MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 318/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 318         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 9 mai 2011

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

340. - Hotărâre privind transmiterea unor imobile din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului - Autoritatea Natională pentru Sport si Tineret - Directia Judeteană pentru Sport si Tineret Teleorman în domeniul public al comunei Nanov si în administrarea Consiliului Local al Comunei Nanov

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.453/M.34/18.769/10.161. - Ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale, al ministrului apărării nationale, al ministrului administratiei si internelor si al directorului Serviciului Român de Informatii pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, functionarea si structura Comisiei centrale de contestatii din cadrul Casei Nationale de Pensii Publice, precum si pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, functionarea si structura comisiilor de contestatii din cadrul Ministerului Apărării Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Român de Informatii

 

ACTE ALE INSTANTELOR DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

 

Sentinta civilă nr. 185 din 27 aprilie 2010 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal

 


HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unor imobile din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului - Autoritatea Natională pentru Sport si Tineret - Directia Judeteană pentru Sport si Tineret Teleorman în domeniul public al comunei Nanov si în administrarea Consiliului Local al Comunei Nanov

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 9 alin. (1)si al art. 12 alin. (1)si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă transmiterea unor imobile, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului - Autoritatea Natională pentru Sport si Tineret - Directia Judeteană pentru Sport si Tineret Teleorman în domeniul public al comunei Nanov si în administrarea Consiliului Local al Comunei Nanov.

Art. 2. - (1) Consiliul Local al Comunei Nanov are obligatia de a mentine destinatia imobilelor preluate potrivit art. 1, respectiv desfăsurarea activitătilor de turism pentru tineret si organizarea de tabere scolare.

(2) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului va verifica si va controla periodic, prin Autoritatea Natională pentru Sport si Tineret, modul de folosire a imobilelor transmise Consiliului Local al Comunei Nanov în conformitate cu destinatia acestora.

(3) în situatia în care în urma controlului se constată că imobilele transmise potrivit art. 1 nu sunt folosite în conformitate cu destinatia acestora, imobilele respective revin de drept în domeniul public al statului.

Art. 3. - (1) Predarea-preluarea imobilelor prevăzute la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, la valoarea de inventar de la data transmiterii, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(2) Odată cu preluarea imobilelor, Consiliul Local al Comunei Nanov va proceda, în conditiile legii, la actualizarea valorii de inventar a acestora.

(3) Preluarea imobilelor se face cu respectarea situatiei juridice a acestora, existentă la data transmiterii, potrivit prezentei hotărâri.

(4) Consiliul Local al Comunei Nanov are obligatia de a întretine si de a moderniza imobilele preluate si de a respecta standardele de calitate privind organizarea si desfăsurarea activitătilor specifice.

(5) în termen de 30 de zile de la preluarea imobilelor se va proceda la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate publică în favoarea comunei Nanov si a dreptului de administrare în favoarea Consiliul Local al Comunei Nanov.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului va efectua modificarea în mod corespunzător a anexei nr. 8 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările si completările ulterioare.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului,

Daniel Petru Funeriu

Ministrul administratiei si internelor,

Constantin-Traian Igas

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 30 martie 2011.

Nr. 340.


 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilelor care se transmit din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului - Autoritatea Natională pentru Sport si Tineret - Directia Judeteană pentru Sport si Tineret Teleorman în domeniul public al comunei Nanov si în  administrarea Consiliului Local al Comunei Nanov Centrul de agrement “Nanov”

 

Nr. M.F.

Codul de clasificare

Locul unde este situat imobilul

Valoarea de inventar

(lei)

Denumirea imobilului

Persoana juridică de la care se transmite imobilul

Persoana juridică la care se transmite imobilul

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Anul dobândirii

Baza legală

39.113

8.29.06

Judetul Teleorman, comuna Nanov

5

Tabăra Nanov

Domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului - Autoritatea Natională pentru Sport si Tineret – Directia Judeteană pentru Sport si Tineret Teleorman

Domeniul public al comunei Nanov si în administrarea Consiliului Local al Comunei Nanov

Cabană lemn - 10 buc.

1979

Protocol nr. 163 din

3.08.1999

39.114

8.29.06

Judetul Teleorman, comuna Nanov

10

Tabăra Nanov

Domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului - Autoritatea Natională pentru Sport si Tineret – Directia Judeteană pentru Sport si Tineret Teleorman

Domeniul public al comunei Nanov si în administrarea Consiliului Local al Comunei Nanov

Cabană lemn - 10 buc.

1971

Protocol nr. 163 din

3.08.1999

39.115

8.29.06

Judetul Teleorman, comuna Nanov

1,4

Tabăra Nanov

Domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului - Autoritatea Natională pentru Sport si Tineret – Directia Judeteană pentru Sport si Tineret Teleorman

Domeniul public al comunei Nanov si în administrarea Consiliului Local al Comunei Nanov

Clădire administra­tivă - cărămidă + plăci azbociment

1979

Protocol nr. 163 din

3.08.1999

39.116

8.29.06

Judetul Teleorman, comuna Nanov

4,97

Tabăra Nanov

Domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului - Autoritatea Natională pentru Sport si Tineret – Directia Judeteană pentru Sport si Tineret Teleorman

Domeniul public al comunei Nanov si în administrarea Consiliului Local al Comunei Nanov

Clădire bloc alimentar - cărămidă + plăci azbociment

1971

Protocol nr. 163 din

3.08.1999

39.117

8.29.06

J Judetul Teleorman, comuna Nanov

87,29

Tabăra Nanov

Domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului - Autoritatea Natională pentru Sport si Tineret – Directia Judeteană pentru Sport si Tineret Teleorman

Domeniul public al comunei Nanov si în administrarea Consiliului Local al Comunei Nanov

Clădire fântână - cărămidă +

plăci azbociment

1992

Protocol nr. 163 din

3.08.1999

39.118

8.29.06

Judetul Teleorman, comuna Nanov

1,4

Tabăra Nanov

Domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului - Autoritatea Natională pentru Sport si Tineret – Directia Judeteană pentru Sport si Tineret Teleorman

Domeniul public al comunei Nanov si în administrarea Consiliului Local al Comunei Nanov

Clădire grup electrogen - cărămidă + plăci azbociment

1988

Protocol nr. 163 din

3.08.1999

39.119

8.29.06

Judetul Teleorman, comuna Nanov

0

Tabăra Nanov

Domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului - Autoritatea Natională pentru Sport si Tineret – Directia Judeteană pentru Sport si Tineret Teleorman

Domeniul public al comunei Nanov si în administrarea Consiliului Local al Comunei Nanov

Clădire WC - cărămidă + plăci

azbociment

1971

Protocol nr. 163 din

3.08.1999

39.120

8.29.06

Judetul Teleorman, comuna Nanov

0,5

Tabăra Nanov

Domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului - Autoritatea Natională pentru Sport si Tineret – Directia Judeteană pentru Sport si Tineret Teleorman

Domeniul public al comunei Nanov si în administrarea Consiliului Local al Comunei Nanov

Garaj tablă

1987

Protocol nr. 163 din

3.08.1999

39.121

8.29.06

Judetul Teleorman, comuna Nanov

20

Tabăra Nanov

Domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului - Autoritatea Natională pentru Sport si Tineret – Directia Judeteană pentru Sport si Tineret Teleorman

Domeniul public al comunei Nanov si în administrarea Consiliului Local al Comunei Nanov

Vilă apartament- cărămidă +

tiglă

1981

Protocol nr. 163 din

3.08.1999


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI SI PROTECTIEI SOCIALE

Nr. 1.453 din 2 mai 2011

MINISTERUL APARARII

NATIONALE Nr. M.34 din 4 mai 2011

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

Nr. 18.769 din 4 mai 2011

SERVICIUL ROMAN DE INFORMATII

Nr. 10.161 din 3 mai 2011

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, functionarea si structura Comisiei centrale de contestatii din cadrul Casei Nationale de Pensii Publice, precum si pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, functionarea si structura comisiilor de contestatii din cadrul Ministerului Apărării Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Român de Informatii

 

Pentru aplicarea prevederilor art. 150 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările si completările ulterioare, în temeiul dispozitiilor:

- art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 11/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Apărării Nationale, cu modificările ulterioare;

- art. 7 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 23 alin. 3 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Român de Informatii, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul muncii, familiei si protectiei sociale, ministrul apărării nationale, ministrul administratiei si internelor si directorul Serviciului Român de Informatii emit prezentul ordin.

