MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 377/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 377         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 31 mai 2011

 

SUMAR

 

DECRETE

 

513. - Decret privind rechemarea unui ambasador

 

REPUBLICARE

 

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală

 

Rectificări la:

 - Hotărârea Guvernului nr. 1.492/2004

 

DECRETE

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind rechemarea unui ambasador

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, având în vedere propunerea Guvernului,

 

Presedintele României decretează:

 

Art. 1. - Doamna Măria Ligor se recheamă din calitatea de ambasador extraordinar si plenipotentiar al României în Regatul Spaniei.

Art. 2. - Doamna Măria Ligor îsi va încheia misiunea în termen de cel mult 90 de zile de la publicarea prezentului decret.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

 

Bucuresti, 26 mai 2011.

Nr. 513.


 

REPUBLICARE

 

LEGEA Nr. 302/2004*)

privind cooperarea judiciară internatională în materie penală


*) Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 222/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 10 noiembrie 2008, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, iar ulterior a mai fost modificată si completată prin:

- Legea nr. 224/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006;

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 103/2006 privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării politienesti internationale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.019 din 21 decembrie 2006, aprobată prin Legea nr. 104/2007 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 103/2006 privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării politienesti internationale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 25 aprilie 2007, cu modificările si completările ulterioare.

 

TITLUL I

Dispozitii generale

 

CAPITOLUL I

Domeniul de aplicare si principii generale ale cooperării judiciare internationale în materie penală

 

ARTICOLUL 1

Domeniul de aplicare

 

(1) Prezenta lege se aplică următoarelor forme de cooperare judiciară internatională în materie penală:

a) extrădarea;

b) predarea în baza unui mandat european de arestare;

c) transferul de proceduri în materie penală;

d) recunoasterea si executarea hotărârilor;

e) transferarea persoanelor condamnate;

f) asistenta judiciară în materie penală;

g) alte forme de cooperare judiciară internatională în materie penală.

(2) Prezenta lege nu se aplică modalitătilor specifice de cooperare politienească internatională, dacă, potrivit legii, acestea nu se află sub control judiciar.

 

ARTICOLUL 2

Definirea unor termeni si expresii

 

În sensul prezentei legi, termenii si expresiile următoare se definesc astfel:

a) stat solicitant - statul care formulează o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege;

b) stat solicitat - statul căruia îi este adresată o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege;

c) autoritate centrală - acea autoritate astfel desemnată de statul solicitant sau de statul solicitat, în aplicarea dispozitiilor unor conventii internationale;

d) autoritate judiciară - instantele judecătoresti si parchetele de pe lângă acestea, stabilite potrivit legii române, precum si autoritătile care au această calitate în statul solicitant, conform declaratiilor acestuia din urmă la instrumentele internationale aplicabile;

e) persoană urmărită - persoana care formează obiectul unui mandat de urmărire internatională;

f) persoană extrădabilă - persoana care formează obiectul unei proceduri de extrădare;

g) extrădat sau persoană extrădată - persoana a cărei extrădare a fost aprobată;

h) extrădare activă - procedura de extrădare în care România are calitatea de stat solicitant;

i) extrădare pasivă - procedura de extrădare în care România are calitatea de stat solicitat;

j) persoana solicitată - persoana care face obiectul unui mandat european de arestare;

k) condamnare - orice pedeapsă sau măsură de sigurantă aplicată ca urmare a săvârsirii unei infractiuni;

l) măsură de sigurantă - orice măsură privativă sau restrictivă de libertate care a fost dispusă pentru completarea sau înlocuirea unei pedepse printr-o hotărâre penală;

m) hotărâre - o hotărâre judecătorească prin care se pronuntă o condamnare;

n) stat de condamnare - statul în care a fost condamnată persoana care poate fi transferată sau care deja a fost transferată;

o) stat de executare - statul către care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja transferat în vederea executării pedepsei sau a măsurii de sigurantă aplicate;

p) resortisant al unui stat de condamnare sau de executare, în cazul României, este cetăteanul român;

r) în sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciară emitentă este autoritatea judiciară a unui stat membru al Uniunii Europene, competentă să emită un mandat european de arestare, potrivit legii acelui stat;

s) în sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciară de executare este autoritatea judiciară a unui stat membru al Uniunii Europene, competentă să execute un mandat european de arestare, potrivit legii acelui stat;

s) în sensul titlului III din prezenta lege, stat membru emitent este statul membru al Uniunii Europene în care s-a emis un mandat european de arestare;

t) în sensul titlului III din prezenta lege, stat membru de executare este statul membru al Uniunii Europene căruia îi este adresat un mandat european de arestare.

 

ARTICOLUL 3

Limitele cooperării judiciare

 

Aplicarea prezentei legi este subordonată protectiei intereselor de suveranitate, securitate, ordine publică si a altor interese ale României, definite prin Constitutie.

 

ARTICOLUL 4

Preeminenta dreptului international

 

(1) Prezenta lege se aplică în baza si pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în instrumentele juridice internationale la care România este parte, pe care le completează în situatiile nereglementate.

(2) Cooperarea cu un tribunal penal international sau o organizatie internatională publică, în conformitate cu dispozitiile în materie ale unor instrumente internationale speciale, cum sunt statutele tribunalelor penale internationale, se examinează printr-o procedură legală distinctă, prevederile prezentei legi putând fi aplicate în mod corespunzător, în completare, dacă este necesar.

 

ARTICOLUL 5

Curtoazia internatională si reciprocitatea

 

(1) în lipsa unei conventii internationale, cooperarea judiciară se poate efectua în virtutea curtoaziei internationale, la cererea transmisă pe cale diplomatică de către statul solicitant si cu asigurarea scrisă a reciprocitătii dată de autoritatea competentă a acelui stat.

(2) în cazul prevăzut la alin. (1), prezenta lege constituie dreptul comun în materie pentru autoritătile judiciare române.

(3) Lipsa reciprocitătii nu împiedică să se dea curs unei cereri de asistentă judiciară internatională în materie penală, dacă aceasta:

a) se dovedeste necesară datorită naturii faptei sau nevoii de a lupta împotriva anumitor forme grave ale criminalitătii;

b) poate contribui la îmbunătătirea situatiei inculpatului ori condamnatului sau la reintegrarea sa socială;

c) poate servi la clarificarea situatiei judiciare a unui cetătean român.

 

ARTICOLUL 6

Asigurarea de reciprocitate

 

În cazul în care statul român formulează o cerere în conditiile prezentei legi, în baza curtoaziei internationale, asigurarea reciprocitătii va fi dată de către ministrul justitiei, pentru fiecare caz, ori de câte ori va fi necesar, la cererea motivată a autoritătii judiciare române competente.

 

ARTICOLUL 7

Dreptul aplicabil

 

Cererile adresate autoritătilor române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.

 

ARTICOLUL 8

Non bis in idem

 

(1) Cooperarea judiciară internatională nu este admisibilă dacă în România sau în orice alt stat s-a desfăsurat un proces penal pentru aceeasi faptă si dacă:

a) printr-o hotărâre definitivă s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal;

b) pedeapsa aplicată în cauză, printr-o hotărâre definitivă de condamnare, a fost executată sau a format obiectul unei gratieri sau amnistii, în totalitatea ei ori asupra părtii neexecutate.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică dacă asistenta este solicitată în scopul revizuirii hotărârii definitive, pentru unul din motivele care justifică promovarea uneia din căile extraordinare de atac prevăzute de Codul de procedură penală al României.

(3) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care un tratat international la care România este parte contine dispozitii mai favorabile sub aspectul principiului non bis in idem.

 

ARTICOLUL 9

Confidentialitatea

 

Statul român are obligatia de a asigura, pe cât posibil, la cererea statului solicitant confidentialitatea cererilor care îi sunt adresate în domeniile reglementate de prezenta lege si a actelor anexate acestora. În cazul în care conditia păstrării confidentialitătii nu ar putea fi asigurată, statul român va înstiinta statul străin, care va decide.

 

CAPITOLUL II

Dispozitii generale privind procedura de cooperare judiciară internatională în materie penală

 

ARTICOLUL 10

Autoritătile centrale române

 

Cererile formulate în domeniile reglementate de titlurile II si IV-VII din prezenta lege se transmit prin intermediul următoarelor autorităti centrale:

a) Ministerul Justitiei, dacă au ca obiect extrădarea si transferarea persoanelor condamnate sau dacă se referă la activitatea de judecată ori la faza executării hotărârilor penale;

b) Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, dacă se referă la activităti din faza de cercetare si urmărire penală;

c) Ministerul Administratiei si Internelor, dacă se referă la cazierul judiciar.

 

ARTICOLUL 11

Transmiterea directă

 

(1) Cererile de asistentă judiciară în materie penală pot fi transmise direct de autoritătile judiciare solicitante autoritătilor judiciare solicitate, în cazul în care instrumentul juridic international aplicabil în relatia dintre statul solicitant si statul solicitat reglementează acest mod de transmitere.

(2) în afara cazurilor prevăzute la alin. (1), cererile de asistentă judiciară în materie penală pot fi transmise direct de autoritătile judiciare solicitante autoritătilor judiciare solicitate în caz de urgentă, însă o copie a acestora va fi transmisă simultan la Ministerul Justitiei sau la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, după caz.

(3) Procedura prevăzută la alin. (1) si (2) va fi urmată si pentru transmiterea răspunsului la cererile urgente de asistentă judiciară în materie penală.

(4) în cazul prevăzut la alin. (1) si (2) transmiterile directe se vor putea efectua prin intermediul Organizatiei Internationale a Politiei Criminale (Interpol).

 

ARTICOLUL 12

Alte modalităti de transmitere a cererilor

 

(1) Pentru transmiterea cererilor în baza acordului între statul solicitant si statul solicitat, pot fi folosite si mijloacele electronice adecvate, în special faxul, atunci când sunt disponibile, dacă autenticitatea si confidentialitatea cererii, precum si credibilitatea datelor transmise sunt garantate.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu împiedică recurgerea la căile urgente prevăzute la art. 11.

 

ARTICOLUL 13

Competenta internă

 

Competenta autoritătilor române pentru a formula o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege sau de a executa o asemenea cerere este stabilită de dispozitiile titlurilor următoare ale prezentei legi, precum si de alte acte normative pertinente.


 

ARTICOLUL 14

Limbile utilizate

 

(1) Cererile prevăzute de titlurile II si IV-VII adresate României si actele anexe trebuie însotite de o traducere în limba română sau în limba engleză ori franceză. În cazul în care documentele mentionate sunt traduse într-o altă limbă decât limba română, autoritatea centrală competentă potrivit dispozitiilor art. 10 sau autoritatea judiciară competentă, în cazul transmiterii directe, ia măsuri pentru traducerea acestora în regim de urgentă.

(2) Cererile mentionate la alin. (1), formulate de autoritătile române, si actele anexe vor fi însotite de traduceri în una dintre limbile prevăzute în instrumentul juridic aplicabil în relatia cu statul solicitat. Cererile formulate în temeiul curtoaziei internationale si actele anexe se vor traduce în limba oficială a statului solicitat. Traducerea cererilor si a actelor anexe se realizează de autoritatea care are competenta de a formula cererea.

(3) Răspunsul la cererile adresate României va fi redactat în limba română, traducerea acestuia în limba oficială a statului solicitant sau în una dintre limbile engleză ori franceză fiind facultativă, cu exceptia cazului în care prin instrumentul juridic international aplicabil se dispune altfel.

(4) în cazul în care răspunsul la cererile formulate de autoritătile române nu este redactat în limba română sau însotit de o traducere în limba română, autoritatea centrală competentă potrivit dispozitiilor art. 10 sau autoritatea judiciară competentă, în cazul transmiterii directe, ia măsuri pentru traducerea acestuia.

 

ARTICOLUL 15

Computarea arestării

 

(1) Durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritătile române în temeiul prezentei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale române si se compută din durata pedepsei aplicate de instantele române.

(2) Autoritătile române solicitate sunt obligate să comunice autoritătilor competente ale statului solicitant informatiile necesare computării duratei arestului executat în România, în baza unei cereri adresate autoritătilor judiciare române.

 

ARTICOLUL 16

Cheltuieli

 

(1) Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea unei cereri reglementate de prezenta lege sunt suportate, de regulă, de statul solicitat.

(2) Cu toate acestea, sunt în sarcina statului sau a autoritătii judiciare solicitante:

a) indemnizatiile si remuneratiile martorilor si expertilor, precum si cheltuielile de călătorie si de sedere;

b) cheltuielile ocazionate de remiterea obiectelor;

c) cheltuielile ocazionate de transferul persoanelor pe teritoriul statului solicitant sau la sediul unei autorităti judiciare;

d) cheltuielile ocazionate de tranzitul unei persoane de pe teritoriul unui stat străin sau de la sediul unei autorităti judiciare către un stat tert;

e) cheltuielile ocazionate de recurgerea la o videoconferintă pentru îndeplinirea unei cereri de asistentă judiciară;

f) alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul solicitat în functie de mijloacele umane si tehnologice utilizate pentru îndeplinirea cererii.

(3) Ca urmare a unui acord între autoritătile române solicitate si autoritătile străine solicitante, se poate deroga, în cazuri exceptionale, de la dispozitiile alin. (2).

(4) Cheltuielile care revin statului român se suportă de la bugetul de stat si sunt cuprinse, după caz, în bugetul Ministerului Justitiei, Ministerului Public si Ministerului Administratiei si Internelor.

 

ARTICOLUL 17

Remiterea de obiecte si bunuri

 

(1) în cazul în care cererea are ca obiect sau implică remiterea de obiecte sau de alte bunuri, acestea pot fi predate atunci când nu sunt indispensabile dovedirii unei fapte penale a cărei urmărire si judecată tine de competenta autoritătilor judiciare române.

(2) Remiterea obiectelor si a altor bunuri poate fi amânată sau efectuată sub conditia restituirii.

(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) nu aduc atingere drepturilor tertilor de bună-credintă si drepturilor statului român atunci când aceste obiecte si bunuri pot reveni acestuia.

(4) Obiectele si bunurile nu vor fi predate decât în temeiul unei hotărâri definitive pronuntate în acest sens de autoritatea judiciară competentă.

(5) în cazul cererilor de extrădare, predarea obiectelor si a bunurilor prevăzute la alin. (1) se poate efectua chiar dacă nu se acordă extrădarea, în special din cauza fugii sau decesului persoanei extrădabile.

 

TITLUL II

Extrădarea

 

CAPITOLUL I

Extrădarea pasivă

 

SECTIUNEA 1

Conditii pentru extrădare

 

ARTICOLUL 18

Persoane supuse extrădării

 

Pot fi extrădate din România, în conditiile prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârsirea unei infractiuni ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de sigurantă în statul solicitant.

 

ARTICOLUL 19

Persoane exceptate de la extrădare

 

(1) Nu pot fi extrădati din România:

a) cetătenii români, dacă nu sunt întrunite conditiile prevăzute la art. 20;

b) persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România;

c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdictie, în conditiile si în limitele stabilite prin conventii sau prin alte întelegeri internationale;

d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părti, martori sau experti în fata unei autorităti judiciare române solicitante, în limitele imunitătilor conferite prin conventie internatională.


(2) Calitatea de cetătean român sau de refugiat politic în România se apreciază la data rămânerii definitive a hotărârii asupra extrădării. Dacă această calitate este recunoscută între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare si data convenită pentru predare, se va pronunta o nouă hotărâre în cauză.

 

ARTICOLUL 20

Extrădarea cetătenilor români

 

(1) Cetătenii români pot fi extrădati din România în baza conventiilor internationale multilaterale la care aceasta este parte si pe bază de reciprocitate, dacă este îndeplinită cel putin una dintre următoarele conditii:

a) persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare;

b) persoana extrădabilă are si cetătenia statului solicitant;

c) persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetătean al unui stat membru al Uniunii Europene, dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene.

(2) în cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) si c), atunci când extrădarea se solicită în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecătii, o conditie suplimentară este ca statul solicitant să dea asigurări considerate ca suficiente că, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în România.

(3) Cetătenii români pot fi extrădati în baza dispozitiilor tratatelor bilaterale si pe bază de reciprocitate.

(4) în scopul constatării îndeplinirii conditiilor prevăzute la alin. (1)-(3), Ministerul Justitiei poate solicita prezentarea unui act emis de autoritatea competentă a statului solicitant.

 

ARTICOLUL 21

Motive obligatorii de refuz al extrădării

 

(1) Extrădarea va fi refuzată dacă:

a) nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Conventiei europene pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument international pertinent în domeniu, ratificat de România;

b) există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, nationalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenentă la un anumit grup social;

c) situatia persoanei riscă să se agraveze din unul dintre motivele enuntate la lit. b);

d) cererea este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decât cele constituite prin instrumentele internationale pertinente, sau în vederea executării unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal;

e) se referă la o infractiune de natură politică sau la o infractiune conexă unei infractiuni politice;

f) se referă la o infractiune militară care nu constituie infractiune de drept comun.

(2) Nu sunt considerate infractiuni de natură politică:

a) atentatul la viata unui sef de stat sau a unui membru al familiei sale;

b) crimele împotriva umanitătii prevăzute de Conventia pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid, adoptată la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generală a Natiunilor Unite;

c) infractiunile prevăzute la art. 50 din Conventia de la Geneva din 1949 pentru îmbunătătirea sortii rănitilor si bolnavilor din fortele armate în campanie, la art. 51 din Conventia de la Geneva din 1949 pentru îmbunătătirea sortii rănitilor, bolnavilor si naufragiatilor fortelor armate maritime, la art. 129 din Conventia de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de război si la art. 147 din Conventia de la Geneva din 1949 cu privire la protectia persoanelor civile în timp de război;

d) orice violări similare ale legilor războiului, care nu sunt prevăzute de dispozitiile din conventiile de la Geneva prevăzute la lit. c);

e) infractiunile prevăzute la art. 1 din Conventia europeană pentru reprimarea terorismului, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1997, si în alte instrumente internationale pertinente;

f) infractiunile prevăzute în Conventia împotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, adoptată la 17 decembrie 1984 de Adunarea Generală a Natiunilor Unite;

g) orice altă infractiune al cărei caracter politic a fost eliminat de tratatele, conventiile sau acordurile internationale la care România este parte.

 

ARTICOLUL 22

Motive optionale de refuz al extrădării

 

(1) Extrădarea poate fi refuzată atunci când fapta care motivează cererea face obiectul unui proces penal în curs sau atunci când această faptă poate face obiectul unui proces penal în România.

(2) Extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecinte de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate. În caz de refuz al extrădării, prevederile art. 23 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

 

ARTICOLUL 23

Transferul procedurii penale în cazurile de refuz al extrădării

 

(1) Refuzul extrădării propriului cetătean ori a refugiatului politic obligă statul român ca la cererea statului solicitant să supună cauza autoritătilor sale judiciare competente, astfel încât să se poată exercita urmărirea penală si judecata, dacă este cazul. În acest scop statul solicitant ar urma să transmită gratuit Ministerului Justitiei din România dosarele, informatiile si obiectele privind infractiunea. Statul solicitant va fi informat despre rezultatul cererii sale.

(2) în cazul în care România optează pentru solutia refuzului extrădării unui cetătean străin, învinuit sau condamnat în alt stat pentru una din infractiunile prevăzute la art. 96 alin. (1) sau pentru orice altă infractiune pentru care legea statului solicitant prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel putin 5 ani, examinarea propriei competente si exercitarea, dacă este cazul, a actiunii penale se fac din oficiu, fără exceptie si fără întârziere. Autoritătile române solicitate hotărăsc în aceleasi conditii ca si pentru orice infractiune cu caracter grav prevăzută si pedepsită de legea română.

 

ARTICOLUL 24

Dubla incriminare

 

(1) Extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este prevăzută ca infractiune atât de legea statului solicitant, cât si de legea română.

(2) Prin derogare de la dispozitiile alin. (1), extrădarea poate fi acordată si dacă fapta respectivă nu este prevăzută de legea română, dacă pentru această faptă este exclusă cerinta dublei incriminări printr-o conventie internatională la care România este parte.

(3) Diferentele existente între calificarea juridică si denumirea dată aceleiasi infractiuni de legile celor două state nu prezintă relevantă, dacă prin conventie internatională sau, în lipsa acesteia, prin declaratie de reciprocitate nu se prevede altfel.

 

ARTICOLUL 25

Infractiuni fiscale

 

(1) în materie de taxe si impozite, de vamă si de schimb valutar, extrădarea va fi acordată potrivit dispozitiilor întelegerii internationale aplicabile, pentru fapte cărora le corespund, conform legii statului român, infractiuni de aceeasi natură.

(2) Extrădarea nu poate fi refuzată pentru motivul că legea română nu impune acelasi tip de taxe sau de impozite ori nu cuprinde acelasi tip de reglementare în materie de taxe si impozite, de vamă sau de schimb valutar ca legislatia statului solicitant.

 

ARTICOLUL 26

Gravitatea pedepsei

 

Extrădarea este acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecătii, pentru fapte a căror săvârsire atrage potrivit legislatiei statului solicitant si legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel putin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel putin 4 luni.

 

ARTICOLUL 27

Pedeapsa capitală

 

Dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu moartea de către legea statului solicitant, extrădarea nu va putea fi acordată decât cu conditia ca statul respectiv să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa, urmând să fie comutată.

 

ARTICOLUL 28

Pedeapsa cu suspendarea executării

 

Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea conditionată a executării poate fi extrădată în caz de suspendare partială, dacă fractiunea de pedeapsă rămasă de executat răspunde exigentelor de gravitate prevăzute la art. 26 si nu există alte impedimente legale la extrădare.

 

ARTICOLUL 29

Infractiunile comise într-un stat tert

 

În cazul infractiunilor comise pe teritoriul unui alt stat decât statul solicitant, extrădarea poate fi acordată atunci când legea română conferă competenta de urmărire si judecată autoritătilor judiciare române pentru infractiuni de acelasi fel, săvârsite în afara teritoriului statului român, sau atunci când statul solicitant face dovada că statul tert pe teritoriul căruia s-a săvârsit infractiunea nu va cere extrădarea pentru fapta respectivă.

 

ARTICOLUL 30

Lipsa plângerii prealabile

 

Extrădarea nu se acordă în cazul în care, potrivit atât legislatiei române, cât si legislatiei statului solicitant, actiunea penală poate fi angajată numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar această persoană se opune extrădării.

 

ARTICOLUL 31

Dreptul la apărare

 

România nu va acorda extrădarea în cazurile în care persoana extrădabilă ar fi judecată în statul solicitant de un tribunal care nu asigură garantiile fundamentale de procedură si de protectie a drepturilor la apărare sau de un tribunal national instituit anume pentru cazul respectiv, ori dacă extrădarea este cerută în vederea executării unei pedepse pronuntate de acel tribunal.

 

ARTICOLUL 32

Judecarea în lipsă

 

(1) în cazul în care se solicită extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse pronuntate printr-o hotărâre dată în lipsă împotriva sa, statul român poate refuza extrădarea în acest scop, dacă apreciază că procedura de judecată a nesocotit dreptul la apărare recunoscut oricărei persoane învinuite de săvârsirea unei infractiuni. Totusi, extrădarea se va acorda dacă statul solicitant dă asigurări apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a cărei extrădare este cerută dreptul la o nouă procedură de judecată care să îi salvgardeze drepturile la apărare. Hotărârea de extrădare îndreptăteste statul solicitant fie să treacă la o nouă judecată în cauză, în prezenta condamnatului, dacă acesta nu se împotriveste, fie să îl urmărească pe extrădat, în caz contrar.

(2) Când statul român comunică persoanei a cărei extrădare este cerută hotărârea dată în lipsă împotriva sa, statul solicitant nu va considera această comunicare ca o notificare care atrage efecte fată de procedura penală în acest stat.

 

ARTICOLUL 33

Prescriptia

 

(1) Extrădarea nu se acordă în cazul în care prescriptia răspunderii penale sau prescriptia executării pedepsei este împlinită fie potrivit legislatiei române, fie potrivit legislatiei statului solicitant.

(2) Depunerea cererii de extrădare întrerupe prescriptia neîmplinită anterior.

 

ARTICOLUL 34

Amnistia

 

Extrădarea nu se admite pentru o infractiune pentru care a intervenit amnistia în România, dacă statul român avea competenta să urmărească această infractiune, potrivit propriei sale legi penale.

 

ARTICOLUL 35

Gratierea

 

Actul de gratiere adoptat de statul solicitant face inoperantă cererea de extrădare, chiar dacă celelalte conditii ale extrădării sunt îndeplinite.

 

SECTIUNEA a 2-a

Procedura extrădării din România

 

ARTICOLUL 36

Cererea de extrădare si actele anexe

 

(1) Cererea de extrădare, formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant, se adresează Ministerului Justitiei. Dacă cererea se adresează pe cale diplomatică, ea se transmite neîntârziat Ministerului Justitiei. O altă cale va putea


fi convenită prin întelegere directă între statul solicitant si statul român solicitat.

(2) în sprijinul cererii se vor prezenta:

a) în functie de faza procesului penal, originalele sau copiile autentice ale hotărârii de condamnare definitive, cu mentiunea rămânerii definitive, deciziilor pronuntate ca urmare a exercitării căilor legale de atac, mandatului de executare a pedepsei închisorii, respectiv originalele sau copiile autentice ale mandatului de arestare preventivă, rechizitorului sau ale altor acte având putere egală. Autentificarea copiilor acestor acte se face gratuit de instanta sau parchetul competent, după caz;

b) o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea. Data si locul săvârsirii lor, calificarea lor juridică si referirile la dispozitiile legale care le sunt aplicabile se vor indica în modul cel mai exact posibil;

c) o copie a dispozitiilor legale aplicabile sau, dacă aceasta nu este cu putintă, o declaratie asupra dreptului aplicabil, precum si semnalmentele cele mai precise ale persoanei extrădabile si orice alte informatii de natură să determine identitatea si nationalitatea acesteia;

d) date privind durata pedepsei neexecutate, în cazul cererii de extrădare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsă.

 

ARTICOLUL 37

Procedura extrădării pasive

 

(1) Extrădarea din România se hotărăste de justitie.

(2) Procedura de extrădare pasivă are un caracter urgent si se desfăsoară si în timpul vacantei judecătoresti.

(3) Rolul Ministerului Justitiei constă în îndeplinirea atributiilor care îi sunt conferite, în calitate de autoritate centrală, prin lege si tratatele internationale la care România este parte.

(4) în exercitarea atributiilor de autoritate centrală, Ministerul Justitiei, prin directia de specialitate, îndeplineste, cu precădere, următoarele activităti:

a) primirea cererii de extrădare;

b) examinarea cererii de extrădare si a actelor anexate acesteia din punctul de vedere al regularitătii internationale, în conditiile prevăzute la art. 38;

c) transmiterea cererii de extrădare si a actelor anexate acesteia procurorului general competent, în conditiile prevăzute la art. 40;

d) restituirea motivată a cererii de extrădare si a actelor anexate acesteia, în cazurile prevăzute la art. 38 alin. (4);

e) punerea în executare, în colaborare cu Ministerul Administratiei si Internelor, a hotărârii definitive prin care s-a dispus extrădarea;

f) comunicarea către autoritatea centrală a statului solicitant a solutiei date cererii de extrădare sau a cererii de arestare provizorie în vederea extrădării, pronuntată de autoritatea judiciară competentă.

 

ARTICOLUL 38

Examenul de regularitate internatională

 

(1) Examenul de regularitate internatională are ca scop verificarea conformitătii cererii de extrădare si a actelor anexate acesteia cu dispozitiile tratatelor internationale aplicabile, inclusiv cu declaratiile formulate de România în baza dispozitiilor unor conventii multilaterale.

(2) Ministerul Justitiei, prin directia de specialitate, efectuează, în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii cererii, examenul de regularitate internatională prevăzut la alin. (1), spre a constata dacă:

a) între România si statul solicitant există norme conventionale ori reciprocitate pentru extrădare;

b) la cererea de extrădare sunt anexate actele prevăzute de tratatul international aplicabil;

c) cererea si actele anexate acesteia sunt însotite de traduceri, conform prevederilor art. 14;

d) există una dintre limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3.

(3) De asemenea, în cadrul examenului de regularitate internatională, Ministerul Justitiei verifică existenta reciprocitătii în privinta extrădării propriilor cetăteni, în cazul în care se solicită extrădarea unui cetătean român.

(4) în cazul în care constată neîndeplinirea conditiilor de regularitate internatională mentionate la alin. (2) lit. a) si b) si la alin. (3), precum si în cazul în care se constată existenta situatiei prevăzute la alin. (2) lit. d), Ministerul Justitiei restituie cererea si actele anexe, explicând motivele.

În situatia în care cererea de extrădare si documentele anexe nu sunt însotite de traduceri în limba română, urmează ca parchetul competent să ia măsuri pentru efectuarea unei traduceri cât mai urgente.

(5) în cazul cererilor de arestare provizorie în vederea extrădării, examenul de regularitate internatională se efectuează în termen de 24 de ore de la primirea cererii.

 

ARTICOLUL 39

Concursul de cereri

 

(1) Dacă extrădarea este cerută de mai multe state fie pentru aceeasi faptă, fie pentru fapte diferite, statul român hotărăste, tinând seama de toate împrejurările si, în mod deosebit, de gravitatea si de locul săvârsirii infractiunilor, de data depunerii cererilor respective, de cetătenia persoanei extrădabile, de existenta reciprocitătii de extrădare în raport cu statul român si de posibilitatea unei extrădări ulterioare către alt stat solicitant.

(2) în situatia prevăzută la alin. (1), Ministerul Justitiei stabileste, dacă este cazul, cărui stat solicitant îi va fi predată persoana extrădată, potrivit obligatiilor internationale asumate de România prin tratatele internationale în materie la care este parte sau care decurg din statutul de membru al Uniunii Europene, tinând seama de hotărârile judecătoresti definitive cu privire la fiecare dintre cererile de extrădare, precum si de criteriile prevăzute la alin. (1).

(3) Despre existenta concursului de cereri Ministerul Justitiei va înstiinta de urgentă autoritătile competente ale statelor solicitante.

 

ARTICOLUL 40

Sesizarea procurorului competent

 

Cu exceptia cazurilor de restituire prevăzute la art. 38 alin. (4), cererea de extrădare si actele anexe se transmit de Ministerul Justitiei, în cel mult 48 de ore, procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscriptie a fost localizată persoana extrădabilă sau, în cazul în care nu se cunoaste locul unde se află persoana, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucuresti.

 

ARTICOLUL 41

Reprezentarea statului solicitant

 

(1) în procedura de extrădare pasivă, statul solicitant este reprezentat de autoritatea centrală si de Ministerul Public din România. La cererea expresă a statului solicitant, reprezentanti


ai acestuia pot participa, cu aprobarea instantei competente, la solutionarea cererii de extrădare.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător si în cazul procedurii de extrădare activă.

 

ARTICOLUL 42

Procedura judiciară si reguli speciale de competentă

 

(1) Procedura judiciară de extrădare este de competenta curtii de apel în a cărei circumscriptie a fost localizată persoana extrădabilă si a parchetului de pe lângă aceasta.

(2) Cererea de arestare provizorie în vederea extrădării si cererea de extrădare se solutionează de un complet format dintr-un judecător al sectiei penale a curtii de apel competente.

(3) Hotărârea pronuntată asupra cererii de extrădare este supusă recursului, în conditiile prevăzute la art. 52 alin. (8) si art. 53.

(4) Normele de procedură penală privind urmărirea, judecata si punerea în executare sunt aplicabile si în procedura de extrădare, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

 

ARTICOLUL 43

Arestarea provizorie si sesizarea instantei

 

(1) Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta procedează, în 48 de ore de la primirea cererii de extrădare si a actelor anexate, la identificarea persoanei extrădabile, căreia îi aduce la cunostintă continutul actelor transmise de autoritătile statului solicitant.

(2) După identificare, procurorul general competent sesizează de îndată curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădabile si continuarea procedurii judiciare de solutionare a cererii de extrădare.

(3) Arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune si este prelungită de acelasi complet învestit cu solutionarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăsi 180 de zile. După întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea, judecătorul emite de îndată mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. Prevederile Codului de procedură penală cu privire la continutul si executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător.

(4) Persoana extrădabilă cu privire la care s-a luat măsura arestării provizorii va fi depusă în arestul politiei.

(5) în cursul solutionării cererii de extrădare, instanta verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea mentinerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, mentinerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi tara sau localitatea. Măsura arestării provizorii se înlocuieste cu măsura obligării de a nu părăsi tara sau localitatea numai în cazuri bine justificate si numai dacă instanta apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.

(6) Odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentintă, instanta dispune si arestarea persoanei extrădate în vederea predării.

(7) Măsura arestării în vederea predării încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autoritătile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu exceptia cazului prevăzut la art. 57 alin. (6). În acest caz, instanta dispune punerea de îndată în libertate a persoanei extrădate si informează despre aceasta Ministerul Justitiei si Centrul de Cooperare Politienească Internatională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române.

(8) în cazul în care împotriva persoanei extrădabile autoritătile judiciare române competente au emis un mandat de arestare preventivă sau un mandat de executare a pedepsei închisorii, pentru fapte săvârsite pe teritoriul României, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării devine efectiv de la data la care persoana în cauză nu se mai află sub puterea mandatului de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii.

(9) încheierea prin care s-a dispus luarea, mentinerea, înlocuirea sau încetarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării poate fi atacată separat cu recurs, în termen de 24 de ore de la pronuntare. Dosarul va fi înaintat instantei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecă în termen de 3 zile de la înregistrarea cauzei. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea măsurii arestării provizorii nu este suspensiv de executare.

 

ARTICOLUL 44

Arestarea provizorie în caz de urgentă

 

(1) în caz de urgentă, autoritătile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de formularea si transmiterea cererii formale de extrădare.

(2) Cererea de arestare provizorie în vederea extrădării trebuie să indice existenta unui mandat de arestare preventivă sau a unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotărâre judecătorească definitivă împotriva persoanei urmărite, o expunere sumară a faptelor, care trebuie să precizeze data si locul unde au fost comise si să mentioneze dispozitiile legale aplicabile, precum si datele disponibile asupra identitătii, cetăteniei si localizării acestei persoane.

(3) Cererea de arestare provizorie în vederea extrădării se transmite, prin intermediul Centrului de Cooperare Politienească Internatională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române, parchetului competent, cu informarea Ministerului Justitiei. În cazul în care arestarea provizorie în vederea extrădării se solicită pe bază de reciprocitate, precum si atunci când cererea de arestare priveste una dintre persoanele prevăzute la art. 19, aceasta se transmite obligatoriu Ministerului Justitiei, în vederea efectuării examenului de regularitate internatională prevăzut la art. 38, care se aplică în mod corespunzător.

(4) Nu se poate da curs unei cereri de arestare provizorie în vederea extrădării decât atunci când nu există nicio îndoială asupra competentei autoritătii solicitante si cererea contine elementele prevăzute la alin. (2).

(5) Dispozitiile art. 43 se aplică în mod corespunzător.

(6) Instanta, din oficiu ori la sesizarea procurorului competent sau la cererea persoanei extrădabile, poate dispune încetarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării dacă, în termen de 18 zile de la luarea măsurii, statul român nu a fost sesizat prin cererea de extrădare, însotită de documentele prevăzute la art. 36. Arestarea provizorie încetează de drept după trecerea unui termen de 40 de zile, dacă în acest interval de timp nu se primesc cererea de extrădare si înscrisurile necesare, cu exceptia cazului în care printr-un tratat bilateral este prevăzut un alt termen privind durata maximă a perioadei de arestare provizorie.

(7) Punerea în libertate provizorie nu exclude o nouă arestare provizorie în vederea extrădării si nici extrădarea, dacă cererea de extrădare este primită ulterior.


 

ARTICOLUL 45

Retinerea în vederea extrădării

 

Organul judiciar în a cărui circumscriptie a fost localizată persoana a cărei arestare provizorie în vederea extrădării este cerută de autoritătile competente ale unui stat solicitant poate dispune retinerea pentru cel mult 24 de ore. În situatia în care măsura retinerii a fost luată de organul de cercetare penală al politiei judiciare, acesta este obligat, în primele 10 ore de la retinere, să prezinte procurorului competent persoana urmărită international.

 

ARTICOLUL 46

Procedura la curtea de apel

 

(1) La primul termen, instanta procedează la luarea unei declaratii persoanei extrădabile, care va fi asistată gratuit de un interpret si de un apărător din oficiu, dacă nu există un avocat ales. Prezenta procurorului este obligatorie. Procedura este publică, dacă persoana extrădabilă sau procurorul nu se opune, orală si contradictorie.

(2) Persoana extrădabilă sau procurorul de sedintă poate cere instantei un termen suplimentar de încă 8 zile, pentru motive suficient justificate. Parchetul este obligat să contribuie la procurarea datelor si actelor necesare pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite conditiile extrădării si să dispună ridicarea si depunerea la instantă a obiectelor la care se referă art. 17.

(3) După interogatoriu, persoana extrădabilă poate să opteze fie pentru extrădarea voluntară, fie pentru continuarea procedurii, în caz de opunere la extrădare.

 

ARTICOLUL 47

Extrădarea voluntară

 

(1) Persoana extrădabilă are dreptul să declare în fata instantei că renuntă la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra împotriva cererii de extrădare si că îsi dă consimtământul să fie extrădată si predată autoritătilor competente ale statului solicitant. Declaratia sa este consemnată într-un proces-verbal, semnat de presedintele completului de judecată, grefier, persoana extrădabilă, avocatul ei si de interpret. După ce instanta constată că persoana extrădabilă este pe deplin constientă de consecintele optiunii sale, instanta, luând si concluziile procurorului, examinează dacă nu există vreun impediment care exclude extrădarea. Dacă se constată că extrădarea voluntară este admisibilă, instanta ia act despre aceasta prin sentintă si dispune totodată asupra măsurii preventive necesare să fie luată până la predarea persoanei extrădabile. Sentinta este definitivă, se redactează în 24 de ore si se transmite de îndată, în copie legalizată, Ministerului Justitiei, pentru a proceda conform legii.

(2) în conditiile prevăzute la alin. (1), persoana extrădabilă poate declara că renuntă la aplicarea regulii specialitătii prevăzute la art. 74.

 

ARTICOLUL 48

Extrădarea simplificată

 

În cazul prevăzut la art. 47, prezentarea unei cereri formale de extrădare si a actelor prevăzute la art. 36 alin. (2) nu mai este necesară dacă se prevede astfel prin conventia internatională aplicabilă în relatia cu statul solicitant sau în cazul în care legislatia acelui stat permite o asemenea procedură simplificată de extrădare si aceasta a fost aplicată unor cereri de extrădare formulate de România.

 

ARTICOLUL 49

Opozitia la extrădare a persoanei extrădabile

 

(1) Dacă persoana extrădabilă se opune la cererea de extrădare, ea îsi va putea formula apărările oral si în scris; totodată va putea propune probe.

