MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 150/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 150         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 1 martie 2011

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

150. - Hotărâre pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, precum si pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, precum si pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

A. Titlul II “Impozitul pe profit”

1. Punctul 50 se modifică si va avea următorul cuprins:

“50. Cota de 5% reprezentând rezerva prevăzută la art. 22 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se aplică asupra diferentei dintre totalul veniturilor, din care se scad veniturile neimpozabile, si totalul cheltuielilor, din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit si cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, înregistrate în contabilitate. Rezerva se calculează cumulat de la începutul anului si este deductibilă la calculul profitului impozabil trimestrial sau anual, după caz. În veniturile neimpozabile care se scad la determinarea bazei de calcul pentru rezervă sunt incluse veniturile prevăzute la art. 20 din Codul fiscal, cu exceptia celor prevăzute la lit. c). Rezervele astfel constituite se completează sau se diminuează în functie de nivelul profitului contabil din perioada de calcul. De asemenea, majorarea sau diminuarea rezervelor astfel constituite se efectuează si în functie de nivelul capitalului social subscris si vărsat sau al patrimoniului. În situatia în care, ca urmare a efectuării unor operatiuni de reorganizare, prevăzute de lege, rezerva legală a persoanei juridice beneficiare depăseste a cincea parte din capitalul social sau din patrimoniul social, după caz, diminuarea rezervei legale, la nivelul prevăzut de lege, nu este obligatorie.”

2. După punctul 932 se introduce un nou punct, punctul 933, cu următorul cuprins:

“933. Când o persoană juridică rezidentă în România realizează profituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent care, potrivit prevederilor conventiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva conventie prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri «metoda scutirii», profiturile vor fi scutite de impozit pe profit în România. Aceste profituri sunt scutite de impozit pe profit dacă se prezintă documentul justificativ eliberat de autoritatea competentă a statului străin, care atestă impozitul plătit în străinătate. În scopul aplicării «metodei scutirii», pentru determinarea profitului impozabil la nivelul persoanei juridice române, veniturile si cheltuielile înregistrate prin intermediul sediului permanent reprezintă venituri neimpozabile, respectiv cheltuieli nedeductibile.”

3. După punctul 991 se introduc trei noi puncte, punctele 992-994 cu următorul cuprins:

“Codul fiscal:

(15) Contribuabilii care, până la data de 30 septembrie 2010 inclusiv, au fost obligati la plata impozitului minim au obligatia de a declara si de a plăti impozitul pe profit, respectiv de a efectua plata anticipată, după caz, aferente trimestrului III al anului 2010, până la data de 25 octombrie 2010, potrivit prevederilor în vigoare la data de 30 septembrie 2010.

(16) Contribuabilii care, până la data de 30 septembrie 2010 inclusiv, au fost obligati la plata impozitului minim, pentru definitivarea impozitului pe profit datorat pentru anul fiscal 2010, aplică următoarele reguli:

a) pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010:

- determinarea impozitului pe profit aferent perioadei respective si efectuarea comparatiei cu impozitul minim anual, prevăzut la art. 18 alin. (3), recalculat în mod corespunzător pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, prin împărtirea impozitului minim anual la 12 si înmultirea cu numărul de luni aferent perioadei respective, în vederea stabilirii impozitului pe profit datorat;

- stabilirea impozitului pe profit datorat;

- prin exceptie de la prevederile alin. (1), (5) si (11) si ale art. 35 alin. (1), depunerea declaratiei privind impozitul pe profit pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010 si plata impozitului pe profit datorat din definitivarea impunerii, până la data de 25 februarie 2011;

b) pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010:

- contribuabilii depun declaratia privind impozitul pe profit si plătesc impozitul pe profit datorat potrivit prevederilor alin. (1), (5) si (11) si ale art. 35 alin. (1).

(17) În aplicarea prevederilor alin. (16), determinarea profitului impozabil si a impozitului pe profit se efectuează urmărindu-se metodologia de calcul prevăzută de titlul II «Impozitul pe profit» în mod corespunzător pentru cele două perioade, luând în calcul veniturile si cheltuielile înregistrate.

(18) Pierderea fiscală înregistrată în cele două perioade aferente anului 2010 se recuperează potrivit prevederilor art. 26, perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010 fiind considerată an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi.

Norme metodologice:

992. În aplicarea prevederilor art. 34 alin. (16) si (17) din Codul fiscal, contribuabilii obligati la plata trimestrială a impozitului pe profit depun declaratia privind impozitul pe profit pentru cele două perioade ale anului 2010 numai dacă, până la data de 1 octombrie 2010, au datorat impozit minim cel putin într-un trimestru. Contribuabilii care, în perioada 1 ianuarie- 30 septembrie 2010, ca urmare a efectuării comparatiei impozitului pe profit cu impozitul minim, au datorat, în cele 3 trimestre, impozit pe profit depun declaratia privind impozitul pe profit pentru întreg anul 2010.

Pentru aplicarea prevederilor art. 34 alin. (16) si (17) din Codul fiscal, contribuabilii prevăzuti la art. 34 alin. (1) lit. a) si alin. (5) din Codul fiscal calculează în Registrul de evidentă fiscală impozitul pe profit pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, în vederea efectuării comparatiei cu impozitul minim recalculat în mod corespunzător pentru această perioadă. În cazul în care, în urma efectuării comparatiei impozitului pe profit cu impozitul minim pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, impozitul minim este mai mare decât impozitul pe profit, acesti contribuabili depun declaratia privind impozitul pe profit pentru cele două perioade ale anului 2010. În cazul în care, în urma efectuării comparatiei impozitului pe profit cu impozitul minim pentru perioada 1 ianuarie- 30 septembrie 2010, impozitul minim este mai mic decât impozitul pe profit, acesti contribuabili depun declaratia privind impozitul pe profit pentru întreg anul 2010.

Contribuabilii care depun declaratia privind impozitul pe profit pentru cele două perioade ale anului 2010 vor avea în vedere următoarele:

a) pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, prin exceptie de la prevederile art. 34 alin. (1), (5) si (11) si ale art. 35 alin. (1) din Codul fiscal, depunerea declaratiei privind impozitul pe profit si plata impozitului pe profit datorat din definitivarea impunerii se efectuează până la data de 25 februarie 2011;

b) pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010, contribuabilii depun declaratia privind impozitul pe profit si plătesc impozitul pe profit datorat potrivit prevederilor art. 34 alin. (1), (5) si (11) si ale art. 35 alin. (1) din Codul fiscal, respectiv:

- până la data de 25 februarie 2011, contribuabilii care definitivează perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010 până la această dată, situatie în care, pentru trimestrul IV, prin declaratia 100 nu se declară impozitul pe profit;

- până la data de 25 aprilie 2011, situatie în care sunt aplicabile prevederile art. 34 alin. (10) din Codul fiscal, respectiv, pentru trimestrul IV, prin declaratia 100 se declară impozitul pe profit la nivelului impozitului calculat si evidentiat pentru trimestrul III 2010.

993. În aplicarea prevederilor art. 34 alin. (16) si (17) din Codul fiscal, pentru determinarea profitului impozabil aferent perioadei 1 ianuarie-30 septembrie 2010, respectiv 1 octombrie-31 decembrie 2010, se vor avea în vedere următoarele:

a) cheltuielile deductibile limitat se stabilesc în functie de baza de calcul corespunzătoare, aferentă fiecărei perioade, sumele deductibile determinate pentru fiecare perioadă fiind definitive;

b) pentru aplicarea prevederilor titlului VI «Taxa pe valoarea adăugată» referitoare la colectarea taxei aferente depăsirii plafonului pentru cheltuielile de protocol, taxa colectată se calculează asupra depăsirii plafonului aferent fiecărei perioade, prin însumarea acestora;

c) pentru determinarea limitei fiscale a cheltuielilor prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. j) si k) si la art. 21 alin. (4) lit. s) din Codul fiscal, în situatia în care limita de 400 euro, 250 euro, respectiv 4.000 euro nu este depăsită în perioada 1 ianuarie- 30 septembrie 2010, în perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010 limitele respective se vor determina ca diferentă între 400 euro, 250 euro, respectiv 4.000 euro si limitele până la care cheltuielile respective au fost deduse în perioada 1 ianuarie- 30 septembrie 2010;

d) provizioanele fiscale se deduc la calculul profitului impozabil în fiecare perioadă dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute la art. 22 din Codul fiscal;

e) limita de deducere a rezervei legale se stabileste în functie de baza de calcul corespunzătoare, aferentă fiecărei perioade, sumele deductibile determinate pentru fiecare perioadă fiind definitive;

f) gradul de îndatorare potrivit prevederilor art. 23 din Codul fiscal se determină luând în calcul capitalul împrumutat si capitalul propriu aferente fiecărei perioade, astfel:

- pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, gradul de îndatorare se determină ca raport între capitalul împrumutat si capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului si sfârsitul acestei perioade;

- pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010, gradul de îndatorare se determină ca raport între capitalul împrumutat si capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul si sfârsitul acestei perioade;

g) în aplicarea prevederilor art. 31 din Codul fiscal, veniturile si cheltuielile realizate în anul 2010 de o persoană juridică română prin intermediul unui sediu permanent situat într-un stat străin se vor lua în calcul la determinarea profitului impozabil aferent perioadei 1 octombrie-31 decembrie 2010, prin înscrierea veniturilor si cheltuielilor la rd. 11, respectiv rd. 12 în declaratia privind impozitul pe profit aferentă acestei perioade;

h) în aplicarea prevederilor art. 192 din Codul fiscal, pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010, profitul investit în această perioadă reprezintă soldul contului de profit si pierdere, respectiv profitul contabil cumulat de la începutul anului, din care se scade suma profitului investit anterior pentru care s-a aplicat facilitatea. Scutirea de impozit pe profit aferentă investitiilor realizate se acordă în limita impozitului pe profit datorat pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010.

994. În aplicarea prevederilor art. 34 alin. (18) din Codul fiscal, pierderea fiscală aferentă perioadei 1 ianuarie- 30 septembrie 2010 se recuperează din profiturile impozabile obtinute în următorii 7 ani consecutivi, potrivit art. 26 din Codul fiscal, perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010 fiind considerată primul an de recuperare a pierderii fiscale.

Pierderea fiscală aferentă perioadei 1 octombrie- 31 decembrie 2010 se recuperează potrivit art. 26, respectiv art. 32 din Codul fiscal, din profiturile obtinute în următorii 7 ani consecutivi, respectiv 5 ani consecutivi în cazul pierderilor realizate prin intermediul unui sediu permanent situat într-un stat străin.

Pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2010 se recuperează potrivit prevederilor art. 26, respectiv art. 32 din Codul fiscal, anul 2010 fiind considerat un singur an fiscal în sensul celor 5 ani, respectiv 7 ani consecutivi.”

4. Punctul 1002 se modifică si va avea următorul cuprins:

“1002. În aplicarea prevederilor art. 36 alin. (3) din Codul fiscal, pentru dividendele distribuite si neplătite până la sfârsitul anului în care s-au aprobat situatiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plăteste până la data de 25 ianuarie a anului următor. Pentru dividendele distribuite si plătite până la sfârsitul anului în care s-au aprobat situatiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plăteste până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se plăteste dividendul.

Intră sub incidenta prevederilor art. 36 alin. (4) din Codul fiscal si dividendele distribuite si plătite după data de 1 ianuarie 2007, chiar dacă acestea sunt distribuite din profiturile nerepartizate ale exercitiilor financiare anterioare anului 2007, în măsura în care beneficiarul îndeplineste aceste conditii.

În sensul prevederilor art. 36 alin. (4) din Codul fiscal, conditia privitoare la perioada de detinere a participatiei minime are în vedere o perioadă de 2 ani consecutivi, împliniti la data plătii dividendelor. În situatia în care la data plătii dividendului pentru care a fost retinut si plătit impozitul pe dividende, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (3) din Codul fiscal, persoana juridică română beneficiară îndeplineste conditiile stabilite prin prevederile art. 36 alin. (4) din Codul fiscal, persoana juridică română care plăteste dividendul poate solicita restituirea impozitului, în conditiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.”