Art. 1. - Se aproba Regulamentul privind organizarea, functionarea si structura Comisiei centrale de contestatii din cadrul Casei Nationale de Pensii Publice, prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă Regulamentul privind organizarea, functionarea si structura comisiilor de contestatii din cadrul Ministerului Apărării Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Român de Informatii, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 3. - Casa Natională de Pensii Publice, Ministerul Apărării Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor si Serviciul Român de Informatii vor adopta măsurile necesare privind constituirea, în termen de 15 zile de la data publicării prezentului ordin, a Comisiei Centrale de Contestatii si, respectiv, a comisiilor de contestatii prevăzute la art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 4. - Ordinul ministrului apărării nr. M.141/2007*) privind organizarea si functionarea comisiei de contestatii pensii din Ministerul Apărării Nationale, cu modificările ulterioare, se abrogă în termen de 15 zile de la data publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 5. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale, interimar,

Emil Boc

Ministrul apărării nationale,

Gabriel Oprea

Ministrul administratiei si internelor,

Constantin-Traian Igas

Directorul Serviciului Român de Informatii,

George Cristian Maior


*) Ordinul nr. M.141/2007, cu modificările ulterioare, nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece avea ca obiect reglementări din sectorul de apărare a tării si securitate natională.

 

ANEXA Nr. 1

 

REGULAMENT

privind organizarea, functionarea si structura Comisiei centrale de contestatii din cadrul Casei Nationale de Pensii Publice

 

Art. 1. - (1) în cadrul Casei Nationale de Pensii Publice se înfiintează Comisia centrală de contestatii, denumită în continuare comisia, ca organism de verificare creat la nivel national care examinează si hotărăste asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, contestate de către titulari, si care urmăreste aplicarea corectă a legislatiei referitoare la pensiile publice.

(2) Activitatea comisiei se desfăsoară în sedinte, conform prevederilor prezentului regulament.

Art. 2. - Comisia are următoarele atributii principale:

a) examinează si solutionează contestatiile depuse împotriva deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, conform Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările si completările ulterioare;

b) în solutionarea contestatiilor, comisia urmăreste aplicarea corectă si unitară a prevederilor legale din domeniul pensiilor publice;

c) în vederea aplicării corecte si unitare a legislatiei privind pensiile publice, comisia poate transmite caselor teritoriale de pensii acele hotărâri care sunt considerate relevante pentru practica administrativă de stabilire a dreptului la pensie în sistemul public.

Art. 3. - (1) Comisia este compusă din 5 membri titulari, dintre care un presedinte si 4 membri, precum si din 5 membri supleanti, dintre care un presedinte si 4 membri, numiti prin ordin al presedintelui Casei Nationale de Pensii Publice.

(2) Membrii supleanti participă la sedintele Comisiei în locul membrilor titulari care se află în imposibilitate de a participa la acestea.

(3) Pot fi membri ai comisiei specialisti din cadrul Casei Nationale de Pensii Publice cu experientă în domeniul pensiilor.

Art. 4. - Presedintele comisiei îndeplineste, în principal, următoarele atributii:

a) organizează si conduce sedintele comisiei;

b) convoacă sedintele acesteia, prin secretarul de sedintă;

c) stabileste activitătile si sarcinile ce revin membrilor comisiei si secretarului de sedintă, în îndeplinirea atributiilor prevăzute de lege;

d) reprezintă comisia în relatiile cu persoanele fizice si juridice.

Art. 5. - (1) în activitatea sa, comisia beneficiază de suportul tehnic si logistic al unui serviciu specializat din cadrul Casei Nationale de Pensii Publice.

(2) Serviciul prevăzut la alin. (1) are următoarele atributii principale:

a) asigură primirea si înregistrarea contestatiilor înaintate comisiei de casele teritoriale de pensii;

b) asigură analiza contestatiilor si a documentelor înaintate comisiei de casele teritoriale de pensii, precum si verificarea deciziilor de pensie contestate;

c) asigură întocmirea documentatiei tehnice, necesară examinării si solutionării contestatiilor de către comisie;

d) asigură secretariatul comisiei;

e) asigură comunicarea în termen a hotărârilor comisiei părtilor interesate si restituirea dosarelor de pensie caselor teritoriale de pensii;

f) sprijină comisia în analiza cauzelor care conduc la aplicarea eronată si neunitară a legislatiei referitoare la pensiile publice de către casele teritoriale de pensii;

g) sprijină comisia în formularea de propuneri privind aplicarea corectă si unitară a legislatiei referitoare la pensiile publice de către casele teritoriale de pensii si înaintarea acestora presedintelui Casei Nationale de Pensii Publice.

(3) Serviciul specializat prevăzut la alin. (1) este constituit din minimum 20 de specialisti cu experientă în domeniul pensiilor.

(4) Presedintele Casei Nationale de Pensii Publice asigură recrutarea specialistilor si logistica necesară bunei desfăsurări a activitătii comisiei.

Art. 6. - (1) în îndeplinirea atributiilor sale, comisia colaborează cu alti experti din cadrul Casei Nationale de Pensii Publice, caselor de pensii sectoriale, Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Institutului National de Expertiză Medicală si Recuperare a Capacitătii de Muncă, precum si din alte institutii publice.

(2) Directiile si compartimentele functionale din cadrul Casei Nationale de Pensii Publice, precum si casele teritoriale de pensii au obligatia să pună la dispozitia comisiei, la cerere, toate informatiile necesare solutionării în termen legal a contestatiilor depuse.

Art. 7. - (1) Comisia examinează deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii în conditiile Legii nr. 263/2010, cu modificările si completările ulterioare, si contestate în termen de 30 de zile de la data comunicării, potrivit legii.

(2) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii în conditiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, se supun căilor de atac prevăzute de legea în baza cărora au fost emise.

Art. 8. - Procedura comisiei de examinare a deciziilor de pensie supuse contestării reprezintă, potrivit legii, procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdictional.

Art. 9. - (1) Contestatia împotriva deciziei de pensie se depune, în termen de 30 de zile de la data comunicării, la casa teritorială de pensii emitentă.

(2) Casa teritorială de pensii emitentă are obligatia înregistrării contestatiei la registratura generală si în registrul special de evidentă a contestatiilor depuse împotriva deciziilor de pensie.

Art. 10. - Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii se comunică după cum urmează:

a) prin prezentarea persoanei la sediul casei teritoriale de pensii emitentă si primirea deciziei de pensie de către aceasta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a deciziei de pensie;

b) prin postă, la domiciliul persoanei, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data comunicării fiind data primirii sub semnătură a deciziei de pensie.

Art. 11. - (1) Contestatia se consideră depusă în termenul prevăzut la art. 9 si în situatia în care este depusă eronat la altă casă de pensii constituită în temeiul Legii nr. 263/2010, cu modificările si completările ulterioare.

(2) în situatia prevăzută la alin. (1), casa de pensii care a înregistrat contestatia o va transmite, în cel mult 5 zile de la înregistrare, casei de pensii a cărei comisie de contestatii este competentă cu solutionarea acesteia.

(3) în situatia prevăzută la alin. (1) si (2), termenul de solutionare a contestatiei se calculează de la data înregistrării la casa de pensii a cărei comisie de contestatii este competentă.

Art. 12. - Casa teritorială de pensii are obligatia înaintării contestatiei depuse în conditiile art. 7 alin. (1) la comisie, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrare, împreună cu următoarele documente:

a) dosarul de pensie;

b) dovada datei comunicării deciziei de pensionare contestate;

c) nota de prezentare a cazului, cuprinzând temeiurile de drept si de fapt care au condus la emiterea deciziei, precum si concluziile reiesite în urma reverificării dosarului;

d) fisa de evidentă a drepturilor bănesti cuvenite pensionarului, completată la zi, după caz.

Art. 13. - (1) Comisia solutionează contestatiile pe baza documentelor existente în dosarul de pensie.

(2) La solutionarea contestatiilor, comisia verifică sub toate aspectele deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii contestate de către titulari si urmăreste aplicarea unitară a dispozitiilor legale în vigoare, precum si stabilirea corectă a drepturilor de pensie.

Art. 14. - (1) în activitatea lor, membrii comisiei au obligatia de a fi impartiali, de a asigura aplicarea unui tratament juridic nediscriminatoriu tuturor persoanelor care contestă deciziile de pensionare si de a nu se lăsa influentati în exprimarea liberă a votului în cadrul comisiei.

(2) La solutionarea contestatiilor depuse împotriva deciziilor de pensie, membrii comisiei sunt independenti în exprimarea votului lor si nu pot fi trasi la răspundere pentru votul exprimat în această calitate.

(3) Pe perioada solutionării contestatiilor, membrilor comisiei le este interzisă orice formă de comunicare cu contestatorii, altfel decât prin corespondenta oficială a comisiei.

Art. 15. - (1) Comisia se întruneste ori de câte ori este nevoie, la convocarea presedintelui comisiei, prin secretarul de sedintă.

(2) Comisia îsi desfăsoară activitatea în prezenta tuturor membrilor ei si adoptă hotărâri cu majoritatea simplă a voturilor.