(2) în urma audierii persoanei extrădabile, dosarul cauzei este pus la dispozitia apărătorului acesteia pentru a putea prezenta, în scris si în termen de 8 zile, opozitia motivată la cererea de extrădare si a indica mijloacele de probă admise de legea română, numărul de martori fiind limitat la doi.

(3) Opozitia nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite conditiile pentru extrădare.

(4) Odată prezentată opozitia sau expirat termenul de prezentare a acesteia, procurorul poate solicita un termen de 8 zile pentru a răspunde opozitiei sau a administra probe, în conditiile prevăzute la alin. (2).

 

ARTICOLUL 50

Administrarea probelor

 

Mijloacele de probă încuviintate de instantă vor fi administrate în termen de maximum 15 zile, în prezenta persoanei extrădabile, asistată de apărător si, dacă este nevoie, de interpret, precum si a procurorului.

 

ARTICOLUL 51

Informatii suplimentare

 

(1) Dacă informatiile comunicate de statul solicitant se dovedesc insuficiente pentru a permite statului român să pronunte o hotărâre în aplicarea prezentei legi, instanta competentă va solicita complinirea informatiilor necesare. În acest scop, va fixa un termen de două luni.

(2) Transmiterea solicitării privind informatiile suplimentare, precum si a răspunsului se realizează pe una din căile prevăzute la art. 36.

 

ARTICOLUL 52

Solutionarea cauzei

 

(1) După examinarea cererii de extrădare, a materialului probator si a concluziilor prezentate de partea extrădabilă si de procuror, curtea de apel poate:

a) să dispună, în cazul concursului de cereri prevăzut la art. 39, conexarea dosarelor, chiar dacă se referă la fapte diferite sau sunt înregistrate la curti de apel diferite, competenta teritorială apartinând curtii de apel celei dintâi sesizate;

b) să dispună, în cazul necesitătii de a primi informatii suplimentare de la statul solicitant potrivit art. 51, amânarea solutionării cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni, cu posibilitatea reiterării cererii, si acordarea unui ultim termen de încă 2 luni;

c) să constate, prin sentintă, dacă sunt sau nu sunt întrunite conditiile extrădării.

(2) Curtea de apel nu este competentă să se pronunte asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunitătii extrădării.

(3) în cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite conditiile de extrădare, hotărăste admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată mentinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57.


(4) Hotărârea prin care s-a dispus extrădarea se motivează în termen de 5 zile de la data pronuntării.

(5) în cazul extrădărilor temporare sau sub conditie, instanta va mentiona în dispozitivul sentintei conditiile prevăzute în acele articole.

(6) în cazul admiterii cererii de extrădare, dacă se remit si obiecte conform art. 17, se va face mentiune despre acestea în cuprinsul sentintei, anexându-se eventual un inventar.

(7) Dacă instanta constată că nu sunt îndeplinite conditiile pentru extrădare, respinge cererea si dispune punerea în libertate a persoanei extrădabile. Hotărârea se motivează în 24 de ore si este transmisă procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, care o remite, de îndată, compartimentului de specialitate al Ministerului Justitiei.

(8) Hotărârea asupra extrădării poate fi atacată cu recurs de procurorul general competent si de persoana extrădabilă, în termen de 5 zile de la pronuntare, la Sectia penală a înaltei Curti de Casatie si Justitie. Procurorul general competent poate declara recurs din oficiu sau la cererea ministrului justitiei.

(9) Recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de extrădare este suspensiv de executare. Recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a dispus extrădarea este suspensiv de executare, cu exceptia dispozitiilor referitoare la starea de arest provizoriu în vederea extrădării.

 

ARTICOLUL 53

Judecarea recursului si comunicarea hotărârii

 

(1) După motivarea sentintei curtii de apel, dosarul cauzei se înaintează, de îndată, Sectiei penale a înaltei Curti de Casatie si Justitie.

(2) Presedintele Sectiei penale a înaltei Curti de Casatie si Justitie, primind dosarul, fixează termen de judecată independent de înscrierea pe rol a altor cauze, cu prioritate.

(3) Judecarea recursului se face într-un termen de cel mult 10 zile, de un complet format din 3 judecători.

(4) În scopul solutionării recursului, presedintele completului poate desemna pe unul din judecători sau pe un magistrat asistent să facă un raport scris.

(5) Dosarul cauzei se restituie curtii de apel în cel mult 3 zile de la solutionarea recursului.

(6) Hotărârea definitivă asupra extrădării se comunică procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel care a judecat cauza în primă instantă si directiei de specialitate din Ministerul Justitiei.

 

ARTICOLUL 54

Analogie

 

Dispozitiile art. 52 alin. (8) si art. 53 se aplică în mod corespunzător si în cazurile în care instanta se pronuntă cu privire la amânarea extrădării, admiterea sub conditie a extrădării, consimtământul extinderii obiectului extrădării si reextrădarea către un stat tert.

 

ARTICOLUL 55

Fuga extrădatului

 

Extrădatul care, după ce a fost predat statului solicitant, fuge înainte de solutionarea cauzei sau de executarea pedepsei pentru care a fost acordată extrădarea si care se întoarce sau este identificat pe teritoriul României va fi din nou arestat si predat, în baza unui mandat emis de autoritatea judiciară competentă a statului solicitant, cu exceptia cazului în care acesta a încălcat conditiile în care extrădarea a fost acordată.

 

SECTIUNEA a 3-a

Efectele extrădării din România

 

ARTICOLUL 56

Predarea extrădatului

 

(1) Este considerat bază legală necesară si suficientă pentru predarea extrădatului un extras al hotărârii judecătoresti rămase definitive, prin care se dispune extrădarea.

(2) în vederea stabilirii datei si a locului de predare, Ministerul Justitiei comunică de îndată Centrului de Cooperare Politienească Internatională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române un extras al hotărârii judecătoresti rămase definitive.

(3) Data predării va fi comunicată Ministerului Justitiei si curtii de apel competente în termen de 15 zile de la data transmiterii hotărârii judecătoresti prevăzute la alin. (1). În cazul în care data predării nu a fost fixată în intervalul de 15 zile, Centrul de Cooperare Politienească Internatională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române informează asupra demersurilor luate si motivelor pentru care data predării nu a putut fi stabilită în acest interval.

 

ARTICOLUL 57

Termene pentru predarea extrădatului

 

(1) Ministerul Justitiei va face cunoscută de urgentă autoritătii competente a statului solicitant solutia adoptată asupra extrădării, comunicându-i totodată un extras de pe hotărârea definitivă.

(2) Orice solutie de respingere totală sau partială va fi motivată.

(3) în caz de acordare a extrădării, statul solicitant va fi informat despre locul si data predării, precum si asupra duratei arestului în vederea extrădării, executat de persoana extrădabilă.

(4) Locul predării va fi un punct de frontieră al României. Centrul de Cooperare Politienească Internatională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române asigură, prin Biroul National Interpol, predarea si informează despre aceasta Ministerul Justitiei si curtea de apel competentă. Persoana extrădată este predată si preluată sub escortă.

(5) Sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la această dată; acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încă 15 zile.

(6) în caz de fortă majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autoritătile române si cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, dispozitiile art. 56 alin. (3) fiind aplicabile.

 

ARTICOLUL 58

Predarea amânată

 

(1) Existenta unui proces penal în fata autoritătilor judiciare române împotriva persoanei extrădabile sau faptul că persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de libertate nu împiedică extrădarea.

(2) în cazurile prevăzute la alin. (1), predarea extrădatului poate fi amânată. În caz de amânare, extrădarea poate deveni efectivă numai după ce procesul penal a luat sfârsit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată.


(3) Predarea extrădatului poate fi amânată si atunci când se constată, pe baza unei expertize medicale, că acesta suferă de o boală care i-ar putea pune viata în pericol.

(4) în cazul amânării predării persoanei a cărei extrădare a fost aprobată, instanta emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritătile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare de la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

 

ARTICOLUL 59

Predarea temporară sau sub conditie

 

(1) în cazul prevăzut la alin. (1) al art. 58, persoana extrădată poate fi predată temporar, în cazul în care statul solicitant face dovada că amânarea predării ar provoca un prejudiciu grav, cum ar fi împlinirea prescriptiei, cu conditia ca această predare să nu dăuneze desfăsurării procesului penal în curs în România si ca statul solicitant să dea asigurări că, o dată îndeplinite actele procesuale pentru care a fost acordată extrădarea, va retrimite extrădatul.

(2) La cererea statului solicitant, transmisă pe una din căile prevăzute de prezenta lege, predarea temporară se aprobă prin încheiere dată în camera de consiliu, de către presedintele sectiei penale a curtii de apel care a judecat, în primă instantă, cererea de extrădare.

(3) în vederea solutionării cererii, instanta va analiza îndeplinirea criteriilor prevăzute la alin. (1), solicitând si avizul autoritătii judiciare pe rolul căreia se află cauza ori, după caz, al instantei de executare.

(4) Dacă persoana predată temporar se află în executarea unei pedepse sau a unei măsuri de sigurantă, executarea acesteia se consideră suspendată de la data când persoana a fost predată autoritătilor competente ale statului solicitant si până la data când este retrimisă autoritătilor române.

 

ARTICOLUL 60

Tranzitul

 

(1) Tranzitul pe teritoriul României al unui extrădat care nu este cetătean român poate fi acordat cu conditia ca motive de ordine publică să nu se opună si să fie vorba despre o infractiune care permite extrădarea, conform legii române.

(2) Dacă persoana extrădată are cetătenia română, tranzitul nu este acordat decât în situatiile în care se poate aproba extrădarea cetătenilor români.

(3) Tranzitul este acordat la cererea statului interesat, formulată si transmisă pe calea prevăzută la art. 36 alin. (1), la care se anexează cel putin mandatul de arestare preventivă sau mandatul de executare a pedepsei închisorii care a justificat acordarea extrădării.

(4) Hotărârea asupra tranzitului este luată de Ministerul Justitiei.

(5) Ministerul Justitiei comunică de îndată hotărârea luată autoritătii competente a statului solicitant si Ministerului Administratiei si Internelor.

(6) în cazul tranzitului aerian, atunci când nu este prevăzută o aterizare pe teritoriul statului român, este suficientă o notificare transmisă de autoritatea competentă a statului solicitant Ministerului Justitiei al României. În caz de aterizare fortată, această notificare va produce efectele cererii de arestare provizorie în vederea extrădării, iar statul solicitant va adresa de îndată o cerere formală de tranzit. Dispozitiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(7) Extrădatul în tranzit rămâne în stare de arestare provizorie pe perioada sederii sale pe teritoriul român.

 

ARTICOLUL 61

Reextrădarea către un stat tert

 

(1) în afara cazului prevăzut la art. 74 alin. (1) lit. b), consimtământul statului român este necesar pentru a îngădui statului solicitant să predea unui alt stat persoana care i-a fost predată si care ar fi căutată de către statul tert pentru infractiuni anterioare predării. Statul român va putea cere prezentarea actelor prevăzute la art. 36 alin. (2).

(2) Dispozitiile art. 52 si 53 se aplică în mod corespunzător.

 

CAPITOLUL II

Extrădarea activă

 

SECTIUNEA 1

Conditii pentru solicitarea extrădării

 

ARTICOLUL 62

Obligatia de a solicita extrădarea

 

Extrădarea unei persoane împotriva căreia autoritătile judiciare române competente au emis un mandat de arestare preventivă sau un mandat de executare a pedepsei închisorii ori căreia i s-a aplicat o măsură de sigurantă va fi solicitată statului străin pe teritoriul căreia aceasta a fost localizată în toate cazurile în care sunt întrunite conditiile prevăzute de prezenta lege.

 

ARTICOLUL 63

Cadrul juridic

 

(1) Dispozitiile sectiunii 1 a cap. I din prezentul titlu se aplică în mod corespunzător în cazul în care România are calitatea de stat solicitant.

(2) în afara conditiei privind gravitatea pedepsei prevăzute la art. 26, o conditie suplimentară pentru ca România să poată solicita extrădarea unei persoane, în vederea efectuării urmăririi penale, este ca împotriva acelei persoane să fie pusă în miscare actiunea penală, în conditiile prevăzute în Codul de procedură penală.

 

SECTIUNEA a 2-a

Procedura de solicitare a extrădării

 

ARTICOLUL 64

Competenta

 

Competenta de a întocmi si transmite cererile de extrădare în numele statului român revine Ministerului Justitiei.

 

ARTICOLUL 65

Urmărirea internatională în vederea extrădării

 

(1) în cazul în care un mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei nu poate fi dus la îndeplinire, întrucât inculpatul ori condamnatul nu se mai află pe teritoriul României, instanta care a emis mandatul de arestare preventivă sau instanta de executare, după caz, la propunerea procurorului sesizat în acest scop de către organele de politie, emite un mandat de urmărire internatională în vederea extrădării, care se transmite Centrului de Cooperare Politienească Internatională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române, în vederea difuzării prin canalele specifice.

(2) Mandatul de urmărire internatională în vederea extrădării contine toate elementele necesare identificării persoanei urmărite, o expunere sumară a situatiei de fapt si date privind încadrarea juridică a faptelor, precum si solicitarea de arestare provizorie în vederea extrădării.

(3) Semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen echivalează cu un mandat de urmărire internatională în vederea extrădării.

(4) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere prevederilor art. 88, care se aplică în relatia cu statele membre ale Uniunii Europene. În situatia în care nu se cunoaste statul pe teritoriul căruia se află persoana în cauză, dispozitiile prezentului articol si prevederile art. 88 se aplică deopotrivă.

 

ARTICOLUL 66

Procedura extrădării active

 

(1) De îndată ce este informată, prin orice mijloc care lasă o urmă scrisă si a cărui autenticitate poate fi verificată, de către Centrul de Cooperare Politienească Internatională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române, prin structura specializată, sau de Ministerul Justitiei, despre localizarea pe teritoriul unui stat străin a unei persoane date în urmărire internatională sau căutate de autoritătile judiciare române pentru ducerea la îndeplinire a unui mandat de executare a pedepsei închisorii sau a unui mandat de arestare preventivă, instanta de executare sau instanta care a emis mandatul de arestare preventivă stabileste, printr-o încheiere motivată, dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute în prezenta lege pentru a se solicita extrădarea.

(2) Centrul de Cooperare Politienească Internatională, prin structura specializată, are obligatia de a informa instanta de executare sau instanta emitentă a mandatului de arestare preventivă de îndată ce Biroul Central National Interpol corespondent îi notifică faptul că persoana care face obiectul mandatului a fost localizată. Informarea va fi transmisă direct, cu o copie la Ministerul Justitiei.

(3) Judecata se face de urgentă si cu precădere, în camera de consiliu, de un complet format dintr-un singur judecător, cu participarea procurorului si fără citarea părtilor. Judecătorul se pronuntă prin încheiere motivată, dată în camera de consiliu.

(4) Pentru evidenta activitătii instantelor se va tine o condică separată pentru sedintele de judecată a sesizărilor privind extrădarea. În acest registru se trec dosarele din fiecare sedintă, separat pe complete, încheierea pronuntată si numărul acesteia, precum si initialele judecătorului care o va redacta. Totodată, se întocmeste si se păstrează Registrul de evidentă a sesizărilor privind extrădarea, în care se vor face următoarele mentiuni: numărul curent; numele si prenumele inculpatului sau condamnatului; numărul si data mandatului de arestare preventivă sau de executare a pedepsei; numărul si data adresei Centrului de Cooperare Politienească Internatională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române sau a Ministerului Justitiei; numărul dosarului instantei; numărul si data pronuntării încheierii; data comunicării încheierii Ministerului Justitiei. Instanta de recurs va tine un registru distinct pentru aceste spete. Registrul de evidentă a sesizărilor privind extrădarea nu este destinat publicitătii.

(5) încheierea prevăzută la alin. (3) poate fi atacată cu recurs de procuror, în termen de 24 de ore de la pronuntare. Dosarul cauzei este înaintat instantei de recurs în termen de 24 de ore.

Recursul se judecă în termen de cel mult 3 zile, de către instanta superioară în grad. Instanta de recurs va restitui dosarul primei instante în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.

(6) încheierea definitivă prin care s-a constatat că sunt întrunite conditiile pentru solicitarea extrădării, însotită de actele prevăzute la art. 36 alin. (2), se comunică de îndată Ministerului Justitiei. Încheierea definitivă prin care s-a constatat că nu sunt întrunite conditiile pentru a se solicita extrădarea se comunică Ministerului Justitiei în cel mult 3 zile de la pronuntare.

(7) în termen de cel mult 3 zile de la data primirii încheierii definitive prin care s-a constatat că sunt îndeplinite conditiile pentru solicitarea extrădării, Ministerul Justitiei, prin directia de specialitate, efectuează un examen de regularitate internatională. Dispozitiile art. 38 se aplică în mod corespunzător.

(8) în functie de concluziile examenului de regularitate internatională, directia de specialitate a Ministerului Justitiei fie întocmeste cererea de extrădare si o transmite, însotită de actele anexe, autoritătii competente a statului solicitat, fie întocmeste un act prin care propune ministrului justitiei, motivat, să sesizeze procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, în vederea initierii procedurii de revizuire a încheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea extrădării, informând în ambele situatii Centrul de Cooperare Politienească Internatională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române. În cazul în care constată că actele sunt incomplete, înainte de a întocmi si de a transmite cererea de extrădare, directia de specialitate a Ministerului Justitiei poate solicita instantei competente să îi transmită, în cel mult 72 de ore, actele suplimentare necesare potrivit tratatului international aplicabil.

(9) în cazul în care nu sunt întrunite conditiile de regularitate internatională pentru solicitarea extrădării, ministrul justitiei, prin procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, cere revizuirea hotărârii judecătoresti definitive prin care s-a constatat că sunt îndeplinite conditiile pentru solicitarea extrădării. Revizuirea nu poate fi cerută pentru alt motiv decât cel legat de concluziile examenului de regularitate internatională.

(10) Cererea de revizuire se face în termen de cel mult 3 zile, dacă persoana prevăzută la alin. (1) este arestată în vederea extrădării către România. În toate celelalte cazuri cererea se face în termen de cel mult 15 zile. Termenul curge de la data la care procurorul general primeste cererea prin care ministrul justitiei îi solicită să promoveze revizuirea hotărârii judecătoresti definitive prin care s-a constatat că sunt îndeplinite conditiile pentru solicitarea extrădării. Competentă să judece cererea de revizuire este instanta prevăzută la alin. (1).

În cazul în care persoana prevăzută la alin. (1) este arestată în vederea extrădării către România, cererea de revizuire se solutionează de urgentă si cu precădere. În toate celelalte cazuri, cererea de revizuire se solutionează în termen de cel mult o lună de la data înregistrării cauzei.

(11) Instanta, dacă constată că cererea de revizuire este întemeiată, anulează încheierea atacată. Dacă instanta constată că cererea de revizuire este neîntemeiată, o respinge, mentinând încheierea atacată. Hotărârea instantei de revizuire este definitivă si se comunică în termen de 24 de ore de la pronuntare ministrului justitiei si procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie.

(12) Cererea de extrădare si actele anexate acesteia, însotită de actele prevăzute la art. 36 alin. (2) si de traduceri certificate în limba statului solicitat sau în limba engleză ori franceză, se transmit autoritătii competente a statului solicitat, pe una dintre căile prevăzute la art. 36 alin. (1).

(13) În cazul în care se solicită extrădarea unei persoane condamnate în lipsă, în situatia în care statul solicitat aduce la cunostinta persoanei urmărite hotărârea pronuntată în lipsă, o astfel de notificare nu va produce efecte fată de procedura penală din România.

(14) În cazul în care persoana urmărită nu este arestată provizoriu în vederea extrădării, procedura prevăzută în acest articol are caracter confidential, până în momentul în care statul solicitat este învestit cu cererea de extrădare.

 

ARTICOLUL 67

Retragerea cererii de extrădare

 

(1) în cazul în care persoana extrădabilă nu se mai află sub puterea mandatului de arestare preventivă sau a mandatului de executare, instanta competentă, din oficiu sau la cererea procurorului, stabileste, prin încheiere motivată, că nu mai subzistă conditiile prevăzute de lege pentru a se solicita extrădarea si dispune de îndată retragerea cererii de extrădare. Hotărârea se transmite Ministerului Justitiei în termen de 24 de ore de la pronuntare. Ministerul Justitiei retrage neîntârziat cererea de extrădare, informând despre aceasta Centrul de Cooperare Politienească Internatională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române.

(2) Dispozitiile art. 66 se aplică în mod corespunzător.

 

ARTICOLUL 68

Transmiterea informatiilor suplimentare la cererea statului solicitat

 

(1) în cazul în care, în vederea solutionării cererii de extrădare, autoritătile statului străin solicită transmiterea unor informatii suplimentare, acestea vor fi comunicate, în termenul stabilit de autoritătile statului solicitat, prin Ministerul Justitiei sau direct, de către instanta competentă.

(2) Traducerea documentelor se efectuează de către Ministerul Justitiei sau instanta competentă, după caz.

 

ARTICOLUL 69

Rejudecarea persoanei extrădate

 

Asigurarea rejudecării în cazul extrădării persoanei condamnate în lipsă este dată de Ministerul Justitiei, la cererea statului solicitat.

 

ARTICOLUL 70

Solicitarea reextrădării către România

 

Dispozitiile art. 61 sunt aplicabile în mod corespunzător în cazul în care România solicită unui stat străin reextrădarea unei persoane a cărei extrădare fusese anterior acordată acestuia de către un stat tert.

 

SECTIUNEA a 3-a

Efectele extrădării în România

 

ARTICOLUL 71

Preluarea extrădatului

 

Dispozitiile referitoare la predarea-preluarea persoanei extrădate prevăzute la art. 56 si 57 se aplică în mod corespunzător în cazul persoanelor extrădate din străinătate în România.

 

ARTICOLUL 72

Primirea extrădatului

 

(1) Persoana extrădată, adusă în România, va fi, de urgentă, predată administratiei penitenciare sau autoritătii judiciare competente, după caz.

(2) Dacă extrădatul a fost condamnat în lipsă, el va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevăzute la art. 32 alin. (1).

 

ARTICOLUL 73

Comunicarea solutiei

 

Ministerul Justitiei informează autoritatea judiciară română competentă despre modul de solutionare a cererii de extrădare de către statul solicitat si, după caz, despre durata arestării provizorii în vederea extrădării, pentru a fi computată potrivit dispozitiilor art. 15.

 

ARTICOLUL 74

Regula specialitătii

 

(1) Persoana predată ca efect al extrădării nu va fi nici urmărită, nici judecată, nici detinută în vederea executării unei pedepse, nici supusă oricărei alte restrictii a libertătii sale individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat extrădarea, în afară de cazurile când:

a) statul care a predat-o consimte; în acest scop, autoritătile române competente vor transmite statului solicitat o cerere însotită de actele prevăzute la art. 36 alin. (2) si de un proces-verbal în care se consemnează declaratiile persoanei extrădate;

b) având posibilitatea să o facă, persoana extrădată nu a părăsit, în termen de 45 de zile de la liberarea sa definitivă, teritoriul României, ori dacă a revenit în România după ce a părăsit teritoriul statului român.

(2) Autoritătile române vor lua măsurile necesare în vederea, pe de o parte, unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul României, iar pe de altă parte, întreruperii prescriptiei potrivit legislatiei române, inclusiv recurgerea la o procedură în lipsă.

(3) Când calificarea dată faptei incriminate va fi modificată în cursul procedurii, persoana extrădată nu va fi urmărită sau judecată decât în măsura în care elementele constitutive ale infractiunii recalificate ar îngădui extrădarea.

(4) în cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) cererea adresată statului străin se formulează de către Ministerul Justitiei, în baza încheierii instantei competente să solutioneze cauza în primă instantă, la propunerea motivată a Ministerului Public sau în baza încheierii instantei pe rolul căreia se află cauza, dacă extrădarea a fost acordată după trimiterea în judecată a persoanei extrădate, după caz.

 

ARTICOLUL 75

Efectele extrădării sub conditie

 

(1) în cazul în care extrădarea a fost acordată sub conditie, instanta care a solicitat extrădarea ia măsurile necesare pentru respectarea conditiei impuse de statul solicitat si dă garantii în acest sens.

(2) în cazul în care conditia impusă este retrimiterea persoanei extrădate pe teritoriul statului solicitant, instanta dispune însotirea acesteia la frontieră, în vederea preluării de către autoritătile competente ale statului solicitant.


 

CAPITOLUL III

Dispozitii comune

 

ARTICOLUL 76

Cheltuieli

 

(1) Cheltuielile privind procedura de extrădare efectuate pe teritoriul României se suportă de statul român, prin bugetele autoritătilor si institutiilor implicate, în functie de atributiile conferite fiecăreia dintre acestea prin prezenta lege. Dispozitiile art. 16 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

(2) Cheltuielile de tranzit se suportă de statul solicitant.

 

ARTICOLUL 77

Frauda la extrădare

 

Predarea unei persoane prin expulzare, readmisie, reconducere la frontieră sau altă măsură de acelasi fel este interzisă ori de câte ori ascunde vointa de a se eluda regulile de extrădare.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii pentru punerea în aplicare a unor instrumente juridice în materie de extrădare adoptate la nivelul Uniunii Europene

 

ARTICOLUL 78

Domeniu de aplicare

 

(1) Dispozitiile prezentului capitol urmăresc punerea în aplicare a dispozitiilor Conventiei privind simplificarea procedurii de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 10 martie 1995, si ale Conventiei privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 27 septembrie 1996, precum si a dispozitiilor privind extrădarea din Conventia din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, Schengen, în relatia cu acele state membre ale Uniunii Europene care au formulat declaratii în sensul neaplicării deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene pentru fapte săvârsite înainte de o anumită dată.

(2) Dispozitiile cap. I si II ale prezentului titlu se aplică în mod corespunzător, fără a aduce însă atingere obligatiilor rezultate din aderarea la Conventia privind simplificarea procedurii de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 10 martie 1995, si Conventia privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 27 septembrie 1996.

 

ARTICOLUL 79

Infractiuni politice

 

În aplicarea Conventiei privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 27 septembrie 1996, nicio infractiune nu poate fi considerată ca infractiune politică.

 

ARTICOLUL 80

Prescriptia, amnistia si alte cauze care înlătură răspunderea penală sau consecintele condamnării

 

(1) în ceea ce priveste prescriptia răspunderii penale si a executării pedepsei, sunt aplicabile numai dispozitiile din legislatia statului solicitant.

(2) Amnistia acordată de România nu împiedică extrădarea, cu exceptia cazului în care fapta prevăzută de legea penală este de competenta instantelor române.

(3) Absenta unei plângeri prealabile sau a unei alte conditii necesare pentru punerea în miscare a actiunii penale, potrivit legii române, nu aduce atingere obligatiei de extrădare.

 

ARTICOLUL 81

Extrădarea în materia accizelor, a taxei pe valoarea adăugată si în materie vamală

 

Statul român acordă extrădarea pentru fapte prevăzute de legea penală în materia accizelor, a taxei pe valoarea adăugată si în materie vamală, în conditiile prevăzute de lege.

 

ARTICOLUL 82

Semnalarea în Sistemul Informatic Schengen

 

Semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen are acelasi efect ca si o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării, în sensul art. 16 din Conventia europeană de extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957.

 

ARTICOLUL 83

Extrădarea simplificată

 

Extrădarea simplificată se aplică în relatia cu statele membre ale Uniunii Europene, fără verificarea conditiilor speciale prevăzute la art. 48, ori de câte ori sunt îndeplinite conditiile prevăzute la art. 47.

 

TITLULUI

Dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare între statele membre

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

ARTICOLUL 84

Definitia mandatului european de arestare

 

(1) Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea si predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecătii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de sigurantă privative de libertate.

(2) Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoasterii si încrederii reciproce, în conformitate cu dispozitiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

 

ARTICOLUL 85

Autoritătile române competente

 

(1) în România sunt desemnate ca autorităti judiciare emitente instantele judecătoresti.

(2) Autoritătile judiciare române de executare sunt curtile de apel.


(3) Autoritătile române competente să primească mandatul european de arestare sunt Ministerul Justitiei si parchetele de pe lângă curtile de apel desemnate potrivit alin. (2) în a căror circumscriptie a fost localizată persoana solicitată. În cazul în care nu se cunoaste locul unde se află persoana solicitată, mandatul european de arestare se transmite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucuresti.

(4) Autoritatea centrală română este Ministerul Justitiei. În această calitate, Ministerul Justitiei:

a) primeste mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciară dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene si îl transmite parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscriptie a fost localizată persoana solicitată sau Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucuresti, în cazul în care persoana solicitată nu a fost localizată, ori de câte ori autoritatea judiciară emitentă nu reuseste să transmită mandatul european de arestare direct autoritătii judiciare române primitoare;

b) transmite mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciară română, dacă aceasta nu îl poate transmite direct autoritătii judiciare primitoare străine sau când statul membru de executare a desemnat ca autoritate primitoare Ministerul Justitiei;

c) tine evidenta mandatelor europene de arestare emise sau primite de autoritătile judiciare române, în scopuri statistice;

d) îndeplineste orice altă atributie stabilită prin lege menită a asista si sprijini autoritătile judiciare române în emiterea si executarea mandatelor europene de arestare.

 

ARTICOLUL 86

Continutul si forma mandatului european de arestare

 

(1) Mandatul european de arestare va contine următoarele informatii:

a) identitatea si cetătenia persoanei solicitate;

b) denumirea, adresa, numerele de telefon si fax, precum si adresa de e-mail ale autoritătii judiciare emitente;

c) indicarea existentei unei hotărâri judecătoresti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoresti executorii având acelasi efect, care se încadrează în dispozitiile art. 88 si 96 din prezenta lege;

d) natura si încadrarea juridică a infractiunii, tinându-se seama mai ales de prevederile art. 96;

e) o descriere a circumstantelor în care a fost comisă infractiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate;

f) pedeapsa pronuntată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infractiunea săvârsită;

g) dacă este posibil, alte consecinte ale infractiunii.

(2) Mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa nr. 1.

(3) Mandatul european de arestare transmis autoritătii competente a unui alt stat membru trebuie tradus în limba oficială sau în limbile oficiale ale statului de executare sau în una ori mai multe alte limbi oficiale ale institutiilor Uniunii Europene, pe care acest stat le acceptă, conform declaratiei depuse la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.

(4) Mandatul european de arestare transmis spre executare autoritătilor române trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză si franceză.

 

ARTICOLUL 87

Cheltuieli

 

Cheltuielile ocazionate pe teritoriul statului român de executarea unui mandat european de arestare revin României. Celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului emitent.

 

CAPITOLUL II

Emiterea de către autoritătile române a unui mandat european de arestare

 

ARTICOLUL 88

Procedura de emitere a mandatului european de arestare

 

(1) în situatia prevăzută la art. 65 alin. (1), se emite un mandat european de arestare ori de câte ori nu a intervenit, potrivit legii române, prescriptia răspunderii penale sau a executării pedepsei ori amnistia sau gratierea, si este îndeplinită, după caz, una dintre următoarele conditii:

a) pedeapsa prevăzută de lege este de cel putin un an, dacă arestarea si predarea se solicită în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecătii;

b) pedeapsa sau măsura de sigurantă privativă de libertate aplicată este de cel putin 4 luni, dacă arestarea si predarea se solicită în vederea executării pedepsei sau a măsurii de sigurantă privative de libertate.

(2) Mandatul european de arestare este emis, în faza de urmărire penală, de către judecătorul delegat de presedintele instantei căreia i-ar reveni competenta să judece cauza în fond, iar în faza de judecată si de executare, de către judecătorul delegat de presedintele primei instante ori de cel al instantei de executare, în următoarele situatii:

a) la sesizarea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală a persoanei solicitate, dacă arestarea si predarea se solicită în vederea efectuării urmăririi penale;

b) la sesizarea instantei care a dispus asupra luării măsurii arestării preventive a inculpatului ori care a hotărât cu privire la măsurile de sigurantă, după caz, sau a organului la care se află spre executare mandatul, dacă arestarea si predarea se solicită în vederea judecătii ori executării pedepsei închisorii sau a unei măsuri de sigurantă privative de libertate.

(3) Judecătorul competent verifică îndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1) si procedează, după caz, astfel:

a) emite mandatul european de arestare si supraveghează luarea măsurilor pentru transmiterea acestuia, potrivit dispozitiilor art. 89 si 90; în cazul în care persoana este localizată pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, dispune traducerea mandatului european de arestare, în termen de 24 de ore, potrivit alin. (6);

b) constată, prin încheiere motivată, că nu sunt îndeplinite conditiile prevăzute la alin. (1) pentru a emite un mandat european de arestare. Încheierea poate fi atacată cu recurs de procuror, în termen de 3 zile de la comunicare. Recursul se judecă de instanta superioară, în termen de 3 zile de la înregistrarea cauzei, iar în caz de admitere a acestuia, prima instantă este obligată să emită un mandat european de arestare.

(4) în cazul prevăzut la alin. (3) lit. a), judecătorul competent informează procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori instanta pe rolul căreia se află cauza penală despre emiterea mandatului european de arestare, iar în cazul prevăzut la alin. (3) lit. b) comunică încheierea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori procurorului de pe lângă instanta de executare.


(5) În cazul emiterii unui mandat european de arestare, judecătorul poate solicita autoritătii judiciare de executare remiterea bunurilor care constituie mijloace materiale de probă.

(6) în situatia prevăzută la art. 90 alin. (2), mandatul european de arestare în limba română se transmite Centrului de Cooperare Politienească Internatională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române, în vederea difuzării pe canale specifice. Acesta va fi tradus, prin grija instantei emitente, în limba impusă de statul membru de executare, după ce se confirmă localizarea persoanei solicitate pe teritoriul unui anumit stat membru al Uniunii Europene. În cazul în care în circumscriptia instantei emitente nu există un traducător autorizat pentru limba străină în care este necesară traducerea, autoritatea judiciară emitentă solicită sprijinul Ministerului Justitiei, urmând ca traducerea să se efectueze prin grija acestuia.

(7) Pentru evidenta activitătii instantei, se întocmeste si se păstrează Registrul de evidentă a mandatelor europene de arestare. În acest registru se fac următoarele mentiuni: numărul curent; numele, prenumele si cetătenia persoanei solicitate; numărul si data adresei parchetului ori a instantei pe rolul căreia se află cauza penală; numărul dosarului instantei de executare; data emiterii mandatului european de arestare; data transmiterii mandatului european de arestare; informatii asupra executării mandatului european de arestare; motivele neexecutării mandatului european de arestare; data predării persoanei solicitate; data retragerii mandatului european de arestare. Registrul nu este destinat publicitătii.

(8) Procedura prevăzută în prezentul articol are caracter confidential până la arestarea persoanei solicitate în statul membru de executare.

 

ARTICOLUL 89

Transmiterea mandatului european de arestare

 

(1) în cazul în care se cunoaste locul unde se află persoana solicitată, autoritatea judiciară română emitentă poate transmite mandatul european de arestare direct autoritătii judiciare de executare.

(2) Autoritatea judiciară emitentă poate să solicite introducerea semnalmentelor persoanei în cauză în Sistemul de Informatii Schengen (SIS), prin intermediul Sistemului Informatic National de Semnalări. În acest scop, se aplică dispozitiile art. 95 al Conventiei din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, Schengen.

(3) Semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen echivalează cu un mandat european de arestare, dacă este însotită de informatiile prevăzute în anexa nr. 1. Cu titlu tranzitoriu, până la data la care Sistemul Informatic Schengen va avea capacitatea de a transmite toate informatiile mentionate în anexa nr. 1, semnalarea echivalează cu un mandat european de arestare în asteptarea transmiterii originalului.

 

ARTICOLUL 90

Procedura de transmitere

 

(1) Autoritătile judiciare române pot transmite mandatul european de arestare prin orice mijloc de transmitere sigur, care lasă o urmă scrisă, cu conditia ca autoritatea judiciară de executare să poată verifica autenticitatea acestuia.

(2) în cazul în care locul unde se află persoana solicitată nu este cunoscut, transmiterea mandatului european de arestare se realizează prin intermediul Centrului de Cooperare Politienească Internatională din cadrul Inspectoratului General al

Politiei Române, care procedează la difuzarea în Sistemul Informatic Schengen sau pe canalele Organizatiei Internationale a Politiei Criminale (Interpol), după caz. În acest caz, transmiterea se poate efectua si prin sistemul securizat al Retelei Judiciare Europene, când acesta va fi operational.

(3) Dacă autoritatea judiciară emitentă nu cunoaste autoritatea judiciară de executare, se va efectua cercetarea necesară, inclusiv prin punctele de contact ale Retelei Judiciare Europene sau prin directia de specialitate a Ministerului Justitiei, pentru a obtine informatiile necesare de la statul membru de executare.

(4) Orice dificultate care ar interveni în legătură cu transmiterea sau verificarea autenticitătii unui mandat european de arestare se va solutiona prin contact direct între autoritatea judiciară emitentă si autoritatea judiciară de executare sau cu sprijinul Ministerului Justitiei.

(5) Ulterior transmiterii mandatului european de arestare, autoritatea judiciară română emitentă poate transmite orice informatii suplimentare necesare pentru executarea mandatului.

(6) în cazul transmiterii directe, autoritătile judiciare emitente române informează Ministerul Justitiei în ultima zi lucrătoare a fiecărui trimestru cu privire la mandatele europene de arestare emise în perioada de referintă si stadiul executării acestora.

 

ARTICOLUL 91

Transferul temporar si audierea persoanei solicitate în timpul executării mandatului european de arestare

 

(1) Atunci când s-a emis un mandat european în situatia prevăzută la art. 88 alin. (1) lit. a), autoritatea judiciară emitentă română va putea solicita autoritătii judiciare de executare, înainte ca aceasta să se fi pronuntat asupra predării definitive, predarea temporară în România a persoanei urmărite, în vederea ascultării sale, sau va putea solicita să fie autorizată luarea declaratiei acestei persoane pe teritoriul statului de executare a mandatului.

(2) Dacă autoritatea judiciară de executare, după ce a aprobat predarea persoanei urmărite, dispune suspendarea predării până la terminarea unui proces în curs sau până la executarea pedepsei aplicate în statul de executare a mandatului pentru o faptă diferită de cea care face obiectul mandatului european, autoritatea judiciară română emitentă va putea solicita predarea temporară a persoanei în vederea ascultării sale sau a judecătii.

 

ARTICOLUL 92

Rejudecarea persoanei predate

 

(1) Asigurarea rejudecării în cazul predării persoanei condamnate în lipsă este dată de autoritatea judiciară emitentă, la cererea autoritătii judiciare de executare.

(2) Dispozitiile art. 5221 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.

 

ARTICOLUL 93

Garantia transferării persoanei predate

 

În cazul în care persoana solicitată care face obiectul unui mandat european de arestare, emis în scopul urmăririi penale sau al judecătii, este resortisant sau rezident al statului membru de executare, garantia că, în caz de condamnare, odată predată, persoana solicitată poate fi transferată în conditiile legii în statul de cetătenie este dată de instanta emitentă a mandatului european de arestare.


