MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 393/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 393         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 3 iunie 2011

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

            3. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Parlamentului României nr. 31/2009 privind constituirea Comisiei comune speciale a Camerei Deputatilor si Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind securitatea natională

 

DECRETE

 

            520. - Decret pentru numirea unui membru al Guvernului

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 412 din 7 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 262, art. 264 si art. 275-278 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 467 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 3 din Codul penal

 

Decizia nr. 468 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2 si art. 2151 din Codul penal

 

Decizia nr. 475 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 2, 4 si 5 din Codul penal

 

Decizia nr. 517 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. 1 si art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 528 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 863 alin. 1 lit a) si art. 864 alin. 2 din Codul penal

 

Decizia nr. 532 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911 alin. 1 si 2 si art. 912 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            346. - Ordin al ministrului transporturilor si infrastructurii pentru publicarea acceptării amendamentelor din 2011 la anexele Acordului european referitor la transportul rutier international al mărfurilor periculoase (A.D.R.), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957.

 

            4.345. - Ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului privind modificarea Ordinului ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului nr. 4.799/2010 privind organizarea si desfăsurarea examenului de bacalaureat – 2011

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

            382. - Decizie privind autorizarea functionării ca brokerde asigurare a Societătii Comerciale ARTMA BROKER DE ASIGURARE -S.R.L.

 

            383. - Decizie privind sanctionarea Societătii Comerciale CLAR BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu interzicerea temporară a exercitării activitătii

 


 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Parlamentului României nr. 31/2009 privind constituirea

Comisiei comune speciale a Camerei Deputatilor si Senatului pentru elaborarea pachetului de legi

privind securitatea natională

 

            În temeiul prevederilor art. 64 alin. (4) din Constitutia României, republicată,

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Parlamentului României nr. 31/2009 privind constituirea Comisiei comune speciale a Camerei Deputatilor si Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind securitatea natională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

“Art. 4. - Comisia va elabora pachetul de legi privind securitatea natională în termen de 36 de luni de la publicarea prezentei hotărâri.”

2. În anexă, la punctul 10, domnul senator Ilie Sârbu, apartinând Grupului parlamentar al PSD, este desemnat în calitatea de membru în locul domnului senator Cătălin Voicu.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputatilor si de Senat în sedinta comună din 31 mai 2011, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

PRESEDINTELE SENATULUI

IOAN OLTEAN

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 31 mai 2011.

Nr. 3.

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea unui membru al Guvernului

 

În temeiul prevederilor art. 85 alin. (2) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 10 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere propunerea primului-ministru,

 

Presedintele României decretează:

 

Art. 1. - Se numeste în functia de membru al Guvernului domnul Laurentiu Sebastian Lăzăroiu, ministru al muncii, familiei si protectiei sociale.

Art. 2. - Pe data prezentului decret încetează efectele Decretului nr. 447/2011 pentru desemnarea unui membru al Guvernului ca ministru interimar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 21 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 3 iunie 2011.

Nr. 520.

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 412

din 7 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 262, art. 264 si art. 275-278

din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 262, 264 si 275-278 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Marian Ifrim si Mitică Ifrim în Dosarul nr. 1.730/91/2008 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 21 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.730/91/2008, Curtea de Apel Galati - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 262, 264 si 275-278 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Marian Ifrim si Mitică Ifrim.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că prevederile art. 275-278 din Codul de procedură penală sunt neconstitutionale deoarece limitează dreptul de acces la justitie al învinuitului sau inculpatului împotriva actelor sau măsurilor luate de către procuror. Împotriva actelor si măsurilor procurorului învinuitul sau inculpatul nu poate face plângere în fata niciunei instante, ci doar în fata prim-procurorului parchetului, a procurorului general, a procurorului sef de sectie sau a procurorului ierarhic superior. Se arată în acest sens că reglementarea legală este deficitară, deoarece în cazul unor acte ale procurorului, respectiv al solutiilor de neîncepere a urmăririi penale, de scoatere de sub urmărire penală, de clasare sau de încetare a procesului penal, partea interesată are deschisă calea la instantă, în conditiile art. 2781 din Codul de procedură penală. În cazul altor acte ale procurorului, cum este situatia celor în spetă, de nesolutionare a cererilor inculpatilor de administrare de probatorii în cursul urmăririi penale, acestia nu au o cale de a se plânge instantei pe parcursul urmăririi penale, ci doar de a se plânge instantei după trimiterea lor în judecată prin rechizitoriu, ceea ce este tardiv pentru dreptul lor la apărare în conditii de egalitate cu parchetul. Dreptul la apărare, conjugat cu dreptul de acces la o instantă, presupune ca pe parcursul urmăririi penale inculpatii să se poată adresa unei instante împotriva abuzurilor organelor de urmărire penală, concretizate, în spetă, în neadministrarea de probatorii în apărare. Cât priveste art. 262 si 264 din Codul de procedură penală, se sustine că încalcă dreptul la apărare si dreptul la un proces echitabil, deoarece permit emiterea rechizitoriului chiar si când plângerea împotriva actelor procurorului conform art. 275-278 din Codul de procedură penală nu a fost solutionată.

