MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 487/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 487         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 9 iulie 2011

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

112. - Lege pentru ratificarea Protocolului de modificare a Protocolului privind dispozitiile tranzitorii, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si la Tratatul de instituire a Comunitătii Europene a Energiei Atomice, semnat la Bruxelles la 23 iunie 2010

 

Protocol de modificare a Protocolului privind dispozitiile tranzitorii, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si la Tratatul de instituire a Comunitătii Europene a Energiei Atomice

 

571. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Protocolului de modificare a Protocolului privind dispozitiile tranzitorii, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si la Tratatul de instituire a Comunitătii Europene a Energiei Atomice, semnat la Bruxelles ia 23 iunie 2010

 

152. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 36/2011 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 116/2006 privind protectia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării si reorganizării unor societăti nationale, regii autonome, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat, precum si a societătilor comerciale si regiilor autonome subordonate autoritătilor administratiei publice locale

 

630. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 36/2011 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului hr. 116/2006 privind protectia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării si reorganizării unor societăti nationale, regii autonome, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat, precum si a societătilor comerciale si regiilor autonome subordonate autoritătilor administratiei publice locale

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 668 din 18 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la această ordonantă de urgentă, precum si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, în ansamblul său

 

Opinie separată

 

Decizia nr. 715 din 31 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 461 din Legea vânătorii si a protectiei fondului cinegetic nr. 407/2006

 

Decizia nr. 732 din 2 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Decizia nr. 734 din 2 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 101 alin. (3) lit. a) si art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 737 din 2 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (2) teza finală din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

136. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor privind modificarea si completarea Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 87/2008 privind stabilirea unor tarife pentru expertizarea obiectelor si bijuteriilor din metale pretioase


 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Protocolului de modificare a Protocolului privind dispozitiile tranzitorii, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si la Tratatul de instituire a Comunitătii Europene a Energiei Atomice, semnat la Bruxelles la 23 iunie 2010

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Protocolul de modificare a Protocolului privind dispozitiile tranzitorii, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si la Tratatul de instituire a Comunitătii Europene a Energiei Atomice, semnat la Bruxelles la 23 iunie 2010.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 148 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

IOAN OLTEAN

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 15 iunie 2011.

Nr. 112.

 

PROTOCOL

de modificare a Protocolului privind dispozitiile tranzitorii, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si la Tratatul de instituire a Comunitătii Europene a Energiei Atomice

 

Regatul Belgiei,

Republica Bulgaria,

Republica Cehă,

Regatul Danemarcei,

Republica Federală Germania,

Republica Estonia,

Irlanda,

Republica Elenă,

Regatul Spaniei,

Republica Franceză,

Republica Italiană,

Republica Cipru,

Republica Letonia,

Republica Lituania,

Marele Ducat al Luxemburgului,

Republica Ungară,

Malta,

Regatul Tărilor de Jos,

Republica Austria,

Republica Polonă,

Republica Portugheză,

România,

Republica SIovenia,

Republica SIovacă,

Republica Finlanda,

Regatul Suediei,

Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord,

denumite în continuare înaltele părti contractante,

întrucât, dat fiind faptul că Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare ulterior alegerilor pentru Parlamentul European din perioada 4-7 iunie 2009 si astfel prevăd declaratia adoptată de Consiliul European în cadrul reuniunii sale din 11-12 decembrie 2008, precum si acordul politic obtinut în cadrul Consiliului European cu ocazia reuniunii sale din 18-19 iunie 2009, se impune stabilirea unor dispozitii tranzitorii cu privire la componenta Parlamentului European până la încheierea legislaturii 2009-2014,


întrucât respectivele dispozitii tranzitorii trebuie să permită statelor membre care ar fi avut un număr mai mare de membri în Parlamentul European, în conditiile în care Tratatul de ia Lisabona ar fi fost în vigoare la data alegerilor pentru Parlamentul European din iunie 2009, să poată dispune de acest număr de locuri suplimentare si să le ocupe,

tinând seamă de numărul de locuri pentru fiecare stat membru prevăzut în proiectul de decizie a Consiliului European, aprobat politic de Parlamentul European la 11 octombrie 2007 si de Consiliul European (Declaratia nr. 5 anexată la Actul final al Conferintei interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona), precum si de Declaratia nr. 4 anexată la Actul final al Conferintei interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona,

întrucât se impune crearea, pentru perioada rămasă între data intrării în vigoare a prezentului protocol si încheierea legislaturii 2009-2014, a celor 18 locuri suplimentare prevăzute pentru statele membre vizate în acordul politic obtinut în cadrul Consiliului European cu ocazia reuniunii sale din 18-19 iunie 2009,

întrucât se impune, în acest sens, să se permită depăsirea, cu titlu provizoriu, a numărului de membri în Parlamentul European alocat pentru fiecare stat membru, precum si a numărului maxim de membri ai Parlamentului European prevăzut de dispozitiile tratatelor în vigoare la data alegerilor pentru Parlamentul European din iunie 2009, precum si la art. 14 alin. (2) primul paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona,

întrucât se impune, de asemenea, stabilirea modalitătilor prin care statele membre vizate să ocupe locurile suplimentare create cu titlu provizoriu,

întrucât, în ceea ce priveste dispozitiile tranzitorii, se impune modificarea Protocolului privind dispozitiile tranzitorii, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si la Tratatul de instituire a Comunitătii Europene a Energiei Atomice,

convin cu privire la următoarele dispozitii:

 

ARTICOLUL 1

 

Articolul 2 din Protocolul privind dispozitiile tranzitorii, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si la Tratatul de instituire a Comunitătii Europene a Energiei Atomice, se înlocuieste cu textul următor:

 

“ARTICOLUL 2

 

(1) Pentru perioada rămasă din legislatura 2009-2014, începând de la data intrării în vigoare a prezentului articol si prin derogare de la art. 189 al doilea paragraf si art. 190 alin. (2) din Tratatul de instituire a Comunitătii Europene, precum si de la art. 107 al doilea paragraf si art. 108 alin. (2) din Tratatul de instituire a Comunitătii Europene a Energiei Atomice, care erau în vigoare la data alegerilor pentru Parlamentul European din iunie 2009, precum si prin derogare de la numărul de locuri prevăzut la art. 14 alin. (2) primul paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, următoarele 18 locuri se adaugă celor 736 de locuri existente, astfel încât numărul total de membri ai Parlamentului European ajunge la 754, cu titlu provizoriu, până la încheierea legislaturii 2009-2014:

 

Bulgaria

1

Tările de Jos

1

Spania

4

Austria

2

Franta

2

Polonia

1

Italia

1

SIovenia

1

Letonia

1

Suedia

2

Malta

1

Regatul Unit

1

 

(2) Prin derogare de la art. 14 alin. (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, statele membre vizate desemnează persoanele care vor ocupa locurile suplimentare prevăzute la alin. (1) în conformitate cu legislatia statelor membre în cauză, cu conditia ca persoanele respective să fie alese prin vot universal direct:

a) în cadrul unor alegeri prin vot universal direct organizate ad hoc în statul membru în cauză în conformitate cu dispozitiile aplicabile alegerilor pentru Parlamentul European;

b) prin trimitere la rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European din perioada 4-7 iunie 2009; sau

c) prin desemnarea de către parlamentul national al statului membru vizat, dintre membrii acestuia, a numărului de membri necesari, prin procedura stabilită de fiecare stat membru.

(3) în timp util, înainte de alegerile pentru Parlamentul European din anul 2014, Consiliul European adoptă, în conformitate cu art. 14 alin. (2) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, o decizie de stabilire a componentei Parlamentului European.”

 

ARTICOLUL 2

 

Prezentul protocol se ratifică de către înaltele părti contractante, în conformitate cu normele lor constitutionale. Instrumentele de ratificare se depun pe lângă Guvernul Republicii Italiene.

Prezentul protocol intră în vigoare la 1 decembrie 2010, dacă este posibil, cu conditia ca toate instrumentele de ratificare să fi fost depuse până la data respectivă, sau, în caz contrar, în prima zi a lunii următoare depunerii instrumentului de ratificare de către ultimul stat semnatar care îndeplineste această formalitate.

 

ARTICOLUL 3

 

Prezentul protocol, redactat în exemplar unic în limbile bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, poloneză, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă si suedeză, textele în fiecare dintre aceste limbi fiind deopotrivă autentice, se depune în arhivele Guvernului Republicii Italiene, care va transmite o copie certificată pentru conformitate fiecăruia dintre guvernele celorlalte state semnatare.

Drept care subsemnatii plenipotentiari au semnat prezentul protocol.

Întocmit la Bruxelles, la douăzeci si trei iunie două mii zece.

 

Pentru Regatul Belgiei,

Pentru Marele Ducat al Luxemburgului,

(indescifrabil)

(indescifrabil)

Pentru Republica Bulgaria,

Pentru Republica Ungară,

(indescifrabil)

(indescifrabil)

Pentru Republica Cehă,

Pentru Malta,

(indescifrabil)

(indescifrabil)

Pentru Regatul Danemarcei,

Pentru Regatul Tărilor de Jos,

(indescifrabil)

(indescifrabil)

Pentru Republica Federală Germania,

Pentru Republica Austria,

(indescifrabil)

(indescifrabil)

Pentru Republica Estonia,

Pentru Republica Polonă,

(indescifrabil)

(indescifrabil)

Pentru Irlanda,

Pentru Republica Portugheză,

(indescifrabil)

(indescifrabil)

Pentru Republica Elenă,

Pentru România,

(indescifrabil)

(indescifrabil)

Pentru Regatul Spaniei,

Pentru Republica SIovenia,

(indescifrabil)

(indescifrabil)

Pentru Republica Franceză,

Pentru Republica SIovacă,

(indescifrabil)

(indescifrabil)

Pentru Republica Italiană,

Pentru Republica Finlanda,

(indescifrabil)

 (indescifrabil)

Pentru Republica Cipru,

Pentru Regatul Suediei,

(indescifrabil)

(indescifrabil)

Pentru Republica Letonia,

Pentru Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord

(indescifrabil)

(indescifrabil)

Pentru Republica Lituania,

 

(indescifrabil)

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Protocolului de modificare a Protocolului privind dispozitiile tranzitorii, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si la Tratatul de instituire a Comunitătii Europene a Energiei Atomice, semnat la Bruxelles la 23 iunie 2010

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Protocolului de modificare a Protocolului privind dispozitiile tranzitorii, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si la Tratatul de instituire a Comunitătii Europene a Energiei Atomice, semnat la Bruxelles la 23 iunie 2010, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 10 iunie 2011.

Nr. 571.


PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 36/2011 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 116/2006 privind protectia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării si reorganizării unor societăti nationale, regii autonome, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat, precum si a societătilor comerciale si regiilor autonome subordonate autoritătilor administratiei publice locale

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 36 din 6 aprilie 2011 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 116/2006 privind protectia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării si reorganizării unor societăti nationale, regii autonome, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat, precum si a societătilor comerciale si regiilor autonome subordonate autoritătilor administratiei publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 14 aprilie 2011.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 5 iulie 2011.