(3) Modalitatea de vot în cadrul comisiei este votul deschis.

(4) La sedintele comisiei participă un secretar de sedintă, fără drept de vot, desemnat de presedintele comisiei din cadrul serviciului specializat prevăzut la art. 5.


(5) Sedintele comisiei nu sunt publice.

(6) La sedintele comisiei pot fi invitati si alti specialisti pentru clarificarea unor aspecte de ordin tehnic.

(7) Lucrările sedintelor comisiei sunt consemnate în procese-verbale de sedintă, redactate de secretarul de sedintă, semnate de presedinte si de membrii comisiei si care se păstrează la serviciul specializat prevăzut la art. 5.

Art. 16. - Prin hotărârile pronuntate în solutionarea contestatiilor depuse împotriva deciziilor de pensie, comisia poate decide:

a) admiterea totală sau partială a contestatiei, având drept consecintă obligatorie revizuirea în mod corespunzător a deciziei de pensie de către casa teritorială de pensii emitentă, potrivit legii;

b) respingerea contestatiei.

Art. 17. - (1) Hotărârile comisiei adoptate în solutionarea contestatiilor cuprind în mod obligatoriu:

a) numărul si data adoptării hotărârii;

b) numele si prenumele, codul numeric personal, precum si domiciliul contestatorului;

c) numărul si data înregistrării contestatiei;

d) numărul si data deciziei de pensie contestate si casa teritorială de pensii emitentă;

e) data comunicării deciziei de pensie contestate;

f) obiectul contestatiei;

g) motivarea hotărârii - temeiurile de fapt si de drept care au condus la admiterea sau la respingerea contestatiei;

h) mentiunea că hotărârea comisiei poate fi atacată la instanta judecătorească competentă si termenul prevăzut de lege;

i) semnăturile presedintelui, membrilor comisiei si a secretarului de sedintă;

j) stampila comisiei.

(2) Hotărârile se redactează în 3 exemplare, din care un exemplar se comunică contestatorului, unul casei teritoriale de pensii si unul se păstrează la serviciul specializat prevăzut la art. 5.

Art. 18. - Termenul de solutionare a contestatiei este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia la casa teritorială de pensii emitentă.

Art. 19. - (1) Hotărârile comisiei se comunică persoanelor în cauză si caselor teritoriale de pensii interesate, în termen de 5 zile de la data adoptării.

(2) Hotărârile comisiei se comunică persoanelor în cauză prin postă, la domiciliul persoanei, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data comunicării fiind data primirii sub semnătură a hotărârii.

(3) Hotărârile comisiei pot fi atacate, potrivit legii, la tribunalul în a cărui rază teritorială îsi are domiciliul reclamantul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(4) Hotărârile comisiei care nu au fost atacate în termenul prevăzut la alin. (3) sunt definitive.

 

ANEXA Nr. 2

 

REGULAMENT

privind organizarea, functionarea si structura comisiilor de contestatii din cadrul Ministerului Apărării Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Român de Informatii

 

Art. 1. - (1) în cadrul Ministerului Apărării Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si, respectiv, Serviciului Român de Informatii se înfiintează comisii de contestatii, ca organisme de verificare create la nivel national care examinează si hotărăsc asupra deciziilor de pensie emise de casele de pensii sectoriale, contestate de către titulari, si care urmăresc aplicarea corectă a legislatiei referitoare la pensiile publice.

(2) Comisiile de contestatii prevăzute la alin. (1) se organizează si functionează pe lângă Directia financiar-contabilă din cadrul Ministerului Apărării Nationale, Secretariatul general din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si, respectiv, Directia generală financiară din cadrul Serviciului Român de Informatii.

(3) Activitatea comisiilor de contestatii se desfăsoară în sedinte, conform prevederilor prezentului regulament.

Art. 2. - (1) Comisia de contestatii din cadrul Ministerului Apărării Nationale este compusă din 3 membri titulari, dintre care un presedinte si 2 membri, precum si 3 membri supleanti, dintre care un presedinte si 2 membri, numiti prin ordin al ministrului apărării nationale.

(2) Comisia de contestatii din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor este compusă din 5 membri titulari, dintre care un presedinte si 4 membri, precum si 5 membri supleanti, dintre care un presedinte si 4 membri, numiti prin ordin al ministrului administratiei si internelor.

(3) Comisia de contestatii din cadrul Serviciului Român de Informatii este compusă din 3 membri titulari, dintre care un presedinte si 2 membri, precum si 3 membri supleanti, dintre care un presedinte si 2 membri, numiti prin ordin al directorului Serviciului Român de Informatii.

(4) Comisia de contestatii din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor se compune din: presedinte - reprezentant al Secretariatului general; membri - reprezentanti ai Directiei generale juridice, Directiei generale management resurse umane, Directiei generale financiare si Directiei generale audit intern; secretar - reprezentant al Secretariatului general.

(5) Membrii supleanti ai comisiei de contestatii prevăzută la alin. (4) sunt desemnati din cadrul acelorasi structuri ca si membrii titulari.

(6) Membrii supleanti participă la sedintele comisiilor de contestatii în locul membrilor titulari care se află în imposibilitate de a participa la acestea.

(7) Pot fi membri ai comisiilor de contestatii prevăzute la alin. (1)-(3) specialisti din cadrul institutiilor respective, cu experientă în domeniul pensiilor, juridic, management resurse umane sau economic.

Art. 3. - Presedintele comisiei de contestatii îndeplineste următoarele atributii principale:

a) organizează si conduce sedintele acesteia;

b) convoacă sedintele acesteia, prin secretarul de sedintă;

c) stabileste activitătile si sarcinile ce revin membrilor comisiei de contestatii si secretarului de sedintă, în îndeplinirea atributiilor prevăzute de lege;

d) reprezintă comisia de contestatii în relatiile cu persoanele fizice si juridice.

Art. 4. - (1) în activitatea lor, comisiile de contestatii beneficiază de suport tehnic si logistic din partea directiilor pe lângă care functionează.


(2) Suportul tehnic prevăzut la alin. (1) constă, în principal, din următoarele activităti:

a) asigură primirea si înregistrarea contestatiilor;

b) asigură secretariatul comisiei de contestatii;

c) asigură comunicarea hotărârilor comisiei de contestatii părtilor interesate si restituirea dosarelor de pensie caselor de pensii sectoriale.

(3) Conducerile directiilor pe lângă care functionează asigură specialistii si logistica necesare bunei desfăsurări a activitătii comisiilor de contestatii.

Art. 5. - (1) în îndeplinirea atributiilor lor, comisiile de contestatii colaborează cu alti experti din cadrul Casei Nationale de Pensii Publice, caselor de pensii sectoriale, precum si din alte institutii publice.

(2) Casele de pensii sectoriale au obligatia să pună la dispozitia comisiilor de contestatii, la cerere, toate informatiile necesare solutionării în termen legal a contestatiilor depuse.

Art. 6. - (1) Comisiile de contestatii examinează deciziile de pensie emise de casele de pensii sectoriale în conditiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările si completările ulterioare, si contestate în termen de 30 de zile de la comunicare, potrivit legii.

(2) Deciziile de pensie emise în sistemul de pensii militare si de stat ale politistilor, în conditiile prevăzute de legislatia în vigoare până la data de 1 ianuarie 2011, precum si cele emise în conditiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de apărare, ordine publică si sigurantă natională, se supun căilor de atac prevăzute de legislatia în baza cărora au fost adoptate si se solutionează de comisiile prevăzute la art. 1.

Art. 7. - Procedura comisiilor de contestatii de examinare a deciziilor de pensie supuse contestării reprezintă, potrivit legii, procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdictional.

Art. 8. - (1) Contestatia împotriva deciziei de pensie, emisă de casa de pensii sectorială, se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării, la casa de pensii sectorială emitentă.

(2) Casa de pensii sectorială are obligatia înregistrării contestatiei la registratura generală.

Art. 9. - (1) Contestatia se consideră depusă în termenul prevăzut la art. 8 si în situatia în care este depusă eronat la altă casă de pensii constituită în temeiul Legii nr. 263/2010, cu modificările si completările ulterioare.

(2) în situatia prevăzută la alin. (1), casa de pensii care a înregistrat contestatia o va transmite, în cel mult 5 zile de la înregistrare, casei de pensii a cărei comisie de contestatii este competentă cu solutionarea acesteia.

Art. 10. - Casa de pensii sectorială are obligatia înaintării contestatiei la comisia de contestatii competentă, în termen de 10 zile de la înregistrare, împreună cu următoarele documente:

a) dosarul de pensie;

b) dovada datei comunicării deciziei de pensionare contestate;

c) notă de prezentare a cazului, cuprinzând temeiurile de drept si de fapt care au condus la emiterea deciziei, precum si concluziile reiesite în urma reverificării dosarului.