Curtea de Apel Galati - Sectia penală consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Apreciază că inculpatii nu invocă o neconcordantă a prevederilor legale criticate cu Constitutia, ci o completare a Codului de procedură penală.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 262 cu denumirea marginală Rezolvarea cauzelor, art. 264 - Actul de sesizare a instantei, art. 275 - Dreptul de a face plângere, art. 276 - Obligatia de înaintare a plângerii, art. 277 - Termenul de rezolvare si ale art. 278 - Plângerea contra actelor procurorului, toate din Codul de procedură penală.

În motivarea exceptiei se invocă dispozitiile art. 21 si 24 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la apărare, cu raportare la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată. Curtea constată că asupra prevederilor art. 278 din Codul de procedură penală s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 540 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005, si prin Decizia nr. 301 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 1 august 2005, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej Curtea a observat că nu pot fi retinute sustinerile privind contrarietatea dispozitiilor art. 278 din Codul de procedură penală cu cele ale Legii fundamentale si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, pe motiv că acestea nu reglementează posibilitatea persoanei interesate de a ataca în fata instantei măsura luată ori actul efectuat de procuror ori în baza dispozitiilor acestuia, altul decât solutia de netrimitere în judecată. Sub acest aspect, se observă că autorul exceptiei solicită în realitate completarea prevederilor de lege criticate, în sensul de a se permite atacarea la instantele judecătoresti nu doar a rezolutiilor si ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată, ci si a “actelor de începere a urmăririi penale, de redeschidere a urmăririi penale ori de punere în miscare a actiunii penale”, ceea ce este contrar atât dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în conformitate cu care, în exercitarea controlului, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, cât si prevederilor constitutionale cuprinse în art. 61 alin. (1), potrivit cărora “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării”.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele deciziilor mai sus amintite îsi mentin valabilitatea, inclusiv în ceea ce priveste dispozitiile art. 275-277 din Codul de procedură penală, în raport cu care nu au fost formulate critici distincte.

Cât priveste prevederile art. 262 si 264 din Codul de procedură penală. Curtea constată că acestea nu aduc atingere dreptului la apărare, întrucât, în măsura în care partea interesată consideră că procurorul a pronuntat în mod discretionar una dintre solutiile mentionate în textul legal criticat, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arăta judecătorului în ce constă nelegalitatea comisă, precum si, în cazul dispunerii unei solutii de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, pe aceea de a formula, potrivit art. 278 si 2781 din Codul de procedură penală, plângere contra actelor procurorului la procurorul ierarhic superior ori la instanta de judecată, după caz. De altfel si cu privire la aceste texte de lege autorul solicită în realitate o completare, ceea ce, pentru considerentele mentionate, excedează competentei Curtii Constitutionale.

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

            Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 262, art. 264 si art. 275-278 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Marian Ifrim si Mitică Ifrim în Dosarul nr. 1.730/91/2008 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală.

            Definitivă si general obligatorie.

            Pronuntată în sedinta publică din data de 7 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 467

din 12 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 3 din Codul penal

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicată de Teofil Ionica Mitrea în Dosarul nr. 5.632/296/2007 al Tribunalului Satu Mare - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, deoarece textul legal criticat nu are legătură cu solutionarea cauzei.

CURTEA,

            având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

            Prin Încheierea din 25 februarie 2010, pronunTată în Dosarul nr. 5.632/296/2007, Tribunalul Satu Mare - Sectia penală a sesizat Curtea ConstituTională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 184 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicată de Teofil Ionica Mitrea în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale aflate în apel, cauză în care inculpatul este cercetat pentru săvârsirea infractiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută si pedepsită de art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 20 referitoare la Tratatele Internationale privind drepturile omului si ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalitătii pedepsei, precum si ale art. 7 - Nici pedeapsă fără lege din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece nu sunt redactate cu suficientă claritate pentru ca o persoană cu experientă juridică să poată estima când există si când nu există o profesie sau meserie determinată expres care să atragă o anumită agravare a încadrării juridice si, de aici, o anumită majorare a pedepsei aplicate.