Nr. 152.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 36/2011 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 116/2006 privind protectia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării si reorganizării unor societăti nationale, regii autonome, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat, precum si a societătilor comerciale si regiilor autonome subordonate

autoritătilor administratiei publice locale

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 36/2011 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 116/2006 privind protectia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării si reorganizării unor societăti nationale, regii autonome, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat, precum si a societătilor comerciale si regiilor autonome subordonate autoritătilor administratiei publice locale si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 4 iulie 2011.

Nr. 630.


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 668

din 18 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la această ordonantă de urgentă, precum si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, în ansamblul său

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la această ordonantă de urgentă, precum si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, în ansamblul său, exceptie ridicată de Marius Gabriel Păcuraru în Dosarul nr. 8.921/95/2009 al Curtii de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 12 mai 2011, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a dispus amânarea pronuntării pentru data de 18 mai 2011.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 8.921/95/2009, Curtea de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la această ordonantă de urgentă, precum si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, în ansamblul său, exceptie ridicată de Marius Gabriel Păcuraru într-o cauză având ca obiect refuzul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor al Judetului Gorj de a înmatricula autoturismul achizitionat de autorul exceptiei, fără plata taxei pe poluare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată, în esentă, că textele criticate prevăd un mod de calcul ce duce la o taxă pe poluare care excedează în cuantum valoarea reziduală a autovehiculelor, pe care sunt obligate să o plătească doar persoanele care cumpără autovehicule din spatiul comunitar si doresc să le înmatriculeze în România. Autorul arată, de asemenea, că, în acest fel, taxa pe poluare nu respectă principiul “poluatorul plăteste”, deoarece în România existau milioane de autovehicule foarte poluante la data intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, si generează un regim discriminatoriu ce contravine atât prevederilor art. 16 din Constitutie, cât si dispozitiilor art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.

Curtea de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia invocată este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale atacate sunt în concordantă cu legislatia europeană si cu jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu modificările si completările ulterioare, si, în mod special, prevederile art. 4 lit. a) si ale anexelor nr. 1-4 din acest act normativ.

Textul art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 are următorul cuprins:

- Art. 4. lit. a): “Obligatia de plată a taxei intervine:

a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;”.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele criticate încalcă prevederile art. 16 din Constitutie referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 56 alin. (2) din Constitutie cu privire la sarcinile fiscale, ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie conform cărora “statul trebuie să asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie”, precum si dispozitiile art. 148 alin. (2) din Constitutie privind integrarea în Uniunea Europeană, coroborate cu art. 25, art. 28 si art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitătii Europene [devenite art. 30, art. 34 si art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene].

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

1. Referitor la încălcarea prin prevederile art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a dispozitiilor constitutionale ale art. 16, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 586 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, în care a statuat că “intrarea în vigoare a unei legi, ordonante simple sau de urgentă prin care se instituie pentru viitor o taxă pe poluare constituie un motiv suficient pentru a justifica, în mod obiectiv si rational, un tratament juridic diferit cu privire la situatia juridică a persoanelor ce au plătit taxa anterior sau ulterior instituirii taxei. De altfel, atât instituirea taxei pe poluare, cât si stabilirea momentului la care intervine obligatia de plată a taxei constituie optiuni obiective ale legiuitorului, motivate în expunerea de motive a ordonantei de urgentă. Pe cale de consecintă, rezultă că persoanele în cauză nu se află în situatii juridice identice. Or, art. 16 alin. (1) din Constitutie impune ca doar persoanele aflate în aceeasi situatie să beneficieze de un tratament juridic egal, exigentă respectată de legiuitorul delegat prin instituirea acestei taxe”. De asemenea, prin Decizia nr. 1.178 din 17 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009, Decizia nr. 1.598 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, si Decizia nr. 408 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, Curtea a constatat că “textul de lege criticat în mod punctual, precum si ordonanta de urgentă în ansamblul său, nu prevăd obligatia plătii taxei pe poluare decât la prima înmatriculare a autovehiculului. Or, în mod firesc, pentru autovehiculele înmatriculate înainte de intrarea în vigoare a taxei speciale si, ulterior, a taxei pe poluare, nu se plăteste taxa în cauză. O asemenea chestiune tine de optiunea legiuitorului, care, în considerarea anumitor factori, în viitor va putea adopta o solutie legislativă diferită în sensul sugerat prin motivarea exceptiei de neconstitutionalitate.”

2. Cu privire la încălcarea prin dispozitiile art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a prevederilor art. 56 alin. (2) din Constitutie, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 802 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, în care a arătat că “este competentă să se pronunte asupra proportionalitătii si echitătii impozitelor, taxelor sau oricăror altor contributii fiscale” si că, “desi principiul enuntat de autorul exceptiei - poluatorul plăteste - nu este de rang constitutional, din punct de vedere al echitătii, o atare taxă trebuie plătită de către poluator, situatie care se regăseste în ipoteza normelor legale criticate. De asemenea, se constată că, prin taxa pe poluare, legiuitorul nu a anticipat cantitativ poluarea pe care o realizează autovehiculul respectiv pentru ca în functie de aceasta să regularizeze sau nu taxa, ci a stabilit o taxă calculată în functie de gradul prestabilit de poluare al vehiculului. În cauza de fată, nu suntem în fata unei taxe plătite anticipat, ci a uneia care este exigibilă la prima înmatriculare a autovehiculului. Astfel, nu se poate retine nicio încălcare a principiului constitutional al asezării juste a sarcinilor fiscale prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constitutie.”

