MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 482/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 482         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 7 iulie 2011

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

142. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule

 

620. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule

 

143. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 20/2011 privind finantarea unor activităti de îmbunătătiri funciare

 

621. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 20/2011 privind finantarea unor activităti de îmbunătătiri funciare

 

144. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 124/2010 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărtii electronice de identitate

 

622. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 124/2010 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărtii electronice de identitate

 

145. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 22/2011 privind reglementarea unor măsuri fiscale pentru unele livrări de bunuri si prestări de servicii efectuate de Compania Natională “Romtehnica” - S.A. către Ministerul Apărării Nationale în anul 2011

 

623. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 22/2011 privind reglementarea unor măsuri fiscale pentru unele livrări de bunuri si prestări de servicii efectuate de Compania Natională “Romtehnica” - S.A. către Ministerul Apărării Nationale în anul 2011

 

147. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 25/2011 pentru modificarea unor acte normative privind reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli si gestionarea fondurilor comunitare

 

625. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 25/2011 pentru modificarea unor acte normative privind reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli si gestionarea fondurilor comunitare

 

150. - Lege privind schimbarea denumirii comunei Brazii, judetul Ialomita, în Rădulesti

 

628. - Decret pentru promulgarea Legii privind schimbarea denumirii comunei Brazii, judetul Ialomita, în Rădulesti

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 413 din 7 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 65 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului

 

Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală

 

Decizia nr. 618 din 12 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 85 alin. (10) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

 

Opinie separată


 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 7 din 18 februarie 2009 privind modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 19 februarie 2009.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

IOAN OLTEAN

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 5 iulie 2011.

Nr. 142.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 4 iulie 2011.

Nr. 620.


PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 20/2011 privind finantarea unor activităti de îmbunătătiri funciare

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 20 din 23 februarie 2011 privind finantarea unor activităti de îmbunătătiri funciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 2 martie 2011, cu următoarea modificare:

- Articolul 2 va avea următorul cuprins:

“Art. 2. - În scopul restructurării si reorganizării Administratiei Nationale a îmbunătătirilor Funciare, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale va supune Guvernului spre aprobare un proiect de act normativ privind modificarea si completarea Legii nr. 138/2004, republicată, cu modificările si completările ulterioare.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

IOAN OLTEAN

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 5 iulie 2011.

Nr. 143.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 20/2011 privind finantarea unor activităti de îmbunătătiri funciare

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 20/2011 privind finantarea unor activităti de îmbunătătiri funciare si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 4 iulie 2011.

Nr. 621.


PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 124/2010 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărtii electronice de identitate

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 124 din 28 decembrie 2010 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărtii electronice de identitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2010.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

IOAN OLTEAN

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 5 iulie 2011.

Nr. 144.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 124/2010 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărtii electronice de identitate

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 124/2010 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărtii electronice de identitate si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 4 iulie 2011.

Nr. 622.


PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 22/2011 privind reglementarea unor măsuri fiscale pentru unele livrări de bunuri si prestări de servicii efectuate de Compania Natională “Romtehnica” - S.A. către Ministerul Apărării Nationale în anul 2011

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22 din 2 martie 2011 privind reglementarea unor măsuri fiscale pentru unele livrări de bunuri si prestări de servicii efectuate de Compania Natională “Romtehnica” - S.A. către Ministerul Apărării Nationale în anul 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 4 martie 2011.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

IOAN OLTEAN

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 5 iulie 2011.

Nr. 145.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 22/2011 privind reglementarea unor măsuri fiscale pentru unele livrări de bunuri si prestări de servicii efectuate de Compania Natională “Romtehnica” - S.A. către Ministerul Apărării Nationale în anul 2011

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 22/2011 privind reglementarea unor măsuri fiscale pentru unele livrări de bunuri si prestări de servicii efectuate de Compania Natională “Romtehnica” - S.A. către Ministerul Apărării Nationale în anul 2011 si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 4 iulie 2011.

Nr. 623.


PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 25/2011 pentru modificarea unor acte normative privind reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli si gestionarea fondurilor comunitare

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25 din 16 martie 2011 pentru modificarea unor acte normative privind reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli si gestionarea fondurilor comunitare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 23 martie 2011, cu următoarea modificare:

- La articolul I, articolul III va avea următorul cuprins:

“Art. III. - (1) Formele de ajutor de stat prevăzute la art. 4 si 10 din Ordonanta Guvernului nr. 14/2010*) se achita beneficiarilor prevăzuti la art. 3 si 9 din aceeasi ordonantă în conturi distincte, deschise pe numele acestora la Trezoreria Statului.

(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) beneficiarii care solicită institutiilor de credit/institutiilor financiare nebancare credite bancare pentru asigurarea capitalului de lucru necesar realizării productiei, inclusiv pentru plata obligatiilor către bugetul de stat si celelalte bugete.

(3) Sumele încasate în conturile prevăzute la alin. (1) vor fi utilizate de către beneficiari în următoarea ordine, astfel:

a) pentru achitarea drepturilor de natură salarială, prin transferul sumelor aferente în conturile deschise la institutii de credit, cu exceptia impozitelor si contributiilor aferente acestora;

b) pentru achitarea obligatiilor către bugetul de stat si celelalte bugete, iar sumele rămase disponibile pot fi virate în conturile deschise la institutiile de credit ori pot fi utilizate pentru efectuarea de plăti către furnizori sau creditori cu conturi deschise la Trezoreria Statului ori la institutii de credit, cu conditia ca asupra conturilor respective să nu fi fost înfiintată poprire prin titluri executorii.