Tribunalul Satu Mare - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 184 alin. 3 - Vătămarea corporală din culpă din Codul penal, care au următorul continut:

“Când săvârsirea faptei prevăzute în alin. 1 este urmarea nerespectării dispozitiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activităti, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 20 referitoare la Tratatele Internationale privind drepturile omului si ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalitătii pedepsei, precum si ale art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate. Curtea constată următoarele:

Din analiza lucrărilor existente la dosar, rezultă că în cauză autorul exceptiei a fost trimis în judecată pentru săvârsirea infractiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută si pedepsită de art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal, constând în aceea că a provocat un accident rutier datorită nerespectărll dispozitiilor legale si a măsurilor necesare la îndeplinirea activitătilor de participare la traficul rutier, neadaptând viteza de deplasare la conditiile de drum. Ca urmare a evenimentului rutier s-au produs părtii vătămate pagube materiale si leziuni corporale pentru care sunt necesare un număr de 130-140 de zile de îngrijiri medicale.

Aceeasi stare de fapt a rezultat si din cercetarea judecătorească, fiind retinută ca atare prin Sentinta penală nr. 502 din 30 aprilie 2009.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate invocate în cauză îl constituie dispozitiile art. 184 alin. 3 din Codul penal la care fac trimitere dispozitiile art. 184 alin. 4 retinute în cauză. Însă alineatul criticat are în vedere două teze, si anume: atunci când fapta este urmarea nerespectărll dispozitiilor legale ori atunci când fapta este urmarea nerespectărll măsurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii.

Or, tinând seama de împrejurarea că în cauza dedusă judecătii fapta este consecinta nerespectărll dispozitiilor legale, exceptia invocată de autor referitoare la textul ce incriminează nerespectarea măsurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii nu are legătură cu solutionarea litigiului.

Prin urmare, prezenta exceptie urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea unei dispozitii legale “care are legătură cu solutionarea cauzei”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

            Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicată de Teofil Ionica Mitrea în Dosarul nr. 5.632/296/2007 al Tribunalului Satu Mare - Sectia penală. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 12 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 468

din 12 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2 si art.  2151

din Codul penal

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2 si art. 2151 din Codul penal, exceptie ridicată de Carmen Mariana Bălan în Dosarul nr. 1.3i36/189/2008 al Tribunalului Vaslui - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei si se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul autorului exceptiei, care arată că nu este de acord cu incriminarea infractiunii de delapidare, contestând totodată fapta retinută în actul de inculpare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.336/189/2008, Tribunalul Vaslui - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 147 alin. 2 si art. 215 din Codul penal, exceptie ridicată de Carmen Mariana Bălan în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unui apel în materie penală, dosar în care inculpatii sunt cercetati, printre altele, si pentru săvârsirea infractiunii de delapidare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (1) privind garantarea în conditiile legii a dreptului de proprietate, art. 53 referitoare la Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 136 cu denumirea marginală Proprietatea, deoarece se defineste în sens larg notiunea de functionar, fapt ce face posibilă tragerea la răspundere penală a administratorului unei societăti comerciale care este si actionar al acesteia, adică proprietar al bunurilor societătii comerciale respective. Într-o altă perspectivă, atâta vreme cât legiuitorul nu a circumstantiat subiectul pasiv al infractiunii în functie de tipul de proprietate (publică sau privată), apare cel putin bizar ca un proprietar, care este si administratorul societătii, să fie pedepsit pentru că a dispus, în varianta incriminată, de bunuri, bani sau valori. Asa fiind, subiectul activ al faptei penale, desi proprietar, nu poate uza de atributul dispozitiei specific oricărui tip de proprietate.

Tribunalul Vaslui - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 147 alin. 2 - Functionar public si functionar si art.  2151 - Delapidarea, ambele din Codul penal, care au următorul continut:

- Art. 147 alin. 2: “Prin «functionar» se întelege persoana mentionată în alin. 1, precum si orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.”;

- Art. 2151: “Însusirea, folosirea sau traficarea, de către un functionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.

În cazul în care delapidarea a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1) privind garantarea în conditiile legii a dreptului de proprietate, art. 53 referitoare la Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 136 cu denumirea marginală Proprietatea.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate. Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 707 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 5 decembrie 2006, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2151 din Codul penal, statuând că “dreptul de proprietate privată are nu numai o functie menită să satisfacă interesele personale, ci si o functie socială, în virtutea căreia poate fi limitat atât în continut, cât si în modul de exercitare. În acest sens. Constitutia prevede în art. 44 alin. (1) că limitele si continutul dreptului de proprietate privată sunt stabilite de lege”.