3. Referitor la încălcarea prevederilor art. 30, art. 34 si art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si, implicit, a dispozitiilor art. 148 alin. (2) din Constitutie, Curtea a stabilit, în Decizia nr. 1.249 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, si Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, că nu este de competenta sa “să analizeze conformitatea unei dispozitii de drept national cu textul Tratatului privind functionarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constitutie. O atare competentă, si anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea natională si Tratat, apartine instantei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă si legală, din oficiu sau la cererea părtii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratat la Curtea de Justitie a Uniunii Europene. În situatia în care Curtea Constitutională s-ar considera competentă să se pronunte asupra conformitătii legislatiei nationale cu cea europeană, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdictii între cele două instante, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil.”

Ulterior pronuntării acestor decizii, Curtea observă că, la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a pronuntat o hotărâre preliminară în Cauza C-402/09 loan Tatu împotriva României, ca urmare a cererii de pronuntare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009, întrebarea trimisă fiind următoarea: “Contravin dispozitiile O. U. G. nr. 50/2008, cu modificările si completările ulterioare, dispozitiilor articolului 90 CE; se instituie într-adevăr o măsură discriminatorie?”.

Ca răspuns la această întrebare, instanta europeană a arătat că “prevederile art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulatie, în statul membru mentionat, a unor astfel de vehicule de ocazie având aceeasi vechime si aceeasi uzură ca si cele de pe piata natională”.

Este de observat că, răspunzând întrebării preliminare, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a interpretat prevederile art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si nu a verificat compatibilitatea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 cu prevederile art. 110 anterior referit. (Ase vedea în acest sens si paragrafele 29 si 30 din aceeasi hotărâre, conform cărora “pentru a oferi un răspuns util instantei de trimitere, întrebarea adresată trebuie înteleasă în sensul că aceasta urmăreste să se stabilească dacă art. 90 CE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, în versiunea sa initială”, iar, având în vedere obiectul taxei pe poluare, “este necesar să se considere că instanta de trimitere solicită, în esentă, să se stabilească dacă art. 110 TFUE, al cărui text este identic cu cel al art. 90 CE, trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autovehicule cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru.”)

De altfel, Curtea de Justitie a Uniunii Europene nu are competenta să pronunte o hotărâre care să vizeze constatarea validitătii sau nevaliditătii legii nationale. Consecinta unei anumite interpretări date Tratatului poate fi aceea ca o dispozitie a unei legi nationale să fie incompatibilă cu dreptul european.

Efectele acestei hotărâri preliminare sunt cele arătate în jurisprudenta constantă a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, si anume că “interpretarea pe care, în exercitarea competentei care îi este conferită de art. 177 (devenit art. 267 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene), Curtea de Justitie o dă unei reguli de drept comunitar, clarifică si defineste, atunci când este necesar, sensul si sfera acestei reguli, astfel cum aceasta trebuie sau ar trebui să fie înteleasă si aplicată din momentul intrării sale în vigoare” (Hotărârea din 27 martie 1980, pronuntată în Cauza 61/79, Denkavit italiana contra Amministrazione delle finanze dello Stato, paragraful 16; Hotărârea din 2 februarie 1988, pronuntată în Cauza 24/86, Blaizot contra Universitătii din Liege si altii, paragraful 27, Hotărârea din 15 decembrie 1995, pronuntată în Cauza C-415/93, Bosman si altii contra Union royale belge des societes de football association si altii, paragraful 141).

Întrucât Curtea Constitutională nu este nici legiuitor pozitiv si nicio instantă judecătorească cu competentă de a interpreta si aplica dreptul european în litigiile ce antamează drepturile subiective ale cetătenilor si fără a-si reconsidera jurisprudenta mentionată anterior, Curtea observă că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constitutionalitate ca normă interpusă celei de referintă implică, în temeiul art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutia României, o conditionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă si neechivocă prin ea însăsi sau întelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis si neechivoc de Curtea de Justitie a Uniunii Europene si, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevantă constitutională, astfel încât continutul său normativ să sustină posibila încălcare de către legea natională a Constitutiei - unica normă directă de referintă în cadrul controlului de constitutionalitate. Într-o atare ipoteză demersul Curtii Constitutionale este distinct de simpla aplicare si interpretare a legii, competentă ce apartine instantelor judecătoresti si autoritătilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce tin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz.

Prin prisma conditionalitătii cumulative enuntate, rămâne la aprecierea Curtii Constitutionale aplicarea în cadrul controlului de constitutionalitate a hotărârilor Curtii de Justitie a Uniunii Europene sau formularea de către ea însăsi de întrebări preliminare în vederea stabilirii continutului normei europene. O atare atitudine tine de cooperarea dintre instanta constitutională natională si cea europeană, precum si de dialogul judiciar dintre acestea, fără a se aduce în discutie aspecte ce tin de stabilirea unor ierarhii între aceste instante. În cauză, desi întelesul normei europene a fost deslusit de Curtea de Justitie a Uniunii Europene, cerintele rezultate din această hotărâre nu au relevantă constitutională, ele tinând mai degrabă de obligatia legislativului de a edicta norme în sensul hotărârilor Curtii de Justitie a Uniunii Europene, în caz contrar găsindu-si eventual aplicarea art. 148 alin. (2) din Constitutia României.

