MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 506/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 506         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 18 iulie 2011

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 449 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 502 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate

 

Decizia nr. 504 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului

 

Decizia nr. 572 din 3 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului

 

Decizia nr. 579 din 5 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1), (3), (8) si (9) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 632 din 12 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1391 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

457. - Ordin al ministrului transporturilor si infrastructurii pentru aprobarea Strategiei de transport intermodal în România

 

500. - Decizie a directorului general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor pentru aprobarea Manualului privind măsurile de prevenire si reactie la incidentele produse pe timpul transportului persoanelor private de libertate cu mijloace auto

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

12. - Ordin pentru modificarea si completarea Normelor privind principiile de organizare a unui sistem de control intern si management al riscurilor, precum si organizarea si desfăsurarea activitătii de audit intern la asigurători/reasiguratori, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr 18/2009

 

ACTE ALE COMISIEI NATIONALE A VALORILOR MOBILIARE

 

43. - Ordin pentru aprobarea Instructiunii nr. 4/2011 privind înregistrarea si radierea valorilor mobiliare din evidentele Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 449

din 12 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Nicolae Minea în Dosarul nr. 815/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Sectia comercială si contencios administrativ fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 815/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Sectia comercială si contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Nicolae Minea într-o cauză având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine că dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 contravin prevederilor constitutionale care garantează dreptul de proprietate privată si libertatea economică, drepturi fundamentale consacrate de Constitutie. Textul criticat dă posibilitatea lichidatorului judiciar să solicite judecătorului-sindic angajarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere care au contribuit la crearea stării de insolventă a debitorului, stipulând totodată împrejurările în care o asemenea măsură urmează a fi dispusă prin admiterea cererii. Legea instituie prezumtia dobândirii ilicite a bunurilor proprietate privată pentru aceste categorii de persoane si creează totodată premisele abuzului de drept, manifestat sub forma introducerii discretionare a unor astfel de cereri în instantă. De asemenea, arată că prin efectul dispozitiilor criticate “se instituie anumite discriminări în sensul că se instituie prezumtia de culpă a persoanei care a avut calitatea de administrator în cadrul societătii”.

Tribunalul Vâlcea - Sectia comercială si contencios administrativ fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Ulterior sesizării, aceste prevederi au fost modificate si completate prin Legea nr. 169 din 14 iulie 2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, astfel că în prezent acestea au următorul cuprins:

- Art. 138: (1) în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă aparitia stării de insolventă a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolventă, să fie suportată de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societătii, precum si de orice altă persoană care a cauzat starea de insolventă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b) au făcut acte de comert în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităti care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti;

d) au tinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăti;


g) în luna precedentă încetării plătilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferintă unui creditor, în dauna celorlalti creditori.

(11) În cazul plătilor prevăzute la alin. (1) lit. g), răspunderea reprezentantului legal al persoanei juridice nu va putea fi angajată dacă acestea au fost efectuate, cu bună-credintă, în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor sale, sub rezerva ca acordul să fi fost de natură a conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiară a debitorului si să nu fi avut ca scop prejudicierea si/sau discriminarea unor creditori. În raportul întocmit în conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1), administratorul judiciar/lichidatorul va preciza dacă plătile prevăzute la alin. (1) lit. g) au fost efectuate în executarea unui astfel de acord. Prevederile mai sus mentionate se vor aplica si în cazul în care acordul se realizează în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 381/2009.

(2) Aplicarea dispozitiilor alin. (1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infractiuni.

(3) Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventă a debitorului si/sau a hotărât că nu este cazul să introducă actiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de presedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această actiune, în aceleasi conditii, creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor înscrise la masa credală.

(4) în caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu conditia ca aparitia stării de insolventă să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care si-au exercitat mandatul ori în care au detinut pozitia care ar fi putut cauza insolventă. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolventă sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolventă si au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opozitia lor la aceste decizii.

(5) Cererea introdusă în temeiul alin. (1) sau, după caz, alin. (3) se va judeca separat, formându-se un dosar care va purta acelasi număr cu dosarul de fond si căruia i se va adăuga cuvântul «bis».

(6) în cazul în care s-a pronuntat o hotărâre de respingere a actiunii introduse în temeiul alin. (1) sau, după caz, alin. (3), administratorul judiciar/lichidatorul care nu intentionează să formuleze recurs împotriva acesteia va notifica creditorii asupra intentiei sale. În cazul în care adunarea generală sau creditorul care detine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creantelor decide că se impune introducerea recursului, administratorul judiciar trebuie să formuleze calea de atac, potrivit legii.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 40 referitor la dreptul de asociere, art. 44 privind dreptul de proprietate privată si ale art. 45 privind libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei au mai fost supuse controlului de constitutionalitate pentru critici de neconstitutionalitate similare. De exemplu, prin Decizia nr. 358 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 19 mai 2010, Curtea Constitutională a constatat că aceste prevederi de lege sunt constitutionale.

În considerentele acestei decizii s-a retinut că prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie prezumtia de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită, ci prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolventă si care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere. Stabilirea existentei unor asemenea fapte si a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolventă a societătii comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile si în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet si pertinent. În cadrul acestui proces, persoana a cărei responsabilitate se cere a fi stabilită poate exercita fără nicio îngrădire dreptul la apărare, precum si căile legale de atac.

De asemenea, s-a mai retinut că, desi membrii organelor de supraveghere sau de conducere din cadrul societătii, precum si persoanele care au cauzat starea de insolventă a societătii debitoare suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului lor de proprietate, având în vedere că pe această cale se asigură acoperirea pasivului debitorului insolvent si valorificarea drepturilor creditorilor si întrucât, potrivit art. 44 alin. (1) teza întâi din Constitutie, stabilirea continutului si a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, reglementarea legală, în sine, nu relevă nicio contradictie cu textele constitutionale de referintă.

