MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 431/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 431         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 21 iunie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 385 din 24 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum si a ordonantei de urgentă în ansamblul său

 

Decizia nr. 457 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Decizia nr. 458 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 2 si 3, art. 264 alin. 3 si 4 si art. 4145 alin. 4 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 459 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal si art. 262 pct. 1 lit. a), art. 322 si art. 323 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 462 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti” si a sistemului de cercetare-dezvoltare  din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare

 

Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. 2 si art. 321 din Codul penal

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

597. - Hotărâre privind darea în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor- Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta “Cpt. Puica Nicolae” al Judetului Arges a unui imobil trecut în domeniul public al statului

 

ACTE ALE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

381. - Hotărâre pentru modificarea si completarea Regulamentului privind concursul de admitere si examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006 si a Regulamentului privind organizarea si desfăsurarea concursului de admitere în magistratură, precum si procedura de numire în functiile de judecător si procuror, fără concurs, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152/2006


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 385

din 24 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum si a ordonantei de urgentă în ansamblul său

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, exceptie ridicată de Nicolae Toteanu în Dosarul nr. 343/216/2010 al Judecătoriei Curtea de Arges, care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.518 D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează completului de judecată că la dosar autorul exceptiei a depus o cerere de amânare, solicitând un nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe cererea de amânare, solicită respingerea acesteia.

Curtea respinge cererea de amânare, în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apreciind că aceasta este neîntemeiată.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.676 D/2010 si nr. 3.628 D/2010 având ca obiect o exceptie de neconstitutionalitate cu obiect similar, ridicată de acelasi autor în Dosarul nr. 410/216/2010 al Judecătoriei Curtea de Arges si de Anica Nistor, prin mandatar cu procură Marin Frunză, în Dosarul nr. 1.447/121/2010 al Tribunalului Galati - Sectia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor nr. 1.676 D/2010 si nr. 3.628 D/2010 la Dosarul nr. 1.518 D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarelor nr. 1.676 D/2010 si nr. 3.628 D/2010 la Dosarul nr. 1.518 D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate si păstrarea jurisprudentei Curtii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 18 martie 2010, pronuntate în dosarele nr. 343/216/2010 si nr. 410/216/2010, Judecătoria Curtea de Arges a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, iar prin încheierea din 17 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.447/121/2010, Tribunalul Galati - Sectia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în integralitatea sa. Exceptia a fost ridicată în cauze în care s-a solicitat acordarea de ajutor public judiciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul Nicolae Toteanu sustine, în esentă, că prevederile legale criticate generează discriminări pe criterii de avere între cetătenii români si cetătenii celorlalte state membre ale Uniunii Europene. Sustine, de asemenea, că legiuitorul român a transpus în legislatia internă Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătătirea accesului la justitie în cazul litigiilor transfrontaliere, ce nu are legătură cu acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă.

Pe de altă parte, autorul Anica Nistor, prin mandatar Marin Frunză, arată că actul normativ criticat este neconstitutional în ansamblul său, deoarece prin prevederile acestuia “se impun conditii, criterii exagerate, multe dar si limitative, arbitrare si sofisticate care necesită foarte mult timp” pentru îndeplinire. În acest sens, limitarea cuantumului sumei acordate ca ajutor public judiciar, judecarea cererii de acordare a acestuia în camera de consiliu, fără citarea părtilor, inexistenta căii de atac a recursului la o instantă superioară, judecarea cererii de reexaminare de către magistratii aceleiasi instante, faptul că nu sunt admise în dovedirea cererii toate mijloacele de probă reglementate de Codul de procedură civilă sunt de natură a aduce atingere dreptului la apărare, dreptului la un proces echitabil, dreptului ia un recurs efectiv în fata unui tribunal impartial, precum si principiului statului de drept.

Judecătoria Curtea de Arges consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat este în acord cu Directiva 2003/8/CE si nu generează discriminări între cetătenii români si cetătenii celorlalte state membre ale Uniunii Europene care ar solicita asistentă judiciară în fata instantelor sau a altor autorităti române, scopul urmărit fiind asigurarea efectivă a accesului la justitie a persoanelor vizate prin sustinerea de către stat, din resurse financiare publice, a costurilor procedurilor judiciare.

Tribunalul Galati - Sectia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ nu si-a exprimat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului, în punctul de vedere comunicat în Dosarul nr. 1.676 D/2010, apreciază că dispozitiile art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 sunt constitutionale, arătând că acestea constituie o garantie suplimentară a accesului efectiv la justitie, reprezentând transpunerea în dreptul intern a Directivei 2003/8/CE. În acest sens citează cele retinute în expunerea de motive la actul normativ criticat.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 193/2008, în ansamblul său, precum si ale art. 2 din acest act normativ, care au următorul continut:

- Art. 2: “(1) Prezenta ordonantă de urgentă este aplicabilă în toate cazurile în care se solicită ajutor public judiciar în fata instantelor judecătoresti sau a altor autorităti cu atributii jurisdictionale române de către orice persoană fizică având domiciliul sau resedinta obisnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

(2) Pentru a determina dacă solicitantul are domiciliul pe teritoriul României se aplică legea română. În cazul în care solicitantul nu are domiciliul pe teritoriul României, pentru a se stabili dacă acesta are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru se aplică legea statului membru în cauză.

(3) Stabilirea domiciliului sau a resedintei obisnuite se determină în functie de data depunerii cererii de ajutor public judiciar.”

Autorul Nicolae Toteanu consideră că prevederile art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 4 alin. (2), art. 11 alin. (3), art. 20,art. 21 alin. (1)si (3) si ale art. 148 alin. (2) si (4).