 

ARTICOLUL 94

Retragerea mandatului european de arestare

 

(1) Mandatul european de arestare se retrage în cazul în care au dispărut temeiurile care au justificat emiterea acestuia ori dacă persoana solicitată a decedat.

(2) în cazul prevăzut la art. 65 alin. (4), mandatul european de arestare se retrage dacă persoana urmărită international a fost extrădată sau predată în România.

(3) Retragerea se solicită de instanta emitentă, care informează despre aceasta autoritatea judiciară de executare, Ministerul Justitiei si, după caz, parchetul care efectuează ori supraveghează activitatea de urmărire penală sau instanta care a dispus asupra măsurii arestării preventive a inculpatului ori care a hotărât cu privire la măsurile de sigurantă.

 

ARTICOLUL 95

Preluarea persoanei solicitate

 

Preluarea persoanei solicitate se realizează de Centrul de Cooperare Politienească Internatională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române, în termenele stabilite împreună cu autoritătile competente ale statului membru de executare.

 

CAPITOLUL III

Executarea de către autoritătile române a unui mandat european de arestare

 

ARTICOLUL 96

Fapte care dau loc la predare

 

(1) Următoarele infractiuni, indiferent de denumirea pe care o au în legislatia statului emitent, dacă sunt sanctionate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de sigurantă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel putin 3 ani, nu vor fi supuse verificării îndeplinirii conditiei dublei incriminări:

1. participarea la un grup criminal organizat;

2. terorismul;

3. traficul de persoane;

4. exploatarea sexuală a copiilor si pornografia infantilă;

5. traficul ilicit de droguri si substante psihotrope;

6. traficul ilicit de arme, munitii si substante explozive;

7. coruptia;

8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în întelesul Conventiei din 26 iulie 1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitătilor Europene;

9. spălarea produselor infractiunii;

10. falsificarea de monedă, inclusiv contrafacerea monedei euro;

11. fapte legate de criminalitatea informatică;

12. infractiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii de animale pe cale de disparitie si de specii si soiuri de plante pe cale de disparitie;

13. facilitarea intrării si sederii ilegale;

14. omorul, vătămarea corporală gravă;

15. traficul ilicit de organe si tesuturi umane;

16. răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal si luarea de ostatici;

17. rasismul si xenofobia;

18. furtul organizat sau armat;

19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităti si opere de artă;

20. Înselăciunea;

21. racketul si extorcarea de fonduri;

22. contrafacerea si pirateria produselor;

23. falsificarea de acte oficiale si uzul de fals;

24. falsificarea de mijloace de plată;

25. traficul ilicit de substante hormonale si alti factori de crestere;

26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;

27. traficul de vehicule furate;

28. violul;

29. incendierea cu intentie;

30. crime aflate în jurisdictia Curtii Penale Internationale;

31. sechestrarea ilegală de nave sau aeronave;

32. sabotajul.

(2) Pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), predarea este subordonată conditiei ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infractiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia.

 

ARTICOLUL 97

Conditii speciale

 

(1) Executarea unui mandat european de arestare de către autoritătile judiciare de executare române poate fi supusă următoarelor conditii:

a) în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de sigurantă privative de libertate aplicate printr-o hotărâre pronuntată în lipsă, dacă persoana în cauză nu a fost citată personal si nici informată în orice alt mod cu privire la data si locul sedintei de judecată care a condus la hotărârea pronuntată în lipsă, predarea persoanei solicitate va fi acordată dacă autoritatea judiciară emitentă garantează că persoana care face obiectul mandatului european de arestare are posibilitatea să obtină rejudecarea cauzei în statul membru emitent, în prezenta sa;

b) în cazul în care infractiunea în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare este sanctionată cu pedeapsa detentiunii pe viată sau cu o măsură de sigurantă privativă de libertate pe viată, dispozitiile legale ale statului membru emitent trebuie să prevadă posibilitatea revizuirii pedepsei sau a măsurii de sigurantă aplicate ori liberarea conditionată, după executarea a 20 de ani din pedeapsă sau măsura de sigurantă aplicată, ori aplicarea unor măsuri de clementă.

(2) Fără a aduce atingere dispozitiilor alin. (1), cetătenii români sunt predati în baza unui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecătii cu conditia ca, în cazul în care se va pronunta o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

 

ARTICOLUL 98

Motive de refuz al executării

 

(1) Autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) când, din informatiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleasi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu conditia ca, în cazul condamnării, sanctiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost gratiată ori infractiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infractiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritătile române au, potrivit legii române, competenta de a urmări acea infractiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.

(2) Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situatia prevăzută la art. 96 alin. (2) din prezenta lege; în mod exceptional, în materie de taxe si impozite, de vamă si de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislatia română nu impune acelasi tip de taxe sau de impozite ori nu contine acelasi tip de reglementări în materie de taxe si impozite, de vamă si de schimb valutar ca legislatia statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeasi faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de sigurantă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetătean român si aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de sigurantă în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleasi fapte într-un alt stat tert care nu este membru al Uniunii Europene, cu conditia ca, în caz de condamnare, sanctiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, ori infractiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost gratiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se referă la infractiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infractiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent si legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislatiei române, răspunderea pentru infractiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competenta autoritătilor române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie să nu înceapă urmărirea penală, fie încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau clasarea pentru infractiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare, sau a pronuntat, fată de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleasi fapte, care împiedică viitoare proceduri.

(3) în situatia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronuntării hotărârii prevăzute la art. 107, autoritatea judiciară română de executare solicită autoritătii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum si orice alte informatii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoasterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanta de judecată în fata căreia procedura executării mandatului european de arestare este

pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronuntării hotărârii prevăzute la art. 107.

(4) în cazul prevăzut la alin. (3), dacă persoana solicitată se află în stare de arest si autoritatea judiciară de emitere întârzie transmiterea documentelor solicitate, dispozitiile art. 103 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. În situatia în care autoritatea judiciară de emitere nu transmite documentele prevăzute la alin. (3), în termen de cel mult 20 de zile de la data primei solicitări, dacă autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, aceasta informează autoritatea judiciară emitentă asupra posibilitătii de a solicita recunoasterea si executarea hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relatia dintre România si statul membru de emitere ori, în lipsa acestora, în baza reciprocitătii.

 

ARTICOLUL 99

Proceduri prealabile

 

(1) în termen de 24 de ore de la primirea unui mandat european de arestare sau a unei semnalări în Sistemul Informatic Schengen, procurorul desemnat de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel verifică dacă mandatul european de arestare este însotit de o traducere în limba română ori în una dintre limbile engleză sau franceză. În cazul în care mandatul nu este tradus în niciuna dintre limbile acceptate, parchetul solicită autoritătii judiciare emitente remiterea traducerii. Dacă mandatul este tradus în limba engleză sau în limba franceză, procurorul competent ia măsuri pentru efectuarea traducerii în limba română, în termen de cel mult două zile.

(2) Procurorul verifică dacă mandatul european de arestare cuprinde informatiile prevăzute la art. 86 alin. (1). În cazul în care mandatul european de arestare nu cuprinde aceste informatii, solicită de urgentă autoritătii judiciare emitente completarea informatiilor si fixează un termen-limită pentru primirea acestora.

(3) Dacă mandatul european de arestare contine informatiile prevăzute la art. 86 alin. (1) si este tradus potrivit dispozitiilor alin. (1), procurorul ia măsurile necesare pentru identificarea, căutarea, localizarea si prinderea persoanei solicitate. Dispozitiile art. 4931-4937 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.

(4) în situatia în care în urma verificărilor efectuate se constată că persoana solicitată se află în circumscriptia teritorială a unui alt parchet, procurorul trimite de îndată mandatul european de arestare parchetului competent si informează despre aceasta autoritatea judiciară emitentă si Ministerul Justitiei.

(5) în cazul în care din verificările efectuate rezultă în mod neîndoielnic că persoana solicitată nu se află pe teritoriul României, procurorul dispune clasarea si informează despre aceasta autoritatea judiciară emitentă si Ministerul Justitiei.

(6) Dacă persoana solicitată face obiectul unor proceduri penale în curs, pentru aceleasi fapte pentru care a fost emis mandatul european de arestare, procurorul transmite, spre informare, procurorului de caz sau instantei competente, o copie a mandatului european de arestare, traducerea si, dacă este cazul, informatiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă, solicitându-i să aprecieze si să informeze de urgentă dacă urmărirea penală sau judecata pot fi suspendate până la solutionarea cauzei de către autoritatea judiciară română de executare. Dispozitiile art. 240 si 303 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.

(7) Dacă procedurile penale existente împotriva persoanei solicitate se referă la alte fapte decât cele pentru care a fost emis mandatul european de arestare, procurorul competent transmite, de asemenea, spre informare, procurorului de caz sau instantei competente, o copie a mandatului european de arestare, traducerea si, dacă este cazul, informatiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă, solicitându-i să îl informeze de îndată care este stadiul procedurii.

(8) Procedurile prealabile prevăzute la alin. (6) si (7) nu împiedică luarea măsurilor prevăzute la alin. (3).

(9) în cazul în care predarea persoanei solicitate este conditionată de acordarea consimtământului unui alt stat membru ori al unui stat tert, luarea măsurilor pentru prinderea persoanei solicitate are loc la data primirii consimtământului statului respectiv.

(10) Procedura prevăzută în prezentul articol nu este publică.

 

ARTICOLUL 100

Retinerea persoanei solicitate

 

(1) Măsura retinerii persoanei solicitate poate fi luată de procuror numai după ascultarea acesteia în prezenta apărătorului. Măsura retinerii se dispune prin ordonantă motivată si poate dura cel mult 24 de ore.

(2) Persoanei retinute i se aduc, de îndată, la cunostintă, în limba pe care o întelege, motivele retinerii si continutul mandatului european de arestare.

(3) Persoanei retinute i se va comunica o copie a mandatului european de arestare si traducerea acestuia. Această prevedere se va aplica si în cazul în care procurorul competent primeste un nou mandat european de arestare ulterior sesizării curtii de apel competente în conditiile prevăzute la art. 102.

(4) Persoana retinută poate solicita să fie încunostintat despre măsura luată un membru de familie ori o altă persoană pe care o desemnează aceasta. Atât cererea, cât si încunostintarea se consemnează într-un proces-verbal. În mod exceptional, dacă procurorul apreciază că acest lucru ar afecta executarea mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate sau, în cazul în care are cunostintă, a unor mandate europene de arestare emise împotriva altor participanti la săvârsirea infractiunii, procurorul va putea refuza solicitarea.

(5) în cazul în care persoana solicitată este minor, termenul prevăzut la alin. (1) se reduce la jumătate. În acest caz, retinerea poate fi prelungită, dacă se impune, prin ordonantă motivată, cel mult 8 ore.

(6) în vederea retinerii persoanei solicitate, organul competent poate pătrunde în orice locuintă în care se află persoana solicitată, fără consimtământul acesteia ori al persoanei căreia îi apartine sau foloseste locuinta, precum si în sediul oricărei persoane juridice, fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.

 

ARTICOLUL 101

Retinerea si arestarea persoanei solicitate în caz de urgentă

 

(1) în caz de urgentă, prin exceptie de la dispozitiile art. 100, măsura retinerii poate fi dispusă pe baza semnalării transmise prin Organizatia Internatională a Politiei Criminale (Interpol), care nu echivalează cu mandatul european de arestare. În acest caz, Centrul de Cooperare Politienească Internatională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române solicită de îndată Biroului Central National Interpol corespondent transmiterea către parchetul competent, în termen de cel mult 48 de ore de la retinerea persoanei solicitate.

(2) Persoanei retinute i se aduc, de îndată, la cunostintă în limba pe care o întelege motivele retinerii.

(3) Când măsura retinerii a fost luată de organul de cercetare penală al politiei judiciare, acesta este obligat, în primele 10 ore de la retinere, să prezinte persoana solicitată procurorului desemnat de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscriptie teritorială a fost retinută.

 

ARTICOLUL 102

Sesizarea curtii de apel în vederea arestării si predării persoanei solicitate

 

(1) Procurorul sesizează curtea de apel competentă cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate.

(2) De îndată ce instanta este sesizată, cauza se repartizează, în conditiile legii, unui complet format dintr-un judecător, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării si asupra predării persoanei solicitate.

(3) Pentru evidenta activitătii instantei, se întocmeste si se păstrează Registrul privind arestarea si predarea în baza mandatelor europene de arestare. În acest registru se vor face următoarele mentiuni: numărul curent; numele si prenumele persoanei solicitate; numărul si data adresei parchetului; numărul si data mandatului european de arestare; autoritatea judiciară emitentă; numărul dosarului instantei; data si solutia pronuntată; numărul si data mandatului intern de arestare; durata arestării, cu indicarea datei la care începe măsura si a datei la care expiră; numele si prenumele judecătorului care a dispus măsura arestării si/sau predarea persoanei solicitate; data declarării recursului, evidentiindu-se separat împotriva cărei solutii a fost declarată calea de atac; data înaintării recursului la instanta de control judiciar; solutia instantei de recurs, precum si prelungirile arestării; data comunicării hotărârii asupra predării autoritătii judiciare emitente, Ministerului Justitiei si Centrului de Cooperare Politienească Internatională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române.

 

ARTICOLUL 103

Procedura de executare a mandatului european de arestare

 

(1) Judecătorul verifică mai întâi identitatea persoanei solicitate si se asigură că acesteia i s-a comunicat o copie a mandatului european de arestare sau, în cazul prevăzut la art. 101, că a fost informată despre motivul retinerii.

(2) Dacă persoana a fost retinută potrivit art. 101, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin Organizatia Internatională a Politiei Criminale (Interpol), arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile. În acest caz, instanta amână cauza si fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însotit de traducerea în limba română.

(3) După primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunostinta persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 104, efectele regulii specialitătii, precum si posibilitatea de a consimti la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecintele juridice ale consimtământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

(4) în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetătean român, în vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri de sigurantă privative de libertate, judecătorul întreabă persoana solicitată dacă aceasta este de acord să execute pedeapsa sau măsura de sigurantă în statul membru emitent.

(5) în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimtământul acesteia se întocmeste un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător si persoana solicitată. În acelasi proces-verbal se va mentiona dacă persoana solicitată a renuntat sau nu la drepturile conferite de regula specialitătii.

(6) în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 98, judecătorul se poate pronunta prin sentintă, potrivit art. 107, deopotrivă asupra arestării si predării persoanei solicitate.

(7) Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea pozitiei acesteia fată de existenta unuia dintre motivele obligatorii sau optionale de neexecutare, precum si la eventuale obiectii în ceea ce priveste identitatea.

(8) în cazurile prevăzute la alin. (5) si (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.

(9) Instanta verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune mentinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanta se pronuntă prin încheiere motivată, tinând seama de termenele prevăzute la art. 110.

(10) În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenta apărătorului. Durata initială a arestării nu poate depăsi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăsi în niciun caz 180 de zile.

(11) În cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanta dispune fată de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dispozitiile art. 145 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, în situatia în care, ulterior, instanta dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune si arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

(12) Dacă judecătorul apreciază că în cauză se impune solicitarea de informatii sau garantii suplimentare autoritătii judiciare emitente, amână cauza stabilind un termen pentru primirea datelor solicitate. Termenul fixat nu poate fi mai mare de 10 zile.

(13) După întocmirea sentintei prevăzute la art. 107 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozitiile Codului de procedură penală cu privire la continutul si executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător.

(14) Sedinta de judecată este publică, afară de cazul în care, la cererea procurorului, a persoanei solicitate sau din oficiu, judecătorul apreciază că se impune judecarea cauzei în sedintă secretă. Participarea procurorului este obligatorie.

 

ARTICOLUL 104

Drepturile persoanei arestate în baza unui mandat european de arestare

 

(1) Persoana arestată are dreptul să fie informată cu privire la continutul mandatului european de arestare.

(2) Persoana arestată are dreptul să fie asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instantă.

(3) Persoana arestată care nu întelege sau nu vorbeste limba română are dreptul la interpret, asigurat gratuit de către instantă.

 

ARTICOLUL 105

Predarea temporară sau luarea declaratiei persoanei solicitate

 

(1) Dacă autoritatea judiciară emitentă solicită, judecătorul poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate sau procedează la audierea persoanei solicitate.

(2) în cazul în care s-a acordat predarea temporară, aceasta se efectuează în conditiile si pe durata stabilite de comun acord între autoritatea judiciară emitentă si cea de executare. În toate cazurile persoana urmărită va trebui să se întoarcă în România pentru a participa la desfăsurarea procedurii de predare în baza mandatului european de arestare.

(3) în cazul în care nu se acordă predarea temporară sau aceasta nu este solicitată, autoritatea judiciară de executare română procedează la luarea unei declaratii persoanei solicitate, cu participarea persoanei desemnate de autoritatea judiciară emitentă, dacă este cazul, în conformitate cu legea statului membru emitent. Audierea persoanei solicitate se face potrivit prevederilor Codului de procedură penală român si în conditiile stabilite potrivit întelegerii dintre autoritătile judiciare implicate. În toate cazurile se vor respecta drepturile procesuale ale persoanei urmărite.

 

ARTICOLUL 106

Incidente procedurale

 

În cazul în care, în cursul procedurii de executare a unui mandat european de arestare, este sesizată Curtea Constitutională cu o exceptie de neconstitutionalitate a unei dispozitii din prezentul titlu, judecarea exceptiei se face cu precădere, în termen de cel mult 45 de zile de la sesizarea Curtii Constitutionale.

 

ARTICOLUL 107

Hotărârea

 

(1) în toate cazurile instanta se pronuntă asupra executării mandatului european de arestare prin sentintă, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 110. În scopul luării unei hotărâri, instanta tine seama de toate împrejurările cauzei si de necesitatea executării mandatului european de arestare.

(2) în termen de cel mult 24 de ore după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, instanta comunică hotărârea luată autoritătii judiciare emitente, Ministerului Justitiei si Centrului de Cooperare Politienească Internatională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române.

(3) în cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronuntării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritătile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 103 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

 

ARTICOLUL 108

Căi de atac

 

(1) împotriva încheierilor prevăzute la art. 103 alin. (2), (8) si (9) se poate declara recurs în termen de 24 de ore de la pronuntare.


(2) Hotărârea prevăzută la art. 107 alin. (1) poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronuntare, cu exceptia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

(3) Recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate este suspensiv de executare, cu exceptia dispozitiilor privind măsura arestării. Dosarul va fi înaintat instantei de recurs în termen de 24 de ore.

 

ARTICOLUL 109

Solutionarea recursului

 

Recursul declarat în conditiile prevăzute la art. 108 se solutionează cu precădere, în termen de cel mult 3 zile de la înregistrarea cauzei.

 

ARTICOLUL 110

Termene

 

(1) Mandatul european de arestare se solutionează si se execută în regim de urgentă.

(2) în cazul prevăzut la art. 103 alin. (5), hotărârea asupra executării mandatului european de arestare trebuie pronuntată cel mai târziu în termen de 10 zile de la termenul de judecată la care persoana solicitată si-a exprimat consimtământul la predare.

(3) în celelalte cazuri, hotărârea definitivă privind executarea mandatului european de arestare se pronuntă în termen de 60 de zile de la data arestării persoanei solicitate.

(4) Când, pentru motive justificate, nu se poate pronunta o hotărâre în termenele prevăzute la alineatele precedente, instanta poate amâna pronuntarea pentru 30 de zile, comunicând autoritătii judiciare emitente această împrejurare, precum si motivele amânării si mentinând măsurile necesare în vederea predării.

(5) Când, din motive exceptionale, nu pot fi respectate termenele prevăzute în prezentul articol, autoritatea judiciară de executare română va informa Eurojust, precizând motivele întârzierii.

 

ARTICOLUL 111

Predarea persoanei solicitate

 

(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Politienească Internatională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române, cu sprijinul unitătii de politie pe raza căreia se află locul de detentie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă, din motive independente de vointa unuia dintre statele emitente sau de executare, predarea nu se poate efectua în acest termen, autoritătile judiciare implicate vor intra imediat în contact pentru a fixa o nouă dată de predare. În acest caz, predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) în mod exceptional, predarea poate fi amânată temporar, pentru motive umanitare serioase, cum ar fi existenta unor temeiuri suficiente pentru a se crede că predarea va periclita, în mod evident, viata sau sănătatea persoanei solicitate. Executarea mandatului european de arestare va avea loc imediat ce aceste motive încetează să existe. În acest sens, autoritatea judiciară executoare va informa de îndată autoritatea judiciară emitentă si împreună vor conveni o nouă dată de predare. În acest caz, predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

(4) în cazul în care sunt depăsite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleasi fapte.

(5) în toate cazurile, în momentul predării, autoritatea judiciară de executare română va aduce la cunostinta autoritătii judiciare emitente durata privării de libertate pe care a suferit-o persoana la care se referă mandatul european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura de sigurantă care se va aplica.

 

ARTICOLUL 112

Predarea amânată sau conditionată

 

(1) Când persoana urmărită este urmărită penal sau judecată de autoritătile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecătii sau până la executarea pedepsei.

(2) în situatia prevăzută la alin. (1), dacă autoritatea judiciară emitentă o solicită, autoritatea judiciară de executare română poate dispune predarea temporară a persoanei urmărite, în conditiile stabilite printr-un acord încheiat în scris cu autoritatea judiciară emitentă.

 

ARTICOLUL 113

Remiterea de obiecte

 

(1) La cererea autoritătii judiciare emitente sau din oficiu, autoritatea judiciară de executare română va dispune remiterea, în conformitate cu legea română, a obiectelor care constituie mijloace materiale de probă sau au fost dobândite de persoana solicitată ca urmare a săvârsirii infractiunii care stă la baza emiterii mandatului european de arestare, fără a aduce atingere drepturilor pe care statul român sau tertii le pot avea asupra acestora. Obiectele se restituie la terminarea procesului penal.

(2) Obiectele prevăzute la alin. (1) se remit chiar si atunci când mandatul european de arestare nu se poate executa din cauza decesului sau evadării persoanei urmărite.

(3) în cazul în care bunurile sunt supuse confiscării în România, autoritatea judiciară de executare va putea refuza remiterea acestora sau va putea să o efectueze temporar, dacă acest lucru este necesar bunei desfăsurări a procesului penal aflat pe rolul autoritătilor judiciare române.

 

ARTICOLUL 114

Concursul de cereri

 

(1) în cazul în care două sau mai multe state membre au emis un mandat european de arestare în legătură cu aceeasi persoană, autoritatea judiciară de executare română va decide asupra prioritătii de executare, tinând seama de toate circumstantele si, în special, de locul săvârsirii si gravitatea infractiunii, de data emiterii mandatelor, precum si de împrejurarea că mandatul a fost emis în vederea urmăririi penale, a judecătii sau în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de sigurantă. Autoritatea judiciară de executare română va putea solicita, dacă este cazul, avizul Eurojust cu privire la această hotărâre.

(2) în cazul concurentei între un mandat european de arestare si o cerere de extrădare prezentată de către un stat tert, autoritatea judiciară de executare română va decide luând în considerare toate circumstantele si în special cele prevăzute la alin. (1)si cele prevăzute în conventia de extrădare aplicabilă în relatia cu statul tert. În cazul în care va da prioritate cererii de extrădare, se vor aplica dispozitiile titlului II.

(3) în cazul în care decide să se acorde întâietate cererii de extrădare, autoritatea judiciară de executare română va aduce acest lucru la cunostinta autoritătii emitente a mandatului european de arestare.

(4) în cazul în care cu privire la aceeasi persoană, înainte de predarea acesteia, autoritătile române primesc din partea autoritătilor competente ale aceluiasi stat membru emitent două sau mai multe mandate, cauzele privind executarea acestor mandate europene de arestare se conexează la instanta cea dintâi sesizată, pronuntându-se o singură hotărâre cu privire la executarea fiecăruia dintre mandatele europene de arestare. În cazul în care predarea este admisă doar pentru una sau unele dintre fapte, în hotărârea de predare se mentionează expres acest lucru, dispozitiile art. 115 aplicându-se în mod corespunzător.

(5) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere obligatiilor derivate din calitatea de parte la Statutul Curtii Penale Internationale.

 

CAPITOLUL IV

Alte dispozitii

 

ARTICOLUL 115

Regula specialitătii

 

(1) Consimtământul pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau detinerea unei persoane de către autoritătile române pentru alte fapte comise anterior predării acesteia în baza unui mandat european de arestare se prezumă că a fost dat de către acele state membre care au transmis o notificare în acest sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, dacă autoritatea judiciară de executare nu dispune altfel prin hotărârea de predare.

(2) Cu exceptia cazurilor mentionate la alin. (1) si (4), persoana predată autoritătilor române nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte. În acest scop, autoritatea judiciară română emitentă va prezenta autoritătii judiciare de executare o cerere de autorizare, însotită de informatiile prevăzute la art. 86 alin. (1).

(3) în relatia cu alte state membre decât cele prevăzute la alin. (1), consimtământul autoritătii judiciare române de executare este necesar. În acest sens, judecătorul competent se pronuntă, prin încheiere definitivă, dată în camera de consiliu, fără citarea părtilor, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fără a aduce atingere garantiilor la care se referă art. 97.

(4) Dispozitiile alineatelor anterioare nu se aplică atunci când intervine una dintre următoarele circumstante:

a) când persoana urmărită a renuntat în mod expres în fata autoritătii judiciare de executare la regula specialitătii, înaintea predării;

b) când persoana urmărită a renuntat, după predare, să recurgă la regula specialitătii în legătură cu anumite infractiuni anterioare predării sale. Declaratia de renuntare la regula specialitătii se dă în fata autoritătii judiciare competente a statului membru emitent, întocmindu-se un proces-verbal conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmărită are dreptul de a fi asistată de un avocat. Renuntarea la regula specialitătii trebuie să fie voluntară si în deplină cunostintă de cauză asupra consecintelor acesteia;

c) când, având posibilitatea să părăsească teritoriul statului membru căruia i-a fost predată, persoana în cauză nu a făcut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a întors pe acest teritoriu după ce l-a părăsit;

d) când infractiunea nu este sanctionată cu o pedeapsă privativă de libertate;

e) când la terminarea procesului penal nu se aplică o pedeapsă privativă de libertate sau o măsură de sigurantă.

 

ARTICOLUL 116

Tranzitul

 

(1) Tranzitul pe teritoriul României al unei persoane, în vederea executării unui mandat european de arestare, se acordă la cererea statului emitent, care trebuie să prezinte următoarele date:

a) existenta unui mandat european de arestare;

b) identitatea si cetătenia persoanei care face obiectul mandatului european;

c) încadrarea juridică a faptei;

d) descrierea împrejurărilor în care infractiunea a fost săvârsită, inclusiv data si locul.

(2) Cererea si informatiile prevăzute la alin. (1) nu trebuie prezentate în cazul tranzitului aerian fără escală, cu exceptia cazului în care s-ar produce o aterizare fortată.

(3) Cererea si informatiile privind tranzitul se transmit Ministerului Justitiei, care le înaintează, de îndată, Curtii de Apel Bucuresti.

(4) Curtea de Apel Bucuresti, în complet format din 2 judecători ai Sectiei penale, se pronuntă cu privire la cererea de tranzit, în ziua primirii acesteia, prin încheiere dată în camera de consiliu.

(5) încheierea este definitivă si se comunică imediat Ministerului Justitiei, care informează de îndată statul emitent.

(6) în cazul în care persoana ce face obiectul mandatului european are cetătenia română, tranzitul nu este acordat decât dacă este îndeplinită conditia prevăzută la art. 97 alin. (2).

 

ARTICOLUL 117

Predarea ulterioară

 

(1) Consimtământul la predarea de către statul român către un alt stat membru a unei persoane solicitate în baza unui mandat european de arestare pentru alte fapte comise anterior predării sale se prezumă că a fost dat de către acele state membre care au transmis o notificare în acest sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, dacă autoritatea judiciară de executare nu dispune altfel prin hotărârea de predare.

(2) în orice caz, consimtământul autoritătii judiciare române de executare la predarea ulterioară a persoanei solicitate de către un stat membru emitent către un alt stat nu este necesar dacă persoana solicitată:

a) având ocazia să părăsească teritoriul statului căruia i-a fost predată, nu a făcut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a întors pe acest teritoriu după ce l-a părăsit;

b) a consimtit să fie predată unui stat membru, altul decât statul de executare, în baza unui mandat european de arestare. Consimtământul se exprimă în fata autoritătii judiciare competente a statului membru emitent si se consemnează într-un proces-verbal întocmit conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmărită are dreptul de a fi asistată de un avocat. Consimtământul trebuie exprimat în mod liber si în deplină cunostintă de cauză asupra consecintelor sale;


c) renuntă la regula specialitătii, în conformitate cu dispozitiile art. 115 alin. (3) si (4) lit. a)-c).

(3) în situatiile nereglementate de alin. (1) si (2) este necesară aprobarea autoritătii judiciare române de executare, care se va solicita în conformitate cu dispozitiile art. 89, anexând cererii informatiile prevăzute la art. 86 alin. (1), însotite de o traducere.

(4) în relatia cu alte state membre decât cele prevăzute la alin. (1), consimtământul autoritătii judiciare române de executare pentru predarea persoanei solicitate către un stat tert este necesar. În acest sens, judecătorul competent se pronuntă, prin încheiere definitivă, dată în camera de consiliu, fără citarea părtilor, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fără a aduce atingere garantiilor la care se referă art. 97.

(5) Dispozitiile alin. (1)-(4) se aplică în mod corespunzător si în cazul în care România este stat membru emitent.

 

ARTICOLUL 118

Predarea ulterioară unei extrădări

 

(1) în cazul în care persoana urmărită a fost extrădată în România dintr-un stat tert de care aceasta a fost protejată prin dispozitiile acordului în baza căruia a fost extrădată, referitoare la regula specialitătii, autoritatea judiciară română de executare va solicita autorizarea statului care a extrădat-o pentru a putea fi predată statului emitent. Termenele prevăzute la art. 110 vor începe să curgă de la data la care regula specialitătii încetează să se aplice.

(2) în timp ce solutionează cererea de autorizare, autoritatea judiciară română de executare va continua să asigure conditiile materiale necesare pentru o predare efectivă.

 

ARTICOLUL 119

Extrădarea ulterioară

 

(1) Extrădarea unei persoane care a fost predată în România în baza unui mandat european de arestare, solicitată ulterior de către un stat care nu este membru al Uniunii Europene, nu se poate acorda fără consimtământul autoritătii judiciare de executare care a aprobat predarea.

(2) în cazul în care autoritătile judiciare române au acordat predarea unei persoane unui alt stat membru al Uniunii Europene, în baza unui mandat european de arestare, iar autoritătile judiciare emitente solicită consimtământul de a extrăda persoana urmărită către un tert stat care nu este membru al Uniunii Europene, consimtământul va fi acordat în conformitate cu instrumentele bilaterale sau multilaterale la care România este parte, luându-se în considerare cererea de extrădare.

 

ARTICOLUL 120

Imunităti si privilegii

 

(1) Când persoana la care se referă mandatul european de arestare se bucură de imunitate în România, autoritatea judiciară de executare va solicita fără întârziere autoritătii competente ridicarea acestui privilegiu.

(2) Dacă ridicarea imunitătii este de competenta unui alt stat sau a unei organizatii internationale, cererea va fi formulată de autoritatea judiciară care a emis mandatul european de arestare. Autoritatea judiciară de executare va comunica această împrejurare autoritătii judiciare emitente.

(3) în timpul în care cererea de retragere a imunitătii la care se referă alin. (2) este în curs de solutionare, autoritatea judiciară de executare ia măsurile pe care le consideră necesare pentru a garanta predarea efectivă când persoana a încetat să se mai bucure de privilegiul imunitătii.

(4) Termenele prevăzute la art. 110 încep să curgă de la data când autoritatea judiciară de executare a fost informată despre ridicarea sau retragerea imunitătii.

(5) Când persoana la care se referă mandatul european de arestare a ajuns în România, ca urmare a extrădării dintr-un stat tert care nu este membru al Uniunii Europene, iar predarea este limitată la infractiunea pentru care s-a acordat, termenele prevăzute la alin. (4)

încep să curgă din momentul în care autoritătile statului care a extrădat persoana urmărită îsi dau acordul ca regula specialitătii să rămână fără efect, iar persoana poate fi predată statului emitent al mandatului european. Până la luarea deciziei, autoritatea judiciară de executare va lua măsurile necesare pentru a se efectua predarea, dacă este cazul.

 

ARTICOLUL 121

Relatia cu alte instrumente juridice

 

Conditiile, cerintele si procedura de emitere si de executare a mandatului european de arestare sunt cele stabilite în prezenta lege, cu exceptia celor prevăzute în conventiile bilaterale sau multilaterale la care România este parte, în care se simplifică sau se facilitează procedura de predare, în conformitate cu dispozitiile paragrafului 2 al art. 31 al Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare între statele membre.

 

ARTICOLUL 122

Dispozitii tranzitorii

 

(1) Dispozitiile prezentului titlu se aplică mandatelor europene de arestare primite de autoritătile române ulterior intrării sale în vigoare, chiar dacă se referă la fapte anterioare acestei date.

(2) Procedurile de extrădare în curs în momentul intrării în vigoare a prezentului titlu vor continua să se solutioneze potrivit titlului II.

 

TITLUL IV

Transferul de proceduri în materie penală

 

CAPITOLUL I

Cererea de transfer al procedurii penale

 

ARTICOLUL 123

Dispozitii generale

 

Efectuarea unei proceduri penale sau continuarea unei proceduri initiate de autoritătile judiciare române competente, pentru o faptă care constituie infractiune conform legii române, poate fi transferată unui stat străin, în conditiile prevăzute în prezentul titlu.

 

ARTICOLUL 124

Conditii

 

(1) Autoritătile judiciare române pot solicita autoritătilor competente ale altui stat exercitarea unei proceduri penale sau continuarea acesteia dacă transferul procedurii penale serveste intereselor unei bune administrări a justitiei sau favorizează reintegrarea socială în caz de condamnare, în unul dintre următoarele cazuri:

a) persoana învinuită de săvârsirea infractiunii se află în executarea unei pedepse pe teritoriul statului solicitat, pentru o infractiune mai gravă decât cea comisă în România;

b) persoana învinuită de săvârsirea infractiunii locuieste pe teritoriul statului solicitat si, în temeiul legii acestui stat, extrădarea sau predarea a fost refuzată ori ar fi refuzată în cazul formulării unei cereri sau al emiterii unui mandat european de arestare;

c) persoana învinuită de săvârsirea infractiunii locuieste pe teritoriul statului solicitat si, în temeiul legii acestui stat, recunoasterea hotărârii penale definitive de condamnare pronuntate de instanta română a fost refuzată ori nu corespunde ordinii juridice interne a acelui stat, dacă persoana condamnată nu a început executarea pedepsei, iar executarea nu este posibilă chiar având deschisă calea extrădării ori a predării.

(2) Transferul procedurii penale poate fi solicitat si atunci când autoritătile judiciare române apreciază, functie de particularitătile cauzei, că prezenta persoanei învinuite de săvârsirea infractiunii la cercetarea penală nu poate fi asigurată si acest lucru este posibil în statul străin.

 

ARTICOLUL 125

Procedura

 

(1) Transferul procedurii penale se solicită în baza hotărârii instantei căreia i-ar reveni competenta să solutioneze cauza în prima instantă, dacă procedura se referă la activitatea de urmărire penală sau a instantei pe rolul căreia se află cauza, dacă procedura se referă la activitatea de judecată.

(2) în acest sens, la propunerea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori din oficiu, dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute de lege, instanta dispune, prin încheiere motivată, transferul procedurii penale. În situatia transferului urmăririi penale, propunerea procurorului se solutionează în camera de consiliu de un complet format dintr-un singur judecător, indiferent de natura infractiunii, iar prezenta procurorului este obligatorie.

(3) încheierea prevăzută la alin. (2) poate fi atacată cu recurs. Termenul de recurs este de 5 zile si curge de la pronuntare. Dosarul va fi înaintat instantei de recurs în termen de 5 zile, iar recursul se judecă în termen de 30 de zile de la înregistrarea cauzei. Recursul este suspensiv de executare.

(4) încheierea prin care se dispune transferul procedurii, rămasă definitivă, suspendă termenul de prescriptie a răspunderii penale, precum si continuarea procedurii penale începute, sub rezerva actelor si demersurilor cu caracter urgent.

(5) Cererea se formulează de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori de către instantă, după caz, si se transmite Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie sau Ministerului Justitiei, potrivit art. 10, însotită de copii certificate de către un magistrat român competent ale tuturor actelor de procedură, cu exceptia cazului în care statul străin solicită transmiterea originalului dosarului.

(6) în cazul în care nu se transmite statului solicitat, originalul dosarului se arhivează. În cazul în care transmite originalul, o copie certificată a dosarului se păstrează în arhivă. Restituirea originalului se solicită în situatia în care urmărirea penală ori judecata nu este preluată de statul solicitat.

 

ARTICOLUL 126

Transmiterea cererii

 

Ministerul Justitiei sau Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, după caz, asigură transmiterea cererii de transfer al procedurii penale pe una din căile prevăzute de prezenta lege.

 

ARTICOLUL 127

Efectele transferului

 

(1) După ce transferul procedurii penale a fost aprobat de statul solicitat, nicio altă procedură pentru aceeasi faptă nu mai poate fi începută de autoritătile judiciare române.

(2) Suspendarea cursului prescriptiei răspunderii penale se mentine până la solutionarea cauzei de către autoritătile competente ale statului solicitat.

(3) Statul român redobândeste dreptul de a începe sau, după caz, de a relua urmărirea penală pentru acea faptă dacă:

a) statul solicitat îl informează că nu poate finaliza urmărirea penală ce i-a fost transferată;

b) ulterior, ia cunostintă de existenta unui motiv care, potrivit dispozitiilor prezentei legi, ar împiedica cererea de transfer al procedurii penale.

(4) în caz de condamnare, hotărârea pronuntată în procedura initiată sau continuată în statul solicitat, rămasă definitivă, se înscrie în cazierul judiciar si produce aceleasi efecte ca si când ar fi fost pronuntată de o instantă română.

 

CAPITOLUL II

Preluarea urmăririi sau a procedurii penale

 

ARTICOLUL 128

Cererea de preluare a procedurii penale

 

(1) Orice cerere de preluare a procedurii penale adresată de un stat străin parchetelor sau instantelor române se înaintează, după caz, Ministerului Justitiei sau Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie.

(2) Cererea de preluare a urmăririi penale se solutionează de parchetul de pe lângă curtea de apel în circumscriptia căreia domiciliază sau a fost identificată persoana urmărită. Cererea de preluare a judecătii se solutionează de sectia penală a curtii de apel în circumscriptia căreia domiciliază sau a fost identificată persoana urmărită.