Solutia pronuntată de Curtea Constitutională prin decizia mentionată, precum si considerentele care au stat la baza ei îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu se invocă elemente noi, de natură a schimba această jurisprudentă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Nicolae Mineaîn Dosarul nr. 815/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Sectia comercială si contencios administrativ fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 502

din 19 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Negrilesti, judetul Galati, prin primar Viorel Răcăsanu, în Dosarul nr. 949/324/2009 al Tribunalului Galati - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă, întrucât Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 a fost abrogată în mod expres prin Legea nr. 281/2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 949/324/2009, Tribunalul Galati - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Negrilesti, judetul Galati, prin primar Viorel Răcăsanu, într-o cauză având ca obiect “hotărâre care să tină loc de act autentic”.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 este neconstitutională, întrucât impune autoritătilor publice locale atribuirea în folosintă gratuită a unor imobile ce fac parte din domeniul privat al localitătii, pentru o perioadă de 5 ani, împreună cu terenul aferent, urmată de o vânzare subevaluată la un pret de 10% din valoarea de inventar la momentul atribuirii, în acest mod fiind afectate iremediabil interesele comunitătii locale. Asa fiind, apreciază că actul normativ criticat încalcă atât principiul constitutional potrivit căruia proprietatea privată este garantată indiferent de titular, cât si principiul descentralizării, al autonomiei locale si cel al serviciilor publice.

Tribunalul Galati - Sectia civilă apreciază că sunt neîntemeiate criticile ce vizează neconstitutionalitatea prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001, întrucât nu se aduce atingere dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 20 decembrie 2001.

Din examinarea motivării exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în concret, critica autorului se regăseste în cuprinsul art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 168/2001, astfel încât obiect al exceptiei de neconstitutionalitate, asupra căruia Curtea urmează a se pronunta, îl constituie aceste prevederi legale, care au următorul continut: “La expirarea termenului de maximum 5 ani prevăzut în contractul de atribuire în folosintă gratuită, fabrica de nutreturi combinate, constructia zootehnică, terenul de sub acestea si incintele aferente se vând persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c), care le-au avut în folosintă gratuită, potrivit prevederilor prezentei ordonante de urgentă, la un pret echivalent cu 10% din valoarea contabilă a acestora la momentul atribuirii în folosintă gratuită, stabilită potrivit normelor metodologice.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile actului normativ criticat contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 120 alin. (1) potrivit cărora “Administratia publică din unitătile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale si deconcentrării serviciilor publice”, art. 121 alin. (1) si (2) referitoare la autoritătile comunale si orăsenesti, precum si celor ale art. 136 alin. (5), potrivit cărora proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice.

Examinând exceptia, referitor la critica de neconstitutionalitate formulată în cauză, Curtea retine că s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 984 din 8 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 28 iulie 2010, prilej cu care a statuat că “prin înlăturarea posibilitătii autoritătilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unitătilor administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit dreptul unitătilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispozitiei, ca atribut ce tine de esenta dreptului de proprietate”.

Prin această decizie, Curtea a constatat că prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 sunt neconstitutionale, întrucât a fost adusă atingere dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (1) si (3) referitoare la dreptul de proprietate privată, precum si dispozitiilor art. 1 din

Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

De altfel, Curtea observă că ulterior sesizării sale, ca urmare a constatării neconstitutionalitătii prevederilor legale mai sus mentionate, actul normativ criticat a fost abrogat expres prin art. I alin. (1) lit. c) din Legea nr. 281/2010 pentru abrogarea unor reglementări din domeniul ajutorului de stat în agricultură si pentru completarea Ordonantei Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 30 decembrie 2010.

Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, “Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale”, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate cu un atare obiect este inadmisibilă.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Negrilesti, judetul Galati, prin primar Viorel Răcăsanu, în Dosarul nr. 949/324/2009 al Tribunalului Galati - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 504

din 19 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, exceptie ridicată de Lucea Codruta-Simona în Dosarul nr. 1.612/108/2010 al Tribunalului Arad - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, arată că pretinsa neconstitutionalitate a prevederilor de lege criticate este dedusă din compararea acestora cu alte texte legale, aspect ce nu intră în competenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:


Prin încheierea din 26 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.612/108/2010, Tribunalul Arad - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, exceptie ridicată de Lucea Codruta-Simona într-o cauză civilă având ca obiect fond funciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia consideră că prevederile legale criticate reprezintă o ingerintă asupra dreptului de proprietate privată din partea statului. O astfel de aplicare a prevederilor de lege criticate restrânge fără justificare legitimă exercitiul dreptului de proprietate si goleste de continut dreptul de a dobândi si terenul care, împreună cu constructia, formează aceeasi unitate locativă, teren necesar pentru o normală utilizare a constructiei. De asemenea, arată că, în măsura în care notiunea de “suprafată aferentă constructiei” este interpretată ca d limitare a dreptului de a dobândi teren, fată de un titular al aceluiasi drept, aflat sub incidenta Legii nr. 18/1991, textul de lege criticat este neconstitutional întrucât încalcă, fără un scop legitim, dreptul de proprietate.

Tribunalul Arad - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 este neîntemeiată, întrucât statul este proprietarul terenului si, potrivit legii, are dreptul de a dispune de acesta în mod exclusiv si absolut.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, si au următorul continut: “Suprafetele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora si care depăsesc suprafata aferentă constructiilor, rămân în proprietatea statului.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1)-(3) referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 55 alin. (1) si (2) coroborat cu art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, potrivit căruia: “Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international.” De asemenea, este invocată si înfrângerea dispozitiilor art. 13 si 14 din aceeasi conventie, privind dreptul la un recurs efectiv si, respectiv, interzicerea discriminării.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prilej cu care a constatat că prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 nu contravin dispozitiilor Legii fundamentale.