Art. 11. - (1) Comisiile de contestatii solutionează contestatiile pe baza documentelor existente în dosarul de pensie.

(2) La solutionarea contestatiilor, comisiile de contestatii verifică sub toate aspectele deciziile de pensie emise de casele de pensii sectoriale, contestate de către titulari, si urmăreste aplicarea întocmai a dispozitiilor legale în vigoare, precum si stabilirea corectă a drepturilor de pensie.

Art. 12. - (1) în activitatea lor, membrii comisiilor de contestatii au obligatia de a fi impartiali, de a asigura aplicarea unui tratament juridic nediscriminatoriu tuturor persoanelor care contestă deciziile de pensionare si de a nu se lăsa influentati în exprimarea liberă a votului în cadrul comisiilor.

(2) La solutionarea contestatiilor depuse împotriva deciziilor de pensie, membrii comisiilor de contestatii sunt independenti în exprimarea votului lor si nu pot fi trasi la răspundere pentru votul exprimat în această calitate.

(3) Pe perioada solutionării contestatiilor, membrilor comisiilor de contestatii le este interzisă orice formă de comunicare cu contestatorii, altfel decât prin corespondenta oficială a comisiilor de contestatii.

Art. 13. - (1) Comisiile de contestatii se întrunesc ori de câte ori este nevoie, la convocarea presedintelui comisiei respective, prin secretarul de sedintă.

(2) Comisiile de contestatii îsi desfăsoară activitatea în prezenta tuturor membrilor lor si adoptă hotărâri cu majoritatea simplă a voturilor.

(3) Modalitatea de vot în cadrul comisiilor este votul deschis.

(4) La sedintele comisiilor de contestatii participă câte un secretar de sedintă, fără drept de vot, desemnat de presedintele comisiei de contestatii din rândul specialistilor prevăzutila art. 4.

(5) Sedintele comisiilor de contestatii nu sunt publice.

(6) La sedintele comisiilor de contestatii pot fi invitati si alti specialisti pentru clarificarea unor aspectede ordin tehnic

(7) Lucrările sedintelor comisiilor de contestatii sunt consemnate în pfocese-verbale de sedintă, redactate de secretarul de sedintă, semnate de presedintii si de membrii comisiilor respectivesi care se păstrează la nivelul acestora.

Art. 14. - Prin hotărârile pronuntate în solutionarea contestatiilor depuse împotriva deciziilor de pensie, comisiile de contestatii pot decide:

a) admiterea totală sau partială a contestatiei, având drept consecintă obligatorie revizuirea în mod corespunzător a deciziei de pensie de către casa de pensii sectorială emitentă, potrivit legii;

b) respingerea contestatiei.

Art. 15. - (1) Hotărârile comisiilor de contestatii adoptate în solutionarea contestatiilor cuprind în mod obligatoriu:

a) numărul si data adoptării hotărârii;

b) numele si prenumele, codul numeric personal, precum si domiciliul contestatorului;

c) numărul si data înregistrării contestatiei;

d) numărul si data deciziei de pensie contestate;

e) data comunicării deciziei de pensie contestate;

f) obiectul contestatiei;

g) motivarea hotărârii - temeiurile de fapt si de drept care au condus la admiterea sau la respingerea contestatiei;

h) mentiunea că hotărârea comisiei de contestatii poate fi atacată la instanta judecătorească competentă si termenul prevăzut de lege;

i) semnăturile presedintelui, membrilor comisiei si a secretarului de sedintă;

j) stampila comisiei de contestatii.

(2) Hotărârile se redactează în 3 exemplare, din care un exemplar se comunică contestatorului, unul casei de pensii sectoriale si unul se păstrează la nivelul comisiilor de contestatii.

Art. 16. - Termenul de solutionare a contestatiei este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia la comisia de contestatii.

Art. 17. - (1) Hotărârile comisiilor de contestatii se comunică persoanelor în cauză si caselor de pensii sectoriale interesate, în termen de 5 zile de la data adoptării.

(2) Hotărârile comisiilor de contestatii se comunică persoanelor în cauză prin postă, la domiciliul persoanei, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data comunicării fiind data primirii sub semnătură a hotărârii.

(3) Hotărârile comisiilor de contestatii pot fi atacate, potrivit legii, la tribunalul în a cărui rază teritorială îsi are domiciliul reclamantul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(4) Hotărârile comisiilor de contestatii care nu au fost atacate în termenul prevăzut la alin. (3) sunt definitive.


 

ACTE ALE INSTANTELOR DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

 

CURTEA DE APEL CLUJ - SECTIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

 

SENTINTA CIVILĂ Nr. 185

Sedinta publică din data de 27 aprilie 2010

 

Dosar nr. 164-33/2009 Completul compus din: Presedinte - Danusia Puscasu Grefier - Angela Nistor

Pe rol, în rejudecare, se află actiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Societatea Comercială “New Vissa” - S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României si intervenienta Societatea Română de Radiodifuziune, având ca obiect anulare acte emise de autoritătile de reglementare - Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 si Hotărârea Guvernului nr. 978/2003 - rejudecare Dosar nr. 1.429/33/2009.

Reclamanta a înregistrat la dosar în data de 27 aprilie 2010 concluzii scrise.

Mersul dezbaterilor, sustinerile si concluziile părtilor au fost consemnate în încheierea de sedintă din data de 20 aprilie 2007, când pronuntarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere de sedintă care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA,

Prin Decizia civilă nr. 4.560 din 22 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.249/33/2008, s-au admis recursurile declarate de Guvernul României si Societatea Română de Radiodifuziune împotriva Sentintei nr. 64 din 16 februarie 2009 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

S-a casat sentinta atacată si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instantă.

În motivare se arată că, prin actiunea înregistrată la data de 25 septembrie 2008, pe rolul Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, reclamanta Societatea Comercială “New Vissa” - S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 977 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 978 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune.

Reclamanta a arătat în esentă că prin actele normative contestate s-a stabilit că societătile comerciale cu sediul în România au obligatia de a plăti pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune si televiziune, indiferent dacă sunt sau nu beneficiare ale unor astfel de servicii.

Obligativitatea plătii taxelor pentru serviciul public de radio si televiziune ar trebui instituită doar în sarcina persoanelor juridice care detin efectiv aparate radio sau TV, ceea ce de altfel rezultă si din prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, precum si ale art. 40 alin. (2) din Legea finantelor publice (Legea nr. 500/2002).

La data de 21 octombrie 2008, Societatea Română de Radiodifuziune a formulat cerere de interventie în interesul pârâtului Guvernul României.

Prin Sentinta nr. 64 din 16 februarie 2009 Curtea de Apel Cluj a admis actiunea formulată de reclamanta Societatea

Comercială “New Vissa” - S.R.L., a anulat prevederile cuprinse în art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 977 din 22 august 2003 si art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 978 din 22 august 2003 si a anulat ca netimbrată cererea de interventie accesorie formulată de Societatea Română de Radiodifuziune.

În motivarea sentintei, instanta de fond a retinut faptul că art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare, prevede o taxă pentru serviciile publice de radio si televiziune doar în sarcina persoanelor fizice si juridice beneficiare, respectiv în sarcina celor care “beneficiază” în diferite modalităti de aceste servicii.

Pentru a retine aceste aspecte, instanta de fond s-a prevalat de Decizia Curtii Constitutionale nr. 297/2004, potrivit căreia conformitatea prevederilor art. 40 din Legea nr. 41/1994 cu dispozitiile constitutionale a fost stabilită avându-se în vedere faptul că “plata serviciului public prestat este obligatorie pentru toti beneficiarii acestor servicii, persoane fizice sau persoane juridice”, fiind vorba de “o ocrotire în mod egal a proprietătii, indiferent de titular”.

Pe de altă parte, pentru dezlegarea chestiunii litigioase, instanta de fond face aplicarea interpretării gramaticale a dispozitiilor legale a căror anulare se solicită si ajunge la concluzia că notiunea de “beneficiar” din cadrul art. 40 al Legii nr. 41/1994, republicată, include persoanele fizice sau juridice în folosul cărora se prestează efectiv cele două servicii si că doar aparent exceptia de la plata acestor taxe este instituită numai pentru persoanele fizice, deoarece nu este exclusă aplicarea acestei exceptii si pentru persoanele juridice.

Curtea a concluzionat că prevederile cuprinse în art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 si Hotărârea Guvernului nr. 978/2003 instituie derogări de la dispozitiile art. 40 din Legea nr. 41/1994, negând dreptul persoanelor juridice de a beneficia de neplata taxei pentru serviciile publice de radio si televiziune în cazul în care acestea nu detin receptoare radio/TV, motiv pentru care nu a putut fi primită interpretarea conform căreia oficial legiuitorul ar fi prezumat calitatea de beneficiari pentru toate persoanele juridice cu sediul în România, neconditionat de posesia receptoarelor.

