MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 526/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 526         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 26 iulie 2011

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 626 din 12 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) si ale art. 42 alin. (10) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităti publice nr 51/2006

 

Decizia nr. 656 din 17 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Decizia nr. 658 din 17 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Decizia nr. 705 din 31 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Decizia nr. 780 din 16 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 871 din 23 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

506. - Ordin al ministrului transporturilor si infrastructurii privind adoptarea amendamentelor necesare adaptării, pentru prima dată, la progresul stiintific si tehnic a prevederilor anexelor la Hotărârea Guvernului nr. 1.326/2009 privind transportul mărfurilor periculoase în România

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

223. - Decizie pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneratiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea si distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale


 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 626

din 12 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) si ale art. 42 alin. (10) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităti publice nr. 51/2006

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) si ale art. 42 alin. (10) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităti publice nr. 51/2006, exceptie ridicată de Asociatia de Proprietari de Apartamente “Traianus” din Brasov în Dosarul nr. 15.417/197/2009 al Judecătoriei Brasov.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 51/2006, deoarece acestea au fost abrogate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2008.

Referitor la celelalte texte de lege criticate, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 18/2008.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 15.417/197/2009, Judecătoria Brasov a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) si ale art. 42 alin. (10) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităti publice nr. 51/2006, exceptie ridicată de Asociatia de Proprietari de Apartamente “Traianus” din Brasov într-o cauză civilă având ca obiect pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textele de lege criticate încalcă flagrant dreptul de proprietate privată si operează discriminări în defavoarea beneficiarilor de servicii de utilitate publică. Atributia autoritătii în materia furnizării serviciilor de utilitate publică de a ajusta tarifele de furnizare a energiei termice, fără o negociere prealabilă cu părtile contractului de furnizare, are semnificatia unei interventii cu caracter protectionist a statului în relatiile contractuale. Or, în cadrul unui astfel de contract, ambele părti ar trebui să beneficieze de acelasi tratament juridic, în conditiile în care acestea sunt persoane juridice de drept privat - chiar dacă furnizorul, în acest caz, apartine unei autorităti administrative locale -, fără ca un tert să intervină în stabilirea unor elemente ale raportului juridic. Mai mult, “discriminarea dreptului de proprietate este mai flagrantă prin stabilirea unei majorări de întârziere care se aplică pentru obligatii de plată fată de bugetul de stat”, întrucât raportul de drept privat se deplasează astfel în sfera raporturilor de drept public, de unde se asimilează sistemul sanctionator al majorărilor de întârziere. Se mai sustine că, “în acest raport juridic, furnizorului de servicii nu i se poate conferi un statut aferent dreptului public, caracterizat prin creante bugetare, implicit stabilirea unor majorări de întârziere la nivelul creantelor bugetare”.

Judecătoria Brasov consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, si anume Decizia nr. 18/2008*.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) si ale art. 42 alin. (10) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităti publice nr. 51/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 21 martie 2006, prevederi care au următorul continut:

- Art. 20 alin. (1) lit. e): “(1) A.N.R.S.C. are următoarele competente si atributii privind serviciile de utilităti publice din sfera sa de reglementare:

[...]

e) eliberează, potrivit competentelor acordate prin legi speciale specifice fiecărui serviciu de utilităti publice, avizul de specialitate cu privire la stabilirea, ajustarea sau modificarea preturilor si tarifelor pentru serviciile de utilităti publice, atunci când/dacă acest aviz este prevăzut prin legile speciale;”;

- Art. 21 alin. (1): “(I)A.N.R.S.C. emite avizul de specialitate în vederea aprobării de către autoritătile administratiei publice locale a preturilor si tarifelor numai în cazul serviciilor de utilităti publice care functionează în conditii de monopol.”;

- Art. 42 alin. (10): “Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadentei atrage penalităti de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:

a) penalitătile se datorează începând cu prima zi după data scadentei;

b) penalitătile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligatiilor bugetare;

c) valoarea totală a penalitătilor nu va depăsi valoarea facturii si se constituie în venit al operatorului.”

Autorul exceptiei consideră că textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (2) privind ocrotirea în mod egal a proprietătii private, indiferent de titular, art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau a unor libertăti, art. 135 alin. (1) potrivit cărora “Economia României este economie de piată, bazată pe libera initiativă si concurentă”, precum si celor ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietătii private. De asemenea, sunt invocate si dispozitiile art. 1 intitulat “Protectia proprietătii” din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că art. 21 alin. (1) din Legea nr. 51/2006 a fost abrogat prin art. I pct. 24 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2008 pentru modificarea si completarea Legii serviciilor comunitare de utilităti publice nr. 51/2006 si a Legii serviciului de alimentare cu apă si de canalizare nr. 241/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 26 februarie 2008. Fată de această situatie, având în vedere abrogarea prevederilor legale ce constituie obiect al exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că devin aplicabile prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit cărora instanta de contencios constitutional se pronuntă asupra “unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare”.

În consecintă, exceptia de neconstitutionalitate cu un atare obiect urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce priveste pretinsa contrarietate a prevederilor art. 20 alin. (1) lit. e) si art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006 cu dispozitiile constitutionale si conventionale invocate si în prezenta cauză, Curtea, prin Decizia nr. 18 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 15 februarie 2008, a statuat că aceste texte de lege sunt constitutionale.

În acest sens, Curtea a retinut că, potrivit dispozitiilor Legii nr. 51/2006, serviciile de utilităti publice fac parte din sfera serviciilor publice de interes general si sunt înfiintate, organizate si coordonate de autoritătile administratiei publice locale, pot fi furnizate/prestate de către operatori care sunt organizati si functionează în baza reglementărilor de drept public sau de drept privat, iar regimul de functionare al acestora poate avea caracteristici de monopol. Pentru supravegherea derulării unei astfel de activităti de interes general s-a înfiintat Autoritatea Natională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităti Publice, institutie publică autonomă de interes national care îsi exercită atributiile în temeiul principiilor privind protejarea intereselor utilizatorilor în raport cu operatorii care actionează în sfera serviciilor de utilităti publice, promovarea concurentei, eficacitătii si eficientei economice, precum si a principiilor transparentei, accesibilitătii, tratamentului nediscriminatoriu si protectiei utilizatorilor.