B. Titlul III “Impozitul pe venit”

1. După punctul 71 se introduce un nou punct, punctul 72, cu următorul cuprins:

“Codul fiscal:

[...]

g) veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile si mobile din patrimoniul personal, altele decât câstigurile din transferul titlurilor de valoare, precum si altele decât cele definite la cap. VMM;

Norme metodologice:

72. În întelesul Codului fiscal nu sunt cuprinse în bunurile mobile din patrimoniul personal deseurile valorificate prin centrele de colectare a deseurilor de metal, hârtie, sticlă si altele asemenea, veniturile realizate fiind supuse impunerii potrivit prevederilor cap. IX «Venituri din alte surse».”

2. Punctul 232 se modifică si va avea următorul cuprins:

“232. Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosintei bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere la sfârsitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor califică aceste venituri în categoria venituri din activităti independente si le supun regulilor de stabilire a venitului net anual pentru această categorie, determinat pe baza contabilitătii în partidă simplă. Aplicarea acestei reglementări se efectuează potrivit prevederilor ordinului presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.”

3. La punctul 36, ultimul paragraf se modifică si va avea următorul cuprins:

“36.

În cazul reorganizării activitătii independente în timpul anului, venitul net/pierderea se determină separat pentru fiecare perioadă în care activitatea independentă a fost desfăsurată de contribuabil într-o formă de organizare prevăzută de lege.

Venitul net anual/Pierderea anuală se determină prin însumarea venitului net/pierderii înregistrat/înregistrate în toate perioadele fiscale din anul fiscal în care a avut loc reorganizarea.

Venitul net anual/Pierderea anuală se înscrie în declaratia privind venitul realizat.

Pierderea fiscală înregistrată în anul în care a avut loc reorganizarea se reportează si se compensează potrivit regulilor de reportare prevăzute la art. 80 din Codul fiscal.”

4. Punctul 42 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Stabilirea venitului net anual pe baza normelor de venit Art. 49. - (1) în cazul contribuabililor care realizează venituri comerciale definite la art. 46 alin. (2), venitul net anual se determină pe baza normelor de venit de la locul desfăsurării activitătii.

(2) Directiile generale ale finantelor publice teritoriale au următoarele obligatii:

- stabilirea nomenclatorului, conform Clasificării activitătilor din economia natională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit;

- stabilirea nivelului normelor de venit;

- publicarea acestora, anual, în cursul trimestrului IV al anului anterior celui în care urmează a se aplica.

(21) Norma de venit pentru fiecare activitate independentă desfăsurată de contribuabil care generează venit comercial nu poate fi mai mică decât salariul de bază minim brut pe tară garantat în plată, în vigoare la momentul stabilirii acesteia, înmultit cu 12. Prevederile prezentului alineat se aplică si în cazul în care activitatea se desfăsoară în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, norma de venit fiind stabilită pentru fiecare membru asociat.

(3) La stabilirea normelor anuale de venit, plafonul de venit determinat prin înmultirea cu 12 a salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată reprezintă venitul net anual înainte de aplicarea criteriilor. Criteriile pentru stabilirea normelor de venit de către directiile generale ale finantelor publice teritoriale si a municipiului Bucuresti sunt cele prevăzute în normele metodologice.

(4) în cazul în care un contribuabil desfăsoară o activitate independentă, care generează venituri comerciale, pe perioade mai mici decât anul calendaristic, norma de venit aferentă acelei activităti se corectează astfel încât să reflecte perioada de an calendaristic în care a fost desfăsurată activitatea respectivă.

(5) Dacă un contribuabil desfăsoară două sau mai multe activităti care generează venituri comerciale, venitul net din aceste activităti se stabileste prin însumarea nivelului normelor de venit corespunzătoare fiecărei activităti.

(6) în cazul în care un contribuabil desfăsoară o activitate desemnată conform alin. (2) si o altă activitate independentă, venitul net anual se determină pe baza contabilitătii în partidă simplă, conform art. 48.

(7) Abrogat.

(8) Contribuabilii care desfăsoară activităti pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit nu au obligatia să organizeze si să conducă contabilitate în partidă simplă pentru activitatea respectivă.

Norme metodologice:

42. În sensul art. 49 din Codul fiscal, pentru contribuabilii care realizează venituri comerciale si desfăsoară activităti cuprinse în nomenclatorul stabilit de directiile generale ale finantelor publice teritoriale, venitul net se determină pe bază de norme anuale de venit. Pentru determinarea venitului net anual se aplică criteriile specifice de corectie asupra normei de venit. La stabilirea normelor anuale de venit de către directiile generale ale finantelor publice teritoriale si a municipiului Bucuresti vor fi consultate consiliile judetene/Consiliul General al Municipiului Bucuresti, după caz.

Prin ordin al ministrului finantelor publice se vor stabili activitătile din Clasificarea activitătilor din economia natională - CAEN, actualizată prin ordinul presedintelui Institutului National de Statistică nr. 337/2007, care generează venituri comerciale în sensul art. 49 din Codul fiscal, care stau la baza elaborării nomenclatorului de către directiile generale ale finantelor publice teritoriale si a municipiului Bucuresti.

În situatia în care un contribuabil desfăsoară aceeasi activitate în două sau mai multe locuri diferite pentru care venitul net se determină pe baza normelor anuale de venit, stabilirea venitului net anual se efectuează prin însumarea nivelului normelor de venit, corectate potrivit criteriilor specifice de la fiecare loc de desfăsurare a activitătii.

În cazul în care un contribuabil desfăsoară mai multe activităti pentru care venitul net se determină pe baza normelor de venit, stabilirea venitului net anual se efectuează prin însumarea nivelului normelor de venit de la locul desfăsurării fiecărei activităti, corectate potrivit criteriilor specifice.”

5. Punctul 422 se modifică si va avea următorul cuprins:

“422. Norma anuală de venit pentru fiecare activitate de la locul desfăsurării acesteia nu poate fi mai mică decât salariul de bază minim brut pe tară garantat în plată, în vigoare la momentul stabilirii acesteia, înmultit cu 12.”

6. După punctul 422 se introduce un nou punct, punctul 423, cu următorul cuprins:

“423. În cazul în care activitatea se desfăsoară în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, norma anuală de venit corespunzătoare fiecărui asociat din cadrul asocierii nu poate fi mai mică decât salariul de bază minim brut pe tară garantat în plată, în vigoare la momentul stabilirii acesteia, înmultit cu 12.

Pentru determinarea venitului net anual al fiecărui membru asociat se aplică criteriile specifice de corectie asupra normei de venit.”

7. La punctul 43, după a saptea liniută se introduc cinci noi liniute, cu următorul cuprins:

“- caracterul sezonier al unor activităti;

- durata concediului legal de odihnă;

- desfăsurarea activitătii cu salariati;

- contributia fiecărui asociat în cazul activitătii desfăsurate în cadrul unei asocieri;

- informatiile cuprinse în declaratia informativă depusă în scop de TVA potrivit prevederilor art. 1563 din Codul fiscal.”

8. Punctul 49 se modifică si va avea următorul cuprins:

“49. Contribuabilii care în cursul anului fiscal îsi completează obiectul de activitate cu o altă activitate care nu este cuprinsă în nomenclator vor fi impusi în sistem real de la data respectivă, venitul net anual urmând să fie determinat prin însumarea fractiunii din norma de venit aferentă perioadei de impunere pe bază de normă de venit cu venitul net rezultat din evidenta contabilă.”

9. La punctul 53, după primul paragraf se introduc două noi paragrafe, cu următorul cuprins:

“În cazul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală se includ în venitul brut atât veniturile în bani, cât si echivalentul în lei al veniturilor în natură.

Evaluarea veniturilor în natură se face la pretul pietei sau la pretul stabilit prin expertiză tehnică, la locul si la data primirii acestora.”


10. Punctul 641 se modifică si va avea următorul cuprins: “Codul fiscal:

Retinerea la sursă a impozitului reprezentând plăti anticipate pentru unele venituri din activităti independente

Art. 52. - (1) Plătitorii următoarelor venituri au obligatia de a calcula, de a retine si de a vira impozit prin retinere la sursă, reprezentând plăti anticipate, din veniturile plătite:

a) venituri din drepturi de proprietate intelectuală;

b) venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignatie;

c) venituri din activităti desfăsurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial;

d) venituri din activităti desfăsurate în baza contractelor/conventiilor civile încheiate potrivit Codului civil;

e) venituri din activitatea de expertiză contabilă si tehnică, judiciară si extrajudiciară;

e1) venitul obtinut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului IV1, care nu generează o persoană juridică;

f) abrogată.

(2) Impozitul ce trebuie retinut se stabileste după cum urmează:

a) în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. a)-e), aplicând o cotă de impunere de 10% la venitul brut.

a1) în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. e1), aplicând cota de impunere prevăzută pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor la veniturile ce revin persoanei fizice din asociere;

b) abrogată.

(3) Impozitul ce trebuie retinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost plătit venitul, cu exceptia impozitului aferent veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. e1), pentru care termenul de virare este reglementat potrivit titlului IV1.

(4) Abrogat.

Norme metodologice:

641. Contribuabilii care realizează venituri din activităti independente pentru care venitul net anual este stabilit în sistem real si pentru care plătitorii de venituri au obligatia retinerii la sursă a impozitului reprezentând plăti anticipate în conformitate cu art. 52 din Codul fiscal determină venitul net anual pe baza contabilitătii în partidă simplă. Fac exceptie de la determinarea venitului net anual pe baza contabilitătii în partidă simplă contribuabilii care realizează venituri prevăzute la art. 52 alin. (1) lit. a)-e) din Codul fiscal care au optat pentru impunerea veniturilor potrivit prevederilor art. 521 din Codul fiscal.”

11. După punctul 641 se introduce un nou punct, punctul 642, cu următorul cuprins:

“642. Pentru contribuabilii care desfăsoară o activitate care generează venituri comerciale pentru care venitul net anual este stabilit pe baza normelor de venit, aceasta fiind prevăzută la art. 52 alin. (1) din Codul fiscal, plătitorii de venituri nu au obligatia retinerii la sursă a impozitului reprezentând plăti anticipate potrivit art. 52 din Codul fiscal, cu conditia prezentării de către contribuabilii respectivi a copiei formularului 260 «Decizie de impunere pentru plăti anticipate cu titlu de impozit».”

12. Punctul 661 se modifică si va avea următorul cuprins:

“661. Persoanele fizice care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, din vânzarea bunurilor în regim de consignatie, precum si din activităti desfăsurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial, a contractelor/conventiilor civile încheiate potrivit Codului civil si de expertiză contabilă si tehnică, judiciară si extrajudiciară, au dreptul să opteze pentru impunerea venitului brut cu cota de 16%, impozitul fiind final, potrivit art. 521 din Codul fiscal.”

13. Punctul 81 se modifică si va avea următorul cuprins:

“81. Plafonul stabilit pentru cadourile oferite de angajatori copiilor minori ai angajatilor cu ocazia Pastelui, Zilei de 1 iunie, Crăciunului si a sărbătorilor similare ale altor culte religioase se aplică pentru fiecare copil minor al fiecărui angajat, precum si pentru cadourile oferite angajatelor cu ocazia Zilei de 8 martie, în ceea ce priveste atât darurile constând în bunuri, cât si cele constând în bani, în cazul tuturor angajatorilor de fortă de muncă.”

14. Punctul 871 se abrogă.

15. Punctul 1351 se modifică si va avea următorul cuprins:

“1351. Reprezintă venit brut si valoarea investitiilor la bunurile mobile si imobile ale proprietarului, uzufructuarului sau ale altui detinător legal, care fac obiectul unor contracte de cedare a folosintei bunurilor, inclusiv al contractelor de comodat, si care sunt efectuate de cealaltă parte contractantă. În termen de 30 de zile de la finalizarea investitiilor, partea care a efectuat investitia este obligată să comunice proprietarului, uzufructuarului sau altui detinător legal valoarea investitiei. Proprietarul, uzufructuarul sau alt detinător legal are obligatia să declare la organul fiscal competent valoarea investitiei, în declaratia privind venitul realizat.”

16. Punctul 1442 se modifică si va avea următorul cuprins:

“1442. Plata anticipată aferentă fiecărui trimestru se determină ca diferentă între impozitul pe câstigul net cumulat de la începutul anului până la sfârsitul trimestrului pentru care se face calculul si impozitul pe câstigul net cumulat de la începutul anului până la sfârsitul trimestrului anterior.

Impozitul pe câstigul net cumulat de la începutul anului, luat în calcul la stabilirea plătii anticipate, se determină aplicându-se cota de impozit de 16% asupra diferentei pozitive dintre totalul câstigurilor si pierderilor înregistrate până la sfârsitul trimestrului.”