(4) Beneficiarii ajutoarelor de stat prevăzuti la art. 3 si 9 din Ordonanta Guvernului nr. 14/2010, care au credite contractate de la institutii de credit/institutii financiare nebancare pentru destinatiile prevăzute la art. 4 si 10 din Ordonanta Guvernului nr. 14/2010, pot cesiona acestora drepturile de încasat de la institutiile publice care plătesc formele de ajutor de stat prevăzute la art. 4 si 10 din Ordonanta Guvernului nr. 14/2010. Cesiunea către institutia de credit/institutia financiară nebancară se efectuează în baza unei confirmări emise de institutiile publice care plătesc formele de ajutor de stat, din care să rezulte suma de plată către beneficiar. Cesiunea este valabilă numai după notificarea de către beneficiar a institutiei publice care plăteste formele de ajutor de stat.

(5) Institutiile publice care plătesc formele de ajutor de stat vor vira la scadentă suma aferentă ajutorului de stat, în contul indicat de institutia de credit/institutia financiară nebancară.

(6) Suma care face obiectul cesionării către institutia de credit/institutia financiară nebancară care a acordat creditul se achită de către institutiile publice care plătesc formele de ajutor de stat, în contul beneficiarului ajutorului de stat indicat de institutia de credit/institutia financiară nebancară, cu respectarea prevederilor legale.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

IOAN OLTEAN

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 5 iulie 2011.

Nr. 147.


*) Ordonanta Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, a fost aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 74/2010 si a fost completată ulterior prin Legea nr. 281/2010.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 25/2011 pentru modificarea unor acte normative privind reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor

agricoli si gestionarea fondurilor comunitare

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 25/2011 pentru modificarea unor acte normative privind reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli si gestionarea fondurilor comunitare si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 4 iulie 2011.

Nr. 625.


PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind schimbarea denumirii comunei Brazii, judetul Ialomita, în Rădulesti

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Denumirea comunei Brazii, judetul Ialomita, se schimbă în Rădulesti.

Art. 2. - Anexa la Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României, republicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54-55 din 27 iulie 1981, cu modificările si completările ulterioare, se modifică în mod corespunzător.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 5 iulie 2011.

Nr. 150.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind schimbarea denumirii comunei Brazii, judetul Ialomita, în Rădulesti

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind schimbarea denumirii comunei Brazii, judetul Ialomita, în Rădulesti si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 4 iulie 2011.

Nr. 628.


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 413

din 7 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 65 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 65 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, exceptie ridicată de Marius Martin în Dosarul nr. 8.593/99/2009 al Curtii de Apel lasi - Sectia contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 2.391 D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 2.392D/2010, nr. 3.459D/2010, nr. 3.460D/2010 si nr. 82D/2011, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Constantin Bebi Manole în dosarele nr. 594/99/2010 al Tribunalului lasi - Sectia comercială si de contencios administrativ si nr. 63/99/2010 al Curtii de Apel lasi - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Iulian Lazărîn Dosarul nr. 142/99/2010 al Curtii de Apel lasi - Sectia contencios administrativ si fiscal si Dan Cristian Grecu în Dosarul nr. 915/99/2010 al Curtii de Apel lasi - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public sustine că nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 2.392D/2010, nr. 3.459D/2010, nr. 3.460D/2010 si nr. 82D/2011 la Dosarul nr. 2.391 D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 318/2011, nepublicată încă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 8.593/99/2009, Curtea de Apel lasi - Sectia contencios

administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 65 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de reclamantul Marius Martin într-o cauză având ca obiect cererea de suspendare a executării dispozitiei emise de Inspectoratul Judetean de Politie lasi, prin care acesta a fost pus la dispozitie ca urmare a trimiterii sale în judecată.

Prin încheierea din 25 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 594/99/2010, Tribunalul lasi - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 65 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de reclamantul Constantin Bebi Manole într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a dispozitiei emise de Inspectoratul Judetean de Politie lasi, prin care acesta a fost pus la dispozitie ca urmare a trimiterii sale în judecată.

Prin încheierile din 21 iunie 2010 si din 20 decembrie 2010, pronuntate în dosarele nr. 63/99/2010, nr. 142/99/2010 si nr. 915/99/2010, Curtea de Apel lasi - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 65 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Constantin Bebi Manole, Iulian Lazăr si Dan-Cristian Grecu în cauze având ca obiect solutionarea cererilor de suspendare a executării dispozitiilor emise de Inspectoratul Judetean de Politie lasi, prin care acestia au fost pusi la dispozitie ca urmare a trimiterii lor în judecată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece măsura punerii la dispozitie a politistului încalcă drepturile si libertătile fundamentale ale persoanei, aceasta trebuind să fie considerată nevinovată până ia pronuntarea unei hotărâri definitive de condamnare. Mai mult, această măsură restrictivă nu se justifică în situatia în care nu au existat abateri disciplinare ale politistului, context în care ar fi necesară desfăsurarea unei cercetări disciplinare prealabile. Punerea la dispozitie a politistului, de cele mai multe ori, este fundamentată doar pe adresa organului de urmărire penală, prin care institutia este înstiintată cu privire la trimiterea în judecată a acestuia. Însă, prin punerea la dispozitie în cazul trimiterii în judecată fără cercetări prealabile disciplinare se răstoarnă prezumtia de nevinovătie.