Asa fiind, rolul autoritătii de reglementare este pe deplin justificat în domeniul serviciilor comunitare de utilităti publice si, în consecintă, nu se poate sustine în mod întemeiat că o astfel de autoritate, specializată în supravegherea activitătii de furnizare a serviciilor de utilităti publice, reprezintă un tert fată de contractul dintre operatorul de serviciu de utilitate publică si beneficiarul acestuia, tert care operează în sensul discriminării în defavoarea beneficiarilor.

Prin urmare, Curtea a constatat că nu poate fi retinută pretinsa contradictorialitate a prevederilor de lege criticate fată de normele constitutionale ale art. 44 alin. (2) si ale art. 136 alin. (5) si nici fată de dispozitiile art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

În ceea ce priveste stabilirea, ajustarea sau modificarea preturilor si tarifelor pentru serviciile de utilităti publice care functionează în conditii de monopol, Curtea a constatat că, potrivit prevederilor Legii nr. 51/2006, aceste operatiuni se realizează potrivit metodologiei de calcul elaborate de A.N.R.S.C, care emite avizul de specialitate în vederea aprobării preturilor si tarifelor de către autoritătile administratiei publice locale. Preturile si tarifele stabilite si practicate cu încălcarea dispozitiilor legii sunt nule de drept, iar sumele încasate necuvenit si constatate ca atare de către autoritătile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz. Or, atât A.N.R.S.C, cât si autoritătile administratiei publice locale au ca principal rol respectarea interesului public, general, în spetă cel al utilizatorilor, fată de eventuale practici abuzive ale operatorilor sau prestatorilor de servicii de utilitate publică.

Referitor la criticile privind nivelul si natura penalitătilor percepute pentru neachitarea la termen a facturilor de către utilizatori, Curtea a observat că valoarea totală a penalitătilor este plafonată, respectiv limitată la valoarea facturii, astfel că nu se poate sustine încălcarea dreptului de proprietate al utilizatorului-debitor. Prin urmare, dispozitia legală criticată urmăreste să creeze un cadru echilibrat între interesele contrare ale celor două părti - operator/creditor si beneficiar/debitor - si nu să avantajeze pe prima dintre acestea, astfel cum pretinde autorul exceptiei.

Asa fiind, Curtea a apreciat că nu poate fi retinută nici încălcarea prevederilor art. 135 din Legea fundamentală, privind economia si principiile sale de functionare. Dimpotrivă, asa cum rezultă din dispozitiile Legii nr. 51/2006, atributiile specifice ale A.N.R.S.C. urmăresc promovarea principiilor concurentei, eficacitătii si eficientei economice în sectorul serviciilor de utilităti publice care functionează în conditii de monopol, precum si conservarea resurselor, protectia mediului si a sănătătii populatiei.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.


Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea serviciilor comunitare de utilităti publice nr. 51/2006, exceptie ridicată de Asociatia de Proprietari de Apartamente “Traianus” din Brasov în Dosarul nr. 15.417/197/2009 al Judecătoriei Brasov.

2. Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) lit. e) si ale art. 42 alin. (10) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităti publice nr. 51/2006, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 656

din 17 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Radu I. Prodrom în Dosarul nr. 239/286/2010 al Judecătoriei Răducăneni.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent, referând asupra cauzei, arată că autorul exceptiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită Curtii Constitutionale admiterea criticii de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 iulie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 239/286/2010, Judecătoria Răducăneni a sesizat Curtea

Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Radu I. Prodrom într-o cauză având ca obiect anularea Hotărârii nr. 34 din 12 ianuarie 2010, emisă de Comisia Judeteană lasi, de aplicare a Legii nr. 18/1991 si reconstituire a dreptului de proprietate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul (cetătean suedez la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate) sustine că dispozitiile art. 48 din Legea nr. 18/1991 sunt neconstitutionale în “circumstantele legislative intervenite după 1 ianuarie 2007”, deoarece îngrădesc posibilitatea cetătenilor străini de a beneficia de plenitudinea dreptului de proprietate. Chiar dacă legislatia europeană dă dreptul statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare, totusi acest drept se referă numai la folosinta bunurilor, conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor, astfel cum prevede art. 1 paragraful (2) din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Cu toate acestea, prin respingerea cererii reclamantului, statul operează o restrângere asupra dreptului de proprietate si nu asupra folosintei, ceea ce este în flagrantă contradictie cu art. 11 alin. (2), art. 20 si art. 148 alin. (2) din Constitutie.

Judecătoria Răducăneni apreciază că prevederile legale criticate, prin conditionarea dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, de calitatea de cetătean român, intră în contradictie cu art. 148 alin. (2), art. 11 alin. (2), art. 20 din Constitutie si cu art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, având în prezent următorul cuprins: “Cetătenii români cu domiciliul în străinătate, precum si fostii cetăteni români care si-au redobândit cetătenia română, indiferent dacă si-au stabilit sau nu domiciliul în tară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafetele de terenuri agricole sau terenuri cu destinatie forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au apartinut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, si nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinatie forestieră, în termenul, cu procedura si în conditiile prevăzute la art. 9 alin. (3)-(9).”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale ce formează obiectul exceptiei încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 11 alin. (2) privind tratatele ratificate de Parlament, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului si ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu, precum si cele ale art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său, din perspectiva unor critici similare referitoare la încălcarea dreptului de proprietate.

Astfel, în jurisprudenta sa, de exemplu, Decizia nr. 59 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 21 martie 2011, Decizia nr. 879 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 august 2010, Curtea a retinut că prevederile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea fostilor cooperatori, a mostenitorilor acestora si a altor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României. Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, după caz, constituit în temeiul si în conditiile legii. În acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptătite a formula cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dispozitiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea si pentru cetătenii români cu domiciliul în străinătate, precum si pentru fostii cetăteni români care si-au redobândit cetătenia română, indiferent dacă si-au stabilit sau nu domiciliul în tară. Asadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii - proprietatea funciară - si scopul declarat al acesteia - retrocedarea către fostii proprietari sau mostenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de productie sau de către stat -, reglementarea conditiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptătite, constituie optiunea legiuitorului, conditionarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetătean român reprezentând o astfel de optiune, care este pe deplin constitutională.