În acest sens, prin Decizia nr. 22/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 17 martie 2004, Decizia nr. 399/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.003 din 1 noiembrie 2004, si Decizia nr. 339/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 27 februarie 2003, Curtea a constatat că, potrivit Legii nr. 112/1995, acest act normativ stabileste măsuri reparatorii aplicabile fostilor proprietari - persoane fizice - ai imobilelor cu destinatia de locuinte, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, si care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989.

Stabilirea de către legiuitor a limitelor în care se acordă măsuri reparatorii fostilor proprietari este conformă art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. În plus, este dreptul legiuitorului să aprecieze nu numai cu privire la oportunitatea măsurilor reparatorii, ci si asupra întinderii lor.

În prezenta cauză însă Curtea constată că, în mare parte, criticile formulate se fundamentează pe compararea reglementării ce face obiectul exceptiei cu alte prevederi legale, si anume cu cele ale art. 36 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, respectiv pun în discutie interpretarea si aplicarea acestora.

Or, solutionarea unor asemenea critici nu intră în competenta Curtii Constitutionale, ci a instantelor de judecată ori a legiuitorului, după caz, întrucât examinarea constitutionalitătii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozitiile constitutionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, exceptie ridicată de Lucea Codruta-Simona în Dosarul nr. 1.612/108/2010 al Tribunalului Arad - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 572

din 3 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, exceptie ridicată de Asociatia Salariatilor Electroconstructia Elco - SA. Timisoara în Dosarul nr. 14.666/3/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială. Exceptia formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 131 D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 15 decembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 14.666/3/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, exceptie ridicată de Asociatia Salariatilor Electroconstructia Elco - S.A. Timisoara.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că dispozitiile criticate, prin scutirea de la plata taxei de timbru, a timbrului judiciar, a cautiunii si a oricărei alte taxe a Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului, creează o situatie mai favorabilă acesteia în raport cu ceilalti justitiabili.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, cu următorul continut: “Cererile formulate de A. V.A. S. si orice alte acte procedurale efectuate de si pentru aceasta în orice fel de cauze sunt scutite de taxe de timbru, timbru judiciar, cautiuni si orice alte taxe.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii, autoarea exceptiei invocă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1)si (2) - Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) - Accesul liber la justitie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 115 alin. (4) si (6) - Delegarea legislativă si art. 124 alin. (1) si (2) - înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 a mai fost supus controlului de constitutionalitate în raport cu aceleasi critici. Prin Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, Curtea, invocând dispozitiile art. 139 alin. (1) din Constitutie, a arătat că este atributul exclusiv al legiuitorului să prevadă inclusiv scutirea institutiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru si a celorlalte taxe, având în vedere interesul general pe care-l prezintă aceste institutii publice. În plus, această scutire îsi are justificarea în strânsa legătură cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, si prin încasarea taxelor judiciare) a actiunilor în justitie promovate de acestea în interes public.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie, solutia adoptată în precedent, precum si considerentele pe care aceasta se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, alart. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, exceptie ridicată de Asociatia Salariatilor Electroconstructia Elco - S.A. Timisoara în Dosarul nr. 14.666/3/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 579

din 5 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1), (3), (8) si (9) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1), (3), (8) si (9) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Euronet Business Construct” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 16.892/3/2009 (număr intern 171/2010) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 16.892/3/2009 (număr intern 171/2010), Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1), (3), (8) si (9) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea

Comercială “Euronet Business Construct” - S.R.L. din Bucuresti cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva unei sentinte comerciale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei sunt neconstitutionale în măsura în care se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească de deschidere a procedurii insolventei este un act de procedură ce se va comunica numai prin publicare în Buletinul procedurilor de insolventă, fără a fi necesară comunicarea, în copie si conform dispozitiilor Codului de procedură civilă referitoare la comunicarea actelor de procedură, direct părtilor procesuale, în vederea exercitării si/sau motivării recursului.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială opinează în sensul că exceptia este neîntemeiată, întrucât măsura comunicării actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolventă corespunde specificului acestei proceduri si necesitătii solutionării cu celeritate a cauzelor. De asemenea, retine că recurenta are calitatea de comerciant astfel că se justifică obligatia impusă prin lege de a urmări Buletinul procedurilor de insolventă.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 7 alin. (1), (3), (8) si (9) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 7: “(1) Citarea părtilor, precum si comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor si notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolventă. Comunicarea citatiilor, a convocărilor si notificărilor fată de participantii la proces, al căror sediu, domiciliu sau resedintă se află în străinătate, este supusă dispozitiilor Codului de procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare. Buletinul procedurilor de insolventă va fi realizat si în formă electronică.

[...]

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificati în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolventă.

[...]

(8) în vederea publicării citatiilor, convocărilor si notificărilor actelor de procedură efectuate de instantele judecătoresti, după deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege, se editează Buletinul procedurilor de insolventă, publicatie editată de Oficiul National al Registrului Comertului.

(9) Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătoresti în Buletinul procedurilor de insolventă înlocuieste, de la data publicării acestora, citarea, convocarea si notificarea actelor de procedură efectuate individual fată de participantii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare si art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Referitor la dispozitiile art. 7 din Legea nr. 85/2006, Curtea s-a mai pronuntat, spre exemplu prin Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, Decizia nr. 564 din 29 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 18 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009.

Prin Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat că dispozitiile art. 7 sunt contrare prevederilor art. 24 si 53 din Constitutie, în măsura în care se interpretează că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o actiune în temeiul dispozitiilor Legii nr. 85/2006, ulterior deschiderii procedurii insolventei, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolventă, iar nu si potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă.