17. Punctul 1511 se abrogă.


18. La punctul 152, liniuta a treia se modifică si va avea următorul cuprins:

“- veniturile obtinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deseurilor de metal, hârtie, sticlă si altele asemenea;”.

19. După punctul 153 se introduce un nou punct, punctul 1531, cu următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Stabilirea venitului net anual impozabil

Art. 80. - (1) Venitul net anual impozabil se stabileste pe fiecare sursă din categoriile de venituri mentionate la art. 41 lit. a), c) si f) prin deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale reportate.

[...]

Norme metodologice:

1531. Venitul net anual impozabil/Câstigul net anual impozabil se determină de organul fiscal competent.”

20. La punctul 161, după primul paragraf se introduce un nou paragraf, cu următorul cuprins:

“Contribuabilii care determină venitul net pe bază de norme de venit, iar prin efectul legii trec în anul următor la sistemul real de impunere au obligatia depunerii unei declaratii referitoare la veniturile si cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, până la data de 15 mai a anului de impunere.”

21. Punctul 168 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Stabilirea plătilor anticipate de impozit

Art. 82.

[...]

(2) Plătile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii. În cazul impunerilor efectuate după expirarea termenelor de plată prevăzute la alin. (3), contribuabilii au obligatia efectuării plătilor anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului precedent. Diferenta dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent si suma reprezentând plăti anticipate datorate de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaratiile de venit estimativ depuse în luna decembrie nu se mai stabilesc plăti anticipate, venitul net aferent perioadei până la sfârsitul anului urmând să fie supus impozitării, potrivit deciziei de impunere emise pe baza declaratiei privind venitul realizat. Plătile anticipate pentru veniturile din cedarea folosintei bunurilor, cu exceptia veniturilor din arendă, se stabilesc de organul fiscal astfel:

a) pe baza contractului încheiat între părti; sau

b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidă simplă, potrivit optiunii. În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosintei bunurilor reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Natională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează impunerea.

(3) Plătile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, cu exceptia impozitului pe veniturile din arendare, pentru care plata impozitului se efectuează potrivit deciziei de impunere emise pe baza declaratiei privind venitul realizat. Contribuabilii care determină venitul net din activităti agricole, potrivit art. 72 si 73, datorează plăti anticipate către bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit, în două rate egale, astfel: 50% din impozit până la data de 1 septembrie inclusiv si 50% din impozit până la data de 15 noiembrie inclusiv. [...]

(5) Pentru stabilirea plătilor anticipate, organul fiscal va lua ca bază de calcul venitul anual estimat, în toate situatiile în care a fost depusă o declaratie privind venitul estimat pentru anul curent, sau venitul net din declaratia privind venitul realizat pentru anul fiscal precedent, după caz. La stabilirea plătilor anticipate se utilizează cota de impozit de 16% prevăzută la art. 43 alin. (1)

[...]

Norme metodologice:

168. Sumele reprezentând plăti anticipate se achită în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, respectiv 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie si 15 decembrie, cu exceptia veniturilor din activităti agricole, pentru care sumele reprezentând plăti anticipate se achită până la 1 septembrie si 15 noiembrie. Pentru veniturile din cedarea folosintei bunurilor sub forma arendei, plata impozitului se efectuează potrivit deciziei de impunere emise pe baza declaratiei privind venitul realizat.”

22. Punctele 175-178 se modifică si vor avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Declaratia privind venitul realizat

Art. 83. - (1) Contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri din activităti independente, venituri din cedarea folosintei bunurilor, venituri din activităti agricole, determinate în sistem real, au obligatia de a depune o declaratie privind venitul realizat la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Declaratia privind venitul realizat se completează pentru fiecare sursă si categorie de venit. Pentru veniturile realizate într-o formă de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuită din asociere.

(11) Declaratia privind venitul realizat se completează si pentru contribuabilii prevăzuti la art. 63 alin. (2), caz în care plătile anticipate de impozit vor fi luate în calcul la stabilirea impozitului anual datorat, pentru situatiile în care intervin modificări ale clauzelor contractuale, cu exceptia art. 82 alin. (7).

(2) Declaratia privind venitul realizat se completează si se depune la organul fiscal competent pentru fiecare an


fiscal până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a câstigului net anual/pierderii nete anuale, generat/generată de:

a) transferuri de titluri de valoare, altele decât părtile sociale si valorile mobiliare, în cazul societătilor închise;

b) operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, si orice alte operatiuni de acest gen.

[...]

(3) Nu se depun declaratii privind venitul realizat pentru următoarele categorii de venituri:

a) venituri nete determinate pe bază de norme de venit, cu exceptia contribuabililor care au depus declaratii de venit estimativ în luna decembrie si pentru care nu s-au stabilit plăti anticipate, conform legii;

b) venituri din activităti mentionate la art. 52 alin. (1) lit. a)-e), a căror impunere este finală potrivit prevederilor art. 521;

c) venituri din cedarea folosintei bunurilor prevăzute la art. 63 alin. (2), a căror impunere este finală, cu exceptia contribuabililor care au depus declaratii de venit estimativ în luna decembrie si pentru care nu s-au stabilit plăti anticipate, conform legii;

d) venituri sub formă de salarii si venituri asimilate salariilor, pentru care informatiile sunt cuprinse în fisele fiscale, care au regim de declaratii de impozite si taxe sau declaratii lunare, depuse de contribuabilii prevăzuti la art. 60;

e) venituri din investitii, cu exceptia celor prevăzute la alin. (2), precum si venituri din premii si din jocuri de noroc, a căror impunere este finală;

f) venituri din pensii;

g) venituri din activităti agricole, a căror impunere este finală potrivit prevederilor art. 74 alin. (4);

h) venituri din transferul proprietătilor imobiliare; i) venituri din alte surse.

Norme metodologice:

175. Declaratiile privind venitul realizat sunt documentele prin care contribuabilii declară veniturile si cheltuielile deductibile efectuate în scopul realizării veniturilor, pe fiecare categorie de venit si pe fiecare sursă, în vederea stabilirii de către organul fiscal a plătilor anticipate.

176. Declaratiile privind venitul realizat se depun de contribuabilii care realizează, individual sau dintr-o formă de asociere, venituri din activităti independente, venituri din cedarea folosintei bunurilor si venituri din activităti agricole pentru care venitul net se determină în sistem real.

Fac exceptie de la depunerea declaratiei privind venitul realizat contribuabilii prevăzuti la art. 63 alin. (2) din Codul fiscal si cei care obtin venituri potrivit prevederilor art. 52 alin. (1) lit. a)-e) din Codul fiscal si care au optat pentru impunerea veniturilor potrivit prevederilor art. 521 din Codul fiscal, pentru care impozitul retinut este final.

Declaratiile privind venitul realizat se depun, în intervalul 1 ianuarie-15 mai inclusiv al anului următor celui de realizare a venitului, la organul fiscal competent, definit potrivit legislatiei în materie.

Pentru veniturile realizate dintr-o formă de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuit/distribuită din asociere.

177. Contribuabilii care realizează venituri din străinătate impozabile în România au obligatia să declare în România veniturile respective până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului.

178. Contribuabilii care încetează să mai aibă domiciliul fiscal în România vor depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială îsi au domiciliul fiscal o declaratie privind venitul realizat.

Declaratiile vor cuprinde veniturile si cheltuielile aferente anului fiscal curent, pentru perioada în care contribuabilii au avut domiciliul în România.”

23. Punctul 1812 se modifică si va avea următorul cuprins:

“1812. Organul fiscal competent stabileste venitul net anual impozabil/câstigul net anual impozabil si impozitul anual datorat pe baza declaratiei privind venitul realizat si emite decizia de impunere la termenul si în forma stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.”

24. După punctul 1812 se introduce un nou punct, punctul 1813, cu următorul cuprins:

“1813. Decizia de impunere anuală se emite de organul fiscal competent, definit potrivit legislatiei în materie.”

25. Punctul 186 se modifică si va avea următorul cuprins:

“186. Asociatia, prin asociatul desemnat, depune, până la data de 15 martie a anului următor, la organul fiscal la care asociatia este înregistrată în evidenta fiscală o declaratie anuală care cuprinde venitul net/pierderea realizat/realizată pe asociatie, precum si distributia venitului net/pierderii pe fiecare asociat.

O copie de pe declaratie se transmite de către asociatul desemnat fiecărui asociat. Pe baza acestei copii asociatii vor cuprinde venitul net/pierderea ce le revine din activitatea asociatiei în declaratia privind venitul realizat”.

26. Punctul 2011 se modifică si va avea următorul cuprins:

“2011. Persoanele fizice nerezidente care realizează venituri din România si cărora le revin potrivit prezentului titlu obligatii privind declararea acestora depun declaratiile privind venitul realizat la organul fiscal competent, definit potrivit legislatiei în materie.”

27. Punctul 202 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Venituri obtinute din străinătate

Art. 90. - (1) Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) si cele care îndeplinesc conditia prevăzută la art. 40 alin. (2) datorează impozit pentru veniturile obtinute din străinătate.

(2) Veniturile realizate din străinătate se supun impozitării prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate după regulile proprii fiecărei categorii de venit, în functie de natura acestuia.


(3) Contribuabilii care obtin venituri din străinătate conform alin. (1) au obligatia să le declare, potrivit declaratiei specifice, până la data de 15 mai a anului următor celui de realizare a venitului.

(4) Abrogat.

(5) Abrogat.

(6) Organul fiscal stabileste impozitul anual datorat si emite o decizie de impunere, în intervalul si în forma stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.

(7) Diferentele de impozit rămase de achitat, conform deciziei de impunere anuală, se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează si nu se datorează sumele stabilite potrivit reglementărilor în materie privind colectarea creantelor bugetare.

Norme metodologice:

202. Contribuabilii care obtin venituri din străinătate potrivit art. 90 alin. (1) din Codul fiscal au obligatia declarării acestora.

Pentru veniturile din pensii si sume asimilate acestora, obtinute din străinătate, pentru care România are drept de impunere, contribuabilii au obligatia să completeze si să depună declaratia privind venitul realizat.

Impozitul datorat în România se determină prin aplicarea cotei de impunere asupra venitului brut anual diminuat cu suma lunară neimpozabilă, stabilită potrivit prevederilor art. 69 din Codul fiscal, calculată la nivelul anului. Suma lunară neimpozabilă se acordă pentru fiecare sursă de venit din pensii.”

28. Punctul 207 se modifică si va avea următorul cuprins:

“207. Calcularea creditului fiscal extern se face de către organul fiscal competent, separat pe fiecare sursă de venit. În situatia în care contribuabilul în cauză obtine venituri din străinătate din mai multe state cu care România are încheiate conventii de evitare a dublei impuneri, creditul extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit procedurii prevăzute mai sus, pentru fiecare sursă de venit si pe fiecare tară.”

29. Punctul 208 se modifică si va avea următorul cuprins:

“208. În cazul veniturilor prevăzute la art. 41 lit. b), d), e), g) si h) din Codul fiscal, creditul fiscal extern se acordă pentru fiecare venit similar din România. Creditul fiscal extern pentru veniturile din statul cu care România are încheiată conventie de evitare a dublei impuneri, a căror impunere în România este finală, se va acorda astfel:

a) în situatia în care în străinătate cota de impozit este mai mare decât cea prevăzută în titlul III din Codul fiscal pentru un venit similar, creditul fiscal extern este limitat la impozitul pe venit calculat, aplicându-se cota prevăzută în acest titlu;

b) în situatia în care cota de impozit este mai mică în străinătate decât cota de impozit pentru un venit similar din România, creditul fiscal extern este calculat la nivelul impozitului plătit în străinătate, iar impozitul anual rămas de achitat în

România se calculează ca diferentă între impozitul pe venit calculat aplicându-se cota de impozit prevăzută la titlul III din Codul fiscal si impozitul pe venit plătit în străinătate pentru venitul realizat în străinătate.

Pentru veniturile prevăzute la art. 41 lit. b), d), e), g) si h) din Codul fiscal, creditul fiscal se acordă potrivit prevederilor pct. 205.”

30. După punctul 2091 se introduce un nou punct, punctul 2092, cu următorul cuprins:

“2092. Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) si cele prevăzute la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal care realizează un venit si care, potrivit prevederilor conventiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva conventie prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri «metoda scutirii», respectivul venit va fi scutit de impozit în România. Acest venit se declară în România, dar este scutit de impozit dacă se anexează documentul justificativ eliberat de autoritatea competentă a statului străin, care atestă impozitul plătit în străinătate.”