Astfel, dispozitiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constitutie, desi nu prevăd in terminis interdictia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetătenii străini si apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile si conditiile în care acestia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacităti speciale. Potrivit normei constitutionale, una dintre modalitătile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetătenii străini sau apatrizi este mostenirea legală, ceea ce presupune că acestia, după anul 2003, pot dobândi terenuri în conditiile dreptului comun (art. 650 din Codul civil si următoarele), Legea nr. 18/1991 fiind o lege specială care are ca destinatari doar pe cetătenii români.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei, atât considerentele, cât si solutia pronuntată de Curte în deciziile mentionate sunt valabile si în prezenta cauză.

În ceea ce priveste invocarea în sustinerea exceptiei a prevederilor constitutionale ale art. 148 alin. (2), Curtea constată că acestea nu au nicio semnificatie pentru solutionarea prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Radu I. Prodrom în Dosarul nr. 239/286/2010 al Judecătoriei Răducăneni.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 658

din 17 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Pro Roman” - S.A. din Brasov în Dosarul nr. 8.217/62/2009 al Tribunalului Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Asociatia “Pro Brasov”, avocatul Costel Toroiman, membru al Baroului Bucuresti, cu delegatie depusă la dosar. Lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul apărătorului părtii Asociatia “Pro Brasov”. Acesta solicită respingerea exceptiei, precizând că textul de lege criticat nu contravine niciuneia dintre prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 8.217/62/2009, Tribunalul Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Pro Roman” - S.A. din Brasov într-un litigiu având ca obiect actiunea în anulare a unei hotărâri a adunării generale a actionarilor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât reglementarea posibilitătii tertilor de a initia demersuri judiciare pentru desfiintarea unor hotărâri ale adunării generale a actionarilor asupra problemelor importante privind conducerea si finantarea investitiilor în scopul productiei excedează notiunii de cadru economic favorabil exercitării activitătilor comerciale de productie si poate perturba activitatea societătii comerciale, limitându-i astfel exercitiul unor drepturi sau libertăti.

Tribunalul Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile apărătorului părtii Asociatia “Pro Brasov”, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, potrivit cărora, “Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată si de orice persoană interesată”.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, acest text de lege contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si ale art. 135 alin. (2) lit. g) privind obligatia statului de a asigura aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordantă cu obiectivele Uniunii Europene.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 au făcut în repetate rânduri obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale invocate în prezenta cauză si cu o motivare similară.

Astfel, prin deciziile: nr. 1.245 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 5 noiembrie 2009, nr. 1.256 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009, si nr. 370 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 30 mai 2006, Curtea, respingând exceptiile, a statuat, în esentă, că prevederile de lege criticate, consacrând legal regimul juridic al nulitătii absolute, prin legitimarea procesuală activă a oricărei persoane interesate de a ataca hotărârea adunării generale a actionarilor, atunci când prin aceasta se încalcă o normă legală imperativă de interes public, nu contravin sub niciun aspect dispozitiilor constitutionale invocate.

De asemenea, atât în Decizia nr. 129 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 6 martie 2008, cât si în Decizia nr. 904 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, Curtea a retinut că nu poate fi primită sustinerea potrivit căreia dispozitiile de lege criticate blochează activitatea societătilor comerciale. În acest sens, Curtea a constatat că aceste dispozitii nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 45, deoarece Legea nr. 31/1990 instituie prin art. 133 garantii procesuale de natură să evite introducerea sicanatorie a actiunilor de anulare a hotărârilor adunărilor generale ale societătilor comerciale.

În fine, Curtea nu a constatat nici încălcarea dispozitiilor art. 53 din Constitutie, de vreme ce nu a retinut restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Cele statuate în deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudentei în această materie.

În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 135 alin. (2) lit. g) referitoare la obligatia statului de a asigura aplicarea politicilor de dezvoltarea regională, în concordantă cu obiectivele Uniunii Europene, Curtea constată că acestea nu au relevantă în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Pro Roman” - S.A. din Brasov în Dosarul nr. 8.217/62/2009 al Tribunalului Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 705

din 31 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, exceptie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 12.363/233/2010 al Judecătoriei Galati.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 iulie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 12.363/233/2010, Judecătoria Galati a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, exceptie ridicată de Marin Frunză într-o cauză având ca obiect solutionarea plângerii împotriva refuzului unui birou judecătoresc de a continua executarea silită.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 sunt neconstitutionale, întrucât “impun conditii si criterii exagerate, numeroase, dar si limitative, arbitrare si sofisticate, care necesită foarte mult timp pentru îndeplinirea lor”, limitează cuantumul ajutorului public judiciar de care justitiabilul poate beneficia anual si impun acestuia să precizeze cuantumul de care a beneficiat în cursul unui an, desi acest cuantum este cunoscut doar de instanta de judecată, de baroul de avocati si de Ministerul Justitiei. De asemenea, arată că solutionarea cererii de ajutor public judiciar nu se face în mod public, cu citarea legală a părtilor, ci prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părtilor, care poate fi atacată doar formal, prin cerere de reexaminare, solutionată de aceeasi instantă de judecată, ceea ce încalcă dreptul la apărare.

Judecătoria Galati apreciază că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 sunt de natură a garanta drepturile petentului, fiind în perfectă concordantă cu dispozitiile constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, actul normativ criticat încalcă dispozitiile art. 1, 11, 15, 16,20,21,24, 53, 124, 126 si 148 din Constitutie, cu referire la prevederile art. 1, 6, 13, 14 si 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si la cele ale art. 1-30 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 au mai fost supuse, atât în integralitatea lor, cât si separat, controlului de constitutionalitate, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens, sunt, spre exemplu, Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009, Decizia nr. 924 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, Decizia nr. 1.577 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2011, Decizia nr. 1.098 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010 si Decizia nr. 1.322 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 19 noiembrie 2009.

Cu acele prilejuri, Curtea a statuat, în esentă, că stabilirea unor limite si conditii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonantă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor si a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de sustinere din partea statului si l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justitie.

