financiare elvetiene, prevăzute în Acordul-cadru, precum si în acordurile de delegare încheiate între UNC si organismele intermediare, respectiv între UNC si Autoritatea de plată, cuprinse în fisa postului;

b) este încadrat în următoarele structuri: 1.UNC;

2. organisme intermediare pentru contributia financiară elvetiană;

3. Autoritatea de plată pentru contributia financiară elvetiană;

c) a obtinut avizul prealabil al Ministerului Finantelor Publice.

Art. 3. - Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică persoanelor încadrate în functii de demnitate publică, respectiv ministru, secretar de stat, sau în functii asimilate acestora si nici personalului încadrat la cabinetele demnitarilor.

Art. 4. - (1) Salariile de bază ale personalului care îndeplineste cumulativ criteriile prevăzute la art. 2 lit. a) si b) se majorează cu 25 de clase de salarizare suplimentare fată de cele prevăzute de lege, în urma evaluării performantelor individuale realizate în conditiile art. 10 alin. (4), începând cu data avizului prealabil al Ministerului Finantelor Publice.

(2) Verificarea si confirmarea îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 2, în vederea acordării majorării salariale, se fac de către Ministerul Finantelor Publice care avizează personalul ce are ca obiect de activitate gestionarea contributiei financiare elvetiene.

(3) Avizul se acordă de către ministrul finantelor publice sau, prin delegare, de către secretarul de stat responsabil de coordonarea contributiei financiare elvetiene.

(4) Numărul total al posturilor alocate structurilor mentionate la art. 2 se stabileste în conformitate cu prevederile Acordului privind Fondul de asistentă tehnică.

(5) Ministerul Finantelor Publice, în calitate de UNC, având responsabilitatea finală a implementării Programului de cooperare elvetiano-român vizând reducerea disparitătilor economice si sociale din cadrul Uniunii Europene extinse, efectuează distribuirea numărului de posturi în cadrul structurilor mentionate la art. 2 lit. b).

(6) Ministerul Finantelor Publice revizuieste periodic numărul posturilor distribuite în cadrul structurilor mentionate la art. 2 lit. b), în baza prevederilor Acordului privind Fondul de asistentă tehnică si în baza volumului de activitate din cadrul acestor structuri.

Art. 5. - Institutiile în cadrul cărora functionează structurile prevăzute la art. 2 solicită avizul Ministerului Finantelor Publice pentru personalul care are ca obiect de activitate gestionarea contributiei financiare elvetiene, pe baza următoarelor documente:

a) cererea cuprinzând solicitarea de aviz, întocmită potrivit modelului aprobat în conditiile art. 6;

b) regulamentul de organizare si functionare al institutiei publice aferent structurii pentru se care solicită avizul;

c) structura organizatorică a institutiei publice;

d) ordinul/decizia de numire/încadrare pe posturi cu atributii în gestionarea contributiei financiare elvetiene a personalului pentru care se solicită avizarea, emis/emisă de către conducătorul institutiei respective;

e) fisele de post ale personalului pentru care se solicită avizarea, aprobate potrivit legii, care să cuprindă toate atributiile;

f) statul de functii al structurii din care face parte personalul pentru care se solicită avizarea;

g) Acordul de delegare, în cazul structurilor mentionate la art. 2 lit. b) pct. 2 si 3.

Art. 6. - (1) Pe baza documentatiei depuse, Ministerul Finantelor Publice se pronuntă în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii dosarului complet, în sensul eliberării avizului sau respingerii motivate a solicitării de aviz.

(2) Procedura de avizare, precum si modelul privind cererea de solicitare a avizului se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice, emis în termen de 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 7. - (1) După evaluarea performantelor individuale ale personalului prevăzut la art. 2, realizată în conformitate cu prevederile legale în vigoare aplicabile pentru functiile publice sau functiile contractuale bugetare pe care le ocupă, numărul de clase de salarizare poate fi mentinut, majorat, diminuat sau neacordat, până la următoarea evaluare, după cum urmează:

a) în cazul calificativului “foarte bine”, majorarea salarială va fi de 25 de clase de salarizare suplimentare;

b) în cazul calificativului “bine”, respectiv al calificativului la nivelul standardului de performantă stabilit postului, majorarea salarială va fi de 17 clase de salarizare suplimentare;

c) în cazul calificativelor “satisfăcător” sau “nesatisfăcător” nu se aplică majorare salarială.

(2) Calificativul obtinut în urma evaluării performantelor individuale se mentionează în cererea de solicitare a avizului, întocmită potrivit modelului aprobat în conditiile art. 6.