Totodată, în conformitate cu Recomandarea nr. 16/2003 a Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să tină cont de drepturile si interesele persoanelor particulare, pentru a nu provoca daune grave acestora. De altfel, reglementările dreptului comunitar în privinta functionarilor publici ai Comunitătilor Europene (Statutul functionarilor Comunitătilor Europene - Regulamentul 259/1968) dispun în sensul că acestora trebuie să li se asigure un nivel minim de subzistentă, aspect care, în cazul de fată nu este respectat, desi conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, politistul este functionar public cu statut special. Drept consecintă a acestei măsuri, persoanei în cauză îi sunt micsorate drepturile salariale, fapt ce aduce atingeri grave drepturilor si intereselor legale.

Pe de altă parte, această măsură trebuie să fie proportională cu natura si gravitatea faptelor care fac obiectul învinuirii sau determină luarea măsurii preventive, având în vedere caracterul esentialmente provizoriu al punerii la dispozitie.

Mentionează si faptul că măsura nu este limitată în timp, iar în considerarea duratei mari a unui proces penal, caracterul său vremelnic este substantial diminuat.

Totodată, sustine că dispozitiile de lege criticate nu fac nicio distinctie între infractiunile săvârsite în legătură cu serviciul sau cele care nu sunt incluse în această categorie si nici între infractiunile săvârsite din culpă sau cu intentie. De asemenea, aceste prevederi au caracter lacunar si nu definesc măsura “punerii la dispozitie”, iar sarcinile si atributiile stabilite pe perioada punerii la dispozitie pot fi stabilite discretionar.

Curtea de Apel Iasi - Sectia contencios administrativ si fiscal consideră că prevederile de lege criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate.

Tribunalul Iasi - Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază că, desi se restrânge exercitarea unor drepturi sau a unor libertăti, suspendarea din functie nu poate fi considerată ca fiind contrară prezumtiei de nevinovătie, ci este necesară pentru apărarea ordinii publice si pentru desfăsurarea instructiei penale. Această restrângere a unor drepturi constitutionale se impune pentru a asigura securitatea juridică a drepturilor si libertătilor celorlalti cetăteni, atât în perspectiva drepturilor individuale, cât si a celor nationale sau de grup pentru binele public.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile criticate sunt constitutionale. Astfel, măsura punerii la dispozitie a politistului fată de care s-a pus în miscare actiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cautiune nu poate fi considerată ca fiind contrară prezumtiei de nevinovătie. Această măsură este necesară pentru apărarea ordinii publice si pentru desfăsurarea instructiei penale si, asa cum a statuat Curtea Constitutională prin Decizia nr. 245/2004, restrângerea unor drepturi constitutionale este admisă, ea răspunzând nevoii de a asigura securitatea juridică a drepturilor si libertătilor celorlalti, atât în perspectiva intereselor individuale, cât si a celor nationale sau de grup si a binelui public, fiind si o modalitate de salvgardare a unor drepturi în situatiile în care exercitiul lor are un caracter antisocial. De asemenea, dispozitiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei legale, fără discriminări pe considerente arbitrare.

Cât priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la art. 41 din Constitutie, consideră că aceasta nu poate fi retinută, deoarece politistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispozitie, respectiv a suspendării din functie, potrivit competentelor stabilite prin ordin al ministrului administratiei si internelor.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 65 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, modificate ultima oară prin art. I pct. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul politistului, ordonantă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.083 din 22 noiembrie 2004.

În prezent, textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art 65 alin. (1), (2) si (4):

(1) în cazul în care împotriva politistului s-a început urmărirea penală sau acesta a fost trimis în judecată, mentinerea sa în activitate se hotărăste după solutionarea definitivă a cauzei, cu exceptia situatiei în care a comis si alte abateri disciplinare, când operează procedura disciplinară obisnuită.

(2) Politistul fată de care s-a pus în miscare actiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cautiune este pus la dispozitie.

[...]

(4) Politistul pus la dispozitie îndeplineste numai acele sarcini si atributii de serviciu stabilite în scris de seful unitătii de politie si beneficiază de drepturile bănesti corespunzătoare gradului profesional pe care îl are, la nivelul de bază, precum si de celelalte drepturi prevăzute în prezenta lege.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovătie, ale art. 41 privind dreptul la muncă, ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si prevederilor art. 11 paragraful 1 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorii acesteia sustin că măsura punerii la dispozitia unitătii a politistului fată de care s-a pus în miscare actiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cautiune nesocoteste dispozitiile din Constitutie si din alte documente internationale care consacră prezumtia de nevinovătie.

Asupra unei critici similare, aplicabile mutatis mutandis la cauza de fată, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 187 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2007, cu prilejul solutionării exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, referitoare la punerea la dispozitie a ofiterilor, maistrilor militari si subofiterilor pentru care s-a început urmărirea penală sau care sunt trimisi în judecata instantelor militare, dar care sunt cercetati si judecati în stare de libertate sau eliberati pe cautiune. Curtea a statuat că punerea la dispozitie nu încalcă prezumtia de nevinovătie, întrucât nu vizează fondul răspunderii pentru fapta imputată, nu prejudecă vinovătia, ci constituie o măsură preventivă, justificată de necesitatea împiedicării săvârsirii de noi fapte contrare prevederilor legale, de îndeplinirea corectă a atributiilor ce revin functiei respective si de asigurarea încrederii în persoana care ocupă acea functie. Pentru identitate de ratiune, aceeasi concluzie este valabilă si în ceea ce priveste punerea la dispozitie a politistilor.


