MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 528/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 528         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 27 iulie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 353 din 22 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

Decizia nr. 356 din 22 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) si art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

Decizia nr. 376 din 22 martie 2011 asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) si (2), art. 5 alin. (1) si (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 405 din 24 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 546 din 28 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, precum si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 353

din 22 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, exceptie invocată din oficiu de Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă în Dosarul nr. 2.862/302/2010 al acestei instante.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.862/302/2010, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, exceptie invocată din oficiu de Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă cu ocazia solutionării unei cauze civile având ca obiect o contestatie la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că prin noua esalonare instituită de dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 45/2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se încalcă dreptul de acces liber la justitie, respectiv la un proces echitabil, prevăzute de art. 21 alin. (1)-(3) din Constitutie. Totodată, prin intermediul acestor prevederi, se aduce atingere dispozitiilor constitutionale privind principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat. În acest sens, prezintă evolutia legislativă privind stabilirea de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei, precum si reesalonarea datoriei reprezentând drepturi salariale executorii, câstigate de personalul bugetar, retinând că nu au fost respectate măsurile si termenele prevăzute de acestea.

Astfel, instanta arată că potrivit dispozitiilor art. 11 si 20 din Constitutie prevederile Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă a fiecărui stat parte la Conventie, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că art. 6 paragraful 1 din Conventie garantează fiecărei persoane dreptul ca o instantă să judece orice contestatie privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil, consacrând în acest fel dreptul la o instantă, unul dintre aspectele acestui drept fiind dreptul de acces, adică dreptul de a sesiza o instantă în materie civilă (Hotărârea din 1991, pronuntată în Cauza Philis împotriva Greciei). Totusi, dreptul ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă si obligatorie să rămână inoperantă, fără efect, în detrimentul uneia dintre părti. Dacă administratia refuză sau omite să execute hotărârea judecătorească sau întârzie să o facă, garantiile art. 6 din Conventie, de care a beneficiat justitiabilul în cursul fazei judiciare a procedurii, si-ar pierde ratiunile de a fi.

În consecintă, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri. Lipsa fondurilor autoritătii publice nu este considerată un motiv justificat pentru întârziere (Hotărârea din 2002, pronuntată în Cauza Burdov împotriva Rusiei).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că este compatibilă cu cerinta art. 6 din Conventie executarea esalonată într-un anumit interval de timp, dacă este impusă de anumite cerinte de interes public, însă cu conditia ca prin această modalitate de executare să nu se a ducă atingere însăsi substantei dreptului creditorului (Hotărârea pronuntată în Cauza Immobiliare Saffi împotriva Italiei).

În cazul de fată, prin esalonările obligatiei de plată, creditorii sunt pusi în ipostaza de a-si vedea concretizate drepturile salariale într-un interval cuprins între 4 si 6 ani de la data pronuntării titlului, iar succesivitatea acestor esalonări aduce atingere însăsi substantei dreptului de creantă de natură salarială si dă senzatia perpetuării acestei situatii.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, astfel cum a fost modificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 45 din 19 mai 2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 20 mai 2010.

În opinia instantei, acestea contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat si art. 21 alin. (1) si (3) privind dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009, cu modificările si completările ulterioare, s-a pronuntat prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 823 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 30 august 2010, Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, prin raportare la critici de neconstitutionalitate similare cu cele invocate în prezenta cauză, respingând exceptia de neconstitutionalitate.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, Curtea observă că aceasta nu poate fi retinută din moment ce Guvernul nu refuză aplicarea hotărârilor judecătoresti, ci, din contră, le recunoaste si îsi ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit criteriilor rezonabile si obiective stabilite în actul normativ contestat. Prin urmare, Curtea constată că ordonanta de urgentă nu este o măsură prin care se interzice nici măcar temporar executarea unei hotărâri judecătoresti si, în consecintă, nu reprezintă o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justitiei.

Cu privire la invocarea art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justitie si la un proces echitabil, Curtea retine că, potrivit jurisprudentei sale, “procesul civil parcurge două faze: judecata si executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul fortei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îsi execută de bunăvoie obligatia” (Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009).

Însă actul normativ criticat este o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-si executa creanta. Faptul că acesta îsi execută creanta într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoresti, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar.

De altfel, chiar si Curtea Europeană a Drepturilor Omului, solutionând cererea nr. 60.858/00 si pronuntând Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani si 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoresti nu este excesiv în conditiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unitătii militare debitoare. Totodată, prin Hotărârea din 2002 pronuntată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidităti pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare.

