MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 507/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 507         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 18 iulie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 592 din 5 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 alin. 1 si 2 si art. 337 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 593 din 5 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal si ale art. 171 alin. 2 si art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 594 din 5 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 1 raportat la art. 76 alin. 1, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 si art. 257 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 595 din 5 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 599 din 5 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

691. - Hotărâre privind transmiterea unor drumuri forestiere si a terenurilor aferente acestora din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al comunei Bran, judetul Brasov, si în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran, judetul Brasov

 

695. - Hotărâre privind actualizarea valorilor de inventar ale unor bunuri aflate în domeniul public al statului si înregistrate în anexa nr. 12 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.156. - Ordin al ministrului sănătătii privind aprobarea listei unitătilor sanitare care derulează subprogramul de fertilizare in vitro si embriotransfer

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURÂRI DE SĂNĂTATE

 

589. - Ordin pentru modificarea Normelor privind stabilirea limitelor de asigurare pentru furnizorii care intră în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate, aprobate prin Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 346/2006

 

Rectificări la:

- Hotărârea Guvernului nr. 1.390/2004;

- Legea nr. 127/2011

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 592

din 5 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 alin. 1 si 2 si art. 337 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de instanta de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 977/319/2009 al Judecătoriei Târgu Lăpus.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 9 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 977/319/2009, Judecătoria Târgu Lăpus a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală. Exceptia a fost ridicată de instanta de judecată, din oficiu, cu ocazia solutionării unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate, care reglementează extinderea procesului penal pentru alte fapte, respectiv cu privire la alte persoane, încalcă principiul separatiei si echilibrului puterilor, dreptul la un proces echitabil, conditiile si limitele restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, independenta judecătorilor si realizarea justitiei prin instantele judecătoresti, întrucât înlătură posibilitatea ca instanta de judecată să dispună din oficiu asupra extinderii procesului penal în cauzele în care procurorul participă la judecată, lăsând acest act procesual la aprecierea exclusivă a procurorului, care nu se bucură însă de garantiile de independentă si impartialitate specifice judecătorilor. Totodată, în sustinerea exceptiei, instanta invocă si considerentele care au stat la baza deciziilor Curtii Constitutionale nr. 73/1996, nr. 742/2008, nr. 259/2009 si nr. 458/2009.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 336 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală. Din motivarea criticii, reiese însă că aceasta priveste si dispozitiile art. 337 din acelasi cod. Prin urmare, Curtea se va pronunta asupra prevederilor art. 336 alin. 1 si 2 si art. 337 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 336 alin. 1 si 2: “Când în cursul judecătii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârsirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infractiunea pentru care este trimis în judecată, procurorul poate cere extinderea procesului penal si în ce priveste această faptă, iar instanta, după caz:

a) dacă procurorul declară că pune în miscare actiunea penală, instanta, atunci când găseste cererea întemeiată, procedează la extinderea procesului penal si la judecarea cauzei si cu privire la fapta descoperită;

b) dacă procurorul declară că nu pune în miscare actiunea penală, instanta sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită.

Dacă procurorul nu participă la judecată si sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. 1, instanta extinde din oficiu procesul penal si procedează la judecarea cauzei în întregul ei sau, după caz, sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită.”;

- Art. 337: “în cursul judecătii, când se descoperă date cu privire la participarea si a unei alte persoane la săvârsirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârsirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.

Dispozitiile art. 336 se aplică în mod corespunzător.”


În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (4) referitoare la valorile supreme ale statului de drept organizat potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 referitoare la conditiile si limitele restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 124 alin. (3) privind independenta judecătorilor si ale art. 126 alin. (1) referitoare la realizarea justitiei prin instantele judecătoresti, precum si a prevederilor art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 336 alin. 1 si 2 si art. 337 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi prevederi ale art. 126 alin. (1) din Constitutie invocate si în prezenta cauză, si fată de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 256 din 20 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 27 decembrie 2001, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si art. 337 din Codul de procedură penală, retinând că în procesul penal sesizarea instantei de judecată se realizează prin rechizitoriul procurorului (art. 264 din Codul de procedură penală), iar judecata se mărgineste la fapta si la persoana arătate în actul de sesizare a instantei si, desigur, în caz de extindere a procesului penal, si la fapta si la persoana la care se referă extinderea (art. 317 din Codul de procedură penală). Dar, dacă actul de sesizare, rechizitoriul dat de procuror, stabileste obiectul judecătii, este firesc ca si extinderea acestui obiect în cursul judecătii să se facă tot prin actul de vointă al procurorului, iar atunci când procurorul nu consideră necesară extinderea procesului penal cu privire la o altă persoană, care nu era arătată în actul de sesizare, este firesc ca instanta să nu poată efectua această extindere, prin care ar încălca drepturi fundamentale ale persoanei în cauză. Această prerogativă încredintată procurorului în procesul penal este în perfectă concordantă cu prevederile art. 130 din Constitutie (devenit, după revizuirea si republicarea Constitutiei, art. 131), potrivit cărora, “în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societătii si apără ordinea de drept, precum si drepturile si libertătile cetătenilor”.