Ulterior Deciziei nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2011, a fost introdus la art. 7 un nou alineat, alin. (31), modificat prin Legea nr. 169/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, cu următorul cuprins: “Prin exceptie de la prevederile alin. (1), prima citare si comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o actiune, în temeiul dispozitiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolventei, se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, si prin Buletinul procedurilor de insolventă. Instantele judecătoresti vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolventă.”

Curtea retine că, fată de dispozitiile art. 7 alin. (1), care prevăd că “Citarea părtilor, precum si comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor si notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolventă. Comunicarea citatiilor, a convocărilor si notificărilor fată de participantii la proces, al căror sediu, domiciliu sau resedintă se află în străinătate, este supusă dispozitiilor Codului de procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare”, noul text oferă garantii suplimentare persoanelor împotriva cărora se introduce o actiune, în temeiul dispozitiilor Legii nr. 85/2006, prin instituirea obligatiei ca prima citare si comunicarea actelor de procedură către acestea, ulterior deschiderii procedurii insolventei, să se realizeze atât conform Codului de procedură civilă, cât si prin Buletinul procedurilor de insolventă, iar instantele judecătoresti vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolventă.

De altfel, Curtea a retinut, prin Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009, că citarea si comunicarea actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolventă îsi găsesc justificarea în însusi specificul acestei proceduri si au drept scop asigurarea desfăsurării cu celeritate a acesteia. Părtile au posibilitatea, pe de o parte, să participe la termenele fixate de judecătorul-sindic si să consulte dosarul în vederea cunoasterii tuturor actelor de procedură depuse la acesta, iar, pe de altă parte, au posibilitatea de a solicita în cadrul cheltuielilor de judecată toate sumele avansate în vederea realizării drepturilor lor pe calea acestei proceduri, invocând în acest sens dispozitiile Codului de procedură civilă privind cheltuielile de judecată, aplicabile în temeiul art. 149 din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, Curtea a retinut că nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apărare faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolventei, persoanele notificate vor fi citate si li se vor comunica actele de procedură prin intermediul Buletinului procedurilor de insolventă.

Distinct de cele mai sus arătate, Curtea constată că autorul exceptiei de neconstitutionalitate este nemultumit de modul de aplicare si interpretare a textelor criticate, considerând că acestea sunt neconstitutionale “în măsura în care se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească de deschidere a procedurii insolventei este un act de procedură ce se va comunica numai prin publicare în Buletinul procedurilor de insolventă, fără a fi necesară comunicarea, în copie si conform dispozitiilor Codului de procedură civilă referitoare la comunicarea actelor de procedură, direct părtilor procesuale, în vederea exercitării si/sau motivării recursului”. Or, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii se realizează conform Codului de procedură civilă, care, la art. 266 alin. 3, prevede că hotărârea se va comunica părtilor, în copie, în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului si recursului, într-un termen de 7 zile de la pronuntarea hotărârii.

Împrejurarea că autorului exceptiei de neconstitu-tionalitate nu i-a fost comunicată hotărârea judecătorească nu constituie o problemă de constitutionalitate, ci tine de aplicarea si interpretarea legii, care este apanajul instantelor de judecată si nu intră în atributiile instantei de contencios constitutional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1), (3), (8) si (9) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Euronet Business Construct” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 16.892/3/2009 (număr intern 171/2010) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a Comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 632

din 12 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1391 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1391 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, exceptie ridicată de Daniel George Cinca în Dosarul nr. 8.430/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul exceptiei, domnul avocat Gheorghe Groza si, pentru partea Societatea Comercială “Def Co Exim” - S.R.L. din Bucuresti, domnul avocat Angelo Adrian Miu, ambii din cadrul Baroului Bucuresti, si se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul domnului avocat Gheorghe Groza, care pune concluzii de admitere a exceptiei reiterând motivele invocate în sesizare.

Domnul avocat Angelo Adrian Miu, în calitate de apărător al părtii Societatea Comercială “Def Co Exim” - S.R.L. din Bucuresti, solicită admiterea exceptiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 8.430/3/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1391 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, exceptie ridicată de Daniel George Cinca în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei actiuni penale referitoare la infractiuni privind dreptul de autor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2) referitoare la liberul acces la justitie si ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, deoarece dau în mod excesiv mandatarului dreptul să actioneze în numele si pe seama mandantului, fără ca acesta să fie încunostintat despre actiunile întreprinse sau să aibă în mod real vreo putere de decizie asupra acestor actiuni.

Tribunalul Bucuresti - Sectia I penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, precum si modalităti de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, în formele si în modalitătile instituite de lege. Mandatul este un contract ce rezultă din acordul de vointă al părtilor si, printre altele, are ca efect obligatia mandatarului de a executa mandatul, precum si de a da socoteală mandantului despre îndeplinirea mandatului. De altfel, mandantul este oricând îndreptătit să retragă mandatarului această împuternicire.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile avocatilor prezenti, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1391 din Legea nr. 8/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, asa cum au fost modificate si completate prin art. I pct. 115 din Legea nr. 285/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 30 iunie 2004, care au următorul continut:

- Art. 1391: “(1) Titularul dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate fi reprezentat, în toate procedurile, negocierile si actele juridice, pe toată durata si în orice stadiu al procesului civil sau penal ori în afara unui astfel de proces, prin mandatar cu procură specială.

(2) Pentru punerea în miscare a actiunii penale, precum si pentru retragerea plângerii prealabile si împăcarea părtilor, mandatul se consideră special, dacă este dat pentru reprezentarea titularului de drepturi de autor sau de drepturi conexe, în orice situatie de încălcare a drepturilor sale.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2) referitoare la liberul acces la justitie si ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemultumit de împrejurarea că mandatarul este suveran în ce priveste exercitarea drepturilor mandantului, putând ca, în numele si pe seama lui, să îl reprezinte pe titularul dreptului de autor în toate procedurile, negocierile si actele juridice, inclusiv în ceea ce priveste declansarea procesului penal ori retragerea plângerii prealabile si împăcarea părtilor.