Curtea Constitutională nu poate primi sustinerea acestuia în sensul că însusirea, folosirea sau traficarea de către administratorul unei societăti comerciale de bani, bunuri ori valori ale acesteia contravine dreptului de proprietate ocrotit si garantat de Constitutie, deoarece incriminarea delapidării constituie unul dintre mijloacele de protectie juridică a proprietătii. Faptul că subiectul faptelor de însusire, folosire sau traficare de bunuri din patrimoniul societătii comerciale este însusi administratorul acesteia, care are si calitatea de asociat, nu este de natură să schimbe justificarea incriminării, în conditiile în care societatea comercială este subiect de drept de sine stătător, având personalitate juridică distinctă, iar patrimoniul societătii este separat de patrimoniul propriu al asociatilor si al administratorului.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.197 din 30 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 3 noiembrie 2010, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2 din Codul penal, statuând că acestea “nu aduc atingere niciunei dispozitii si niciunui principiu din Constitutie, ci se întemeiază pe acestea”. Dacă, potrivit prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constitutie, reglementarea statutului functionarilor publici se face prin lege organică, deci de către legiuitor, cu atât mai mult reglementarea statutului juridic al celorlalti functionari este de atributul legiuitorului. Întrucât Legea fundamentală nu defineste notiunile de functionar public si de functionar, rămâne în sarcina exclusivă a legiuitorului să le definească. Este ceea ce Codul penal, care este o lege organică, face prin dispozitiile art. 147, în acord cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, potrivit cărora infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora se reglementează prin lege organică.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

            Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2 si art. 2151 din Codul penal, exceptie ridicată de Carmen Mariana Bălan în Dosarul nr. 1.336/189/2008 al Tribunalului Vaslui - Sectia penală. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 12 aprilie 2011.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 475

din 12 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 2, 4 si 5

din Codul penal

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 2, 4 si 5 din Codul penal, exceptie ridicată de Mihai Parparita (Pîrpîrită) în Dosarul nr. 4.667/55/2010 al Judecătoriei Arad - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă personal partea Sebastian Surlea si se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul părtii prezente, care solicită să fie despăgubită pentru leziunile suferite si arată că s-a prezentat în fata Curtii întrucât a fost citată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibilă, deoarece autorul critică o omisiune de reglementare.


Prin încheierea din 3 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 4.667/55/2010, Judecătoria Arad - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 184 alin. 2, 4 si 5 din Codul penal, exceptie ridicată de Mihai Parparita (Pîrpîrită) în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei actiuni penale îndreptate împotriva inculpatului cercetat pentru săvârsirea infractiunii prevăzute si pedepsite de art. 184 din Codul penal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor si art. 22 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la viată si la integritate fizică si psihică, deoarece, spre deosebire de infractiunea prevăzută de art. 184 alin. 1 si 3 din Codul penal pentru infractiunea prevăzută de art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal nu se înlătură principiul oficialitătii si nu se permite ca împăcarea părtilor să înlăture răspunderea penală.

Judecătoria Arad - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 184 alin. 2, 4 si 5 din Codul penal - Vătămarea corporală din culpă, care au următorul continut:

- Art. 184 alin. 2, 4 si 5: “Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. [...]

Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispozitiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3ani.[...]

Pentru faptele prevăzute în alin. 1 si 3, actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor si art. 22 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la viată si la integritate fizică si psihică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate. Curtea constată că din analiza criticilor formulate de autorul exceptiei rezultă că acesta este nemultumit nu de continutul textelor contestate, ci de împrejurarea că nu instituie principiul disponibilitătii si pentru infractiunea de vătămare corporală din culpă ce a avut drept consecintă una dintre urmările prevăzute în art. 182 alin. 1 si 2 din Codul penal, respectiv o vătămare a integritătii corporale sau a sănătătii care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile ori dacă fapta a produs vreuna dintre următoarele consecinte: pierderea unui simt sau organ, încetarea functionarii acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, slutirea, avortul ori punerea în primejdie a vietii persoanei.

De aceea, din această perspectivă exceptia este inadmisibilă, pentru că în realitate autorul solicită Curtii Constitutionale modificarea si completarea textului criticat. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta se pronuntă “numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

De asemenea. Curtea mai constată că după pronuntarea încheierii de sesizare dispozitiile art. 184 din Codul penal au fost modificate si completate, sens în care, prin art. XX pct. 3 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, după alineatul 5 s-a introdus un nou alineat, alineatul 6, cu următorul cuprins: “Pentru faptele prevăzute la alin. 2 si 4, împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.”