(3) Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta dispune asupra urmării date cererii în conformitate cu dispozitiile Codului de procedură penală.

(4) Cererea de preluare a judecătii se transmite de Ministerul Justitiei parchetului de pe lângă curtea de apel competentă să o solutioneze. Procurorul general competent sesizează curtea de apel cu propunerea de admitere sau respingere a cererii.

(5) O dată învestită cu o cerere de preluare a judecătii, curtea de apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilitătii cererii. Încheierea este supusă recursului, în termen de 5 zile de la pronuntare.

(6) în cazul în care cererea a fost considerată admisibilă, judecata continuă potrivit dispozitiilor Codului de procedură penală.

(7) Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie sau Ministerul Justitiei informează autoritătile statului solicitant în ceea ce priveste admiterea sau respingerea cererii de transfer de proceduri penale.


 

CAPITOLUL III

Dispozitii pentru punerea în practică a Conventiei din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, Schengen

 

ARTICOLUL 129

Aplicarea principiului non bis in idem

 

(1) O persoană în privinta căreia s-a pronuntat o hotărâre definitivă pe teritoriul unui stat membru al spatiului Schengen nu poate fi urmărită sau judecată pentru aceleasi fapte dacă, în caz de condamnare, hotărârea a fost executată, este în curs de executare sau nu mai poate fi executată potrivit legii statului care a pronuntat condamnarea.

(2) Cu toate acestea, dispozitiile alin. (1) nu se aplică dacă:

a) faptele vizate de hotărârea străină s-au săvârsit în tot sau în parte pe teritoriul României. În acest caz, exceptia nu se aplică dacă faptele s-au săvârsit în parte pe teritoriul statului membru unde s-a pronuntat hotărârea;

b) faptele vizate de hotărârea străină constituie o infractiune contra sigurantei statului sau împotriva altor interese esentiale ale României;

c) faptele vizate de hotărârea străină au fost săvârsite de un functionar român prin încălcarea obligatiilor sale de serviciu.

(3) Exceptiile mentionate la alin. (2) nu se aplică atunci când, pentru aceleasi fapte, statul membru interesat a cerut preluarea urmăririi penale sau a acordat extrădarea persoanei în cauză.

 

TITLUL V

Recunoasterea si executarea hotărârilor penale si a actelor judiciare

 

CAPITOLUL I

Recunoasterea si executarea hotărârilor penale si a actelor judiciare străine

 

ARTICOLUL 130

Hotărârea penală străină si actul judiciar străin

 

(1) în sensul prezentului capitol, prin hotărâre penală străină se întelege o hotărâre pronuntată de instanta competentă a unui alt stat

(2) în sensul prezentului capitol, prin act judiciar străin se întelege un act judiciar care emană de la o autoritate judiciară străină competentă.

(3) Competenta instantei sau autoritătii judiciare străine se verifică prin intermediul Ministerului Justitiei.

 

ARTICOLUL 131

Conditii pentru recunoastere

 

(1) Recunoasterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine sau a unui act judiciar străin poate avea loc dacă:

a) România si-a asumat o asemenea obligatie printr-un tratat international la care este parte;

b) a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994;

c) nu a fost pronuntată pentru o infractiune politică sau pentru o infractiune militară care nu este o infractiune de drept comun;

d) respectă ordinea publică a statului român;

e) hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române;

f) nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceleasi fapte împotriva aceleiasi persoane în România;

g) nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceleasi fapte împotriva aceleiasi persoane într-un alt stat, care a fost recunoscută în România.

(2) Hotărârile penale străine pot fi recunoscute în România si dacă nu este întrunită conditia prevăzută la alin. (1) lit. a), pe bază de reciprocitate. În acest sens, instanta competentă solicită Ministerului Justitiei verificarea îndeplinirii conditiei reciprocitătii.

(3) Executarea hotărârii este posibilă, independent de verificarea conditiilor prevăzute la alin. (1), si atunci când se referă la un cetătean român a cărui extrădare a fost, în prealabil, acordată de România statului străin în care s-a pronuntat hotărârea.

 

ARTICOLUL 132

Procedura de recunoastere la cererea unui stat străin

 

(1) Cererea de recunoastere a unei hotărâri penale străine, formulată de autoritatea competentă a statului străin solicitant, este transmisă de Ministerul Justitiei procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în circumscriptia căreia domiciliază sau îsi are resedinta condamnatul.

(2) Condamnatul se citează, iar odată cu citatia i se comunică hotărârea străină împreună cu actele ce o însotesc, într-o limbă pe care o întelege.

(3) Condamnatul are dreptul la un avocat ales sau desemnat din oficiu si, după caz, la interpret.

(4) Instanta, ascultând concluziile procurorului si declaratiile condamnatului, dacă constată că sunt întrunite conditiile legale, recunoaste hotărârea penală străină sau actele judiciare străine, iar în cazul în care pedeapsa pronuntată prin acea hotărâre nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsă neexecutat o pedeapsă corespunzătoare potrivit legii penale române.

(5) Dacă hotărârea penală străină se referă la un bun imobil, cererea se transmite procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în circumscriptia căreia se află imobilul.

(6) Curtea de apel decide prin hotărâre pronuntată în camera de consiliu, care poate fi atacată cu recurs. Hotărârea se comunică parchetului si Ministerului Justitiei.

 

ARTICOLUL 133

Procedura specială de recunoastere pe cale principală

 

(1) Recunoasterea hotărârilor penale pronuntate de instantele judecătoresti din străinătate sau a altor acte judiciare străine se poate face si pe cale principală, de către instanta de judecată sesizată în acest scop de către condamnat sau de către procuror.

(2) în acest caz, competenta apartine judecătoriei în a cărei circumscriptie teritorială se află condamnatul.

(3) Dispozitiile art. 132 alin. (3-(6) se aplică în mod corespunzător.

 

ARTICOLUL 134

Procedura de recunoastere pe cale incidentală

 

Recunoasterea se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror în faza de urmărire sau de către instanta de judecată în fata căreia cauza este pendinte.

 

ARTICOLUL 135

Executarea hotărârilor pronuntate în proceduri administrative

 

Executarea hotărârilor pronuntate în proceduri administrative, pentru fapte asimilate infractiunilor, astfel cum


sunt acestea definite de Conventia europeană privind valoarea internatională a hotărârilor represive, adoptată la Haga la 28 mai 1970, este posibilă numai dacă persoana în cauză a avut posibilitatea de a exercita o cale de atac în fata unei instante judecătoresti.

 

ARTICOLUL 136

Măsuri preventive

 

Înainte de luarea unei decizii privind recunoasterea unei hotărâri penale străine instanta competentă poate, la cererea statului străin, transmisă prin Ministerul Justitiei, sau din oficiu, să dispună arestarea preventivă a persoanei care face obiectul hotărârii a cărei recunoastere se solicită sau o altă măsură preventivă pentru a evita fuga acesteia de pe teritoriul României.

 

CAPITOLUL II

Executarea hotărârilor penale si a actelor judiciare române în străinătate

 

ARTICOLUL 137

Legea aplicabilă si efectele executării

 

(1) Executarea unei hotărâri penale străine are loc potrivit legii române.

(2) Hotărârile penale străine recunoscute si executate în România produc aceleasi efecte ca si hotărârile pronuntate de instantele române.

(3) Statul străin care solicită executarea este singurul competent să decidă asupra unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii de executat.

(4) Amnistia si gratierea pot fi acordate atât de statul străin, cât si de statul român.

(5) Statul străin trebuie să informeze statul român asupra intervenirii oricăreia dintre cauzele care determină încetarea executării, prevăzute la alin. (4).

(6) începerea executării pedepsei în România are ca efect renuntarea statului străin la executarea pe teritoriul acestuia, exceptând cazul în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz în care acest stat redobândeste dreptul la executare. În cazul pedepsei amenzii, statul străin redobândeste dreptul la executare începând din momentul în care este informat asupra neexecutării, totale sau partiale, a acestei pedepse.

 

ARTICOLUL 138

Conditii pentru formularea unei cereri de recunoastere si executare

 

(1) Instantele române pot solicita recunoasterea si executarea de către un stat străin a unei hotărâri judecătoresti în unul dintre următoarele cazuri:

a) condamnatul este cetătean al statului solicitat sau al unui stat tert ori este apatrid si are domiciliul pe teritoriul acelui stat, iar potrivit legii statului solicitat, extrădarea condamnatului în România în vederea executării pedepsei nu este admisibilă sau statul străin refuză să acorde extrădarea;

b) condamnatul este cetătean român cu domiciliul pe teritoriul statului solicitat sau are si cetătenia statului solicitat, iar statul străin refuză să acorde extrădarea acestuia.

(2) Formularea unei cereri de recunoastere si executare este, de asemenea, admisibilă dacă condamnatul se află în executarea unei pedepse în statul solicitat pentru o altă faptă decât cea care a determinat condamnarea în România.

(3) În cazul formulării unei cereri de recunoastere a unei hotărâri penale prin care s-a aplicat o pedeapsă, durata acesteia trebuie să fie mai mare de un an.

(4) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică, dacă împrejurările cauzei o cer, în baza unui tratat încheiat cu statul străin, atunci când se aplică măsura de sigurantă a expulzării.

(5) Recunoasterea se solicită sub conditia neagravării, în statul străin, a pedepsei aplicate prin hotărârea pronuntată în România.

(6) Recunoasterea în străinătate a actelor judiciare emise de autoritătile române competente are loc în conditiile tratatului international aplicabil.

 

ARTICOLUL 139

Efectele recunoasterii

 

(1) Recunoasterea si executarea de către statul străin a cererii de recunoastere formulate de instantele române are ca efect renuntarea de către statul român la executarea hotărârii pe teritoriul României.

(2) Statul român redobândeste dreptul la executarea hotărârii în cazul în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, începând din momentul în care a fost informat de neexecutarea totală sau partială a acestei pedepse.

 

ARTICOLUL 140

Procedura de formulare a unei cereri de recunoastere si de executare a unei hotărâri penale

 

(1) Cererea de recunoastere si executare a unei hotărâri penale într-un stat străin este formulată de instanta de executare, din oficiu, sau la cererea procurorului competent ori a condamnatului, ori de câte ori sunt îndeplinite conditiile prevăzute la art. 138.

(2) La cerere se anexează actele prevăzute de tratatul international aplicabil sau, în lipsa unui tratat, cel putin hotărârea definitivă si mandatul de executare a pedepsei.

(3) Atunci când este necesar consimtământul condamnatului, acesta va fi dat în camera de consiliu a instantei de executare, exceptând cazul în care condamnatul se află în străinătate; în acest caz, consimtământul poate fi dat în fata unui functionar consular român sau în fata autoritătii judiciare străine competente.

(4) în cazul în care condamnatul se află în România si nu a formulat el însusi cererea prevăzută la alin. (1), procurorul competent procedează la notificarea acestuia.

(5) Lipsa unui răspuns al condamnatului echivalează cu consimtământul la formularea cererii, fapt asupra căruia este informat prin notificare.

 

TITLUL VI

Transferarea persoanelor condamnate

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

ARTICOLUL 141

Dreptul aplicabil

 

(1) Prezentul titlu se aplică în domeniul transferării persoanelor condamnate, în conformitate cu normele cuprinse în tratatele internationale la care România este parte, iar în absenta acestora, pe bază de reciprocitate.


(2) Dispozitiile prezentului titlu se aplică deopotrivă, în completare, situatiilor nereglementate prin tratatele internationale la care se referă alin. (1).

(3) Prezentul titlu nu aduce atingere drepturilor si obligatiilor care decurg din normele internationale privitoare la transferul în străinătate al detinutilor, în scopul audierii acestora în calitate de martori sau al confruntării.

(4) în cuprinsul cererii de transferare a condamnatului, statul român va indica instrumentul international în temeiul căruia cererea este formulată.

 

ARTICOLUL 142

Obiectivul transferării persoanelor condamnate

 

(1) O persoană condamnată definitiv pe teritoriul României poate fi transferată pe teritoriul statului al cărui resortisant este, în vederea executării pedepsei, potrivit dispozitiilor prezentei legi.

(2) în temeiul reciprocitătii conventionale, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător în cazul în care un cetătean român a fost condamnat în alt stat.

(3) Persoana condamnată se poate adresa statului de condamnare ori statului de executare, pentru a fi transferată în vederea executării pedepsei.

(4) Transferarea poate fi cerută fie de către statul de condamnare, fie de către statul de executare.

 

ARTICOLUL 143

Conditiile transferării

 

Transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc numai în următoarele conditii:

a) condamnatul este resortisant al statului de executare;

b) hotărârea este definitivă;

c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel putin 6 luni din durata pedepsei. În cazuri exceptionale, în baza acordului între statele implicate, transferarea poate avea loc chiar dacă partea de pedeapsă neexecutată este mai mică de 6 luni;

d) transferul este consimtit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a acesteia, unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimtământul nu se cere în cazul evadatului care se refugiază în statul de executare al cărui resortisant este;

e) faptele care au atras condamnarea constituie infractiuni, potrivit legii statului de executare;

f) statul de condamnare si statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări; în caz contrar, transferarea nu poate avea loc.

 

ARTICOLUL 144

Cereri si răspunsuri

 

(1) Cererea de transferare, precum si răspunsul la aceasta trebuie formulate în scris.

(2) Cererea se adresează de către autoritatea competentă a statului solicitant autoritătii competente a statului solicitat. Răspunsul se comunică pe aceeasi cale.

(3) Autoritatea competentă potrivit alin. (2) este, în cazul statului român, Ministerul Justitiei, iar în cazul statului străin, în întelesul prezentei legi, autoritatea centrală competentă.

(4) Statul român solicitat va informa statul străin solicitant, în cel mai scurt termen, asupra hotărârii sale privind acceptarea sau refuzul transferării solicitate.

 

ARTICOLUL 145

Cadrul juridic

 

Dispozitiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător în cazul în care statul român are calitatea de stat de executare.

 

CAPITOLUL II

Procedura

 

SECTIUNEA 1

Statul român ca stat de condamnare

 

ARTICOLUL 146

Obligatia de a furniza informatii

 

(1) Orice persoană condamnată de către o instantă română, căreia i se pot aplica prevederile prezentei legi, căreia îi sunt aplicabile dispozitiile prezentului titlu, trebuie să fie informată în scris, prin grija Ministerului Justitiei, despre continutul exact al conventiei internationale incidente.

(2) în cazul în care condamnatul s-a adresat statului român, ca stat de condamnare, în vederea transferării sale, Ministerul Justitiei va informa despre aceasta autoritatea centrală competentă a statului de executare, în cel mai scurt termen, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

(3) Informatiile trebuie să cuprindă:

a) numele, data si locul nasterii condamnatului;

b) dacă este cazul, adresa condamnatului în statul de executare;

c) o expunere a faptelor care au atras condamnarea;

d) natura, durata si data începerii executării pedepsei.

(4) în cazul în care condamnatul s-a adresat statului de executare în vederea transferării sale, statul român va comunica acestui stat, la cerere, informatiile prevăzute la alin. (3).

(5) Condamnatul trebuie să fie informat în scris despre orice demers întreprins de către oricare dintre cele două state în aplicarea prevederilor alin. (1)-(4), precum si despre orice hotărâre luată de unul dintre aceste state cu privire la cererea de transferare.

 

ARTICOLUL 147

Înscrisuri ajutătoare

 

(1) în scopul solutionării cererii de transferare, statul român solicită statului de executare transmiterea următoarelor acte:

a) un document sau o declaratie care să ateste că persoana condamnată este resortisant al statului de executare;

b) o copie de pe dispozitiile legale ale statului de executare, din care să rezulte că faptele care au determinat pronuntarea hotărârii în statul de condamnare constituie infractiuni, potrivit legii statului de executare;

c) o declaratie continând informatiile privitoare la procedura pentru care se va opta, în vederea punerii în executare a condamnării. Dispozitiile art. 158 si 159 se aplică în mod corespunzător.

(2) Cu exceptia cazului în care unul dintre cele două state nu îsi dă acordul la transferare, statul român comunică statului de executare următoarele:

a) copia autentică a hotărârii de condamnare definitive, precum si o copie a dispozitiilor legale aplicabile;


b) un document mentionând durata condamnării deja executate, inclusiv informatii asupra oricărei detentii provizorii, asupra reducerii pedepsei, sau un alt act privind stadiul executării condamnării;

c) declaratia privind consimtământul la transferare, prevăzut laart. 143lit.d);

d) dacă este cazul, orice raport sau constatare medico-legală ori alte acte medicale care atestă starea fizică si mintală a condamnatului, tratamentul urmat de acesta pe teritoriul statului român si eventualele recomandări pentru continuarea tratamentului în statul de executare, precum si, în cazul condamnatului minor, copia referatului de anchetă socială efectuată în cauză.

(3) Statul român poate solicita statului de executare transmiterea oricăruia dintre documentele prevăzute la alin. (1) înainte de a formula cererea de transferare sau de pronuntare a hotărârii de acceptare ori de refuzare a transferării.

(4) Dispozitiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător în cazul în care statul de executare solicită statului român transmiterea documentelor prevăzute la alin. (2).

 

ARTICOLUL 148

Consimtământul condamnatului

 

(1) Statul român va proceda în asa fel încât persoana care ar urma să îsi dea consimtământul la transferare, în temeiul art. 143 lit. d), să o facă de bunăvoie si în deplină cunostintă de consecintele juridice care decurg din aceasta.

(2) Statul român trebuie să dea statului de executare posibilitatea să verifice, prin intermediul unui consul sau al altui functionar desemnat de acord cu statul de executare, că acest consimtământ a fost dat în conditiile alin. (1).

 

ARTICOLUL 149

Efectul transferării pentru statul de condamnare

 

(1) Preluarea condamnatului de către autoritătile statului de executare suspendă executarea pedepsei în România.

(2) Statul român nu mai poate să asigure executarea ori să continue executarea condamnării atunci când statul de executare consideră, potrivit legii, ca terminată executarea condamnării.

 

ARTICOLUL 150

Căi extraordinare de atac împotriva hotărârii de condamnare

 

(1) Dreptul de a exercita căile extraordinare de atac în vederea desfiintării sau modificării hotărârii definitive de condamnare apartine statului român, ca stat de condamnare. Condamnatul poate să exercite sau, după caz, să solicite exercitarea unei căi extraordinare de atac, chiar după transferare.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu au legătură cu procedura conversiunii condamnării, reglementată prin art. 159.

 

ARTICOLUL 151

Procedura prealabilă

 

(1) Cererea de transferare formulată de un resortisant străin condamnat de o instantă română se transmite Ministerului Justitiei. La primirea cererii, Ministerul Justitiei solicită să îi fie transmise, în regim de urgentă, de către Administratia Natională a Penitenciarelor actele si informatiile la care se referă art. 146 alin. (3) si art. 147 alin. (2) lit. a)-d).

(2) După primirea actelor si informatiilor prevăzute la alin. (1), Ministerul Justitiei le va traduce si apoi le va transmite, împreună cu cererea de transferare, autoritătii centrale din statul de executare, de la care va solicita totodată transmiterea documentelor prevăzute la art. 147 alin. (1), precum si hotărârea privind acceptarea cererii de transferare.

(3) Prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile dacă autoritătile române detin informatii sau documente care atrag în mod necesar refuzul transferării. O asemenea solutie poate fi dată de către curtea de apel competentă, sesizată de procurorul general al curtii, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei. Sentinta curtii de apel se motivează si este supusă recursului, în termen de 5 zile de la pronuntare.

(4) Dacă solutia de refuz al transferării, prevăzută la alin. (3), rămâne definitivă, Ministerul Justitiei va informa despre aceasta, în cel mai scurt timp, autoritatea centrală a statului de executare. Informarea condamnatului se va face în timp util, conform art. 146 alin. (5), prin intermediul Administratiei Nationale a Penitenciarelor.

 

ARTICOLUL 152

Solutii

 

(1) în cazul în care procedura de solutionare a cererii de transferare continuă, toate documentele, inclusiv cele furnizate de statul de executare, sunt supuse mai întâi examenului de regularitate internatională la Ministerul Justitiei. Dispozitiile art. 38 se aplică în mod corespunzător. După observarea îndeplinirii conditiilor, ministerul transmite cererea si actele ajutătoare, însotite de traduceri, procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel competentă. La dosar se vor atasa si înscrisurile depuse în legătură cu cererea de transferare de către oficiul consular străin competent, potrivit art. 148 alin. (2).

(2) Procurorul general, primind cererea si actele prevăzute la alin. (1), procedează la luarea unei declaratii condamnatului, pentru a se asigura că acesta si-a dat consimtământul la transferare, personal sau prin reprezentant, în conditiile prevăzute la art. 147 alin. (1). Declaratia condamnatului se consemnează într-un proces-verbal, care se semnează de către procuror si persoana condamnată.

(3) Procurorul general sesizează, în vederea solutionării cererii de transferare, curtea de apel în a cărei circumscriptie se află locul de detentie ori, în cazul în care condamnatul nu a început executarea pedepsei, domiciliul acestuia. Totodată, înainte de sesizarea curtii de apel, procurorul general va verifica dacă persoana condamnată face obiectul unui dosar penal aflat pe rolul autoritătilor judiciare române, informând în mod corespunzător instanta. În cazul în care obtinerea informatiilor ar conduce la întârzierea procedurii de transfer, procurorul general va dispune sesizarea curtii de apel, urmând ca acestea să fie obtinute cel mai târziu până la primul termen de judecată.

(4) Cererea se judecă în camera de consiliu, cu participarea procurorului, cu citarea persoanei condamnate, precum si, dacă este cazul, cu participarea unui interpret. Condamnatul poate fi asistat, la cerere, de un apărător ales ori, în lipsă, numit din oficiu. Judecarea cererii se face de urgentă si cu precădere, iar hotărârea se motivează în cel mult 5 zile de la pronuntare si se comunică Ministerului Justitiei.

(5) împotriva sentintei pot declara recurs, în termen de 5 zile de la pronuntare, procurorul general al curtii de apel, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, precum si condamnatul. Dispozitiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

(6) Ministerul Justitiei va informa, în cel mai scurt timp, autoritatea centrală a statului de executare cu privire la solutia definitivă pronuntată de către instantele române asupra cererii de transferare. Prevederile art. 151 alin. (4) teza a 2-a sunt aplicabile.

(7) Dacă transferarea condamnatului a fost acceptată, Ministerul Justitiei informează despre aceasta Ministerul Administratiei si Internelor, care asigură predarea sub escortă.

(8) în cazul unei persoane care, după ce a fost condamnată printr-o hotărâre penală definitivă pronuntată de o instantă română, evadează, în cazul începerii executării pedepsei, ori, în cazul în care nu a început executarea pedepsei, se sustrage de la executarea pedepsei, refugiindu-se pe teritoriul statului al cărui resortisant este, statul român va putea adresa acestui stat o cerere de preluare a executării pedepsei aplicate. Cererea se formulează de către instanta de executare, în cazul în care persoana condamnată se sustrage de la executarea pedepsei, sau de către instanta în a cărei circumscriptie se află locul de detinere, în cazul în care persoana condamnată a început executarea pedepsei. Cererea poate include si solicitarea ca statul pe teritoriul căruia s-a refugiat persoana condamnată să ia măsura arestării sau orice altă măsură pentru a garanta că persoana condamnată va rămâne pe teritoriul său până la comunicarea hotărârii asupra cererii de preluare a executării. La cerere se vor anexa documentele prevăzute la art. 146 alin. (3) si art. 147 alin. (2) lit. a), b) si d). După traducerea cererii si a actelor anexe, acestea se transmit la Ministerul Justitiei spre a fi comunicate autoritătii centrale din statul solicitat.

 

ARTICOLUL 153

Refuzul optional al transferării

 

Cererea de transferare a persoanei condamnate poate fi refuzată, în principal, pentru următoarele motive:

a) persoana a fost condamnată pentru infractiuni grave care au avut un ecou profund defavorabil în opinia publică din România;

b) pedeapsa prevăzută de legea statului de executare este vădit superioară sau inferioară în raport cu cea stabilită prin hotărârea instantei române;

c) există indicii suficiente că, odată transferat, condamnatul ar putea fi pus în libertate imediat sau într-un termen mult prea scurt fată de durata pedepsei rămase de executat potrivit legii române;

d) persoana condamnată nu a reparat pagubele produse prin infractiune si nu a plătit cheltuielile la care a fost obligată prin hotărârea instantei române si nici nu a garantat plata despăgubirilor;

e) dacă există indicii suficiente că statul de executare nu va respecta regula specialitătii.

 

SECTIUNEA a 2-a

Statul român ca stat de executare

 

ARTICOLUL 154

Acte necesare

 

(1) Statul român are obligatia de a furniza, la cererea statului de condamnare, actele prevăzute la art. 147 alin. (1).

(2) Prevederile art. 147 alin. (2) si (3) se aplică în mod corespunzător.

 

ARTICOLUL 155

Consimtământul condamnatului

 

Statul român va solicita oficiului consular român competent, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, să obtină de la

condamnat sau de la reprezentantul acestuia o declaratie în care să se consemneze consimtământul la transfer, exprimat în mod liber si în deplină cunostintă de cauză asupra consecintelor juridice care decurg din transferarea condamnatului în România.

 

ARTICOLUL 156

Probe necesare solutionării cererii

 

(1) Oficiul consular român va fi solicitat să întocmească un înscris asupra situatiei sociale si familiale a condamnatului, tinând seama de afirmatiile acestuia si indicând posibilitătile sale de readaptare în România.

(2) Statul român va cere autoritătii centrale din statul de condamnare să îi furnizeze o copie de pe cazierul judiciar al condamnatului, precum si informatii privitoare la eventualele relatii întretinute de acesta cu medii sociale criminogene.

 

ARTICOLUL 157

Efectele transferării pentru statul de executare

 

(1) Autoritătile competente ale statului român sunt obligate:

a) fie să continue executarea condamnării imediat sau în baza unei hotărâri judecătoresti, în conditiile enuntate la art. 158;

b) fie să schimbe condamnarea, printr-o hotărâre judecătorească, înlocuind astfel pedeapsa aplicată în statul de condamnare cu o pedeapsă prevăzută de legislatia română pentru aceeasi infractiune, în conditiile prevăzute la art. 159.

(2) La cererea statului de condamnare, statul român este obligat să indice statului de condamnare, înainte de transferarea persoanei condamnate, care dintre cele două proceduri prevăzute la alin. (1) va fi urmată.

(3) Executarea pedepsei este guvernată de legea statului de executare.

 

ARTICOLUL 158

Continuarea executării

 

În cazul în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte felul si durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare.

 

ARTICOLUL 159

Conversiunea condamnării

 

(1) Dacă felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibilă cu legislatia română, statul român poate, prin hotărâre judecătorească, să adapteze această pedeapsă la aceea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea. Această pedeapsă trebuie să corespundă, atât cât este posibil, în ceea ce priveste felul pedepsei aplicate prin hotărârea statului de condamnare si, în niciun caz, nu poate să agraveze situatia condamnatului.

(2) în cazul schimbării condamnării se aplică procedura prevăzută de legislatia română. În ceea ce priveste întinderea conversiunii pedepsei si a criteriilor aplicabile, instanta română va trebui să respecte următoarele conditii:

a) va fi legată de constatarea faptelor în măsura în care acestea figurează, în mod explicit sau implicit, în hotărârea pronuntată în statul de condamnare;

b) nu va putea schimba o pedeapsă privativă de libertate printr-o pedeapsă pecuniară;

c) va deduce integral din pedeapsă perioada de privatiune de libertate deja executată de condamnat;

d) nu va agrava situatia penală a condamnatului, nici nu va fi tinută de limita inferioară a pedepsei eventual prevăzute de legislatia statului de condamnare pentru infractiunea sau infractiunile săvârsite.

(3) Când procedura de schimbare a condamnării are loc după transferarea persoanei condamnate, statul român va mentine acea persoană în detentie sau va lua alte măsuri în scopul de a asigura prezenta ei pe teritoriul statului român până la finalizarea acestei proceduri.

 

ARTICOLUL 160

Încetarea executării

 

Executarea pedepsei încetează de îndată ce statul român a fost informat de către statul de condamnare despre orice hotărâre sau măsură care atrage imposibilitatea continuării executării.

 

ARTICOLUL 161

Informatii privind executarea

 

(1) Statul român va furniza informatii statului de condamnare în ceea ce priveste executarea pedepsei în următoarele situatii:

a) când pedeapsa a fost executată sau considerată ca executată;

b) în cazul în care condamnatul a evadat;

c) dacă statul de condamnare solicită un raport special.

(2) în acest sens, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) si b) Administratia Natională a Penitenciarelor va transmite periodic Ministerului Justitiei informatiile privind executarea pedepsei. În situatia prevăzută la alin. (1) lit. c) informatiile vor fi comunicate la cererea Ministerului Justitiei.

 

ARTICOLUL 162

Acceptarea sau respingerea cererii

 

(1) în cazul în care Ministerul Justitiei din România primeste o cerere de transferare din partea unui resortisant român condamnat într-un alt stat, înstiintează despre această cerere autoritatea centrală din statul de condamnare, căreia îi solicită totodată informatiile prevăzute la art. 146 alin. (3), documentele prevăzute la art. 147 alin. (2), precum si o declaratie precizând dacă autoritătile competente îsi dau consimtământul la transfer.

(2) Dacă cererea de transferare este refuzată, Ministerul Justitiei îl înstiintează despre aceasta pe condamnat.

(3) Dacă cererea este aprobată, Ministerul Justitiei transmite autoritătii centrale din statul de condamnare documentele prevăzute la art. 147 alin. (1).

(4) îndată ce Ministerul Justitiei primeste declaratia de consimtământ de la statul de condamnare, transmite documentele procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel competentă, care, la rândul său, sesizează curtea de apel pentru ca aceasta să recunoască hotărârea străină si să o pună în executare, conform prevederilor art. 158 sau 159, după caz. Dispozitiile art. 131 se aplică în mod corespunzător.

(5) Hotărârea se motivează în termen de 3 zile si este supusă recursului în termen de 10 zile de la comunicare. Comunicarea hotărârii către condamnat se face prin fax sau prin alt mijloc de transmitere, la autoritatea centrală din statul de condamnare, de către Ministerul Justitiei, în cel mai scurt timp posibil.

(6) Curtea de apel emite un mandat de executare a pedepsei, pe care Ministerul Justitiei îl transmite autoritătii centrale competente din statul de condamnare, în vederea transferării persoanei condamnate.

(7) Predarea condamnatului va avea loc, de regulă, pe teritoriul statului de condamnare, iar preluarea acestuia de către statul român se face prin grija Ministerului Administratiei si Internelor, cu înstiintarea Ministerului Justitiei.

(8) Condamnatul transferat în România nu mai poate fi urmărit penal pentru aceeasi infractiune care a constituit obiectul condamnării în străinătate.

 

ARTICOLUL 163

Autoritătile judiciare competente

 

Autoritătile judiciare competente în procedurile la care se referă art. 162 sunt Curtea de Apel Bucuresti si parchetul de pe lângă aceasta.

 

ARTICOLUL 164

Reglementări convergente

 

Prevederile art. 162 se completează cu cele ale art. 151 si 152, care se aplică în mod corespunzător.

 

ARTICOLUL 165

Refuzul optional al transferării

 

Cererea de transferare a persoanei condamnate poate să fie refuzată, în principal, dacă:

a) procesul în care s-a pronuntat condamnarea nu s-a desfăsurat în conformitate cu dispozitiile pertinente din Conventia europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale;

b) împotriva condamnatului s-a pronuntat în România o hotărâre de condamnare pentru aceeasi faptă ori este în curs o procedură penală având ca obiect aceeasi faptă pentru care acesta a fost condamnat în străinătate;

c) persoana condamnată a părăsit România, stabilindu-si domiciliul într-un alt stat, iar legăturile sale cu statul român nu mai sunt semnificative;

d) persoana condamnată a comis o infractiune gravă, de natură să alarmeze societatea, sau a întretinut relatii strânse cu membri ai unor organizatii criminale, de natură să facă îndoielnică reinsertia sa socială în România.

 

SECTIUNEA a 3-a

Alte dispozitii

 

ARTICOLUL 166

Amnistia, gratierea si comutarea pedepsei

 

Autoritatea română competentă poate acorda amnistia, gratierea sau comutarea pedepselor aplicate persoanelor condamnate la care se referă prezenta lege.

 

ARTICOLUL 167

Tranzitul

 

(1) Statul român poate admite o cerere de tranzit pe teritoriul său al unui condamnat, formulată de către un stat tert, dacă acesta din urmă a convenit cu un alt stat asupra transferării spre sau dinspre teritoriul său.

(2) Statul român poate refuza acordarea tranzitului:

a) dacă persoana condamnată este cetătean român sau apatrid cu domiciliul în România;

b) dacă fapta care a atras condamnarea nu constituie infractiune, potrivit legii penale române.

(3) Cererile de tranzit si răspunsurile se comunică pe calea prevăzută la art. 144 alin. (2). Asupra acordării tranzitului decide Ministerul Justitiei.


(4) Ministerul Justitiei comunică de îndată hotărârea luată autoritătii competente a statului solicitant si Ministerului Administratiei si Internelor.

(5) Statul român, căruia îi este cerută tranzitarea, poate mentine condamnatul în detentie pe perioada strict necesară tranzitării teritoriului său. Detentia este asigurată de către Ministerul Justitiei.

(6) La cererea statului solicitant, statul român, solicitat să acorde tranzitul, poate să dea asigurarea că persoana condamnată nu va fi nici urmărită, nici detinută, sub rezerva aplicării alin. (5), nici supusă vreunei alte măsuri de restrângere a libertătii pe teritoriul statului român, pentru fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului de condamnare. Asigurarea se dă de către Ministerul Justitiei.

(7) Cererea de tranzit nu este necesară dacă se foloseste spatiul aerian românesc si nu este prevăzută nicio aterizare pe teritoriul României.

 

ARTICOLUL 168

Supralegalizarea

 

Cu exceptia înscrisurilor la care se referă art. 147 alin. (2) lit. a), documentele transmise în aplicarea prezentei legi nu necesită supralegalizare.

 

ARTICOLUL 169

Cheltuieli

 

Cheltuielile ocazionate de aplicarea prezentului titlu sunt în sarcina statului de executare, cu exceptia cheltuielilor ocazionate exclusiv pe teritoriul statului de condamnare.

 

CAPITOLUL III

Dispozitii finale

 

ARTICOLUL 170

Aplicarea în timp

 

Dispozitiile prezentului titlu se aplică executării pedepselor pronuntate atât înainte, cât si după intrarea în vigoare a prezentei legi.

 

TITLUL VII

Asistenta judiciară în materie penală

 

CAPITOLUL I

Asistenta judiciară internatională

 

ARTICOLUL 171

Obiectul asistentei judiciare

 

În sensul prezentului capitol, asistenta judiciară internatională cuprinde îndeosebi următoarele activităti:

a) comisiile rogatorii internationale;

b) audierile prin videoconferintă;

c) înfătisarea în statul solicitant a martorilor, expertilor si a persoanelor urmărite;

d) notificarea actelor de procedură care se întocmesc ori se depun într-un proces penal;

e) cazierul judiciar;

f) alte forme de asistentă judiciară.

 

ARTICOLUL 172

Continutul general al cererii de asistentă judiciară si actele anexate acesteia

 

(1) Cererea de asistentă judiciară trebuie să indice:

a) denumirea autoritătii judiciare solicitante si denumirea autoritătii judiciare solicitate;

b) obiectul si motivele cererii;

c) calificarea juridică a faptelor;

d) datele de identificare a învinuitului, inculpatului sau condamnatului ori a martorului sau expertului, după caz;

e) încadrarea juridică si prezentarea sumară a faptelor.

(2) La cerere se anexează acte în sprijinul acesteia, după caz, în functie de natura si obiectul cererii.

(3) Actele anexate cererii de asistentă judiciară trebuie certificate de autoritatea judiciară solicitantă, fiind scutite de orice alte formalităti de supralegalizare.

 

ARTICOLUL 173

Comisia rogatorie internatională

 

Comisia rogatorie internatională în materie penală este acea formă de asistentă judiciară care constă în împuternicirea pe care o autoritate judiciară dintr-un stat o acordă unei autorităti din alt stat, mandatată să îndeplinească, în locul si în numele său, unele activităti judiciare privitoare la un anumit proces penal.

 

ARTICOLUL 174

Obiectul comisiei rogatorii

 

(1) Obiectul cererii de comisie rogatorie îl constituie cu precădere:

a) localizarea si identificarea persoanelor si obiectelor; audierea inculpatului, audierea părtii vătămate, a celorlalte părti, a martorilor si expertilor, precum si confruntarea; perchezitia, ridicarea de obiecte si înscrisuri, sechestrul si confiscarea specială; cercetarea la fata locului si reconstituirea; expertizele, constatarea tehnico-stiintifică si constatarea medico-legală; transmiterea de informatii necesare într-un anumit proces, interceptările si înregistrările audio si video, examinarea documentelor de arhivă si a fisierelor specializate si alte asemenea acte de procedură;

b) transmiterea mijloacelor materiale de probă;

c) comunicarea de documente sau dosare.

(2) Dacă statul solicitant doreste ca martorii sau expertii să depună jurământ, va cere aceasta în mod expres, iar statul român va da curs acestei cereri în situatiile în care legea internă română nu se opune.

(3) Statul român va transmite numai copii sau fotocopii certificate de pe documentele sau dosarele cerute. Dacă statul solicitant cere în mod expres transmiterea documentelor originale, se va da curs, în măsura posibilului, acestei cereri.

 

ARTICOLUL 175

Data si locul comisiei rogatorii

 

(1) Dacă statul solicitant solicită în mod expres, statul român îl va informa despre data si locul îndeplinirii comisiei rogatorii. Autoritătile si persoanele în cauză, mentionate de statul solicitant, vor putea să asiste si să colaboreze la efectuarea comisiei rogatorii, în limitele permise de legea română.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător si în cazul în care asistenta este solicitată de autoritătile judiciare române.


 

ARTICOLUL 176

Perchezitiile, ridicarea de obiecte si înscrisuri si sechestrul

 

(1) Comisiile rogatorii având ca obiect perchezitiile, ridicarea de obiecte si înscrisuri si sechestrul sunt supuse următoarelor conditii:

a) infractiunea care motivează comisia rogatorie trebuie să fie susceptibilă de a da loc la extrădare în România, ca stat solicitat;

b) îndeplinirea comisiei rogatorii trebuie să fie compatibilă cu legea statului român.

(2) Conditiile prevăzute la alin. (1) pot să atragă aplicarea regulii reciprocitătii.

 

ARTICOLUL 177

Remiterea obiectelor si dosarelor

 

(1) Statul român va putea să amâne remiterea obiectelor, a dosarelor sau a documentelor a căror comunicare este cerută, dacă acestea îi sunt necesare pentru o procedură penală în curs.