Desi este tert fată de această reprezentare, autorul exceptiei consideră că textul este neconstitutional, întrucât mandatarul poate actiona cu rea-credintă.

O astfel de critică nu poate fi primită, deoarece dispozitiile art. 1391 din Legea nr. 8/1996 nu afectează în niciun fel liberul acces la justitie, atât mandantul, cât si partea adversă putând să se adreseze în mod nestingherit unui judecător ori de câte ori urmăresc prezervarea unor drepturi, libertăti ori interese legitime.

Nici dispozitiile art. 53 din Constitutie nu sunt afectate, deoarece prevederile contestate nu contin norme contrare celor referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

În sfârsit, Curtea subliniază faptul că acest tip de reprezentare nu conferă mandatarului dreptul de a depăsi limitele mandatului indiferent că este special ori general. Mandatarul este dator să dea socoteală despre îndeplinirea mandatului, inclusiv în ceea ce priveste vreun eventual tert păgubit. De aceea, mandatul este în principiu revocabil, mandantul putând oricând să pună capăt acestei reprezentări.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1391 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, exceptie ridicată de Daniel George Cinca în Dosarul nr. 8.430/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru


 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII

 

ORDIN

pentru aprobarea Strategiei de transport intermodal în România

 

Având în vedere măsurile prevăzute în cap. 12 din Programul de Guvernare 2009-2012, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 39/2009 pentru acordarea încrederii Guvernului, prevederile Legii nr. 203/2003 privind realizarea, dezvoltarea si modernizarea retelei de transport de interes national si european, republicată, precum si pe cele ale Legii nr. 363/2006 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea I - Retele de transport,

în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) si ale art. 2 pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 76/2009, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul transporturilor si infrastructurii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Strategia de transport intermodal în România, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor si infrastructurii,

Anca Daniela Boagiu

 

Bucuresti, 20 iunie 2011.

Nr. 457.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 bis care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL JUSTITIEI

ADMINISTRATIA NATIONALĂ A PENITENCIARELOR

 

DECIZIE

pentru aprobarea Manualului privind măsurile de prevenire si reactie la incidentele produse pe timpul transportului persoanelor private de libertate cu mijloace auto

 

Având în vedere necesitatea cresterii gradului de securitate la nivelul întregului sistem penitenciar din România, prin stabilirea actiunilor specifice întreprinse în gestionarea incidentelor operationale si critice produse pe timpul transportului persoanelor private de libertate cu mijloace auto, precum si necesitatea dezvoltării unor metode eficiente de solutionare a acestora si îmbunătătirea aptitudinilor profesionale ale personalului din cadrul Administratiei Nationale a Penitenciarelor;

tinând seamă de prevederile art. 29, 30, 32, art. 153 alin (2) si art. 251 din Regulamentul privind siguranta locurilor de detinere din subordinea Administratiei Nationale a Penitenciarelor, aprobat prin Ordinul ministrului justitiei nr. 1.676/C/2010,

în considerarea dispozitiilor Ordinului ministrului justitiei nr. 2.748/C/2010 pentru aprobarea Manualului de proceduri utilizat de negociatori în gestionarea incidentelor critice si a Manualului pentru gestionarea incidentelor,

în temeiul art. 7 alin (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.849/2004 privind organizarea, functionarea si atributiile Administratiei Nationale a Penitenciarelor, cu modificările ulterioare,

directorul general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor emite prezenta decizie.

Art. 1. - (1) Se aprobă Manualul privind măsurile de prevenire si reactie la incidentele produse pe timpul transportului persoanelor private de libertate cu mijloace auto, prevăzut în anexa care face parte din prezenta decizie.

(2) Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii.

Art. 2. - Prezentul manual se revizuieste o data la 2 ani sau ori de câte ori este necesar.

Art. 3. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor,

Ioan Băla

 

Bucuresti, 3 iunie 2011.

Nr. 500.


 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea Normelor privind principiile de organizare a unui sistem de control intern si management al riscurilor, precum si organizarea si desfăsurarea activitătii de audit intern la asigurători/reasiguratori, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 18/2009

 

Potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 21 iunie 2011, prin care s-a adoptat modificarea Normelor privind principiile de organizare a unui sistem de control intern si management al riscurilor, precum si organizarea si desfăsurarea activitătii de audit intern la asigurători/reasiguratori, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 18/2009, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 4 alin. (27) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:

Art. I. - Normele privind principiile de organizare a unui sistem de control intern si management al riscurilor, precum si organizarea si desfăsurarea activitătii de audit intern la asigurători/reasiguratori, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 18/2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 16 septembrie 2009, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolele 53-56 se modifică si vor avea următorul cuprins:

“Art. 53. - (1) Asigurătorii/Reasiguratorii trebuie să dispună de politici si proceduri de administrare privind externalizarea activitătilor desfăsurate de acestia.

(2) Externalizarea unor activităti nu trebuie să afecteze desfăsurarea activitătii asigurătorului/reasiguratorului si nici supravegherea prudentială exercitată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(3) Conducerea asigurătorului/reasiguratorului rămâne răspunzătoare pentru activitătile externalizate si riscurile asociate externalizării.

(4) Asigurătorul/Reasiguratorul trebuie să dispună permanent de un sistem alternativ adecvat de competente care să permită în orice moment reluarea controlului direct asupra activitătilor externalizate, în cazul rezilierii contractelor cu furnizorii de servicii.