Totodată, potrivit art. 15 din actul normativ criticat, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face “cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii”, iar cererea de reexaminare se solutionează în camera de consiliu “de un alt complet”. Prin urmare, Curtea a constatat că sunt îndeplinite toate cerintele dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzei - a cererii de ajutor public judiciar - într-un termen rezonabil si de către o instantă independentă si impartială.

Referitor la celelalte prevederi invocate din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea a observat că acestea nu erau incidente în cauză.

Cele statuate în deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudentei în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, exceptie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 12.363/233/2010 al Judecătoriei Galati.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 780

din 16 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Gelil Dincer si de Societatea Comercială “Aqua Terra International” - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. 20.137/3/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 iulie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 20.137/3/2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Gelil Dincer si de Societatea Comercială “Aqua Terra International” - S.R.L. din Constanta, într-o cauză având ca obiect ordonantă presedintială.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că prevederile criticate sunt neconstitutionale deoarece creează un dezavantaj vădit pârâtului, care se vede pus în imposibilitatea de a se apăra în mod temeinic si adecvat, astfel cum se întâmplă în cazul actiunilor judecate potrivit dreptului comun.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă opinează că dispozitiile criticate sunt constitutionale, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 581 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut:

“Instanta va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonantă presedintială se va introduce la instanta competentă să se pronunte asupra fondului dreptului.

Ordonanta va putea fi dată si fără citarea părtilor si chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgentă si cu precădere. Pronuntarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face în cel mult 48 de ore de la pronuntare.

Ordonanta este vremelnică si executorie. Instanta va putea hotărî ca executarea să se facă fără somatie sau fără trecerea unui termen.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber ia justitie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică si art. 124 alin. (2) care prevăd că justitia este unică, impartială si egală pentru toti, precum si dispozitiilor art. 6 paragraful 1 si art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că asupra constitutionalitătii textului de lege criticat s-a pronuntat prin numeroase decizii, prin raportare la critici similare cu cele invocate în cauza de fată, stabilind că dispozitiile art. 581 din Codul de procedură civilă sunt constitutionale. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 167 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 3 mai 2011, Decizia nr. 536 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 28 mai 2010, sau Decizia nr. 244 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, Curtea a retinut că dispozitiile criticate instituie o procedură specială potrivit căreia instanta de judecată poate dispune, prin ordonantă presedintială, luarea unor măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgentă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Totodată, Curtea a constatat că prin procedura de urgentă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului persoanei la apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justitiei în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. De asemenea, acestea se aplică, fără discriminare, tuturor celor implicati într-un proces.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutiile deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Gelil Dincersi de Societatea Comercială “Aqua Terra International” - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. 20.137/3/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 iunie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 871

din 23 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Emil Balaureîn Dosarul nr. 19.935/245/2009 al Tribunalului lasi - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 19.935/245/2009, Tribunalul lasi - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Emil Balaure într-o cauză în care a fost formulată o cerere de recuzare a întregului colectiv de judecători ai instantei de judecată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil din Legea fundamentală, fără a motiva în vreun fel în ce constă înfrângerea dispozitiilor constitutionale.

Tribunalul lasi - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

“Nu se pot recuza toti judecătorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este nemotivată, autorul criticii mentionând doar în mod formal textul constitutional pretins a fi încălcat, fără a arăta în ce constă contradictia relevată. Se încalcă astfel dispozitiile imperative ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate”, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii legale este inadmisibilă.

Simpla enumerare în sustinerea exceptiei a unor prevederi constitutionale pretins încălcate nu este de natură să satisfacă exigentele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. De altfel, în acest sens, Curtea s-a mai pronuntat prin numeroase decizii, cu titlu exemplificativ, retinându-se: Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, Decizia nr. 465 din 17 mai 2007, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008, Decizia nr. 245 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 19.935/245/2009 al Tribunalului lasi - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 iunie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII

 

ORDIN

privind adoptarea amendamentelor necesare adaptării, pentru prima dată, la progresul stiintific si tehnic a prevederilor anexelor la Hotărârea Guvernului nr. 1.326/2009 privind transportul mărfurilor periculoase în România

 

În temeiul prevederilor art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 1.326/2009 privind transportul mărfurilor periculoase în România, precum si ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul transporturilor si infrastructurii emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se adoptă amendamentele necesare adaptării, pentru prima dată, la progresul stiintific si tehnic, a prevederilor anexelor la Hotărârea Guvernului nr. 1.326/2009 privind transportul mărfurilor periculoase în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 27 noiembrie 2009, după cum urmează:

1. Anexa nr. 1 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Anexa nr. 1

A.D.R.

Anexele A si B la A.D.R., aplicabil de la 1 ianuarie 2011, întelegându-se că sintagma «parte contractantă» se înlocuieste, după caz, cu sintagma «stat membru».”

2. În anexa nr. 2, sectiunea 2.1 se modifică si va avea următorul cuprins:

“2.1.R.I.D.*)

Anexa la R.I.D., care figurează în anexa C la COTIF, aplicabil de la 1 ianuarie 2011, întelegându-se că sintagma «stat contractant la KIU» se înlocuieste cu sintagma «stat membru», după caz.”

3. În anexa nr. 3, sectiunea 3.1 se modifică si va avea următorul cuprins:

“3.1.A.D.N.

Regulamentele anexate la A.D.N., aplicabil de la 1 ianuarie 2011, precum si art. 3 lit. (f) si (h), art. 8 alin. (1) si (3) din A.D.N., întelegându-se că sintagma «parte contractantă» se înlocuieste, după caz, cu sintagma «stat membru».”

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

*

Prezentul ordin transpune Directiva 2010/61/UE a Comisiei din 2 septembrie 2010 de adaptare, pentru prima dată, la progresul stiintific si tehnic a anexelor la Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind transportul interior de mărfuri periculoase, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 233 din 3 septembrie 2010.

 

Ministrul transporturilor si infrastructurii,

Anca Daniela Boagiu

 

Bucuresti, 6 iulie 2011.

Nr. 506.

 


ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneratiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea si distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale

 

Având în vedere dispozitiile art. 1312 alin. (8) si art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 6 alin. (1) si art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, functionarea, structura personalului si dotările necesare îndeplinirii atributiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Art. 1. - Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Hotărârea arbitrală din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneratiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea si distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, prevăzută în anexa ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. - Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Răzvan Câsmoiu

 

Bucuresti, 13 iulie 2011.