(2) Obiectele si originalele dosarelor si ale documentelor, comunicate în îndeplinirea unei comisii rogatorii, vor fi restituite cât mai curând posibil statului român de către statul solicitant, în afară de cazul în care statul român renuntă la ele.

 

ARTICOLUL 178

Audierile prin videoconferintă

 

(1) în cazul în care o persoană care se află pe teritoriul României trebuie să fie audiată ca martor sau expert de către autoritătile judiciare ale unui stat străin si este inoportun sau imposibil pentru acea persoană să se înfătiseze personal pe teritoriul acelui stat, statul străin poate solicita ca audierea să aibă loc prin videoconferintă, potrivit alineatelor următoare.

(2) O asemenea cerere poate fi acceptată de statul român dacă nu contravine principiilor sale fundamentale de drept si cu conditia să dispună de mijloacele tehnice care să permită efectuarea audierii prin videoconferintă.

(3) în cererea de audiere prin videoconferintă trebuie să se precizeze, în afară de informatiile prevăzute la art. 172, motivul pentru care nu este oportun sau este imposibil ca martorul sau expertul să fie prezent personal la audiere, precum si denumirea autoritătii judiciare si numele persoanelor care vor proceda la audiere.

(4) Martorul sau expertul va fi citat potrivit legii române.

(5) Autoritătile judiciare competente pentru aplicarea prezentului articol sunt curtile de apel, în cursul judecătii, respectiv Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, în cursul urmăririi penale.

(6) Audierea prin videoconferintă se desfăsoară potrivit următoarelor reguli:

a) audierea are loc în prezenta judecătorului sau procurorului român competent, după caz, asistat, după caz, de un interpret; acesta verifică identitatea persoanei audiate si este obligat să asigure respectarea principiilor fundamentale ale legii române, în cazul în care constată că sunt încălcate principiile fundamentale ale dreptului român, judecătorul sau procurorul ia de îndată măsurile necesare pentru a asigura desfăsurarea audierii în conformitate cu legea română;

b) autoritătile judiciare române competente si cele ale statului solicitant convin, după caz, asupra măsurilor de protectie a martorului sau expertului;

c) audierea se efectuează direct de către autoritatea judiciară competentă a statului solicitant sau sub coordonarea acesteia, potrivit legii sale interne;

d) martorul sau expertul va fi asistat, după caz, de un interpret, potrivit legii române;

e) persoana chemată ca martor sau expert poate invoca dreptul de a nu depune mărturie, care îi este conferit fie de legea română, fie de legea statului solicitat.

(7) Fără a aduce atingere măsurilor convenite pentru protectia martorilor, autoritatea judiciară română întocmeste un proces-verbal în care se consemnează data si locul audierii, identitatea persoanei audiate, informatii privind depunerea jurământului si conditiile tehnice în care audierea s-a desfăsurat. Procesul-verbal se transmite autoritătii judiciare competente a statului solicitant.

(8) Dispozitiile Codului de procedură penală se aplică în mod corespunzător.

(9) Dispozitiile prezentului articol se pot aplica si în cazul audierii învinuitilor sau inculpatilor, dacă persoana în cauză consimte si dacă există un acord în acest sens între autoritătile judiciare române si cele ale statului solicitant.

(10) Cheltuielile legate de stabilirea legăturii video, cele legate de punerea la dispozitie a acestei legături în statul solicitant, remunerarea interpretilor si indemnizatiile plătite martorilor si expertilor, precum si cheltuielile de deplasare în statul solicitat vor fi rambursate de statul străin solicitant statului român, dacă acesta din urmă nu a renuntat expres la rambursarea acestor cheltuieli în totalitate sau partial.

(11) Dispozitiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător si în cazul în care asistenta este solicitată de autoritătile judiciare române.

 

ARTICOLUL 179

Transmiterea spontană de informatii

 

(1) Autoritătile judiciare române pot, fără cerere prealabilă, să transmită autoritătilor competente ale unui stat străin informatiile obtinute în cadrul unei anchete, atunci când consideră că acestea ar putea ajuta statul destinatar să initieze o procedură penală sau când informatiile ar putea conduce la formularea unei cereri de asistentă judiciară.

(2) Statul român poate impune anumite conditii privitoare la modul de utilizare a informatiilor transmise, potrivit prevederilor alin. (1). Statul destinatar este obligat să respecte conditiile impuse.

 

ARTICOLUL 180

Livrări supravegheate

 

(1) Autoritătile judiciare române competente autorizează, la cerere, în conditiile prevăzute de legea română, livrări supravegheate, în cadrul unor proceduri penale privind infractiuni care pot da loc la extrădare.

(2) Livrările supravegheate se derulează potrivit legii române.

(3) Dispozitiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător si în cazul în care asistenta este solicitată de autoritătile judiciare române.

 

ARTICOLUL 181

Anchete sub acoperire

 

(1) Statul român poate conveni cu un stat străin să îsi acorde asistentă reciprocă pentru desfăsurarea unor anchete de către agenti sub acoperire.

(2) Autoritătile române competente vor decide, de la caz la caz, potrivit legii române.


(3) în conditiile prevăzute de legea română, autoritătile judiciare române si cele străine vor stabili modalitătile concrete de desfăsurare a anchetei si statutul juridic al agentilor.

 

ARTICOLUL 182

Echipele comune de anchetă

 

(1) în vederea facilitării solutionării unei cereri de comisie rogatorie, se pot constitui echipe comune de anchetă, cu un obiectiv precis si cu o durată limitată, care poate fi prelungită prin acordul statelor implicate. Componenta echipei este decisă de comun acord.

(2) O echipă comună de anchetă poate fi creată în special când:

a) în cadrul unei proceduri în curs în statul solicitant se impune efectuarea unor anchete dificile si care implică importante mijloace umane si de altă natură, care privesc ambele state;

b) mai multe state efectuează anchete care necesită o actiune coordonată si concertată în statele în cauză.

(3) Cererea de formare a unei echipe comune de anchetă poate fi formulată de orice stat implicat. Echipa este formată în unul dintre statele în care ancheta trebuie efectuată.

(4) Cererea de formare a unei echipe comune de anchetă cuprinde propuneri referitoare la componenta echipei.

(5) Componentii echipei comune desemnati de autoritătile române au calitatea de membri, în timp ce cei desemnati de un stat străin au calitatea de membri detasati.

(6) Activitatea echipei comune de anchetă pe teritoriul statului român se desfăsoară potrivit următoarelor reguli generale:

a) conducătorul echipei este un reprezentant al autoritătii judiciare române competente;

b) actiunile echipei se desfăsoară conform legii române. Membrii echipei si membrii detasati ai echipei îsi execută sarcinile sub responsabilitatea persoanei prevăzute la lit. a).

(7) Membrii detasati pe lângă echipa comună de anchetă sunt abilitati să fie prezenti la efectuarea oricăror acte procedurale, cu exceptia cazului când conducătorul echipei decide contrariul.

(8) Atunci când echipa comună de anchetă urmează să efectueze acte de procedură pe teritoriul statului solicitant, membrii detasati pot cere autoritătilor lor competente să efectueze actele respective.

(9) Un membru detasat pe lângă echipa comună de anchetă poate, conform dreptului său national si în limitele competentelor sale, să furnizeze echipei informatiile care sunt la dispozitia statului care l-a detasat în scopul derulării anchetelor penale efectuate de echipă.

(10) Informatiile obtinute în mod obisnuit de un membru sau un membru detasat în cadrul participării la o echipă comună de anchetă si care nu pot fi obtinute în alt mod de către autoritătile competente ale statelor implicate pot fi utilizate în scopurile următoare:

a) în scopul pentru care a fost creată echipa;

b) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmări alte infractiuni, cu consimtământul statului pe teritoriul căruia au fost obtinute informatiile;

c) pentru a preveni un pericol iminent si serios pentru securitatea publică si cu respectarea dispozitiilor prevăzute la lit. b);

d) în alte scopuri, cu conditia ca acest lucru să fie convenit de către statele care au format echipa.

(11) În cazul echipelor comune de anchetă care functionează pe teritoriul României, membrii detasati ai echipei sunt asimilati membrilor români în ceea ce priveste infractiunile săvârsite împotriva acestora sau de către acestia.

 

ARTICOLUL 183

Supravegherea transfrontalieră

 

(1) Sub rezerva existentei unor dispozitii contrare în conventia aplicabilă în relatia cu acel stat, agentii unui stat străin, care, în cadrul unei anchete judiciare, supraveghează pe teritoriul acelui stat o persoană ce se presupune că a participat la săvârsirea unei infractiuni care dă loc la extrădare sau o persoană fată de care sunt motive serioase să se creadă că poate duce la identificarea sau localizarea persoanei mentionate mai sus, sunt autorizati să continue această supraveghere pe teritoriul statului român, în baza unei cereri de asistentă judiciară prezentate în prealabil. La cerere, supravegherea poate fi exercitată de autoritătile române competente.

(2) Cererea de asistentă judiciară prevăzută la alin. (1) va fi adresată Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie si va cuprinde toate informatiile pertinente în cauză, în conformitate cu prevederile conventiei aplicabile. Prin autorizatie Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie va putea stabili anumite conditii.

(3) Atunci când, din considerente de urgentă, autorizarea prealabilă a statului român nu poate fi solicitată, agentii străini care actionează în cadrul anchetei judiciare aflate în faza de urmărire penală sunt autorizati să continue pe teritoriul României supravegherea unei persoane bănuite că a comis una dintre faptele enumerate la alin. (5), în conditiile următoare:

a) trecerea frontierei va fi comunicată imediat, în timpul supravegherii, Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, precum si structurii Politiei de Frontieră constituite în cadrul punctului de trecere a frontierei;

b) o cerere de asistentă judiciară conform alin. (1) si care expune motivele ce justifică trecerea frontierei fără autorizatie prealabilă va fi transmisă fără întârziere.

(4) Supravegherea prevăzută la alin. (1) si (2) nu se poate desfăsura decât în conditiile următoare:

a) agentii de supraveghere trebuie să respecte dispozitiile prezentului articol si ale legii române;

b) sub rezerva situatiilor prevăzute la alin. (3), pe timpul supravegherii, agentii au asupra lor un document care să ateste că Ie-a fost acordată permisiunea;

c) agentii de supraveghere trebuie să fie permanent în măsură să justifice calitatea lor oficială;

d) agentii de supraveghere pot purta armamentul din dotare în timpul supravegherii, cu exceptia cazului când prin autorizatie Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie a prevăzut altfel; utilizarea lui este interzisă, cu exceptia cazului de legitimă apărare;

e) pătrunderea în domiciliul unei persoane si în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;

f) agentii de supraveghere nu pot nici retine, nici aresta persoana supravegheată;

g) despre orice operatiune de supraveghere se va întocmi un raport către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, care va cere inclusiv prezentarea în persoană a agentilor care au efectuat supravegherea;

h) autoritatea statului căruia îi apartin agentii care au efectuat supravegherea, la cererea autoritătii competente române, poate asista la ancheta subsecventă operatiunii, inclusiv la procedurile judiciare;


i) autoritătile statului căruia îi apartin agentii de supraveghere, la cererea autoritătilor române, contribuie la desfăsurarea în bune conditii a anchetei ce urmează operatiunii la care au participat, inclusiv la procedurile judiciare.

(5) Supravegherea prevăzută la alin. (3) nu poate avea loc decât pentru una dintre următoarele fapte:

a) omor, omor calificat si omor deosebit de grav;

b) infractiuni grave de natură sexuală, inclusiv violul si abuzul sexual asupra minorilor;

c) distrugere si distrugere calificată, săvârsită prin incendiere, explozie sau prin orice asemenea mijloc;

d) contrafacerea si falsificarea mijloacelor de plată;

e) furt si tâlhărie în formă calificată, precum si primirea de bunuri furate;

f) delapidare;

g) lipsire de libertate în mod ilegal;

h) infractiuni privind traficul de persoane si infractiuni în legătură cu traficul de persoane;

i) infractiuni privind traficul de droguri sau precursori;

j) infractiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor si munitiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare si al altor materii radioactive;

k) transport ilegal de deseuri toxice si dăunătoare;

l) trafic de migranti;

m) santaj.

(6) Supravegherea prevăzută la alin. (3) va înceta dacă autorizatia nu a fost obtinută în termen de 5 ore de la trecerea frontierei de stat, precum si la cererea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie.

 

ARTICOLUL 184

Interceptarea si înregistrarea convorbirilor si comunicărilor

 

(1) în vederea solutionării unei cauze penale, autoritătile judiciare ale statului solicitant sau autoritătile competente astfel desemnate de către statul solicitant pot adresa autoritătilor române o cerere de asistentă judiciară având ca obiect interceptarea telecomunicatiilor si transmiterea lor imediată către statul solicitat sau interceptarea înregistrării si a transmiterii ulterioare a înregistrării telecomunicatiilor către statul solicitant, în cazul în care persoana urmărită:

a) se află pe teritoriul statului solicitant si acesta are nevoie de asistentă tehnică pentru a putea intercepta comunicatiile de la tintă;

b) se află pe teritoriul statului român, în cazul în care comunicatiile dinspre tintă pot fi interceptate în statul român;

c) se află pe teritoriul unui stat tert care a fost informat si dacă statul solicitant are nevoie de asistentă tehnică pentru interceptarea comunicărilor de la tintă.

(2) Cererile prezentate în aplicarea prezentului articol trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) să indice si să confirme emiterea unui ordin sau a unui mandat de interceptare si înregistrare, în cadrul unui proces penal;

b) să contină informatii care să permită identificarea tintei interceptării;

c) să indice faptele penale care fac obiectul anchetei penale;

d) să mentioneze durata interceptării;

e) dacă este posibil, să contină suficiente date tehnice, în special numărul de conectare la retea, pentru a permite prelucrarea cererii.

(3) Dacă cererea se formulează în conformitate cu dispozitiile alin. (1) lit. b), ea va trebui să contină si o descriere a faptelor.

Autoritătile judiciare române pot solicita orice alte informatii suplimentare care sunt necesare pentru a le permite să aprecieze dacă măsura solicitată ar fi luată si într-o cauză natională similară.

 

ARTICOLUL 185

Confiscarea

 

Bunurile provenite din săvârsirea infractiunii care face obiectul cererii de comisie rogatorie vor fi confiscate potrivit prevederilor legislatiei în vigoare.

 

ARTICOLUL 186

Principiul specialitătii comisiei rogatorii

 

Statul român solicitant nu va folosi documentele si informatiile primite de la statul solicitat decât în scopul îndeplinirii obiectului comisiei rogatorii.

 

ARTICOLUL 187

Măsuri provizorii

 

La cererea statului solicitant, se pot lua măsurile provizorii prevăzute de legea română în vederea protejării mijloacelor de probă, mentinerii unei situatii existente sau protejării intereselor amenintate.

 

ARTICOLUL 188

Înfătisarea martorilor sau expertilor

 

(1) În cazul în care înfătisarea în persoană a unui martor sau expert în fata autoritătilor judiciare române este necesară, autoritatea judiciară solicitantă va face mentiune în acest sens, prin cererea de înmânare a citatiei.

(2) în cazul prevăzut la alin. (1), în cerere sau în citatie se mentionează cuantumul aproximativ al indemnizatiilor, precum si al cheltuielilor de călătorie si de sedere rambursabile. Autoritatea judiciară română care a dispus chemarea va putea solicita statului solicitat, prin cerere, acordarea unui avans martorului sau expertului, rambursarea urmând să fie efectuată din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.

(3) Dacă înfătisarea în persoană a unui martor sau expert este solicitată autoritătilor române de un stat străin, în cazul în care martorul sau expertul declară că se va înfătisa personal, acesta poate solicita acordarea unui avans din cuantumul cheltuielilor de călătorie si de sedere. Instanta va indica prin încheiere suma de bani solicitată de martor sau expert, unitatea bancară unde urmează să se consemneze suma de bani, consemnarea fiind făcută pe numele martorului sau expertului, la dispozitia autoritătii judiciare române competente.

Încheierea instantei, precum si declaratia scrisă a martorului sau expertului se vor comunica statului solicitant, pe una dintre căile prevăzute laart. 11 sau 12.

 

ARTICOLUL 189

Nivelul cheltuielilor

 

Indemnizatiile cuvenite si cheltuielile de transport si de sedere, rambursabile martorului sau expertului de către statul român solicitant, vor fi calculate de la locul de resedintă al acestuia si vor fi acordate la niveluri cel putin egale cu cele prevăzute de tarifele si reglementările în vigoare în statul în care audierea trebuie să aibă loc.


 

ARTICOLUL 190

Neprezentarea martorului sau expertului

 

Martorul sau expertul care nu s-a prezentat în urma primirii citatiei de înfătisare a cărei comunicare a fost cerută nu va putea fi supus, chiar dacă citatia va cuprinde un ordin categoric, niciunei sanctiuni sau măsuri de constrângere, în afară de cazul în care el va reveni din propria initiativă pe teritoriul statului român solicitant si dacă va fi din nou citat aici, în mod legal.

 

ARTICOLUL 191

Refuzul de a depune mărturie

 

Dacă un martor care dă curs citatiei si se prezintă în fata unei autorităti judiciare române refuză să depună mărturie în totalitate sau în parte, nu poate fi supus vreunei măsuri de restrângere a libertătii sau împiedicat în alt mod să părăsească România, chiar dacă, potrivit legii române, un asemenea refuz ar constitui o infractiune sau ar putea atrage măsuri coercitive.

 

ARTICOLUL 192

Imunităti

 

(1) Niciun martor sau expert, oricare ar fi cetătenia sa, care, în urma primirii unei citatii, va consimti să se înfătiseze în fata autoritătilor judiciare ale statului român solicitant nu va putea fi nici urmărit, nici detinut, nici supus vreunei alte restrictii a libertătii sale individuale pe teritoriul României pentru fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului străin solicitat.

(2) Dacă în timpul procesului ar putea fi dispusă arestarea unui martor care este bănuit că a săvârsit o infractiune în legătură cu mărturia sa în fata autoritătilor judiciare ale statului român solicitant, alta decât refuzul de a depune mărturie, se va lua în considerare faptul dacă interesele justitiei nu ar fi mai bine protejate prin încredintarea urmăririi, dacă este posibil, către statul străin solicitat.

(3) Nicio persoană, oricare ar fi cetătenia ei, citată în fata autoritătilor judiciare ale statului român solicitant, în vederea efectuării urmăririi penale pentru anumite infractiuni, nu va putea fi nici urmărită, nici detinută, nici supusă vreunei alte măsuri de restrângere a libertătii în România pentru fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului străin solicitat si care nu sunt mentionate în citatie.

(4) Imunitatea prevăzută de prezentul articol încetează dacă martorul, expertul sau persoana urmărită, având posibilitatea să părăsească teritoriul statului român solicitant în termen de 15 zile consecutive după ce prezenta sa nu mai este cerută de autoritătile judiciare române, va rămâne totusi pe teritoriul României sau se va reîntoarce aici după ce îl va fi părăsit.

 

ARTICOLUL 193

Transferul temporar al persoanelor detinute, pe teritoriul statului solicitant

 

(1) Persoana detinută, a cărei prezentă în vederea audierii ca martor sau a confruntării este cerută de autoritătile judiciare solicitante, va fi transferată temporar pe teritoriul acelui stat, cu conditia reîntoarcerii sale în termenul indicat de către autoritatea judiciară solicitată si sub rezerva dispozitiilor art. 192, în măsura în care acestea pot fi aplicate în mod corespunzător.

(2) în cazul cererilor adresate autoritătilor judiciare române, competenta de solutionare a cererii apartine instantei în a cărei rază teritorială se află locul de detinere. În acest sens, instanta va dispune ascultarea persoanei detinute, în prezenta unui avocat ales sau numit din oficiu, precum si a unui interpret, dacă este cazul, în camera de consiliu, cu participarea procurorului. Persoanei detinute i se face cunoscut obiectul cererii, cerându-i-se să declare dacă este de acord să fie transferată temporar pe teritoriul statului solicitant în vederea audierii ca martor. Declaratia sa este consemnată într-un proces-verbal semnat de presedintele completului de judecată, grefier, interpret si inculpat.

(3) în cazul în care persoana detinută nu consimte, instanta va dispune prin încheiere respingerea cererii. Încheierea este definitivă si se comunică în termen de 48 de ore de la pronuntare Ministerului Justitiei.

(4) în cazul în care persoana detinută consimte la transferarea sa temporară, instanta va verifica dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute la alin. (6), urmând a dispune prin încheiere admiterea sau respingerea cererii, după caz. Încheierea poate fi atacată cu recurs, în termen de 24 de ore de la pronuntare, de către procurorul competent. Recursul se solutionează în termen de 3 zile.

(5) încheierea prevăzută la alin. (4) se comunică Ministerului Justitiei, în termen de 24 de ore de la data rămânerii definitive, care va informa autoritatea centrală a statului solicitant cu privire la decizia autoritătii judiciare române. Încheierea prin care instanta a dispus transferarea temporară a persoanei detinute se comunică si Ministerului Administratiei si Internelor, care asigură predarea sub escortă a persoanei detinute potrivit alin. (8).

(6) Transferarea poate fi refuzată:

a) dacă prezenta persoanei detinute este necesară într-un proces penal în curs pe teritoriul României;

b) dacă transferarea persoanei detinute este susceptibilă să îi prelungească detentia;

c) dacă există alte motive care se opun transferării sale pe teritoriul statului solicitant.

(7) Persoana transferată rămâne în detentie pe teritoriul statului solicitant si, dacă este cazul, pe teritoriul statului solicitat pentru tranzit, în afară de cazul în care autoritatea judiciară română competentă cere punerea acesteia în libertate, în conditiile Codului de procedură penală.

(8) Locul predării detinutului către statul solicitant, precum si locul preluării sale de la acest stat vor fi un punct de frontieră al statului român. Detinutul este predat si preluat sub escortă. Ministerul Administratiei si Internelor va asigura predarea si preluarea, informând Ministerul Justitiei.

(9) Dispozitiile alin. (7) se aplică în mod corespunzător în cazul în care statul român este stat solicitant.

(10) În cazul cererilor formulate de autoritătile judiciare române, sub rezerva dispozitiilor art. 167 alin. (2) lit. a) si b), tranzitul pe teritoriul unui stat tert al persoanei detinute va fi acordat la cererea adresată de către Ministerul Justitiei autoritătii centrale a statului solicitat pentru tranzit, însotită de toate documentele necesare.

 

ARTICOLUL 194

Transferul temporar al persoanelor detinute, pe teritoriul statului solicitat

 

(1) în cazul în care obiectul cererii de asistentă judiciară adresate statului solicitat presupune efectuarea unor acte de procedură pentru îndeplinirea cărora este necesară prezenta unei persoane detinute în România, autoritatea judiciară română solicitantă poate transfera temporar această persoană pe teritoriul statului unde ancheta trebuie să aibă loc, dacă între autoritătile române si autoritătile statului solicitat există un acord în acest sens. Modalitătile de transfer temporar al persoanei si termenul până la care trebuie să fie trimisă pe teritoriul României vor fi stabilite prin acordul respectiv.

(2) Persoana transferată va rămâne în detentie pe teritoriul statului solicitat si, eventual, pe teritoriul statului de tranzit, cu exceptia cazului în care autoritătile judiciare române au cerut punerea sa în libertate.

(3) Perioada de detentie pe teritoriul statului solicitat se deduce din durata detentiei pe care trebuie sau va trebui să o efectueze persoana respectivă pe teritoriul României.

 

ARTICOLUL 195

Înfătisarea personală a persoanelor condamnate si transferate

 

Dispozitiile art. 193 si 194 se aplică în mod corespunzător si persoanelor detinute pe teritoriul României, în urma transferării lor în vederea executării unei pedepse pronuntate pe teritoriul statului de condamnare, atunci când înfătisarea personală în scopul revizuirii judecătii este cerută de către statul de condamnare.

 

ARTICOLUL 196

Protectia martorilor

 

Martorii audiati conform dispozitiilor prezentului titlu beneficiază, după caz, de protectie, potrivit legislatiei în vigoare.

 

ARTICOLUL 197

Comunicarea actelor de procedură

 

(1) Comunicarea actelor de procedură se efectuează în conditiile prezentului titlu si în conformitate cu dispozitiile tratatelor internationale pertinente.

(2) Prin acte de procedură se întelege, în principal, citatiile pentru părti sau martori, actul de inculpare, alte acte de urmărire penală, hotărârile judecătoresti, cererile pentru exercitarea căilor de control judiciar sau actele privind executarea unei pedepse, plata unei amenzi ori plata cheltuielilor de procedură.

(3) Cererile de asistentă judiciară privind comunicarea actelor de procedură adresate autoritătilor judiciare române se îndeplinesc în faza de judecată de judecătoria în circumscriptia căreia domiciliază sau se află locul de detentie al persoanei căreia urmează să i se comunice actele, iar în faza de urmărire penală, de parchetul de pe lângă aceasta.

 

ARTICOLUL 198

Comunicarea si dovada comunicării

 

(1) Comunicarea actelor de procedură poate fi efectuată prin simpla lor transmitere către destinatar. Dacă statul solicitant o cere în mod expres, statul român va efectua comunicarea în una dintre formele prevăzute de legislatia română pentru înmânări analoage sau într-o formă specială compatibilă cu această legislatie.

(2) Dovada comunicării se face printr-un document datat si semnat de destinatar sau printr-o declaratie a autoritătii judiciare române solicitate, constatând faptul comunicării, forma si data efectuării comunicării. Actul sau declaratia se transmite de îndată statului solicitant. La cererea acestuia din urmă, statul român va preciza dacă notificarea a fost făcută în conformitate cu legea română. În cazul în care comunicarea nu s-a putut face, statul român înstiintează de îndată statul solicitant despre motivul necomunicării.

 

ARTICOLUL 199

Termenul necesar comunicării

 

Citatia pentru înfătisare, destinată unei persoane urmărite care se află pe teritoriul României, se transmite autoritătilor române competente cel mai târziu cu 40 de zile înainte de data fixată pentru înfătisare. De acest termen se tine seama la fixarea datei înfătisării si la transmiterea citatiei.

 

ARTICOLUL 200

Comunicarea prin postă a actelor de procedură

 

(1) Autoritătile judiciare române pot transmite direct, prin postă, actele de procedură si hotărârile judecătoresti persoanelor care se află pe teritoriul unui stat străin, dacă prin instrumentul juridic international aplicabil în relatia cu acel stat se prevede astfel.

(2) în cazul prevăzut la alin. (1), actele de procedură si hotărârile judecătoresti sunt însotite de o notă care indică faptul că destinatarul poate obtine de la autoritatea judiciară emitentă informatii asupra drepturilor si obligatiilor sale.

 

ARTICOLUL 201

Comunicarea de înscrisuri si date

 

(1) Statul român comunică, în măsura în care autoritătile judiciare române pot ele însele să le obtină într-un asemenea caz, extrasele de pe cazierul judiciar si orice date referitoare la acesta care îi vor fi cerute, pentru o cauză penală, de autoritătile judiciare ale statului străin solicitant.

(2) în alte cazuri, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se va da curs unei asemenea cereri, în conditiile prevăzute de legea română.

 

ARTICOLUL 202

Transmiterea informatiilor

 

(1) Statul român va transmite statului străin interesat informatii despre hotărârile penale si despre măsurile ulterioare, care se referă la cetătenii statului străin si care au făcut obiectul unei mentiuni în cazierul judiciar. Aceste informatii se comunică cel putin o dată pe an.

(2) Dacă persoana în cauză este cetătean al mai multor state, informatiile se comunică fiecărui stat interesat, în afara cazului în care această persoană are cetătenia statului român.

(3) Statul român transmite statului străin interesat, la cererea acestuia, în cazuri speciale, câte o copie de pe hotărârile si măsurile prevăzute la alin. (1), precum si orice altă informatie referitoare la acestea, pentru a-i permite să examineze dacă ele necesită măsuri pe plan intern.

 

ARTICOLUL 203

Autoritatea română competentă

 

(1) Informatiile la care se referă art. 200 se transmit prin intermediul Ministerului Justitiei.

(2) Informatiile de acelasi fel, primite de la autoritătile competente ale statelor străine în cadrul schimbului de informatii, se primesc de către Ministerul Justitiei, care le transmite autoritătilor competente, spre a se proceda în raport cu atributiile privitoare la recunoasterea si, respectiv, înregistrarea hotărârilor penale străine.


 

CAPITOLUL II

Dispozitii privind asistenta judiciară aplicabile în relatia cu statele membre ale Uniunii Europene

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii pentru punerea în aplicare a Conventiei din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, Schengen

 

ARTICOLUL 204

Acordarea asistentei

 

Potrivit prezentei sectiuni, asistenta judiciară se acordă si:

a) în proceduri privind fapte pedepsibile conform legii române sau legii statului membru solicitant ca fiind încălcări ale normelor juridice, constatate de autoritătile administrative a căror decizie poate fi atacată în fata unei instante competente în materie penală;

b) în proceduri privind acordarea de despăgubiri pentru cercetare abuzivă sau condamnare nelegală;

c) în procedurile necontencioase;

d) în actiunile civile alăturate actiunilor penale, atât timp cât instanta nu a hotărât definitiv în ceea ce priveste latura penală;

e) pentru a notifica comunicări judiciare care privesc executarea unei pedepse sau a unei măsuri de sigurantă, achitarea unei amenzi sau plata cheltuielilor de judecată;

f) pentru măsuri privind suspendarea pronuntării sau amânarea executării unei pedepse ori a unei măsuri de sigurantă, liberarea conditionată sau suspendarea ori întreruperea executării unei pedepse ori a unei măsuri de sigurantă.

 

ARTICOLUL 205

Asistenta în materie de taxe si accize

 

(1) Statul român acordă, în conformitate cu dispozitiile Conventiei europene de asistentă judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959, asistentă judiciară cu privire la încălcările dispozitiilor legale în materia accizelor, a taxei pe valoarea adăugată si în materie vamală.

(2) în cazul în care România este stat solicitant, informatiile si probele obtinute de la statul solicitat nu vor fi transmise sau utilizate pentru alte anchete, urmăriri ori proceduri decât cele mentionate în cerere, cu exceptia cazului în care are consimtământul prealabil al statului solicitat.

(3) Asistenta judiciară prevăzută în prezentul articol poate fi refuzată atunci când valoarea totală prezumată a taxelor vamale neachitate în întregime ori eludate nu depăseste 25.000 euro sau echivalentul în lei ori atunci când valoarea prezumată a mărfurilor exportate sau importate fără autorizatie nu depăseste 100.000 euro ori echivalentul în lei, cu exceptia situatiei în care, date fiind circumstantele sau identitatea celui acuzat, statul solicitant consideră cazul ca fiind foarte grav.

(4) Dispozitiile prezentului articol se aplică, de asemenea, atunci când asistenta judiciară solicitată se referă la fapte care sunt pasibile doar de o amendă pentru încălcări ale normelor juridice sanctionate de autorităti administrative si atunci când emană de la o autoritate judiciară.

 

ARTICOLUL 206

Perchezitii si sechestre

 

(1) Dispozitiile art. 176 alin. (1) nu se aplică în relatia cu statele părti la Conventia de aplicare a acordurilor de la Schengen.

(2) în relatia cu statele mentionate la alin. (1), pentru executarea cererilor de comisii rogatorii având ca obiect perchezitii sau sechestre pot fi impuse, totusi, următoarele conditii:

a) legislatia română si cea a statului solicitat să prevadă pentru fapta care a determinat cererea de comisie rogatorie o pedeapsă privativă de libertate sau o măsură de sigurantă cu caracter restrictiv de libertate, al cărei maxim este de cel putin 6 luni, sau legislatia uneia dintre părti să prevadă o sanctiune echivalentă, iar în legislatia celeilalte părti fapta să fie pedepsită ca fiind o încălcare a normelor juridice, constatată de autoritătile administrative a căror decizie poate fi atacată cu recurs în fata unei instante competente în materie penală;

b) efectuarea comisiei rogatorii să fie compatibilă cu legea română.

 

ARTICOLUL 207

Transmiterea actelor de procedură prin postă

 

(1) În cazul transmiterii prin postă a actelor procedurale, dacă există motive să se creadă că destinatarul nu întelege limba în care este redactat actul, acest act sau cel putin pasajele importante ale acestuia trebuie tradus/traduse în limba sau în una dintre limbile statului membru pe teritoriul căruia se găseste destinatarul. Dacă autoritatea care expediază actul stie că destinatarul nu cunoaste decât o altă limbă, actul sau cel putin pasajele importante ale acestuia trebuie tradus/traduse în această limbă.

(2) Expertul sau martorul care nu se prezintă în instantă, desi a fost citat prin postă, nu poate fi supus niciunei sanctiuni sau unei măsuri restrictive, chiar dacă în citatie se face mentiune cu privire la aplicarea unei pedepse, cu exceptia cazului în care ulterior intră de bunăvoie pe teritoriul României si aici este din nou legal citat. Autoritatea care expediază citatii prin postă se asigură ca acestea să nu implice nicio pedeapsă.

(3) Dacă fapta care constituie temeiul cererii de asistentă judiciară este sanctionabilă, potrivit dreptului intern al ambelor state, ca fiind o încălcare a normelor juridice, constatată de autoritătile administrative a căror decizie poate fi atacată în fata unei instante competente în materie penală, expedierea actelor procedurale se efectuează în principiu conform procedurii prevăzute la alin. (1).

(4) Atunci când adresa destinatarului este necunoscută sau când se cere o notificare formală, trimiterea actelor de procedură se poate face prin intermediul autoritătilor judiciare ale statului membru solicitat.

 

ARTICOLUL 208

Supravegherea transfrontalieră

 

În aplicarea dispozitiilor prezentei sectiuni, lista prevăzută la art. 183 alin. (5) se completează cu următoarele fapte:

a) ucidere din culpă;

b) fraudă gravă;

c) spălare de bani;

d) trafic ilicit de substante nucleare si substante radioactive;

e) participarea la organizatiile criminale mentionate în Actiunea comună 98/733/JHAdin 21 decembrie 1998 privind incriminarea participării la organizatiile criminale în statele membre ale Uniunii Europene;

f) infractiunile de terorism prevăzute în Decizia-cadru 2002/475/JHA din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului.

 

ARTICOLUL 209

Răspunderea agentilor străini

 

(1) în timpul operatiunilor si activitătilor mentionate la art. 208, agentii străini care desfăsoară urmărirea pe teritoriul României sunt asimilati persoanelor care au aceeasi calitate în statul român în privinta infractiunilor comise împotriva lor sau de către ei.

(2) în cazul în care pe timpul desfăsurării operatiunilor prevăzute la art. 208 agentii străini produc un prejudiciu, statul ai cărui agenti sunt răspunde pentru acest prejudiciu, în conformitate cu legea română.

(3) Statul ai cărui agenti au cauzat prejudicii unei persoane pe teritoriul României restituie statului român totalitatea sumelor pe care Ie-a plătit victimelor sau altor persoane îndreptătite în numele acestora.

(4) Fără a aduce atingere exercitării drepturilor fată de terti si cu exceptia dispozitiei din alin. (3), statul român nu va solicita în cazul prevăzut la alin. (2) restituirea contravalorii prejudiciilor pe care Ie-a suferit din cauza unui alt stat.

 

SECTIUNEA a 2-a

Dispozitii pentru aplicarea Conventiei din 29 mai 2000 privind asistenta judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene si a Protocolului la aceasta din 16 octombrie 2001

 

ARTICOLUL 210

Informatii privind conturile bancare

 

(1) La cererea autoritătilor unui stat membru al Uniunii Europene, autoritătile române vor dispune luarea măsurilor necesare în vederea identificării conturilor bancare, indiferent de natura acestora, care sunt controlate sau detinute într-o unitate bancară din România de către o persoană fizică ori juridică care face obiectul unei anchete penale, si vor furniza acestora numerele conturilor bancare, precum si orice alte detalii. Informatiile vor include totodată si date privind conturile pentru care persoana care face obiectul procedurilor are procură, în măsura în care acestea au fost solicitate în mod expres si pot fi furnizate într-un termen rezonabil.

(2) Datele prevăzute la alin. (1) vor fi furnizate numai în măsura în care informatiile se află la dispozitia băncii care detine conturile bancare.

(3) Datele prevăzute la alin. (1) vor fi furnizate numai dacă ancheta penală priveste, după caz:

a) o infractiune pedepsită cu o pedeapsă privativă de libertate sau un mandat de executare a pedepsei închisorii pe o perioadă maximă de cel putin 4 ani, în statul solicitant, si cel putin 2 ani în statul solicitat; sau

b) o infractiune mentionată la art. 2 din Conventia privind constituirea Oficiului European de Politie (Conventia Europol) din 1995 sau în anexa la conventie; ori

c) în măsura în care infractiunea nu este prevăzută de Conventia Europol, o infractiune prevăzută de Conventia din 1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitătilor europene, de Protocolul aditional din 1996 sau de către al doilea Protocol aditional din 1997.

(4) În cazul în care se solicită informatiile prevăzute la alin. (1), autoritatea solicitantă, prin cererea formulată, va mentiona următoarele:

a) motivele pentru care informatiile solicitate sunt considerate a avea o valoare substantială în vederea cercetării infractiunii respective;

b) elementele pe baza cărora s-a stabilit că băncile aflate pe teritoriul României detin sau controlează conturile bancare si, în măsura în care detine astfel de date, care sunt băncile implicate;

c) orice alte date disponibile care ar putea facilita executarea cererii.

(5) Cererea formulată în temeiul alin. (1) este supusă si următoarelor conditii:

a) îndeplinirea cererii să fie compatibilă cu legea română;

b) fapta care face obiectul anchetei penale să fie infractiune potrivit legii române.

(6) în cazul cererilor formulate de autoritătile române, dispozitiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător.

 

ARTICOLUL 211

Informatii privind operatiunile bancare

 

(1) La cerere, autoritătile române vor furniza detalii cu privire la conturile bancare indicate de către autoritătile străine solicitante, precum si cu privire la operatiunile bancare care s-au derulat, într-o perioadă delimitată, prin unul sau mai multe dintre conturile bancare indicate în cerere, inclusiv detalii cu privire la orice expeditor sau destinatar de cont.

(2) Datele prevăzute la alin. (1) vor fi furnizate numai în măsura în care informatiile se află la dispozitia băncii care detine conturile bancare.

(3) în cazul în care se solicită informatiile prevăzute la alin. (1), autoritatea solicitantă, prin cererea formulată, va arăta motivele pentru care informatiile solicitate sunt considerate a avea o valoare substantială în vederea cercetării infractiunii respective.

(4) Cererea formulată în temeiul alin. (1) este supusă si următoarelor conditii:

a) îndeplinirea cererii să fie compatibilă cu legea română;

b) fapta care face obiectul anchetei penale să fie infractiune potrivit legii române.

(5) în cazul cererilor formulate de autoritătile române, dispozitiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător.

 

ARTICOLUL 212

Supravegherea tranzactiilor bancare

 

(1) Autoritătile române vor asigura la cererea autoritătilor unui stat membru al Uniunii Europene supravegherea, pe o perioadă determinată, a operatiunilor bancare care se derulează prin unul sau mai multe dintre conturile bancare indicate de către autoritătile solicitante.