31. Punctul 210 se modifică si va avea următorul cuprins:

“210. La sfârsitul anului fiscal vizat, contribuabilul anexează la declaratia privind venitul realizat documentele justificative privind venitul realizat si impozitul plătit, eliberate de autoritatea competentă din tara în care s-a obtinut venitul si cu care România are încheiată conventie de evitare a dublei impuneri. Aceste documente sunt utilizate pentru aplicarea metodelor de evitare a dublei impuneri prevăzute în conventiile de evitare a dublei impuneri.”

32. Punctul 211 se abrogă.

C. Titlul IV1 “Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor”

- După titlul IV se introduce un nou titlu, titlul IV1 “Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor”, cu următorul cuprins:

“TITLUL IV1

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

Codul fiscal:

Definitia microîntreprinderii

Art. 1121. - În sensul prezentului titlu, o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplineste cumulativ următoarele conditii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

a) realizează venituri, altele decât cele prevăzute la art. 1122 alin. (6);

b) are de la 1 până la 9 salariati inclusiv;

c) a realizat venituri care nu au depăsit echivalentul în lei a 100.000 euro;

d) capitalul social al persoanei juridice este detinut de persoane, altele decât statul si autoritătile locale.


Norme metodologice:

1. Pentru încadrarea în conditia prevăzută la art. 1121 lit. a) din Codul fiscal, persoana juridică română nu trebuie să înregistreze venituri din activitătile prevăzute la art. 1122 alin. (6) din Codul fiscal.

Încadrarea în categoria veniturilor din consultantă si management se efectuează prin analiza contractelor încheiate si a altor documente care justifică natura veniturilor.

2. Numărul de salariati reprezintă numărul de persoane angajate cu contract individual de muncă, potrivit dispozitiilor Codului muncii, indiferent de durata timpului de muncă, înscrise lunar în statele de plată si/sau în registrul general de evidentă a salariatilor.

3. La analiza îndeplinirii conditiei privind numărul de salariati se numără si contractele de muncă suspendate, potrivit legii.

Pentru persoanele juridice care au un singur salariat care demisionează în cursul unei luni, precum si în situatia în care raportul de muncă încetează ca urmare a pensionării sau desfacerii contractului individual de muncă în urma săvârsirii unor acte care, potrivit legii, sunt sanctionate inclusiv prin acest mod, conditia prevăzută la art. 1121 lit. b) din Codul fiscal se consideră îndeplinită dacă în cursul lunii următoare este angajat un alt salariat.

4. Pentru încadrarea în conditia privind nivelul veniturilor realizate în anul precedent, se vor lua în calcul aceleasi venituri care constituie baza impozabilă prevăzută la art. 1127 din Codul fiscal, iar cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel de la închiderea aceluiasi exercitiu financiar.

Codul fiscal:

Optiunea de a plăti impozit pe veniturile microîntreprinderii

Art. 1122. - (1) Impozitul reglementat de prezentul titlu este optional.

(2) Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu începând cu anul fiscal următor, dacă îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 1121 si dacă nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, potrivit prevederilor prezentului titlu.

(3) Pentru anul 2011, persoanele juridice române pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu dacă îndeplinesc, la data de 31 decembrie 2010, conditiile prevăzute la art. 1121.

(4) O persoană juridică română care este nou- Înfiintată poate opta să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor, începând cu primul an fiscal, dacă conditia prevăzută la art. 1121 lit. d) este îndeplinită la data înregistrării la registrul comertului si conditia prevăzută la art. 1121 lit. b) este îndeplinită în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării.

(5) Microîntreprinderile nu mai aplică acest sistem de impunere începând cu anul fiscal următor anului în care nu mai îndeplinesc una dintre conditiile prevăzute la art. 1121.

(6) Nu pot opta pentru sistemul de impunere reglementat de prezentul titlu persoanele juridice române care:

a) desfăsoară activităti în domeniul bancar;

b) desfăsoară activităti în domeniile asigurărilor si reasigurărilor, al pietei de capital, cu exceptia persoanelor juridice care desfăsoară activităti de intermediere în aceste domenii;

c) desfăsoară activităti în domeniile jocurilor de noroc, consultantei si managementului;

d) au capitalul social detinut de un actionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 de angajati.

(7) Microîntreprinderile pot opta pentru plata impozitului pe profit începând cu anul fiscal următor. Optiunea se exercită până la data de 31 ianuarie a anului fiscal următor celui pentru care s-a datorat impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

Norme metodologice:

5. Persoana juridică română nou- Înfiintată care a optat pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, potrivit art. 1122 alin. (4) din Codul fiscal, si care nu a angajat în termenul de 60 de zile de la data eliberării certificatului de înregistrare este plătitoare de impozit pe profit de la data înregistrării acesteia la registrul comertului.

Persoanele juridice române pentru care perioada de inactivitate temporară/nedesfăsurare a activitătii încetează în cursul anului pot opta pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, începând cu anul următor celui în care perioada de inactivitate temporară/nedesfăsurare a activitătii încetează, dacă la data de 31 decembrie a anului respectiv îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 1121 si art. 1122 alin. (2) din Codul fiscal.

6. Persoanele juridice care nu pot opta pentru acest sistem de impunere sunt:

a) persoanele juridice care se organizează si functionează potrivit legilor speciale de organizare si functionare din domeniul bancar (societătile comerciale bancare, casele de schimb valutar, societătile de credit ipotecar, cooperativele de credit etc);

b) persoanele juridice care se organizează si functionează potrivit legilor speciale de organizare si functionare din domeniul asigurărilor (de exemplu, societătile de asigurare-reasigurare), al pietei de capital (de exemplu, burse de valori sau de mărfuri, societătile de servicii de investitii financiare, societătile de registru, societătile de depozitare), cu exceptia persoanelor juridice care desfăsoară activităti de intermediere în aceste domenii (brokerii si agentii de asigurare);

c) persoanele juridice care desfăsoară activităti în domeniile jocurilor de noroc, consultantei si managementului.

7. Microîntreprinderile care în cursul unui trimestru încep să desfăsoare activităti de natura celor prevăzute la art. 1122 alin. (6) din Codul fiscal datorează impozit pe profit luând în calcul veniturile si cheltuielile înregistrate începând cu trimestrul respectiv.

8. În ceea ce priveste încadrarea în conditia privind capitalul social, nu poate fi microîntreprindere persoana juridică română care are capitalul social detinut de un actionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 de angajati.

Codul fiscal:

Anul fiscal

Art. 1124. - (1) Anul fiscal alunei microîntreprinderi este anul calendaristic.

(2) în cazul unei microîntreprinderi care se înfiintează sau îsi încetează existenta, anul fiscal este perioada din anul calendaristic în care persoana juridică a existat.

Norme metodologice:

9. În cazul înfiintării unei microîntreprinderi într-un an fiscal, perioada impozabilă începe:

a) de la data înregistrării acesteia la registrul comertului, dacă are această obligatie;

b) de la data înregistrării acesteia în registrul tinut de instantele judecătoresti competente, dacă are această obligatie;

c) de la data încheierii sau, după caz, a punerii în aplicare a contractelor de asociere, în cazul asocierilor care nu dau nastere unei noi persoane juridice.

10. Perioada impozabilă a unei microîntreprinderi se încheie, în cazul divizărilor sau al fuziunilor care au ca efect juridic încetarea existentei persoanei juridice prin dizolvare fără lichidare, la una dintre următoarele date:

a) la data înregistrării în registrul comertului/registrul tinut de instantele judecătoresti competente a noii societăti sau a ultimei dintre ele, în cazul constituirii uneia sau a mai multor societăti noi;

b) la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operatiunea sau de la altă dată stabilită prin acordul părtilor, în cazul în care se stipulează că operatiunea va avea efect la o altă dată, potrivit legii;

c) la data stabilită potrivit legii, în alte cazuri decât cele mentionate la lit. a) si b).

Perioada impozabilă a microîntreprinderii se încheie, în cazul dizolvării urmate de lichidare, la data depunerii situatiilor financiare la registrul unde a fost înregistrată, potrivit legii, înfiintarea persoanei juridice respective.

Codul fiscal:

Impunerea microîntreprinderilor care realizează venituri mai mari de 100.000 euro

Art. 1126. - Prin exceptie de la prevederile alin. (5) al art. 1122 si de la prevederile art. 1128 alin. (2) si (3), dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 euro, aceasta va plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile si cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal, fără posibilitatea de a mai beneficia pentru perioada următoare de prevederile prezentului titlu. Calculul si plata impozitului pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a depăsit limita prevăzută în acest articol. Impozitul pe profit datorat reprezintă diferenta dintre impozitul pe profit calculat de la începutul anului fiscal până la sfârsitul perioadei de raportare si impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în cursul anului respectiv.

Norme metodologice:

11. În situatia în care, în cursul anului fiscal, o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 euro, contribuabilul va înstiinta organul fiscal cu privire la modificarea tipului de impozit datorat prin depunerea unei declaratii de mentiuni, potrivit Codului de procedură fiscală.

12. Veniturile luate în calcul la stabilirea limitei de 100.000 euro sunt aceleasi cu cele care constituie baza impozabilă prevăzută la art. 1127 din Codul fiscal.

13. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel de la închiderea exercitiului financiar precedent.

Codul fiscal:

Baza impozabilă

Art. 1127. - (1) Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad:

a) veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;

b) veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de executie;

c) veniturile din productia de imobilizări corporale si necorporale;

d) veniturile din subventii de exploatare;

e) veniturile din provizioane si ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;

f) veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi si/sau penalităti de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;

g) veniturile realizate din despăgubiri, de la societătile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii.

(2) în cazul în care o microîntreprindere achizitionează case de marcat, valoarea de achizitie a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în functiune, potrivit legii.

Norme metodologice:

14. Baza impozabilă asupra căreia se aplică cota de 3% este reprezentată de totalul veniturilor trimestriale care sunt înregistrate în creditul conturilor din clasa a 7-a «Conturi de venituri», cu exceptia celor înregistrate în:

- Veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;

- Veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de executie;

- Veniturile din productia de imobilizări corporale si necorporale;

- Veniturile din subventii de exploatare;

- Veniturile din provizioane si ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;

- Veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi si/sau penalităti de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;

- Veniturile realizate din despăgubiri, de la societătile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii.

15. Microîntreprinderile care îsi încetează existenta în urma unei operatiuni de reorganizare sau de lichidare, potrivit legii, si care pe parcursul perioadei de functionare au fost si plătitoare de impozit pe profit, la calculul impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, nu includ în baza impozabilă: rezervele constituite din profitul net, rezervele constituite din diferente de curs favorabil aferente capitalului social în devize sau disponibilului în devize, precum si sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit pe profit, repartizate ca surse proprii de finantare, potrivit legii, care au fost constituite în perioada în care au fost plătitoare de impozit pe profit.

Microîntreprinderile care îsi încetează existenta în urma unei operatiuni de reorganizare sau de lichidare, potrivit legii, si care pe parcursul perioadei de functionare au fost si plătitoare de impozit pe profit includ în baza impozabilă si rezervele reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil si nu au fost impozitate în perioada în care au fost plătitoare de impozit pe profit.

16. În cazul în care se achizitionează case de marcat, din baza impozabilă se scade valoarea caselor de marcat, în conformitate cu documentul justificativ, în luna punerii în functiune. Punerea în functiune se face potrivit prevederilor legale.”

D. Titlul V

“Impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti si impozitul pe reprezentantele firmelor străine înfiintate în România”

1. La punctul 2, după alineatul (11) se introduc trei noi alineate, alineatele (12)-(14), cu următorul cuprins:

“(12) Sumele plătite operatorilor de sateliti de către societătile de radio sau televiziune ori de către alti clienti, în baza unor contracte care permit utilizarea capacitătii de a transmite în mai multe zone geografice, nu reprezintă redeventă dacă nu este transferată nicio tehnologie legată de satelit si dacă clientul nu se află în posesia satelitului când realizează transmisiile, ci are numai acces la capacitatea de transmisie a acestuia. În situatia în care proprietarul satelitului închiriază satelitul unei alte părti, suma plătită de operatorul de satelit proprietarului este considerată ca reprezentând închirierea unui echipament industrial, comercial sau stiintific. În mod similar sumele plătite pentru închirierea sau achizitionarea capacitătii unor cabluri pentru transmiterea energiei sau pentru comunicatii ori a unor conducte pentru transportul gazului sau petrolului reprezintă redeventă.