Cu acelasi prilej, Curtea a mai retinut că, numai atunci când procurorul cere extinderea procesului penal pentru fapte noi si dacă declară că pune în miscare actiunea penală, instanta este obligată să procedeze la judecarea cauzei si cu privire la această infractiune, care se include astfel în obiectul judecătii (art. 317 teza a doua din Codul de procedură penală). În acelasi sens, în cazul extinderii procesului penal cu privire la altă persoană, dacă procurorul nu cere extinderea procesului penal, instanta este obligată să solutioneze cauza în limitele în care a fost învestită prin actul de sesizare si nu poate să dispună extinderea procesului penal din proprie initiativă.

Precizând că acest drept al procurorului în procesul penal corespunde întru totul dispozitiilor constitutionale referitoare la rolul Ministerului Public, prin aceeasi Decizie nr. 256 din 20 septembrie 2001, Curtea a statuat că dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor cuprinse actualmente în art. 126 alin. (1) din Constitutie, deoarece, pe de o parte, înfăptuirea justitiei prin instantele judecătoresti are semnificatia judecării unei cauze penale în limitele prevăzute în actul de sesizare, iar, pe de altă parte, persoana nemultumită de solutia dată de un organ judiciar are la dispozitie suficiente modalităti de a contesta aceasta în căile de atac.

În acelasi sens sunt si Decizia nr. 530 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 2 august 2006, Decizia nr. 833 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007, si Decizia nr. 1.333 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 29 noiembrie 2010, prin care Curtea, pentru argumentele arătate mai sus, a retinut că textele de lege criticate asigură toate garantiile ce caracterizează un proces echitabil, în deplină concordantă cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie si cu reglementările internationale în materie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntată de Curte prin deciziile mai sus mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru aceleasi considerente, prevederile de lege criticate nu aduc atingere nici dispozitiilor art. 1 alin. (3) si (4) si art. 124 alin. (3) din Constitutie.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din Legea fundamentală, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu poate fi retinută.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 alin. 1 si 2 si art. 337 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de instanta de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 977/319/2009 al Judecătoriei Târgu Lăpus.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 593

din 5 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal si ale art. 171 alin. 2 si art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal si ale art. 171 alin. 2 si art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Robert Orzan în Dosarul nr. 14.060/182/2009 al Judecătoriei Baia Mare - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 13 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 14.060/182/2009, Judecătoria Baia Mare -Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal si ale art. 171 alin. 2 si art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală. Exceptia a fost ridicată de Robert Orzan cu ocazia solutionării plângerii împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că sintagma “legea specială” din art. 281 al Codului penal este neconstitutională prin raportare la dispozitiile Legii fundamentale cuprinse în art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi si în art. 115 alin. (1) referitor la delegarea legislativă. Consideră că “Parlamentul nu poate adopta decât o singură lege specială - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice”. Prin urmare, legea specială la care face trimitere art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, întrucât “legea avocaturii este lege organică, si nu specială”.

De asemenea, autorul exceptiei consideră că prevederile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora asistenta juridică este obligatorie în cazul în care organul de urmărire penală sau instanta apreciază că învinuitul sau inculpatul nu si-ar putea face singur apărarea, contravin dreptului la apărare, întrucât, în situatia în care Uniunea Natională a Barourilordin România este parte în procesul penal, “este evident că avocatul desemnat din oficiu nu îl va apăra pe învinuit/inculpat împotriva uniunii”, având în vedere că toti avocatii din România fac parte din respectiva uniune. Astfel, “textul de lege criticat permite magistratilor să îi numească inculpatului un avocat din oficiu care, în unele cazuri, să nu îi sustină cauza în mod corect”.

În fine, sustine că art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, prin ignorarea principiului “non reformatio in pejus”, atât timp cât există posibilitatea ca persoana fată de care procurorul a dat o solutie de netrimitere în judecată, prin propria cale de atac, să-si agraveze situatia, redobândind calitatea de învinuit sau, chiar mai rău, dobândind calitatea de inculpat.

Judecătoria Baia Mare - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozitiilor din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate de autorul exceptiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 281 din Codul penal si ale art. 171 alin. 2 si art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 281 din Codul penal: “Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităti pentru care legea cere autorizatie, ori exercitarea acestora în alte conditii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârsirea unor astfel de fapte se sanctionează potrivit legii penale, se pedepseste cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.”;

- Art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală: “Asistenta juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este retinut sau arestat chiar în altă cauză, când fată de acesta a fost dispusă măsura de sigurantă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanta apreciază că învinuitul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apărarea, precum si în alte cazuri prevăzute de lege.”;