De asemenea, Curtea observă că în alin. (4) al art. 65 din Legea nr. 360/2002 este precizat si continutul măsurii punerii la dispozitie. Interpretarea dată acestuia de autorii exceptiei în sensul că sarcinile si atributiile pot fi stabilite pe această perioadă de seful unitătii în mod discretionar si abuziv nu poate fi, însă, analizată de Curte, întrucât depinde de modalitatea practică de individualizare a acesteia la fiecare caz concret, nereprezentând o problemă de constitutionalitate, ci de aplicare a legii.

Totodată, un rationament simetric cu cel cuprins în decizia mentionată se impune si în ceea ce priveste reducerea indemnizatiilor. Prin luarea măsurii punerii la dispozitie nu se poate sustine că se îngrădeste dreptul la muncă si, la fel ca în cazul cadrelor militare, art. 65 din Legea nr. 360/2002 prevede în mod expres, la alin. (6), că “în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum si în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal, politistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispozitie (...)”.

În ceea ce priveste prevederile art. 16 din Constitutie, Curtea observă că autorii exceptiei de neconstitutionalitate nu motivează pretinsa încălcare a acestora, iar referitor la invocarea art. 53 din Legea fundamentală, aceasta nu poate fi primită de vreme ce nu a fost constatată restrângerea vreunui drept constitutional.

De altfel, în acelasi sens, s-a pronuntat Curtea Constitutională si prin Decizia nr. 318 din 3 martie 2011, nepublicată până la data pronuntării prezentei decizii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 65 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, exceptie ridicată de Marius Martin în Dosarul nr. 8.593/99/2009 al Curtii de Apel lasi - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Constantin Bebi Manole în dosarele nr. 594/99/2010 al Tribunalului lasi - Sectia comercială si de contencios administrativ si nr. 63/99/2010 al Curtii de Apel lasi - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Iulian Lazărîn Dosarul nr. 142/99/2010 al Curtii de Apel lasi - Sectia contencios administrativ si fiscal si Dan Cristian Grecu în Dosarul nr. 915/99/2010 al Curtii de Apel lasi - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 536

din 28 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată din oficiu de Judecătoria Constanta - Sectia civilă în Dosarul său nr. 32.569/212/2009.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, precizând că instanta are posibilitatea de a verifica dacă au fost îndeplinite cerintele legii în cazul comunicării prin publicitate a actului administrativ fiscal. Invocă si jurisprudenta Curtii constitutionale, reprezentată de deciziile nr. 1.288 din 2 decembrie 2008 si nr. 667 din 30 aprilie 2009.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 32.569/212/2009, Judecătoria Constanta - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de instantă, din oficiu, într-o cauză civilă având ca obiect validarea unei popriri.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, Judecătoria Constanta sustine că prevederile art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 sunt neconstitutionale în măsura în care nu prevăd că modalitatea comunicării prin publicitate a actului administrativ fiscal poate fi folosită numai în cazul în care contribuabilul nu s-a prezentat la sediul organului administrativ fiscal emitent sau dacă, prezentându-se, a refuzat să primească actul sub semnătură. În această ipoteză, autoritatea administrativă trebuie să facă dovada că a trimis actul prin postă la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin alte mijloace, ca, de exemplu, fax sau e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia.

Precizează că, în forma actuală, textul de lege criticat nu reglementează o ordine a modalitătilor de comunicare a actelor administrative fiscale, iar comunicarea prin afisare nu reprezintă doar o modalitate ultimă si subsidiară de comunicare, care să fie folosită doar în cazul în care celelalte modalităti de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective, asa cum Curtea Constitutională a retinut în Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009). Arată că, astfel cum rezultă din lege, autoritatea administrativă fiscală are dreptul de a opta pentru oricare dintre modalitătile de comunicare, fără a fi tinută să facă dovada că folosirea modalitătilor care asigură comunicarea efectivă a actului fiscal nu a avut ca rezultat transmiterea actului către contribuabil.

În concluzie, consideră că textul de lege criticat nu asigură efectivitatea dreptului de informare a contribuabilului si nici efectivitatea dreptului la apărare.

În plus, precizează că instanta nu are posibilitatea de a constata folosirea abuzivă a acestui mod de comunicare a actelor administrative fiscale, astfel că acest aspect nu tine de aplicarea si interpretarea legii, în conditiile în care legea nu impune autoritătii administrative să facă în prealabil demersurile ce tind la efectiva comunicare a actului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu si-au exprimat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul continut:

- Art. 44 alin. (3): “(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afisarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, a unui anunt în care se mentionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afisarea se face, concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autoritătii administratiei publice locale respective, în lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judetean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afisării anuntului.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, se invocă dispozitiile din Constitutie cuprinse la art. 21 privind accesul liber la justitie, la art. 24 care garantează dreptul la apărare si la art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că textul de lege ce formează obiectul acesteia se referă la realizarea comunicării prin publicitate a actelor administrative fiscale, si anume prin afisarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si, după caz, pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală sau a autoritătii administratiei publice locale ori a consiliului judetean respectiv, a unui anunt în care se mentionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului.