(13) Sumele plătite de un operator de retea de telecomunicatii către un alt operator, în baza unor acorduri clasice de roaming, nu reprezintă redevente dacă nu este utilizată sau transferată o tehnologie secretă. Sumele plătite în cadrul acestui tip de contract nu pot fi interpretate ca fiind sume plătite pentru utilizarea unui echipament comercial, industrial sau stiintific, dacă nu este utilizat efectiv un echipament. Aceste sume reprezintă o taxă pentru utilizarea serviciilor de telecomunicatii furnizate de operatorul de retea din străinătate, în mod similar sumele plătite pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza frecventele radio nu reprezintă redevente.

(14) Sumele plătite pentru difuzarea unor filme la cinematograf sau prin televiziune reprezintă redeventă.”

2. La punctul 95, după litera b) se introduce o nouă literă, litera c), cu următorul cuprins:

,,c) Prin plată a unui venit se întelege îndeplinirea obligatiei de a pune fonduri la dispozitia creditorului în maniera stabilită prin contract sau prin alte întelegeri convenite între părti care conduc la stingerea obligatiilor contractuale.”

3. La punctul 96, literele a) si d) se modifică si vor avea următorul cuprins:

“96. a) Pentru aplicarea prevederilor conventiilor de evitare a dublei impuneri în cazul câstigurilor din transferul valorilor mobiliare în cazul societătilor închise si din transferul părtilor sociale, certificatul de rezidentă fiscală sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1) prezentat de nerezident se depune la reprezentantul lui fiscal/împuternicitul desemnat în România pentru îndeplinirea obligatiilor fiscale si declarative. O copie a certificatului de rezidentă fiscală sau a documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1), legalizată si tradusă de organul autorizat din România, se va depune si la societatea ale cărei valori mobiliare/părti sociale sunt transferate.

Pentru aplicarea prevederilor conventiilor de evitare a dublei impuneri în cazul persoanelor fizice nerezidente care obtin câstiguri din transferul titlurilor de valoare, altele decât părtile sociale si valorile mobiliare în cazul societătilor închise, certificatul de rezidentă fiscală sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1) se depune la reprezentantul fiscal/împuternicitul desemnat în România pentru îndeplinirea obligatiilor fiscale si declarative. O copie a certificatului de rezidentă fiscală sau a documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1), legalizată si tradusă de organul autorizat din România, se va anexa la declaratia de impunere, respectiv la declaratia de venit.

Pentru aplicarea prevederilor conventiilor de evitare a dublei impuneri în cazul câstigurilor din transferul titlurilor de participare obtinute de o persoană juridică nerezidentă, atunci când acest câstig este generat de transferul titlurilor de participare, certificatul de rezidentă fiscală sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1) prezentat de nerezident se depune la reprezentantul lui fiscal/împuternicitul desemnat în România pentru îndeplinirea obligatiilor fiscale si declarative. O copie a certificatului de rezidentă fiscală sau a documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1), legalizată si tradusă de organul autorizat din România, se va depune si la societatea ale cărei titluri de participare sunt transferate.

d) În cazul în care transferul oricăror titluri de valoare detinute de o persoană fizică nerezidentă se realizează printr-un intermediar, obligatia de calcul si virare a impozitului pe câstigul din transferul unor astfel de titluri, precum si celelalte obligatii declarative revin beneficiarului nerezident al câstigului sau reprezentantului fiscal/împuternicitului desemnat de beneficiar pentru cazurile prevăzute astfel în titlul III din Codul fiscal. În acest caz, intermediarul va îndeplini obligatiile ce îi revin potrivit art. 66 alin. (6) din Codul fiscal, iar beneficiarul nerezident al câstigului sau reprezentantul fiscal/împuternicitul desemnat va depune declaratia de impunere, respectiv declaratia de venit, va îndeplini obligatiile fiscale si va anexa la declaratia de impunere/de venit o copie a certificatului de rezidentă fiscală sau a documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1), legalizat si tradus de organul autorizat din România.

În situatiile prevăzute în mod expres în titlul III din Codul fiscal, când intermediarul are obligatia de a calcula, de a retine si de a vira impozitul pe câstigul din transferul oricăror titluri de valoare, acesta are obligatia de a păstra certificatul de rezidentă fiscală al beneficiarului venitului, precum si de a îndeplini celelalte obligatii declarative.

În situatia în care beneficiarul câstigului din transferul oricăror titluri de valoare este o persoană fizică nerezidentă, iar transferul acestor titluri nu se face printr-un intermediar, obligatia de calcul, retinere si virare a impozitului, precum si celelalte obligatii declarative si de păstrare a certificatului de rezidentă fiscală al beneficiarului câstigului revin, după caz, reprezentantului fiscal/împuternicitului desemnat de beneficiar.”

4. La punctul 12, alineatul (10) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(10) Prevederile Acordului încheiat între Comunitatea Europeană si Confederatia Elvetiană de stabilire a unor măsuri echivalente cu cele prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plătilor de dobânzi se aplică de la data aderării la Uniunea Europeană.”

5. La punctul 12, după alineatul (10) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

“(11) În situatia în care pentru acelasi venit sunt cote diferite de impunere în legislatia internă, legislatia comunitară sau în conventiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cota de impozit mai favorabilă, dacă beneficiarul venitului face dovada rezidentei într-un stat cu care România are încheiată conventie de evitare a dublei impuneri si, după caz, îndeplineste conditia de beneficiar al legislatiei Uniunii Europene.”

E. Titlul VI

Taxa pe valoarea adăugată”

1. La punctul 3 alineatul (8), litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,b) livrarea de către organismele de cult religios a următoarelor obiecte: vase liturgice, icoane metalice sau litografiate, cruci, crucifixe, cruciulite si medalioane cu imagini religioase specifice cultului, obiecte de colportaj religios, calendare religioase, produse necesare exercitării activitătii de

cult religios, precum tămâia, lumânările, cu exceptia celor decorative si a celor pentru nunti si botezuri.”

2. Punctul 6 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Livrarea de bunuri

Art. 128. - (1) Este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar.

(2) Se consideră că o persoană impozabilă, care actionează în nume propriu, dar în contul altei persoane, în calitate de intermediar, într-o livrare de bunuri, a achizitionat si livrat bunurile respective ea însăsi, în conditiile stabilite prin norme.

(3) Următoarele operatiuni sunt considerate, de asemenea, livrări de bunuri, în sensul alin. (1):

a) predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, ca urmare a unui contract care prevede că plata se efectuează în rate sau a oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plătii ultimei sume scadente, cu exceptia contractelor de leasing;

b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite;

c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în conditiile prevăzute de legislatia referitoare la proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri.

(4) Sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată următoarele operatiuni:

a) preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achizitionate sau produse de către aceasta pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăsurată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părtilor lor componente a fost dedusă total sau partial;

b) preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achizitionate sau produse de către aceasta pentru a fi puse la dispozitie altor persoane în mod gratuit, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părtilor lor componente a fost dedusă total sau partial;

c) preluarea de către o persoană impozabilă de bunuri mobile corporale achizitionate sau produse de către aceasta, altele decât bunurile de capital prevăzute la art. 149 alin. (1) lit. a), pentru a fi utilizate în scopul unor operatiuni care nu dau drept integral de deducere, dacă taxa aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau partial la data achizitiei;

d) bunurile constatate lipsă din gestiune, cu exceptia celor la care se face referire la alin. (8) lit. a)-c).

(5) Orice distribuire de bunuri din activele unei persoane impozabile către asociatii sau actionarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a persoanei impozabile, cu exceptia transferului prevăzut la alin. (7), constituie livrare de bunuri efectuată cu plată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părtilor lor componente a fost dedusă total sau partial.

(6) în cazul a două sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate asupra unui bun, fiecare transfer este considerat o livrare separată a bunului, chiar dacă bunul este transportat direct beneficiarului final.

(7) Transferul tuturor activelor sau al unei părti a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active sau, după caz, si de pasive, indiferent dacă este realizat ca urmare a vânzării sau ca urmare a unor operatiuni precum divizarea, fuziunea ori ca aport în natură la capitalul unei societăti, nu constituie livrare de bunuri dacă primitorul activelor este o persoană impozabilă. Primitorul activelor este considerata fi succesorul cedentului în ceea ce priveste ajustarea dreptului de deducere prevăzută de lege.

(8) Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1):

a) bunurile distruse ca urmare a unor calamităti naturale sau a unor cauze de fortă majoră, precum si bunurile pierdute ori furate, dovedite legal, astfel cum sunt prevăzute prin norme;

b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum si activele corporale fixe casate, în conditiile stabilite prin norme;

c) perisabilitătile, în limitele prevăzute prin lege;

d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare externe sau interne;

e) acordarea în mod gratuit de bunuri în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor sau, mai general, în scopuri legate de desfăsurarea activitătii economice, în conditiile stabilite prin norme;

f) acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul actiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, în conditiile stabilite prin norme.

(9) Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri, în întelesul alin. (1), care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de persoana către care se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.

(10) Este asimilat cu livrarea intracomunitară cu plată transferul de către o persoană impozabilă de bunuri apartinând activitătii sale economice din România într-un alt stat membru, cu exceptia nontransferurilor prevăzute la alin. (12).

(11) Transferul prevăzut la alin. (10) reprezintă expedierea sau transportul oricăror bunuri mobile corporale din România către alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizate în scopul desfăsurării activitătii sale economice.

(12) în sensul prezentului titlu, nontransferul reprezintă expedierea sau transportul unui bun din România în alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizat în scopul uneia din următoarele operatiuni:

a) livrarea bunului respectiv realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de destinatie a bunului expediat sau transportat în conditiile prevăzute la art. 132 alin. (5) si (6) privind vânzarea la distantă;

b) livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de destinatie a bunului expediat sau transportat, în conditiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. b) privind livrările cu instalare sau asamblare, efectuate de către furnizor sau în numele acestuia;

c) livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor, pe parcursul transportului de persoane efectuat în teritoriul Comunitătii, în conditiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. d);

d) livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă, în conditiile prevăzute la art. 143 alin. (2) cu privire la livrările intracomunitare scutite, la art. 143 alin. (1) lit. a) si b) cu privire la scutirile pentru livrările la export si la art. 143 alin. (1) lit. h), i), j), k) si m) cu privire la scutirile pentru livrările destinate navelor, aeronavelor, misiunilor diplomatice si oficiilor consulare, precum si organizatiilor internationale si fortelor NATO;

e) livrarea de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunitătii sau prin orice retea conectată la un astfel de sistem, livrarea de electricitate, livrarea de energie termică sau agent frigorific prin intermediul retelelor de încălzire sau de răcire, în conformitate cu conditiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. e) si f) privind locul livrării acestor bunuri;

f) prestarea de servicii în beneficiul persoanei impozabile, care implică lucrări asupra bunurilor corporale efectuate în statul membru în care se termină expedierea sau transportul bunului, cu conditia ca bunurile, după prelucrare, să fie reexpediate persoanei impozabile din România de la care fuseseră expediate sau transportate initial;

g) utilizarea temporară a bunului respectiv pe teritoriul statului membru de destinatie a bunului expediat sau transportat, în scopul prestării de servicii în statul membru de destinatie, de către persoana impozabilă stabilită în România;

h) utilizarea temporară a bunului respectiv, pentru o perioadă care nu depăseste 24 de luni, pe teritoriul unui alt stat membru, în conditiile în care importul aceluiasi bun dintr-un stat tert, în vederea utilizării temporare, ar beneficia de regimul vamal de admitere temporară cu scutire integrală de drepturi de import.

(13) în cazul în care nu mai este îndeplinită una din conditiile prevăzute la alin. (12), expedierea sau transportul bunului respectiv este considerat ca un transfer din România în alt stat membru. În acest caz, transferul se consideră efectuat în momentul în care conditia nu mai este îndeplinită.


(14) Prin ordin al ministrului finantelor publice, se pot introduce măsuri de simplificare cu privire la aplicarea alin. (10) -(13).

Norme metodologice:

6. (1) în sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, preluarea de bunuri produse de către o persoană impozabilă pentru a fi folosite în cursul desfăsurării activitătii sale economice sau pentru continuarea acesteia nu se consideră ca fiind o livrare de bunuri, cu exceptia operatiunilor prevăzute la art. 128 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal. Aceleasi prevederi se aplică si prestărilor de servicii.