Art. 8. - (1) Structurile al căror personal beneficiază de majorările salariale în conditiile prezentei hotărâri vor comunica Ministerului Finantelor Publice, în termen de 5 zile lucrătoare, orice modificare de personal, atributii, organizare si/sau functionare, împreună cu documentele constatatoare conform prevederilor art. 5.

(2) Pe baza documentatiei depuse potrivit alin. (1), Ministerul Finantelor Publice se pronuntă în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia, în sensul mentinerii, retragerii sau modificării avizului acordat initial.

(3) Pe perioada cuprinsă între data modificărilor prevăzute la alin. (1) si data solutionării cererii de către Ministerul Finantelor Publice, personalul beneficiază de majorarea salarială, pe răspunderea ordonatorului de credite, dacă modificările nu constituie încălcări ale criteriilor stabilite la art. 2.

Art. 9. - (1) în situatiile în care Ministerul Finantelor Publice constată încălcări ale criteriilor prevăzute la art. 2, în baza cărora a fost emis avizul initial, ministrul finantelor publice va retrage sau, după caz, va modifica, motivat, avizul acordat.

(2) în cazurile prevăzute la alin. (1), ordonatorii de credite vor întreprinde demersurile legale, astfel încât sumele reprezentând majorări salariale acordate de la data neîndeplinirii criteriilor care au stat la baza avizului Ministerului Finantelor Publice să fie recuperate.

Art. 10. - (1) Majorarea se acordă personalului din cadrul structurilor prevăzute la art. 2 lit. b), în conformitate cu prevederile Acordului-cadru, ale Acordului privind Fondul de asistentă tehnică, respectiv ale acordurilor de delegare, pe răspunderea fiecărui ordonator de credite în cadrul căruia este organizată respectiva structură.

(2) Numărul de posturi distribuit în cadrul structurilor prevăzute la art. 2 lit. b), în temeiul art. 4 alin. (6), va fi comunicat de către Ministerul Finantelor Publice acestor structuri în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.

(3) Orice revizuire efectuată cu privire la numărul posturilor alocate structurilor prevăzute la art. 2, în temeiul art. 4 alin. (6), va fi comunicată de Ministerul Finantelor Publice, urmând ca aceste structuri să întreprindă măsurile necesare pentru obtinerea avizului prevăzut la art. 5.

(4) în termen de 20 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri are loc evaluarea performantelor individuale, potrivit criteriilor stabilite, în vederea acordării majorării salariale prevăzute la art. 2 din Legea nr. 490/2004, cu modificările si completările ulterioare.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale,

Laurentiu Sebastian Lăzăroiu

Bucuresti, 22 iunie 2011.

Nr. 646.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2011, pentru plata unor arierate, a unor cheltuieli curente si de capital, precum si pentru finantarea unor obiective de investitii ale unitătilor administrativ-teritoriale

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 30 alin. (2) si (3) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările si completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2011 cu suma de 124.199 mii lei, din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2011, si alocarea acesteia bugetelor locale ale unor unităti administrativ-teritoriale, conform anexelor nr. 1 si 2, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru plata unor arierate, a unor cheltuieli curente si de capital, precum si pentru finantarea unor obiective de investitii.

Art. 2. - Ordonatorii principali de credite răspund de modul de utilizare, în conformitate cu dispozitiile legale, a sumelor alocate potrivit prevederilor art. 1.

Art. 3. - Ministerul Finantelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în volumul si în structura bugetului de stat pe anul 2011.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Constantin-Traian Igas

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

Bucuresti, 22 iunie 2011.

Nr. 649.