Curtea retine că aceasta reprezintă una dintre cele patru modalităti enumerate în art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele administrative fiscale, după cum urmează: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; c) prin postă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate.

Curtea observă că textul de lege mentionat enumera aceste modalităti fără să contină vreo precizare referitoare la ordinea de prioritate în care acestea pot fi folosite, astfel că instanta de judecată care a ridicat din oficiu exceptia de neconstitutionalitate a semnalat că, în practică, în lipsa unei mentiuni exprese referitoare la obligativitatea respectării ordinii în care acestea sunt enumerate, există o tendintă a organelor fiscale de a ignora succesiunea în care acestea sunt prevăzute în art. 44 alin. (2) si de a recurge la comunicarea direct prin publicitate, fără a proceda la epuizarea celorlalte mijloace de comunicare a actului administrativ fiscal.

Curtea constată că o astfel de interpretare aduce atingere dreptului de acces liber la justitie al contribuabilului care contestă existenta sau cuantumul obligatiei fiscale. Tinând cont de faptul că momentul de la care începe să curgă termenul pentru introducerea contestatiei îl reprezintă data comunicării, incertitudinea acestuia constituie un obstacol în exercitarea dreptului de acces la instantă.

Procedând la o interpretare teleologică a acestor dispozitii legale, Curtea observă că enumerarea pe care o contin nu este întâmplătoare, ci modalitătile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt mentionate într-o ordine de prioritate în ceea ce priveste aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunostintă a contribuabilului de continutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a), constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă si modalitatea prevăzută la lit. b), si anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit. c), comunicarea prin postă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia. În fine, la lit. d) se mentionează comunicarea prin publicitate, a cărei descriere se găseste în textul de lege criticat în cauza de fată.

În mod evident, intentia legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitătile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea mentionată la lit. a)-d), obligatia organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin. (2).

În jurisprudenta sa, reprezentată de Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, si de Decizia nr. 891 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 august 2010, Curtea a retinut, în mod judicios, că prevederile art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă si subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalităti de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Curtea a observat, cu acele prilejuri, că este apanajul exclusiv al instantelor judecătoresti constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative.

În cauza de fată, instanta care a ridicat din oficiu exceptia de neconstitutionalitate a criticat textul de lege ce formează obiectul acesteia prin prisma art. 21 si a art. 24 din Constitutie, ca urmare a imposibilitătii de a verifica si a sanctiona, eventual, nerespectarea de către organul fiscal a ordinii în care, în cuprinsul art. 44 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, sunt enumerate modalitătile prin care se poate face comunicarea actelor administrative fiscale.

Curtea observă că art. 44 alin. (4) din aceeasi ordonantă prevede că dispozitiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător si în materia comunicării actelor administrative fiscale, ceea ce înseamnă că este incident art. 95 alin. 4 din Codul de procedură civilă, în sensul că, în cazul comunicării cu rea-credintă prin publicitate a actului administrativ fiscal, vor fi anulate actele săvârsite ulterior acestui moment.

Curtea observă că Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală reprezintă o lege specială, care instituie unele reguli derogatorii de la cele stabilite de dreptul comun, reprezentat de Codul de procedură civilă. Interesul organelor fiscale de aducere la cunostinta contribuabilului a existentei unei obligatii fiscale al cărei creditor este însusi statul implică necesitatea comunicării actului administrativ în care aceasta este consemnată prin modalităti care să asigure aducerea efectivă la cunostinta contribuabilului despre existenta unor obligatii fiscale în sarcina sa.

Asa fiind, legiuitorul a prevăzut că actele administrative fiscale pot fi comunicate prin publicitate si în cazul în care domiciliul contribuabilului este cunoscut. În acest caz, însă, trebuie ca, anterior recurgerii la această modalitate, să fi fost respectată cu strictete ordinea prevăzută în art. 44 alin. (2) lit. a)-c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, astfel încât comunicarea prin publicitate să reprezinte doar o modalitate ultimă si subsidiară, după cum a remarcat si Curtea Constitutională în jurisprudenta mai sus citată.

Asadar, în cazul actelor administrative fiscale, comunicarea acestora se îndeplineste prin publicitate si în ipoteza în care se cunoaste domiciliul fiscal al contribuabilului, dar comunicarea nu s-a putut realiza prin celelalte modalităti prevăzute de textul amintit. Instantele vor trebui să examineze, însă, dacă această comunicare prin publicitate a fost îndeplinită doar ca urmare a imposibilitătii realizării procedurii de comunicare prin celelalte modalităti, în ordinea în care acestea sunt enumerate la art. 44 alin. (2) lit. a)-c). Interpretarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Codul de procedură fiscală potrivit căreia enumerarea cuprinsă în acesta constituie si ordinea de prioritate pentru realizarea modalitătilor de comunicare a actelor administrativ fiscale, la respectarea căreia instantele de judecată trebuie să vegheze, este singura care poate înlătura viciul de neconstitutionalitate de care textul suferă prin lipsa unei mentiuni exprese în acest sens.