(2) Valorificarea produselor scoase din rezerva de mobilizare constituie livrare de bunuri în sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal.

(3) în sensul art. 128 alin. (2) din Codul fiscal, persoana impozabilă care actionează în calitate de comisionar, primind facturi pe numele său de la comitentul vânzător sau, după caz, de la furnizor si emitând facturi pe numele său către comitentul cumpărător ori, după caz, către client, se consideră că actionează în nume propriu, dar în contul comitentului. Comisionarul este considerat din punctul de vedere al taxei cumpărător si revânzătoral bunurilor, indiferent dacă actionează în contul vânzătorului sau al cumpărătorului, respectiv se consideră că furnizorul ori, după caz, comitentul vânzător face o livrare de bunuri către comisionar si, la rândul său, comisionarul face o altă livrare de bunuri către comitentul cumpărător sau, după caz, către client. Dacă, potrivit contractului, comisionarul actionează în numele si în contul comitentului ca mandatar, dar primeste si/sau emite facturi pe numele său, acest fapt îl transformă în cumpărător revânzător din punctul de vedere al taxei.

(4) Prevederile alin. (3) se aplică sub denumirea de structură de comisionar în cazurile prevăzute la pct. 19 alin. (4).

(5) în sensul art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, casarea activelor corporale fixe de natura bunurilor de capital prevăzute la art. 149 din Codul fiscal nu constituie livrare de bunuri. Se aplică prevederile art. 149 din Codul fiscal pentru activele corporale fixe de natura bunurilor de capital casate, dacă la achizitia sau, după caz, transformarea, modernizarea, fabricarea, constructia acestora taxa a fost dedusă total ori partial si dacă următoarele operatiuni au intervenit în legătură cu un bun de capital după data aderării: achizitia sau, după caz, fabricarea, constructia, prima utilizare după modernizare ori transformare.

(6) în cazul contractelor de leasing financiar având ca obiect bunuri mobile corporale, care se reziliază, se consideră că bunurile sunt lipsă din gestiunea locatorului/finantatorului, în sensul art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, la expirarea termenului-limită prevăzut în contract pentru restituirea bunului de către utilizator, dar nu mai mult de 30 de zile calendaristice de la data rezilierii contractului. Baza de impozitare a livrării către sine se determină potrivit prevederilor pct. 18 alin. (4). În cazul în care locatorul/finantatorul reintră în posesia bunurilor, aceasta are dreptul să anuleze livrarea către sine efectuată conform primei teze a prezentului alineat.

(7) Pierderile tehnologice stabilite potrivit legii sau, după caz, stabilite de persoana impozabilă în norma proprie de consum nu intră sub incidenta prevederilor art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal. Deducerea taxei pentru achizitiile de bunuri utilizate în activităti economice care dau nastere la pierderi tehnologice se realizează pe baza prevederilor generale ale art. 145 alin. (2) sau, după caz, ale art. 147 din Codul fiscal. Pierderile care depăsesc normele de consum sunt asimilate livrărilor de bunuri conform art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal. Atunci când norma de consum este stabilită de persoana impozabilă, organul de inspectie fiscală poate modifica coeficientul stabilit în scopul aplicării art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, dacă sunt indicii obiective că pierderea tehnologică a fost supradimensionată.

(8) în sensul art. 128 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite se consideră livrare de bunuri numai dacă debitorul executat silit este o persoană impozabilă.

(9) Transferul de active prevăzut la art. 128 alin. (7) din Codul fiscal este un transfer universal de bunuri si/sau servicii, acestea nemaifiind tratate individual, ci ca un tot unitar la persoana impozabilă cedentă, indiferent dacă este un transfer total sau partial de active. Se consideră transfer partial de active, în sensul art. 128 alin. (7) din Codul fiscal, transferul tuturor activelor sau al unei părti din activele investite într-o anumită ramură a activitătii economice, dacă acestea constituie din punct de vedere tehnic o structură independentă, capabilă să efectueze activităti economice separate, indiferent dacă este realizat ca urmare a vânzării sau ca urmare a unor operatiuni precum divizarea, fuziunea ori ca aport în natură la capitalul unei societăti. De asemenea, se consideră că transferul partial are loc si în cazul în care bunurile imobile în care sunt situate activele transferate de cedent nu sunt înstrăinate, ci realocate altor ramuri ale activitătii aflate în uzul cedentului. Simplul transfer al unor active nu garantează posibilitatea continuării unei activităti economice în orice situatie. Pentru ca o operatiune să poată fi considerată transfer de active, în sensul art. 128 alin. (7) din Codul fiscal, primitorul activelor trebuie să intentioneze să desfăsoare activitatea economică sau partea din activitatea economică care i-a fost transferată, si nu să lichideze imediat activitatea respectivă si, după caz, să vândă eventualele stocuri. Primitorul activelor are obligatia să transmită cedentului o declaratie pe propria răspundere din care să rezulte îndeplinirea acestei conditii. Pentru calificarea unei activităti ca transfer de active nu este relevant dacă primitorul activelor este autorizat pentru desfăsurarea activitătii care i-a fost transferată sau dacă are în obiectul de activitate respectiva activitate. În acest sens a fost pronuntată Hotărârea Curtii Europene de Justitie în cazul C-497/01 - Zita Modes.

(10) Persoana impozabilă care este beneficiarul transferului prevăzut la alin. (9) este considerată ca fiind succesorul cedentului, indiferent dacă este înregistrată în scopuri de taxă sau nu. Beneficiarul va prelua toate drepturile si obligatiile cedentului, inclusiv cele privind livrările către sine prevăzute la art. 128 alin. (4) din Codul fiscal, ajustările deducerii prevăzute la art. 148 si 149 din Codul fiscal. Dacă beneficiarul transferului este o persoană impozabilă care nu este înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal si nu se va înregistra în scopuri de TVA ca urmare a transferului, va trebui să plătească la bugetul de stat suma rezultată ca urmare a ajustărilor conform art. 128 alin. (4), art. 148, 149 sau 161 din Codul fiscal, după caz, si să depună în acest sens declaratia prevăzută la art. 1563 alin. (8) din Codul fiscal. Momentul de referintă pentru determinarea datei de la care începe ajustarea taxei, în cazul bunurilor de capital, nu este data transferului, ci data obtinerii bunului de către cedent, conform art. 149 sau 161 din Codul fiscal, după caz. Cedentul va trebui să transmită cesionarului o copie de pe registrul bunurilor de capital, dacă acestea sunt obtinute după data aderării. Aplicarea regimului de taxare pentru transferul de active de către persoanele impozabile nu va fi sanctionată de organele de inspectie fiscală, în sensul anulării dreptului de deducere a taxei la beneficiar, dacă operatiunile în cauză sunt taxabile prin efectul legii sau prin optiune, cu exceptia situatiei în care se constată că tranzactia a fost taxată în scopuri fiscale.

(11) În sensul art. 128 alin. (8) lit. a) din Codul fiscal:

a) prin cauze de fortă majoră se întelege:

1. incendiu, dovedit prin documente de asigurare si/sau alte rapoarte oficiale;

2. război, război civil, acte de terorism;

3. orice alte evenimente pentru care se poate invoca forta majoră;

b) prin bunuri pierdute se întelege bunurile dispărute în urma unor calamităti naturale, cum ar fi inundatiile, alunecările de teren, sau a unor cauze de fortă majoră;

c) prin bunuri furate se întelege bunurile lipsă din gestiune, neimputabile, pentru care persoana impozabilă poate prezenta dovada constatării furtului de către organele de politie, care este acceptată la despăgubire de societătile de asigurări.

(12) În sensul art. 128 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal, nu se consideră livrare de bunuri cu plată bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele conditii:

a) bunurile nu sunt imputabile;

b) degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente. Sunt incluse în această categorie si produsele accizabile pentru care autoritatea competentă a emis decizie de aprobare a distrugerii în cadrul antrepozitului fiscal;

c) se face dovada că bunurile au fost distruse.

(13) Prevederile art. 148 si 149 din Codul fiscal, referitoare la ajustarea dreptului de deducere, nu se aplică în situatiile în care, conform art. 128 alin. (8) din Codul fiscal, nu se consideră că are loc o livrare de bunuri cu plată.

(14) În sensul art. 128 alin. (8) lit. e) din Codul fiscal:

a) se cuprind în categoria bunurilor acordate în mod gratuit în scopul stimulării vânzărilor bunurile care sunt produse de persoana impozabilă în vederea vânzării sau sunt comercializate în mod obisnuit de către persoana impozabilă, acordate în mod gratuit clientului, numai în măsura în care sunt bunuri de acelasi fel ca si cele care sunt sau au fost livrate clientului. Atunci când bunurile acordate gratuit în vederea stimulării vânzărilor nu sunt produse de persoana impozabilă si/sau nu sunt bunuri comercializate în mod obisnuit de persoana impozabilă si/sau nu sunt de acelasi fel ca si cele care sunt sau au fost livrate clientului, acordarea gratuită a acestora nu va fi considerată livrare de bunuri dacă:

1. se poate face dovada obiectivă a faptului că acestea pot fi utilizate de către client în legătură cu bunurile/serviciile pe care Ie-a achizitionat de la respectiva persoană impozabilă; sau

2. bunurile/serviciile sunt furnizate către consumatorul final si valoarea bunurilor acordate gratuit este mai mică decât valoarea bunurilor/serviciilor furnizate clientului;

b) bunurile acordate în scop de reclamă cuprind, fără a se limita la acestea, bunurile oferite în mod gratuit ca mostre în cadrul campaniilor promotionale, pentru încercarea produselor, pentru demonstratii la punctele de vânzare;

c) bunurile acordate în mod gratuit pentru scopuri legate de desfăsurarea activitătii economice a persoanei impozabile cuprind bunurile oferite cu titlu gratuit, altele decât cele prevăzute la lit. a) sau b), pentru care persoana impozabilă poate face dovada că sunt strâns legate de desfăsurarea activitătii sale economice. În această categorie se cuprind, fără a se limita la acestea, bunurile pe care persoana impozabilă le acordă gratuit angajatilor săi si care sunt legate de desfăsurarea în conditii optime a activitătii economice, cum sunt, de exemplu: masa caldă pentru mineri, echipamentul de protectie si uniformele de lucru, pentru contravaloarea care nu este suportată de angajati, materiale igienico-sanitare în vederea prevenirii îmbolnăvirilor. Nu se încadrează în această categorie orice gratuităti acordate propriilor angajati sau altor persoane, dacă nu există nicio legătură cu desfăsurarea în conditii optime a activitătii economice, cum sunt: cotele gratuite de energie electrică acordate persoanelor pensionate din sectorul energiei electrice, abonamentele de transport acordate gratuit pentru diverse categorii de persoane si altele de aceeasi natură.

(15) În sensul art. 128 alin. (8) lit. f) din Codul fiscal:

a) bunurile acordate gratuit în cadrul actiunilor de protocol nu sunt considerate livrări de bunuri dacă valoarea totală a bunurilor acordate gratuit în cursul unui an calendaristic este sub plafonul în care aceste cheltuieli sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, astfel cum este stabilit la titlul II din Codul fiscal. Aceleasi prevederi se aplică si în cazul microîntreprinderilor sau al persoanelor impozabile care nu trebuie să depună situatii financiare anuale conform prevederilor legale;


b) bunurile acordate gratuit în cadrul actiunilor de sponsorizare sau mecenat nu sunt considerate livrări de bunuri dacă valoarea totală în cursul unui an calendaristic se încadrează în limita a 3%o din cifra de afaceri determinată potrivit art. 152 alin. (2) din Codul fiscal.

(16) încadrarea în plafoanele prevăzute la alin. (15) se determină pe baza datelor raportate prin situatiile financiare anuale. În cazul persoanelor impozabile care nu sunt obligate să depună situatii financiare anuale conform prevederilor legale, încadrarea în plafoanele prevăzute la alin. (15) se determină pe baza datelor raportate prin declaratiile privind veniturile realizate. Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste plafoane sponsorizările, actiunile de mecenat sau alte actiuni prevăzute prin legi, acordate în numerar, precum si bunurile pentru care taxa nu a fost dedusă. Depăsirea plafoanelor constituie livrare de bunuri cu plată si se colectează taxa, dacă s-a exercitat dreptul de deducere a taxei aferente achizitiilor care depăsesc plafoanele. Taxa colectată aferentă depăsirii se calculează si se include în decontul întocmit pentru perioada fiscală în care persoana impozabilă a depus sau trebuie să depună situatiile financiare anuale sau, după caz, declaratiile privind veniturile realizate, respectiv în anul următor celui în care au fost efectuate cheltuielile.