4. În ceea ce priveste invocarea în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor constitutionale ale art. 135 alin. (2) lit. a), Curtea constată că acestea nu au incidentă în cauză, întrucât ipoteza normativă a textului criticat nu pune în discutie si nu vizează crearea unui impediment de natură fiscală în calea liberei circulatii a mărfurilor, ci plata unei taxe pe poluare necesare pentru protectia mediului, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la această ordonantă de urgentă, precum si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, în ansamblul său, exceptie ridicată de Marius Gabriel Păcuraru în Dosarul nr. 8.921/95/2009 al Curtii de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

OPINIE SEPARATĂ

 

1. În dezacord cu solutia pronuntată de către Curtea Constitutională prin decizia de mai sus, apreciem că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la această ordonantă de urgentă, precum si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, în ansamblul său, ar fi trebuit admisă prin raportare la prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, potrivit cărora “statul trebuie să asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie”.

Considerăm că interpretarea si aplicarea art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie nu pot fi făcute independent de modul în care este reglementată libera circulatie a mărfurilor, persoanelor, capitalului si serviciilor în interiorul Uniunii Europene. În acest sens, prin Actul unic european, Comunitatea Europeană (în prezent, denumită Uniunea) s-a angajat, în conformitate cu “Cartea albă” a Comisiei din 1985, să adopte măsuri în scopul stabilirii progresive, într-o perioadă expirând la 31 decembrie 1992, a pietei interne, semnificând o zonă fără frontiere interne în care libera circulatie a mărfurilor, persoanelor, capitalurilor si serviciilor să fie asigurată potrivit prevederilor Tratatului CEE.

Piata internă a fost astfel definită ca un spatiu fără frontiere care să functioneze similar unei piete nationale, respectiv mărfurile, persoanele, capitalurile si serviciile să poată circula fără niciun control la frontiera dintre statele membre.

Uniunea vamală a implicat (fostul art. 12 TCEE, devenit art. 25 TCE si actualmente art. 30 TFUE) interzicerea în comertul dintre statele membre de la o anumită dată a taxelor vamale si a altor taxe cu efect echivalent. În prezent, interdictia se aplică si taxelor vamale de natură fiscală (art. 25 TCE si actualmente art. 30 TFUE). În acelasi sens a fost interpretat si art. 110 TFUE (fostul art. 90 TCE). Hotărârile din 1 iulie 1969 si 11 iulie 1974 pronuntate în cauzele Comisia contra Italiei si Procureur du Roi contra Benoit si Gustave Dassonville au fost considerate având un rol structural pentru întregul drept material comunitar (J.H.H. Weiler, Constitutia Europei, Polirom, 2009, p. 179).

Constatăm că în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 230 din 14 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, Curtea Constitutională a retinut că “în scopul creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, statul trebuie să sustină o politică concurentială corectă, aceasta jucând un rol esential în facilitarea liberei circulatii a mărfurilor, în stimularea initiativei participantilor la activitatea de comert, realizând si functia de garantie a unei economii de piată”.

În Hotărârea preliminară pronuntată în Cauza loan Tatu împotriva României din 7 aprilie 2011 se circumstantiază considerentele exprimate prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 230 din 14 martie 2007, anterior mentionată, cu referire la obligatia statului de a sustine o politică concurentială corectă în ceea ce priveste facilitarea liberei circulatii a mărfurilor. Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 ar fi trebuit admisă prin raportare la art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, interpretat în sensul în care este reglementată libera circulatie a mărfurilor, persoanelor, capitalului si serviciilor în interiorul Uniunii Europene.

În acest sens observăm că materia taxelor aplicate autovehiculelor nu este unitar reglementată la nivelul Uniunii Europene, asa încât statele membre au libertatea de a reglementa regimul acestora potrivit propriilor realităti. Această libertate este însă limitată, asa cum reiese din prevederile art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, de regula potrivit căreia nu este permisă stabilirea unor taxe care să descurajeze vânzarea produselor importate în favoarea vânzării produselor similare de pe piata natională (a se vedea Hotărârea din 3 martie 1988, pronuntată în Cazul Bergandi, C-252/86, si Hotărârea din 7 decembrie 1995, pronuntată în Cazul Ayuntamiento de Ceuta, C-45/94).

De altfel, o situatie contrară ar lipsi de continut prevederile art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si ar conduce la încălcarea de către statele membre a prevederilor art. 28, 30 si 34 din acelasi tratat, ce reglementează libera circulatie a mărfurilor si uniunea vamală.

Toate autovehiculele comercializate pe piata unui stat membru sunt “produse nationale” în sensul prevederilor art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, iar cele similare acestora cumpărate de pe pietele altor state spre a fi importate în acel stat membru devin “produse concurente” ale celor dintâi, în măsura în care sunt similare din punctul de vedere al tipului de produs, al caracteristicilor si al uzurii. Or, în contextul asigurării liberei circulatii a mărfurilor si a unui regim vamal nediscriminatoriu, instituirea la nivelul statului membru a unor măsuri fiscale de natură să favorizeze produsele nationale în raport cu cele concurente reprezintă o evidentă încălcare a acestor principii. Prin urmare, statele membre sunt obligate să se abtină de la instituirea oricăror măsuri de natură să favorizeze produsele nationale în defavoarea produselor concurente provenite din statele membre (a se vedea Hotărârea din 21 martie 2002, pronuntată în Cauza CuraAnlage, C-451/99, si Hotărârea din 15 septembrie 2005, pronuntată în Cauza Comisia/Danemarca, C-464/02, Hotărârea din 28 aprilie 1988, pronuntată în cauzele reunite 76, 86-89 si 149/87 Seguela si altii).

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 ar fi trebuit admisă prin raportare la art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, interpretat în sensul în care este reglementată libera circulatie a mărfurilor, persoanelor, capitalului si serviciilor în interiorul Uniunii Europene.