- Art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală: “Judecătorul pronuntă una dintre următoarele solutii:

a) respinge plângerea, prin sentintă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, mentinând rezolutia sau ordonanta atacată;

b) admite plângerea, prin sentintă, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele si împrejurările ce urmează a fi constatate si prin care anume mijloace de probă;

c) admite plângerea, prin încheiere, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si, când probele existente la dosar sunt suficiente, retine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozitiile privind judecata în primă instantă si căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi si ale art. 115 alin. (1) referitoare la delegarea legislativă, precum si a prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Autorul exceptiei nu formulează veritabile critici de neconstitutionalitate cu privire la dispozitiile art. 281 din Codul penal si ale art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală. Astfel, critică modul de aplicare de către organele de urmărire penală si instanta de judecată a prevederilor art. 281 din Codul penal, care fac trimitere la clasificarea legilor penale în legi generale si legi speciale. Totodată, emite supozitii legate de posibila nerespectare a prevederilor legale si a deontologiei profesionale de către avocatii desemnati, potrivit dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, să asigure asistenta juridică din oficiu în cauzele în care este parte Uniunea Natională a Barourilor din România, iar organul de urmărire penală sau instanta de judecată apreciază că învinuitul sau inculpatul nu si-ar putea face singur apărarea. Asemenea aspecte nu intră însă sub incidenta controlului de constitutionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenta instantei de judecată învestite cu solutionarea litigiului, respectiv a instantelor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal si ale art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală va fi respinsă ca inadmisibilă.

II. În ceea ce priveste dispozitiile art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, acestea au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate si în prezenta cauză si fată de critici similare, Curtea statuând constant că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 574 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor de lege criticate, retinând că plângerea prevăzută de art. 2781 reprezintă, într-un sens larg, o cale de atac, care se supune principiului de generală aplicabilitate în dreptul penal non reformatio in peius.

Într-adevăr, desi legea nu prevede în mod expres aplicarea acestui principiu cu prilejul solutionării plângerii împotriva actelor procurorului, ratiuni identice cu cele care determină extinderea aplicabilitătii acestui principiu si în alte situatii decât cele prevăzute în art. 372 sau art. 3858 din Codul de procedură penală justifică luarea sa în considerare si în cazul procedurii reglementate de art. 2781 din acelasi cod.

În acelasi sens este si Decizia nr. 599 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie 2008.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, pronuntată de Curte prin deciziile mai sus mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal si ale art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Robert Orzan în Dosarul nr. 14.060/182/2009 al Judecătoriei Baia Mare - Sectia penală.

II. Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 594

din 5 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 1 raportat la art. 76 alin. 1, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 si art. 257 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 1 raportat la art. 76, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 si art. 257 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Viva Construct” - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 236/272/2008 al Tribunalului Hunedoara - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 31 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 236/272/2008, Tribunalul Hunedoara - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 1 raportat la art. 76, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 si art. 257 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Viva Construct” - S.R.L. din Deva cu ocazia solutionării unei cauze penale în care autorul exceptiei are calitatea de parte responsabilă civilmente.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate încalcă egalitatea în fata legii si a autoritătilor publice, accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare, întrucât posibilitatea introducerii în procesul penal a persoanei responsabile civilmente si în faza de judecată, până la citirea actului de sesizare, anihilează drepturile recunoscute de lege acestei părti pentru faza de urmărire penală, si anume dreptul de a fi audiată, de a asista la efectuarea actelor de urmărire penală, de a formula cereri si de a depune memorii. Apare, astfel, un conflict între posibilitatea introducerii în cauză a părtii responsabile civilmente după sesizarea instantei si obligatia organului de urmărire penală de a chema această parte pentru a fi ascultată. Mai arată că procedura prezentării materialului de urmărire penală este destinată doar învinuitului sau inculpatului, desi partea responsabilă civilmente are interesul de a-si formula o apărare complementară cu cea a învinuitului sau inculpatului pe tot parcursul procesului penal, inclusiv în faza de urmărire penală.

Tribunalul Hunedoara - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozitiilor din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate de autorul exceptiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 16 alin. 1 raportat la art. 76, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 si art. 257 din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorului exceptiei depuse în motivarea criticii, reiese însă că, în ceea ce priveste dispozitiile art. 76 din Codul de procedură penală, critica de neconstitutionalitate vizează doar prevederile alin. 1 al acestui text de lege. Prin urmare, Curtea se va pronunta asupra dispozitiilor art. 16 alin. 1 raportat la art. 76 alin. 1, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 si art. 257 din Codul de procedură penală. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. 1: “Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în fata instantei de judecată până la citirea actului de sesizare.”;

- Art. 76 alin. 1: “Organul de urmărire penală sau instanta de judecată are obligatia să cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vătămare prin infractiune, precum si persoana civilmente responsabilă.”;

- Art. 173 alin. 1 (prin Decizia nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 18 decembrie 2007, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală si a stabilit că sintagma “care implică audierea sau prezenta părtii căreia îi asigură apărarea” este neconstitutională, fiind contrară dispozitiilor art. 24 din Legea fundamentală referitoare la dreptul la apărare): “Apărătorulpărtii vătămate, al părtii civile si al părtii responsabile civilmente are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezenta părtii căreia îi asigură apărarea si poate formula cereri si depune memorii.”;


- Art. 250: “După punerea în miscare a actiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, organul de cercetare penală cheamă pe inculpat în fata sa si:

a) îi pune în vedere că are dreptul de a lua cunostintă de materialul de urmărire penală, arătându-i si încadrarea juridică a faptei săvârsite;

b) îi asigură posibilitatea de a lua de îndată cunostintă de material. Dacă inculpatul nu poate să citească, organul de cercetare penală îi citeste materialul;

c) îl întreabă, după ce a luat cunostintă de materialul de urmărire penală, dacă are de formulat cereri noi sau dacă voieste să facă declaratii suplimentare.”;

- Art. 252: “Dacă inculpatul a formulat cereri noi în legătură cu urmărirea penală, organul de cercetare penală le examinează de îndată si dispune prin ordonantă admiterea sau respingerea lor.