(2) în cazul în care se solicită informatiile prevăzute la alin. (1), autoritatea solicitantă, prin cererea formulată, va arăta motivele pentru care informatiile solicitate sunt considerate a avea o valoare substantială în vederea cercetării infractiunii respective.

(3) Autoritătile judiciare române competente autorizează, în conditiile prevăzute de legea română, supravegherea operatiunilor bancare. În conditiile prevăzute de legea română, autoritătile judiciare române si cele străine vor stabili modalitătile concrete de supraveghere.


 

ARTICOLUL 213

Confidentialitatea

 

Băncile vor asigura caracterul confidential atât asupra transmiterii informatiilor către autoritătile solicitante, cât si asupra anchetei penale desfăsurate, fără a putea divulga aceste date clientului sau oricărei alte persoane.

 

ARTICOLUL 214

Obligatia de a informa

 

(1) în cazul în care, în cursul executării cererii, este necesar să fie efectuate cercetări suplimentare, care nu au putut fi prevăzute sau specificate de către autoritatea solicitantă în cererea initială, autoritatea română solicitată va informa fără întârziere statul solicitant.

(2) După ce a fost informat, potrivit alin. (1), statul solicitant va putea formula o cerere suplimentară, potrivit art. 215.

(3) Dispozitiile alin. (1) se aplică si în cazul în care cercetările suplimentare trebuie efectuate de către autoritătile altui stat membru al Uniunii Europene sau ale unui stat tert.

 

ARTICOLUL 215

Cereri suplimentare

 

(1) în cazul în care autoritătile statului solicitant formulează o cerere suplimentară cererii initiale, cererea va cuprinde doar datele necesare identificării cererii initiale, precum si alte date suplimentare necesare.

(2) Ori de câte ori autoritătile solicitante participă alături de autoritătile române la executarea cererii de asistentă, acestea vor putea adresa direct autoritătii române solicitate cererea suplimentară prevăzută la alin. (1). O copie a acesteia va fi transmisă si Ministerului Justitiei sau Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, după caz.

 

ARTICOLUL 216

Secretul bancar

 

Secretul bancar nu poate fi invocat ca motiv de refuz al cooperării privind cererile de asistentă formulate de către autoritătile unui stat membru al Uniunii Europene.

 

ARTICOLUL 217

Comunicarea deciziilor de refuz

 

Deciziile de refuz al asistentei judiciare se comunică Secretariatului Consiliului Uniunii Europene si Eurojust.

 

ARTICOLUL 218

Autorităti centrale

 

(1) Pentru cererile de asistentă judiciară prevăzute la art. 6 alin. (8) din Conventia din 29 mai 2000 privind asistenta judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene si orice altă cerere de asistentă judiciară din faza de judecată sau de executare a hotărârilor penale în situatia mentionată la art. 6 alin. (3) din aceeasi conventie si în alte cazuri în care contactul direct nu este posibil, autoritatea centrală este Ministerul Justitiei. Cu toate acestea, este posibilă si comunicarea directă dintre autoritătile judiciare române si autoritătile centrale desemnate de alte state membre.

(2) Pentru cererile de asistentă judiciară din faza de cercetare si urmărire penală în situatia mentionată la art. 6 alin. (3) din Conventia din 29 mai 2000 privind asistenta judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene si în alte cazuri în care contactul direct nu este posibil, autoritatea centrală este Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie. Cu toate acestea, este posibilă si comunicarea directă dintre autoritătile judiciare române si autoritătile centrale desemnate de Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord si de Irlanda.

(3) Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie este desemnat ca autoritate centrală competentă să primească cererile de asistentă judiciară prevăzute la art. 18, 19 si art. 20 alin. (1)-(5) din Conventia din 29 mai 2000 privind asistenta judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, autoritatea judiciară competentă să solutioneze cererea fiind instanta competentă potrivit legii să autorizeze interceptarea telecomunicatiilor.

 

SECTIUNEA a 3-a

Dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor

 

PARAGRAFUL 1

Dispozitii generale

 

ARTICOLUL 219

Întelesul unor termeni sau expresii

 

(1) Prin ordin de indisponibilizare se întelege orice măsură luată în cursul procesului penal de o autoritate judiciară a unui stat membru care constă în indisponibilizarea, cu titlu provizoriu, a unui bun, pentru a se împiedica orice operatiune de distrugere, transformare, deplasare, transfer sau înstrăinare a acestuia.

(2) Prin termenul bun se întelege orice bun, indiferent de natura acestuia, corporal sau necorporal, mobil sau imobil, precum si documentele ori instrumentele juridice care dovedesc existenta unui titlu sau a unui drept asupra unui bun, despre care autoritatea judiciară competentă emitentă consideră că:

a) constituie produsul uneia dintre infractiunile prevăzute la art. 223 ori corespunde în totalitate sau în parte valorii acestui produs; sau

b) constituie instrumentul ori obiectul unei asemenea infractiuni.

(3) Prin termenul probă se întelege obiectele, documentele sau datele ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal care are ca obiect una dintre infractiunile prevăzute la art. 223.

(4) Prin stat emitent se întelege statul membru în care o autoritate judiciară a emis, validat sau confirmat un ordin de indisponibilizare în cadrul unei proceduri penale.

(5) Prin stat de executare se întelege statul membru pe teritoriul căruia se află bunul sau proba.

(6) Prin decizia-cadru se întelege Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 196 din 2 august 2003.

 

ARTICOLUL 220

Obiectul reglementării

 

Dispozitiile prezentei sectiuni se aplică ordinelor de indisponibilizare emise în conformitate cu decizia-cadru în vederea asigurării probelor sau confiscării ulterioare a bunului.


 

ARTICOLUL 221

Certificatul

 

(1) Certificatul trebuie să fie întocmit potrivit formularului standard prevăzut în anexa nr. 2 si să fie semnat de autoritatea judiciară care a dispus măsura prevăzută la art. 219 alin. (1). De asemenea, continutul certificatului trebuie să fie certificat de autoritatea judiciară competentă emitentă.

(2) Certificatul emis de o autoritate judiciară română trebuie să fie tradus în limba sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru de executare ori în altă limbă acceptată de acel stat membru.

(3) Certificatul transmis spre executare autoritătilor judiciare române trebuie să fie tradus în limba română.

 

ARTICOLUL 222

Autorităti competente

 

(1) Ordinul de indisponibilizare se emite de către procuror, în faza de urmărire penală, si de instanta de judecată, în cursul judecătii.

(2) Ordinul de indisponibilizare se execută de parchetul de pe lângă tribunal, în faza de urmărire penală, si de tribunal, în cursul judecătii, în a căror circumscriptie se află bunul pentru care a fost emis ordinul de indisponibilizare.

(3) în cazul în care ordinul de indisponibilizare se referă la mai multe bunuri aflate în circumscriptia teritorială a două sau mai multe autorităti judiciare române, competenta de a recunoaste si executa ordinul de indisponibilizare revine, în functie de faza procesuală, Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucuresti sau Tribunalului Bucuresti.

(4) în cazul în care ordinul de indisponibilizare se referă la un bun care face obiectul unui proces penal aflat în curs de solutionare sau solutionat prin pronuntarea unei hotărâri definitive, competenta revine parchetului de pe lângă tribunal, în faza de urmărire penală, si tribunalului, în cursul judecătii, indiferent de gradul de jurisdictie al autoritătii judiciare române învestite cu solutionarea cauzei ori care a pronuntat hotărârea.

 

ARTICOLUL 223

Domeniul de aplicare

 

(1) Următoarele infractiuni, indiferent de denumirea pe care o au în legislatia statului emitent, dacă sunt sanctionate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel putin 3 ani, nu vor fi supuse verificării îndeplinirii conditiei dublei incriminări:

1. participarea la un grup criminal organizat;

2. terorismul;

3. traficul de persoane;

4. exploatarea sexuală a copiilor si pornografia infantilă;

5. traficul ilicit de droguri si substante psihotrope;

6. traficul ilicit de arme, munitii si substante explozive;

7. coruptia;

8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Comunitătilor Europene în întelesul Conventiei din 26 iulie 1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitătilor Europene;

9. spălarea produselor infractiunii;

10. falsificarea de monedă, inclusiv contrafacerea monedei euro;

11. fapte legate de criminalitatea informatică;

12. infractiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de disparitie si de specii si soiuri de plante pe cale de disparitie;

13. facilitarea intrării si sederii ilegale;

14. omorul, vătămarea corporală gravă;

15. traficul ilicit de organe si tesuturi umane;

16. răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal si luarea de ostateci;

17. rasismul si xenofobia;

18. furtul organizat sau armat;

19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităti si opere de artă;

20. Înselăciunea;

21. racketul si extorcarea de fonduri;

22. contrafacerea si pirateria produselor;

23. falsificarea de acte oficiale si uzul de fals;

24. falsificarea de mijloace de plată;

25. traficul ilicit de substante hormonale si alti factori de crestere;

26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;

27. traficul de vehicule furate;

28. violul;

29. incendierea cu intentie;

30. crime aflate în jurisdictia Curtii Penale Internationale;

31. sechestrarea ilegală de nave sau aeronave;

32. sabotajul.

(2) Pentru alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1), în cazul ordinului de indisponibilizare emis în vederea asigurării probelor, recunoasterea si executarea unui astfel de ordin sunt supuse conditiei ca infractiunea pentru care a fost emis ordinul să constituie infractiune, în conformitate cu legea română, oricare ar fi elementele constitutive sau calificarea juridică în legea statului emitent.

(3) Pentru alte cazuri decât cele mentionate la alin. (1), în cazul ordinului de indisponibilizare emis în vederea confiscării ulterioare a bunului, recunoasterea si executarea unui astfel de ordin sunt supuse conditiei ca infractiunea pentru care a fost emis ordinul să constituie o infractiune care, în conformitate cu legea română, poate conduce la acest tip de indisponibilizare, oricare ar fi elementele constitutive sau calificarea juridică în legea statului emitent.

(4) în materie de taxe si impozite, de vamă si de schimb valutar, executarea ordinului de indisponibilizare nu va putea fi refuzată pe motiv că legislatia română nu impune acelasi tip de taxe sau de impozite ori nu contine acelasi tip de reglementări în materie de taxe sau impozite, de vamă si de schimb valutar ca legislatia statului emitent.

 

PARAGRAFUL 2

Procedura de emitere si transmitere a ordinelor de indisponibilizare

 

ARTICOLUL 224

Emiterea si transmiterea ordinelor de indisponibilizare

 

(1) Actul prin care se emite ordinul de indisponibilizare, definit la art. 219 alin. (1), se întocmeste potrivit dispozitiilor corespunzătoare din Codul de procedură penală.

(2) Ordinul de indisponibilizare însotit de certificatul întocmit potrivit dispozitiilor art. 221 trebuie transmise de autoritatea judiciară română emitentă direct autoritătii judiciare competente din statul de executare. Transmiterea se efectuează prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisă si în conditii care să permită autoritătii judiciare de executare să stabilească autenticitatea actului si a certificatului.

(3) Ordinul de indisponibilizare este transmis împreună cu: a) o cerere de remitere a probelor; sau


b) o cerere de confiscare, prin care se solicită fie executarea unui ordin de confiscare emis de autoritatea judiciară română competentă, fie confiscarea si executarea ulterioară a unui astfel de ordin. Aceste cereri se formulează potrivit dispozitiilor aplicabile în domeniul asistentei judiciare în materie penală si normelor aplicabile cooperării internationale în materie de confiscare.

(4) în situatia în care ordinul de indisponibilizare nu este însotit de una dintre cererile mentionate la alin. (3), certificatul prevăzut la art. 221 poate contine o instructiune privind mentinerea bunului în statul de executare până la primirea cererii mentionate la alin. (3) lit. a) sau b). Autoritatea judiciară română emitentă indică în certificat data la care aceasta apreciază că cererea respectivă va fi transmisă.

(5) Pe cale de exceptie, în cazul statelor membre care prin declaratiile notificate Comisiei Europene, depuse la Secretariatul general al Consiliului Uniunii Europene, si-au rezervat dreptul de a primi si transmite ordinul de indisponibilizare împreună cu certificatul prevăzut la art. 221 prin intermediul autoritătilor centrale desemnate de către acestea, transmiterea se va efectua potrivit declaratiilor respectivelor state membre.

(6) în cazul în care autoritatea judiciară română emitentă nu cunoaste autoritatea de executare, va solicita asistenta punctelor de contact ale României la Reteaua Judiciară Europeană, în vederea obtinerii de informatii în acest sens.

(7) în cazul în care autoritatea judiciară română emitentă revocă măsura prevăzută la art. 219 alin. (1), trebuie să notifice de îndată despre aceasta autoritătii judiciare a statului de executare.

(8) în cazul în care, ca urmare a executării unui ordin de indisponibilizare emis de o autoritate judiciară română, autoritatea de executare a despăgubit orice persoană interesată, inclusiv tertii de bună-credintă, statul român va rambursa statului de executare suma acordată ca despăgubire.

 

PARAGRAFUL 3

Procedura de executare de către autoritătile române a ordinelor de indisponibilizare

 

ARTICOLUL 225

Dispozitii comune

 

(1) Autoritatea judiciară română, indiferent de faza procesuală, recunoaste orice ordin de indisponibilizare fără a fi necesară nicio altă formalitate si ia fără întârziere măsurile necesare executării sale imediate, în acelasi mod ca în cazul în care măsura prevăzută la art. 219 alin. (1) ar fi fost dispusă de o autoritate judiciară română, exceptând situatia în care este incident unul dintre motivele de nerecunoastere sau de neexecutare prevăzute la art. 230 ori unul dintre motivele de amânare prevăzute la art. 231.

(2) în cazul în care este necesar să se garanteze că probele obtinute sunt valabile, autoritatea judiciară română de executare respectă formalitătile si procedurile indicate în mod expres de autoritatea judiciară emitentă, cu conditia ca aceste formalităti si proceduri să nu contravină principiilor constitutionale.

(3) Un raport privind executarea ordinului de indisponibilizare întocmit de autoritatea judiciară română de executare, pe baza referatului organului judiciar care a dus la îndeplinire ordinul de indisponibilizare, este transmis fără întârziere autoritătii judiciare române de executare, care îl remite autoritătii judiciare emitente prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisă.

(4) Orice măsură coercitivă suplimentară necesară pentru ducerea la îndeplinire a ordinului de indisponibilizare este luată în conformitate cu dispozitiile corespunzătoare din Codul de procedură penală.

 

ARTICOLUL 226

Măsuri premergătoare

 

(1) Atunci când o autoritate judiciară română primeste un ordin de indisponibilizare, aceasta trebuie ca, în termen de 24 de ore de la data primirii, să verifice dacă ordinul este însotit de certificatul prevăzut la art. 221 ori de oricare alt document echivalent, precum si de traducerea în limba română.

(2) în cazul în care documentele prevăzute la alin. (1) nu sunt traduse, autoritatea judiciară română solicită autoritătii judiciare emitente remiterea traducerii într-un termen de cel mult 3 zile. După primirea traducerii, autoritatea judiciară română îsi verifică competenta în termen de cel mult 24 de ore de la data primirii.

(3) Dacă autoritatea judiciară română apreciază că nu este competentă să recunoască si să ia măsurile necesare pentru executarea ordinului de indisponibilizare, trimite de îndată, din oficiu, ordinul de indisponibilizare autoritătii judiciare române competente să îl execute si informează despre aceasta autoritatea judiciară a statului emitent. În situatia în care ordinul de indisponibilizare nu contine suficiente informatii pentru determinarea competentei, autoritatea judiciară română poate solicita autoritătii judiciare emitente transmiterea de informatii suplimentare, fixând în acest sens un termen de cel mult 3 zile.

(4) în faza de judecată, repartizarea cauzei se face în conformitate cu dispozitiile legale aplicabile în materie, termenul de judecată stabilit neputând fi mai mare de 5 zile.

(5) Procedura prevăzută la alin. (1)-(3) are caracter confidential.

 

ARTICOLUL 227

Recunoasterea si executarea în faza de urmărire penală

 

(1) în faza de urmărire penală, procurorul competent dispune prin ordonantă, în termen de cel mult 5 zile de la expirarea termenelor prevăzute la art. 226.

(2) împotriva ordonantei prin care procurorul a dispus recunoasterea ordinului de indisponibilizare poate face plângere orice persoană interesată, inclusiv tertii de bună-credintă, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare a intereselor sale legitime. Plângerea se face în termen de 5 zile de la comunicarea copiei de pe ordonantă.

(3) Motivele de fond care au stat la baza emiterii ordinului de indisponibilizare nu pot face obiectul plângerii, acestea putând fi atacate numai în fata unei instante a statului emitent.

(4) Plângerea se adresează tribunalului în a cărui circumscriptie teritorială se află parchetul din cadrul căruia face parte procurorul care a dispus recunoasterea ordinului de indisponibilizare. La judecarea plângerii prezenta procurorului este obligatorie.

(5) Dosarul va fi trimis de parchet tribunalului competent, în termen de două zile de la primirea adresei prin care acesta este solicitat.

(6) Plângerea se solutionează în sedintă publică, în termen de 5 zile, prin încheiere definitivă. Introducerea plângerii nu suspendă ducerea la îndeplinire a ordinului de indisponibilizare. Instanta de judecată, solutionând plângerea, verifică ordonanta procurorului, pe baza materialului din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri prezentate, pronuntând una dintre următoarele solutii:

a) respinge plângerea ca tardivă sau ca inadmisibilă, mentinând ordonanta atacată;

b) admite plângerea, desfiintează ordonanta atacată si dispune revocarea măsurii indisponibilizării.


(7) Ordinul de indisponibilizare se duce la îndeplinire de către procurorul care a dispus recunoasterea acestuia prin ordonantă.

 

ARTICOLUL 228

Recunoasterea si executarea în faza de judecată

 

(1) Instanta de judecată solutionează cauza, prin încheiere, dată în camera de consiliu, în complet format dintr-un singur judecător. Judecata se face de urgentă si cu precădere.

(2) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la pronuntare ori de la comunicare, după caz, de către orice persoană interesată, inclusiv tertii de bună-credintă, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare a intereselor sale legitime. Dispozitiile art. 227 se aplică în mod corespunzător.

(3) Dosarul se trimite instantei de recurs în termen de 24 de ore de la declararea recursului. Recursul se solutionează în termen de 5 zile, de curtea de apel competentă, pe baza materialului din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri prezentate.

(4) Recursul nu suspendă executarea ordinului de indisponibilizare.

(5) Ordinul de indisponibilizare se execută de către procurorul desemnat din cadrul parchetului de pe lângă tribunalul competent.

 

ARTICOLUL 229

Durata indisponibilizării si regimul ulterior al bunului indisponibilizat

 

(1) Indisponibilizarea bunului este mentinută până la solutionarea definitivă a cererilor prevăzute la art. 224 alin. (3).

(2) Cu toate acestea, autoritatea judiciară română competentă poate ca, după consultarea autoritătii judiciare emitente, în conformitate cu legislatia si practica române aplicabile în materie si în functie de împrejurările cauzei, să dispună indisponibilizarea bunului pentru o perioadă mai scurtă.

(3) Dacă autoritatea judiciară română competentă intentionează să revoce măsura indisponibilizării, aceasta va informa autoritatea judiciară emitentă, oferindu-i posibilitatea de a formula observatii. De asemenea, atunci când autoritatea judiciară a statului emitent informează autoritatea română de executare asupra revocării ordinului de indisponibilizare, aceasta din urmă are obligatia de a revoca măsura în cel mai scurt timp posibil.

(4) Cererile prevăzute la art. 224 alin. (3) se execută în conformitate cu normele aplicabile asistentei judiciare în materie penală si cu normele aplicabile cooperării internationale în materie de confiscare.

(5) Cu toate acestea, prin derogare de la normele în materie de asistentă judiciară mentionate la alin. (4), autoritatea judiciară română competentă nu poate refuza cererile mentionate la art. 224 alin. (3) lit. a) invocând absenta dublei incriminări, dacă aceste cereri vizează infractiunile prevăzute la art. 223 alin. (1), iar pentru aceste infractiuni pedeapsa prevăzută de legea statului emitent este închisoarea de cel putin 3 ani.

 

ARTICOLUL 230

Motive de nerecunoastere sau de neexecutare

 

(1) în afara cazurilor mentionate la art. 223 alin. (2) si (3), autoritătile judiciare române competente nu pot refuza recunoasterea sau executarea ordinului de indisponibilizare decât dacă:

a) certificatul prevăzut la art. 221 nu este prezentat, este incomplet sau nu corespunde în mod clar ordinului de indisponibilizare;

b) legislatia română prevede o imunitate sau un privilegiu care face imposibilă executarea ordinului de indisponibilizare;

c) din informatiile furnizate în certificat rezultă imediat că solutionarea unei cereri de asistentă judiciară având ca obiect remiterea probelor sau confiscarea pentru infractiunea care face obiectul procesului penal ar contraveni principiului non bis in idem.

(2) în cazul mentionat la alin. (1) lit. a), autoritatea judiciară română poate:

a) să fixeze un termen de cel mult 3 zile pentru prezentarea, completarea ori corectarea certificatului;

b) să accepte un document echivalent; sau

c) dacă se consideră suficient de edificată, să nu mai apeleze în această privintă la autoritatea judiciară emitentă.

(3) Orice decizie de a refuza recunoasterea sau executarea este luată si notificată în cel mai scurt timp posibil autoritătilor judiciare competente ale statului emitent prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisă.

(4) De asemenea, în cazul în care, în practică, executarea ordinului de indisponibilizare este imposibilă deoarece bunul sau probele au dispărut, au fost distruse, nu pot fi găsite la locul indicat în certificat ori pentru că locul în care se găsesc bunurile sau probele nu a fost indicat într-un mod suficient de clar nici după consultarea autoritătii judiciare competente a statului emitent, aceasta este informată imediat în această privintă.

 

ARTICOLUL 231

Motive de amânare a executării

 

(1) Autoritatea judiciară română competentă poate amâna executarea unui ordin de indisponibilizare în cazul în care:

a) executarea acestuia riscă să împiedice sau să îngreuneze un proces penal aflat în curs de desfăsurare. Amânarea se dispune pentru un termen pe care autoritatea judiciară română de executare îl consideră ca fiind necesar pentru buna desfăsurare a procesului penal;

b) bunurile sau probele în cauză au făcut deja obiectul unui ordin de indisponibilizare în cadrul unei proceduri penale, amânarea fiind dispusă până în momentul în care această măsură este revocată;

c) ordinul de indisponibilizare a fost emis în vederea confiscării ulterioare a unui bun care face deja obiectul unei măsuri luate în cadrul unui proces penal în România; în acest caz amânarea este dispusă până în momentul revocării acestei măsuri. Cu toate acestea, acest caz de amânare este incident numai în cazul în care ordinul de indisponibilizare ar avea prioritate fată de măsuri ulterioare luate de organele judiciare române, în cadrul unui proces penal, în conformitate cu dreptul intern.

(2) Un raport privind amânarea executării ordinului de indisponibilizare, inclusiv motivele care au stat la baza acesteia si, dacă este posibil, durata amânării, este înaintat imediat autoritătii judiciare competente a statului emitent prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisă.

(3) De îndată ce motivul amânării încetează să mai subziste, autoritatea judiciară română de executare ia fără întârziere măsurile necesare executării ordinului de indisponibilizare si informează autoritatea judiciară emitentă în această privintă prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisă.

(4) Autoritatea judiciară română de executare informează autoritatea judiciară emitentă cu privire la oricare alte măsuri asigurătorii al căror obiect îl poate constitui bunul respectiv.


 

ARTICOLUL 232

Rambursare

 

(1) Fără a aduce atingere dispozitiilor art. 227 alin. (3), în cazul în care statul român răspunde pentru prejudiciile cauzate uneia dintre persoanele interesate, inclusiv tertii de bună-credintă, ca urmare a executării unui ordin de indisponibilizare transmis spre executare unei autorităti judiciare române, acesta va solicita statului emitent orice sumă plătită ca despăgubire persoanei în cauză, cu exceptia cazului si în măsura în care paguba sau o parte a acesteia se datorează în mod exclusiv conduitei autoritătilor române.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu aduc atingere prevederilor legale interne privind actiunile în despăgubire formulate de persoanele fizice sau juridice.

 

SECTIUNEA a 4-a

Dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce sanctiunilor pecuniare

 

PARAGRAFUL 1

Dispozitii comune

 

ARTICOLUL 233

Definitii

 

În sensul prezentei sectiuni:

(1) prin hotărâre se întelege o hotărâre definitivă prin care s-a aplicat o pedeapsă pecuniară ce trebuie executată fată de o persoană fizică sau juridică, dacă hotărârea a fost luată de:

a) o instantă judecătorească din statul emitent, referitor la o infractiune prevăzută de legea penală a statului emitent;

b) o autoritate a statului emitent, alta decât o instantă, în legătură cu o infractiune prevăzută de legea penală a statului emitent, cu conditia ca persoana respectivă să fi avut posibilitatea de a solicita judecarea cauzei sale de o instantă competentă în materie penală;

c) o autoritate a statului emitent, alta decât o instantă, în ceea ce priveste faptele care se pedepsesc conform dreptului national al statului emitent ca fiind încălcări ale normelor legale, cu conditia ca persoana respectivă să fi avut posibilitatea de a solicita judecarea cauzei sale de o instantă competentă în materie penală;

d) o instantă competentă în materie penală, dacă hotărârea a fost pronuntată în legătură cu o hotărâre dintre cele prevăzute la lit. c);

(2) prin pedeapsă pecuniară se întelege obligatia de a plăti:

1. a) o sumă de bani drept condamnare pentru o infractiune, pronuntată printr-o hotărâre;

b) compensatia pronuntată prin aceeasi hotărâre în beneficiul victimelor, dacă victima nu se poate constitui parte civilă la proces, iar instanta actionează în exercitarea competentei sale în materie penală;

c) o sumă de bani aferentă cheltuielilor cauzate de procedura judiciară sau administrativă care a dus la pronuntarea hotărârii;

d) o sumă de bani către un fond public sau către o organizatie de sprijin pentru victime, pronuntată prin aceeasi decizie.

2. Următoarele nu sunt considerate pedepse pecuniare:

a) dispozitiile de confiscare a instrumentelor sau produselor infractiunilor;

b) dispozitiile de natură civilă, care decurg dintr-o actiune în daune si restituire si care sunt executorii în conformitate cu Regulamentul Consiliului (CE) nr. 44/2001 din 22 decembrie 2000 privind competenta judiciară, recunoasterea si executarea hotărârilor în materie civilă si comercială;

(3) prin stat emitent se întelege statul membru în care s-a pronuntat o hotărâre, în întelesul definit de decizia-cadru;

(4) prin stat de executare se întelege statul membru către care s-a transmis o hotărâre în vederea executării;

(5) prin decizia-cadru se întelege Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce sanctiunilor pecuniare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 76 din 22 martie 2005.

 

ARTICOLUL 234

Autorităti competente

 

(1) Autoritătile române competente să emită o hotărâre sunt instantele judecătoresti.

(2) Autoritătile române competente să execute o hotărâre sunt instantele judecătoresti.

(3) Autoritatea centrală română în aplicarea art. 2 alin. (2) din decizia-cadru este Ministerul Justitiei, care are rolul de a asista instantele judecătoresti si de a transmite si primi hotărârile în cazul în care contactul direct nu este posibil.

 

PARAGRAFUL 2

Procedura de transmitere a hotărârii

 

ARTICOLUL 235

Transmiterea hotărârii

 

(1) Hotărârea, împreună cu un certificat emis conform alin. (2), pot fi transmise de autoritătile judiciare române emitente direct autoritătii de executare competente din statul membru în care persoana fizică sau juridică împotriva căreia s-a pronuntat hotărârea are bunuri ori o sursă de venit, îsi are resedinta obisnuită sau, în cazul persoanelor juridice, îsi are sediul social.

(2) Certificatul trebuie întocmit potrivit formularului standard prevăzut în anexa nr. 3. Certificatul trebuie semnat, iar continutul acestuia să fie certificat ca fiind conform de către autoritatea judiciară română emitentă.

(3) Hotărârea sau o copie certificată a acesteia împreună cu certificatul se transmit direct autoritătii competente din statul de executare prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisă, în conditii care să permită statului de executare stabilirea autenticitătii. Originalul hotărârii sau o copie certificată de pe aceasta împreună cu certificatul în original se transmit statului de executare, la cererea acestuia. Toate comunicările oficiale se efectuează direct între respectivele autorităti competente.

(4) O hotărâre nu poate fi transmisă simultan mai multor state de executare.

(5) Dacă autoritatea competentă din statul de executare nu este cunoscută autoritătii judiciare române emitente, aceasta din urmă va face toate investigatiile necesare, inclusiv prin intermediul punctelor de contact ale Retelei Judiciare Europene, pentru a obtine informatiile necesare de la statul de executare.

 

ARTICOLUL 236

Încetarea executării

 

Autoritatea judiciară emitentă română aduce imediat la cunostinta autoritătii competente din statul de executare orice hotărâre sau măsură în urma căreia hotărârea încetează să mai


fie executorie sau este retrasă din statul de executare din orice alt motiv.

 

ARTICOLUL 237

Consecintele transmiterii unei hotărâri

 

(1) Sub rezerva dispozitiilor alin. (2), statul român nu poate proceda la executarea unei hotărâri transmise de autoritătile judiciare române emitente.

(2) Dreptul de executare a hotărârii este redobândit de statul român:

a) dacă este informat de statul de executare referitor la neexecutarea totală sau partială ori la nerecunoasterea sau neexecutarea deciziei în cazurile prevăzute la art. 241, cu exceptia celui prevăzut la art. 241 alin. (2) lit. a), si în cazul prevăzut la art. 245 alin. (1) din prezenta lege, precum si în cazul prevăzut la art. 20 alin. (3) din decizia-cadru; sau

b) în situatia în care hotărârea este retrasă din statul de executare potrivit art. 236.

(3) Dacă, după transmiterea unei hotărâri, o autoritate română primeste orice sumă de bani pe care persoana condamnată a achitat-o de bunăvoie în virtutea hotărârii, autoritatea respectivă va informa neîntârziat autoritatea competentă din statul de executare. Dispozitiile art. 243 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

 

ARTICOLUL 238

Limbile folosite

 

(1) Certificatul transmis autoritătilor române trebuie tradus în limba română.

(2) Executarea hotărârii poate fi suspendată pe perioada necesară obtinerii traducerii acesteia, pe cheltuiala statului de executare.

(3) Autoritătile judiciare române emitente vor traduce certificatul în limba sau în una dintre limbile oficiale ale statului de executare ori în altă limbă acceptată de acesta, potrivit declaratiilor notificate Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene.

 

PARAGRAFUL 3

Procedura de executare a hotărârii

 

ARTICOLUL 239

Domeniul de aplicare

 

(1) Următoarele infractiuni, dacă se pedepsesc în statul emitent, astfel cum sunt definite de legislatia statului emitent, dau loc, conform prevederilor deciziei-cadru si fără a fi necesară verificarea dublei incriminări a faptei, la recunoasterea si executarea hotărârilor:

1. participarea la un grup criminal organizat;

2. terorismul;

3. traficul de persoane;

4. exploatarea sexuală a copiilor si pornografia infantilă;

5. traficul ilicit de droguri si substante psihotrope;

6. traficul ilicit de arme, munitii si substante explozive;

7. coruptia;

8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Comunitătilor Europene în întelesul Conventiei din 26 iulie 1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitătilor Europene;

9. spălarea produselor infractiunii;

10. falsificarea de monedă, inclusiv contrafacerea monedei euro;

11. fapte legate de criminalitatea informatică;

12. infractiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de disparitie si de specii si soiuri de plante pe cale de disparitie;

13. facilitarea intrării si sederii ilegale;

14. omorul, vătămarea corporală gravă;

15. traficul ilicit de organe si tesuturi umane;

16. răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal si luarea de ostateci;

17. rasismul si xenofobia;

18. furtul organizat sau armat;

19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităti si opere de artă;

20. Înselăciunea;

21. racketul si extorcarea de fonduri;

22. contrafacerea si pirateria produselor;

23. falsificarea de acte oficiale si uzul de fals;

24. falsificarea de mijloace de plată;

25. traficul ilicit de substante hormonale si alti factori de crestere;

26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;

27. traficul de vehicule furate;

28. violul;

29. incendierea cu intentie;

30. crime aflate în jurisdictia Curtii Penale Internationale;

31. sechestrarea ilegală de nave sau aeronave;

32. sabotajul;

33. comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, inclusiv încălcări ale reglementărilor privind orele de condus si perioadele de odihnă si reglementările privind bunurile periculoase;

34. contrabanda cu mărfuri;

35. Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală;

36. amenintări si acte de violentă împotriva persoanelor, inclusiv violenta din cadrul evenimentelor sportive;

37. prejudicii supuse legii penale;

38. furtul;

39. infractiuni stabilite de statul emitent cu scopul de a pune în aplicare obligatiile ce reies din instrumentele internationale adoptate conform Tratatului de instituire a Comunitătii Europene*) sau conform titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(2) Pentru alte infractiuni decât cele prevăzute la alin. (1), executarea este subordonată conditiei ca faptele la care se referă hotărârea să constituie infractiune potrivit legii române, indiferent de elementele constitutive ale acesteia si indiferent de modul în care este descrisă.

 

*) Prin Tratatul de la Lisabona, Tratatul de instituire a Comunitătii Europene a fost redenumit “Tratatul privind functionarea Uniunii Europene” si a dispus că termenii “Comunitatea” sau “Comunitatea European㔠se înlocuiesc cu “Uniunea”, cuvintele “Comunitătilor Europene” sau “ale CEE” se înlocuiesc cu “(ale) Uniunii Europene”.

 

ARTICOLUL 240

Recunoasterea si executarea hotărârilor

 

(1) Autoritătile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalităti si iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu exceptia cazului în care constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoastere sau neexecutare prevăzute la art. 241.

(2) Dacă autoritatea judiciară română care a primit o hotărâre nu are competenta de a o recunoaste si de a lua măsurile necesare în vederea executării acesteia, ea va trimite hotărârea, din oficiu, autoritătii competente si va aduce acest lucru la cunostinta autoritătii competente din statul emitent, în mod corespunzător.

 


 

 

ARTICOLUL 241

Motivele de nerecunoastere si neexecutare

 

(1) Autoritătile judiciare române de executare pot refuza să recunoască si să execute o hotărâre dacă nu a fost prezentat certificatul prevăzut la anexa nr. 3, dacă certificatul respectiv este incomplet sau este în mod vădit necorespunzător cu hotărârea.

(2) în afara cazului prevăzut la art. 239 alin. (2), autoritatea judiciară română de executare poate refuza să recunoască si să execute hotărârea si dacă se stabileste că:

a) împotriva persoanei condamnate si pentru aceleasi fapte s-a pronuntat o hotărâre în România sau în orice alt stat decât statul emitent si, în cel din urmă caz, hotărârea a fost executată;

b) executarea hotărârii este prescrisă conform legii române, iar hotărârea se referă la fapte care intră în competenta instantelor române;

c) hotărârea se referă la fapte care:

(i) sunt considerate de legea română ca fiind comise integral sau partial pe teritoriul României ori într-un loc considerat ca atare; sau

(ii) au fost comise în afara teritoriului statului emitent, iar legea română nu permite urmărirea acelorasi infractiuni atunci când sunt comise în afara teritoriului României;

d) există imunitate conform legii române, ceea ce face imposibilă executarea hotărârii;

e) hotărârea a fost pronuntată referitor la o persoană fizică care, conform legii române, dată fiind vârsta acesteia, nu ar fi trebuit să răspundă penal pentru faptele cu privire la care s-a pronuntat hotărârea;

f) conform certificatului prevăzut la anexa nr. 3, persoana respectivă:

(i) în cazul unei proceduri scrise, nu a fost, în conformitate cu legea statului emitent, informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii nationale, referitor la dreptul său de a contesta cauza si la termenele de exercitare a căii de atac; sau

(ii) nu s-a prezentat personal, cu exceptia cazului în care certificatul precizează că:

- persoana a fost informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii nationale, referitor la procedura desfăsurată în conformitate cu legea statului emitent; sau

- persoana a specificat că nu contestă cauza;

g) pedeapsa pecuniară este mai mică de 70 euro sau decât echivalentul în lei al acestei sume.

(3) în cazurile mentionate la alin. (1) si alin. (2) lit. b) si f), înainte de a decide nerecunoasterea si neexecutarea, totale sau partiale, ale unei hotărâri, autoritatea judiciară română de executare se va consulta cu autoritatea competentă din statul emitent, prin orice mijloace adecvate, si, dacă este cazul, va solicita acesteia furnizarea oricăror informatii fără întârziere.

 

ARTICOLUL 242

Stabilirea sumei de plată

 

(1) Dacă se stabileste că hotărârea se referă la fapte care nu au fost comise pe teritoriul statului emitent, autoritatea judiciară română de executare poate decide să reducă suma pedepsei executate la suma maximă prevăzută pentru fapte

similare de legea română, atunci când faptele intră în competenta instantelor române.

(2) Autoritatea judiciară română de executare schimbă, dacă este cazul, pedeapsa în moneda statului de executare, la cursul valutar de la data pronuntării pedepsei.

 

ARTICOLUL 243

Legea care guvernează executarea

 

(1) Fără a aduce atingere dispozitiilor art. 244, executarea hotărârii este guvernată de legea română în acelasi mod ca în cazul unei pedepse pecuniare aplicate de o instantă judecătorească română. Numai autoritătile române au competenta de a decide asupra procedurilor de executare si de a stabili toate măsurile legate de aceasta, inclusiv motivele de încetare a executării.

(2) în cazul în care persoana condamnată poate face dovada plătii totale sau partiale efectuate în orice stat, autoritatea judiciară română de executare se consultă cu autoritatea competentă din statul emitent în modul prevăzut la art. 241 alin. (3). Orice parte din pedeapsă recuperată în orice alt mod din orice stat trebuie dedusă integral din suma care trebuie executată în România.

 

ARTICOLUL 244

Înlocuirea pedepsei pecuniare

 

Dacă executarea unei hotărâri nu este posibilă, fie total, fie partial, autoritatea judiciară română de executare poate dispune înlocuirea amenzii, în conditiile art. 631 din Codul penal.

 

ARTICOLUL 245

Amnistia, gratierea si revizuirea

 

(1) Amnistia si gratierea pot fi acordate atât de către statul emitent, cât si de către statul român.

(2) Fără a aduce atingere dispozitiilor art. 244, orice revizuire a hotărârii este de competenta exclusivă a statului emitent.

 

ARTICOLUL 246

Destinatia fondurilor obtinute din executarea hotărârilor si cheltuielile

 

(1) Fondurile obtinute din executarea hotărârilor de autoritătile judiciare române de executare se fac venit la bugetul de stat, dacă nu se convine altfel cu statul emitent si statul român, mai cu seamă în cazurile prevăzute la art. 233 alin. (2) lit. b).