Prin urmare, critica autorului exceptiei, asa cum a fost formulată, a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 2, 4 si 5 din Codul penal, exceptie ridicată de Mihai Parparita (Pîrpîrită) în Dosarul nr. 4.667/55/2010 al Judecătoriei Arad - Sectia penală. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 12 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 517

din 19 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. 1 si art. 224 alin. 3

din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. 1 si art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Hans Gheorg Tontsch în Dosarul nr. 6.296/197/2010 al Judecătoriei Brasov - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 172 alin. 1 cu denumirea marginală Drepturile apărătorului si art. 224 alin. 3 cu denumirea marginală Acte premergătoare, care au următorul continut:

- Art. 172 alin. 1: “În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală si poate formula cereri si depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunostintat de data si ora efectuării actului. Încunostintarea se face prin notificare telefonică, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.”;

- Art. 224 alin. 3: “Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului si art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, precum si dispozitiile art. 6 paragraful 3 lit. a)-d) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate. Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 647 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 10 iunie 2009, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 si 4, art. 70 alin. 2, art. 171 alin. 1 si art. 224 alin. 1 si 3 din Codul de procedură penală, statuând, între altele, că “Actele premergătoare au o natură proprie, care nu poate fi identificată sau subsumată naturii precise si bine determinate a altor institutii. Asa cum rezultă din chiar denumirea lor, acestea premerg faza de urmărire penală, având un caracter de anterioritate desprins din scopul instituirii lor, si anume acela de a completa informatiile organelor de urmărire penală, de a verifica informatiile detinute si de a fundamenta convingerea organului de cercetare penală ori procurorului cu privire la oportunitatea începerii ori neînceperii urmăririi penale. Asa fiind, aceste acte, prin continutul lor, au un caracter su/gener/s, limitat însă de atingerea scopului. Abia dincolo de această granită se poate vorbi de o împingere într-un cadru extraprocesual al actelor care trebuie îndeplinite sub hegemonia garantiilor impuse de faza urmăririi penale”.

De altfel, prin Decizia nr. 141 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999, Curtea a retinut că “garantarea dreptului la apărare nu se poate asigura în afara procesului penal, înainte de începerea urmăririi penale, când făptuitorul nu are calitatea procesuală de învinuit sau inculpat. [...] Efectuarea de către organele de urmărire penală a unor acte premergătoare, anterior începerii urmăririi penale, în vederea strângerii datelor necesare declansării procesului, nu reprezintă momentul începerii procesului penal si se efectuează tocmai pentru a se constata dacă sunt sau nu temeiuri pentru începerea procesului penal”. S-a mai retinut, de asemenea, că, desi, “în conformitate cu prevederile art. 224 din Codul de procedură penală, procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă, dreptul la apărare al învinuitului nu poate fi considerat ca fiind încălcat, pentru că acesta are posibilitatea de a-l combate cu alt mijloc de probă”, atunci când instanta ar întelege să îi dea eficientă.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Cât priveste critica autorului exceptiei referitoare la împrejurarea că în cauza dedusă judecătii s-au efectuat în faza actelor premergătoare toate actele ce tin de esenta urmăririi penale. Curtea constată că nu este competentă a exercita un astfel de control, deoarece aspectele legate de interpretarea si aplicarea legii sunt atributul exclusiv al instantei de drept comun. Curtea fiind tinută a se pronunta numai cu privire la contrarietatea dintre o dispozitie legală si una constitutională.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (l)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. 1 si art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Hans Gheorg Tontsch în Dosarul nr. 6.296/197/2010 al Judecătoriei Brasov - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 528

din 19 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 863

alin. 1 lit. a) si art. 864 alin. 2 din Codul penal

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 863 alin. 1 lit. a) si art. 864 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicată de Vlad Filip în Dosarul nr. 962/245/2010 al Judecătoriei Iasi - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 962/245/2010, Judecătoria lasi - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 863 alin. 1 lit. a) si art. 864  alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicată de Vlad Filip în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cereri de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 41 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă, care nu poate fi îngrădit, deoarece nu tin seama si de situatia condamnatului ce a beneficiat de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere si care nu se poate prezenta la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui. În măsura în care locul de muncă al acestuia este în altă tară ori pe alt continent, este evident că, din motive obiective, nu poate îndeplini exigentele art. 863 alin. 1 lit. a) din Codul penal.

Judecătoria Iasi - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece faptul că pedeapsa se execută sub supraveghere nu înseamnă că persoana condamnată nu trebuie să se supună rigorilor legislatiei penale, aceasta fiind obligată să îsi execute pedeapsa în una dintre modalitătile prevăzute de lege si stabilite de instanta de judecată, incluzând aici si respectarea obligatiilor pentru fiecare mod de executare. Acest fapt nu echivalează sub niciun aspect cu încălcarea libertătii individuale sau a dreptului la muncă, chiar în conditiile unei situatii economice dificile.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul, în considerarea unor situatii speciale, poate institui reguli deosebite si modalităti particulare de exercitare a drepturilor procesuale, fără a îngrădi dreptul la muncă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 863 alin. 1 lit. a) - Măsurile de supraveghere si obligatiile condamnatului si art. 864 alin. 2 - Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere din Codul penal, care au următorul continut:

- Art.  863 alin. 1 lit. a): “Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare socială a infractorilor;”;