Autorul Anica Nistor, prin mandatar Marin Frunză, consideră că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 încalcă dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 11, 15, 16, 20, 21, 24, 53, 124,126 si 148 din Constitutie, prevederile art. 1,6, 13, 14 si 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si dispozitiile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008, Curtea constată că aceasta este motivată numai prin raportare la prevederile constitutionale ale art. 4 alin. (2) referitor la interzicerea discriminării pe criterii de rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială.

Curtea retine că actul normativ criticat se aplică în egală măsură atât persoanelor fizice care au domiciliul sau resedinta obisnuită în România, cât si celor care au domiciliul sau resedinta într-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără a face distinctie pe criterii de avere sau de cetătenie si, ca atare, critica autorului exceptiei nu poate fi retinută.

Pe de altă parte, Curtea observă că autorul este nemultumit de modul de receptare în legislatia internă a prevederilor Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătătire a accesului la justitie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenta judiciară acordată în astfel de litigii. Aceste aspecte privesc însă procesul de legiferare, iar nu controlul de constitutionalitate, Curtea neavând competenta de a modifica legislatia în sensul celor dorite de autor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 în integralitatea sa, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.098 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, a fost solutionată o exceptie cu o motivare similară celei din prezenta cauză.

Cu acel prilej, Curtea a retinut, făcând referire la jurisprudenta sa, că stabilirea unor limite si conditii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanta de urgentă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor si a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de sustinere din partea statului si l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justitie si exercitiul dreptului la un proces echitabil si fără a institui vreo discriminare pe criterii de avere.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la posibilitatea de a ataca încheierea prin care s-a solutionat cererea de ajutor public judiciar, Curtea constată că si aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 15 din actul normativ criticat, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face “cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii”, iar cererea de reexaminare se solutionează în camera de consiliu “de un alt complet”.

Solutia pronuntată cu acel prilej si argumentele pe care aceasta s-a bazat îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată, neintervenind elemente de noutate, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudente.

Distinct de cele arătate, Curtea mai retine că judecarea cererii privind acordarea ajutorului public judiciar nu vizează fondul cauzei si nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple si operative de solutionare a acestei cereri, astfel încât sunt justificate, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu, fără citarea părtilor, si inexistenta căii de atac a recursului la o instantă superioară. Totodată, în solutionarea cererii nu este necesară administrarea tuturor mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură civilă, deoarece judecarea se face pe baza unor criterii obiective ce pot fi probate prin înscrisuri.

Faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistratii aceleiasi instante nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal impartial si dreptului la apărare. Prezumtia de impartialitate si independentă a judecătorilor nu poate fi înlăturată prin faptul că acestia lucrează la aceeasi instantă ca si colegii lor care au solutionat fondul cererii. Pe de altă parte, solutionarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective si presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului si a familiei sale.

Referitor la judecarea cauzei de către completele aceleiasi instante prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a retinut că această solutie legislativă nu relevă niciun fine de neconstitutionalitate. Astfel, solutionarea apartine unor complete cu o compunere diferită, iar părtile beneficiază de toate drepturile si garantiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil si la solutionarea acestuia într-un termen rezonabil.

Prin urmare, Curtea constată că sunt îndeplinite toate cerintele dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzei - a cererii de ajutor public judiciar - într-un termen rezonabil si de către o instantă independentă si impartială.

Curtea observă că autorii exceptiei de neconstitutionalitate nu îsi motivează criticile în raport cu celelalte dispozitii din Legea fundamentală si din actele internationale invocate. Asa fiind, Curtea constată că nu îsi poate aroga competenta de a formula propriile critici, la care, ulterior, să si răspundă. O simplă enumerare a prevederilor constitutionale si a actelor internationale pretins încălcate prin ordonanta de urgentă criticată nu respectă exigentele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, asa încât nu echivalează cu o veritabilă critică de neconstitutionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum si a ordonantei de urgentă în ansamblul său, exceptie ridicată de Nicolae Toteanu în dosarele nr. 343/216/2010 si nr. 410/216/2010 ale Judecătoriei Curtea de Arges, si de Anica Nistor, prin mandatar cu procură Marin Frunză, în Dosarul nr. 1.447/121/2010 al Tribunalului Galati - Sectia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 457

din 12 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere,

solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora -magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Gavril Beres si altii, prin avocatul Cosmin Costea, în Dosarul nr. 6.297/55/2007 al Tribunalului Arad - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 6.297/55/2007, Tribunalul Arad - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Gavril Beres si altii, prin avocatul Cosmin Costea, într-o cauză civilă având ca obiect fond funciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prin aplicarea art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 se creează o diferentă de tratament juridic între persoanele care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, de acest drept beneficiind doar fostii proprietari sau succesorii acestora, ale căror terenuri au fost preluate de către stat, fiind excluse alte categorii de persoane ce au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.