(5) Procedurile de management al riscurilor asociate activitătilor externalizate vor include cel putin următoarele:

a) hotărârea organului competent privind aprobarea externalizării unor activităti sau modificarea unora existente;

b) fundamentarea necesitătii externalizării activitătilor respective, descrierea activitătilor, prezentarea riscurilor care derivă din externalizare;

c) selectarea si evaluarea societătilor care preiau activitătile de la asigurători/reasiguratori, cu privire la: pozitia acestora pe piata în care îsi desfăsoară activitatea, reputatia, familiarizarea cu specificul sectorului asigurărilor, calitatea serviciilor prestate, organizarea activitătii si controlul intern, existenta unui personal competent, existenta unui plan alternativ de redresare a activitătii, asigurarea confidentialitătii informatiei, jurisdictia aplicabilă;

d) asigurarea monitorizării si a evaluării corespunzătoare de către conducerea asigurătorului/reasiguratorului a modului în care furnizorii de servicii desfăsoară activitătile externalizate;

e) elaborarea de planuri alternative si stabilirea costurilor si a resurselor necesare pentru schimbarea furnizorilor externi.

Art. 54. - (1) Asigurătorii/Reasiguratorii pot externaliza anumite activităti numai după aprobarea prealabilă de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va analiza necesitatea externalizării anumitor activităti, precum si proiectele contractelor cu furnizorii.

(3) Contractele încheiate cu furnizorii externi trebuie să fie în formă scrisă si să cuprindă în mod clar responsabilitătile fiecărei părti:

a) asigurarea respectării de către furnizorul de servicii a prevederilor legislatiei în vigoare si a normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

b) asigurarea furnizării de către societatea prestatoare de servicii a tuturor datelor solicitate de asigurător/reasigurator si de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor privind desfăsurarea activitătii externalizate;

c) existenta prevederii referitoare la obligatia furnizorului extern de a permite accesul complet la datele/informatiile sale organelor competente ale asigurătorului în vederea verificării, auditării si inspectării activitătii externalizate;

d) stabilirea obligatiei furnizorului de a permite accesul direct la datele acestuia referitoare la activitatea externalizată de asigurător/reasigurator, precum si posibilitatea efectuării în orice moment a inspectiilor la fata locului de către reprezentantii Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;

e) prevederi cu privire la obligatia furnizorului extern de a asigura securitatea/confidentialitatea datelor asigurătorului/ reasiguratorului, existenta angajamentului acestui furnizor, precum si a măsurilor împotriva nerespectării angajamentului.

Art. 55. - (1) Asigurătorii/Reasiguratorii nu pot externaliza următoarele activităti:

a) activitatea de audit intern;

b) organizarea si conducerea contabilitătii proprii, respectiv contabilitatea financiară si contabilitatea de gestiune adaptate la specificul activitătii de asigurare/reasigurare;

c) organizarea si desfăsurarea activitătii juridice curente, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare;

d) activitatea de investitii, în ceea ce priveste plasarea si gestionarea activelor admise să acopere rezervele tehnice brute;

e) activitătile de administrare a bazelor de date si a sistemelor informatice interne, activităti de generare de rapoarte sau date statistice privind informatiile electronice asociate activitătilor de asigurare;


f) activitatea de constatare si lichidare a daunelor, pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule RCA, pe teritoriul României.

(2) Pentru aprobarea externalizării unor activităti, asigurătorii/reasiguratorii vor transmite spre analiză Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor documentatia, cu 60 de zile înainte de a se încheia contractul de externalizare.

(3) Asigurătorii/Reasiguratorii vor prezenta Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor documentele si informatiile prevăzute la art. 53 alin. (5) si proiectul contractului de externalizare.

(4) în situatia aprobării externalizării unor activităti, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate impune anumite conditii cu privire la furnizorul extern sau poate să nu aprobe prin decizie motivată externaiizarea unor activităti.

Art. 56. - Orice modificare intervenită ulterior aprobării externalizării unei activităti trebuie adusă la cunostinta Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor de către asigurător/reasigurator, conducerea acestora fiind răspunzătoare pentru atingerea obiectivelor rezultate din contractele de externalizare încheiate.”

2. După articolul 60 se introduc trei noi articole, articolele 601-603, cu următorul cuprins:

“Art. 601. - (1) Asigurătorii trebuie să întocmească anual un raport privind programul de reasigurare utilizat pentru riscurile cedate, pe care trebuie să îl transmită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(2) Raportul trebuie să fie asumat de conducerea asigurătorului, reprezentată de consiliul de administratie/supraveghere sau de directorat, care este deplin răspunzătoare de eficienta programului de reasigurare utilizat în perioada de referintă a raportului.

(3) Raportul trebuie să prezinte informatii referitoare la următoarele aspecte:

a) strategia aprobată de conducere si explicatii cu privire la adecvarea programului de reasigurare în functie de profilul de risc al asigurătorului, descrierea procedurilor menite să asigure prudenta alegerii programului de reasigurare, evitarea concentrării riscurilor cedate pe o singură piată si unui singur reasigurator;

b) criteriile calitative si cantitative care au stat la baza selectării formelor de reasigurare si la adoptarea programului de reasigurare;

c) criteriile de selectare a reasiguratorilor, piata de operare, jurisdictia aplicabilă, indicarea apartenentei reasiguratorilor la grupul din care face parte asigurătorul, analizarea riscului de credit al acestora;

d) descrierea detaliată a programului de reasigurare cu referire la riscurile cedate, la acumularea răspunderilor asumate prin contractele de asigurare pentru fiecare clasă de asigurare, ia nivelul retinerii proprii, pe total activitate si pe fiecare clasă de asigurare, a sumelor cedate în reasigurare, descrierea modului de înregistrare în evidentele tehnice si contabile a politelor acoperite de reasigurare si de gestionare a acestora, descrierea decontărilor realizate cu reasiguratorii conform contractelor încheiate, procedurile de monitorizare a daunelor apărute si de recuperare a sumelor care sunt în sarcina reasiguratorilor;

e) mentionarea departamentelor si a persoanelor care monitorizează si răspund de îndeplinirea prevederilor contractelor de reasigurare, descrierea procedurilor de evaluare periodică a performantelor acestora si măsurile luate de conducerea societătii în functie de rezultatele evaluării;