Organul de cercetare dispune prin aceeasi ordonantă completarea cercetării penale, atunci când din declaratiile suplimentare sau din răspunsurile inculpatului rezultă necesitatea completării.”;

- Art. 257: “Procurorul, primind dosarul, îl cheamă pe învinuit si îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit dispozitiilor art. 250 si următoarele, care se aplică în mod corespunzător.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare si ale art. 124 privind înfăptuirea justitiei, precum si a prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi dispozitii din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate si în prezenta cauză si fată de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 341 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2011, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, retinând că instituirea unui termen până la care, la cerere sau din oficiu, poate fi introdusă în procesul penal partea responsabilă civilmente, si anume până la citirea actului de sesizare, nu este de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece nimic nu opreste pe cel interesat să solicite introducerea în cauză încă din faza de urmărire penală.

Cu acelasi prilej, Curtea a mai constatat că partea responsabilă civilmente răspunde, potrivit art. 24 alin. 3 din Codul de procedură penală, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului. Contrar sustinerilor autorului exceptiei, introducerea acesteia în proces până la citirea actului de sesizare nu echivalează cu afectarea posibilitătii sale de a se apăra si de a beneficia de toate garantiile dreptului la un proces echitabil. Astfel, în temeiul art. 320 din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente poate formula exceptii, cereri sau poate propune efectuarea de probe noi, asadar îsi poate exercita fără nicio îngrădire dreptul la apărare. De asemenea, potrivit art. 16 alin. 3 din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente are, în ce priveste actiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru învinuit sau inculpat si, nu în ultimul rând, poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoresti la prima instantă, luând procedura din stadiul în care se afla în momentul interventiei.

De asemenea, Curtea a mai retinut că dispozitiile art. 250, art. 252 si art. 257 din Codul de procedură penală privesc procedura prezentării materialului de urmărire penală, procedură care îl vizează în exclusivitate pe inculpat. Faptul că organul de cercetare penală nu are nicio obligatie de a proceda în consecintă si cu privire la partea responsabilă civilmente nu echivalează cu o veritabilă critică de neconstitutionalitate, ci cu o încercare de a transforma Curtea Constitutională în legiuitor, situatie care, potrivit art. 61 din Constitutie si art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, nu poate fi admisă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, pronuntată de Curte prin decizia mai sus mentionată, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Nu poate fi retinută nici contradictia dintre dispozitiile art. 16 alin. 1 din Codul de procedură penală si prevederile art. 76 alin. 1 si art. 173 alin. 1 din acelasi Cod, invocată de autorul exceptiei, întrucât examinarea constitutionalitătii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozitii din Constitutie sau din actele internationale la care România este parte, iar nu compararea mai multor prevederi de lege între ele si nici coroborarea lor sau posibilele contradictii din cadrul legislatiei interne.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 1 raportat la art. 76 alin. 1, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 si art. 257 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Viva Construct” - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 236/272/2008 al Tribunalului Hunedoara - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 595

din 5 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Gică Suceveanu în Dosarul nr. 824/36/2009 al Curtii de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori si de familie.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 26 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 824/36/2009, Curtea de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală. Exceptia a fost ridicată de Gică Suceveanu cu ocazia solutionării unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora contestatia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) si e) poate fi introdusă de către celelalte părti din procesul penal, altele decât persoana împotriva căreia se face executarea, în termen de 30 de zile de la data pronuntării hotărârii a cărei anulare se cere, încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil. Arată că modul de calcul al termenului de exercitare a acestei căi extraordinare de atac creează discriminare între persoana împotriva căreia se face executarea si celelalte părti din procesul penal, în conditiile în care persoana împotriva căreia se face executarea are dreptul la introducerea cererii de contestatie în anulare cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, ceea ce asigură luarea la cunostintă de hotărârea pronuntată prin chiar punerea în executare a acesteia. Curtea de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori si de familie apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozitiilor din Constitutie invocate de autorul exceptiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: “Contestatia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) si e) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părti, în termen de 30 de zile de la data pronuntării hotărârii a cărei anulare se cere.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi si ale art. 21 privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează termenul de introducere a contestatiei în anulare, cale extraordinară de atac în cadrul căreia pot fi remediate erori de neînlăturat pe alte căi, si anume cale de anulare pentru vicii care privesc acte de procedură. Având în vedere caracterul ei de cale extraordinară de atac, contestatia în anulare trebuie folosită numai în cazuri cu totul deosebite, cu respectarea unor termene în care titularii acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea principiului stabilitătii hotărârilor judecătoresti definitive. Caracterul de cale extraordinară a contestatiei în anulare constituie, astfel, o garantie că această cale de atac nu devine o posibilitate la îndemâna oricui si oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătoresti definitive.