Or, în cauza de fată, Guvernul român nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătoresti, ci se obligă la plata esalonată a sumelor prevăzute prin acestea. Executarea esalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănesti nu este interzisă în niciun mod de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale; executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura si unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, exceptie invocată din oficiu de Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă în Dosarul nr. 2.862/302/2010 al acestei instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 356

din 22 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) si art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) si art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, exceptie ridicată de Crina Rosan, Valentina Rusu, Florentina Simina Stanciu, Florentina Valentina Pencu, Steluta Ivan si Monica Emilia Ciocoiu în Dosarul nr. 21.694/300/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.927D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, exceptie ridicată de Aurelia Gui în Dosarul nr. 5.875/337/2009 al Judecătoriei Zalău.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie problema conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.927D/2010 la Dosarul nr. 1.888D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, cu referire lajurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 21.694/300/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) si art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, exceptie invocată de Crina Rosan, Valentina Rusu, Florentina Simina Stanciu, Florentina Valentina Pencu, Steluta Ivan si Monica Emilia Ciocoiu cu ocazia solutionării recursului civil declarat împotriva încheierii din camera de consiliu, pronuntată de Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti într-o cauză având ca obiect încuviintare executare silită.

Prin încheierea din 14 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 5.875/337/2009, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, exceptie invocată de Gui Aurelia cu ocazia judecării cauzei civile având ca obiect contestatie la executare.

În motivările exceptiei de neconstitutionalitate în Dosarul nr. 1.888D/2010, se sustine, în esentă, că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 contravine art. 115 alin. (4) din Constitutie, deoarece elementele cuprinse în nota de fundamentare nu sunt de natură să justifice adoptarea ordonantei de urgentă, în conditiile stabilite de prevederile constitutionale mentionate, întrucât nu a fost motivată de necesitatea unei situatii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată, ci a fost impusă de diverse situatii cu implicatii financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoresti. Consideră, de asemenea, că sunt încălcate dispozitiile art. 21 din Constitutie deoarece esalonarea plătii sumelor stabilite în titluri executorii se prelungeste nejustificat, iar motivatia Guvernului nu are o justificare rezonabilă, si cele ale art. 44 prin crearea unei inegalităti între institutiile statului si particulari în ceea ce priveste regimul executării silite asupra fondurilor bănesti.

În Dosarul nr. 1.927D/2010, autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin prevederile criticate se creează o discriminare între stat si cetătean, dându-se posibilitatea organelor administrative ale statului să prelungească, în mod nejustificat, executarea titlurilor executorii ale salariatilor din sistemul bugetar. Consideră că este încălcat si art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece acesta dispune pentru viitor; or, acest act normativ vizează hotărârile judecătoresti devenite executorii până la 31 decembrie 2009. Dreptul la un proces echitabil si accesul la justitie sunt, de asemenea, încălcate deoarece faza de executare silită face parte din procesul civil, or, în situatia îngrădirii executării silite, actul normativ lasă fără continut dreptul de acces la justitiei.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată. Astfel, arată că prin Decizia nr. 50 din 21 martie 2000, Curtea Constitutională a retinut că o prevedere legală, prin care s-ar interzice - fie si numai temporar - executarea unei hotărâri judecătoresti ar reprezenta o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justitiei, fiind contrară principiului constitutional al separatiei puterilor în stat.

Judecătoria Zalău apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.


Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) si (2) si art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009. Art. 1 a fost modificat prin art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 45/2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 20 mai 2010.

Prevederile criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1) si (2): “(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoresti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plăteste 34% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plăteste 33% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plăteste 33% din valoarea titlului executoriu.

(2) în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.”;

- Art. 3: “Plătile restante la sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidenta prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 76/2009, si a prevederilor Ordinului ministrului justitiei, al ministrului economiei si finantelor, al presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al presedintelui înaltei Curti de Casatie si Justitie si al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie nr. 1.859/C/2.484/26.650/131/3.774/C/2008 privind modalitatea de esalonare a plătii sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei se execută cu respectarea prevederilor art. 1 si 2.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată si art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă, precum si dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009, cu modificările si completările ulterioare, s-a pronuntat spre exemplu prin Decizia nr. 823 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 30 august 2010, prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010 prin raportare la critici de neconstitutionalitate similare cu cele invocate în prezenta cauză, respingând exceptia de neconstitutionalitate.

Cu acele prilejuri, Curtea a retinut - referitor la criticile de neconstitutionalitate extrinsecă - că sustinerea potrivit căreia Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 încalcă prevederile art. 115 alin. (4) din Constitutie este neîntemeiată. Curtea, în jurisprudenta sa, a statuat în mod constant că situatiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obisnuit sau comun, aspect întărit si prin adăugarea sintagmei “a căror reglementare nu poate fi amânată” (Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005).

Curtea a mai arătat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerintelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constitutie este necesară existenta unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de vointa Guvernului, care pune în pericol un interes public.