Tribunalul Arad - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat în mod constant că egalitatea consacrată de art. 16 din Constitutie nu pretinde uniformitate, ci presupune existenta unui tratament egal pentru persoanele aflate în situatii similare, precum si reglementarea unor măsuri sau solutii diferite pentru situatii diferite.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constitutionale, întrucât acestea reprezintă optiunea legiuitorului si nu contin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalitătii în drepturi, aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, prevederi care au următorul continut: “Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele si statiunile de cercetare, destinate cercetării si producerii de seminte, de material săditor din categorii biologice superioare si de animale de rasă, rămân în administrarea acestora, cu exceptia terenurilor agricole preluate de la fostii proprietari si solicitate de persoanele îndreptătite la reconstituire. Terenurile din perimetrele statiunilor, institutelor si centrelor de cercetare care fac obiectul retrocedării se vor delimita în sole compacte, începând de la marginea perimetrului, conform Legii nr. 290/2002 privind organizarea si functionarea unitătilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare si a Academiei de Stiinte Agricole si Silvice «Gheorghe Ionescu-Sisesti», cu modificările si completările ulterioare.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi a cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate referitoare la trimiterea la Legea nr. 290/2002 privind organizarea si functionarea unitătilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare si a Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti” din cuprinsul textului de lege criticat, Curtea constată că în prezent organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti” si a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare este reglementat prin Legea nr. 45/2009.

Curtea constată că suprafetele de teren asupra cărora se solicită reconstituirea dreptului de proprietate se află în proprietatea publică a statului si în administrarea Institutului de Stat pentru Testarea si înregistrarea Soiurilor si a Statiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Cresterea Bovinelor Arad.

În acest context, în jurisprudenta sa, Curtea a statuat cu valoare de principiu că solutia de restituire a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul optiunii legiuitorului si are la bază exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislatia trecută cu privire la proprietatea funciară.

De asemenea, potrivit Legii nr. 45/2009, terenurile apartinând fostilor proprietari, dar indispensabile activitătii de cercetare-dezvoltare-inovare, colectiile de material biologic, loturi demonstrative, suprafete destinate producerii de sământă si material de plantat din verigi superioare, testări tehnologice si terenurile pentru producerea furajelor necesare animalelor de experientă si productie, plantatii cu rol în ameliorare, parcele amenajate special pentru experimentări multianuale rămân în administrarea unitătilor de profil. Reconstituirea dreptului de proprietate se face pe alte amplasamente dacă există teren la nivelul comisiilor locale sau persoanele îndreptătite sunt despăgubite prin echivalent, potrivit Legilor fondului funciar.

Curtea constată că textul de lege criticat nu reglementează vreun tratament juridic favorabil unei persoane juridice sau alteia, asa cum se arată în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, ci se aplică în mod unitar tuturor subiectelor de drept destinatare ale acestei norme juridice. Dacă, însă, în practică apare o situatie discriminatorie, ca urmare a interpretării si aplicării legii la circumstantele specifice cauzei deduse judecătii, aceasta nu poate echivala, în niciun caz, cu neconstitutionalitatea textului de lege criticat, ci constituie o problemă de competenta instantelor de judecată.


Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Gavril Beres si altii, prin avocatul Cosmin Costea, în Dosarul nr. 6.297/55/2007 al TribunaluluiArad - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 458

din 12 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 2 si 3, art. 264 alin. 3 si 4 si

 art. 4145 alin. 4 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 2 si 3, art. 264 alin. 3 si 4 si art. 4145 alin. 4 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Monica Adina Codreanu în Dosarul nr. 3.647/208/2009 al Judecătoriei Caransebes.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibilă, deoarece autorul exceptiei solicită modificarea textului legal criticat în sensul eliminării obligativitătii pentru instante a dezlegării date problemelor de drept judecate cu prilejul judecării unui recurs în interesul legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.647/208/2009, Judecătoria Caransebes a sesizat Curtea  Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 197 alin. 2 si 3, art. 264 alin. 3 si 4 si art. 4142 alin. 3 teza finală din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Monica Adina Codreanu în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale la fond.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivitătii legii cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie, art. 61 referitoare la Rolul si structura Parlamentului si art. 126 alin. (2) teza finală referitoare la prevederea numai prin lege a procedurii de judecată, deoarece în cauza dedusă judecătii de drept comun rechizitoriul nu poartă mentiunea verificat sub aspectul legalitătii. Or, neregularitatea a fost invocată în fata instantei care a respins-o pe motiv că, în acord cu Decizia nr. 9 din 18 februarie 2008, pronuntată cu prilejul solutionării unui recurs în interesul legii, înalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat că în spetă este vorba de o nulitate relativă care se poate acoperi prin acordarea unui nou termen de judecată.

Prin urmare, caracterul obligatoriu al dezlegărilor date problemelor de drept judecate cu prilejul pronuntării unui recurs în interesul legii are drept consecintă înfrângerea dispozitiilor constitutionale potrivit cărora numai Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unică autoritate legiuitoare a tării. Se ajunge la situatia ca o hotărâre judecătorească să modifice procedura de judecată, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, este prevăzută numai de lege.

De asemenea, aplicarea prevederilor legale contestate în maniera descrisă de autor are, în opinia sa, drept urmare afectarea liberului acces la justitie si principiului neretroactivitătii legii. În consecintă, justitia este înfăptuită nu în numele legii, ci în numele deciziilor pronuntate de înalta Curte de Casatie si Justitie cu prilejul solutionării recursurilor în interesul legii.

Judecătoria Caransebes opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 197 alin. 2 si 3 cu denumirea marginală încălcări care atrag nulitatea, art. 264 alin. 3 si 4 cu denumirea marginală Actul de sesizare a instantei si art. 4142 alin. 3 teza finală cu denumirea marginală Recursul în interesul legii din Codul de procedură penală. După sesizarea Curtii Constitutionale prin încheierea din 7 iunie 2010, dispozitiile art. 4142 alin. 3 teza finală din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. XVIII pct. 57 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Astfel, solutia legislativă contestată de autor, potrivit căreia “Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante”a fost preluată de art. 4145 alin. 4 din Codul de procedură penală, text introdus prin art. XVIII pct. 58 din Legea nr. 202/2010, iar Curtea Constitutională, potrivit jurisprudentei sale, urmează să se pronunte cu privire la textul legal în vigoare. Prin urmare, dispozitiile legale criticate au următorul continut:

- Art. 197 alin. 2 si 3: “Dispozitiile relative la competenta după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instantei, la compunerea acesteia si la publicitatea sedintei de judecată sunt prevăzute sub sanctiunea nulitătii. De asemenea, sunt prevăzute sub sanctiunea nulitătii si dispozitiile relative la participarea procurorului, prezenta învinuitului sau a inculpatului si asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum si la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.

Nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate fi înlăturată în niciun mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului si se ia în considerare chiar din oficiu.”;

- Art. 264 alin. 3 si 4: “Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitătii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când urmărirea este făcută de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când urmărirea penală este efectuată de un procuror de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, rechizitoriul este verificat de procurorul-sef de sectie, iar când urmărirea penală este efectuată de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestati, verificarea se face de urgentă si înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Dacă rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea îl înaintează instantei competente, împreună cu dosarul cauzei si cu un număr necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpatilor aflati în stare de detinere.”;

- Art. 4145 alin. 4: “Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivitătii legii cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie, art. 61 referitoare la Rolul si structura Parlamentului si art. 126 alin. (2) teza finală referitoare la prevederea numai prin lege a procedurii de judecată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 851 din 24 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 5 august 2010, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 3 si 4, art. 197 alin. 2 si 3 si art. 4142 alin. 3 teza finală din Codul de procedură penală, statuând că institutia recursului în interesul legii este o cale extraordinară de atac, a cărei ratiune izvorăste din necesitatea de a asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii, si nu de a se reforma hotărârile judecătoresti definitive. Tocmai de aceea dezlegarea dată problemelor de drept judecate este ex nune obligatorie pentru instante.

O asemenea reglementare nu afectează cu nimic prevederile referitoare la accesul liber la justitie, având în vedere faptul că deciziile pronuntate ca urmare a formulării unui recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instantele ierarhic inferioare, acestea urmând să tină seama de ele în judecarea cauzelor aflate pe rolul lor în modul prevăzut de lege.

Totodată, referitor la critica de neconstitutionalitate fată de art. 61 din Constitutie, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi retinută, întrucât scopul căii de atac a recursului în interesul legii nu este acela de creare a unor norme de drept, ci de interpretare si aplicare unitară a legii pe întreg teritoriul tării de către înalta Curte de Casatie si Justitie, care se pronuntă exclusiv asupra chestiunilor de drept ce au primit o solutionare diferită din partea instantelor judecătoresti.

În ceea ce priveste celelalte aspecte invocate de autor în sustinerea exceptiei, respectiv cele referitoare la verificarea legalitătii si temeiniciei actului de inculpare si la incidenta într-un caz ori altul a dispozitiilor ce reglementează încălcări care atrag nulitatea absolută ori relativă, Curtea constată că acestea au fost dezlegate de înalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 9 din 18 februarie 2008, prilej cu care a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, urmând ca dispozitiile art. 264 alin. 3 din Codul de procedură penală să se interpreteze în sensul că rechizitoriul trebuie să contină mentiunea “verificat sub aspectul legalitătii si temeiniciei”, iar lipsa mentiunii atrage neregularitatea actului de sesizare, în conditiile art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală, în sensul că ea poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop. Însă, toate aceste critici vizează modul de aplicare si interpretare a dispozitiilor legale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, excedează competentei instantei de contencios constitutional.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 2 si 3, art. 264 alin. 3 si 4 si art. 4145 alin. 4 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Monica Adina Codreanu în Dosarul nr. 3.647/208/2009 al Judecătoriei Caransebes.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 459

din 12 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal si art. 262 pct. 1 lit. a), art. 322 si art. 323 din Codul de procedură penală

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal si art. 262 pct. 1 lit. a), art. 322 si art. 323 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Dumitru Capotă si Serban Capotă în Dosarul nr. 659/85/2010 al Tribunalului Sibiu - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, deoarece nu a fost motivată în acord cu exigentele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 31 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 659/85/2010, Tribunalul Sibiu - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 217 alin. 1 din Codul penal si art. 262 pct. 1 lit. a), art. 322 si art. 323 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Dumitru Capotă si Serban Capotă în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale în care inculpatii sunt cercetati pentru săvârsirea infractiunilor de omor si distrugere.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii, art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie, art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalitătii pedepsei, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) si (2) referitoare la garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate privată, art. 53 alin. (1) referitoare la situatiile în care poate fi restrâns exercitiul unui drept sau al unei libertăti, art. 124 referitoare la înfăptuirea justitiei si art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietătii private.

Astfel, autorii sunt nemultumiti că în cauza dedusă judecătii de drept comun au fost trimisi în judecată pentru săvârsirea infractiunii prevăzute si pedepsite de art. 217 alin. 1 din Codul penal, în conditiile în care de la dosar lipseste plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Totodată, se mai arată că, după punerea în miscare a actiunii penale, inculpatii nu au mai fost chemati de procuror pentru a li se prezenta materialul de urmărire penală.