Prima instantă a fost sesizată de reclamanta Societatea Comercială “New Vissa” - S.R.L. cu cererea prin care a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României să se dispună anularea prevederilor art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 si ale art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003.

Astfel, cadrul procesual în care se desfăsoară procesul a fost fixat de reclamantă, care prin cererea de chemare în judecată a indicat persoana împotriva căreia se îndrepta pretentiile sale, respectiv Guvernul României.

Interesul de a interveni într-un proces poate să apartină si tertelor persoane, astfel încât Codul de procedură civilă a îngăduit si acestora să ceară introducerea lor în proces.

Interventia voluntară este reglementată de art. 49-56 din Codul de procedură civilă si poate fi definită ca fiind cererea unui tert de a intra într-un proces pornit de alte părti, pentru a-si apăra un drept propriu sau pentru a apăra dreptul unei părti din proces.


În cauză s-a constatat că prima instantă nu a observat că s-au formulat două cereri de interventie de Societatea Română de Radiodifuziune.

Astfel, la data de 20 octombrie 2008 s-a depus la dosar o cerere de interventie accesorie trimisă prin fax - fila 41, iar la data de 21 octombrie 2008 o cerere de interventie în interes propriu, filele 55-66, însotită de înscrisuri.

Aceste aspecte au fost consemnate în încheierea de sedintă din data de 12 ianuarie 2008, însă, la termenul următor când a rămas în pronuntare, prima instantă nu a analizat cererea de interventie accesorie. Prin hotărârea recurată s-a dispus anularea cererii de interventie principală ca netimbrată în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Mai mult, desi erau formulate două cereri de interventie, era necesar să fie calificată interventia potrivit dispozitiilor legale, cu toate consecintele ce decurg din acestea.

Prin cererea de interventie, Societatea Română de Radiodifuziune nu a solicitat nimic pentru ea, respectiv nu a invocat realizarea sau conservarea unui drept al său, ci, alături de pârâtul Guvernul României, prin apărările pe care Ie-a făcut, tinde ca solutia în proces să se dea în favoarea părtii pentru care a intervenit.

În aceste conditii, dacă instanta califica cererea de interventie accesorie, este de observat că aceasta nu intra sub incidenta Legii nr. 146/1997, nefiind o cerere de chemare în judecată ca interventie principală, ci o simplă apărare formulată în fata primei instante.

Este de observat că indiferent că este vorba de o interventie principală sau una accesorie, în conformitate cu art. 17 din Codul de procedură civilă, instanta sesizată avea obligatia de a se pronunta asupra lor.

Neprocedând în această modalitate, prima instantă nu s-a pronuntat asupra tuturor cererilor cu care a fost sesizată, cu atât mai mult cu cât interventia accesorie, fiind o apărare, se judecă întotdeauna împreună cu cererea principală, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă, au fost admise recursurile formulate de pârâtă si intervenient, casată hotărârea si trimisă cauza spre rejudecare la aceeasi instantă, ocazie cu care au fost avute în vedere aspectele invocate de cele două recurente, prin motivele ce vizau nelegalitatea conform art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă asupra fondului litigiului.

După casarea cu trimitere cauza a fost înregistrată pe rolul Curtii sub Dosarul nr. 164/33/2010.

Examinând actiunea formulată prin prisma motivelor invocate, Curtea retine următoarele:

Prin actiunea formulată reclamanta solicită anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, precum si a prevederilor art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune, sustinând că acestea vin în contradictie cu prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune si cu prevederile art. 2 alin. (40) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice.

Reclamanta arată că obligativitatea plătii taxelor pentru serviciul public de radio si televiziune ar trebui instituită doar în sarcina microîntreprinderilor române care detin efectiv aparate radio sau TV, ceea ce, de altfel, rezultă si din prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, care precizează că au obligatia de a achita această taxă doar beneficiarii acestor servicii, precum si ale art. 2 alin. (40) din Legea finantelor publice, care defineste “taxa ca fiind sumă plătită de către o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, institutie publică sau serviciu public”.

Prin Ordonanta nr. 18 din 30 ianuarie 2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune s-a statuat că prevederile legale anterior citate vor avea următorul cuprins:

“Art. 40. - (1) Veniturile proprii ale Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune provin din taxele pentru serviciul public de radiodifuziune si pentru cel de televiziune, din sume încasate din realizarea obiectului de activitate, precum si din donatii si sponsorizări.

(2) Toate persoanele fizice si juridice cu domiciliul, respectiv sediul, în România sunt obligate să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestora.

(3) Nivelul taxelor pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare si scutirile de plată se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.”

Legea nr. 533 din 11 decembrie 2003 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune prin art. 1 a statuat în sensul modificării art. 40 din Legea nr. 41/1994 după cum urmează:

“Art. 40. - (1) Veniturile proprii ale Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune provin, după caz, din:

a) sume încasate din realizarea obiectului de activitate;

b) taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune;

c) penalităti de întârziere pentru neachitarea la termen a taxelor datorate;

d) sume încasate din publicitate;

e) sume încasate din amenzi si despăgubiri civile;

f) donatii si sponsorizări;

g) alte venituri realizate potrivit legii.

(2) Persoanele fizice cu domiciliul în România au obligatia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, cu exceptia celor care declară pe propria răspundere că nu detin receptoare de radio, respectiv de televiziune, si a celor care, potrivit legii, beneficiază de scutire de la plata acestor taxe.

(3) Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agentiile si reprezentantele acestora, precum si reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligatia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.

(4) Cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare si scutire de la plata acestora, penalitătile de întârziere, precum si sanctiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declaratiei de exceptare de la plata taxelor de către detinătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune si ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(5) Procedura privind efectuarea controlului, constatarea contraventiilor, aplicarea sanctiunilor si penalitătilor de întârziere în cazul sustragerii de la plata taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b) de către detinătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, se stabileste prin hotărâre a Guvernului.

(6) Sunt scutite de la plata taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune si pentru serviciul public de televiziune familiile si persoanele singure care beneficiază de ajutor social lunar, potrivit prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările si completările ulterioare, asociatiile si fundatiile nonprofit, misiunile diplomatice străine si membrii acestora, persoanele fizice abonate la retele de radioamplificare, azilurile de bătrâni, unitătile din cadrul institutiilor care au competente în domeniul apărării, ordinii publice si sigurantei nationale, unitătile de învătământ de stat prescolar, preuniversitar si universitar, căminele de copii si cresele de stat, pensionarii proveniti din sistemul pensiilor pentru agricultori, ale căror drepturi au fost stabilite în baza legislatiei anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, pensionarii Societătii Române de Radiodifuziune si ai Societătii Române de Televiziune, unitătile de cult apartinând cultelor religioase recunoscute din România, precum si alte categorii prevăzute de legi speciale.

(7) Alte scutiri de la plata taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune si pentru serviciul public de televiziune decât cele prevăzute prin prezenta lege pot fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.”

La art. II s-a prevăzut că, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, “Guvernul va stabili modul de restituire a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune si, respectiv, pentru serviciul public de televiziune - către persoanele care au achitat aceste taxe si care declară pe propria răspundere că nu detin receptoare de radio, respectiv receptoare de televiziune -, modalitătile financiar-contabile de compensare între Societatea Comercială de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice «Electrica» - S.A. si Societatea Română de Radiodifuziune, respectiv Societatea Română de Televiziune, precum si sanctiunile pentru cazurile declaratiilor eronate”.

Conform art. 1 din Legea nr. 41/1994, Societatea Română de Radiodifuziune si Societatea Română de Televiziune s-au înfiintat ca servicii publice autonome de interes national, independente editorial, prin reorganizarea Radioteleviziunii Române.

Art. 2 din acelasi act normativ prevede că Societatea Română de Radiodifuziune si Societatea Română de Televiziune sunt persoane juridice, au sediul în municipiul Bucuresti si îsi desfăsoară activitatea sub controlul Parlamentului, în conditiile prezentei legi si în conformitate cu conventiile internationale la care România este parte.

Conform prevederilor art. 3, Societatea Română de Radiodifuziune si Societatea Română de Televiziune au obligatia să asigure, prin întreaga lor activitate, pluralismul, libera exprimare a ideilor si opiniilor, libera comunicare a informatiilor, precum si informarea corectă a opiniei publice, continutul programelor Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune trebuind să răspundă standardelor profesionale în materie.

Potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 41/1994, Societatea Română de Radiodifuziune si Societatea Română de Televiziune, ca servicii publice, în realizarea obiectivelor generale de informare, educatie, divertisment, sunt obligate să prezinte, în mod obiectiv, impartial, realitătile vietii social-politice si economice interne si internationale, să asigure informarea corectă a cetătenilor asupra treburilor publice, să promoveze, cu competentă si exigentă, valorile limbii române, ale creatiei autentice culturale, stiintifice, nationale si universale, ale minoritătilor nationale, precum si valorile democratice, civice, morale si sportive, să militeze pentru unitatea natională si independenta tării, pentru cultivarea demnitătii umane, a adevărului si justitiei. În îndeplinirea atributiilor pe care le au, Societatea Română de Radiodifuziune si Societatea Română de Televiziune trebuie să respecte principiile ordinii constitutionale din România.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 977 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, în temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Romane de Televiziune, republicată, cu modificările ulterioare, s-a statuat la art. 1 că “persoanele fizice cu domiciliul în România, cu exceptia celor care declară pe propria răspundere ca nu detin receptoare radio, au obligatia să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune”.

Art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 prevede că “taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se plăteste pe familie. Prin familie, în întelesul prezentei hotărâri, se întelege: sotul, sotia, copiii, precum si orice alte persoane, în cazul în care locuiesc în comun si gospodăresc împreună”.

Conform prevederilor art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 “persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 111/2003, cu modificările ulterioare, au obligatia să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune. Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum si sucursalele si celelalte subunităti ale lor fără personalitate juridică si sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligatia să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.”

Potrivit prevederilor art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003 “persoanele fizice cu domiciliul în România, cu exceptia celor care declară pe propria răspundere că nu detin receptoare TV, au obligatia să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de televiziune.”

Art. 2 din acelasi act normativ statuează că “taxa lunară pentru serviciul public de televiziune se plăteste pe familie. Prin familie, în întelesul prezentei hotărâri, se întelege: sotul, sotia, copiii, precum si orice alte persoane, în cazul în care locuiesc în comun si gospodăresc împreună. Taxa lunară pentru serviciul public de televiziune se plăteste si de către persoanele fizice care locuiesc singure”.

Conform dispozitiilor art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003 “persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor (...) au obligatia să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de televiziune. Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum si sucursalele si celelalte subunităti ale lor fără personalitate juridică si sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligatia să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de televiziune”.

Art. 4 din acelasi act normativ prevede că “valorile lunare ale taxei pentru serviciul public de televiziune, pe categorii de plătitori, sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din hotărâre”.

Legea nr. 500/2002 în art. 40 defineste taxa ca fiind suma plătită de către o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o institutie publică sau un serviciu public.


Prin Decizia nr. 297 din 6 iulie 2004 a Curtii Constitutionale s-a retinut că prevederile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 care dispun cu privire la obligatia persoanelor juridice române sau străine cu sediul în România de a plăti, în calitate de beneficiari, o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxă pentru serviciul public de televiziune nu sunt contrare Legii fundamentale.

S-a relevat că art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare, stabileste că veniturile proprii ale Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune provin, între altele, si din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, dar, asa cum prevede chiar alin. (3) al acestui articol, care face si obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, taxele sunt datorate de către subiectele de drept acolo mentionate, “în calitate de beneficiari ai acestor servicii”. Asadar, obligatia prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalităti, de serviciile publice respective si, în consecintă, niciuna dintre criticile formulate nu poate fi retinută.

De altfel, cu privire la constitutionalitatea art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat si prin raportare la art. 56 alin. (2) si art. 44 alin. (2) din Constitutie, republicată. Decizia nr. 159 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 12 mai 2004, statuează că dispozitiile de lege criticate reglementează pentru serviciile publice de radiodifuziune si de televiziune modul de constituire din venituri proprii a resurselor financiare care le asigură “autonomia financiară, ca premisă a organizării lor autonome”, ceea ce nu contravine art. 56 alin. (2) din Constitutie, republicată. Prin aceeasi decizie s-a retinut, de asemenea, că taxa instituită de text nu este contrară nici dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (2), privitoare la ocrotirea în mod egal a proprietătii, indiferent de titular, deoarece plata serviciului public prestat este obligatorie pentru toti beneficiarii acestor servicii, persoane fizice sau persoane juridice.

Asadar controlul de constitutionalitate realizat pe calea rezolvării exceptiei de neconstitutionalitate este un control de conformitate cu dispozitiile Constitutiei, dar si unul de strictă conformare cu aceste dispozitii.

Autoritatea de jurisdictie constitutională din România a examinat constitutionalitatea acestor prevederi statuând că ele nu contravin principiului instituit de Legea fundamentală privind ocrotirea în mod egal a proprietătii, câtă vreme textul în discutie se interpretează în sensul că obligatia de suportare a acestor taxe revine tuturor persoanelor fizice sau juridice care beneficiază de aceste servicii.

Notiunea de “beneficiar” a fost definită ca fiind: persoană, colectivitate sau institutie care are folos din ceva; destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii; persoană fizică sau juridică în folosul căreia se realizează o actiune; cel care beneficiază de ceva; persoană, institutie etc. pentru care se face o lucrare; persoană, întreprindere, institutie pentru care se execută o lucrare, se prestează diferite servicii.

Prin interpretarea normelor de drept civil se întelege operatiunea logic-ratională de stabilire a continutului si sensului normelor de drept civil.

Hotărârile Guvernului dau expresie unei competente originare a Guvernului, strict limitată si decurgând din însăsi natura functiei pe care acesta o îndeplineste. Legile fiind adoptate de către Parlament, Guvernului, ca organ suprem executiv, îi revine numai organizarea executării legilor, scop în care emite hotărâri tocmai pentru a face o lege cât mai clară si a o aplica cât mai corect. O hotărâre a Guvernului nu poate deci decât să precizeze si să asigure corecta aplicare a legilor. Ea nu are calitatea de a crea drept.

Prin interpretarea oficială se întelege interpretarea făcută în exercitarea atributiilor ce îi revin legii de un organ de stat.

În controlul de constitutionalitate exercitat cu privire la art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 instanta de contencios constitutional a dat indirect o interpretare oficială jurisdictională, rezolvând exceptia de neconstitutionalitate prin raportarea acestei norme la dispozitiile cuprinse în Legea fundamentală, normă care a fost interpretată din perspectiva sa gramaticală. Astfel, Curtea Constitutională a arătat că textul nu contravine Constitutiei câtă vreme interpretarea oficială făcută de Parlament în activitatea de legiferare a vizat notiunea de “beneficiar” al acestor servicii publice, în sensul gramatical.

Pentru dezlegarea chestiunii litigioase, Curtea a considerat că este necesar să se realizeze mai întâi interpretarea normei cuprinse în art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, prin prisma tuturor tehnicilor de interpretare.

Curtea a avut în vedere că într-o interpretare gramaticală această normă juridică instituie obligativitatea plătii taxei numai acelor persoane juridice care au calitatea de beneficiari, si anume a acelor entităti în folosul cărora se realizează actiunea de informare de către cele două servicii publice.

Nu numai interpretarea gramaticală conduce la această concluzie, ci si o interpretare logică si sistematică a acestor dispozitii, care implică lămurirea întelesului lor tinându-se cont de legăturile pe care acestea le au cu alte norme juridice din acelasi act normativ sau din alte acte normative.

Se recunoaste dreptul societătilor comerciale de a-si suspenda temporar activitatea. Pe perioada suspendării temporare a activitătii, entitatea nu mai desfăsoară niciun fel de activităti menite să conducă la realizarea obiectului social. În acest context nu are interesul ca entitate să se expună actiunii de informare realizată de către cele două servicii publice.

Tot agentilor economici le este recunoscut dreptul de a declara la momentul autorizării că nu desfăsoară activitate la sediul social, context în care nu mai este necesară verificarea întrunirii conditiilor privind autorizarea functionării în acele spatii.

Dacă admitem aceste premise, la un sediu social unde nu se desfăsoară activitate entitatea nu poate beneficia în locatia respectivă de cele două servicii publice.

A interpreta norma în discutie în sensul că societătile comerciale datorează această taxă chiar dacă nu beneficiază în mod direct de aceste servicii si nu detin receptoare menite să transmită informatia înseamnă a goli de continut celelalte dispozitii din normele juridice comerciale speciale care le conferă acestor entităti dreptul de a nu desfăsura niciun fel de activitate pe o perioadă limitată de timp.

Norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei si, acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Interpretarea gramaticală a notiunii de “beneficiar” include persoanele fizice sau juridice în folosul cărora se prestează efectiv cele două servicii publice.

Particularul în favoarea căruia s-a instituit dreptul nu poate fi obligat să sustină prin contributia personală activitatea unui serviciu public si nu este admisibil ca dreptul său constitutional la informare să fie transformat indirect într-o obligatie.

Art. 40 din Legea nr. 41/1994 instituie aparent exceptii de la plata acestor taxe “numai în ceea ce priveste persoanele fizice”, însă această normă trebuie interpretată coroborat, tinându-se cont de întelesul termenilor utilizati, de legătura dintre acesti termeni si de constructia frazei.