ANEXA Nr. 1

Nr. crt.	Unitatea administrativ-teritorială	Judetul	Sum (mii lei)
1	Albac	Alba	60
2	Almasu Mare	Alba	30
3	Avram lancu	Alba	60
4	Baia de Aries	Alba	20
5	Berghin	Alba	40
6	Bistra	Alba	200
7	Câlnic	Alba	40
8	Cenade	Alba	30
9	Cergău	Alba	30
10	Ceru-Băcăinti	Alba	30
11	Crăciunelu de Jos	Alba	30
12	Dostat	Alba	30
13	Fărău	Alba	30
14	Gârbova	Alba	30
15	Garda de Sus	Alba	50
16	Hopârta	Alba	40
17	Horea	Alba	40
18	Lunca Muresului	Alba	30
19	Lupsa	Alba	50
20	Mirăslău	Alba	45
21	Noslac	Alba	40
22	Ocolis	Alba	30
23	Ohaba	Alba	30
24	Poiana Vadului	Alba	40
25	Ponor	Alba	40
26	Posaga	Alba	30
27	Rădesti	Alba	30
28	Râmet	Alba	20
29	Rimetea	Alba	30
30	Sălciua	Alba	40
31	Sebes	Alba	50
32	Sohodol	Alba	40
33	Spring	Alba	30
34	Vadu Motilor	Alba	10
35	Valea Lungă	Alba	90
36	Vidra	Alba	40
37	Almas	Arad	50
38	Birchis	Arad	30
39	Cermei	Arad	50
40	Covăsint	Arad	50
41	Dieci	Arad	50
42	Felnac	Arad	50
43	Frumuseni	Arad	25
44	Ghioroc	Arad	100
45	Grăniceri	Arad	100
46	Hălmăgel	Arad	50
47	Macea	Arad	70
48	Moneasa	Arad	30
49	Olari	Arad	40
50	Pecica	Arad	60
51	Peregu Mare	Arad	50
52	Petris	Arad	50
53	Săvârsiri	Arad	75
54	Sebis	Arad	100
55	Secusigiu	Arad	70
56	Sepreus	Arad	70
57	Sicula	Arad	50
58	Silindia	Arad	50
59	Taut	Arad	75
60	Târnova	Arad	100
61	Ususău	Arad	55
62	Vârfurile	Arad	50
63	Zăbrani	Arad	30
64	Zădăreni	Arad	50
65	Câmpulung	Arges	300
66	Cetăteni	Arges	60
67	Ciofrângeni	Arges	500
68	Oarja	Arges	300
69	Pitesti	Arges	50
70	Poiana Lacului	Arges	500
71	Vlădesti	Arges	80
72	Agăs	Bacău	50
73	Ardeoani	Bacău	50
74	Beresti-Bistrita	Bacău	70
75	Berzunti	Bacău	50
76	Blăgesti	Bacău	70
77	Brusturoasa	Bacău	50
78	Casin	Bacău	50
79	Corbasca	Bacău	45
80	Dofteana	Bacău	90
81	Filipeni	Bacău	50
82	Filipesti	Bacău	50
83	Ghimes-Făget	Bacău	50
84	Gioseni	Bacău	45
85	Glăvănesti	Bacău	50
86	Gura Văii	Bacău	40
87	Helegiu	Bacău	70
88	Hemeius	Bacău	50
89	Horgesti	Bacău	50
90	Itesti	Bacău	70
91	Izvoru Berheciului	Bacău	50
92	Letea Veche	Bacău	70
93	Lipova	Bacău	50
94	Livezi	Bacău	50
95	Luizi-Călugăra	Bacău	70
96	Măgiresti	Bacău	70
97	Măgura	Bacău	40
98	Negri	Bacău	45
99	Nicolae Bălcescu	Bacău	70