(2) Cheltuielile efectuate de autoritătile române în aplicarea prezentei sectiuni rămân în sarcina statului român.

 

ARTICOLUL 247

Informare

 

Autoritatea judiciară română de executare informează neîntârziat autoritatea competentă a statului emitent prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisă:

a) despre transmiterea hotărârii către autoritatea competentă;

b) despre orice hotărâre de nerecunoastere si neexecutare a hotărârii si motivele pentru care s-a pronuntat aceasta;

c) despre neexecutarea totală sau partială a hotărârii si motivele pentru care s-a pronuntat aceasta;

d) despre executarea hotărârii imediat după încheierea executării;

e) despre înlocuirea sanctiunii pecuniare cu o altă pedeapsă.


 

SECTIUNEA a 5-a

Dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce la ordinele de confiscare

 

PARAGRAFUL 1

Dispozitii generale

 

ARTICOLUL 248

Definitii

 

(1) Prin ordin de confiscare se întelege sanctiunea sau măsura dispusă de o instantă ca urmare a unei proceduri penale, care constă în scoaterea fortată definitivă a bunurilor din patrimoniul celui care le detine.

(2) Prin bun se întelege orice bun, indiferent de natura acestuia, corporal sau necorporal, mobil ori imobil, precum si documentele sau instrumentele juridice care dovedesc existenta unui titlu sau a unui drept asupra acestui bun, cu privire la care instanta din statul emitent a stabilit că:

a) constituie produsul infractiunii sau corespunde în totalitate ori în parte valorii acestui produs; sau

b) constituie instrumentul unei asemenea infractiuni.

(3) Prin produsul unei infractiuni se întelege orice avantaj economic ce decurge din săvârsirea faptei penale. Poate îmbrăca orice formă de bun care a luat fiintă prin săvârsirea infractiunii.

(4) Prin instrument al unei infractiuni se întelege orice fel de bun care a folosit sau a fost destinat să folosească, în orice fel, în totalitate ori partial, pentru săvârsirea infractiunii sau infractiunilor.

(5) Prin bunuri culturale care fac parte din patrimoniul national cultural se întelege bunurile definite conform art. 63 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, republicată, cu modificările si completările ulterioare, care transpune art. 1 alin. (1) din Directiva Consiliului 93/7/CEE din 15 martie 1993 privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui alt stat membru.

(6) Atunci când procedurile penale care au condus la confiscare se referă la o infractiune principală si la infractiunea de spălare de bani, prin infractiunea prevăzută la art. 262 alin. (1) lit. f) se întelege infractiunea principală.

(7) Prin stat emitent se întelege statul membru în care o instantă a emis un ordin de confiscare în cadrul unei proceduri penale.

(8) Prin stat de executare se întelege statul membru căruia ordinul de confiscare i-a fost transmis spre executare.

(9) Prin decizia-cadru se întelege Decizia-cadru 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce la ordinele de confiscare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 328 din 24 noiembrie 2006.

 

ARTICOLUL 249

Ordinul de confiscare si certificatul

 

(1) Ordinul de confiscare se emite în forma si în conformitate cu legislatia statului emitent si este însotit de certificatul prevăzut la alin. (3).

(2) Potrivit legii române, prin ordin de confiscare se întelege hotărârea prin care instanta a luat măsura de sigurantă a confiscării speciale, cu mentiunea definitivă ori dispozitivul acestei hotărâri, cuprinzând dispozitia de confiscare.

(3) Certificatul trebuie să fie întocmit potrivit formularului standard prevăzut la anexa nr. 4 si să fie semnat si stampilat de autoritatea judiciară care a dispus confiscarea. De asemenea, continutul certificatului trebuie să fie certificat de autoritatea judiciară emitentă.

 

ARTICOLUL 250

Autorităti române competente

 

(1) Autoritătile române competente să emită un ordin de confiscare sunt instantele judecătoresti.

(2) în cazul ordinului de confiscare emis de o autoritate judiciară dintr-un stat membru, competenta de executare apartine tribunalului în a cărui circumscriptie se află bunul care face obiectul confiscării. În cazul în care ordinul de confiscare priveste:

a) mai multe bunuri mobile aflate în circumscriptia unor tribunale diferite, competenta apartine Tribunalului Bucuresti;

b) mai multe bunuri mobile si un bun imobil, competenta apartine tribunalului în a cărui circumscriptie se află bunul imobil;

c) mai multe bunuri imobile, aflate în circumscriptia unor tribunale diferite, competenta apartine tribunalului în circumscriptia căruia se află bunul imobil având valoarea cea mai mare.

(3) în cazul ordinelor de confiscare multiple, transmise de mai multe state membre emitente, pentru aceleasi bunuri, competenta apartine tribunalului mai întâi sesizat.

(4) Autoritatea centrală română în aplicarea art. 3 alin. (2) din decizia-cadru este Ministerul Justitiei, care are rolul de a asista instantele judecătoresti si de a transmite si primi ordinele de confiscare în cazul în care contactul direct nu este posibil.

 

ARTICOLUL 251

Domeniul de aplicare

 

(1) Dacă faptele care au condus la emiterea unui ordin de confiscare constituie una sau mai multe dintre următoarele infractiuni, indiferent de denumirea pe care o au în legislatia statului emitent, si sunt sanctionate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate cu o durată maximă de cel putin 3 ani, ordinul de confiscare este executat fără verificarea dublei incriminări:

1. participarea la un grup criminal organizat;

2. terorismul;

3. traficul de persoane;

4. exploatarea sexuală a copiilor si pornografia infantilă;

5. traficul ilicit de droguri si substante psihotrope;

6. traficul ilicit de arme, munitii si substante explozive;

7. coruptia;

8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Comunitătilor Europene în întelesul Conventiei din 26 iulie 1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitătilor Europene;

9. spălarea produselor infractiunii;

10. falsificarea de monedă, inclusiv contrafacerea monedei euro;

11. fapte legate de criminalitatea informatică;

12. infractiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de disparitie si de specii si soiuri de plante pe cale de disparitie;

13. facilitarea intrării si sederii ilegale;

14. omorul, vătămarea corporală gravă;

15. traficul ilicit de organe si tesuturi umane;

16. răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal si luarea de ostateci;


17. rasismul si xenofobia;

18. furtul organizat sau armat;

19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităti si opere de artă;

20. Înselăciunea;

21. racketul si extorcarea de fonduri;

22. contrafacerea si pirateria produselor;

23. falsificarea de acte oficiale si uzul de fals;

24. falsificarea de mijloace de plată;

25. traficul ilicit de substante hormonale si alti factori de crestere;

26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;

27. traficul de vehicule furate;

28. violul;

29. incendierea cu intentie;

30. crime aflate în jurisdictia Curtii Penale Internationale;

31. sechestrarea ilegală de nave sau aeronave;

32. sabotajul.

(2) Pentru alte cazuri decât cele mentionate la alin. (1), recunoasterea si executarea unui ordin de confiscare este supusă conditiei ca faptele care au determinat dispunerea confiscării să reprezinte o faptă care ar permite confiscarea potrivit legii române, oricare ar fi elementele constitutive si calificarea juridică în legea statului emitent sau oricum ar fi descrisă fapta în legea acestui stat.

 

ARTICOLUL 252

Amnistia, gratierea si revizuirea ordinelor de confiscare

 

(1) Amnistia si gratierea pot fi acordate atât de către statul emitent, cât si de statul de executare.

(2) Revizuirea ordinului de confiscare poate fi dispusă numai de către statul emitent.

 

PARAGRAFUL 2

Procedura de transmitere de către autoritătile române a ordinelor de confiscare si a certificatului

 

ARTICOLUL 253

Transmiterea ordinelor de confiscare si a certificatului

 

(1) Ordinul de confiscare, împreună cu certificatul prevăzut la art. 249, însotite de o traducere în limba sau în limbile oficiale ale statului membru de executare sau în altă limbă acceptată de acesta, se transmite de autoritatea judiciară emitentă direct autoritătii competente din statul de executare, prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisă si în conditii care să permită autoritătii competente a statului de executare să stabilească autenticitatea acestora. Traducerea se efectuează prin grija autoritătii judiciare emitente.

(2) Originalul ordinului de confiscare si originalul certificatului sunt transmise statului de executare, la cerere.

(3) în cazul în care autoritatea judiciară emitentă nu cunoaste autoritatea competentă să recunoască si să execute ordinul de confiscare, aceasta solicită statului de executare, prin punctele de contact ale României la Reteaua Judiciară Europeană, să îi furnizeze informatii în acest sens.

(4) Transmiterea directă prevăzută la alin. (1) nu este permisă în cazul în care un stat membru a desemnat o autoritate centrală pentru transmiterea sau primirea ordinelor de confiscare.

(5) Toate comunicările legate de recunoasterea si executarea ordinului de confiscare au loc direct între autoritatea emitentă si autoritatea competentă din statul de executare, sub rezerva prevederilor alin. (4).

 

ARTICOLUL 254

Determinarea statului membru competent să execute ordinul de confiscare

 

(1) Ordinul de confiscare si certificatul prevăzut la art. 249 pot fi transmise:

a) dacă ordinul de confiscare are ca obiect confiscarea unei sume de bani, către autoritatea competentă din statul membru în care autoritatea judiciară emitentă are motive întemeiate să creadă că persoana fizică sau juridică fată de care s-a dispus confiscarea detine bunuri sau venituri;

b) dacă ordinul de confiscare are ca obiect confiscarea unor părti dintr-un bun, către autoritatea competentă din statul membru în care autoritatea judiciară emitentă are motive întemeiate să creadă că se află bunul supus confiscării.

(2) în lipsa unor indicii întemeiate, care să permită determinarea statului membru căruia să îi fie transmis ordinul, autoritatea judiciară emitentă poate transmite ordinul de confiscare către autoritatea competentă din statul membru în care domiciliază sau îsi are sediul persoana fizică sau juridică împotriva căreia a fost emis ordinul.

 

ARTICOLUL 255

Transmiterea unui ordin de confiscare către unul sau mai multe state de executare

 

(1) Ordinul de confiscare poate fi transmis doar unui singur stat de executare, cu exceptia cazurilor prevăzute la alin. (2) si (3).

(2) Ordinul de confiscare privind părti dintr-un bun determinat poate fi transmis către mai multe state de executare, în acelasi timp, atunci când:

a) autoritatea judiciară emitentă are motive întemeiate să creadă că anumite părti din bunul supus confiscării se află în locatii diferite din mai multe state de executare;

b) confiscarea unei anumite părti dintr-un bun supus confiscării implică activităti care presupun actiuni din partea mai multor state de executare sau autoritatea judiciară emitentă are motive întemeiate să creadă că o anumită parte dintr-un bun supus confiscării se află în unul din două sau mai multe state de executare.

(3) Ordinul de confiscare a unei sume de bani poate fi transmis mai multor state de executare, în acelasi timp, atunci când autoritatea judiciară emitentă consideră că este necesar să transmită astfel, spre exemplu, dacă bunul respectiv nu a fost indisponibilizat conform Deciziei-cadru a Consiliului 2003/577/JAI sau valoarea bunului care ar putea fi confiscat în România, ca stat emitent, si în oricare dintre statele de executare nu este suficientă pentru executarea întregii sume prevăzute în ordinul de confiscare.

 

ARTICOLUL 256

Efectele transmiterii unui ordin de confiscare

 

(1) Transmiterea ordinului de confiscare către unul sau mai multe state de executare nu aduce atingere dreptului autoritătii judiciare române de a dispune executarea confiscării, potrivit Codului român de procedură penală.

(2) în cazul transmiterii către unul sau mai multe state de executare a unui ordin de confiscare privind o sumă de bani, valoarea ce decurge din executarea sa nu poate depăsi suma maximă specificată în ordinul de confiscare.


(3) Autoritatea judiciară emitentă informează, fără întârziere, autoritatea competentă din fiecare stat de executare:

a) în cazul în care consideră, spre exemplu, în baza informatiilor pe care fiecare din statele de executare i Ie-a adus la cunostintă, că există riscul să se depăsească suma maximă prevăzută în ordinul de confiscare. În cazul în care autoritatea judiciară emitentă a fost informată că executarea ordinului de confiscare a fost amânată, aceasta informează, fără întârziere, autoritatea competentă din statul de executare dacă mai există sau nu un astfel de risc;

b) în cazul în care confiscarea a fost executată în tot sau în parte în România sau într-unui din statele de executare. În situatia confiscării în parte, autoritatea judiciară emitentă specifică suma pentru care ordinul de confiscare se mai execută;

c) în cazul în care, ulterior transmiterii unui ordin de confiscare, o autoritate română primeste din partea persoanei fată de care s-a emis ordinul de confiscare orice sumă de bani pe care aceasta o achită de bunăvoie în contul ordinului de confiscare. În situatia confiscării produsului infractiunii, orice parte din sumă se deduce din suma care trebuie confiscată în statul de executare. În acest caz, autoritatea judiciară română emitentă specifică suma cu privire la care ordinul de confiscare se mai execută.

(4) în cazul în care, ca urmare a executării unui ordin de confiscare emis de o autoritate judiciară română, autoritatea de executare a despăgubit orice persoană interesată, inclusiv tertii de bună-credintă, statul român va rambursa statului de executare suma acordată ca despăgubire.

(5) în cazul în care autoritatea de executare informează că executarea ordinului de confiscare implică cheltuieli ridicate sau exceptionale, autoritatea judiciară română emitentă poate lua în considerare propunerea de împărtire a cheltuielilor pe baza unei fise detaliate de plată prezentate de autoritatea de executare.

 

ARTICOLUL 257

Încetarea executării confiscării

 

Autoritatea judiciară română emitentă aduce imediat la cunostinta autoritătii competente din statul de executare, prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisă, orice decizie de revocare a măsurii confiscării sau de retragere a ordinului de confiscare, indiferent de motiv.

 

PARAGRAFUL 3

Procedura de executare de către autoritătile române a ordinelor de confiscare

 

ARTICOLUL 258

Măsuri premergătoare

 

(1) Atunci când instanta primeste un ordin de confiscare, în termen de cel mult 24 de ore de la data primirii, verifică dacă ordinul este însotit de traducerea în limba română.

(2) în cazul în care ordinul de confiscare nu este tradus, instanta solicită autoritătii competente din statul emitent remiterea traducerii, într-un termen de cel mult 5 zile.

(3) Repartizarea cauzei se face, în conformitate cu dispozitiile legale aplicabile în materie, unui complet format dintr-un singur judecător, termenul de judecată stabilit neputând fi mai mare de 5 zile.

(4) Dacă instanta apreciază că nu este competentă să recunoască si să ia măsurile necesare pentru executarea ordinului de confiscare, trimite, din oficiu, ordinul de confiscare instantei competente să îl recunoască si să îl execute si informează despre aceasta autoritatea competentă a statului emitent. În situatia în care ordinul de confiscare nu contine suficiente informatii pentru determinarea competentei, instanta poate solicita autoritătii competente din statul de emitere transmiterea informatiilor suplimentare ori a certificatului prevăzut la art. 249, în situatia în care acesta nu a fost transmis initial, fixând un termen de cel mult 5 zile în care autoritatea competentă din statul emitent să transmită astfel de documente.

 

ARTICOLUL 259

Reguli cu privire la recunoasterea si executarea ordinelor de confiscare

 

(1) Ordinul de confiscare emis de o autoritate competentă dintr-un stat membru se recunoaste fără a fi necesară nicio altă formalitate, cu exceptia cazului în care este incident unul dintre motivele de nerecunoastere prevăzute la art. 262.

(2) Ordinul de confiscare emis de o autoritate competentă dintr-un stat membru, recunoscut de instanta judecătorească, se execută fără întârziere, cu exceptia cazului în care este incident unul dintre motivele de amânare prevăzute la art. 263.

(3) în caz de refuz al recunoasterii unui ordin de confiscare, instanta analizează posibilitatea de a se consulta cu autoritatea competentă din statul de emitere, anterior pronuntării unei hotărâri în acest sens. În cazul în care refuzul se întemeiază pe motivele prevăzute la art. 262 alin. (1) lit. a), b), e), f) sau g), consultarea este obligatorie. De asemenea, consultarea este obligatorie în cazul prevăzut la art. 262 alin. (1) lit. d), dacă autoritatea competentă din statul emitent nu este informată potrivit art. 267 alin. (3).

(4) în cazul în care persoana fată de care s-a dispus confiscarea poate prezenta dovada confiscării, în tot sau în parte, în orice stat, instanta consultă autoritatea competentă din statul de executare. În cazul confiscării produselor infractiunii, orice parte a sumei care este recuperată conform ordinului de confiscare din orice state, altele decât statul român, se deduce în totalitate din suma care trebuie confiscată de instanta judecătorească.

(5) Instanta poate dispune luarea de măsuri alternative la ordinul de confiscare, inclusiv pedeapsa cu închisoarea sau alte măsuri privative de libertate, numai dacă autoritatea competentă din statul emitent si-a exprimat, în scris, acordul în acest sens.

(6) în cazul în care ordinul de confiscare priveste o sumă de bani, instanta converteste, dacă este cazul, suma de bani supusă confiscării în moneda natională la cursul valutar existent la data la care a fost emis ordinul de confiscare.

(7) în cazul în care executarea ordinului de confiscare implică cheltuieli ridicate sau exceptionale, autoritatea judiciară română de executare poate informa despre aceasta autoritatea competentă din statul emitent si propune împărtirea cheltuielilor pe baza unei fise detaliate de plată întocmite în acest sens.

 

ARTICOLUL 260

Legea aplicabilă

 

Executarea ordinelor de confiscare este guvernată de legea română, autoritătile române fiind singurele în măsură să decidă cu privire la executarea confiscării, inclusiv cu privire la măsurile ce trebuie luate în acest sens.

 

ARTICOLUL 261

Confiscarea în cazuri speciale

 

(1) Dacă un ordin de confiscare priveste o anumită parte dintr-un bun, în cazul în care autoritatea emitentă consimte, si dacă o astfel de posibilitate este permisă de legea ambelor state, instanta poate dispune confiscarea prin echivalent bănesc corespunzător valorii bunului supus confiscării.


(2) Dacă ordinul de confiscare priveste o sumă de bani, în cazul în care suma de bani nu poate fi obtinută în totalitate, instanta poate dispune confiscarea oricărei părti dintr-un bun care va fi găsit disponibil.

 

ARTICOLUL 262

Motive de nerecunoastere sau neexecutare

 

(1) în afara cazului prevăzut la art. 251 alin. (2), recunoasterea si executarea ordinului de confiscare poate fi refuzată dacă:

a) certificatul prevăzut la art. 249 nu este anexat, este incomplet sau nu corespunde în mod evident cu ordinul de confiscare;

b) executarea ordinului de confiscare ar fi contrară principiului non bis in idem;

c) legislatia română prevede o imunitate sau un privilegiu care face imposibilă executarea ordinului de confiscare;

d) drepturile oricărei părti interesate, inclusiv drepturile tertilor de bună-credintă, fac imposibilă executarea ordinului de confiscare, inclusiv acolo unde aceasta reprezintă o consecintă a aplicării dispozitiilor prevăzute pentru protectia juridică a drepturilor conform art. 267;

e) din certificatul anexat la ordinul de confiscare rezultă că persoana fată de care s-a dispus confiscarea nu s-a înfătisat personal si nu a fost reprezentată de un avocat în cadrul procedurilor care au condus la dispunerea confiscării, afară numai dacă certificatul atestă faptul că persoana respectivă a fost informată personal sau prin reprezentatul său competent, în conformitate cu dreptul intern, cu privire la procedurile juridice, în conformitate cu legislatia din statul de emitere, sau dacă persoana respectivă a specificat că nu contestă ordinul de confiscare;

f) ordinul de confiscare are la bază proceduri penale cu privire la infractiuni care:

- conform legislatiei române sunt privite ca fiind săvârsite, în totalitate sau partial, pe teritoriul statului român; sau

- au fost săvârsite în afara teritoriului statului emitent, iar legislatia română nu permite luarea unor măsuri fată de infractiunile care au fost comise în afara teritoriului statului român;

g) executarea ordinului de confiscare aduce atingere principiilor constitutionale;

h) executarea ordinului de confiscare s-a prescris potrivit legii române, cu conditia ca infractiunile să fie de competenta autoritătilor române potrivit legislatiei penale interne.

(2) în cazul mentionat la alin. (1) lit. a), instanta poate să stabilească un termen pentru transmiterea sau completarea ori corectarea certificatului.

(3) Orice decizie de a refuza recunoasterea si executarea este luată si notificată în cel mai scurt timp posibil autoritătilor competente ale statului de emitere.

(4) în cazul în care, în practică, executarea ordinului de confiscare este imposibilă deoarece bunul supus confiscării a dispărut, a fost distrus, nu poate fi găsit la locul indicat în certificat sau pentru că locul în care se găseste bunul nu a fost indicat într-un mod destul de clar nici după consultarea statului emitent, instanta informează imediat în această privintă autoritatea competentă din statul emitent.

 

ARTICOLUL 263

Amânarea executării ordinului de confiscare

 

(1) Instanta poate amâna executarea unui ordin de confiscare transmis:

a) dacă, în cazul unui ordin de confiscare privind o sumă de bani, apreciază că există riscul ca valoarea totală rezultată din executarea sa să depăsească suma specificată în ordin datorită executării sale simultane în mai multe state membre;

b) în cazul unor actiuni în despăgubire la care se face referire la art. 267;

c) dacă apreciază că executarea imediată a ordinului de confiscare ar putea prejudicia o procedură penală aflată în curs; amânarea este dispusă până la data la care executarea devine posibilă;

d) atunci când fată de bunurile care fac obiectul ordinului de confiscare a fost dispusă confiscarea într-un proces penal intern.

(2) în cazul amânării, instanta ia, pe durata amânării, toate măsurile necesare, similare cu măsurile luate în cazurile prevăzute de legislatia internă, pentru a împiedica disparitia bunurilor supuse confiscării.

(3) în cazul amânării prevăzute la alin. (1) lit. a), instanta informează, fără întârziere, prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisă, autoritatea competentă din statul emitent.

(4) în cazurile la care se face referire în alin. (1) lit. b) si c), instanta întocmeste un raport privind cauzele de amânare, incluzând, dacă este posibil, si durata prevăzută pentru amânare, raport care va fi înaintat către autoritatea competentă din statul emitent.

(5) Imediat ce motivele amânării au încetat să mai existe, instanta va lua toate măsurile necesare pentru executarea ordinului de confiscare si pentru informarea autoritătii competente din statul de emitere.

 

ARTICOLUL 264

Ordine de confiscare multiple

 

În cazul în care instanta instrumentează:

a) două sau mai multe ordine de confiscare privind o sumă de bani, care au fost emise împotriva aceleiasi persoane fizice sau juridice, iar persoana în cauză nu prezintă suficiente mijloace în România în vederea executării tuturor ordinelor; sau

b) două sau mai multe ordine de confiscare privind aceleasi bunuri, aceasta ia în considerare toate circumstantele, inclusiv cele privind bunurile indisponibilizate, gravitatea si locul unde a fost săvârsită infractiunea, data emiterii si data transmiterii ordinelor respective, pentru a decide care dintre ordinele de confiscare va fi executat.

 

ARTICOLUL 265

Dispunerea de bunurile confiscate

 

(1) Statul român, prin organele sale competente, dispune de sumele de bani obtinute în urma executării unui ordin de confiscare după cum urmează:

a) în cazul în care sumele de bani obtinute în urma executării unui ordin de confiscare au o valoare sub 10.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume, acestea se fac venit la bugetul de stat;

b) în toate celelalte cazuri, 50% din suma obtinută în urma executării unui ordin de confiscare va fi transferată către statul emitent.


(2) În cazul celorlalte bunuri, confiscarea se execută într-unui dintre următoarele moduri:

a) bunurile confiscate se pot valorifica, prin vânzare, potrivit dispozitiilor legale, situatie în care suma obtinută în urma valorificării se distribuie potrivit prevederilor alin. (1); sau

b) bunurile confiscate pot fi transferate către statul emitent, în cazul în care ordinul de confiscare acoperă o parte din valoarea ordinului, bunurile se transferă către statul emitent, numai dacă autoritatea competentă a acestui stat consimte în acest sens;

c) atunci când nu se pot aplica prevederile lit. a) sau b), se poate dispune cu privire la bunurile confiscate într-un alt mod, în conformitate cu dispozitiile legii române.

(3) Bunurile culturale parte a patrimoniului national supuse confiscării nu pot fi vândute sau transferate.

(4) Dispozitiile alin. (1)-(3) se aplică dacă nu se dispune altfel printr-un acord încheiat între statul român si statul emitent.

 

ARTICOLUL 266

Informatii privind rezultatul executării

 

Autoritatea de executare informează, fără întârziere, autoritatea competentă din statul emitent, cu privire la:

a) comunicarea unui ordin de confiscare către instanta română competentă, potrivit art. 258 alin. (4);

b) hotărârea motivată prin care s-a refuzat recunoasterea ordinului de confiscare;

c) neexecutarea totală sau partială a ordinelor de confiscare pentru motivele prevăzute la art. 252, art. 259 alin. (3), art. 260 si 264;

d) executarea ordinului, de îndată ce s-a realizat;

e) aplicarea unor măsuri alternative executării ordinului de confiscare, potrivit art. 259 alin. (5).

 

ARTICOLUL 267

Despăgubiri

 

(1) Orice parte interesată, inclusiv tertii de bună-credintă implicati, are dreptul la despăgubiri, în conditiile legii, în cazul încălcării drepturilor sale prin recunoasterea si executarea unui ordin de confiscare.

(2) Motivele de fond care au stat la baza emiterii ordinului de confiscare nu pot fi contestate în fata instantei române de executare.

(3) în cazul în care este introdusă o actiune în despăgubire în fata instantei române, aceasta informează autoritatea competentă din statul emitent.

 

ARTICOLUL 268

Rambursare

 

(1) Fără a aduce atingere dispozitiilor art. 267 alin. (2), în cazul în care statul român răspunde pentru prejudiciile cauzate uneia din persoanele interesate, inclusiv tertii de bună-credintă, ca urmare a executării unui ordin de confiscare transmis spre executare unei autorităti judiciare române, acesta va solicita statului emitent orice sumă plătită ca despăgubire persoanei în cauză, cu exceptia cazului si în măsura în care paguba sau o parte a acesteia se datorează în mod exclusiv conduitei autoritătilor române.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu aduc atingere prevederilor legale interne privind actiunile în despăgubire formulate de persoanele fizice sau juridice.

 

TITLUL VIII

Dispozitii finale

 

ARTICOLUL 269

 

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi*) se abrogă:

a) Legea nr. 296/2001 privind extrădarea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 18 iunie 2001;

b) Legea nr. 704/2001 privind asistenta judiciară internatională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001;

c) Legea nr. 756/2001 asupra transferării persoanelor condamnate în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 4 ianuarie 2002;

d) Ordonanta Guvernului nr. 69/1999 pentru facilitarea aplicării conventiilor internationale în materie de transfer al persoanelor condamnate, la care România este parte, în privinta predării-preluării condamnatilor, aprobată prin Legea nr. 113/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 30 august 1999;

e) art. 519-521 din Codul de procedură penală;

f) orice alte dispozitii contrare.

 

ARTICOLUL 270

 

(1) Prezenta lege*) intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu exceptia prevederilor cap. IV al titlului II, ale dispozitiilor titlului III, ale cap. III al titlului IV si ale cap. II al titlului VII, care vor intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.

(2) începând cu data aderării României la Uniunea Europeană, dispozitiile titlului III vor înlocui, în relatia cu statele membre ale Uniunii Europene, dispozitiile în materie de extrădare, cu exceptia cazului în care statul membru pe teritoriul căruia se află persoana urmărită a formulat declaratii în sensul neaplicării Deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene pentru fapte săvârsite înainte de o anumită dată.

Prezenta lege transpune în legislatia natională dispozitiile deciziilor-cadru ale Uniunii Europene din domeniul cooperării judiciare în materie penală, după cum urmează:

1. Decizia-cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare între statele membre, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 190 din 18 iulie 2002;

2. Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 196 din 2 august 2003;

3. Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce sanctiunilor pecuniare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 76 din 22 martie 2005;

4. Decizia-cadru 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce la ordinele de confiscare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 328 din 24 noiembrie 2006.

 

*) Prezenta lege a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004.


 

ANEXA Nr. 1

MANDAT EUROPEAN DE ARESTARE1)

 

1) Acest mandat trebuie completat sau tradus în una dintre limbile oficiale ale statului membru de executare, atunci când acel stat este cunoscut, ori în una dintre oricare alte limbi acceptate de acel stat.

 

Prezentul mandat a fost emis de o autoritate judiciară competentă. Solicit ca persoana mentionată mai jos să fie arestată si predată autoritătilor judiciare în vederea efectuării urmăririi penale sau a executării unei pedepse ori măsuri de sigurantă privative de libertate.

 

a) Informatii referitoare la identitatea persoanei solicitate

Numele: ..................................................................................................................................................................................

Prenumele: ..............................................................................................................................................................................

Numele avut înaintea căsătoriei (dacă este cazul): .....................................................................................................................

Alias (dacă este cazul):.............................................................................................................................................................

Sexul: ......................................................................................................................................................................................

Cetătenia: ................................................................................................................................................................................

Data nasterii:............................................................................................................................................................................

Locul nasterii:..........................................................................................................................................................................

Resedinta si/sau domiciliul cunoscut: ........................................................................................................................................

Limba/limbile pe care o/le întelege persoana solicitată (dacă este/sunt cunoscute): .....................................................................

Trăsături fizice particulare/descrierea persoanei solicitate: .........................................................................................................

................................................................................................................................................................................................

Fotografia si amprentele digitale ale persoanei solicitate, dacă sunt disponibile si se pot trimite, sau adresa persoanei care poate fi contactată cu scopul de a le obtine ori pentru a obtine o caracterizare a ADN (dacă nu s-a inclus o astfel de informatie si se dispune de ea pentru transmiterea sa)

 

b) Decizia pe care se întemeiază mandatul

1. Mandatul de arestare sau decizia judiciară având acelasi efect:..............................................................................................

Tipul:.......................................................................................................................................................................................

2. Hotărârea judecătorească definitivă si executorie: .................................................................................................................

................................................................................................................................................................................................

Referinta: ................................................................................................................................................................................

 

c) Informatii privind durata pedepsei:

1. Durata maximă a pedepsei sau a măsurii de sigurantă privative de libertate care se poate aplica pentru infractiune sau infractiuni:

................................................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................................................

2. Durata pedepsei sau a măsurii de sigurantă privative de libertate aplicate: ..............................................................................

................................................................................................................................................................................................

3. Pedeapsa care a rămas de executat: .....................................................................................................................................

................................................................................................................................................................................................

 

d) Hotărârea pronuntată în lipsă si:

- persoana în cauză a fost citată personal sau informată prin alte mijloace cu privire la data si locul sedintei în care s-a dat hotărârea în lipsă;

sau

- persoana în cauză nu a fost citată personal si nici informată prin alte mijloace cu privire la data si locul sedintei în care s-a dat hotărârea în lipsă, însă dispune de următoarele garantii juridice după predarea către autoritătile judiciare (dacă astfel de garantii pot fi date anticipat):

Precizarea garantiilor juridice: ...................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................................................

 

e) Infractiunea (infractiunile)

Prezentul mandat se referă la un total de...............................................infractiuni.

Descrierea circumstantelor în care s-a/s-au comis infractiunea/infractiunile, inclusiv momentul (data si ora), locul si gradul de participare la aceasta/acestea a persoanei solicitate:

 ...............................................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................................................

Natura si încadrarea juridică a faptelor si dispozitiile legale aplicabile/codul aplicabil: ..................................................................

................................................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................................................

I. Dacă este cazul, să se marcheze una sau mai multe dintre următoarele fapte, sanctionate în statul membru emitent cu o pedeapsă privativă de libertate sau cu un ordin de detentie cu o durată maximă de cel putin 3 ani, asa cum sunt definite în legislatia statului membru emitent:

 participarea la un grup criminal organizat;

 terorismul;

 traficul de persoane;

 exploatarea sexuală a copiilor si pornografia infantilă;

 traficul ilicit de droguri si substante psihotrope;

 traficul ilicit de arme, munitii si substante explozive;

 coruptia;

 frauda, inclusiv cea împotriva intereselor financiare ale Comunitătilor Europene în întelesul Conventiei din 26 iulie 1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitătilor Europene;

 spălarea produselor infractiunii;

 contrafacerea de monedă, inclusiv a monedei euro;

 infractiuni legate de criminalitatea informatică;

 infractiuni privind mediul înconjurător, inclusiv traficul cu specii de animale si vegetale pe cale de disparitie;

 facilitarea intrării si sederii ilegale;

 omorul si vătămarea corporală gravă;

 traficul ilicit de organe si tesuturi umane;

 lipsirea de libertate în mod ilegal, răpirea si luarea de ostatici;

 rasismul si xenofobia;

 furtul organizat sau armat;

 traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităti si opere de artă;

 înselăciunea;

 racketul si extorcarea;

 contrafacerea si pirateria de bunuri;

 falsificarea de acte oficiale si uzul de acte oficiale falsificate;

 falsificarea de mijloace de plată;

 traficul ilicit de substante hormonale si alti factori de crestere;

 traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;

 traficul de vehicule furate;

 violul;

 incendierea cu intentie;

 crime aflate în jurisdictia Curtii Penale Internationale;

 sechestrarea ilegală de nave si aeronave;

 sabotajul.

II. Descrierea detaliată a faptei sau faptelor care nu se încadrează la sectiunea I: .......................................................................

................................................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................................................

 

f) Alte circumstante relevante (informatii facultative)

(Pot fi incluse observatii cu privire la extrateritorialitate, întreruperea termenelor de prescriptie sau la consecintele infractiunii.)

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

 

g) Prezentul mandat se referă, de asemenea, la confiscarea si remiterea obiectelor care pot constitui mijloace materiale de probă.

Prezentul mandat se referă de asemenea la confiscarea si remiterea obiectelor obtinute de persoana solicitată ca rezultat al

infractiunii.

Descrierea (si localizarea) obiectelor (în cazul în care sunt cunoscute):.....................................................................................

 

h) Infractiunea sau infractiunile pentru care s-a emis prezentul mandat sunt sanctionate cu pedeapsa detentiunii pe viată sau cu un ordin de detentie pe viată:

- dispozitiile legale ale statului membru emitent prevăd revizuirea pedepsei aplicate sau liberarea conditionată, după executarea a 20 de ani din pedeapsa aplicată, în vederea neexecutării pedepsei sau a măsurii;

si/sau

- dispozitiile legale ale statului membru emitent prevăd aplicarea măsurilor de clementă la care are drept persoana în cauză, în conformitate cu dreptul sau practica statului membru emitent, în vederea neexecutării pedepsei sau a măsurii.

 

i) Autoritatea judiciară emitentă a prezentului mandat Denumirea oficială:

Numele reprezentantului său: ................................................................................................................................................

Functia (functia/gradul): ........................................................................................................................................................

Referinta dosarului:...............................................................................................................................................................

Adresa: ...............................................................................................................................................................................

Numărul de telefon (prefixul tării) (prefixul orasului) (...):........................................................................................................

Numărul de fax (prefixul tării) (prefixul orasului) (...):.............................................................................................................

E-mail:.................................................................................................................................................................................

Adresa persoanei de contact (competentă pentru efectuarea predării efective): .....................................................................

În cazul în care se desemnează o autoritate centrală pentru transmiterea si receptarea mandatelor europene de arestare

Numele autoritătii centrale: .................................................................................................................................................

Persoana de contact, dacă este cazul (functia/gradul si numele): ...........................................................................................

Adresa: ..............................................................................................................................................................................

Numărul de telefon (prefixul tării) (prefixul orasului) (...):.......................................................................................................

Numărul de fax (prefixul tării) (prefixul orasului) (...):............................................................................................................

E-mail:................................................................................................................................................................................

Datele persoanei care poate fi contactată pentru a lua măsurile practice necesare predării persoanei: ....................................

..........................................................................................................................................................................................

În cazul în care se desemnează o autoritate centrală pentru transmiterea si primirea administrativă a mandatelor europene de arestare

Denumirea autoritătii centrale:

...........................................................................................................................................................................................

Persoana de contact, după caz (functia/gradul si numele):

...........................................................................................................................................................................................

Adresa: ..............................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

Numărul de telefon (prefixul tării) (prefixul zonei sau al orasului) (...):....................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

Numărul de fax (prefixul tării) (prefixul zonei sau al orasului) (...):..........................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

E-mail:.................................................................................................................................................................................

 

Semnătura autoritătii judiciare emitente, a reprezentantului sau a amândurora

................................................................................................................................................................................................

Numele: ..................................................................................................................................................................................

Functia (functia/qradul): ...........................................................................................................................................................

Data: .......................................................................................................................................................................................

Stampila oficială (dacă există)

 

ANEXA Nr. 2

 

CERTIFICAT

a) Autoritatea judiciară care a emis ordinul de indisponibilizare

Denumirea oficială ..............................................................................................................................................................

Numele reprezentantului său: ...............................................................................................................................................

Pozitia detinută (functia/titlul): ..............................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

Referintă dosar: ..................................................................................................................................................................

Adresă: ..............................................................................................................................................................................

Telefon (cod tară) (cod zonă/oras): .....................................................................................................................................

Fax (cod tară) (cod zonă/oras): ..........................................................................................................................................

E-mail:................................................................................................................................................................................

Limbile în care este posibil să se comunice cu autoritatea judiciară: ......................................................................................

Datele de contact (inclusiv limbile în care este posibil să se comunice cu persoana/persoanele) ale persoanei (persoanelor) care trebuie contactată (contactate) în cazul în care sunt necesare informatii suplimentare pentru executarea ordinului ori pentru realizarea aranjamentelor necesare remiterii probelor (dacă este cazul): ...............................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

 

b) Autoritatea competentă pentru executarea ordinului de indisponibilizare în statul emitent

Denumirea oficială ..............................................................................................................................................................

Numele reprezentantului său: ...............................................................................................................................................

Pozitia detinută (functia/titlul): ..............................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

Referintă dosar: ..................................................................................................................................................................

Adresă: ..............................................................................................................................................................................

Telefon (cod tară) (cod zonă/oras): .....................................................................................................................................

Fax (cod tară) (cod zonă/oras): ..........................................................................................................................................

E-mail:................................................................................................................................................................................

Limbile în care este posibil să se comunice cu autoritatea judiciară: ......................................................................................

Datele de contact (inclusiv limbile în care este posibil să se comunice cu persoana/persoanele) ale persoanei (persoanelor) care trebuie contactată (contactate) în cazul în care pentru executarea ordinului sunt necesare informatii suplimentare ori pentru realizarea aranjamentelor necesare remiterii probelor (dacă este cazul): ................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................


c) Dacă atât lit. a), cât si lit. b) au fost completate, trebuie completat acest punct pentru a arăta care autoritate/sau dacă ambele autorităti trebuie contactată/contactate.