Tribunalul Sibiu - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 217 alin. 1 din Codul penal - Distrugerea si art. 262 pct. 1 lit. a) cu denumirea marginală Rezolvarea cauzelor, art. 322 cu denumirea marginală începerea cercetării judecătoresti si art. 323 cu denumirea marginală Ascultarea inculpatului din Codul de procedură penală, care au următorul continut:

- Art. 217 alin. 1 din Codul penal: “Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuintare a unui bun apartinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum si înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă.”;

- Art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală: “Dacă procurorul constată că au fost respectate dispozitiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare si legal administrate, procedează, după caz, astfel:

1. când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârsită de învinuit sau de inculpat si că acesta răspunde penal:

a) dacă actiunea penală nu a fost pusă în miscare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în miscare actiunea penală si dispune trimiterea în judecată;”;

- Art. 322 din Codul de procedură penală: “Presedintele dispune ca grefierul să dea citire sau să facă o prezentare succintă a actului de sesizare a instantei, după care explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce. Totodată, înstiintează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaratie, atrăgându-i atentia că ceea ce declară poate fi folosit si împotriva sa, precum si cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpatilor, celorlalte părti, martorilor, expertilor si de a da explicatii în tot cursul cercetării judecătoresti, când socoteste că este necesar.”;

- Art. 323 din Codul de procedură penală: “Instanta procedează apoi la ascultarea inculpatului.

Inculpatul este lăsat să arate tot ce stie despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, apoi i se pot pune întrebări de către presedinte si în mod nemijlocit de ceilalti membri ai completului, de către procuror, de partea vătămată, de partea civilă, de partea responsabilă civilmente, de ceilalti inculpati si de apărătorul inculpatului a cărui ascultare se face.

Instanta poate respinge întrebările care nu sunt concludente si utile cauzei.

Inculpatul poate fi ascultat ori de câte ori este necesar.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii, art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie, art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalitătii pedepsei, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) si (2) referitoare la garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate privată, art. 53 alin. (1) referitoare la situatiile în care poate fi restrâns exercitiul unui drept sau al unei libertăti, art. 124 referitoare la înfăptuirea justitiei s\ art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietătii private.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorii acesteia nu sunt nemultumiti de o eventuală contrarietate a dispozitiilor legale contestate cu prevederile Constitutiei, ci de modul lor de interpretare si aplicare, împrejurarea că la dosar nu există plângerea prealabilă a persoanei vătămate, victimă a infractiunii de distrugere, nu este de natură a atrage neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal. Acest aspect este unul de aplicare a legii, situatie în care pot fi operabile sau nu prevederile art. 10 lit. f) din Codul de procedură penală potrivit cărora punerea în miscare ori exercitarea actiunii penale este împiedicată. De asemenea, lipsa de la dosar a dovezii ce atestă că inculpatilor li s-a adus la cunostintă întregul material de urmărire penală priveste tot un aspect de domeniul legii, care, în acord cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 24 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, este obligatoriu. Nerespectarea sa poate fi însă cenzurată de instanta de judecată si nu poate fi convertită în vicii de neconstitutionalitate.

Totodată, Curtea mai constată că motivarea autorilor nu respectă exigentele dispozitiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit cărora “Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate”. Or, Curtea nu se poate substitui acestora în desprinderea unor critici de neconstitutionalitate din critici de nelegalitate.

Pe cale de consecintă, prezenta exceptie urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal si art. 262 pct. 1 lit. a), art. 322 si art. 323 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Dumitru Capotă si Serban Capotă în Dosarul nr. 659/85/2010al Tribunalului Sibiu - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 462

din 12 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea fondului

funciar nr. 18/1991 si art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea si functionarea

Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti” si a sistemului

de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti” si a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare, exceptie ridicată de Vioara Agra Cheveresan si altii prin avocatul Cosmin Costea, în Dosarul nr. 12.326/55/2007 al Tribunalului Arad - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 12.326/55/2007, Tribunalul Arad - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitu­tionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti” si a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare, exceptie ridicată de Vioara Agra Cheveresan si altii prin avocatul Cosmin Costea, într-o cauză având ca obiect fond funciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că textele de lege criticate împiedică reconstituirea dreptului de proprietate prin crearea unui tratament juridic privilegiat în favoarea unor categorii de institutii, în detrimentul altor persoane. De asemenea, acestia consideră că prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 aduc atingere principiului neretroactivitătii legii civile, în măsura în care se aplică inclusiv cererilor de reconstituire validate prin hotărâri ale comisiilor de fond funciar, adoptate anterior intrării în vigoare a legii.

Tribunalul Arad - Sectia penală consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este suveran să reglementeze, potrivit politicii sale legislative, tratamente juridice diferite pentru situatii diferite. În ceea ce priveste critica autorilor exceptiei privind înfrângerea principiului neretroactivitătii legii civile, instanta apreciază că aceasta nu reprezintă un aspect de neconstitutionalitate, ci o problemă ce tine de aplicarea în timp a dispozitiilor legale de către instantă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 35 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, si cele ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti” si a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 30 martie 2009.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 35 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991: “Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele si statiunile de cercetări stiintifice, agricole si silvice, destinate cercetării si producerii de seminte si material săditor din categorii biologice superioare si a animalelor de rasă, precum si din administrarea Institutului pentru Testarea si înregistrarea Soiurilor de Plante de Cultură si a centrelor sale teritoriale apartin domeniului public si rămân în administrarea acestora. În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul, la propunerea Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, va delimita suprafetele de teren strict necesare cercetării si producerii de seminte si material săditor din categorii biologice superioare si animalelor de rasă si pe cele destinate productiei, din administrarea institutelor si statiunilor de cercetare si productie agricolă.”;

- Art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009:

“Terenurile date în administrarea institutiilor si unitătilor de cercetare-dezvoltare de drept public sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile si nu pot fi scoase din proprietatea publică si din administrarea unitătilor de cercetare-dezvoltare din agricultură si silvicultură decât prin lege, exceptând terenurile prevăzute la art. 6 alin. (3).”

Autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile si a celor ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate, statuând că acestea nu contravin normelor constitutionale invocate. În acest sens, este Decizia nr. 197/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 14 aprilie 2011.

Prin această decizie, Curtea a statuat că textele de lege care reglementează regimul juridic al acestor terenuri dispun pentru viitor, fiind conforme cu principiile neretroactivitătii legii civile si egalitătii în drepturi, dat fiind că aceste prevederi legale nu creează privilegii sau discriminări si nici inegalităti în fata legii si a autoritătilor publice, ci se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută de ipoteza normei legale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti” si a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare, exceptie ridicată de Vioara Agra Cheveresan si altii prin avocatul Cosmin Costea, în Dosarul nr. 12.326/55/2007 al Tribunalului Arad - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 463

din 12 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. 2 si art. 321

din Codul penal

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. 2 si art. 321 din Codul penal, exceptie ridicată de Ion Palaghia în Dosarul nr. 5.206/256/2008 al Tribunalului Constanta - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, deoarece examinarea constitutionalitătii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozitiile constitutionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:


Prin încheierea din 11 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 5.206/256/2008, Tribunalului Constanta - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 180 alin. 2 si art. 321 din Codul penal, exceptie ridicată de Ion Palaghia în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale în apel, inculpatul în cauză fiind cercetat pentru săvârsirea infractiunilor prevăzute de art. 180 alin. 2 si art. 321 alin. 1 din Codul penal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 180 alin. 2 din Codul penal încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor în fata legii si a autoritătilor, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 124 referitoare la înfăptuirea justitiei, precum si ale art. 6 privind Dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece atât legea penală, cât si cea contraventională apără valori fundamentale, cu deosebirea că încadrarea faptei antisociale în una din cele două categorii este dată de importanta relatiei sociale protejate si de gradul concret de pericol. Or, de vreme ce nu există niciun fel de diferentă între infractiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal si contraventia prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încălcare a unor norme de convietuire socială, a ordinii si a linistii publice, nu se justifică incriminarea penală a actelor de violentă în functie de numărul zilelor de îngrijiri medicale.

De asemenea, prevederile art. 321 din Codul penal contravin, în opinia autorului, dispozitiilor constitutionale ale art. 30 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertătii de exprimare, deoarece incriminarea unor astfel de actiuni contrazice esenta temeiului constitutional invocat. Totodată, afectează si art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 124 alin. (1) si (2) referitor la unicitatea, egalitatea si impartialitatea justitiei înfăptuită numai în numele legii si art. 126 referitor la Instantele judecătoresti, deoarece fapta incriminată poate constitui atât infractiune, cât si contraventie. Întrucât nu există însă criterii concrete de diferentiere a celor două fapte antisociale, autorul consideră că este posibilă o interpretare subiectivă si arbitrară a acestora de natură a prejudicia drepturile constitutionale mentionate anterior.

Tribunalul Constanta - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 180 alin. 2 - Lovirea sau alte violente si art. 321 - Ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice din Codul penal, care au următorul continut:

- Art. 180 alin. 2: “Lovirea sau actele de violentă care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”

- Art. 321: “Fapta persoanei care, în public, săvârseste acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, linistea si ordinea publică, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Dacă prin fapta prevăzută la alin. 1 s-au tulburat grav linistea si ordinea publică, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 30 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertătii de exprimare, art. 124 referitoare la înfăptuirea justitiei si art. 126 referitoare la Instantele judecătoresti, precum si ale art. 6 privind Dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 1.433 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2011, Curtea Constitutională a statuat că o critică fundamentată pe compararea modului de incriminare în Codul penal a infractiunii de lovire sau alte violente si a infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri cu sanctionarea contraventională a altor fapte antisociale este inadmisibilă, deoarece “examinarea constitutionalitătii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozitiile constitutionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, desi fiecare dintre dispozitiile legale este constitutională, numai coexistenta lor ar pune în discutie constitutionalitatea uneia dintre ele.

Ipotetic, chiar dacă s-ar accepta această posibilitate, referitoare la identitatea de fapte între contraventie si infractiune, Curtea constată că o eventuală eroare cu privire la dispozitiile ce ar putea fi incidente fondului poate fi cenzurată doar de instanta de judecată, controlul de contencios constitutional, în acord cu prevederile art. 124 alin. (1) si ale art. 126 alin. (1) din Constitutie, neputând fi convertit într-un control judiciar chemat să înfăptuiască justitia. Curtea Constitutională nu face parte din autoritatea judecătorească, ci este unica autoritate de jurisdictie constitutională, care asigură, printre altele, pe calea exceptiei, controlul legilor sau ordonantelor ori dispozitiilor dintr-o lege sau ordonantă în vigoare, care încalcă dispozitiile ori principiile Legii fundamentale, si nicidecum pe cele ale celorlalte acte normative.”


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. 2 si art. 321 din Codul penal, exceptie ridicată de Ion Palaghia în Dosarul nr. 5.206/256/2008 al Tribunalului Constanta - Sectia penală. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 12 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind darea în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor - Inspectoratul pentru

Situatii de Urgentă “Cpt. Puica Nicolae” al Judetului Arges a unui imobil trecut în domeniul public al statului

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

           

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă darea în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor - Inspectoratul pentru Situatii de Urgentă “Cpt. Puica Nicolae” al Judetului Arges a unui imobil situat în orasul Costesti, judetul Arges, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, trecut în domeniul public al statului prin Hotărârea Consiliului Local al Orasului Costesti nr. 7 din 18 ianuarie 2011, în vederea functionării operative a Detasamentului de Pompieri Costesti.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 3. - Ministerul Administratiei si Internelor îsi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenta cantitativ-valorică si, împreună cu Ministerul Finantelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 si 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările si completările ulterioare.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

p. Ministrul administratiei si internelor,

Ioan Dascălu,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 8 iunie 2011.