100	Odobesti	Bacău	50
101	Oncesti	Bacău	70
102	Parava	Bacău	40
103	Pârjol	Bacău	90
104	Plopana	Bacău	50
105	Poduri	Bacău	90
106	Prăjesti	Bacău	45
107	Răcăciuni	Bacău	70
108	Răchitoasa	Bacău	50
109	Rosiori	Bacău	50
110	Sărata	Bacău	40
111	Sascut	Bacău	40
112	Săucesti	Bacău	100
113	Scorteni	Bacău	100
114	Stănisesti	Bacău	55
115	Tamasi	Bacău	50
116	Târgu Ocna	Bacău	90
117	Traian	Bacău	45
118	Urechesti	Bacău	50
119	Vultureni	Bacău	50
120	Zemes	Bacău	50
121	Avram lancu	Bihor	100
122	Bale	Bihor	30
123	Batăr	Bihor	30
124	Borod	Bihor	30
125	Buntesti	Bihor	30
126	Căbesti	Bihor	30
127	Cărpinet	Bihor	30
128	Câmpani	Bihor	100
129	Cefa	Bihor	25
130	Ceica	Bihor	30
131	Cetariu	Bihor	800
132	Ciuhoi	Bihor	50
133	Ciumeghiu	Bihor	30
134	Cociuba Mare	Bihor	30
135	Copăcel	Bihor	25
136	Cristioru de Jos	Bihor	30
137	Curătele	Bihor	30
138	Derna	Bihor	150
139	Dobresti	Bihor	30
140	Drăgesti	Bihor	30
141	Finis	Bihor	25
142	Gepiu	Bihor	30
143	Holod	Bihor	30
144	Husasău de Tinca	Bihor	30
145	Lugasu de Jos	Bihor	50
146	Lunca	Bihor	30
147	Mădăras	Bihor	30
148	Măgesti	Bihor	30
149	Marghita	Bihor	30
150	Nucet	Bihor	30
151	Nojorid	Bihor	100
152	Olcea	Bihor	30
153	Pietroasa	Bihor	30
154	Popesti	Bihor	50
155	Răbăgani	Bihor	100
156	Rieni	Bihor	30
157	Sacadat	Bihor	30
158	Săcueni	Bihor	50
159	Sălard	Bihor	50
160	Sânmartin	Bihor	30
161	Sântandrei	Bihor	30
162	Sinteu	Bihor	30
163	Stei	Bihor	30
164	Suplacu de Barcău	Bihor	100
165	Tărcaia	Bihor	30
166	Uileacu de Beius	Bihor	30
167	Vârciorog	Bihor	100
168	Vascău	Bihor	30
169	Bistrita Bârgăului	Bistrita-Năsăud	80
170	Budacu de Jos	Bistrita-Năsăud	80
171	Căianu Mic	Bistrita-Năsăud	40
172	Cetate	Bistrita-Năsăud	50
173	Chiochis	Bistrita-Năsăud	70
174	Chiuza	Bistrita-Năsăud	30
175	Ciceu-Giurgesti	Bistrita-Năsăud	30
176	Ciceu Mihăiesti	Bistrita-Năsăud	30
177	Dumitra	Bistrita-Năsăud	70
178	Dumitrita	Bistrita-Năsăud	50
179	Feldru	Bistrita-Năsăud	70
180	llva Mare	Bistrita-Năsăud	70
181	llva Mică	Bistrita-Năsăud	80
182	Josenii Bârgăului	Bistrita-Năsăud	50
183	Livezile	Bistrita-Năsăud	50
184	Lunca llvei	Bistrita-Năsăud	90
185	Maieru	Bistrita-Năsăud	90
186	Matei	Bistrita-Năsăud	50
187	Măgura llvei	Bistrita-Năsăud	50
188	Măriselu	Bistrita-Năsăud	40
189	Micestii de Câmpie	Bistrita-Năsăud	50
190	Milas	Bistrita-Năsăud	40
191	Năsăud	Bistrita-Năsăud	180
192	Nuseni	Bistrita-Năsăud	70
193	Parva	Bistrita-Năsăud	50
194	Rebra	Bistria-Năsăud	50
195	Rebrisoara	Bistrita-Năsăud	50
196	Rodna	Bistrita-Năsăud	70
197	Romuli	Bistrita-Năsăud	100
198	Runcu Salvei	Bistrita-Năsăud	70
199	Sângeorz-Băi	Bistrita-Năsăud	80