Nr. 223.

 

ANEXĂ

 

Corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturi de Autor Dosarul de arbitraj nr. 2/2011

 

HOTĂRÂREA ARBITRALĂ

din 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneratiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea si distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale

 

Completul de arbitraj este constituit din:

Găvenea Silvan - arbitru

Nitu Ion - arbitru

Stiolică Florin - arbitru

lonescu Felix Mircea Melinesti - arbitru

Olteanu Edmond Gabriel - arbitru

 

Pe rol se află solutionarea cererilor de arbitraj formulate de către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în municipiul Bucuresti, bd. N. Titulescu nr. 88 B, sectorul 1, reprezentată de către doamna Mihaela Alexandrina Scriosteanu, în calitate de director executiv, si de către Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR- ADA), cu sediul în municipiul Bucuresti, Calea Victoriei nr. 141, sectorul 1, reprezentată de către doamna Ana Achim, în calitate de director general. Cererile de arbitraj formulate au ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneratiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea si distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale.

Arbitrajul s-a desfăsurat la termenele din 21 iunie 2011, termen la care s-au depus înscrisuri, si 30 iunie 2011, la acesta din urmă părtile au formulat concluzii pe fondul cauzei si au depus concluzii scrise. În temeiul art. 3601 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul a amânat pronuntarea la data de 11 iulie 2011.

Deliberările au avut loc în data de 6 iulie 2011, la sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), cu participarea tuturor arbitrilor.

Având în vedere înscrisurile administrate, dezbaterile si concluziile părtilor,

COMPLETUL DE ARBITRI

constată următoarele:

Negocierea metodologiei în discutie a fost declansată la cererea UPFR, prin Decizia directorului general al ORDA nr. 69/2009 pentru constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind remuneratiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea si distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 26 mai 2009. A fost parcursă procedura negocierii, părtile rămânând în divergentă.

Ambele părti au formulat, în temeiul at. 1312 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare, cereri de arbitraj.

Constituirea completului de arbitraj s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 1311 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, părtile fiind convocate pentru tragere la sorti în vederea desemnării a 5 arbitri titulari si a 3 arbitri de rezervă.

Ca urmare a faptului că domnul prof. univ. dr. Mihai Lucian a anuntat că se află în imposibilitate de a intra în completul arbitral, a fost înlocuit, în temeiul art. 1311 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, de următorul arbitru de rezervă, în ordinea tragerii la sorti, domnul lonescu Felix Mircea Melinesti.

Completul de arbitri a fost convocat la data de 15 iunie 2011, când, în baza art. 1312 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, a stabilit primul termen de arbitraj, locul acestuia si onorariul.

Completul de arbitraj a luat act, la primul termen, de sustinerile părtilor în sensul că nu invocă exceptii cu privire la procedura de arbitraj în general si cu privire la constituirea completului, în special, acesta fiind deci legal constituit.

Desi pe parcursul negocierilor multe din punctele de vedere ale părtilor se apropiaseră, în faza arbitrajului pozitiile exprimate de acestea au arătat numeroase divergente.

Părtile au convenit asupra formei art. 1 (conform procesului-verbal din 18 iunie 2009), dar din propunerile de metodologii depuse rezultă din nou divergente. În primul rând, UPFR sustine, vorbind de modalitatea de utilizare, că metodologia are în vedere “reproducerea si distribuirea”, invocând prevederile art. 1066 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, conform căruia dreptul de distribuire se epuizează odată cu prima vânzare sau primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei înregistrări audiovizuale. UCMR- ADA a arătat că în exploatarea dreptului de autor poate fi autorizată doar reproducerea, nu si distribuirea, caz în care dreptul de distribuire nu se mai epuizează. Având în vedere că “utilizarea unei opere dă nastere la drepturi patrimoniale, distincte si exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice: a) reproducere operei; b) distribuirea operei; (...)”, completul retine că poate exista si situatia unei autorizări separate a distribuirii sau aceea a epuizării dreptului de distribuire doar pe un teritoriu determinat, astfel că metodologia vizează “utilizarea operelor muzicale prin reproducere si/sau distribuire”.

Si în definirea unor termeni si expresii părtile au divergente majore. Completul arbitral retine că se reiau definitii existente în Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare (e.g. producător, videogramă), si face aplicarea art. 37 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările si completările ulterioare, care prevede că “în limbajul normativ aceleasi notiuni se exprimă numai prin aceiasi termeni”. Completul arbitral retine si că, din nevoia de generalizare normativă, metodologia trebuie să vizeze generic organismul de gestiune colectivă în domeniul muzical si nu unul strict determinat.

Propunerea UPFR de a introduce o nouă categorie de produse numită “mid” si definită în art. 2 al variantei proprii a metodologiei nu poate fi primită deoarece o astfel de categorie nu se regăseste în practica managementului colectiv al drepturilor de autor pe plan european, reper prevăzut de art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Pentru că nu există o diferentiere clară între definirea produselor budget si solduri se va face o delimitare temporală, crescând perioada care trebuie să treacă de la data lansării produsului pentru ca el să intre în categoria budget.

O altă importantă divergentă a părtilor priveste notiunea de utilizator. UCMR- ADA a propus includerea în categoria utilizatorilor a producătorilor, distribuitorilor si fabricantilor, iar UPFR doar a producătorilor. Completul arbitral retine că fabricantul intră sub incidenta metodologiei doar dacă are si calitatea de producător, motiv pentru care nu poate fi privit ca utilizator. Se mai retine, având în vedere argumentele, deja invocate mai sus, referitoare la art. 1 din metodologie, că distribuitorul poate intra în categoria utilizatorilor atunci când autorizarea distribuirii nu s-a făcut odată cu reproducerea.

Autorizatia de licentă neexclusivă a fost definită, în varianta ambelor propuneri, într-o formă asemănătoare. Cu privire la continutul cererii de autorizare, completul arbitral a ales o formă care să nu aibă un caracter excesiv si care oferă organismului de gestiune colectivă din domeniul muzical toate informatiile necesare în vederea gestionării drepturilor.