(17) în sensul art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, transferul este o operatiune asimilată unei livrări intracomunitare cu plată de bunuri, fiind obligatoriu să fie respectate toate conditiile si regulile aferente livrărilor intracomunitare, inclusiv cele referitoare la scutirea de taxă. Caracteristic acestei operatiuni este faptul că în momentul expedierii bunurilor dintr-un stat membru în alt stat membru, acestea nu fac obiectul unei livrări în sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal si, pe cale de consecintă, aceeasi persoană impozabilă care declară transferul în statul membru unde începe transportul bunurilor va declara si achizitia intracomunitară asimilată în statul membru în care aceasta are loc. Exemple de transferuri: transportul în alt stat membru de bunuri importate în România, efectuat de persoana care a realizat importul, în lipsa unei tranzactii în momentul expedierii, transportul/expedierea de bunuri mobile corporale din România în alt stat membru în vederea constituirii unui stoc care urmează a fi vândut în respectivul stat membru, transportul de bunuri în alt stat membru în vederea încorporării într-un bun imobil în respectivul stat membru de către persoana impozabilă, precum si alte operatiuni care initial au constituit nontransferuri, dar ulterior au devenit transferuri.

(18) Nontransferul cuprinde si expedierea sau transportul de produse accizabile din România în alt stat membru, de către persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, în vederea efectuării unei vânzări la distantă către persoane neimpozabile din acel stat membru, altele decât persoanele juridice neimpozabile.

(19) Furnizarea de programe informatice software standard pe dischetă sau pe un alt purtător de date, însotită de licentă obisnuită care interzice copierea si distribuirea acestora si care permite doar instalarea lor pe un anumit număr de statii de lucru, care este egal cu numărul de dischete sau de alte suporturi purtătoare de date furnizate, constituie livrare de bunuri conform art. 128 din Codul fiscal. Programele informatice software standard reprezintă orice software produs ca un bun de folosintă generală care contine date preînregistrate, este comercializat ca atare si, după instalare si eventual o perioadă scurtă de training, poate fi utilizat în mod independent de către clienti în formatul standard pentru aceleasi aplicatii si functii.

(20) Procesarea fotografiilor digitale constituie livrare de bunuri conform art. 128 din Codul fiscal, atunci când fotografiile tipărite sunt predate clientului.”

3. Punctul 7 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Prestarea de servicii

Art. 129. - (1) Se consideră prestare de servicii orice operatiune care nu constituie livrare de bunuri, asa cum este definită la art. 128.

(2) Atunci când o persoană impozabilă care actionează în nume propriu, dar în contul altei persoane, ia parte la o prestare de servicii, se consideră că a primit si a prestat ea însăsi serviciile respective.

(3) Prestările de servicii cuprind operatiuni cum sunt:

a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosintei bunurilor în cadrul unui contract de leasing;

b) cesiunea bunurilor necorporale, indiferent dacă acestea fac sau nu obiectul unui drept de proprietate, cum sunt: transferul si/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, mărcilor comerciale si a altor drepturi similare;

c) angajamentul de a nu desfăsura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a tolera o actiune ori o situatie;

d) prestările de servicii efectuate pe baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorităti publice sau potrivit legii;

e) servicii de intermediere efectuate de persoane care actionează în numele si în contul altei persoane, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.

(4) Sunt asimilate prestării de servicii efectuate cu plată următoarele:

a) utilizarea bunurilor care fac parte din activele folosite în cadrul activitătii economice a persoanei impozabile în folosul propriu sau de către personalul acesteia ori pentru a fi puse la dispozitie în vederea utilizării în mod gratuit altor persoane, pentru alte scopuri decât desfăsurarea activitătii sale economice, dacă taxa pentru bunurile respective a fost dedusă total sau partial;

b) serviciile prestate în mod gratuit de către o persoană impozabilă pentru uzul propriu sau al personalului acesteia ori pentru uzul altor persoane, pentru alte scopuri decât desfăsurarea activitătii sale economice.


(5) Nu constituie prestare de servicii efectuată cu plată în sensul alin. (4), fără a se limita la acestea, operatiuni precum:

a) utilizarea bunurilor care fac parte din activele folosite în cadrul activitătii economice a persoanei impozabile sau prestarea de servicii în mod gratuit, în cadrul actiunilor de sponsorizare, mecenat sau protocol, în conditiile stabilite prin norme;

b) serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei impozabile, prestate în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor;

c) serviciile prestate în mod gratuit în cadrul perioadei de garantie de către persoana care a efectuat initial livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.

(6) Abrogat.

(7) Prevederile art. 128 alin. (5) si (7) se aplică în mod corespunzător si prestărilor de servicii.

Norme metodologice:

7. (1) în sensul art. 129 alin. (1) din Codul fiscal, atunci când nu există un contract de comision sau intermediere între părti si nu se refacturează cheltuielile conform pct. 19 alin. (4), dar pentru aceeasi prestare de servicii intervin mai multe persoane impozabile care actionează în nume propriu, prin tranzactii succesive, se consideră că fiecare persoană a primit si a prestat în nume propriu serviciul respectiv. Fiecare tranzactie se consideră o prestare separată si se impozitează distinct, chiar dacă serviciul respectiv este prestat direct către beneficiarul final.

(2) Normele metodologice prevăzute la pct. 6 alin. (3) si (4) se aplică în mod corespunzător si pentru prestările de servicii prevăzute la art. 129 alin. (2) din Codul fiscal.

(3) Transmiterea folosintei bunurilor în cadrul unui contract de leasing este considerată prestare de servicii conform art. 129 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal. La sfârsitul perioadei de leasing, dacă locatorul/finantatorul transferă locatarului/utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului, la solicitarea acestuia, operatiunea reprezintă o livrare de bunuri pentru valoarea la care se face transferul. Se consideră a fi sfârsitul perioadei de leasing si data la care locatorul/finantatorul transferă locatarului/utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului înainte de sfârsitul perioadei de leasing, situatie în care valoarea de transfer va cuprinde si suma ratelor care nu au mai ajuns la scadentă, inclusiv toate cheltuielile accesorii facturate odată cu rata de leasing. Dacă transferul dreptului de proprietate asupra bunului către locatar/utilizator se realizează înainte de derularea a 12 luni consecutive de la data începerii contractului de leasing, se consideră că nu a mai avut loc o operatiune de leasing, ci o livrare de bunuri la data la care bunul a fost pus la dispozitia locatarului/utilizatorului. Dacă în cursul derulării unui contract de leasing financiar intervine o cesiune între utilizatori cu acceptul locatorului/finantatorului sau o cesiune a contractului de leasing financiar prin care se schimbă locatorul/finantatorul, operatiunea nu constituie livrare de bunuri, considerându-se că persoana care preia contractul de leasing continuă persoana cedentului. Operatiunea este considerată în continuare prestare de servicii, persoana care preia contractul de leasing având aceleasi obligatii ca si cedentul în ceea ce priveste taxa.

(4) Este considerată prestare de servicii, conform art. 129 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal, intermedierea efectuată de o persoană care actionează în numele si în contul altei persoane atunci când intervine într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii. În sensul prezentelor norme, intermediarul care actionează în numele si în contul altei persoane este persoana care actionează în calitate de mandatar potrivit Codului comercial. În cazul în care mandatarul intermediază livrări de bunuri sau prestări de servicii, furnizorul/prestatorul efectuează livrarea de bunuri/prestarea de servicii către beneficiar, pentru care emite factura direct pe numele beneficiarului, iar mandatarul efectuează o prestare de servicii, pentru care întocmeste factura de comision care reprezintă contravaloarea serviciului de intermediere prestat către mandant, respectiv către beneficiar sau, după caz, către furnizor/prestator.

(5) Emiterea de către mandatar a unei facturi în numele său către cumpărător, pentru livrarea de bunuri intermediată, este suficientă pentru a-l transforma în cumpărător revânzător din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum este prevăzut la pct. 6 alin. (3). De asemenea, mandatarul devine din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată un cumpărător revânzător, dacă primeste de la vânzător o factură întocmită pe numele său.

(6) Prevederile alin. (5) sunt aplicabile si în cazul în care mandatarul intermediază o prestare de servicii.

(7) Prevederile pct. 6 alin. (14)-(16) se aplică corespunzător si pentru operatiunile prevăzute la art. 129 alin. (5) lit. a) si b) din Codul fiscal.

(8) în sensul art. 129 alin. (5) din Codul fiscal, utilizarea bunurilor care fac parte din activele folosite în cadrul activitătii economice a persoanei impozabile în folosul propriu sau serviciile prestate în mod gratuit de către persoana impozabilă pentru uzul propriu sunt asimilate unei prestări de servicii cu plată numai în situatia în care sunt destinate pentru alte scopuri decât desfăsurarea activitătii sale economice. De exemplu, o societate comercială care produce frigidere pe care le pune la dispozitia grădinitei de copii organizate în cadrul societătii comerciale se consideră că utilizează în folosul propriu bunurile respective, pentru alte scopuri decât desfăsurarea activitătii sale economice.

(9) Prevederile pct. 6 alin. (9) si (10) se vor aplica corespunzător si pentru prevederile art. 129 alin. (7) din Codul fiscal.

(10) Transferul cu plată al unui sportiv de la un club sportiv la un alt club sportiv este considerat o prestare de servicii cu plată în sensul art. 129 din Codul fiscal. Sumele plătite drept compensatie pentru încetarea contractului sau drept penalităti pentru neîndeplinirea unor obligatii prevăzute de părtile contractante nu sunt considerate prestări de servicii efectuate cu plată.

(11) În sensul art. 129 din Codul fiscal, sunt considerate prestări de servicii următoarele:

a) furnizarea de programe informatice software standard prin internet sau prin orice altă retea electronică si care este în principal automatizată, necesitând interventie umană minimă, fiind un serviciu furnizat pe cale electronică, conform art. 1251 alin. (1) pct. 26 din Codul fiscal;

b) furnizarea de licente în cadrul unui contract de licentă privind programele informatice software, care permite clientului instalarea programului software pe diverse statii de lucru, împreună cu furnizarea de programe software standard pe dischetă sau pe un alt purtător de date, conform art. 129 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal.

c) furnizarea de programe informatice software personalizate, chiar si în cazul în care programul software este furnizat pe dischetă sau pe un alt purtător de date. Programul software personalizat reprezintă orice program software creat sau adaptat nevoilor specifice ale clientilor, conform cerintelor exprimate de acestia.”