Nr. 597.

 

ANEXA

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului, proprietate publică a statului, care se dă în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor -

Inspectoratul pentru Situatii de Urgentă “Cpt. Puica Nicolae” al Judetului Arges

 

Locul unde este situat imobilul

Persoana juridică

de la care se transmite

imobilul

Persoana juridică la care se transmite imobilul

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Nr. MFP

Orasul Costesti, Str. Mărgăritarului nr. 1, judetul Arges

Din administrarea Consiliului Local al Orasului Costesti

În administrarea Ministerului Administratiei si Internelor - Inspectoratul pentru Situatii de Urgentă “Cpt. Puica Nicolae” al Judetului Arges

Pavilion administrativ (C1)

Suprafata construită = 251 m2

Suprafata desfăsurată = 251 m2

Garaj (C2)

Suprafata construită = 236 m2

Suprafata desfăsurată = 236 m2

Clădire multifunctională (C3)

Suprafata construită = 111 m2

Suprafata desfăsurată = 111 m2

Magazie materiale (C4)

Suprafata construită = 106 m2

Suprafata desfăsurată = 106 m2

Suprafata totală a terenului = 3.293 m2

Se va atribui.

 

ACTE ALE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

PLENUL

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea si completarea Regulamentului privind concursul de admitere

si examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006 si a Regulamentului privind organizarea

si desfăsurarea concursului de admitere în magistratură, precum si procedura de numire în

functiile de judecător si procuror, fără concurs, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii nr. 152/2006

 

Având în vedere dispozitiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările si completările ulterioare, art. 12, 33 si ale art. 106 lit. a) si d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 134 alin. (4) din Constitutia României, republicată, si ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăste:

Art. I. - Regulamentul privind concursul de admitere si examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 28 iunie 2006, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 23, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(1) Candidatii sustin un interviu în fata comisiei de examinare din care fac parte un psiholog, un judecător, un procuror, un profesor universitar si un pedagog, desemnati de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului National al Magistraturii. Numărul comisiilor de interviu, ordinea acestora si componenta nominală a fiecărei comisii vor fi stabilite în functie de numărul candidatilor declarati admisi după proba eliminatorie. În situatia în care se stabilesc mai multe comisii, componenta nominală a fiecăreia dintre ele va fi stabilită prin tragere la sorti, în ziua desfăsurării probei.”

2. La articolul 27, după alineatul (1) se introduc cinci noi alineate, alineatele (11)-(15), cu următorul cuprins:

“(11) În vederea verificării îndeplinirii conditiei bunei reputatii, candidatii admisi au obligatia de a depune la tribunalele, respectiv la parchetele de pe lângă tribunalele în a căror circumscriptie domiciliază, în termen de 10 zile de la data publicării rezultatelor finale ale concursului, următoarele documente:

a) curriculum vitae care să cuprindă datele de identificare, datele de stare civilă, datele cu privire la studiile absolvite si locurile de muncă anterioare;


b) caracterizarea de la ultimul loc de muncă sau, după caz, caracterizarea de la unitatea de învătământ absolvită, pentru candidatii care nu au fost anterior încadrati în muncă, care să cuprindă inclusiv referiri la eventualele sanctiuni disciplinare sau administrative aplicate;

c) adeverinte eliberate de administratiile financiare de la domiciliile avute în ultimii 3 ani anterior datei sustinerii concursului, din care să rezulte, dacă este cazul, natura si tipul contraventiilor comise si sanctiunile contraventionale aplicate în această perioadă;

d) orice alte înscrisuri pe care le consideră relevante pentru verificarea îndeplinirii conditiei bunei reputatii.

(12) La expirarea termenului prevăzut la alin. (11), tribunalele, respectiv parchetele de pe lângă tribunalele în a căror circumscriptie domiciliază candidatii centralizează documentele depuse în vederea verificării îndeplinirii conditiei bunei reputatii si le transmit de îndată la Consiliul Superior al Magistraturii, unde sunt înregistrate la Directia resurse umane si organizare - Biroul organizare concursuri.

(13) Directia resurse umane si organizare - Biroul organizare concursuri solicită Inspectoratului General al Politiei Române comunicarea datelor rezultate din evidenta operativă a organelor judiciare cu privire la candidatii declarati admisi, Directiei Generale de Evidentă a Persoanelor transmiterea informatiilor cu privire la domiciliile avute de candidati în ultimii 3 ani anterior datei sustinerii testului-grilă si poate solicita, în măsura în care consideră necesar, relatii si de la alte institutii.

(14) Directia resurse umane si organizare - Biroul organizare concursuri verifică documentele prevăzute la alin. (11) si (13) si, atunci când este cazul, sesizările primite cu privire la candidatii declarati admisi. În cazul persoanelor care au mai îndeplinit anterior functia de judecător sau procuror, vor constitui obiect al verificării si datele cuprinse în dosarul profesional al acestora.

(15) Rezultatele verificării se consemnează în cuprinsul raportului referitor la îndeplinirea conditiilor de numire în functia de judecător sau procuror, care se înaintează Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.”