Cu privire la criteriul obiectiv necesar pentru aprecierea situatiei extraordinare, Curtea a retinut, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 255 din 11 mai 2005, că “invocarea elementului de oportunitate, prin definitie de natură subiectivă, căruia i se conferă o eficientă contributivă determinantă a urgentei, ceea ce, implicit, îl converteste în situatie extraordinară, impune concluzia că aceasta nu are, în mod necesar si univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie si unor factori subiectivi, de oportunitate [...]. Întrucât, însă, asemenea factori nu sunt cuantificabili, afirmarea existentei situatiei extraordinare, în temeiul lor sau prin convertirea lor într-o asemenea situatie, conferă acesteia un caracter arbitrar, de natură să creeze dificultăti insurmontabile în legitimarea delegării legislative. S-ar ajunge, astfel, ca un criteriu de constitutionalitate - situatia extraordinară -, a cărui respectare este prin definitie supusă controlului Curtii, să fie, practic, sustras unui atare control, ceea ce ar fi inadmisibil”.

Totodată, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Curtea Constitutională a statuat că “urgenta reglementării nu echivalează cu existenta situatiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza si pe calea procedurii obisnuite de legiferare”.

Mai mult, Curtea a statuat că nu se constituie într-o situatie extraordinară cazurile “cu implicatii financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoresti. Aceste aspecte tin de oportunitatea adoptării reglementării” (Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, si Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009).

Curtea a observat că Guvernul a motivat situatia extraordinară ca fiind determinată de:

- dificultătile întâmpinate cu privire la executarea hotărârilor judecătoresti având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar;


- influenta substantială asupra bugetului de stat pe anul 2009 pe care o are executarea, în conditiile dreptului comun, a titlurilor executorii;

- necesitatea mentinerii echilibrelor bugetare si, în mod implicit, nerespectarea angajamentelor interne si internationale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce priveste nivelul deficitului bugetar.

Având în vedere jurisprudenta sa cu privire la art. 115 alin. (4) din Constitutie, Curtea a analizat fiecare dintre aceste motive invocate de Guvern, pentru a stabili dacă implicatiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoresti, în situatia dată, se circumscriu situatiei extraordinare sau unor elemente de oportunitate. O atare analiză este necesară pentru a stabili dacă un considerent de principiu rezultat din jurisprudenta Curtii Constitutionale, în spetă fiind vorba de Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 si Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, este aplicabil fără nicio circumstantiere sau, din contră, în functie de circumstantele spetei să îi poată fi adăugat un corectiv si să poată fi considerată ca fiind o situatie extraordinară.

Astfel, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a retinut că situatia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a tării si, implicit, securitatea natională. Aceasta este premisa de la care Curtea urmează să analizeze relevanta motivelor invocate de Guvern în adoptarea ordonantei de urgentă criticate.

Primul motiv pentru justificarea situatiei extraordinare este cel ce vizează dificultătile întâmpinate cu privire la executarea hotărârilor judecătoresti având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar. Un atare motiv privit ut singuli nu justifică existenta unei situatii extraordinare, de aceea Curtea va proceda la analizarea si a următoarelor două motive invocate de Guvern, respectiv influenta negativă pe care executarea titlurilor executorii le-ar avea asupra bugetului de stat si cresterea deficitului bugetar. Aceste ultime două motive sunt sustinute de faptul că valoarea titlurilor executorii având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar este foarte mare din moment ce nu este vorba despre titluri executorii singulare sau care afectează un anume domeniu de activitate, ci despre o chestiune sistemică, la nivel statal. Nici aceste motive privite ut singuli nu justifică existenta unei situatii extraordinare însă, privind toate cele 3 motive în mod cumulat si plecând de la premisa constatată de către Curte prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, Curtea Constitutională ajunge la concluzia că, în cauza de fată, există un grad mare de abatere de la obisnuit, si anume de la conditiile concrete în care executarea titlurilor executorii se face cu respectarea Codului de procedură civilă, respectiv a Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, după caz, astfel încât consideră că există o situatie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constitutie. Prin urmare, Curtea constată că există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă si independentă de vointa Guvernului, care pune în pericol un interes public, respectiv stabilitatea economică a statului român.

De asemenea, Curtea a constatat că ordonanta de urgentă a fost adoptată în vederea atenuării efectelor unei stări de criză economică generalizată. O atare finalitate economică implica, în mod necesar si neechivoc, o reglementare juridică primară, rapidă, unitară si energică. În consecintă, adoptarea măsurii criticate reclama, în mod indubitabil, urgentă; or, reglementarea urgentă a situatiei rezultate în conditiile de criză economică nu putea fi făcută în mod rapid si rezonabil nici prin asumarea răspunderii Guvernului în fata Camerei Deputatilor si a Senatului asupra unui proiect de lege si nici prin adoptarea unui proiect de lege cu procedura de urgentă. În aceste conditii, pentru conservarea stabilitătii economice a statului, singurul instrument rămas la îndemâna Guvernului a fost adoptarea unei ordonante de urgentă.

Pentru aceste motive, Curtea a constatat că reglementarea criticată îndeplineste exigentele urgentei prevăzute în art. 115 alin. (4) din Constitutie.