Dispozitiile de lege criticate reprezintă o normă de procedură, a cărei stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, intră în competenta exclusivă a legiuitorului. Totodată, art. 129 din Constitutie prevede că exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti se face “în conditiile legii”. Modalitatea de stabilire a termenului pentru introducerea contestatiei în anulare este determinată de necesitatea respectării garantiilor procesuale ale părtilor, de asigurarea stabilitătii raporturilor juridice, precum si de solutionarea într-un termen rezonabil a


proceselor. Astfel fiind, nu poate fi retinută restrângerea accesului la justitie, având în vedere că, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat că liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justitia se înfăptuieste, fiind de competenta exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti. Pe cale de consecintă, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, ca si modalitătile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, în formele si în modalitătile instituite de lege.

De asemenea, Curtea constată că nu este întemeiată nici critica potrivit căreia, prin reglementarea diferită a termenului în care poate fi introdusă contestatia în anulare, persoana împotriva căreia se face executarea ar fi privilegiată fată de celelalte părti din procesul penal. Legiuitorul este îndreptătit să stabilească conditii diferite de exercitare a contestatiei în anulare, având în vedere că situatia juridică a persoanei împotriva căreia se face executarea este diferită fată de a celorlalte părti din proces.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Gică Suceveanu în Dosarul nr. 824/36/2009 al Curtii de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 599

din 5 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Astra” - S.A. din Pitesti în Dosarul nr. 12.666/280/2009 al Tribunalului Arges - Sectia penală si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.291 D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 3.298D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mihaela-Cristina Aburas în Dosarul nr. 20.222/325/2009 al Tribunalului Timis - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 3.299D/2010, care are ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de loan Steopei în Dosarul nr. 20.971/325/2009 al Tribunalului Timis - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei si arată că părtile Lucia Baiant si Carmen Chirită au transmis concluzii scrise prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 3.310D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Măria Mitica în Dosarul nr. 7.046/271/2010 al Judecătoriei Oradea - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 3.469D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Aurora Cîrlan în Dosarul nr. 6.432/197/2010 al Judecătoriei Brasov - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 3.291D/2010, nr. 3.298D/2010, nr. 3.299D/2010, nr. 3.310D/2010 si nr. 3.469D/2010 au obiect identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr, 3.298D/2010, nr. 3.299D/2010, nr. 3.310D/2010, nr. 3.469D/2010 la Dosarul nr. 3.291 D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât dispozitiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală nu prezintă cerintele de claritate si coerentă necesare si, astfel, contravin liberului acces la justitie consacrat de art. 21 din Constitutie si dreptului la un tribunal ca si componentă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierea din 7 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 12.666/280/2009, Tribunalul Arges - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Astra” - S.A. din Pitesti cu ocazia solutionării recursurilor formulate împotriva unei sentinte penale prin care a fost respinsă ca tardivă plângerea împotriva unei rezolutii de neîncepere a urmăririi penale.

Prin încheierile din 18 iunie 2010, pronuntate în dosarele nr. 20.222/325/2009 si nr. 20.971/325/2009, Tribunalul Timis - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Mihaela-Cristina Aburas si loan Steopei cu ocazia solutionării recursurilor formulate împotriva unor sentinte penale prin care au fost respinse ca tardive plângerile împotriva unor rezolutii de neîncepere a urmăririi penale.

Prin încheierea din 2 iulie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 7.046/271/2010, Judecătoria Oradea - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Măria Mitica cu ocazia solutionării plângerii împotriva unei rezolutii de neîncepere a urmăririi penale.

Prin încheierea din 22 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 6.432/197/2010, Judecătoria Brasov - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Aurora Cîrlan cu ocazia solutionării plângerii împotriva unei rezolutii de neîncepere a urmăririi penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă dispozitiile constitutionale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, dreptul la un recurs efectiv, dreptul de proprietate privată, dreptul de petitionare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si a libertătilor constitutionale, înfăptuirea justitiei, folosirea căilor de atac, rolul Ministerului Public si statutul procurorilor. În acest sens, arată că, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu solutionează plângerea în termen de 20 de zile, persoana vătămată este tinută, sub sanctiunea decăderii, să se adreseze instantei în termen de 20 de zile de la expirarea termenului initial de solutionare a plângerii de către procurorul ierarhic superior. Astfel, persoana vătămată este sanctionată pentru culpa procurorului ierarhic superior, în conditiile în care textul de lege criticat nu prevede nicio sanctiune pentru acesta din urmă.

Judecătoria Pitesti - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate.

Tribunalul Timis - Sectia penală consideră neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate, întrucât prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozitiilor din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate de autorul exceptiei.

Judecătoria Oradea - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile de lege criticate nu încalcă prevederile din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate.