3. La articolul 27, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (21) si (22), cu următorul cuprins:

“(21) Pentru stabilirea conditiei bunei reputatii sunt analizate faptele pentru care candidatilor admisi li s-au aplicat sanctiuni contraventionale, amenzi administrative, inclusiv cele aplicate conform art. 91 raportat la art. 181 din Codul penal, sanctiuni disciplinare în alte profesii în ultimii 3 ani anterior datei sustinerii testului-grilă, precum si faptele pentru care candidatilor li s-au aplicat sanctiuni de drept penal.

(22) La verificarea conditiei bunei reputatii sunt avute în vedere următoarele criterii: tipul si împrejurările de săvârsire a faptei, forma de vinovătie, tipul de sanctiune aplicată, conduita adoptată în timpul cercetării disciplinare sau a procesului judiciar, impactul asupra opiniei publice generat de fapta persoanei în cauză, precum si perioada de timp care a trecut de la aplicarea sanctiunii disciplinare, contraventionale, administrative sau de la rămânerea definitivă a condamnării.”

Art. II. - Regulamentul privind organizarea si desfăsurarea concursului de admitere în magistratură, precum si procedura de numire în functiile de judecător si procuror, fără concurs, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 14 martie 2006, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 226, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(1) Candidatii admisi la proba scrisă vor fi verificati sub aspectul bunei reputatii de către Biroul organizare concursuri din cadrul Directiei resurse umane si organizare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificările si completările ulterioare, si vor fi programati pentru a se prezenta la vizita medicală.”

2. La articolul 226, după alineatul (1) se introduc cinci noi alineate, alineatele (11)-(15), cu următorul cuprins:

“(11) În vederea verificării îndeplinirii conditiei bunei reputatii, candidatii admisi au obligatia de a depune la tribunalele, respectiv la parchetele de pe lângă tribunalele în a căror circumscriptie domiciliază, în termen de 10 zile de la data publicării rezultatelor finale ale concursului, următoarele documente:

a) curriculum vitae care să cuprindă datele de identificare, datele de stare civilă, datele cu privire la studiile absolvite si locurile de muncă anterioare;

b) caracterizarea de la ultimul loc de muncă, care să cuprindă inclusiv referiri la eventualele sanctiuni disciplinare sau administrative aplicate;

c) adeverinte eliberate de administratiile financiare de la domiciliile avute în ultimii 3 ani anterior datei sustinerii testului-grilă, din care să rezulte, dacă este cazul, natura si tipul contraventiilor comise si sanctiunile contraventionale aplicate în această perioadă;

d) orice alte înscrisuri pe care le consideră relevante pentru verificarea îndeplinirii conditiei bunei reputatii.

(12) La expirarea termenului prevăzut la alin. (11), tribunalele, respectiv parchetele de pe lângă tribunalele în a căror circumscriptie domiciliază candidatii centralizează documentele depuse în vederea verificării îndeplinirii conditiei bunei reputatii si le transmit de îndată la Consiliul Superior al Magistraturii, unde sunt înregistrate la Directia resurse umane si organizare - Biroul organizare concursuri.

(13) Directia resurse umane si organizare - Biroul organizare concursuri solicită Inspectoratului General al Politiei Române comunicarea datelor rezultate din evidenta operativă a organelor judiciare cu privire la candidatii declarati admisi, Directiei Generale de Evidentă a Persoanelor transmiterea informatiilor cu privire la domiciliile avute de candidati în ultimii 3 ani anterior datei sustinerii testului-grilă si poate solicita, în măsura în care consideră necesar, relatii si de la alte institutii.

(14) Directia resurse umane si organizare - Biroul organizare concursuri verifică documentele prevăzute la alin. (11) si (13) si, atunci când este cazul, sesizările primite cu privire la candidatii declarati admisi. În cazul persoanelor care au mai îndeplinit anterior functia de judecător sau procuror, va constitui obiect al verificării si datele cuprinse în dosarul profesional al acestora.

(15) Rezultatele verificării se consemnează în cuprinsul raportului referitor la îndeplinirea conditiilor de numire în functia de judecător sau procuror, care se înaintează sectiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.”


3. La articolul 226, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) si (4), cu următorul cuprins:

“(3) Pentru stabilirea conditiei bunei reputatii sunt analizate faptele pentru care candidatilor admisi li s-au aplicat sanctiuni contraventionale, amenzi administrative, inclusiv cele aplicate conform art. 91 raportat la art. 181 din Codul penal, sanctiuni disciplinare în alte profesii în ultimii 3 ani anteriori datei desfăsurării testului-grilă, precum si faptele pentru care candidatilor li s-au aplicat sanctiuni de drept penal.

(4) La verificarea conditiei bunei reputatii sunt avute în vedere următoarele criterii: tipul si împrejurările de săvârsire a faptei, forma de vinovătie, tipul de sanctiune aplicată, conduita adoptată în timpul cercetării disciplinare sau a procesului judiciar, impactul asupra opiniei publice generat de fapta persoanei în cauză, precum si perioada de timp care a trecut de la aplicarea sanctiunii disciplinare, contraventionale, administrative sau de la rămânerea definitivă a condamnării.”

Art. III. - La data publicării în Monitorul Oficial a prezentei hotărâri îsi încetează efectele Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 886/2008 privind procedura de verificare a îndeplinirii conditiei bunei reputatii de către candidatii declarati admisi la concursul de admitere la Institutul National al Magistraturii si la concursul de admitere în magistratură.*)

Art. IV. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii,

Judecător Nicolae Horatius Dumbravă

 

Bucuresti, 6 iunie 2011.

Nr. 381.


*) Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 886/2008 este publicată pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.