- Art. 864 alin. 2: “Dacă cel condamnat nu îndeplineste, cu rea-credintă, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligatiile stabilite de instantă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă, care nu poate fi îngrădit.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate. Curtea constată că dispozitiile art. 863 alin. 1 lit. a) din Codul penal au mai fost supuse controlului său, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 338 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 12 august 2005, Curtea Constitutională a constatat că legiuitorul a reglementat posibilitatea pentru instanta de judecată de a dispune, motivat, ca pedeapsa să se execute în alt mod decât cel care este propriu naturii acesteia, iar dacă sunt îndeplinite anumite conditii prevăzute de lege, să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Acest mijloc de individualizare a pedepsei închisorii constă în suspendarea executării pedepsei pe o anumită perioadă, denumită termen de încercare, pe durata căreia condamnatul este supus unor măsuri de supraveghere si cerintei de a respecta obligatiile stabilite de instanta de judecată. Măsurile de supraveghere care se iau fată de condamnat pe durata termenului de încercare sunt menite să asigure un control permanent asupra conduitei acestuia. Dacă cel condamnat nu îndeplineste măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligatiile stabilite de instantă, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

Prin dispozitiile art. 863 alin. 1 lit. a) din Codul penal s-au reglementat măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună condamnatul pe durata termenului de încercare, si anume aceea de a se prezenta, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instantă.

Stabilirea în acest mod a obligatiilor condamnatului nu este de natură să aducă atingere prevederilor art. 41 alin. (1) din Constitutie, deoarece acestea nu îngrădesc dreptul la muncă al condamnatului si, cu atât mai putin, dreptul de a-si alege profesia, meseria sau ocupatia, care, sub sanctiunea rigorilor dispozitiilor art. 86 alin. 2 din Codul penal, trebuie să se facă în asa fel încât acesta să respecte măsurile de supraveghere dispuse de instantă.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, inclusiv fată de prevederile art. 864 alin. 2 din Codul penal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

            Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 863 alin. 1 lit. a) si art. 86alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicată de Vlad Filip în Dosarul nr. 962/245/2010 al Judecătoriei Iasi - Sectia penală. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 19 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ


 

DECIZIA Nr. 532

din 19 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911 alin. 1 si 2 si art. 912 alin. 2 si 3

din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor 911 alin. 1 si 2 si art. 912 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Cosmin Bărbusoiu si Gigei Ursu în Dosarul nr. 5.941/62/2010 al Tribunalului Brasov - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 august 2010, pronuntată în Dosarul nr. 5.941/62/2010, Tribunalul Brasov - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor 911 alin. 1 si 2 si art. 912 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Cosmin Bărbusoiu si Gigei Ursu în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile criticate afectează dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, coroborat cu art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, art. 28 referitoare la Secretul corespondentei, raportat la art. 8 din aceeasi conventie, si art. 53 referitoare la Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, deoarece procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune interceptarea audio-video înainte de începerea urmăririi penale, respectiv înainte de declansarea procesului penal sau înainte de săvârsirea unei infractiuni.

Tribunalul Brasov - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 91alin. 1 si 2 cu denumirea marginală Conditiile si cazurile de interceptare si înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare si art. 912 alin. 2 si 3 cu denumirea marginală Organele care efectuează interceptarea si înregistrarea din Codul de procedură penală.

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, coroborat cu dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, art. 28 referitoare la Secretul corespondentei, raportat la art. 8 din aceeasi conventie, si art. 53 referitoare la Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate. Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 1.556 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 911, art. 91alin. 2 si art. 915 din Codul de procedură penală, statuând că dispozitiile în materia interceptărilor si înregistrărilor audio sau video prevăd suficiente garantii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizatiei, a conditiilor si a modalitătilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării si certificării autenticitătii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constitutionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competentei Curtii Constitutionale, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată [... ]”.

De asemenea. Curtea a mai statuat că “nu poate fi primită nici sustinerea potrivit căreia dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 28 si 53, deoarece însesi textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, secretul corespondentei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instructiei penale. Astfel, societătile democratice sunt amenintate de un fenomen infractional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie sa fie capabile de a combate în mod eficace asemenea amenintări si de a supraveghea elementele subversive ce actionează pe teritoriul lor. Asa fiind, asemenea dispozitii legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securitătii nationale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârsirii de infractiuni”.

Totodată, Curtea a arătat că anumite aspecte invocate într-o cauză ori alta referitoare la modul de aplicare a dispozitiilor legale criticate nu constituie o problemă de constitutionalitate, sens în care a retinut că “nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumtiei de constitutionalitate ca urmare a aplicării unor dispozitii legale în contradictie cu legea ori cu principiile fundamentale”.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

            Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911 alin. 1 si 2 si art. 912 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Cosmin Bărbusoiu si Gigei Ursu în Dosarul nr. 5.941/62/2010 al Tribunalului Brasov - Sectia penală.