Este evident că sfera de aplicare a scutirii lor trebuie să acopere toate persoanele fizice sau juridice care nu au calitatea de beneficiari în sensul gramatical al acestui termen.

De aceea, exceptia prevăzută în cazul persoanelor fizice nu împiedică aplicarea logică a acestei scutiri si în privinta persoanelor juridice care nu au calitatea de beneficiar al acestui serviciu. Alin. (7) al art. 40 nu exclude posibilitatea instituirii unor scutiri si în ipoteza reglementată la alin. (3) al aceluiasi articol. Art. II din Legea nr. 533/2003 nu face distinctie în privinta scutirilor între persoanele fizice sau juridice. O interpretare a textului în discutie în maniera evocată de Guvern ar fi neconformă cu dreptul garantat în art. 1 din Primul Protocol aditional si ar denatura sensul interpretării jurisdictionale realizate indirect pe calea contenciosului constitutional. Exceptarea de la scutire a persoanelor juridice aflate în situatii similare cu persoanele fizice cărora li se recunoaste acest drept nu vizează un scop legitim, constituind practic o ingerintă în dreptul de proprietate al celor dintâi, ingerintă care nu se justifică nici prin proportionalitate, nici prin scop, neexistând un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul vizat de Executiv prin măsura care privează de scutire persoanele juridice (a se vedea CEDO, Cauza Pressos Compania Naviera - S.A. si altii împotriva Belgiei, Hotărârea din 20 noiembrie 1995, seria A, nr. 332, p. 23, paragraful 38).

Art. 4 din Legea nr. 24/2000 stabileste ierarhia actelor normative, statuând că actele normative date în executarea legilor, ordonantelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele si potrivit normelor care le ordonă.

În activitatea de documentare pentru fundamentarea proiectelor celor două hotărâri, Guvernul trebuia să precizeze si să asigure o corectă aplicare a prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994.

Instituirea unei norme derogatorii se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel putin egal cu cel al reglementării de bază.

Prevederile cuprinse în art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003, nr. 978/2003 instituie derogări de la dispozitiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, negând dreptul persoanelor juridice de a beneficia de scutiri independent de conditia detinerii de receptoare radio si TV.

În interpretarea dată de Guvern se denaturează însusi sensul notiunii de “taxă” asa cum e ea definită în Legea finantelor publice, ca fiind suma plătită de o persoană fizică/juridică pentru serviciile prestate acesteia de către un serviciu public etc.

Nu poate fi primită interpretarea conform căreia oficial legiuitorul ar fi prezumat calitatea de beneficiari ai serviciului de radio si, implicit, de televiziune a tuturor persoanelor juridice cu sediul în România, fără a conditiona aceasta de posesia receptoarelor.

Faptul că au existat mai multe propuneri legislative pentru modificarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 41/1994 este lipsit de relevantă.

Acest text, în forma adoptată prin Legea nr. 553/2003, nu exclude dreptul de scutire a entitătilor care justifică în mod obiectiv că nu datorează această taxă întrucât nu detin receptoarele necesare pentru perceperea informatiei ori care demonstrează că temporar nu desfăsoară activitatea în scopul căreia s-au constituit.

Concluzia este logică, cu atât mai mult cu cât taxa se încasează de Societatea Comercială de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice - S.A., prin filialele sale, în calitate de mandatar al Societătii Române de Televiziune, fiind mai mult decât îndoielnic să se perceapă în conditiile în care, spre exemplu, o entitate care nu desfăsoară activitate la sediul social ori care are suspendată temporar activitatea să nu beneficieze de serviciile societătii de furnizare a energiei electrice, dar să datoreze taxa pentru cele două servicii publice, în special a serviciului de televiziune ce, de principiu, presupune un consum de energie.

Împrejurarea că această taxă se regăseste în legislatia si practica europeană în domeniu nu este în măsură să confere legitimitate acestor dispozitii ale celor două hotărâri ale Guvernului atacate.

Nu se poate sustine că plata taxei radio de către persoanele juridice reprezintă în fapt o aplicare a dispozitiilor constitutionale care garantează dreptul la informare al cetătenilor prin asigurarea surselor de finantare a principalelor mijloace de informare: radio si televiziunea publică. Asa cum am mai arătat, acest drept constitutional la informare nu poate fi transformat într-o obligatie, subiectele de drept având facultatea de a exercita sau nu drepturile recunoscute în Legea fundamentală.

Faptul că Comisia Europeană a precizat că obligatia de a plăti o taxă de licentă prin factura de electricitate constituie o problemă de drept national si împrejurarea că statele membre au fost îndemnate să sprijine serviciile publice de radiodifuziune ori că statele membre beneficiază de o largă marjă de apreciere în ceea ce priveste organizarea si finantarea serviciului public de radiodifuziune nu conferă legitimitate dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 si Hotărârea Guvernului nr. 978/2003.

Dispozitiile Tratatului nu aduc atingere competentei statelor membre de a participa la functionarea serviciului public de radiodifuziune în măsura în care finantarea se acordă organismelor de radiodifuziune, cu scopul ca acestea să îsi îndeplinească misiunea de serviciu public, asa cum a fost ea definită si organizată în fiecare stat membru.

Or, în dispozitiile interne s-a stabilit în mod clar că această taxă incumbă numai beneficiarilor celor două servicii publice, notiunea de “beneficiar” fiind atribuită, atât în interpretarea oficială, cât si în interpretarea gramaticală, logică si sistematică, “numai subiectelor care sunt în mod direct destinatarii acestor servicii”.

Din această perspectivă, cele două hotărâri ale Guvernului nu au aplicat în art. 3 alin. (2) în mod corect dispozitiile art. 40 din Legea nr. 41/1994.

Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, în baza dispozitiilor art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se va admite actiunea si se va dispune anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003, precum si în art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003. În temeiul art. 23 din aceeasi lege, se va dispune publicarea prezentei sentinte în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri judecătoresti.

Cât priveste calificarea cererii de interventie în interes propriu, Curtea notează că Legea contenciosului administrativ nu se opune ca autoritatea publică sau particularul care este beneficiarul actului administrativ ce face obiectul de cenzură al instantei de contencios administrativ si care este direct lezat ori vătămat de acesta să nu poată introduce o astfel de actiune, invocându-se tocmai lezarea acestui drept ori interes legitim, chiar dacă indirect prin demersul judiciar respectiv se sprijină si pozitia autoritătii publice autoare a actului administrativ contestat.

Din această perspectivă, Curtea a calificat demersul intervenientei ca o interventie în interes propriu, cu toate consecintele juridice ce decurg dintr-o astfel de calificare.

Una din consecinte relevată în prezenta cauză este aceea că în raport de solutia dată actiunii principale se va solutiona si cererea de interventie în interes propriu, între aceste cereri fiind o strânsă legătură de cauzalitate.


Asa fiind, în temeiul art. 50 si următoarele din Codul de procedură civilă, raportate la art. 28 alin. (1) corelat cu art. 1 si următoarele din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge si cererea de interventie în interes propriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECIDE:

Admite actiunea reclamantei Societatea Comercială “New Vissa” - S.R.L. Cluj, cu sediul procesual ales în str. Pavel Rosea nr. 1, apartamentul 7, judetul Cluj, împotriva pârâtului Guvernul României, cu sediul în Bucuresti, Piata Victoriei nr. 1, si în consecintă:

Dispune anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 977 din 22 august 2003 si a art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003.

Respinge cererea de interventie formulată de Societatea Română de Radiodifuziune, cu sediul în Bucuresti, str. General Berthelot nr. 60-64.

Dispune publicarea, conform art. 23 din Legea nr. 554/2004.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 aprilie 2010.

 

PRESEDINTE,

DANUSIA PUSCASU

Grefier,

Angela Nistor

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

- SECTIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL -

DECIZIA Nr. 607

Sedinta publică din data de 3 februarie 2011

 

Dosar nr. 164/33/2010

Presedinte: luliana Rîciu - judecător

EmanuelAlbu - judecător

Carmen Ilie - judecător

Anca Nechita - magistrat-asistent

 

Din partea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie - se prezintă procurorul de sedintă Daniela Tudose.

S-au luat în examinare recursurile declarate de Guvernul României si Societatea Română de Radiodifuziune împotriva Sentintei civile nr. 185 din 27 aprilie 2010 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială si contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal făcut în sedintă publică lipsesc atât recurentul-pârât Guvernul României, cât si recurenta-intervenientă Societatea Română de Radiodifuziune, precum si intimata-reclamantă Societatea Comercială “New Vissa” - S.R.L. Cluj-Napoca.

Procedură completă.