2. Apreciem că recunoasterea în Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, pentru prima oară în jurisprudenta Curtii Constitutionale, a posibilitătii “aplicării în cadrul controlului de constitutionalitate a hotărârilor Curtii de Justitie a Uniunii Europene”, precum si formularea de către această instantă de întrebări preliminare în vederea stabilirii continutului normei europene, ceea ce tine de cooperarea dintre instanta constitutională natională si cea europeană, precum si de dialogul judiciar dintre acestea, reprezintă un progres jurisprudential evident prin comparatie cu deciziile nr. 392 din 25 martie 2008 si nr. 394 din 25 martie 2008 în care cererile autorilor exceptiilor prin care se solicita sesizarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu o cerere de hotărâre preliminară au fost respinse, fără a se arăta temeiul de drept.

În concluzie, apreciem că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la această ordonantă de urgentă, precum si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, în ansamblul său, ar fi trebuit admisă de către Curtea Constitutională.

 

Judecător, prof. univ. dr.

Iulia Antoanella Motoc


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 715

din 31 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 461 din Legea vânătorii si a protectiei fondului cinegetic nr. 407/2006

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 461 din Legea vânătorii si a protectiei fondului cinegetic nr. 407/2006, exceptie ridicată din oficiu de către instanta de judecată în Dosarul nr. 4.221/202/2010 (3.430/2010) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penală.

La apelul nominal se prezintă personal partea Ion Moise si se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul părtii prezente, care precizează că lasă la aprecierea Curtii solutionarea exceptiei invocate de instanta de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 ianuarie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 4.221/202/2010 (3.430/2010), Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 461 din Legea vânătorii si a protectiei fondului cinegetic nr. 407/2006, exceptie ridicată din oficiu de către instanta de judecată într-o cauză privitoare la săvârsirea unei infractiuni din legea contestată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penală, în calitate de autor al acesteia, sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor, deoarece, fără a avea o justificare obiectivă si rezonabilă si spre deosebire de persoanele judecate pentru alte infractiuni, art. 461 din Legea nr. 407/2006 instituie o interdictie discriminatorie cu privire la aplicarea art. 181 din Codul penal.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, acestea nu contravin principiului egalitătii cetătenilor în fata legii, întrucât toate persoanele prevăzute în ipoteza normei legale beneficiază de acelasi tratament, fără privilegii si fără discriminări.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 461 din Legea vânătorii si a protectiei fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 22 noiembrie 2006, introdus prin art. I pct. 45 din Legea nr. 215/2008 pentru modificarea si completarea Legii vânătorii si a protectiei fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 10 noiembrie 2008, care au următorul continut: “Faptele prevăzute la art. 42-45 prezintă gradul de pericol social al unei infractiuni, indiferent de modul si de mijloacele de săvârsire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si de conduita făptuitorului.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Art. 181 din Codul penal, la care se face referire în criticile formulate, are în vedere fapte antisociale care, prin continutul lor concret si prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social al unei infractiuni. Aceasta este însă o reglementare care, în acord cu dispozitiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, tine de domeniul dreptului substantial, legiuitorul având în vedere situatia în care gradul de pericol social concret al unui fapte penale este mai mic fată de pericolul social generic al infractiunii tip incriminate. Însă posibilitatea conferită judecătorului de a diminua până la anihilare una din trăsăturile infractiunilor prevăzute de art. 42-45 din Legea nr. 407/2006 în functie de atingerea minimă adusă uneia dintre valorile sociale apărate, de modul si mijloacele de săvârsire, de scopul urmărit, de persoana si conduita făptuitorului, precum si de alte criterii intrinseci ale faptei, nu este de rang constitutional, legiuitorul urmărind prin aceasta prezervarea fondului cinegetic national si a faunei de interes cinegetic ca bun public de interes national si international. Prin urmare reglementarea urmăreste un interes public si, tinând seama de continutul său, apreciem că nu poate fi primită critica referitoare la înfrângerea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), deoarece art. 461 din Legea nr. 407/2006 se aplică tuturor celor aflati în ipoteza normei contestate, fără niciun fel de considerente arbitrare. Principiul egalitătii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infractiunilor, iar reglementarea unui regim distinct pentru infractiuni diferite este expresia firească a principiului constitutional mentionat, care impune ca la aceleasi situatii juridice să se aplice acelasi regim, iar la situatii juridice diferite, tratamentul juridic să fie diferentiat.

De altfel, o reglementare care consacră o solutie legislativă identică cu cea criticată în prezenta cauză se regăseste în art. 120 din Codul silvic, iar prin Decizia nr. 1.001 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, si Decizia nr. 312 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia invocată, considerentele acelor decizii fiind valabile si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 461 din Legea vânătorii si a protectiei fondului cinegetic nr. 407/2006, exceptie ridicată din oficiu de către instanta de judecată în Dosarul nr. 4.221/202/2010 (3.430/2010) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 732

din 2 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Lemir” - S.R.L. Frasin în Dosarul nr. 6.590/314/2009 al Tribunalului Suceava - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 7 iulie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 6.590/314/2009, Tribunalul Suceava - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de recurentul Societatea Comercială “Lemir” - S.R.L. Frasin cu ocazia solutionării recursului declarat împotriva Sentintei nr. 5.109 din 2 decembrie 2009, pronuntată de Judecătoria Suceava în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Suceava.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 si 124, precum si art. 6 paragrafele 1 si 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În acest sens arată, în esentă, că, deoarece “nu există o prevedere clară si unitară prin care să se arate exact ce se întelege prin «contraventie continuă» este introdus arbitrariul, revenind instantelor posibilitatea de a stabili dacă o contraventie este sau nu continuă, posibilitate ce este recunoscută exclusiv legiuitorului. [...] Eventualitatea sanctionării contraventionale a unor fapte petrecute cu mult timp în urmă si crearea unui cadru sanctionator mai sever chiar decât cel penal, în care există termene clare de prescriptie a răspunderii penale chiar în cazul infractiunilor continue, introduce un regim discriminatoriu fată de celelalte tipuri de contraventii.” în fine, autorul exceptiei consideră că dispozitiile de lege criticate sunt contrare “si oricăror norme de tehnică legislativă”.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere referitoare la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 13 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următorul continut: “în cazul contraventiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contraventia este continuă în situatia în care încălcarea obligatiei legale durează în timp.”