f) descrierea rezultatelor testelor de stres sau a scenariilor derulate de societate pentru evaluarea riscurilor rezultate din contractele de reasigurare;

g) precizarea (dacă este cazul) a valorii sumelor derulate prin alte forme de acoperire a riscurilor care nu sunt aferente reasigurărilor traditionale;

h) descrierea riscurilor de catastrofe naturale subscrise, a capacitătii contractului de reasigurare distinct pe fiecare clasă de asigurare, a calculului daunei maxime posibile si a modului în care a fost constituită, mentinută si eventual eliberată rezerva de catastrofă pe fiecare clasă de asigurare;

i) rezultatele analizei comparative a programelor de reasigurare derulate în anul de referintă al raportului si în anul anterior acestuia;

j) descrierea strategiei de reasigurare pentru anul în curs si a motivelor care au condus la mentinerea unei strategii similare din anul anterior sau la o eventuală modificare a acesteia.

Art. 602. - (1) în urma analizării raportului de reasigurare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor evaluează în ce măsură sunt respectate cerintele de natură prudentială, adecvarea programului de reasigurare la profilul de risc al asigurătorului, evitarea concentrării riscurilor, transferarea efectivă a riscurilor etc.

(2) în cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că strategia de reasigurare si programul utilizat nu corespund cerintelor de natură prudentială prevăzute de legislatia în vigoare, poate dispune măsurile necesare modificării acestei strategii.

Art. 603. - (1) Raportul mentionat la art. 601 alin. (1) trebuie transmis la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în termen de 120 de zile de la încheierea exercitiului financiar, primul raport fiind emis pentru anul 2011.

(2) Prevederile art. 601-603 se aplică si reasiguratorilor pentru programul de retrocesiune.”

Art. II. - (1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare la data publicării, cu exceptia art. I pct. 1, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012.

(2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 7/2011 pentru modificarea si completarea Normelor privind principiile de organizare a unui sistem de control intern si management al riscurilor, precum si organizarea si desfăsurarea activitătii de audit intern la asigurători/reasiguratori, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 18/2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 11 mai 2011.

Art. III. - Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 18/2009 pentru aprobarea Normelor privind principiile de organizare a unui sistem de control intern si management al riscurilor, precum si organizarea si desfăsurarea activitătii de audit intern la asigurători/reasiguratori, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 16 septembrie 2009, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu modificările si completările aduse prin prezentul ordin, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

Art. IV. - Directiile de specialitate din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor asigură ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Angela Toncescu

 

Bucuresti, 5 iulie 2011.

Nr. 12.


 

ACTE ALE COMISIEI NATIONALE A VALORILOR MOBILIARE

 

COMISIA NATIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE

 

ORDIN

pentru aprobarea Instructiunii nr. 4/2011 privind înregistrarea si radierea valorilor mobiliare din evidentele Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare

 

În conformitate cu prevederile art. 1, 2 si art. 7 alin. (3), (10) si (15) din Statutul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 514/2002, cu modificările si completările ulterioare,

Comisia Natională a Valorilor Mobiliare a hotărât, în sedinta din data de 15 iunie 2011, emiterea următorului ordin:

Art. 1. - Se aprobă Instructiunea nr. 4/2011 privind înregistrarea si radierea valorilor mobiliare din evidentele Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Instructiunea mentionată la art. 1 intră în vigoare la data publicării acesteia si a prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va fi publicată si în Buletinul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare si pe site-ul acesteia (www.cnvmr.ro).

 

Presedintele Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare,

Gabriela Anghelache

 

Bucuresti, 16 iunie 2011.

Nr. 43.

 

ANEXA

 

INSTRUCTIUNEA Nr. 4/2011

privind înregistrarea si radierea valorilor mobiliare din evidentele Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare

 

Art. 1. - Prezenta instructiune stabileste cadrul juridic aplicabil înregistrării, respectiv radierii valorilor mobiliare din evidentele Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, denumită în continuare C.N.V.M.

Art. 2. - (1) Sunt înregistrate obligatoriu la C.N.V.M. următoarele valori mobiliare si instrumente financiare:

a) valori mobiliare ce urmează a fi admise la tranzactionare pe o piată reglementată;

b) valori mobiliare tranzactionate în cadrul unui sistem alternativ de tranzactionare, conform regulilor de functionare a acestuia, aprobate de C.N.V.M., cu exceptia valorilor mobiliare deja admise la tranzactionare pe o piată reglementată si care se vor tranzactiona în cadrul sistemului alternativ de tranzactionare fără acordul emitentului;

c) titluri de stat ce urmează să fie admise la tranzactionare pe o piată reglementată;

d) valori mobiliare care dau dreptul de a achizitiona valori mobiliare de tipul celor precizate la lit. a), b) si c) prin subscriere sau schimb, dând loc la o decontare în bani;

e) valori mobiliare care urmează să fie admise la tranzactionare pe o piată reglementată din alt stat membru, dar pentru care România este stat membru de origine, în conformitate cu art. 122 alin. (11) din Regulamentul nr. 1/2006 privind emitentii si operatiunile cu valori mobiliare, aprobat prin Ordinul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 23/2006, cu modificările si completările ulterioare;

f) orice instrument financiar care urmează să fie admis la tranzactionare pe o piată reglementată/tranzactionat în cadrul unui sistem alternativ de tranzactionare, cu respectarea cerintelor legale;

g) valori mobiliare care au făcut obiectul unui prospect de ofertă publică de vânzare aprobat de C.N.V.M., dar care nu fac obiectul unei cereri de admitere la tranzactionare.