Cu privire la criticile de neconstitutionalitate intrinsecă, Curtea a constatat, prin aceleasi decizii, că si acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:

Nu se poate retine existenta niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor si-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveste executarea hotărârilor judecătoresti.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv si rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreste un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si obiectivul avut în vedere (în acest sens, a se vedea hotărârile pronuntate în cauzele “Aspecte privind regimul lingvistic în scolile belgiene” împotriva Belgiei, 1968, Marckx împotriva Belgiei, 1979, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz, Cabales si Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Larkos împotriva Cipru, 1999, Bocancea si altii împotriva Moldovei, 2004J. Totodată, în conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă si în ce măsură diferentele între diversele situatii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în functie de anumite circumstante, de domeniu si de context (în acest sens, a se vedea hotărârile pronuntate în cauzele “Aspecte privind regimul lingvistic în scolile belgiene” împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Bocancea si altii împotriva Moldovei, 2004J.

Or, în cauza de fată, astfel cum s-a arătat si mai sus, măsura contestată urmăreste un scop legitim - asigurarea stabilitătii economice a tării - si păstrează un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si obiectivul avut în vedere - executarea esalonată a hotărârilor judecătoresti în cauză. Astfel, situatia particulară ivită si motivată prin existenta unei situatii extraordinare este una care reclamă o diferentă evidentă de tratament juridic.

În ceea ce priveste invocarea art. 21 privind accesul liber la justitie si la un proces echitabil, Curtea retine că, potrivit jurisprudentei sale - Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009 -, “procesul civil parcurge două faze: judecata si executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul fortei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îsi execută de bunăvoie obligatia”. Însă, asa cum s-a arătat si mai sus, actul normativ criticat este o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-si executa creanta. Faptul că acesta îsi execută creanta într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoresti, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. De altfel, chiar si Curtea Europeană a Drepturilor Omului, solutionând cererea nr. 60.858/00 si pronuntând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani si 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoresti nu este excesiv în conditiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unitătii militare debitoare. Totodată, în Cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidităti pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare. Or, în cauza de fată, Guvernul român nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătoresti, ci se obligă la plata esalonată a sumelor prevăzute prin acestea. Executarea esalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănesti nu este interzisă în niciun mod de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale; executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura si unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica.

În ceea ce priveste dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă si executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale; neexecutarea plătii într-un termen rezonabil constituie deci o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca si faptul că lipsa de lichidităti nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002J. Guvernul, prin adoptarea ordonantei de urgentă criticate, nu neagă existenta si întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoresti si nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Conventiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constitutie, în conditiile unei crize financiare accentuate.

Critica referitoare la pretinsa încălcare a art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea este evident neîntemeiată, întrucât textul criticat se aplică pentru viitor, neexistând, în acest sens, nicio urmă de îndoială, cum de altfel a statuat Curtea Constitutională si prin Decizia nr. 206 din 4 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 13 mai 2010.

Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constată că atât solutiile, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) si art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, exceptie ridicată de Crina Rosan, Valentina Rusu, Florentina Simina Stanciu, Florentina Valentina Pencu, Steluta Ivan si Monica Emilia Ciocoiu în Dosarul nr. 21.694/300/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă si de Aurelia Gui în Dosarul nr. 5.875/337/2009 al Judecătoriei Zalău.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 376

din 22 martie 2011

asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) si (2), art. 5 alin. (1) si (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) si (4)din Legea nr. 221/2009, exceptie ridicată de Hettman Robert-Ludovic în Dosarul nr. 1.927/108/2010 al Tribunalului Arad - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.927/108/2010, Tribunalul Arad- Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) si (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Hettman Robert-Ludovic, într-o cauză având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că sintagma “referitoare la perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989” regăsită în cuprinsul art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) si (2), art. 5 alin. (1) si (4) din Legea nr. 221/2009 creează o situatie discriminatorie, întrucât exclude din categoria persoanelor îndreptătite a beneficia de despăgubirile conferite prin legea specială pe cele care au fost supuse condamnărilor si măsurilor administrative cu caracter politic luate după data de 23 august 1944 si până la instaurarea oficială a regimului comunist din România, la data de 6 martie 1945. Există situatii în care persoanele care au fost supuse unor măsuri administrative cu caracter politic luate fată de ele în perioada 23 august 1944-6 martie 1945 au obtinut recunoasterea statutului de persoană condamnată sau fată de care s-a luat o măsură administrativă cu caracter politic conform prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri si ale Ordonantei de Urgentă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă persoanelor condamnate pentru infractiuni săvârsite din motive politice persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de împotrivire cu arme si de răsturnare prin fortă a regimului comunist instaurat în România. Desi recunoasterea calitătii de persoane persecutate politic, condamnate, deportate, internate în lagăre de muncă sau în colonii a fost recunoscută de actele prevederile de lege mentionate anterior, aceste persoane nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 221/2009, întrucât prin folosirea sintagmei în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 în cuprinsul prevederilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) si (2), art. 5 alin. (1)si (4) sunt excluse din categoria persoanelor îndreptătite de a beneficia de dispozitiile acestei legi cu caracter reparator.