            Definitivă si general obligatorie.

            Pronuntată în sedinta publică din data de 19 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII

 

ORDIN

pentru publicarea acceptării amendamentelor din 2011 la anexele Acordului european

referitor la transportul rutier international al mărfurilor periculoase (A.D.R.),

încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957

 

În temeiul prevederilor art. III din Legea nr. 333/2007 privind modificarea si completarea Legii nr. 31/1994 pentru aderarea României la Acordul european referitor la transportul rutier international al mărfurilor periculoase (A.D.R.), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, precum si ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul transporturilor si infrastructurii emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se publică amendamentele din 2011 la anexele Acordului european referitor la transportul rutier international al mărfurilor periculoase (A.D.R.), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr. 31/1994, cu modificările si completările ulterioare, traduse în limba română, prevăzute în anexele nr. 1-3*), care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor si infrastructurii,

Anca Daniela Boagiu

 

Bucuresti, 13 mai 2011.

Nr. 346.


*) Anexele nr. 1-3 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 bis, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.


 

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI

 

ORDIN

privind modificarea Ordinului ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului nr. 4.799/2010

privind organizarea si desfăsurarea examenului de bacalaureat – 2011

 

Ĩn baza prevederilor Legii educatie nationale nr. 1/2011,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 81/2010 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului nr. 4.799/2010 privind organizarea si desfăsurarea examenului de bacalaureat - 2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 si 63 bis din 25 ianuarie 2011, se modifică si se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. III. - Secretariatul de Stat pentru învătământul Preuniversitar, Directia generală educatie si învătare pe tot parcursul vietii. Directia generală învătământ în limbile minoritătilor, relatia cu Parlamentul si partenerii sociali. Centrul National de Evaluare si Examinare, inspectoratele scolare judetene si unitătile de învătământ duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului,

Daniel Petru Funeriu

 

Bucuresti, 30 mai 2011.

Nr. 4.345.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 4.799/2010)

 

CALENDARUL

examenului de bacalaureat - 2011

Sesiunea iunie-iulie 2011

 

23-27 mai 2011 Înscrierea candidatilor la prima sesiune de examen

27 mai 2011 Încheierea cursurilor pentru clasa a XII-a/a XIII-a

6-8 iunie 2011 Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orală în limba română - proba A

8-10 iunie 2011 Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă - proba B

10-17 iunie 2011 Evaluarea competentelor digitale - proba D

20-23 iunie 2011 Evaluarea competentelor lingvistice într-o limbă de circulatie internatională - proba C

27 iunie 2011 Limba si literatura română - proba E)a) - probă scrisă

28 iunie 2011 Limba si literatura maternă - proba E)b) - probă scrisă

29 iunie 2011 Proba obligatorie literatura maternă - proba E)b) - probă scrisă

1 iulie 2011 Proba la alegere a profilului si specializării - proba E)d) - probă scrisă

3 iulie 2011 Afisarea rezultatelor

4 iulie 2011 Depunerea contestatiilor (orele 08,00-12,00)

5-7 iulie 2011 Rezolvarea contestatiilor

8 iulie 2011 Afisarea rezultatelor finale

Sesiunea august-septembrie 2011

11-15 iulie 2011 Înscrierea candidatilor la a doua sesiune de examen

22-23 august 2011 Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orală în limba română - proba A

22-24 august 2011 Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă - proba B

23-24 august 2011 Evaluarea competentelor lingvistice într-o limbă de circulatie internatională - proba C

25-26 august 2011 Evaluarea competentelor digitale - proba D

29 august 2011 Limba si literatura română - proba E)a) - proba scrisă

30 august 2011 Limba si literatura maternă - proba E)b) - probă scrisă

31 august 2011 Proba obligatorie a profilului - proba E)c) - probă scrisă

2 septembrie 2011 Proba la alegere a profilului si specializării - proba E)d) - probă scrisă

4 septembrie 2011 Afisarea rezultatelor (până la ora 16,00) si depunerea contestatiilor (orele 16,00-20,00)

5-6 septembrie 2011 Rezolvarea contestatiilor

7 septembrie 2011 Afisarea rezultatelor finale

 

 


ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

DECIZIE

privind autorizarea functionării ca broker de asigurare a Societătii Comerciale ARTMA BROKER DE

ASIGURARE – S.R.L.

 

În conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor emise în aplicarea acesteia,

în baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 17 mai 2011, prin care s-a aprobat cererea Societătii Comerciale ARTMA BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. de obtinere a autorizatiei de functionare ca broker de asigurare,

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide:

Art. 1 - Societatea Comercială ARTMA BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucuresti, str. Drumul Taberei nr. 35A, bl. 803, et. 7, ap. 74, camera 1, sectorul 6, nr. de ordine în registrul comertului J40/2157/25.02.2011, cod unic de înregistrare 28092314/25.02.2011, este autorizată să functioneze ca broker de asigurare având ca obiect de activitate activitatea de broker de asigurare, conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 2. - Societatea comercială prevăzută la art. 1 are dreptul de a practica activitatea de broker de asigurare începând cu data înregistrării în Registrul brokerilor de asigurare.