Durata autorizatiei de licentă neexclusivă trebuie să aibă eficientă practică si să evite o birocratizare excesivă. Având în vedere si că în notele scrise, depuse în cadrul dezbaterilor pe fond, UCMR- ADA nu mai face vorbire de termenul de 6 luni pe care îl sustine în metodologie, completul apreciază că durata de 12 luni corespunde criteriilor mentionate mai sus.

Pe parcursul negocierilor părtile au ajuns la un moment dat la o solutie de compromis, UPFR propunând o remuneratie procentuală de 7% aplicabilă la valoarea a ceea ce constituie “published price for dealers” (PPD). Propunerea a fost făcută în cadrul negocierii din 22 februarie 2011, discutiile fiind consemnate în procesul-verbal aflat la dosar, purtând numărul de înregistrare 793 din 22 februarie 2011 al registraturii UCMR- ADA.

Având în vedere criteriile prevăzute de art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, tribunalul arbitral retine că în majoritatea tărilor europene remuneratia procentuală se află în jurul a 7% din PPD (e.g. Austria - 6,99%, Ungaria - 7%, Germania - 6,99%, Finlanda - 7,2%). Mai retine tribunalul arbitral că veniturile obtinute de utilizatori sunt în scădere si că nu se poate face o previziune clară cu privire la vânzările de videograme muzicale. Din aceste motive se stabileste remuneratia procentuală de 7% din baza de calcul si se vor stabili remuneratii minimale fixe si nu crescătoare în următorii ani.

În cazul produselor premium se impune stabilirea produsului principal. Este important ca titularilor de drepturi să le fie respectat dreptul la o remuneratie echitabilă, astfel cum prevede art. 1065 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare. Or, în cazul în care produsul principal devine videogramă, titularii de drepturi pot fi prejudiciati patrimonial. Din aceste motive, completul arbitral retine că tariful minim pentru produsele premium trebuie să asigure respectarea caracterului echitabil al remuneratiei.

Având în vedere că ambele părti solicită ca baza de calcul să fie diferentiată pe tipul de produs, completul retine că: există consens cu privire la baza de calcul în cazul produselor standard si a produselor distribuite gratuit. Mai mult, există consens si cu privire la continutul art. 8, 9, 10 si 11 din metodologie.

Cu privire la raportarea informatiilor, completul arbitral retine că aceasta trebuie să ofere toate informatiile necesare organismului de gestiune colectivă din domeniul muzical, fără însă a avea un caracter împovărător pentru utilizatori.

Referitor la catalogul publicat de utilizator se constată chiar din concluziile scrise că a existat un consens, până la un anumit punct, cu privire la editarea unui catalog si a informatiilor ce trebuie să existe în el. Având în vedere practica europeană si relevanta informatiilor se retine nevoia prezentei PPD-ului în acest catalog.

Pentru a nu îngreuna procesul de realizare a videogramelor si pentru a nu creste costurile de productie nu poate fi acceptată solicitarea, prezentă în art. 18 din proiectului de metodologie a UCMR- ADA, referitoare la aplicarea unor timbre sau holograme. ORDAeste, conform art. 12 din Ordonanta Guvernului 25/2006 privind întărirea capacitătii administrative a Oficiului Român pentru Drepturi de Autor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 364/2006, cu modificările si completările ulterioare, singura care poate elibera marcajele holografice.


Fată de considerentele expuse, completul de arbitraj

HOTĂRĂSTE:

Forma finală a metodologiei este următoarea:

METODOLOGIE

privind remuneratiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea si distribuirea operelor muzicale cuprinse în videograme

Art. 1. - Reproducerea si/sau distribuirea pe teritoriul României a operelor muzicale cuprinse in videograme, fixate pe orice tip de suport, se poate face numai în baza unei autorizatii licentă neexclusivă si prealabilă, încheiată cu organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical.

Art. 2 - în sensul prezentei metodologii, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

a) produs - orice reproducere, în tot sau în parte, a uneia sau mai multor opere muzicale ori a reprezentărilor digitale ale acestora, cuprinse în videograme, indiferent care ar fi metoda utilizată pentru fixare;

b) produs promotional - produsul destinat exclusiv distribuirii gratuite de către producător în scopul promovării produsului sau a producătorului;

c) produs premium - produsul destinat exclusiv distribuirii către public în mod gratuit prin asociere cu un alt produs sau serviciu, fără majorarea pretului plătit în mod obisnuit de public pentru acel produs sau serviciu;

d) produs budget - produsul relansat la vânzare după mai mult de un an de la data lansării initiale la un PPD cu cel putin 35% mai mic fată de PPD-ul corespunzător primei lansări;

e) solduri- produsele distribuite în scopul lichidării unui stoc ce nu a putut fi distribuit, dar nu mai devreme de 18 luni de la data lansării;

f) utilizator - orice persoană care îsi asumă responsabilitatea organizării si realizării primei fixări a unei opere muzicale cuprinse în videograme sau persoana care vinde, transmite în orice alt mod, cu titlu oneros sau gratuit, originalul sau copiile unei opere muzicale cuprinse în videograme, dacă dreptul de distribuire nu a fost epuizat.

Art. 3. - (1) Autorizatia licentă neexclusivă se eliberează pentru fiecare operă muzicală si are ca obiect numai opere muzicale din repertoriul organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical, în limitele mandatelor de gestiune acordate de autorii nationali, precum si ale contractelor de reprezentare încheiate cu organisme din străinătate si acordă utilizatorului în schimbul remuneratiei dreptul neexclusiv gestionat colectiv de a reproduce si/sau distribui exclusiv pe teritoriul României opere muzicale din repertoriu, fixate pe videograme, pe orice tip de suport.

(2) Nu sunt datorate remuneratii si nu este necesară încheierea unor autorizatii licentă neexclusivă cu organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical pentru distribuirea pe teritoriul României a operelor muzicale fixate pe videograme reproduse într-un stat membru al Uniunii Europene, pentru care utilizatorul prezintă organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical confirmarea eliberată de organismul similar din tara de origine a produselor, confirmare din care să rezulte că reproducerea în vederea distribuirii pe teritoriul României a fost autorizată si că remuneratiile au fost achitate.