Tribunalul Arad - Sectia civilă opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului pentru a-si exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozitiile art. 5 alin. (1) si (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009. Din analiza considerentelor încheierii de sesizare, precum si a notelor autorului exceptiei de neconstitutionalitate reiese că obiect al exceptiei îl constituie art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) si (2), art. 5 alin. (1) si (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009.

Dispozitiile criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1): “(1) Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronuntată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru fapte săvârsite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată si care au avut drept scop împotrivirea fată de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.”;

- Art. 3: “Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei militii sau securităti, având ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităti si colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:

a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 si Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;

b) Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 282 din 5 martie 1958 si Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 1.108 din 2 august 1960;

c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Directiunii Generale a Securitătii Poporului;

d) Ordinul  nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 si Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;

e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 si nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;

f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securitătii Statului.”;

- Art. 4 alin. (1) si alin. (2): “(1) Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instantei de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă si după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscriptia căruia domiciliază persoana interesată.

(2) Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instantei de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.”;

- Art. 5 alin. (1) si (4): “(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum si, după decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia până la gradul al ll-lea inclusiv pot solicita instantei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:

a) declarat neconstitutional prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României,


Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 si Decizia nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010;

b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despăgubiri prin echivalent în conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările si completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, cu modificările si completările ulterioare;

c) repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară.

(4) Prezenta lege se aplică si persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările si completările ulterioare, persoanelor cărora li s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistenta anticomunistă, potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările si completările ulterioare, în măsura în care se încadrează în prevederile art. 1, 3 si 4, precum si persoanelor care au fost condamnate prin hotărâri judecătoresti pentru săvârsirea de infractiuni la care face referire prezenta lege si care au obtinut desfiintarea, anularea sau casarea hotărârilor de condamnare, ca urmare a exercitării căilor extraordinare de atac, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu conditia să nu fi beneficiat de drepturile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) sau c).”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că prevederile legale pretins a fi încălcate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) potrivit cărora cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, precum si celor ale art. 14 din Conventia europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei este nemultumit de faptul că Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se referă doar la perioada “6 martie 1945-22 decembrie 1989” si exclude din categoria persoanelor îndreptătite de a beneficia de dispozitiile acestei legi, cu caracter reparator, pe cele care au fost supuse condamnărilor si măsurilor administrative cu caracter politic luate după data de 23 august 1944 si până la instaurarea oficială a regimului comunist din România, la data de 6 martie 1945, desi calitatea de persoane persecutate politic, condamnate, deportate, internate în lagăre de muncă sau în colonii a fost recunoscută prin prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 214/1999.

Curtea observă că prevederile criticate fac parte din categoria actelor normative prin care s-a legiferat în domeniul măsurilor reparatorii ce se acordă persoanelor privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora.

De asemenea, Curtea constată că legiuitorul este liber să opteze atât în privinta măsurilor reparatorii, cât si a întinderii si a modalitătii de acordare a acestora, în functie de situatia concretă a persoanelor îndreptătite de a beneficia de aceste despăgubiri, fără ca prin aceasta să se instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de cetăteni aflate în situatii identice.

Criteriul temporal avut în vedere prin această lege reparatorie pentru a se constata caracterul politic al condamnării sau al măsurii administrative asimilate acesteia este departe de a fi unul aleatoriu sau arbitrar (ad similis a se vedea Decizia nr. 422 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 27 mai 2010).

Momentul 6 martie 1945 marchează instaurarea dictaturii comuniste, iar 22 decembrie 1989 vizează sfârsitul acesteia în România. Prin urmare, perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este circumscrisă în totalitate perioadei dictaturii comuniste, astfel încât optiunea legiuitorului de a edicta o lege reparatorie numai în privinta persoanelor aflate în ipoteza art. 1 din lege este una justificată în mod obiectiv si rational.

Asadar, este neîntemeiată critica potrivit căreia sintagma “referitoare la perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989”, regăsită în cuprinsul Legii nr. 221/2009, creează o situatie discriminatorie întrucât exclude din categoria persoanelor îndreptătite a beneficia de despăgubirile conferite prin legile speciale, respectiv Decretul-lege nr. 118/1990 si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/1999, pe cele care au fost supuse condamnărilor si măsurilor administrative cu caracter politic luate după data de 23 august 1944 si până la instaurarea oficială a regimului comunist din România, la data de 6 martie 1945, legiuitorul fiind îndreptătit ca pentru situatii deosebite să aplice un tratament juridic diferit. De altfel, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat că egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea, astfel încât, dimpotrivă, pentru situatii diferite, justificate obiectiv si rational, trebuie să corespundă un tratament juridic diferit, spre exemplu Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) si (2), art. 5 alin. (1) si (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Robert-Ludovic Hettman în Dosarul nr. 1.927/108/2010 al Tribunalului Arad - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 405