Se prezintă referatul cauzei, magistratul-asistent arătând că recursul a fost declarat si motivat cu respectarea termenului prevăzut de lege.

Se mai referă că părtile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozitiile art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, prin procuror Daniela Tudose, pune concluzii de respingere a recursului si mentinere a sentintei atacate ca fiind temeinică si legală.

Înalta Curte, în temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă, retine cauza spre solutionare.

ÎNALTA CURTE,

asupra recursului de fată,

din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstantele cauzei

1. Obiectul actiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, reclamanta Societatea Comercială “New Vissa” - S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 977 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 978 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune.

2. Hotărârea instantei de fond

Prin Sentinta nr. 64 din 16 februarie 2009 Curtea de Apel Cluj a admis actiunea formulată de reclamanta Societatea Comercială “New Vissa” - S.R.L., a anulat prevederile cuprinse în art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 977 din 22 august 2003 si art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 978 din 22 august 2003 si a anulat ca netimbrată cererea de interventie accesorie formulată de Societatea Română de Radiodifuziune.


Prin Decizia civilă nr. 4.560 din 22 octombrie 2009, înalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursurile declarate de Guvernul României si Societatea Română de Radiodifuziune împotriva Sentintei nr. 64 din 16 februarie 2009 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, a casat sentinta atacată si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instantă, arătând că instanta nu s-a pronuntat asupra tuturor cererilor cu care a fost sesizată, cu atât mai mult cu cât interventia accesorie, fiind o apărare, se judecă întotdeauna împreună cu cererea principală.

Rejudecând, Curtea de Apel Cluj, prin Sentinta nr. 185 din 27 aprilie 2010, a admis actiunea reclamantei Societatea Comercială “New Vissa” - S.R.L. Cluj-Napoca împotriva pârâtului Guvernul României si în consecintă a dispus anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 977 din 22 august 2003 si a art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003.

Totodată, a respins cererea de interventie formulată de Societatea Română de Radiodifuziune si a dispus publicarea conform art. 23 din Legea nr. 554/2004.

3. Motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei

Instanta de fond a retinut că prin Decizia nr. 297 din 6 iulie 2004 a Curtii Constitutionale s-a constatat că prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 care dispun cu privire la obligatia persoanelor juridice române sau străine, cu sediul în România, de a plăti în calitate de beneficiari o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxă pentru serviciul public de televiziune nu sunt contrare Legii fundamentale.

S-a mai arătat în considerentele sentintei atacate că art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare, stabileste că veniturile proprii ale Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune provin, între altele, si din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, dar, asa cum prevede chiar alin. (3) al acestui articol, taxele sunt datorate de către subiectele de drept acolo mentionate, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.

Pe de altă parte, pentru dezlegarea chestiunii litigioase, instanta de fond face aplicarea interpretării gramaticale a dispozitiilor legale a căror anulare se solicită si ajunge la concluzia că notiunea de “beneficiar” din cadrul art. 40 al Legii nr. 41/1994, republicată, include persoanele fizice sau juridice în folosul cărora se prestează efectiv cele două servicii si că doar aparent exceptia de la plata acestor taxe este instituită numai pentru persoanele fizice, deoarece nu este exclusă aplicarea acestei exceptii si pentru persoanele juridice.

A mai retinut instanta de fond că prevederile cuprinse în art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 si nr. 978/2003 instituie derogări de la dispozitiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, negând dreptul persoanelor juridice de a beneficia de scutiri independent de conditia detinerii de receptoare radio si TV, iar în interpretarea dată de Guvern se denaturează însusi sensul notiunii de “taxă” asa cum este aceasta definită în Legea finantelor publice.

Concluzionând, instanta de fond a constatat că cele două hotărâri ale Guvernului nu au aplicat în art. 3 alin. (2) în mod corect dispozitiile art. 40 din Legea nr. 41/1994, având în vedere că această taxă incumbă numai beneficiarilor celor două servicii publice, notiunea de “beneficiar” fiind atribuită atât în interpretarea oficială, cât si în interpretarea gramaticală numai subiectelor care sunt în mod direct destinatarii acestor servicii.

Referitor la demersul intervenientei, prima instantă a retinut că acesta reprezintă o interventie în interes propriu cu toate consecintele juridice ce decurg dintr-o astfel de interventie, consecinta fiind aceea că în raport de solutia dată actiunii principale se va solutiona si cererea de interventie în interes propriu, între aceste cereri fiind o strânsă legătură de cauzalitate.

4. Recursul formulat de pârâtul Guvernul României împotriva Sentintei civile nr. 185 din 27 aprilie 2010 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

Motivele de recurs au fost întemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 3041 din Codul de procedură civilă.

4.1. În acceptiunea Legii nr. 41/1994, republicată, toate persoanele juridice au prezumată calitatea de beneficiar al serviciilor publice în discutie, iar dispozitiile art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 si art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003 au fost emise în aplicarea si executarea legii.

4.2. Aceeasi acceptie a fost retinută si de Curtea Constitutională în deciziile nr. 297/2004 si nr. 331/2006.

4.3. Temeiul existentei Societătii Române de Televiziune, a Societătii Române de Radiodifuziune si fundamentul plătii taxei radio-TV se regăsesc în prevederile art. 31 din Constitutia României.

5. Recursul formulat de intervenienta Societatea de Radiodifuziune împotriva aceleiasi sentinte

Motivele de recurs au fost întemeiate pe dispozitiile art. 3041 din Codul de procedură civilă.

5.1. Recurenta consideră că vointa legiuitorului a fost aceea de a institui prezumtia cu privire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice cu sediul în România, fără a conditiona aceasta de posesia receptoarelor.

5.2. Un alt argument în sensul celor arătate este, în opinia recurentei, respingerea tuturor amendamentelor expuse de unii parlamentari la textul ordonantei, în sensul de a se considera că notiunea de “beneficiar” nu este legată de calitatea de primitor al serviciilor publice de radiodifuziune.

6. Întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă Societatea Comercială “New Vissa”- S.R.L.

Intimata solicită respingerea recursurilor ca nefondate si mentinerea ca legală si temeinică a sentintei atacate.

II. Considerentele instantei de recurs

1. Recursurile sunt nefondate.

1.1. Potrivit art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicată, “persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agentiile si reprezentantele acestora, precum si reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine au obligatia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii”.

1.2. Conform art. 40 alin. (2) din Legea nr. 41/1994, republicată, si persoanele fizice, în calitate de beneficiari ai acelorasi servicii, au obligatia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxă pentru serviciul public de televiziune.

1.3. Nicăieri în cuprinsul Legii nr. 41/1994, republicată, nu se regăseste o definitie a notiunii de “beneficiar”, astfel încât sensul acestei notiuni nu poate fi decât cel comun, respectiv “cel care beneficiază de ceva” sau “o autoritate, institutie, societate etc. pentru care se face o lucrare”.

1.4. Prin Decizia nr. 297/2004 a Curtii Constitutionale, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 a fost respinsă cu motivarea că “obligatia prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalităti, de serviciile publice respective”.

1.5. Aceleasi considerente au fost avute în vedere si prin pronuntarea Deciziei nr. 331/2006 a Curtii Constitutionale.

1.6. Legislatia comunitară si recomandările europene cu privire la taxa radio permit statelor să stabilească plata unor taxe radio-TV, indiferent de existenta calitătii de beneficiar.

Aceasta reprezintă însă numai o optiune a statului membru, si nu o obligatie.

1.7. Prin Constitutia României nu s-a impus plata taxei radio-TV indiferent de existenta calitătii de beneficiar, iar componentele dreptului la informare prevăzut de art. 31 alin. (15) trebuie interpretate în favoarea cetăteanului.

1.8. Argumentele referitoare la respingerea unor amendamente formulate de diferiti parlamentari nu pot fi acceptate, deoarece interpretarea legii este realizată de către judecător, care, în spetă, folosind principiile si metodele de interpretare, a concluzionat în sensul deja arătat. Vointa exprimată de legiuitor rezultă din interpretarea gramaticală, logică, sistematică a textelor analizate, si nu din eventualele amendamente formulate.

2. Se constată astfel că prevederile art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 si art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003 adaugă la prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicată, că motivele de recurs formulate împotriva sentintei de fond nu sunt întrunite, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă si al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată si completată, urmează să se dispună respingerea recursurilor ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de Guvernul României si Societatea Română de Radiodifuziune împotriva Sentintei civile nr. 185 din 27 aprilie 2010 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială si contencios administrativ si fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronuntată în sedintă publică astăzi, 3 februarie 2011.

 

Judecător,

luliana Rîciu

Judecător,

Emanuel Albu

Magistrat-asistent,

Anca Nechita

Judecător,

Carmen Mie

 


Copyright 1998-2014 DSC.NET   All rights reserved.