Alin. (1) al art. 13, la care face trimitere textul de lege criticat, are următorul cuprins: “Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârsirii faptei.”

În sustinerea neconstitutionalitătii dispozitiilor de lege criticate, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la principiul egalitătii în drepturi si art. 124 referitoare la înfăptuirea justitiei, precum si a prevederilor art. 6 paragrafele 1 si 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Astfel, prin Decizia nr. 200 din 29 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 1 iunie 2004, Curtea a constatat că art. 13 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 nu încalcă prevederile art. 16 din Constitutie. Curtea a retinut, cu acel prilej, că situatia contravenientilor care au săvârsit o contraventie continuă se diferentiază de cea a altor contravenienti, deosebire ce rezultă din particularitătile acestei forme a contraventiei, si anume durata sau continuitatea faptei contraventionale. Având în vedere faptul că încălcarea obligatiei legale durează în timp, legiuitorul a instituit reguli speciale cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de prescriptie al răspunderii contraventionale. Încălcarea principiului egalitătii si nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferentiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă si rezonabilă, sau dacă există o disproportie între scopul urmărit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite.

În ceea ce priveste sustinerea potrivit căreia legiuitorul nu a definit notiunea de “contraventie continuă”, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât conform dispozitiilor art. 13 alin. (2) teza a doua din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, “Contraventia este continuă în situatia în care încălcarea obligatiei legale durează în timp”.

De asemenea, Curtea observă că textul de lege criticat nu afectează înfăptuirea justitiei si nu îngrădeste dreptul la un proces echitabil, ci instituie norme de procedură a căror reglementare reprezintă optiunea legiuitorului, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, privind competenta si procedura în fata instantelor judecătoresti.

În sfârsit, critica dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, prin raportare la dispozitiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, nu poate fi primită. Asemenea critici nu intră în competenta Curtii Constitutionale, care, în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, “asigură controlul constitutionalitătii legilor, a tratatelor internationale, a regulamentelor Parlamentului si a ordonantelor Guvernului”, iar potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, “sunt neconstitutionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei”.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Lemir” - S.R.L. Frasin în Dosarul nr. 6.590/314/2009 al Tribunalului Suceava - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 iunie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 734

din 2 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 101 alin. (3) lit. a) si art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 101 alin. (3) lit. a) si art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Laurentiu Rotam în Dosarul nr. 485/4/CV/2009 al tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 26 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 485/4/CV/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 101 alin. (3) lit. a) si art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de recurentul Laurentiu Rotaru cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 2.460 din 8 aprilie 2009, pronuntată de Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti, în contradictoriu cu intimatii Directia Generală de Politie a Municipiului Bucuresti - Brigada de Politie Rutieră si Gabriel Santmare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 din Constitutie. În acest sens arată că, în actuala reglementare, orice accident rutier în care nu se respectă o regulă privind prioritatea de trecere, indiferent de pagubele cauzate sau de circumstantele în care a avut loc, are drept consecintă retinerea permisului de conducere al unuia dintre conducătorii auto implicati în accident si suspendarea dreptului de a conduce. Astfel, chiar dacă părtile, respectiv conducătorii auto implicati în accident, ar avea toate pagubele acoperite si nu ar solicita suspendarea permisului auto, chiar dacă instantele ar fi de acord cu faptul că modul de producere a accidentului sau pagubele rezultate din acesta nu impun o sanctiune complementară, totusi nu s-ar putea ajunge la o asemenea solutie. Autorul exceptiei mai sustine că actiunea în justitie pentru anularea sanctiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce nu este admisibilă pe cale separată în actuala reglementare. În opinia autorului exceptiei, “este în contradictie cu reglementările constitutionale invocate ca o instantă să nu aibă posibilitatea practică de a admite cererea de anulare a unei măsuri, măsură ce chiar legiuitorul a înteles că este extremă prin introducerea unor situatii în care nu se aplică (constatarea amiabilă)”.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, dispozitiile de lege criticate fiind conforme cu prevederile constitutionale invocate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 101 alin. (3) lit. a) si art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările si completările ulterioare, cu următorul continut:

- Art. 101 alin. (3) lit. a): “Constituie contraventie si se sanctionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârsirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depăsirea sau trecerea la culoarea rosie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulatie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;”;

- Art. 111 alin. (1) lit. c): “Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se retine în următoarele cazuri: [...]

c) la săvârsirea uneia dintre contraventiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) si în situatia prevăzută la art. 115 alin. (1).”

Autorul exceptiei consideră că aceste dispozitii de lege contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 - Accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, asupra dispozitiilor de lege criticate raportate la aceleasi prevederi constitutionale si cu motivare similară, s-a pronuntat prin Decizia nr. 325 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 9 mai 2011. Cu acel prilej, Curtea a statuat că “reglementarea prin lege, pe lângă sanctiunea principală - amenda, si a uneia sau mai multor sanctiuni complementare nu este de natură a încălca dispozitiile constitutionale, aceste sanctiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol si preîntâmpinarea săvârsirii altor fapte interzise de lege.