Art. 3. - Societatea comercială prevăzută la art. 1 are obligatia să depună la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor copii ale documentelor privind plata ratelor primelor de asigurare aferente contractului de asigurare de răspundere civilă profesională, pe măsura achitării acestora, să deschidă Jurnalul asistentilor în brokeraj si să înscrie în Registrul intermediarilor în asigurări si/sau reasigurări personalul propriu conform Ordinului presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 10/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Registrul intermediarilor în asigurări si/sau în reasigurări, cu modificările si completările ulterioare.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Angela Toncescu

 

Bucuresti, 26 mai 2011.

Nr. 382.

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

DECIZIE

privind sanctionarea Societătii Comerciale CLAR BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu

interzicerea temporară a exercitării activitătii

 

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Amiral Constantin Bălescu nr. 18, sectorul 1, cod de înregistrare fiscală 14045240/01.07.2001, reprezenta legal prin presedinte, în temeiul art. 4 alin. (19), precum si al art. 39 alin. (5) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare,

în baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, consemnată în extrasul sedintei din data de 17 mai 2011, în cadrul căreia a fost analizat Referatul de constatare nr. VI. 2618 din 4 mai 2011, întocmit ca urmarea controlului permanent efectuat la Societatea Comercială CLAR BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Huedin nr. 8, bl. D18, sc. 4, et. 1, ap. 50, sectorul 4, înregistrată la oficiul registrului comertului cu numărul de ordine J40/11077/16.11.2009, CUI 26225325/17.11.2009, a constatat următoarele:

Societatea nu are conducător executiv aprobat de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Conform deciziei de încetare a contractului individual de muncă ca urmare a acordului părtilor nr. 3 din 27 iulie 2010, contractul domnului Klassek Valentin cu Societatea Comercială CLAR BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. a încetat la data de 20 august 2010.

Astfel au fost încălcate prevederile art. 35 alin. (5) lit. h) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 14 alin. (2) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, precum si conditiile de mentinere a acesteia, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 15/2010.

Faptele constituie contraventie conform art. 39 alin. (2) lit. a) si m2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.


Fată de motivele de fapt si de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguratilor si al promovării stabilitătii activitătii de asigurare în România, Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a hotărât, în sedinta din data de 17 mai 2011, sanctionarea Societătii Comerciale CLAR BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu interzicerea temporară a exercitării activitătii, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, de la data comunicării prezentei decizii,

drept care decide:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 39 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, se sanctionează Societatea Comercială CLAR BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Huedin nr. 8, bl. D18, sc. 4, et. 1, ap. 50, sectorul 4, înregistrată la oficiul registrului comertului cu numărul de ordine J40/11077/16.11.2009, CUI 26225325/17.11.2009, cu interzicerea temporară a exercitării activitătii de la data comunicării prezentei decizii până la:

- aprobarea de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a conducătorului executiv care să îndeplinească conditiile prevăzute în Normele privind autorizarea brokerilorde asigurare si/sau de reasigurare, precum si conditiile de mentinere a acesteia, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 15/2010;

- transmiterea copiei dovezii achitării ratelor 2, 3 si 4 corespunzătoare contractului de asigurare de răspundere civilă profesională încheiat cu societatea Groupama Asigurări - S.A. valabil pentru perioada 6 iunie 2010 - 5 mai 2011.

Art. 2. - (1) Pe toată perioada de interzicere temporară a activitătii de broker de asigurare, brokerului de asigurare i se interzic desfăsurarea activitătii de negociere si încheierea de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistentă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum si desfăsurarea oricăror operatiuni specifice brokerilorde asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Brokerul de asigurare prevăzut la art. 1 are obligatia să aducă la cunostinta clientilor săi interzicerea temporară a activitătii de asigurare, în termen de cel mult 3 zile de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plătii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzător pentru îndeplinirea obligatiilor asumate prin contractele în vigoare.

Art. 3. - Reluarea activitătii Societătii Comerciale CLAR BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. se dispune prin decizie motivată a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 4. - (1) împotriva prezentei decizii Societatea Comercială CLAR BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. poate face plângere la Curtea de Apel Bucuresti, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, conform art. 40 din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(2) în conformitate cu art. 40 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, plângerea adresată Curtii de Apel Bucuresti nu suspendă, pe timpul solutionării acesteia, executarea măsurii sanctionatorii dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 5. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Angela Toncescu

 

Bucuresti, 26 mai 2011.

Nr. 383.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.