(2) Valorile mobiliare se radiază de la C.N.V.M. În următoarele cazuri:

a) ca urmare a radierii societătii emitente de la oficiul registrului comertului;

b) la expirarea duratei pentru care au fost emise sau la răscumpărarea integrală a valorilor mobiliare;

c) valorile mobiliare sunt retrase de la tranzactionare, cu respectarea prevederilor alin. (3)-(5).

(3) Retragerea valorilor mobiliare de la tranzactionarea pe o piată reglementată atrage radierea lor de la C.N.V.M., cu exceptia cazului în care retragerea de la tranzactionarea pe o piată reglementată este urmată de tranzactionarea respectivelor valori mobiliare în cadrul unui sistem alternativ de tranzactionare.

(4) Retragerea valorilor mobiliare de la tranzactionarea în cadrul unui sistem alternativ de tranzactionare atrage radierea valorilor mobiliare de la C.N.V.M., cu exceptia cazului în care valorile mobiliare se vor tranzactiona pe o piată reglementată, în conditiile legii si ale prezentei instructiuni.


(5) în vederea protectiei investitorilor se va mentine înregistrarea la C.N.V.M. pentru actiunile care au fost retrase de la tranzactionarea pe piata de capital, în conformitate cu reglementările C.N.V.M. referitoare la retragerea de la tranzactionare ca urmare a unei hotărâri a adunării generale extraordinare a actionarilor (AGEA) si a îndeplinirii anumitor conditii de retragere prevăzute expres în cadrul respectivelor reglementări, în conditiile în care hotărârea AGEA privind retragerea de la tranzactionare face obiectul unui litigiu aflat pe rolul instantelor de judecată.

(6) Valorile mobiliare prevăzute la alin. (1) lit. g) care nu sunt tranzactionate pe piata de capital vor fi înregistrate si mentinute în evidentele C.N.V.M. o perioadă de 2 ani. În acest termen, consiliul de administratie al societătii comerciale emitente are obligatia de a convoca AGEA pentru a se pronunta cu privire la întreprinderea demersurilor privind admiterea la tranzactionare pe piata de capital sau cu privire la renuntarea la admitere. Societatea comercială va transmite la C.N.V.M. convocatorul si hotărârea AGEA, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la producerea respectivului eveniment.

(7) Actiunile prevăzute la alin. (5) vor fi radiate din evidentele C.N.V.M. În situatia în care instantele de judecată resping definitiv si irevocabil cererea de anulare a hotărârii AGEA. În situatia în care hotărârea AGEA privind retragerea de la tranzactionare este anulată de instantele de judecată printr-o sentintă definitivă si irevocabilă, societatea comercială are obligatia de a initia, în termen de 30 de zile, demersurile necesare admiterii la tranzactionarea pe piata de capital. Societatea comercială are obligatia ca, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data luării la cunostintă, să notifice C.N.V.M. cu privire la pronuntarea de către instantele de judecată a unei hotărâri definitive si irevocabile referitoare la anularea hotărârii AGEA.

(8) Obligatia de raportare încetează în momentul radierii valorilor mobiliare de la C.N.V.M., cu respectarea prevederilor alin. (9).

(9) Prin exceptie de la obligatiile de raportare stabilite prin Regulamentul nr. 1/2006, aprobat prin Ordinul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 23/2006, cu modificările si completările ulterioare, pentru entitătile ale căror valori mobiliare sunt înregistrate la C.N.V.M., entitătile care au emis valorile mobiliare prevăzute la alin. (1) lit. g) si care nu sunt tranzactionate pe piata de capital au obligatia ca, pe perioada mentinerii la C.N.V.M. În conformitate cu alin. (6), să pună la dispozitia publicului si să transmită la C.N.V.M., în termen de cel mult 5 luni de la încheierea exercitiului financiar, raportul anual prevăzut la art. 1121 din Regulamentul nr. 1/2006, aprobat prin Ordinul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 23/2006, cu modificările si completările ulterioare.

(10) Până la data radierii din evidentele C.N.V.M., instrumentele financiare prevăzute la alin. (1) lit. g) si alin. (5) vor fi depozitate, în mod obligatoriu, la un depozitar central autorizat, în vederea efectuării în mod centralizat a operatiunilor cu respectivele instrumente financiare si asigurării unei evidente unitare a acestor operatiuni.

(11) Prevederile alin. (9) sunt aplicabile în cazul în care entitatea respectivă nu a emis alte valori mobiliare tranzactionate pe piata de capital.

Art. 3. - (1) Pe perioada mentinerii în evidentele C.N.V.M., entitătile care au emis valorile mobiliare prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. g) datorează tariful prevăzut la pct. 6.5 din anexa la Regulamentul nr. 7/2006 privind veniturile Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordinul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 30/2006, republicat, cu modificările ulterioare, care se aplică corespunzător.

(2) în situatia în care entitătile prevăzute la alin. (1) au emis si alte valori mobiliare care sunt înregistrate la C.N.V.M. si tranzactionate pe piata de capital, acestea vor plăti corespunzător doar tariful de mentinere la C.N.V.M. a valorilor mobiliare tranzactionate, în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 7/2006, aprobat prin Ordinul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 30/2006, republicat, cu modificările ulterioare.

Art. 4. - (1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei instructiuni si până la data modificării reglementărilor C.N.V.M. referitoare la înregistrarea în evidentele C.N.V.M. si radierea valorilor mobiliare se suspendă aplicarea prevederilor art. 100 alin. (3), art. 104 si 106 din Regulamentul nr. 1/2006, aprobat prin Ordinul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 23/2006, cu modificările si completările ulterioare.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei instructiuni se abrogă orice dispozitii contrare.

Art. 5. - Încălcarea prevederilor prezentei instructiuni constituie contraventie si se sanctionează conform dispozitiilor titlului X al Legii nr. 297/2004 privind piata de capital, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 6. - Prezenta instructiune intră în vigoare la data publicării acesteia si a ordinului de aprobare în Monitorul Oficial al României, Partea I.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.