Liberul acces la justitie al persoanei care a fost sanctionată contraventional este asigurat prin posibilitatea de a formula plângere, în conditiile art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit căruia «împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competentă a fost constatată fapta», cadru în care, beneficiind de toate garantiile dreptului la un proces echitabil, aceasta poate formula toate apărările pe care le consideră necesare, iar instanta de judecată, verificând legalitatea si temeinicia procesului-verbal, hotărăste asupra sanctiunilor aplicate, asadar si în ceea ce priveste sanctiunea contraventională complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile. În acest sens, art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, legea-cadru în materie contraventională, prevede că «Instanta competentă să solutioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o si pe celelalte persoane citate, dacă acestia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal, si hotărăste asupra sanctiunii, despăgubirii stabilite, precum si asupra măsurii confiscării.»

De altfel, cât priveste dispozitiile art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, criticate fie distinct, fie împreună cu alte dispozitii ale aceluiasi act normativ, Curtea s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa, statuând că acestea nu încalcă prevederile art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie, în acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.065 din 16 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 686 din 11 octombrie 2010, si Decizia nr. 1.420 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 18 decembrie 2009.”

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia pronuntată de Curte prin deciziile mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 101 alin. (3) lit. a) si art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Laurentiu Rotaru în Dosarul nr. 485/4/CV/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 iunie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 737

din 2 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (2) teza finală din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskás Zoltán Valentin - judecător

Doina Suliman -magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (2) teza finală din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,

exceptie ridicată de Vasile Turcu în Dosarul nr. 797/192/2009 al Tribunalului Giurgiu - Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, avocatul Aurică Sterea, cu delegatie depusă la dosar. Lipseste partea Inspectoratul General al Politiei Române - Directia Politiei Rutiere - Sectia Autostrăzi - Biroul A1, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul avocatului autorului exceptiei, care solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale, concretizată în Decizia nr. 737/2007, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 20 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 797/192/2009, Tribunalul Giurgiu - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (2) teza finală din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de intimatul-petent Vasile Turcu cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 2.562 din 8 decembrie 2009, pronuntată de Judecătoria Bolintin-Vale, în contradictoriu cu Inspectoratul General al Politiei Române - Directia Politiei Rutiere - Sectia Autostrăzi - Biroul A1, într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contraventie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că “dispozitiile art. 34 alin. (2) teza finală din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, coroborate cu cele ale art. 301, art. 3021 alin. 1 pct. 3 si art. 303 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă”, contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 si art. 21 alin. (3). În acest sens, apreciază că dispozitia legală criticată este neconstitutională, întrucât reglementează exercitarea recursului într-un mod diferit de regulile aplicabile în dreptul comun, si anume permite recurentului să sustină recursul oral, fără obligatia de a-l motiva în scris.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile avocatului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 34 alin. (2) teza finală din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următoarea redactare: “Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi sustinute si oral în fata instantei.”[...]

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi si ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, prin Decizia nr. 737 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 30 octombrie 2007, s-a pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor de lege criticate prin raportare la aceleasi prevederi constitutionale si cu o motivare similară.

Cu acel prilej, Curtea a retinut că “prin art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 legiuitorul instituie o exceptie de la regula generală cuprinsă în art. 303 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia recursul se motivează prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Această regulă de exceptie, potrivit căreia motivarea recursului nu este obligatorie, motivele de recurs putând fi sustinute si oral în fata instantei, nu aduce atingere principiilor constitutionale pretins încălcate, ci, dimpotrivă, dă expresie accesului liber la justitie si posibilitătii exercitării căilor de atac.

Nu poate fi retinută nici critica privind încălcarea dispozitiilor art. 16 din Legea fundamentală, de vreme ce textul criticat se aplică recurentului, care poate fi atât contravenientul, cât si organul care a aplicat sanctiunea”.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate privesc, în esentă, aceleasi aspecte deja examinate de Curte prin decizia mentionată si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele cuprinse în aceasta îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (2) teza finală din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Vasile Turcu în Dosarul nr. 797/192/2009 al Tribunalului Giurgiu - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 iunie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman


 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR

 

ORDIN

privind modificarea si completarea Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 87/2008 privind stabilirea unor tarife pentru expertizarea obiectelor si bijuteriilor din metale pretioase

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 1/1.031 din 29 iunie 2011 al Directiei generale metale pretioase, pietre pretioase si Proces Kimberley,

în temeiul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase în România, republicată, cu modificările si completările ulterioare, al art. 34 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase în România, cu modificările si completările ulterioare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2003, si al art. 5 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 882/2010 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor,

presedintele Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor emite următorul ordin:

Art. i. - urainui presedintelui Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 87/2008 privind stabilirea unor tarife pentru expertizarea obiectelor si bijuteriilor din metale pretioase, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 31 martie 2008, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 2. - (1) Prin exceptie de la prevederile art. 1, tarifele percepute pentru expertizele tehnice întocmite pentru unitătile Trezoreriei Statului si altele asemenea si rapoartele de expertiză tehnică întocmite pentru Ministerul Justitiei, notariate, cabinete de avocatură si altele asemenea, precum si pentru persoane fizice se calculează în functie de timpul alocat operatiunii de expertizare, respectiv de 12,50 lei/sfert de oră.”

2. La articolul 2, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

“(3) Ministerul Administratiei si Internelor, precum si Ministerul Public sunt exceptate în totalitate de la plata tarifelor percepute pentru expertize tehnice si rapoarte de expertiză tehnică.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor,

Constantin Cerbulescu

 

Bucuresti, 1 iulie 2011.

Nr. 136.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.