Nu în ultimul rând, Curtea observă că ridicarea unei exceptii de neconstitutionalitate pentru motive deja lămurite de către Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curtii Constitutionale, care se atasează inclusiv deciziilor prin care se constată neconstitutionalitatea legilor sau a ordonantelor ori a unor dispozitii din acestea. Indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constitutională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constitutia, mentinându-se astfel prezumtia de constitutionalitate a textului în această interpretare, atât instantele judecătoresti, cât si organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curtii si să o aplice ca atare.

Pentru a da o fortă sporită deciziei si fără a marca o reconsiderare a jurisprudentei sale, Curtea, prin prezenta decizie, va constata neconstitutionalitatea oricărei alte interpretări pe care practica administrativă sau judecătorească ar putea să o atribuie textelor legale criticate fată de cea consacrată prin Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009. În acest sens, Curtea reiterează cele statuate în jurisprudenta sa, spre exemplu, Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995 sau Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, în sensul că puterea de lucru judecat ce însoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se atasează nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijină acesta. În consecintă, atât Parlamentul, cât si Guvernul si toate celelalte autorităti si institutii publice urmează să respecte întru totul atât considerentele, cât si dispozitivul prezentei decizii.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d), al art. 29 si al art. 31 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicată din oficiu de Judecătoria Constanta - Sectia civilă în Dosarul său nr. 32.569/212/2009 si constată că dispozitiile art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstitutionale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalitătilor de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeasi ordonantă.

Definitivă si general obligatorie.

Decizia se comunică presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 618

din 12 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 85 alin. (10) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 85 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, exceptie ridicată de Anisoara Cîrlet în Dosarul nr. 9.175/62/2009 al Curtii de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, arată că dispozitiile legale referitoare la aprobarea prin ordin comun al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale si al ministrului sănătătii, a criteriilor medico-psihosociale pentru încadrarea în grad si tip de handicap nu încalcă liberul acces la justitie si nici dreptul persoanelor cu handicap la protectie. De asemenea, faptul că instanta de judecată nu a identificat o altă autoritate publică, cu exceptia Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap si a Comisiei superioare de evaluare, pentru efectuarea expertizei în cauza dedusă judecătii, nu are legătură cu prevederile legale criticate, ci pune, mai degrabă, în discutie, probleme referitoare la aplicarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 9.175/62/2009, Curtea de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 85 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, exceptie ridicată de Anisoara Cîrlet într-o cauză având ca obiect refuzul acordării unor drepturi la protectie socială.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, în contradictie cu principiul liberului acces la justitie si dreptul persoanelor cu handicap la protectie, criteriile medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap nu pot fi contestate decât la Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap si la Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, care au calitatea procesuală de pârâte în cauza dedusă judecătii. Rezultă că deciziile comisiilor de evaluare a persoanelor adulte cu handicap nu pot fi contestate la o altă institutie abilitată de lege, care să se poată pronunta asupra conformitătii si legalitătii acestora.

Curtea de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciază că, în măsura în care prevederile legale aplicabile se interpretează în sensul că îngrădesc orice altă competentă de expertizare medicală în domeniul stabilirii gradului de handicap, respectiv al stabilirii calitătii de persoană cu handicap, se încalcă prevederile art. 21 si art. 50 din Constitutie. În acest sens, instanta de judecată invocă, în considerentele încheierii de sesizare, dispozitiile art. 87 alin. (1) lit. a) si c), precum si ale art. 5 pct. 14 din Legea nr. 448/2006, referitoare la principalele atributii ale Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap. Atât timp cât Comisia de evaluare este parte în cauzele având ca obiect încadrarea în grad de handicap a unei persoane, atunci este încălcat si dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât una dintre părti are si rol de expert în aceeasi cauză, împrejurare care afectează major obiectivitatea activitătii sale de expertizare în cadrul aceluiasi litigiu. Lacunele prevederilor legale criticate sunt de natură să conducă la concluzia îngrădirii accesului la justitie, afectării dreptului la un proces echitabil al persoanelor nemultumite de actele emise de către comisia de evaluare, precum si a limitării caracterului egal al justitiei, consacrat de art. 124 alin. (2) din Constitutie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 85 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, potrivit cărora: “Criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabileste încadrarea în grad de handicap sunt aprobate prin ordin comun al ministrului sănătătii publice si al ministrului muncii, familiei si egalitătii de sanse, la propunerea Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, până la 30 noiembrie 2007”.

Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prevederile art. 85 din Legea nr. 448/2006 au fost modificate si completate prin art. I pct. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 84/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 septembrie 2010, solutia legislativă a textului de lege criticat fiind preluată, de principiu, în art. 85 alin. (10) din lege.

În aceste conditii, Curtea urmează să exercite controlul de constitutionalitate asupra acestor dispozitii, care, în prezent, au următorul cuprins: “Criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabileste încadrarea în grad si tip de handicap sunt aprobate prin ordin comun al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale si al ministrului sănătătii”.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, acest text de lege contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 50 referitoare la protectia persoanelor cu handicap.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că argumentele autorului se referă la imposibilitatea acestuia de a se adresa unei alte institutii abilitate de lege, în afara comisiei superioare si Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, care să aibă competenta de a verifica conformitatea, legalitatea si temeinicia deciziilor acestora.