din 24 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Măria Veronica Lang în Dosarul nr. 2.759/83/2010 al Tribunalului Satu Mare - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dumitras loan, interpret autorizat de limba maghiară.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.759/83/2010, Tribunalul Satu Mare - Sectia civilă, a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Măria Veronica Lang cu ocazia solutionării unei cauze civile având ca obiect pretentii daune morale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, este neconstitutional deoarece restrânge categoriile de mostenitori beneficiari ai despăgubirilor prevăzute prin Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Tribunalul Satu Mare - Sectia civilă opinează în sensul admiterii exceptiei de neconstitutionalitate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, care aveau următoarea redactare:

- Art. 5 alin. (1) lit. a): “(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum si, după decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia până la gradul al ll-lea inclusiv pot solicita instantei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:

a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va tine seama si de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările si completările ulterioare, si al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările si completările ulterioare;”.

Dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, dispozitiile modificatoare având următoarea redactare:

“Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică si va avea următorul cuprins:

«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:

1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;

2. 5.000 de euro pentru sotul/sotia si descendentii de gradul I;

3. 2.500 de euro pentru descendentii de gradul al ll-lea; [...]»“ Curtea constată că art. I pct. 1 din Ordonanta de urgentă a

Guvernului nr. 62/2010 modifică si completează dispozitiile de lege criticate, prin introducerea a 3 puncte ce stabilesc plafoane maxime ale cuantumului despăgubirilor, iar fraza a doua a art. 5 alin. (1) lit. a) din lege a fost preluată si completată prin art. I pct. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 referitor la introducerea unui nou alineat al art. 5, si anume alin. (11).

Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispozitiile de modificare si de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta.

Curtea observă că dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, astfel cum au fost modificate si completate prin art. I pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, cuprind două solutii legislative distincte, si anume: pe de o parte, teza întâi privind acordarea unor despăgubiri (solutie legislativă preluată si de dispozitiile modificatoare), iar pe de altă parte, teza a doua, adică pct. 1-3 ale lit. a), referitoare la plafonarea cuantumului acestor despăgubiri (solutie legislativă introdusă prin dispozitiile modificatoare).

Întrucât în cauza de fată autorul exceptiei de neconstitutionalitate critică faptul că solutia legislativă de acordare a despăgubirilor [solutie cuprinsă si de dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, în forma anterioară modificării] se aplică doar anumitor categorii de mostenitori, Curtea constată că obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, asadar, numai dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, modificate prin art. XIII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au următorul cuprins:

“(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum si, după decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia până la gradul al ll-lea inclusiv pot solicita instantei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:

a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:

[...].”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 46 privind dreptul la mostenire si art. 73 alin. (3) lit. m referitor la regimul juridic general al proprietătii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constitutională a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului si a constatat că dispozitiile art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă nr. 62/2010 - prin care se plafonează despăgubirile prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 - sunt neconstitutionale în raport cu criticile formulate.

Totodată, prin deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 si nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constitutională a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat că dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 sunt neconstitutionale.

Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 “Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Măria Veronica Lang în Dosarul nr. 2.759/83/2010 al Tribunalului Satu Mare - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 546

din 28 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, precum si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Ion Enache în Dosarul nr. 10.266/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.258D/2010.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică, lipsind autorul exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 3.530D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, precum si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, ridicată de Valentin Vasilescu în Dosarul nr. 10.582/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei de neconstitutionalitate, avocatul Mihai Streangă, cu împuternicire avocatială depusă în sedinta publică, precum si consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 3.536D/2010 si în Dosarul nr. 3.537D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, exceptie ridicată de Elena Arsene în Dosarul nr. 10.477/2/2009 si de Cornel Vrăbet în Dosarul nr. 8.030/2/2009, ambele ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică, lipsind autorii exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 3.796D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, precum si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, ridicată de Dumitru Gurgui în Dosarul nr. 1.890/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei de neconstitutionalitate, asistat de avocatul Viorel Răzvan Bălan, cu împuternicire avocatială depusă în sedinta publică, precum si consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 4.267D/2010, în Dosarul nr. 4.354D/2010, în Dosarul nr. 4.397D/2010 si în Dosarul nr. 4.761D/2010 având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, exceptie ridicată de loan Pop în Dosarul nr. 10.387/2/2009, de Gheorghe Antonovici în Dosarul nr. 2.586/2/2010, de Dumitru Manole în Dosarul nr. 11.446/2/2009, toate ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, si de Paul Pavel în Dosarul nr. 9.949/2/2009 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde, în Dosarul nr. 4.397D/2010, autorul exceptiei de neconstitutionalitate, prin avocatul Viorel Spânu, cu împuternicire avocatială depusă în sedinta publică, precum si, în toate dosarele, consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică, lipsind ceilalti autori ai exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 4.772D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, precum si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, ridicată de Elena Basarabîn Dosarul nr. 11.821/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei de neconstitutionalitate Elena Basarab si consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.


Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Avocatul Mihai Streangă, avocatul Viorel Răzvan Bălan, Dumitru Gurgui, avocatul Viorel Spânu, Elena Basarab si consilierul juridic al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii sunt de acord cu conexarea.

Reprezentantul Ministerului Public sustine că nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 3.530D/2010, nr. 3.536D/2010, nr. 3.537D/2010, nr. 3.796D/2010, nr. 4.267D/2010, nr. 4.354D/2010, nr. 4.397D/2010, nr. 4.761 D/2010 si nr. 4.772D/2010 la Dosarul nr. 3.528D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul avocatului autorului exceptiei de neconstitutionalitate Valentin Vasilescu, care solicită admiterea acesteia.

De asemenea, avocatul autorului exceptiei de neconstitutionalitate Dumitru Gurgui solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată în fata instantei judecătoresti, sustinând că, si după modificările legislative survenite în materie, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii are atributii jurisdictionale, ceea ce contravine dispozitiilor art. 21 din Constitutie.

Avocatul autorului exceptiei de neconstitutionalitate Dumitru Manole solicită admiterea acesteia, sustinând că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 este neconstitutională, chiar dacă a fost aprobată ulterior prin lege.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate Elena Basarab solicită Curtii Constitutionale admiterea acesteia.

Consilierul juridic al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale, potrivit căreia Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii nu mai are atributii jurisdictionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată, în acest sens, invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.377/2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 10.266/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul Ion Enache într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect solutionarea actiunii în constatare formulate de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii.

Prin încheierea din 8 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 10.582/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul Valentin Vasilescu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect solutionarea actiunii în constatare formulate de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii.

Prin încheierea din 17 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 10.477/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâta Elena Arsene într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect solutionarea actiunii în constatare formulate de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii.

Prin încheierea din 10 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 8.030/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul Cornel Vrăbet într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect solutionarea actiunii în constatare formulate de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii.

Prin încheierea din 14 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.890/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul Dumitru Gurgui într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect solutionarea actiunii în constatare formulate de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii.

Prin încheierea din 30 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 10.387/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, aprobată prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul loan Pop într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect solutionarea actiunii în constatare formulate de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii.

Prin încheierea din 13 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.586/2/2010, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul Gheorghe Antonovici într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect solutionarea actiunii în constatare formulate de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii.

Prin încheierea din 11 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 11.446/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul Dumitru Manole într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect solutionarea actiunii în constatare formulate de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii.

Prin încheierea din 2 decembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 9.949/2/2009, înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de recurentul Paul Pavel într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect solutionarea recursului declarat împotriva sentintei prin care s-a admis cererea formulată de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii si s-a constatat calitatea acestuia de lucrător al Securitătii.

Prin încheierea din 5 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 11.821/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâta Elena Basarab într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect solutionarea actiunii în constatare formulate de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 si ale Legii nr. 293/2008 sunt neconstitutionale, deoarece încalcă prezumtia de nevinovătie, creând premisele unei forme de răspundere morală si juridică, fără a se stabili vreo formă de vinovătie. Totodată, dispozitiile criticate acordă atributii jurisdictionale Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, care trebuie să fie doar o autoritate administrativă autonomă. Or, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 creează posibilitatea acestui consiliu de a se substitui unei instante judecătoresti, prin faptul că structurile sale interne, inclusiv colegiul, emit evaluări si constatări care sunt de competenta unei instante judecătoresti, iar fostii lucrători ai Securitătii nu au dreptul de a se apăra în fata Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii. De asemenea, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii se subrogă si institutiei Avocatului Poporului, care este creată special pentru apărarea drepturilor si libertătilor persoanelor fizice.

Totodată, se sustine că prin adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 au fost încălcate prevederile art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, neexistând o situatie extraordinară care a determinat emiterea acestui act normativ, ce a afectat drepturi fundamentale.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 s-a realizat o modificare esentială a regimului juridic aplicabil persoanelor verificate sub aspectul constatării calitătii de lucrător sau de colaborator al Securitătii, precum si o reconfigurare a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, ca autoritate autonomă, lipsită de atributii jurisdictionale, ale cărei acte privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii să fie supuse controlului instantelor de judecată.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal consideră că dispozitiile criticate sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, precum si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate consideră că prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitătii legii, ale art. 16 privind egalitatea în fata legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 23 alin. (11) privind prezumtia de nevinovătie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 30 alin. (6) privind libertatea de exprimare, ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 58 alin. (1) privind numirea si rolul Avocatului Poporului, ale art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonantelor Guvernului în temeiul unei legi speciale de abilitare, ale art. 115 alin. (4) si (6) privind cerintele de adoptare a ordonantelor de urgentă ale Guvernului, ale art. 124 alin. (2) privind instantele judecătoresti, ale art. 126 alin. (5) privind interzicerea înfiintării de instante extraordinare, ale art. 130 privind politia instantelor si ale art. 131 privind rolul Ministerului Public. Totodată, autorii exceptiei de neconstitutionalitate invocă si prevederile art. 6 si 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si ale art. 2 si 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat în numeroase cazuri asupra prevederilor de lege criticate, constatând că acestea nu contravin dispozitiilor constitutionale si conventionale invocate.