200	Spermezeu	Bistrita-Năsăud	50
201	Sieu	Bistrita-Năsăud	40
202	Sieu-Măgherus	Bistrita-Năsăud	60
203	Sieut	Bistrita-Năsăud	50
204	Sintereag	Bistrita-Năsăud	80
205	Târlisua	Bistrita-Năsăud	50
206	Telciu	Bistrita-Năsăud	80
207	Tiha Bârgăului	Bistrita-Năsăud	70
208	Uriu	Bistrita-Năsăud	70
209	Zagra	Bistrita-Năsăud	70
210	Botosani	Botosani	80
211	Albesti	Botosani	25
212	Blândesti	Botosani	10
213	Brăesti	Botosani	25
214	Călărasi	Botosani	15
215	Cordăreni	Botosani	80
216	Corlăteni	Botosani	30
217	Corni	Botosani	20
218	Cristesti	Botosani	20
219	Cristinesti	Botosani	25
220	Dersca	Botosani	25
221	Dobârceni	Botosani	25
222	Drăguseni	Botosani	25
223	Flămânzi	Botosani	35
224	George Enescu	Botosani	25
225	Hănesti	Botosani	25
226	Hiliseu-Horia	Botosani	15
227	Hlipiceni	Botosani	25
228	I bănesti	Botosani	25
229	Lozna	Botosani	100
230	Lunca	Botosani	25
231	Mihai Eminescu	Botosani	80
232	Mihăileni	Botosani	80
233	Mihălăseni	Botosani	25
234	Mileanca	Botosani	25
235	Mitoc	Botosani	25
236	Păltinis	Botosani	100
237	Pomârla	Botosani	40
238	Răchiti	Botosani	30
239	Rădăuti-Prut	Botosani	25
240	Săveni	Botosani	80
241	Stăuceni	Botosani	25
242	Stiubieni	Botosani	100
243	Suharău	Botosani	200
244	Sulita	Botosani	25
245	Stefănesti	Botosani	50
246	Trusesti	Botosani	30
247	Văculesti	Botosani	35
248	Viisoara	Botosani	15
249	Brasov	Brasov	250
250	Cata	Brasov	70
251	Cristian	Brasov	50
252	Crizbav	Brasov	60
253	Feldioara	Brasov	100
254	Fundata	Brasov	10
255	Hârseni	Brasov	100
256	Predeal	Brasov	130
257	Prejmer	Brasov	90
258	Săcele	Brasov	900
259	Vulcan	Brasov	20
260	Bordei Verde	Brăila	75
261	Grădistea	Brăila	100
262	Gropeni	Brăila	200
263	Însurătei	Brăila	200
264	Jirlău	Brăila	300
265	Mărasu	Brăila	150
266	Surdila-Greci	Brăila	200
267	Sutesti	Brăila	75
268	Bozioru	Buzău	45
269	Breaza	Buzău	45
270	Cernătesti	Buzău	45
271	Cozieni	Buzău	45
272	Gherăseni	Buzău	90
273	Grebănu	Buzău	45
274	Largu	Buzău	45
275	Luciu	Buzău	45
276	Mânzălesti	Buzău	45
277	Mărăcineni	Buzău	45
278	Movila Banului	Buzău	45
279	Nehoiu	Buzău	200
280	Odăile	Buzău	45
281	Pardosi	Buzău	45
282	Pănătău	Buzău	45
283	Pătârlagele	Buzău	150
284	Pietroasele	Buzău	45
285	Podgoria	Buzău	45
286	Pogoanele	Buzău	45
287	Rusetu	Buzău	45
288	Săhăteni	Buzău	45
289	Săgeata	Buzău	45
290	Smeeni	Buzău	45
291	Stâlpu	Buzău	100
292	Tisău	Buzău	100
293	Ulmeni	Buzău	45
294	Vadu Pasii	Buzău	45
295	Vernesti	Buzău	45
296	Vintilă Vodă	Buzău	45
297	Ziduri	Buzău	45
298	Anina	Caras-Severin	100
299	Armenis	Caras-Severin	21

300	Bănia	Caras-Severin	25
301	Băutar	Caras-Severin	21
302	Băile Herculane	Caras-Severin	100
303	Berzasca	Caras-Severin	21
304	Berzovia	Caras-Severin	21
305	Bozovici	Caras-Severin	21
306	Brebu	Caras-Severin	21
307	Bucosnita	Caras-Severin	21
308	Caransebes	Caras-Severin	200
309	Carasova	Caras-Severin	300
310	Cărbunari	Caras-Severin	21
311	Ciuchici	Caras-Severin	21
312	Cornea	Caras-Severin	25
313	Cornereva	Caras-Severin	21
314	Coronini	Caras-Severin	20
315	Dalboset	Caras-Severin	16
316	Dognecea	Caras-Severin	21
317	Domasnea	Caras-Severin	21
318	Eftimie Murgu	Caras-Severin	75
319	Fârliug	Caras-Severin	21
320	Forotic	Caras-Severin	21
321	Gârnic	Caras-Severin	20
322	Glimboca	Caras-Severin	21
323	Goruia	Caras-Severin	21
324	lablanita	Caras-Severin	21
325	Lăpusnicu Mare	Caras-Severin	21
326	Lăpusnicel	Caras-Severin	21
327	Luncavita	Caras-Severin	65
328	Lupac	Caras-Severin	21
329	Mehadia	Caras-Severin	21
330	Mehadica	Caras-Severin	21
331	Moldova Nouă	Caras-Severin	100
332	Naidăs	Caras-Severin	21
333	Oravita	Caras-Severin	100
334	Otelu Rosu	Caras-Severin	100
335	Păltinis	Caras-Severin	21
336	Pojejena	Caras-Severin	21
337	Prigor	Caras-Severin	30
338	Răcăsdia	Caras-Severin	21
339	Rusca Montană	Caras-Severin	21
340	Sacu	Caras-Severin	21
341	Sasca Montană	Caras-Severin	21
342	Sichevita	Caras-Severin	16
343	SIatina - Timis	Caras-Severin	80
344	Socol	Caras-Severin	21
345	Sopotu Nou	Caras-Severin	21
346	Toplet	Caras-Severin	60
347	Vărădia	Caras-Severin	21
348	Vermes	Caras-Severin	21
349	Zorlentu Mare	Caras-Severin	21
350	Belciugatele	Călărasi	20
351	Călă