În legătură cu acest aspect, Curtea constată că autorul exceptiei nu formulează o veritabilă critică de neconstitutionalitate, ci nemultumit fiind de solutia legislativă criticată, solicită în realitate modificarea dispozitiilor art. 85 alin. (10) din Legea nr. 448/2006, în sensul stabilirii unei alte institutii sau autorităti publice, care să fie învestită cu competenta de a efectua expertize, în conditii de deplină impartialitate, în cauzele având ca obiect încadrarea în grad si tip de handicap. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 85 alin. (10) din Legea nr. 448/2006, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 85 alin. (10) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, exceptie ridicată de Anisoara Cîrletîn Dosarul nr. 9.175/62/2009 al Curtii de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu


 

OPINIE SEPARATĂ

 

În dezacord cu solutia pronuntată de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 618 din 12 mai 2011, prin care s-a respins ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 85 alin. (10) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, considerăm că aceasta ar fi trebuit admisă, pentru următoarele argumente:

Prevederile art. 85 alin. (10) din Legea nr. 448/2006 instituie competenta ministrului muncii, familiei si protectiei sociale si a ministrului sănătătii de a stabili, prin ordin comun, criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se realizează încadrarea în grad si tip de handicap. Această încadrare este necesară persoanelor cu handicap pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute de lege.

În aceste conditii, se poate retine că prevederile legale criticate, stabilind competenta ministrului muncii, familiei si protectiei sociale si ministrului sănătătii de a aproba prin ordin comun criteriile medico-psihosociale pentru încadrarea în grad si tip de handicap, lasă această materie la nivelul de reglementare a unui act normativ cu fortă juridică inferioară legii.

Privind dincolo de aparente, se poate observa că prevederile legale criticate deschid calea unui domeniu tehnic, de strictă specializare, cu impact asupra drepturilor persoanelor cu handicap. O asemenea concluzie rezultă din analiza Ordinului nr. 762/1.992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileste încadrarea în grad de handicap, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 27 decembrie 2007, emis de ministrul muncii, familiei si egalitătii de sanse si ministrul sănătătii publice. Fără îndoială, acest act normativ de fortă juridică inferioară legii nu poate face obiect al controlului de constitutionalitate exercitat de către Curtea Constitutională, jurisprudenta instantei de contencios constitutional fiind constantă în această materie. În acest sens sunt: Decizia nr. 143 din 13 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 20 octombrie 2000, si Decizia nr. 932 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009.

Ordinul mentionat reprezintă un act administrativ normativ, care poate fi supus controlului instantei de contencios administrativ, în conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, fiind astfel asigurat accesul la justitie.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă si din prevederile art. 85 alin. (3) si art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006, încadrarea în grad si tip de handicap, în baza criteriilor medico-psihosociale, revine în exclusivitate Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, organul de specialitate fără personalitate juridică, aflat în subordinea consiliilor judetene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.

Încadrarea sau respingerea încadrării în grad si tip de handicap se atestă prin certificat emis de către comisiile de evaluare. Certificatele emise pot fi contestate de titularii acestora, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap. Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, astfel cum stabileste art. 902 alin. (4) din Legea nr. 448/2006. Si în acest caz, se poate observa că legea asigură persoanelor interesate dreptul de a se adresa instantei judecătoresti pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime.

Nu mai putin, urmează a se analiza în cazul de fată dacă accesul la instanta judecătorească este unul concret si efectiv, de natură să respecte exigentele dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, având în vedere faptul că accesul la o instantă, prin posibilitatea contestării actelor nelegale, nu constituie întotdeauna un remediu suficient oferit persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime au fost încălcate.

Având în vedere actele si lucrările dosarului, rezultă că textul legal supus controlului de constitutionalitate limitează posibilitatea de a folosi, în cadrul procesului, expertiza de specialitate, de vreme ce comisiile de evaluare a persoanelor adulte cu handicap si comisia superioară de evaluare sunt, potrivit legii, unicele entităti cu atributii în evaluarea stării de dizabilitate, în ceea ce priveste încadrarea în tip si grad de handicap. În acest sens este încheierea de sesizare din 21 iunie 2010, pronuntată de Curtea de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 9.175/62/2009, care face referire la adresa nr. 316/02.06.2010 a Institutului National de Expertiză Medicală si Recuperare a Capacitătii de Muncă.

Prin urmare, nicio altă institutie, autoritate publică sau entitate, cu exceptia comisiilor de evaluare, nu poate efectua o expertiză de specialitate, pentru a lămuri aspecte legate de încadrarea în grad si tip de handicap.

Această situatie are consecinte semnificative în cazul unui proces privind solutionarea contestatiei asupra deciziei de încadrare în grad si tip de handicap, fiind dincolo de orice îndoială că, în vederea justei solutionări a cauzei, judecătorul cauzei nu poate face aprecieri de ordin medical propriu-zis asupra existentei unui handicap, fiind necesară administrarea unei expertize de specialitate, care constituie o probă verosimilă, pertinentă si concludentă.

Într-adevăr, în sistemul procesual românesc probele nu au valoare prestabilită. Cu toate acestea, într-un domeniu de o strictă specialitate, precum evaluarea stării de dizabilitate, în vederea încadrării în grad si tip de handicap, circumstantele cauzei pot determina deseori necesitatea de a recurge la opinia unor specialisti neutri si impartiali, pentru lămurirea împrejurărilor de fapt. Este sarcina instantei judecătoresti să realizeze propria interpretare si evaluare a faptelor pe baza informatiilor de care dispune si a probelor pe care le consideră necesare pentru solutionarea cauzei.