Astfel, cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinsecă a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, prin Decizia nr. 220 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, Curtea a constatat că nu poate retine critica referitoare la nesocotirea dispozitiilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, întrucât la momentul emiterii ordonantei de urgentă criticate au fost îndeplinite conditiile impuse de textul constitutional invocat: existenta unei situatii extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată si motivarea urgentei în cuprinsul ordonantei. În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 108 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea a observat că este lipsită de incidentă în cauză, în formularea acestei critici făcându-se confuzie între regimul adoptării ordonantelor simple, care se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, si regimul adoptării celor de urgentă, care pot fi adoptate de Guvern în virtutea dispozitiilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, cu respectarea conditiilor amintite mai sus.

Referitor la criticile de neconstitutionalitate intrinsecă, prin aceeasi decizie, Curtea a constatat că nu este întemeiată sustinerea potrivit căreia Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 ar fi contrară dispozitiilor art. 124 alin. (1) din Constitutie, care prevăd că justitia se înfăptuieste în numele legii, “nicidecum în numele ordonantei”. Aceasta, deoarece notiunea de “lege” este utilizată de textul constitutional în sens larg, legislatorul constituant neavând în vedere exclusiv semnificatia restrânsă, de act adoptat de Parlament, ca unică autoritate legiuitoare a tării, ci referindu-se la ansamblul actelor normative care formează dreptul intern.

Prin Decizia nr. 45 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 10 martie 2011, Curtea a constatat că este neîntemeiată critica referitoare la nesocotirea dispozitiilor constitutionale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor si libertătilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii de a promova actiuni în constatarea calitătii de lucrător sau de colaborator al Securitătii nu reprezintă o substituire a acestuia în atributiile Avocatului Poporului. Această institutie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător si detaliat în legea sa de organizare si functionare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constitutional. De altfel, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, “în exercitarea atributiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autoritătilor publice”.

Totodată, prin Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, Curtea a statuat că prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 s-a realizat o reconfigurare a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atributii jurisdictionale, ale cărei acte privind accesul la dosar si deconspirarea Securitătii sunt supuse controlului instantelor de judecată. Asadar, în conditiile în care actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii este introdusă la o instantă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii rolul de instantă extraordinară, astfel că nu se poate sustine încălcarea dispozitiilor art. 126 alin. (5) din Constitutie.

Cu privire la critica referitoare la competenta exclusivă a unei singure instante de solutionare a cauzelor având ca obiect constatarea calitătii de lucrător sau colaborator al Securitătii, si anume Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti, Curtea Constitutională a observat, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) si (2) din Constitutie, justitia se realizează prin instantele judecătoresti, a căror competentă este stabilită numai prin lege. Or, dispozitiile criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 satisfac pe deplin exigentele constitutionale invocate, inclusiv pe cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitoare la interdictia înfiintării de instante extraordinare.

Prin aceeasi decizie, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalitătii în drepturi, deoarece Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Curtea a mai retinut că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreste deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de politie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică si politică a acestora si fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală si juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informatii, în conditiile lipsei de vinovătie si a vreunei încălcări a drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Totodată, prin Decizia nr. 1.311 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 15 noiembrie 2010, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 ca neîntemeiată, retinând că, în conditiile în care actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii este introdusă la o instantă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare si nici celelalte drepturi si libertăti fundamentale invocate, părtile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garantiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-si sustine pozitia asupra problemelor de fapt si de drept.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate din prezenta cauză privesc, în esentă, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutiile deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

În final, Curtea observă că celelalte dispozitii din Constitutie si din actele internationale invocate nu au legătură cu cauza de fată.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Ion Enache în Dosarul nr. 10.266/2/2009, de Valentin Vasilescu în Dosarul nr. 10.582/2/2009, de Elena Arsene în Dosarul nr. 10.477/2/2009, de Cornel Vrăbetîn Dosarul nr. 8.030/2/2009, de Dumitru Gurgui în Dosarul nr. 1.890/2/2009, de loan Pop în Dosarul nr. 10.387/2/2009, de Gheorghe Antonovici în Dosarul nr. 2.586/2/2010 si de Dumitru Manole în Dosarul nr. 11.446/2/2009, toate ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, de Paul Pavel în Dosarul nr. 9.949/2/2009 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal si de Elena Basarabîn Dosarul nr. 11.821/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.