Judecătoria Brasov - Sectia penală consideră că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată. Arată că dispozitiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală aduc atingere accesului liber la justitie consacrat de prevederile art. 21 din Constitutie, întrucât decăderea din termenul de a formula plângere împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată este invocată, cel mai adesea, chiar de către cel pentru care a fost instituit termenul de recomandare pentru solutionarea plângerii. Precizează că dreptul de acces liber la justitie nu este unul absolut si poate fi supus unor termene sau formalităti, cu conditia să nu fie afectat în substanta sa si doar în măsura în care termenele sau formalitătile nu sunt incerte sau neprevizibile, respectiv doar în măsura în care justitiabilul le poate cunoaste.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: “În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul sef de sectie al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului initial de 20 de zile.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 4 alin. (2) referitoare la unitatea poporului si egalitatea între cetăteni, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor, libertătilor si îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 alin. (1)si (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil si ia solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 44 alin. (1) si (2) cu privire la dreptul de proprietate privată, ale art. 51 referitoare la dreptul de petitionare, ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 57 referitoare la exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si a libertătilor constitutionale, ale art. 124 privind înfăptuirea justitiei, ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public si ale art. 132 referitoare la statutul procurorilor, precum si ale art. 11 privind raportul dintre dreptul international si dreptul intern si ale art. 20 referitoare la preeminenta tratatelor internationale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv si ale art. 14 referitoare la interzicerea discriminării din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, respectiv raportate la dispozitiile art. 7 referitoare la egalitatea în fata legii si ale art. 8 privind dreptul la un recurs efectiv din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la aceleasi prevederi din Legea fundamentală si din actele normative internationale invocate si în prezenta cauză si fată de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 901 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 29 octombrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate, retinând că prevederile de lege criticate contin norme de procedură judiciară, pe care legiuitorul este liber să le adopte potrivit competentei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constitutie. Dispozitiile art. 2781 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanta de judecată împotriva actelor de netrimitere în judecată date de procuror, asigură exercitarea dreptului de acces la justitie în concordantă cu dispozitiile art. 21 din Legea fundamentală, respectiv cu cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Totodată, Curtea a statuat că nu poate fi primită nici sustinerea că prin stabilirea termenelor în care se solutionează plângerile împotriva rezolutiilor si ordonantelor de netrimitere în judecată se încalcă dreptul la un proces echitabil, dat fiind că autoritătile judiciare la care se referă textul atacat sunt obligate, în limitele acestor termene, să respecte toate normele si principiile procesuale care asigură dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea a retinut, pe de o parte, că dispozitiile de lege criticate reprezintă o concretizare a normelor constitutionale care consacră liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigentei termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constitutie, iar, pe de altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordantă cu prevederile constitutionale ale art. 16.

De asemenea, Curtea a retinut că eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în solutionarea plângerilor adresate acestora, la care fac referire autorii exceptiei si care constituie, în realitate, cauza nemultumirii acestora, nu pot constitui motive de neconstitutionalitate a prevederilor de lege criticate si, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanta de contencios constitutional.

În acelasi sens este si Decizia nr. 497 din 7 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntată de Curte prin deciziile mai sus mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză. Pentru motivele arătate, prevederile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt în concordantă si cu celelalte dispozitii din Legea fundamentală si din actele normative internationale invocate, mai putin art. 44, 51, 52 si 57 din Constitutie, care nu au incidentă în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Astra “ - S.A. din Pitesti în Dosarul nr. 12.666/280/2009 al Tribunalului Arges - Sectiapenală, de Mihaela-Cristina Aburas în Dosarul nr. 20.222/325/2009 si loan Steopei în Dosarul nr. 20.971/325/2009, dosare ale Tribunalului Timis - Sectia penală, de Măria Mitica în Dosarul nr. 7.046/271/2010 al Judecătoriei Oradea - Sectia penală si de Aurora Cîrlan în Dosarul nr. 6.432/197/2010 al Judecătoriei Brasov - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică


 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unor drumuri forestiere si a terenurilor aferente acestora din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor- Romsilvaîn domeniul public al comunei Bran, judetul Brasov, si în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran, judetul Brasov

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 2 din Legea nr. 192/2010 privind trecerea unor drumuri forestiere din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al unor unităti administrativ-teritoriale si în administrarea consiliilor locale ale acestora, precum si al art. 9 alin. (1) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă transmiterea drumurilor forestiere, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1, din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al comunei Bran, judetul Brasov, si în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran, judetul Brasov, în vederea realizării lucrărilor de reabilitare si modernizare a acestora.

Art. 2. - (1) Se aprobă transmiterea terenurilor aferente drumurilor forestiere prevăzute la art. 1, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al comunei Bran, judetul Brasov, si în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran, judetul Brasov, în conditiile legii.

(2) Pentru terenurile forestiere mentionate la alin. (1), Consiliul Local al Comunei Bran, judetul Brasov, asigură respectarea regimului silvic, fiind interzisă schimbarea categoriei de folosintă silvică si a destinatiei acestor terenuri.

Art. 3. - Predarea-preluarea drumurilor forestiere prevăzute la art. 1 si a terenurilor aferente acestora prevăzute la art. 2 se va face pe bază de protocol, încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 4. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul mediului si pădurilor,

Lâszlo Borbely

Ministrul administratiei si internelor,

Constantin-Traian Igas

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 6 iulie 2011.