Desigur, dreptul subiectiv la recunoasterea gradului si tipului de handicap si proba în acest scop sunt distincte, dar totusi dependenta există pe planul eficacitătii, întrucât absenta probei nu permite titularului probei să invoce în mod eficace dreptul său si să obtină recunoasterea efectelor juridice specifice, stiut fiind că idem est non esse et non probări (a nu fi sau a nu fi probat este acelasi lucru). Or, imposibilitatea administrării expertizei în cauzele privind solutionarea contestatiilor împotriva deciziilor comisiilor superioare referitoare la încadrarea în grad si tip de handicap, creează pentru partea ale cărei drepturi sau interese legitime au fost vătămate un dezavantaj semnificativ si contrar dreptului la un proces echitabil.

Chiar în ipoteza administrării expertizei în cauză, judecătorul este împiedicat în a realiza o apreciere obiectivă si impartială a probelor si de a realiza astfel un control real si eficient, ceea ce în mod evident deturnează scopul procesului de la stabilirea adevărului, din moment ce, pe de o parte, comisiile de evaluare au, de regulă, calitatea procesuală de pârâte în cauzele privind solutionarea contestatiilor formulate de persoanele fizice nemultumite de încadrarea sau respingerea încadrării în grad si tip de handicap, iar pe de altă parte acestea beneficiază de o competentă exclusivă în realizarea încadrării.


Astfel, se constată că prin textul de lege criticat se aduce atingere unui element esential al procesului echitabil, si anume principiului egalitătii armelor. Cu privire la acest principiu, Curtea Constitutională a stabilit în jurisprudenta sa, în acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Dombo Beheer BV împotriva Olandei (1993), în sensul că fiecare parte la un astfel de proces trebuie să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-si expune cauza în fata instantei, inclusiv în ceea ce priveste probele, în conditii care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ în raport cu partea adversă (Decizia Curtii Constitutionale nr. 969 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007).

În jurisprudenta sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în Cauza Bonisch împotriva Austriei (1985) si în Cauza Yvon împotriva Frantei (2003) că, în conditiile în care o parte îndeplineste simultan si calitatea de expert în cauză, aceasta ocupă o pozitie dominantă în cadrul procedurii si poate exercita o influentă considerabilă în ceea ce priveste aprecierea instantei. Toate acestea creează un dezechilibru în detrimentul părtii care contestă decizia de încadrare în grad si tip de handicap, care este incompatibil cu principiul egalitătii de arme.

În aceste conditii, se retine că dispozitiile art. 85 alin. (10) din Legea nr. 448/2006 aduc atingere dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece împiedică administrarea expertizei în evaluarea stării de dizabilitate. Fără îndoială, expertiza constituie o probă esentială în procesul având ca obiect contestarea deciziei de încadrare în grad si tip de handicap, care poate duce la lămurirea cauzei.

Specificul domeniului încadrării în grad si tip de handicap îngreunează, în anumite cazuri, solutionarea contestatiilor de către instantele judecătoresti, astfel încât este necesară administrarea tuturor probelor relevante, care ar putea să ofere instantei de judecată suficiente temeiuri pe baza cărora să rezolve cauza.

Se poate conchide că, desi dispozitiile legale supuse controlului de constitutionalitate nu îngrădesc dreptul părtilor interesate la o procedură administrativă si ulterior, dacă e necesar, la o procedură contencioasă, acest acces rămâne unul teoretic si iluzoriu, nefiind în măsură să conducă la un proces echitabil, cu toate garantiile pe care le presupune acest drept într-o societate democratică.

Asadar, prevederile legale criticate aduc atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum si celor ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Pentru argumentele mai sus mentionate, rezultă si încălcarea dispozitiilor art. 50 din Constitutie privind protectia persoanelor cu handicap. Faptul că, în lumina dispozitiilor legale criticate, persoanele nemultumite de încadrarea în grad si tip de handicap nu pot beneficia în mod concret si efectiv de un proces echitabil pentru valorificarea drepturilor lor, echivalează cu încălcarea dreptului persoanelor cu handicap la protectie specială, în vederea participării efective a acestora în viata comunitătii. Se poate observa, totodată, o abatere de la normele Conventiei Natiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităti, adoptată la 13 decembrie 2006, ratificată prin Legea nr. 221/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2010. Relevante în acest sens sunt prevederile art. 13 pct. 1 din conventia amintită, potrivit cărora statele-părti vor asigura acces efectiv la actul de justitie pentru persoanele cu dizabilităti, în conditii de egalitate cu ceilalti, inclusiv prin asigurarea de ajustări de ordin procedural si adecvate vârstei, pentru a le facilita un rol activ ca participanti directi si indirecti în toate procedurile legale, inclusiv în etapele de investigatie si alte etape preliminare. Astfel cum a subliniat Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilităti, în “Liniile directoare referitoare la documentele specifice care urmează a fi transmise de către statele-părti în temeiul art. 35 paragraful 1 din Conventia privind drepturile persoanelor cu dizabilităti”, adoptate în perioada 19-23 octombrie 2009, în cadrul celei de-a doua sesiuni desfăsurate la Geneva, dispozitiile art. 13 din conventie recunosc expres dreptul persoanelor cu dizabilităti de a avea acces efectiv la justitie, în conditii de egalitate cu celelalte persoane si fără excluderea acestora de la procedurile legale.

 

Judecător,

Prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.