Art. 4. - (1) Anterior reproducerii si/sau distribuirii de videograme pe care sunt fixate opere muzicale din repertoriul organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical, utilizatorul are obligatia de a încheia cu acesta autorizatia licentă neexclusivă.

(2) în acest scop, utilizatorul va adresa o cerere organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical înainte de data propusă pentru reproducere si, respectiv, distribuire. Cererea va cuprinde cel putin următoarele informatii:

a) numele/denumirea producătorului si datele sale de identificare;

b) denumirea videogramei muzicale;

c) producătorul, regizorul si anul productiei fiecărei opere audiovizuale;

d) denumirea fiecărei opere muzicale fixată pe videogramă;

e) compozitorii, textierii, aranjorii si editori, pentru fiecare operă muzicală;

f) durata fiecărei opere muzicale (în minute si secunde);

g) tipul suportului/suporturilor pe care vor fi reproduse operele muzicale;

h) tipul sau tipurile de produs pentru care se solicită autorizarea;

i) tirajul solicitat a se autoriza;

j) persoana si tara în care va fi efectuată multiplicarea videogramei muzicale;

k) declaratia utilizatorului că videogramele reproduse sunt destinate numai distribuirii pe teritoriul României;

l) stampila, numele si prenumele, functia si semnătura reprezentantului legal al producătorului.

Art. 5. - Autorizatia licentă neexclusivă încheiată potrivit prevederilor prezentei metodologii este limitată în timp la maximum 12 luni si se acordă numai pentru teritoriul României si pentru tirajul ce face obiect al autorizatiei licentă neexclusivă. Pentru realizarea unor noi tiraje este obligatorie încheierea unui act aditional la autorizatia licentă neexclusivă, în caz contrar reproducerea si distribuirea noilor tiraje fiind considerate nelegale.

Art. 6. - (1) Utilizatorul va plăti organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical pentru reproducerea si/sau distribuirea de opere muzicale, pe videograme, pe teritoriul României, pentru fiecare copie, o remuneratie reprezentând 7% din baza de calcul.

(2) în niciun caz remuneratia datorată de utilizatori, pentru fiecare copie, nu va fi mai mică decât remuneratiile mentionate în tabelul următor:

 

An/Categorie produs

Standard

Budget

Premium

Solduri

2011

1,35 lei

0,62 lei

0,6 lei

0,3 lei

2012

1,35 lei

0,62 lei

0,6 lei

0,3 lei

2013

1,35 lei

0,62 lei

0,6 lei

0,3 lei

2014

1,35 lei

0,62 lei

0,6 lei

0,3 lei

 

(3) În cazul pachetelor fonogramă plus videogramă sau videogramă si videogramă, remuneratiile se aplică astfel:

a) pentru pachet fonogramă plus videogramă premium se datorează remuneratia corespunzătoare fonogramei care reprezintă produsul principal la care se adaugă o remuneratie forfetară, la nivelul remuneratiei minime din tabel, pentru videogramă ce reprezintă produs premium;

b) pentru pachet videogramă plus videogramă bonus se datorează remuneratia corespunzătoare pentru videogramă produs principal, la care se adaugă o remuneratie forfetară la nivelul remuneratiei minime din tabel, pentru videograma ce reprezintă produs premium;

c) pentru pachet fonogramă plus videograma sau multiplu, în cazul în care niciun produs nu este premium, se datorează remuneratia corespunzătoare pentru fonogramă, ce se consideră astfel produs principal, la care se adaugă o remuneratie forfetară, la nivelul remuneratiei minime din tabel, pentru fiecare videograma din pachet;

d) pentru pachet videograma plus videograma sau multiplu se datorează remuneratia pentru o videograma produs principal, la care se adaugă o remuneratie forfetară, la nivelul remuneratiei minime din tabel, pentru fiecare videograma suplimentară din pachet.

(4) în situatia în care o videograma muzicală contine si opere ce nu apartin repertoriului organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical, remuneratia datorată acestuia va fi calculată potrivit proportiei operelor muzicale reproduse din repertoriu fată de durata totală a operelor muzicale cuprinse în videograma.

(5) La remuneratiile prevăzute de prezenta metodologie se adaugă TVA.

Art. 7. - (1) Baza de calcul al remuneratiilor o reprezintă cel mai mare pret publicat de producător sau distribuitorii acestuia, atunci când producătorul apelează la distribuitori, pret la care orice vânzător cu amănuntul poate achizitiona o cantitate minimă dintr-un suport relevant, fără a beneficia de niciun fel de reduceri, stimulente, bonusuri sau orice alt fel de diminuări ale pretului, denumit PPD (publishedprice for dealers).

(2) în cazul în care producătorul sau, după caz, distribuitorul nu întocmeste un catalog cu preturile specificate la alin. (1) ori catalogul nu este disponibil publicului, baza de calcul va fi reprezentată de cel mai mare pret practicat de orice detailist pentru orice unitate din videograma relevantă.

(3) Pentru videogramele vândute de utilizator direct către consumatorul privat, baza de calcul al remuneratiei este reprezentată de veniturile obtinute de utilizator din vânzarea cu amănuntul a unitătilor astfel comercializate din acea videograma.

(4) Pentru videogramele distribuite publicului gratuit baza de calcul al remuneratiei o reprezintă valoarea totală a costurilor de productie, multiplicare sau, după caz, distribuire a videogramelor ca produs final. Producătorii pot oferi cu titlu promotional fără plata drepturilor de autor cel mult 150 de exemplare din fiecare videograma si numai din primul tiraj.

(5) Baza de calcul pentru produsele budget sau pentru produsele premium o reprezintă valoarea de vânzare a tuturor unitătilor astfel vândute.

(6) în situatia în care videogramele sunt vândute la solduri, baza de calcul o reprezintă veniturile obtinute de utilizator din vânzarea cu amănuntul a tuturor unitătilor astfel valorificate la pret de solduri.

(7) Remuneratiile se determină după următoarea formulă: 7% X baza de calcul X numărul de unităti reproduse si distribuite în perioada de raportare.

Art. 8. - (1) Nu este considerată vânzare la solduri vânzarea unor suporturi dintr-o videograma ce au fost fabricate în scopul vânzării la preturi de solduri.