Nr. 691.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale drumurilor forestiere care se transmit din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al comunei Bran, judetul Brasov, si în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran, judetul Brasov

 

Nr. crt.

Denumirea drumului forestier

Persoana juridică de la care se transmite drumul forestier

Persoana juridică la care se transmite drumul forestier

Indicativul drumului în amenajament

Lungimea

- km -

Numărul de inventar la Regia Natională a Pădurilor - Romsilva

Valoarea de inventar la Regia Natională a Pădurilor – Romsilva

- lei -

Numărul de înregistrare

la Ministerul Finantelor

Publice

Valoarea de inventar la Ministerul Finantelor

Publice

- lei -

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

1.

Drum forestier Portii I

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva

Comuna Bran, în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran

UPI, ua 39 D, OS Brasov

2,5

20927

11.052

3475

11.052

2.

Drum forestier Valea Portii II

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva

Comuna Bran, în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran

UPI, ua 40 D, OS Brasov

0,8

20928

6.582

3480

6.582

3.

Drum forestier Valea Rece

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva

Comuna Bran, în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran

UP II, ua 97 D, OS Brasov

3,5

20934

143.306

3501

143.306

4.

Drum forestier VI Tisei

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva

Comuna Bran, în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran

UP II, ua 96 D, OS Brasov

2,7

20930

12.655

3477

12.655

5.

Drum forestier VI Tisei Prel.

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva

Comuna Bran, în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran

UP II, ua 96 D, OS Brasov

1,4

20932

34.805

3494

34.805

6.

Drum forestier V Secundară Simon

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva

Comuna Bran, în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran

UP II, ua 95D, OS Brasov

1,4

20934

3.625

3482

3.625

7.

Drum forestier

Valea Simonului

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva

Comuna Bran, în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran

UP II, ua 98 D, OS Brasov

3,8

20929

2.474

3468

2.474

UP II, ua 98 D, OS Brasov

1

20935

18.073

3502

18.073

8.

Drum forestier Cutanu

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva

Comuna Bran, în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran

UP II, ua 99 D, OS Brasov

1,5

20933

33.380

3495

33.380

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a terenurilor aferente drumurilor forestiere care se transmit din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al comunei Bran, judetul Brasov, si în administrarea Consiliului

 

Local al Comunei Bran, judetul Brasov

 

Nr. crt.

Amplasamentul terenului

Persoana juridică de la care se transmite bunul imobil

Persoana juridică la care se transmite bunul imobil

Localizarea terenului în cadastrul forestier

Suprafata

- ha -

Numărul de inventar la Ministerul Finantelor Publice

0

1

2

3

4

5

6

1.

Comuna Bran, judetul Brasov

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva

Comuna Bran, în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran

UPI, ua39D, OS Brasov

1,5

1364 partial

2.

Comuna Bran, judetul Brasov

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva

Comuna Bran, în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran

UPI, ua40D, OS Brasov

0,5

1364 partial

3.

Comuna Bran, judetul Brasov

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva

Comuna Bran, în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran

UPII, ua97D, OS Brasov

2,1

1364 partial

4.

Comuna Bran, judetul Brasov

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva

Comuna Bran, în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran

UPII, ua96D, OS Brasov

1,6

1364 partial

5.

Comuna Bran, judetul Brasov

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva

Comuna Bran, în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran

UPII, ua96D, OS Brasov

0,9

1364 partial

6.

Comuna Bran, judetul Brasov

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva

Comuna Bran, în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran

UPII, ua95D, OS Brasov

0,8

1364 partial

7.

Comuna Bran, judetul Brasov

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva

Comuna Bran, în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran

UPII, ua98D, OS Brasov

2,3

1364 partial

UPII, ua98D, OS Brasov

0,6

1364 partial

8.

Comuna Bran, judetul Brasov

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva

Comuna Bran, în administrarea Consiliului Local al Comunei Bran

UPII, ua99D, OS Brasov

0,9

1364 partial

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind actualizarea valorilor de inventar ale unor bunuri aflate în domeniul public al statului si înregistrate în anexa nr. 12 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, al art. 21 si 22 din Ordonanta Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea si amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul institutiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 2 alin. (1)si (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă actualizarea valorilor de inventar ale bunurilor aflate în domeniul public al statului înregistrate la pozitiile MFP nr. 152284 si nr. 153309 din anexa nr. 12 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1020 si 1020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările si completările ulterioare, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul mediului si pădurilor,

László Borbély

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 6 iulie 2011.

Nr. 695.