 Autoritatea indicată la lit. a)

 Autoritatea indicată la lit. b)

 

d) În cazul în care o autoritate centrală este responsabilă cu transmiterea si receptarea ordinelor de indisponibilizare (se aplică doar pentru Irlanda si Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord):

Numele autoritătii centrale: ..................................................................................................................................................

Persoana de contact, dacă este cazul (functia/gradul si numele): ...........................................................................................

Adresa: ..............................................................................................................................................................................

Numărul de referintă: ..........................................................................................................................................................

Numărul de telefon (prefixul tării) (prefixul orasului) (...):.......................................................................................................

Numărul de fax (prefixul tării) (prefixul orasului) (...):............................................................................................................

E-mail:................................................................................................................................................................................

 

e) Ordinul de indisponibilizare

1. Data si, dacă este disponibil, numărul de referintă:

2. Indicati scopul ordinului:

2.1. Confiscare ulterioară

2.2. Constituirea de probe

3. Descrierea formalitătilor si procedurilor care trebuie respectate la executarea unui ordin de indisponibilizare a probelor (dacă este cazul):

.........................................................................................................................................................................................

 

f) Informatii privind bunurile sau probele care fac obiectul ordinului de indisponibilizare în statul de executare Descrierea bunurilor sau probelor si locatia

1. a) Descrierea precisă a bunurilor si, dacă este cazul, suma maximă care se doreste recuperată (dacă suma maximă este indicată în ordinul privind valoarea produselor infractiunii):

b) Descrierea precisă a probelor:

2. Locatia exactă a bunurilor sau a probelor (dacă nu este cunoscută, ultima locatie cunoscută):

3. Partea care are custodia bunurilor sau a probelor ori proprietarul cunoscut al bunurilor sau al probelor, în cazul în care nu este vorba despre persoana suspectată de săvârsirea infractiunii sau de cea condamnată

(dacă acest lucru se aplică în dreptul intern al statului emitent):

 

g) Informatii cu privire la identitatea persoanei fizice (1) sau a persoanei juridice (2) suspectate de săvârsirea infractiunii ori condamnate (dacă acest lucru se aplică în dreptul intern al statului emitent) sau/si a persoanelor vizate de ordinul de indisponibilizare (dacă este cazul)

1. Persoane fizice:

Nume: ..........................................................................................................................................................................................

Prenume: .....................................................................................................................................................................................

Numele anterior căsătoriei (dacă este cazul): .............................................................................................................................

Alias (dacă este cazul):................................................................................................................................................................

Sex:..............................................................................................................................................................................................

Cetătenie: ....................................................................................................................................................................................

Data nasterii:................................................................................................................................................................................

Locul nasterii:...............................................................................................................................................................................

Resedinta si/sau domiciliul cunoscut (dacă nu se cunoaste se va mentionat ultima adresă cunoscută):

Limba/limbile pe care persoana o/le cunoaste (dacă este cazul): ...............................................................................................

 

2. Persoane juridice

Denumirea: ..................................................................................................................................................................................

Forma persoanei juridice: ............................................................................................................................................................

Numărul de înregistrare: ..............................................................................................................................................................

Sediul înregistrat: .........................................................................................................................................................................

 

h) Măsuri care trebuie luate de statul de executare după executarea ordinului de indisponibilizare

Confiscarea

1.1. Bunul trebuie conservat în statul de executare în vederea unei confiscări ulterioare

1.1.1. Se anexează o cerere privind executarea unui ordin de confiscare emis de statul emitent la data de .............................

1.1.2. Se anexează o cerere de confiscare în statul de executare si executarea ulterioară a unui ordin de confiscare

1.1.3. Data estimată pentru transmiterea uneia dintre cererile mentionate la pct. 1.1.1 sau la pct. 1.1.2....................................

sau

Constituirea de probe

2.1. Bunurile trebuie remise statului de executare pentru a servi ca elemente de probă

2.1.1. Se anexează o cerere de remitere de bunuri sau

2.2. Bunul trebuie păstrat în statul de executare pentru a servi ulterior ca probă în statul emitent

2.2.2. Data estimată pentru transmiterea cererii mentionate la pct. 2.1.1...................................................................................

 

i) Infractiunile

Descrierea temeiurilor ordinului de indisponibilizare si rezumatul faptelor cunoscute de autoritatea judiciară care a emis ordinul de indisponibilizare si certificatul:

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

Natura si încadrarea juridică a infractiunilor si textul de lege în baza căruia s-a dispus indisponibilizarea:

...........................................................................................................................................................................................

I. Dacă este cazul, să se marcheze una sau mai multe dintre următoarele fapte, sanctionate în statul membru emitent cu o pedeapsă privativă de libertate cu o durată maximă de cel putin 3 ani, asa cum sunt definite în legislatia statului membru emitent:

 participarea la un grup criminal organizat;

 terorismul;

 traficul de persoane;

 exploatarea sexuală a copiilor si pornografia infantilă;

 traficul ilicit de droguri si substante psihotrope;

 traficul ilicit de arme, munitii si substante explozive;

 coruptia;

 frauda, inclusiv cea împotriva intereselor financiare ale Comunitătilor Europene în întelesul Conventiei din 26 iulie 1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitătilor Europene;

 spălarea produselor infractiunii;

 contrafacerea de monedă, inclusiv a monedei euro;

 infractiuni legate de criminalitatea informatică;

 infractiuni privind mediul înconjurător, inclusiv traficul cu specii de animale si vegetale pe cale de disparitie;

 facilitarea intrării si sederii ilegale;

 omorul si vătămarea corporală gravă;

 traficul ilicit de organe si tesuturi umane;

 lipsirea de libertate în mod ilegal, răpirea si luarea de ostatici;

 rasismul si xenofobia;

 furtul organizat sau armat;

 traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităti si opere de artă;

 înselăciunea;

 racketul si extorcarea;

 contrafacerea si pirateria de bunuri;

 falsificarea de acte oficiale si uzul de acte oficiale falsificate;

 falsificarea de mijloace de plată;

 traficul ilicit de substante hormonale si alti factori de crestere;

 traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;

 traficul de vehicule furate;

 violul;

 incendierea cu intentie;

 crime aflate în jurisdictia Curtii Penale Internationale;

 sechestrarea ilegală de nave si aeronave;

 sabotajul.

II. Descrierea detaliată a infractiunii sau infractiunilor care nu se încadrează la sectiunea I:

...........................................................................................................................................................................................

 

j) Remediile legale împotriva ordinului de indisponibilizare a persoanelor interesate, inclusiv a persoanelor de bună-credintă,

disponibile în statul emitent

Descrierea remediilor legale disponibile, inclusiv a actiunilor care trebuie îndeplinite

Instanta căreia i se poate adresa respectiva cale de atac: .....................................................................................................

Informatii cu privire la persoanele care au calitatea de a exercita calea de atac: ....................................................................

Data-limită pentru declararea căii de atac: ...........................................................................................................................

Autoritatea din statul emitent care poate furniza informatii suplimentare cu privire la procedura de exercitare a căii de atac în statul emitent si cu privire la asistenta juridică si serviciile de traducere disponibile:

Numele: .............................................................................................................................................................................

Persoana de contact (dacă este cazul): ................................................................................................................................

Adresa: ..............................................................................................................................................................................

Numărul de telefon (prefixul tării) (prefixul orasului) (...):.......................................................................................................

Numărul de fax (prefixul tării) (prefixul orasului) (...):............................................................................................................

E-mail:................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

 

k) Alte circumstante relevante (informatii facultative):

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

 

l) Textul ordinului de indisponibilizare este anexat la prezentul certificat

Semnătura autoritătii judiciare emitente si/sau a reprezentantului său atestând exactitatea informatiilor cuprinse în certificat

Numele: .............................................................................................................................................................................

Pozitia detinută (titlul/functia): .............................................................................................................................................

Data: .................................................................................................................................................................................

 

Stampila oficială (dacă este disponibilă)

 

ANEXA Nr. 3
CERTIFICAT

 

a)

Statul emitent: ....................................................................................................................................................................

Statul de executare: ............................................................................................................................................................

 

b) Autoritatea care a emis decizia prin care s-a aplicat sanctiunea pecuniară

Denumirea oficială: ..............................................................................................................................................................

Adresa: ...............................................................................................................................................................................

Nr. de referintă dosar (...): ...................................................................................................................................................

Telefon (codul tării) (codul zonei/orasului): ...........................................................................................................................

Fax (codul tării) (codul zonei/orasului):..................................................................................................................................

E-mail (dacă există): ............................................................................................................................................................

Limbile în care este posibilă comunicarea cu autoritatea emitentă: .........................................................................................

Datele de contact ale persoanei (persoanelor) de la care se pot obtine informatii suplimentare în scopul executării deciziei sau în vederea transferului către statul emitent al fondurilor obtinute din executare, după caz (nume, functie/grad, telefon, fax si, dacă există, e-mail):

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

 

c) Autoritatea competentă pentru executarea deciziei prin care s-a aplicat sanctiunea pecuniară în statul emitent [dacă autoritatea este diferită de cea de la lit. b)]

Denumirea oficială: .............................................................................................................................................................

Adresa: ..............................................................................................................................................................................

Telefon (codul tării) (codul zonei/orasului): ..........................................................................................................................

Fax (codul tării) (codul zonei/orasului): ................................................................................................................................

E-mail (dacă există): ............................................................................................................................................................

Limbile în care se poate comunica cu autoritatea competentă pentru executare:.....................................................................

Datele de contact ale persoanei (persoanelor) de la care se pot obtine informatii suplimentare în scopul executării deciziei sau în vederea transferului către statul emitent al fondurilor obtinute din executare, după caz (nume, titlu/grad, telefon, fax si, dacă există, e-mail):

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

 

d) Dacă o autoritate centrală a fost însărcinată cu transmiterea administrativă a deciziilor prin care s-au aplicat sanctiuni pecuniare în statul emitent:

Denumirea autoritătii centrale: .............................................................................................................................................

Persoana de contact, dacă este cazul (functia/gradul si numele): ...........................................................................................

Adresa: ..............................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

Nr. de referintă dosar: ........................................................................................................................................................

Telefon: (codul tării) (codul zonei/orasului):..........................................................................................................................

Fax (codul tării) (codul zonei/orasului): ...............................................................................................................................

E-mail (dacă există):...........................................................................................................................................................

 

e) Autoritatea sau autoritătile care pot fi contactate [în cazul în care lit. c) si/sau lit. d) a/au fost completată (completate)]

 Autoritatea mentionată la lit. b)

Poate fi contactată pentru întrebări privind: ..........................................................................................................................

 Autoritatea mentionată la lit. c)

Poate fi contactată pentru întrebări privind:..........................................................................................................................

 Autoritatea mentionată la lit. d)

Poate fi contactată pentru întrebări privind: .................................................................................................................................

 

f) Informatii referitoare la persoana fizică sau juridică fată de care s-a aplicat sanctiunea pecuniară

1. În cazul unei persoane fizice

Nume: ................................................................................................................................................................................

Prenume:.............................................................................................................................................................................

Numele dinaintea căsătoriei, dacă este cazul:........................................................................................................................

Alias, dacă este cazul:..........................................................................................................................................................

Sexul:..................................................................................................................................................................................

Cetătenia:............................................................................................................................................................................

Numărul de identificare sau numărul de securitate socială (dacă există):..................................................................................

Data nasterii:........................................................................................................................................................................

Locul nasterii:.......................................................................................................................................................................

Ultimul domiciliu cunoscut:....................................................................................................................................................

Limba sau limbile pe care o/le întelege persoana (dacă se cunoaste):......................................................................................

a) Dacă decizia este transmisă statului de executare deoarece persoana împotriva căreia s-a pronuntat decizia îsi are resedinta obisnuită pe teritoriul acestuia, adăugati următoarele informatii:

Resedinta obisnuită din statul de executare: ...........................................................................................................................

b) Dacă decizia este transmisă statului de executare deoarece persoana împotriva căreia s-a pronuntat decizia are bunuri în statul de executare, adăugati următoarele informatii:

Descrierea bunurilor persoanei:..............................................................................................................................................

Locatia în care se află bunurile persoanei:...............................................................................................................................

c) Dacă decizia este transmisă statului de executare deoarece persoana împotriva căreia s-a pronuntat decizia are o sursă de venit în statul de executare, adăugati următoarele informatii:

Descrierea sursei sau surselor de venit ale persoanei:..............................................................................................................

Locatia sursei (surselor) de venit a (ale) persoanei:.................................................................................................................

2. În cazul unei persoane juridice

Denumirea:...........................................................................................................................................................................

Forma de organizare a persoanei juridice:..............................................................................................................................

Numărul de înregistrare (dacă este cazul):..............................................................................................................................

Sediul înregistrat (dacă este cazul):........................................................................................................................................

Adresa persoanei juridice:.....................................................................................................................................................

a) Dacă decizia este transmisă statului de executare deoarece persoana juridică împotriva căreia s-a pronuntat decizia detine bunuri în statul de executare, adăugati următoarele informatii:

Descrierea bunurilor persoanei juridice:.................................................................................................................................

Locul unde se află bunurile persoanei:...................................................................................................................................

b) Dacă decizia este transmisă statului de executare deoarece persoana juridică împotriva căreia s-a pronuntat decizia are o sursă de venit în statul de executare, adăugati următoarele informatii:

Descrierea sursei sau surselor de venit ale persoanei juridice:................................................................................................

Locatia sursei (surselor) de venit a (ale) persoanei juridice:....................................................................................................

 

g) Decizia prin care s-a aplicat o sanctiune pecuniară

1. Felul deciziei prin care s-a aplicat o sanctiune pecuniară (bifati căsuta corespunzătoare):

 (i) decizia unei instante din statul emitent în legătură cu o infractiune potrivit legii statului emitent;

 (ii) decizia unei autorităti din statul emitent, alta decât o instantă, în legătură cu o infractiune, potrivit legii statului emitent. Se confirmă că persoana respectivă a avut posibilitatea de a solicita judecarea cauzei de către o instantă competentă în materie penală;

 (iii) decizia unei autorităti din statul emitent, alta decât instanta, în legătură cu fapte care se pedepsesc conform dreptului national al statului emitent ca fiind încălcări ale normelor legale. Se confirmă că persoana respectivă a avut posibilitatea să solicite judecarea cauzei de către o instantă competentă în materie penală;

 (iv) decizia unei instante competente în materie penală, în legătură cu o decizie dintre cele prevăzute la pct. (iii)

Decizia a fost luată la data de:............................................................................................................................................

Decizia a rămas definitivă la data de:..................................................................................................................................

Numărul de referintă al deciziei (dacă este cunoscut):.........................................................................................................

Sanctiunea pecuniară constituie o obligatie de plată (bifati căsuta sau căsutele corespunzătoare si specificati suma sau sumele, cu precizarea monedei în care este exprimată) privind:

 (i) o sumă de bani drept condamnare pentru o infractiune, pronuntată printr-o decizie

Suma:..................................................................................................................................................................................

 (ii) despăgubirile acordate prin aceeasi decizie în beneficiul victimelor, atunci când victima nu poate fi parte civilă în proces, iar instanta actionează în exercitarea competentei sale în materie penală

Suma:.................................................................................................................................................................................

 (iii) o sumă de bani aferentă cheltuielilor cauzate de procedura judiciară sau administrativă care a dus la pronuntarea deciziei Suma:

.........................................................................................................................................................................................

 (iv) o sumă de bani către un fond public sau către o organizatie de sprijin pentru victime, pronuntată prin aceeasi decizie

Suma:................................................................................................................................................................................

Valoarea totală a sanctiunii pecuniare, cu precizarea monedei în care este exprimată:...........................................................

2. Rezumatul faptelor si descrierea împrejurărilor în care s-a (s-au) comis infractiunea (infractiunile), inclusiv data si locul:

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

Natura si încadrarea juridică a infractiunii (infractiunilor) si prevederile legale aplicabile în baza cărora s-a pronuntat decizia:

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

3. În măsura în care fapta (faptele) precizată (precizate) la pct. 2 constituie una sau mai multe dintre următoarele infractiuni, confirmati acest lucru prin bifarea căsutei sau a căsutelor corespunzătoare:

 participarea la un grup criminal organizat;

 terorismul;

 traficul de persoane;

 exploatarea sexuală a copiilor si pornografie infantilă;

 traficul ilicit de droguri si substante psihotrope;

 traficul ilicit de arme, munitii si substante explozive;

 coruptia;

 frauda, inclusiv cea împotriva intereselor financiare ale Comunitătilor Europene în întelesul Conventiei din 26 iulie 1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitătilor Europene;

 spălarea produselor infractiunii;

 contrafacerea de monedă, inclusiv a monedei euro;

 infractiuni legate de criminalitatea informatică;

 infractiuni privind mediul înconjurător, inclusiv traficul cu specii de animale si vegetale pe cale de disparitie;

 facilitarea intrării si sederii ilegale;

 omorul si vătămarea corporală gravă;

 traficul ilicit de organe si tesuturi umane;

 lipsirea de libertate în mod ilegal, răpirea si luarea de ostatici;

 rasismul si xenofobia;

 furtul organizat sau armat;

 traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităti si opere de artă;

 înselăciunea;

 racketul si extorcarea;

 contrafacerea si pirateria de bunuri;

 falsificarea de acte oficiale si uzul de acte oficiale falsificate;

 falsificarea de mijloace de plată;

 traficul ilicit de substante hormonale si alti factori de crestere;

 traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;

 traficul de vehicule furate;

 violul;

 incendierea cu intentie;

 crime aflate în jurisdictia Curtii Penale Internationale;

 sechestrarea ilegală de nave si aeronave;

 sabotajul;

 comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, inclusiv încălcări ale reglementărilor privind orele de condus si perioadele de odihnă si reglementările privind bunurile periculoase;

 contrabanda cu mărfuri;

 încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală;

 amenintări si acte de violentă împotriva persoanelor, inclusiv violenta din cadrul evenimentelor sportive;

 prejudicii supuse legii penale;

 furtul;

 infractiuni stabilite de către statul emitent cu scopul de a pune în aplicare obligatiile ce reies din instrumentele internationale adoptate conform Tratatului de instituire a Comunitătii Europene sau conform titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană. Dacă această căsută este bifată, specificati prevederile instrumentului adoptat în baza Tratatului de instituire a Comunitătii Europene sau a Tratatului privind Uniunea Europeană de care este legată infractiunea:

............................................................

4. În măsura în care fapta (faptele) precizată (precizate) la pct. 2 nu este cuprinsă (nu sunt cuprinse) la pct. 3, descrieti integral infractiunea (infractiunile):

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

 

h) Statutul deciziei prin care s-a aplicat sanctiunea pecuniară

1. Confirmati că (bifati căsutele):

 a) decizia este definitivă;

 b) după informatiile detinute de autoritatea care emite certificatul, nu s-a pronuntat nicio decizie împotriva aceleiasi persoane si cu privire la aceleasi fapte în statul de executare si nicio astfel de decizie pronuntată în orice stat, altul decât statul emitent sau statul de executare, nu a fost executată.

2. Precizati dacă cauza a făcut obiectul unei proceduri scrise:

 a) nu, nu a făcut;

 b) da, a făcut. Se confirmă că persoana în cauză a fost, în conformitate cu legea statului emitent, informată, personal sau printr-un reprezentant împuternicit conform legii nationale, referitor la dreptul său de a contesta cauza si la termenele de exercitare a căii de atac.

3. Precizati dacă persoana în cauză s-a prezentat personal la proces:

 a) da, s-a prezentat;

 b) nu, nu s-a prezentat. Se confirmă:

 că persoana a fost informată personal sau printr-un reprezentant împuternicit potrivit legii nationale, referitor la procedura desfăsurată în conformitate cu legea statului emitent;

sau

 că persoana a specificat că nu contestă cauza.

4. Executarea partială a sanctiunii

Dacă o parte din valoarea sanctiunii a fost deja plătită statului emitent sau, după informatiile detinute de autoritatea care emite certificatul, oricărui alt stat, precizati suma care a fost achitată:

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

 

i) Sanctiuni alternative, inclusiv sanctiuni privative de libertate

1. Precizati dacă statul emitent permite aplicarea de către statul de executare a unor sanctiuni alternative în eventualitatea imposibilitătii de a executa decizia care aplică sanctiunea, fie total, fie partial:

 da;

 nu.

2. Dacă da, precizati care sunt sanctiunile ce pot fi aplicate (felul sanctiunilor, nivelul maxim al sanctiunilor):

 privarea de libertate. Perioada maximă: ..................................................................................................................................

 munca în folosul comunitătii (sau echivalentul). Perioada maximă ............................................................................................

 alte sanctiuni. Descriere: .........................................................................................................................................................


j) Alte împrejurări relevante în spetă (informatii optionale):

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

 

k) Textul deciziei prin care s-a aplicat sanctiunea pecuniară este atasat la prezentul certificat.

Semnătura autoritătii care emite certificatul si/sau a reprezentantului acesteia, care certifică exactitatea continutului

certificatului:.........................................................................................................................................................................

Numele:...............................................................................................................................................................................

Functia (titlul/gradul): ...........................................................................................................................................................

Data:....................................................................................................................................................................................

Stampila oficială (dacă există)

 

ANEXA Nr. 4

CERTIFICAT

 

a) Statele emitente si de executare

Statul emitent:.....................................................................................................................................................................

Statul de executare: ............................................................................................................................................................

 

b) Instanta care a emis ordinul de confiscare

...........................................................................................................................................................................................

Denumirea oficială: ..............................................................................................................................................................

Adresă: ..............................................................................................................................................................................

Referintă dosar: ..................................................................................................................................................................

Telefon (cod tară) (cod zonă/oras): .....................................................................................................................................

Fax (cod tară) (cod zonă/oras): ..........................................................................................................................................

E-mail (dacă există): ..........................................................................................................................................................

Limbile în care este posibil să se comunice cu instanta: ........................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

Datele de contact ale persoanei (persoanelor) care trebuie contactată (contactate) în vederea obtinerii de informatii suplimentare în scopul executării ordinului de confiscare sau, dacă este cazul, în scopul coordonării executării unui ordin de confiscare comunicat către două sau mai multe state de executare sau în scopul transferării către statul emitent de bani sau bunuri obtinute în urma executării (nume, functie/titlu, telefon, fax si, dacă există, e-mail):

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

 

c) Autoritatea competentă pentru executarea ordinului de confiscare din statul emitent [în cazul în care autoritatea respectivă este alta decât instanta prevăzută la lit. b)]:

Denumirea oficială: ............................................................................................................................................................

Adresă: .............................................................................................................................................................................

Telefon (cod tară) (cod zonă/oras): ....................................................................................................................................

Fax (cod tară) (cod zonă/oras): ..........................................................................................................................................

E-mail (dacă există): ...........................................................................................................................................................

Limbile în care este posibil să se comunice cu instanta: .........................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

Datele de contact ale persoanei (persoanelor) care trebuie contactată (contactate) în vederea obtinerii de informatii suplimentare în scopul executării ordinului de confiscare sau, dacă este cazul, în scopul coordonării executării unui ordin de confiscare comunicat către două ori mai multe state de executare sau în scopul transferării către statul emitent de bani ori bunuri obtinute în urma executării (nume, titlu/functie, telefon, fax si, dacă există, e-mail):

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

 

d) Atunci când o autoritate centrală a fost însărcinată cu transmiterea si primirea administrativă a ordinelor de confiscare în statul emitent:

Denumirea autoritătii centrale: .............................................................................................................................................

Persoana de contact, dacă este cazul (titlu/functie si nume):..................................................................................................

Adresă: ..............................................................................................................................................................................

Referintă dosar: ..................................................................................................................................................................

Telefon (cod tară) (cod zonă/oras): .....................................................................................................................................

Fax (cod tară) (cod zonă/oras): ...........................................................................................................................................

E-mail (dacă există): ........................................................................................................................................................…

...........................................................................................................................................................................................

 

e) Autoritatea sau autoritătile care pot fi contactate [în cazul în care lit. c) si/sau lit. d) a fost (au fost) completată/completate]

 Autoritatea mentionată la lit. b)

poate fi contactată pentru întrebări referitoare la:.................................................................................................................

 Autoritatea mentionată la lit. c)

poate fi contactată pentru întrebări referitoare la: ................................................................................................................

 Autoritatea mentionată la lit. d)

poate fi contactată pentru întrebări referitoare la: ................................................................................................................

 

f) în cazul în care ordinul de confiscare urmează unui ordin de indisponibilizare transmis către statul de executare în temeiul Deciziei-cadru a Consiliului 2003/577/JAI din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor, furnizati informatiile relevante în vederea identificării ordinului de indisponibilizare (data emiterii si transmiterii ordinului de indisponibilizare, autoritatea căreia i-a fost comunicat, numărul de referintă, dacă este disponibil): ...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

 

g) Atunci când ordinul de confiscare a fost transmis mai multor state de executare, furnizati următoarele informatii:

1. Ordinul de confiscare a fost comunicat următorului (următoarelor) alt (alte) stat (state) de executare (tară si autoritate):

...........................................................................................................................................................................................

2. Ordinul de confiscare a fost comunicat mai multor state de executare din următoarele motive (bifati varianta relevantă):

2.1. Atunci când ordinul de confiscare are în vedere unul sau mai multe bunuri determinate:

 există motive să se creadă că diferite bunuri la care se face referire în ordinul de confiscare se află în diferite state de executare;

 confiscarea unui bun specific implică activităti în mai multe state de executare;

 există motive să se creadă că bunul la care se face referire în ordinul de confiscare se află în unul dintre statele de executare indicate.

2.2. Atunci când ordinul de confiscare are în vedere o sumă de bani:

 bunul respectiv nu a fost indisponibilizat conform Deciziei-cadru a Consiliului 2003/577/JAI din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor;

 valoarea bunului care poate fi confiscată în statul emitent si în toate statele de executare riscă să nu fie suficientă pentru a executa suma totală prevăzută în ordinul de confiscare;

 alte motive (specificati): ...................................................................................................................................................….

 

h) Informatii cu privire la persoana fizică sau juridică împotriva căreia a fost emis ordinul de confiscare:

1. Pentru persoane fizice

Nume: ..........................................................................................................................................................................................

Prenume: .....................................................................................................................................................................................

Numele anterior căsătoriei (dacă este cazul): .............................................................................................................................

Alias (dacă este cazul):................................................................................................................................................................

Sex:..............................................................................................................................................................................................

Cetătenie: ....................................................................................................................................................................................

Numărul de identificare sau numărul de asigurare socială (dacă este cazul):.............................................................................

Data nasterii:................................................................................................................................................................................

Locul nasterii:...............................................................................................................................................................................

Ultima adresă cunoscută: ............................................................................................................................................................

Limba (limbile) pe care persoana o/le cunoaste (dacă este cazul):.............................................................................................

1.1. În cazul în care ordinul de confiscare are în vedere o sumă de bani:

Ordinul de confiscare este transmis statului de executare pentru că (bifati varianta relevantă):

 a) statul emitent are motive întemeiate să creadă că persoana împotriva căreia s-a emis ordinul de confiscare respectiv detine bunuri sau venituri în statul de executare. Completati cu următoarele informatii:

Motive pentru a crede că persoana detine bunuri/venituri: ..........................................................................................................

Descrierea bunurilor/sursei de venit ale/a persoanei:..................................................................................................................

Locatia bunurilor/sursei de venit ale/a persoanei (dacă nu este cunoscută, ultima locatie cunoscută): .....................................

 b) nu există motive întemeiate, conform lit. a), care să permită statului emitent să stabilească în care stat membru poate transmite ordinul de confiscare, dar persoana împotriva căreia a fost emis ordinul de confiscare are resedinta obisnuită în statul de executare. Completati cu următoarele informatii:

Resedinta obisnuită în statul de executare: .................................................................................................................................

1.2. În cazul în care ordinul de confiscare are în vedere un bun sau mai multe bunuri determinat (determinate): Ordinul de confiscare este transmis statului de executare deoarece (bifati varianta relevantă):

 a) bunul (bunurile) determinat (determinate) este/sunt localizat (localizate) în statul de executare [a se vedea lit. i)];

 b) statul emitent are motive întemeiate să creadă că întreg (toate) sau o parte din bunul (bunurile) mentionate în ordinul de confiscare se află în statul de executare. Adăugati următoarele informatii:

Motivele pentru care se consideră că bunul (bunurile) se află în statul de executare:.................................................................

 c) nu există motive întemeiate, conform lit. b), care să permită statului emitent să stabilească în care stat membru poate transmite ordinul de confiscare, dar persoana împotriva căreia a fost emis ordinul de confiscare are resedinta obisnuită în statul de executare. Completati cu următoarele informatii:

Resedinta obisnuită în statul de executare:............................................................................................................................

2. Pentru persoane juridice:

Denumirea: .........................................................................................................................................................................

Forma persoanei juridice: ...................................................................................................................................................

Numărul de înregistrare (dacă este cazul):............................................................................................................................

Sediul înregistrat (dacă este cazul): ......................................................................................................................................

Adresa persoanei juridice: ...................................................................................................................................................

2.1. În cazul în care ordinul de confiscare are în vedere o sumă de bani:

Ordinul de confiscare este transmis statului de executare pentru că (bifati varianta relevantă):

 a) statul emitent are motive întemeiate să creadă că persoana juridică împotriva căreia s-a emis ordinul de confiscare respectiv detine bunuri sau venituri în statul de executare. Completati cu următoarele informatii:

Motive pentru a crede că persoana juridică detine bunuri/venituri: ........................................................................................

Descrierea bunurilor/sursei de venit ale/a persoanei juridice: .................................................................................................

Locatia bunurilor/sursei de venit ale/a persoanei juridice (dacă nu este cunoscută, ultima locatie cunoscută): ..........................

...........................................................................................................................................................................................

 b) nu există motive întemeiate conform lit. a) care i-ar permite statului emitent să stabilească în care stat membru poate să transmită ordinul de confiscare, dar persoana juridică pentru care a fost emis ordinul de confiscare îsi are sediul înregistrat în statul de executare. Completati cu următoarele informatii:

Sediul înregistrat în statul de executare: ................................................................................................................................

2.2. În cazul în care ordinul de confiscare are în vedere un bun sau mai multe bunuri determinat (determinate): Ordinul de confiscare este transmis statului de executare, deoarece (bifati varianta relevantă):

 a) bunul (bunurile) determinat (determinate) este/sunt localizat (localizate) în statul de executare [a se vedea lit. i)];

 b) statul emitent are motive întemeiate să creadă că întreg (toate) bunul (bunurile) sau o parte din bunul (bunurile) mentionate în ordinul de confiscare se află în statul de executare. Adăugati următoarele informatii:

Motivele pentru care se consideră că bunul (bunurile) determinat (determinate) se află în statul de executare:........................

 c) Nu există motive întemeiate conform lit. b) care să permită statului emitent să stabilească în care stat membru poate transmite ordinul de confiscare, dar persoana juridică împotriva căreia a fost emis ordinul de confiscare are sediul înregistrat în statul de executare. Completati cu următoarele informatii:

Sediul înregistrat în statul de executare:

...........................................................................................................................................................................................

 

i) Ordinul de confiscare

Ordinul de confiscare a fost emis la data de:.........................................................................................................................

Ordinul de confiscare a rămas definitiv la data de: ................................................................................................................

Numărul de referintă al ordinului de confiscare (dacă este cazul): ..........................................................................................

1. Informatii privind natura ordinului de confiscare

1.1. Indicati (prin bifarea variantelor relevante) dacă ordinul de confiscare se referă la:

 o sumă de bani

Suma de executat în statul de executare (se va indica moneda în cifre si în litere):...................................................................

...........................................................................................................................................................................................

Suma totală prevăzută în ordinul de confiscare (se va indica moneda în cifre si în litere):.........................................................

...........................................................................................................................................................................................

 un bun sau mai multe bunuri determinat (determinate) Descrierea bunului (bunurilor) determinat (determinate):

Locatia bunului (bunurilor) determinat (determinate) (dacă nu este cunoscută, ultima locatie cunoscută): ................................

...........................................................................................................................................................................................

Atunci când confiscarea bunului (bunurilor) determinat (determinate) implică actiuni în mai multe state de executare, descrieti măsurile care trebuie instituite:

....................................................................................................................................................

1.2. Instanta a decis că bunul (bifati variantele relevante):

 (i) reprezintă produsul unei infractiuni sau corespunde, în tot sau în parte, valorii acestui produs;

 (ii) reprezintă instrumentul unei infractiuni;

 (iii) este susceptibil de confiscare ca rezultat al aplicării, în statul emitent, a competentelor extinse privind confiscarea, asa cum se prevede la lit. a), b) si c). Fundamentul acestei decizii este acela că instanta, pe baza faptelor determinate, consideră că bunurile rezultă din:

 a) activităti infractionale ale persoanei condamnate desfăsurate într-o perioadă anterioară condamnării pentru infractiunea vizată pe care instanta o consideră a fi rezonabilă, având în vedere circumstantele cazului particular; sau

 b) activităti infractionale similare ale persoanei condamnate desfăsurate într-o perioadă anterioară condamnării pentru infractiunea vizată, pe care instanta o consideră a fi rezonabilă, având în vedere circumstantele cazului particular; sau

 c) activităti infractionale ale persoanei, fiind stabilit faptul că valoarea bunurilor este disproportionată în raport cu venitul legal al persoanei respective;

 (iv) este susceptibil de confiscare conform oricăror altor prevederi referitoare la atributiile extinse privind confiscarea prevăzute de legislatia statului emitent.

În cazul în care sunt valabile două sau mai multe categorii de confiscare, completati cu detalii cu privire la bunurile care sunt confiscate pentru fiecare categorie:

.............................................................................................................................................

2. Informatii cu privire la infractiunea (infractiunile) la care se referă ordinul de confiscare

2.1. Starea de fapt si descrierea circumstantelor în care a fost comisă infractiunea (infractiunile) la care se referă ordinul de confiscare, inclusiv data si locul:

..................................................................................................................................................

2.2. Natura si încadrarea juridică a infractiunilor ce rezultă din ordinul de confiscare, precum si textul de lege în baza căruia a fost luată decizia:

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

2.3. Dacă este cazul, indicati una sau mai multe infractiuni la care se face referire la pct. 2.2, în cazul în care infractiunea (infractiunile) respectivă (respective) este/sunt sanctionată (sanctionate) de către statul emitent cu o pedeapsă privativă de libertate cu o durată maximă de cel putin 3 ani închisoare (bifati varianta relevantă):

 participarea la un grup criminal organizat;

 terorismul;

 traficul de persoane;

 exploatarea sexuală a copiilor si pornografia infantilă;

 traficul ilicit de droguri si substante psihotrope;

 traficul ilicit de arme, munitii si substante explozive;

 coruptia;

 frauda, inclusiv cea împotriva intereselor financiare ale Comunitătilor Europene în întelesul Conventiei din 26 iulie 1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitătilor Europene;

 spălarea produselor infractiunii;

 contrafacerea de monedă, inclusiv a monedei euro;

 infractiuni legate de criminalitatea informatică;

 infractiuni privind mediul înconjurător, inclusiv traficul cu specii de animale si vegetale pe cale de disparitie;

 facilitarea intrării si sederii ilegale;

 omorul si vătămarea corporală gravă;

 traficul ilicit de organe si tesuturi umane;

 lipsirea de libertate în mod ilegal, răpirea si luarea de ostatici;

 rasismul si xenofobia;

 furtul organizat sau armat;

 traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităti si opere de artă;

 înselăciunea;

 racketul si extorcarea;

 contrafacerea si pirateria de bunuri;

 falsificarea de acte oficiale si uzul de acte oficiale falsificate;

 falsificarea de mijloace de plată;

 traficul ilicit de substante hormonale si alti factori de crestere;

 traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;

 traficul de vehicule furate;

 violul;

 incendierea cu intentie;

 crime aflate în jurisdictia Curtii Penale Internationale;

 sechestrarea ilegală de nave si aeronave;

 sabotajul.

2.4. În măsura în care infractiunea/infractiunile la care se referă ordinul de confiscare, identificată/identificate la pct. 2.2, nu este (sunt) cuprinsă (cuprinse) în punctul 2.3, descrieti în detaliu infractiunea respectivă (aceasta ar trebui să prezinte activitatea infractională efectivă în opozitie cu, de exemplu, încadrarea juridică):

 

j) Procedurile ce rezultă din ordinul de confiscare

Indicati ce proceduri rezultă din ordinul de confiscare (bifati varianta relevantă):

 a) Persoana în cauză a fost prezentă personal în cursul judecătii.

 b) Persoana în cauză a fost prezentă personal în cursul judecătii, dar a fost reprezentată de un consilier juridic/avocat.

 c) Persoana în cauză nu a fost prezentă personal în cursul judecătii si nu a fost/este reprezentată de un consilier juridic/avocat. Se confirmă că:

 persoana a fost informată, în conformitate cu legislatia din statul emitent, personal sau printr-un reprezentant competent, în conformitate cu dreptul intern, despre judecată;

 persoana a indicat că nu contestă ordinul de confiscare.

 

k) Conversia si transferul de bunuri

1. În cazul în care ordinul de confiscare se referă la un bun determinat, precizati dacă statul emitent autorizează statul de executare să confiste sub forma unei obligatii de plată a unei sume de bani corespunzătoare valorii bunului.

 da

 nu

2. În cazul în care ordinul de confiscare se referă la o sumă de bani, precizati dacă bunul, altul decât suma obtinută prin executarea ordinului de confiscare, poate fi transferat către statul emitent:

 da

 nu


l) Metode alternative, inclusiv sanctiuni privative de libertate

1. Precizati dacă statul emitent autorizează statul de executare să aplice măsuri alternative atunci când executarea ordinului de confiscare nu este posibilă, în totalitate sau partial:

 da

 nu

2. Dacă da, precizati ce sanctiuni pot fi aplicate (tipul si maximumul sanctiunii):

 închisoarea (perioada maximă): ........................................................................................................................................

 muncă în folosul comunitătii (sau similar) (perioada maximă):..............................................................................................

 alte sanctiuni (detaliati): ....................................................................................................................................................

 

m) Alte circumstante relevante (informatii facultative):

...........................................................................................................................................................................................

 

n) Ordinul de confiscare este anexat la prezentul certificat.

Semnătura autoritătii care emite certificatul si/sau a reprezentantilor ce atestă continutul certificatului ca fiind conform:

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

Nume: ................................................................................................................................................................................

Functie (titlu/grad): ..............................................................................................................................................................

Data: ..................................................................................................................................................................................

Stampila oficială (dacă este disponibilă)

 

RECTIFICARE

 

În anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.492/2004 privind principiile de organizare, functionarea si atributiile serviciilor de urgentă profesioniste, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 28 septembrie 2004, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei “Monitorul Oficial, Partea I”):

- la nr. crt. 18, coloana a doua, în loc de: “...«General IEREMIA GRIGORESCU»...” se va citi: “...«General EREMIA GRIGORESCU»...”.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.