(2) în cazul vânzării videogramelor la solduri înaintea termenului prevăzut de prezenta metodologie, remuneratia procentuală datorată va fi cea corespunzătoare:

- unui produs budget, corespunzător unei reduceri de 35% a pretului din ziua primei lansări a produsului standard, dacă vânzarea se face ulterior datei de la care poate fi lansat un produs budget, potrivit art. 2 lit. d);

- unui produs standard, în cazul în care vânzarea se face anterior datei de la care poate fi lansat un produs budget, potrivit art. 2 lit. d).

Art. 9. - Nu va putea fi distribuită gratuit în scop de promovare sau ca produs premium decât videograma muzicală pe care s-a inscriptionat pe copertă si pe suport, după caz: “Se distribuie numai gratuit”, “Se distribuie gratuit numai împreună cu...” ori “ Se distribuie gratuit de către...”, respectiv “Se distribuie numai cu....”.

Art. 10. - În cazul vânzării videogramelor ca produs budget înaintea termenului prevăzut de prezenta metodologie, remuneratia procentuală datorată va fi cea corespunzătoare produsului standard.

Art. 11. - (1) Plata remuneratiilor datorate de utilizatori către organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical se face trimestrial, până la data de 25 a lunii următoare trimestrului încheiat.

(2) Pentru întârzierile la plată, utilizatorii datorează organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical penalităti în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere.

Art. 12. - (1) Pe coperta fiecărui suport pe care sunt reproduse opere muzicale din repertoriu vor fi mentionate în mod vizibil următoarele marcaje:

a) numele si, dacă este cazul, marca producătorului;

b) titlul videogramei muzicale;

c) denumirea operelor muzicale;

d) numele autorilor operelor muzicale;

e) numărul de catalog;

f) organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical si numărul de licentă eliberat de organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical cu referire la operele ce fac obiect al autorizatiei licentă neexclusivă;

g) enuntul: “Toate drepturile producătorului si ale autorilor sunt rezervate. Utilizările neautorizate ale acestei înregistrări sunt strict interzise si se pedepsesc conform legii.”;

h) simbolul P, însotit de numele producătorului, anul si tara în care s-a publicat prima dată.

(2) Marcajele prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d), f) si h) vor fi inscriptionate si pe suportul pe care sunt fixate sau reproduse operele muzicale.

Art. 13. - (1) Utilizatorii sunt obligati să elaboreze trimestrial cataloage care vor cuprinde cel putin următoarele elemente:

a) titlurile videogramelor muzicale;

b) autorii operelor muzicale;

c) titlul operelor muzicale;

d) numărul de catalog;

e) tipul suportului (compact disc, casetă audio, DVD, CD-ROM etc);

f) PPD-ul pe fiecare videograma muzicală si tip de suport.

(2) Utilizatorii au obligatia de a comunica organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical, în termen de 15 zile de la elaborare sau modificare, un exemplar al fiecărui catalog editat sau reeditat.

(3) Necomunicarea catalogului în termenul prevăzut de prezenta metodologie dă dreptul organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical ca, după o prealabilă notificare, să denunte autorizatia licentă neexclusivă si să interzică reproducerea si/sau distribuirea operelor muzicale de către acel utilizator, iar pentru remuneratiile datorate se vor determina potrivit dispozitiilor art. 7 alin. (2).

Art. 14. - (1) Până la data de 20 a lunii următoare fiecărui trimestru, utilizatorii au obligatia de a comunica organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical un raport cuprinzând, pentru trimestrul încheiat:

a) numele/denumirea utilizatorului si datele sale de identificare;

b) titlurile videogramelor muzicale reproduse sau distribuite;

c) numărul de catalog al fiecărei videograme muzicale;


d) numărul de unităti vândute din fiecare videogramă muzicală;

e) PPD-ul pentru fiecare videogramă muzicală raportat si la tipul produsului si suport;

f) denumirea fiecărei opere muzicale reproduse si/sau distribuite, pe fiecare videogramă muzicală în parte;

g) fabricantul;

h) detalii privind teritoriul în care a avut loc distribuirea videog ramei;

i) stampila, numele si semnătura reprezentantului legal al utilizatorului.

(2) Organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical poate pune la dispozitia utilizatorilor un formular tipizat de raport.

Art. 15. - În cazul vânzărilor en gros (cu ridicata), utilizatorul va mentiona pe fiecare factură sau într-o anexă a acesteia specificatiile detaliate ale videogramei, numărul de exemplare pentru fiecare pozitie din catalog si pretul de livrare corespunzător pe unitate de suport.

Art. 16. - (1) Utilizatorii vor furniza organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical toate datele, informatiile si documentele care au relevantă pentru aplicarea prezentei metodologii.

(2) în cazul unor neîntelegeri în furnizarea informatiilor se apelează la un audit extern care are drept obiectiv stabilirea corectă a informatiilor. Un astfel de audit nu poate avea loc mai des de 6 luni, iar costurile vor fi suportate în mod egal de utilizator si organismul de gestiune colectivă.

Art. 17. - În măsura în care organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical cât si utilizatorii devin membri ai unor organizatii internationale ale autorilor, respectiv ale producătorilor/distribuitorilor, între care există încheiate acorduri, prevederile acestora vor putea fi stipulate în conventiile încheiate între organismul de gestiune colectivă si utilizatorii respectivi.

Art. 18. - Nu face obiect al prezentei metodologii reproducerea operelor muzicale pe videograme muzicale destinate a fi distribuite pe un alt teritoriu decât cel al României si nici distribuirea videogramelor muzicale pe un alt teritoriu decât cel al României.

Art. 19. - Modificarea remuneratiilor stabilite în sumă fixă se poate efectua si periodic prin reactualizarea cu indicele inflatiei, în conformitate cu dispozitiile art. 1314 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 20. - (1) Prezenta metodologie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Cu apel în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Pronuntată astăzi, 11 iulie 2011, la sediul ORDA din municipiul Bucuresti, Calea Victoriei nr. 118.

 

Completul de arbitraj

Găvenea Silvan

Nitu Ion

Stiolică Florin

lonescu Felix Mircea Melinesti

Olteanu Edmond Gabriel


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.