 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a bunurilor imobile aflate în domeniul public al statului a căror valoare de inventar se actualizează

 

Elemente de identificare

Nr. MFP

Codul de

clasificare

Tip bun

(mobil/ imobil)

Denumirea

Descriere tehnică

Vecinătăti

Adresa

Anul dobândirii/

dării în folosintă

Valoarea de

inventar

(Lei)

Situatia juridică

Baza legală

Administrare/ Concesiune

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

152284

8.29.06

imobil

Clădire sediu minister

Clădire administrativă

 

Tara: România;

judet: municipiul Bucuresti; sector 5;

Bd. Libertătii nr. 12

1993

17.992.380

HG 119/1993

în administrare

153309

8.29.08

imobil

Clădire sediu

Suprafată construita = 244,13 mp

Suprafată teren = 1.124,72 mp

 

Tara: România,

judetul: Vâlcea;

municipiul Râmnicu Vâlcea;

str. Carol I nr. 37

2007

2.995.800

HG 967/2007;

HG 1.301/2008;

OUG 115/2009

în administrare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

 

ORDIN

privind aprobarea listei unitătilor sanitare care derulează subprogramul de fertilizare in vitro si embriotransfer

 

Având în vedere:

- prevederile Ordinului ministrului sănătătii nr. 765/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru realizarea si raportarea activitătilor specifice în cadrul subprogramului de fertilizare in vitro si embriotransfer;

- Raportul Comisiei de selectare a unitătilor sanitare pentru includerea în subprogramul de fertilizare in vitro si embriotransfer, numită prin ordin al ministrului sănătătii, înregistrat cu nr. Cs.A. 6.889/36.436 din 15 iunie 2011;

- procesul-verbal elaborat de Comisia de selectare a unitătilor sanitare pentru includerea în subprogramul de fertilizare in vitro si embriotransfer, numită prin ordin al ministrului sănătătii, înregistrat cu nr. Cs.A. 7.509 din 30 iunie 2011,

văzând Referatul de aprobare al Serviciului pentru programe de sănătate nr. Cs.A. 7.727/2011, în temeiul prevederilor:

- Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul sănătătii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă lista unitătilor sanitare care derulează subprogramul de fertilizare in vitro si embriotransfer, după cum urmează:

a) Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie “Prof. dr. Panait Sârbu”, Bucuresti;

b) Spitalul Clinic Judetean de Urgentă Cluj-Napoca;

c) Societatea Comercială VIVAMED - S.R.L., Brasov;

d) Societatea Comercială GYNATAL - S.R.L., Timisoara;

e) Societatea Comercială CLINICA POLISANO - S.R.L., Sibiu;

f) Societatea Comercială DACIA INTERNATIONAL MEDICAL CENTER - S.R.L., Bucuresti;

g) Societatea Comercială PROMED SYSTEM - S.R.L., Bucuresti;

h) Societatea Comercială NEWLIFE - BM - S.R.L., lasi.

Art. 2. - Directiile de specialitate din Ministerul Sănătătii, directiile de sănătate publică si institutiile publice vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul sănătătii,

Cristian Anton Irimie,

secretar de stat

 

Bucuresti, 8 iulie 2011.

Nr. 1.156.

 

ACTE ALE CASEI NAȚIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

pentru modificarea Normelor privind stabilirea limitelor de asigurare pentru furnizorii

care intră în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate,

aprobate prin Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 346/2006

 

Având în vedere:

- Referatul de aprobare al Directiei juridic, contencios si acorduri internationale nr. JA 5003 din 4 iulie 2011;

- art. 40 alin. (1) lit. t) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moasă si a profesiei de asistent medical, precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali Generalisti, Moaselor si Asistentilor Medicali din România,

în temeiul dispozitiilor art. 246 alin. (2) si art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările si completările ulterioare

presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emite următorul ordin:

Art. I. - La capitolul III, punctul 3.2 - B – asigurarea personalului medico-sanitar din Normele privind stabilirea limitelor de asigurare pentru furnizorii care intră în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate, aprobate prin Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 346/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 18 august 2006, cu modificările ulterioare, literele h) si i) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„h) asistenti medicali generalisti, moase si asistenti medicali care îsi exercită profesia în unităti sanitare cu paturi; centre de primire urgente si unităti de primiri urgente aflate în relatie contractuală cu casa de asigurări de sănătate, serviciu de ambulante: echivalentul în lei al sumei de 10.000 euro;

i) asistenti medicali generalisti, moase si asistenti medicali care îsi exercită profesia în unităti de medicină primară, ambulatorii, cabinete medicale individuale, laboratoare: echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

Nicolae-Lucian Dută

 

Bucuresti, 5 iulie 2011.

Nr. 589.

 

RECTIFICĂRI

 

La Hotărârea Guvernului nr. 1.390/2004 privind transmiterea unor imobile, proprietate publică a statului, din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea Serviciului Român de Informatii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 8 septembrie 2004, se fac următoarele rectificări (care apartin emitentului):

- în anexă, în coloana 1 a tabelului, la prima pozitie, în loc de: „Municipiul Ploiesti, Str. Stadionului nr. 1, judetul Prahova” se va citi: „Municipiul Ploiesti, Str. Stadionului nr. 24, judetul Prahova”;

- în anexă, în coloana 1 a tabelului, la a doua pozitie, în loc de: „Municipiul Ploiesti, Str. Stadionului nr. 24, judetul Prahova” se va citi: „Municipiul Ploiesti, Str. Stadionului nr. 1, judetul Prahova”.

 

La Legea nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 22 iunie 2011, se face următoarea rectificare:

- la art. 3 lit. b), în loc de: „… la art. 4 alin. (1) lit. 1)…”  se va citi: “… la art. 4 alin. (1) lit. l) …”.

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.