4. Punctele 10 si 11 se modifică si vor avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Locul livrării de bunuri

Art. 132. - (1) Se consideră a fi locul livrării de bunuri:

a) locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de cumpărător sau de un tert. Dacă locul livrării, stabilit conform prezentei prevederi, se situează în afara teritoriului comunitar, locul livrării realizate de către importator si locul oricărei livrări ulterioare se consideră în statul membru de import al bunurilor, iar bunurile se consideră a fi transportate sau expediate din statul membru de import;

b) locul unde se efectuează instalarea sau montajul, de către furnizor sau de către altă persoană în numele furnizorului, în cazul bunurilor care fac obiectul unei instalări sau unui montaj;

c) locul unde se găsesc bunurile atunci când sunt puse la dispozitia cumpărătorului, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate;

d) locul de plecare a transportului de pasageri, în cazul în care livrările de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor, avion sau tren, pentru partea din transportul de pasageri efectuată în interiorul Comunitătii, dacă:

1. partea transportului de pasageri efectuată în interiorul Comunitătii reprezintă partea transportului, efectuată fără nicio oprire în afara Comunitătii, între locul de plecare si locul de sosire ale transportului de pasageri;

2. locul de plecare a transportului de pasageri reprezintă primul punct de îmbarcare a pasagerilor în interiorul Comunitătii, eventual după o oprire în afara Comunitătii;

3. locul de sosire a transportului de pasageri reprezintă ultimul punct de debarcare prevăzut în interiorul Comunitătii pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul Comunitătii, eventual înainte de o oprire în afara Comunitătii;

e) în cazul livrării de gaz prin intermediul unui sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunitătii sau prin orice retea conectată la un astfel de sistem, al livrării de energie electrică ori al livrării de energie termică sau agent frigorific prin intermediul retelelor de încălzire ori de răcire către un comerciant persoană impozabilă, locul livrării se consideră a fi locul în care acel comerciant persoană impozabilă îsi are sediul activitătii economice sau un sediu fix pentru care se livrează bunurile ori, în absenta unui astfel de sediu, locul în care acesta are domiciliul stabil sau resedinta sa obisnuită. Comerciantul persoană impozabilă reprezintă persoana impozabilă a cărei activitate principală, în ceea ce priveste cumpărările de gaz, de energie electrică si de energie termică sau agent frigorific, o reprezintă revânzarea de astfel de produse si al cărei consum propriu de astfel de produse este neglijabil;

f) în cazul livrării de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunitătii sau prin orice retea conectată la un astfel de sistem, al livrării de energie electrică ori al livrării de energie termică sau agent frigorific prin intermediul retelelor de încălzire ori de răcire, în situatia în care unei astfel de livrări nu i se aplică lit. e), locul livrării reprezintă locul în care cumpărătorul utilizează si consumă efectiv bunurile. Atunci când cumpărătorul nu consumă efectiv gazul, energia electrică, energia termică sau agentul frigorific ori le consumă doar partial, se consideră că bunurile în cauză neconsumate au fost utilizate si consumate în locul în care cumpărătorul îsi are sediul activitătii economice sau un sediu fix pentru care se livrează bunurile. În absenta unui astfel de sediu, se consideră că acesta a utilizat si a consumat bunurile în locul în care îsi are domiciliul sau resedinta obisnuită.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a), în cazul unei vânzări la distantă care se efectuează dintr-un stat membru spre România, locul livrării se consideră în România dacă livrarea este efectuată către un cumpărător persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă, care beneficiază de derogarea de la art. 126 alin. (4), sau către orice altă persoană neimpozabilă si dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:

a) valoarea totală a vânzărilor la distantă al căror transport sau expediere în România se realizează de către un furnizor, în anul calendaristic în care are loc o anumită vânzare la distantă, inclusiv valoarea respectivei vânzări la distantă, sau în anul calendaristic precedent, depăseste plafonul pentru vânzări la distantă de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabileste prin norme; sau


b) furnizorul a optat în statul membru din care se transportă bunurile pentru considerarea vânzărilor sale la distantă, care presupun transportul bunurilor din acel stat membru în România ca având loc în România.

(3) Locul livrării este întotdeauna în România, în cazul vânzărilor la distantă de produse accizabile, efectuate dintr-un stat membru către persoane neimpozabile din România, altele decât persoanele juridice neimpozabile, fără să se aplice plafonul prevăzut la alin. (2) lit. a).

(4) Derogarea prevăzută la alin. (2) nu se aplică vânzărilor la distantă efectuate din alt stat membru în România:

a) de mijloace de transport noi;

b) de bunuri instalate sau asamblate de furnizor sau în numele acestuia;

c) de bunuri taxate în statul membru de plecare, conform regimului special prevăzut la art. 313, 326 sau 333 din Directiva 112, privind bunurile second-hand, operele de artă, obiectele de colectie si antichitătile, astfel cum sunt definite la art. 1522 alin. (1);

d) de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunitătii sau prin orice retea conectată la un astfel de sistem, de energie electrică, de energie termică sau agent frigorific prin intermediul retelelor de încălzire ori de răcire;

e) de produse accizabile, livrate către persoane impozabile si persoane juridice neimpozabile.

(5) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a), locul livrării pentru vânzările la distantă efectuate din România către alt stat membru se consideră în acest alt stat membru, în cazul în care livrarea este efectuată către o persoană care nu îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de statul membru în care se încheie transportul sau expedierea, dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:

a) valoarea totală a vânzărilor la distantă, efectuate de furnizor si care presupun transportul sau expedierea bunurilor din România către un anumit stat membru, în anul calendaristic în care are loc o anumită vânzare la distantă, inclusiv valoarea respectivei vânzări la distantă, sau în anul calendaristic precedent, depăseste plafonul pentru vânzări la distantă, stabilit conform legislatiei privind taxa pe valoarea adăugată din statul membru respectiv, astfel de vânzări având locul livrării în statul respectiv; sau

b) furnizorul a optat în România pentru considerarea tuturor vânzărilor sale la distantă, care presupun transportul bunurilor din România într-un anumit stat membru, ca având loc în respectivul stat membru. Optiunea se exercită în conditiile stabilite prin norme si se aplică tuturor vânzărilor la distantă, efectuate către respectivul stat membru, în anul calendaristic în care se exercită optiunea si în următorii doi ani calendaristici.

(6) în cazul vânzărilor la distantă de produse accizabile efectuate din România către persoane neimpozabile din alt stat membru, altele decât persoanele juridice neimpozabile, locul livrării este întotdeauna în celălalt stat membru.

(7) Derogarea prevăzută la alin. (5) nu se aplică vânzărilor la distantă efectuate din România către un alt stat membru:

a) de mijloace de transport noi;

b) de bunuri instalate sau asamblate de furnizor sau de altă persoană în numele acestuia;

c) de bunuri taxate în România, conform regimului special pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colectie si antichităti, prevăzut la art. 1522;

d) de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunitătii sau prin orice retea conectată la un astfel de sistem, de energie electrică, de energie termică sau agent frigorific prin intermediul retelelor de încălzire ori de răcire;

e) de produse accizabile, livrate către persoane juridice neimpozabile si persoane impozabile.

(8) în aplicarea alin. (2)-(7), atunci când o vânzare la distantă presupune expedierea sau transportul bunurilor vândute dintr-un teritoriu tert si importul de către furnizor într-un stat membru, altul decât statul membru în care se expediază sau se transportă în vederea livrării acestora către client, se va considera că bunurile au fost expediate sau transportate din statul membru în care se efectuează importul.

Norme metodologice:

10. (1) în sensul art. 132 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, bunurile sunt considerate a fi transportate de furnizor, de cumpărător sau de un tert care actionează în numele si în contul unuia dintre acestia, dacă transportul este în sarcina furnizorului sau a cumpărătorului. Terta persoană care realizează transportul în numele si în contul furnizorului sau al cumpărătorului este transportatorul sau orice altă persoană care intervine în numele si în contul furnizorului ori al cumpărătorului în realizarea serviciului de transport.

(2) Prevederile art. 132 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal nu se aplică în situatia în care cumpărătorul a optat pentru calitatea de importator al bunurilor conform prevederilor pct. 59 alin. (1) lit. b).

(3) Conform art. 132 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, locul livrării este locul unde bunurile sunt puse la dispozitia cumpărătorului, în cazul în care bunurile nu sunt transportate sau expediate. În categoria bunurilor care nu sunt transportate sau expediate se cuprind bunurile imobile, precum si orice alte bunuri mobile corporale care, desi sunt livrate, între vânzător si cumpărător nu există relatie de transport. Exemplu: o persoană impozabilă A stabilită în România livrează bunuri unei alte persoane impozabile B stabilite în alt stat membru sau în România. Bunurile sunt transportate direct la C, o altă persoană, care cumpără bunurile de la B. În primul caz persoana obligată să realizeze transportul este A sau B. Pe relatia A-B se consideră o livrare cu transport, iar pe relatia B-C se consideră o livrare fără transport. În al doilea caz, dacă persoana obligată să realizeze transportul este C, pe relatia A-B se consideră o livrare fără transport, locul livrării fiind locul unde bunurile sunt puse la dispozitia lui B, iar în relatia B-C se consideră o livrare cu transport, locul livrării fiind locul unde începe transportul, respectiv în statul membru al furnizorului A, unde se află bunurile atunci când începe transportul.

11. (1) în sensul art. 132 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, echivalentul în lei al plafonului de 35.000 de euro pentru vânzările la distantă se stabileste pe baza cursului valutar de schimb comunicat de Banca Natională a României la data aderării si se rotunjeste la cifra miilor. Rotunjirea se face prin majorare, când cifra sutelor este egală cu sau mai mare decât 5, si prin reducere, când cifra sutelor este mai mică decât 5, prin urmare plafonul este de 118.000 lei.

(2) în cazul în care vânzările la distantă efectuate de un furnizor dintr-un anumit stat membru în România depăsesc plafonul prevăzut la alin. (1), se consideră că toate vânzările la distantă efectuate de furnizor din acel stat membru în România au loc în România pe perioada rămasă din anul calendaristic în care s-a depăsit plafonul si pentru anul calendaristic următor. Persoana obligată la plata taxei este furnizorul din alt stat membru, potrivit art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, care trebuie să se înregistreze în România în scopuri de TVA, conform art. 153 din Codul fiscal, la depăsirea plafonului calculat conform alin. (4) si (5). Înregistrarea rămâne valabilă până la data de 31 decembrie a anului calendaristic următor celui în care furnizorul a depăsit plafonul pentru vânzări la distantă în România, cu exceptia situatiei prevăzute la alin. (3).

(3) în cazul în care plafonul prevăzut la alin. (1) este depăsit si în anul calendaristic următor, se aplică prevederile alin. (2) referitoare la locul acestor vânzări.

(4) La calculul plafonului prevăzut la alin. (1) se iau în considerare:

a) valoarea tuturor vânzărilor la distantă efectuate de un furnizor dintr-un anumit stat membru în România, inclusiv valoarea vânzărilor de bunuri care au fost livrate dintr-un teritoriu tert si care sunt considerate că au fost livrate în România din statul membru de import, în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (8) din Codul fiscal;

b) valoarea vânzării la distantă ce conduce la depăsirea plafonului.

(5) La calculul plafonului prevăzut la alin. (1) nu se iau în considerare:

a) valoarea vânzărilor la distantă de bunuri accizabile;

b) valoarea oricărei livrări intracomunitare de mijloace de transport noi;

c) valoarea oricărei livrări de bunuri cu instalare sau montare, efectuată în România de către furnizor sau de altă persoană în numele acestuia, conform art. 132 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;

d) valoarea oricărei livrări efectuate de furnizor în statul membru de plecare în cadrul tranzactiei supuse regimului special al marjei profitului pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colectie si antichităti, prevăzute la art. 1522 din Codul fiscal;

e) valoarea oricărei livrări de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunitătii sau prin orice retea conectată la un astfel de sistem, de energie electrică, de energie termică sau agent frigorific prin intermediul retelelor de încălzire ori de răcire, conform art. 132 alin. (1) lit. e) si f) din Codul fiscal.

(6) Furnizorul unei vânzări la distantă în România poate opta în statul membru în care este stabilit să schimbe locul livrării în România pentru toate vânzările sale la distantă din acel stat membru în România. Optiunea se comunică si organelor fiscale competente din România printr-o scrisoare recomandată în care furnizorul va specifica data de la care intentionează să aplice optiunea. Persoana obligată la plata taxei este furnizorul din alt stat membru, potrivit art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, care trebuie să se înregistreze în România în scopuri de TVA, conform art. 153 din Codul fiscal, înainte de prima livrare care va fi realizată ulterior exprimării optiunii. Înregistrarea ca urmare a optiunii rămâne valabilă până la data de 31 decembrie a celui de-al doilea an calendaristic următor celui în care furnizorul si-a exercitat optiunea, cu exceptia situatiei prevăzute la alin. (7).

(7) Dacă plafonul prevăzut la alin. (1) este depăsit în cel de-al doilea an calendaristic consecutiv prevăzut la alin. (6), se aplică prevederile alin. (2)-(5) în privinta locului pentru vânzările la distantă în România.

(8) Vânzarea la distantă are loc într-un stat membru, altul decât România, conform art. 132 alin. (5) din Codul fiscal, dacă valoarea totală a vânzărilor la distantă efectuate de furnizorul din România depăseste plafonul vânzărilor la distantă stabilit de statul membru de destinatie, care poate să difere de cel stabilit la alin. (1), valabil pentru România, sau în cazul în care furnizorul si-a exercitat optiunea prevăzută la alin. (6). Plafonul pentru vânzări la distantă se calculează pe fiecare an calendaristic. În sensul art. 132 alin. (5) din Codul fiscal, persoanele din alt stat membru care nu comunică furnizorului din România un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA sunt persoanele care beneficiază în statul lor membru de derogarea prevăzută la art. 3 alin. (2) din Directiva 112, al cărei echivalent în Codul fiscal este art. 126 alin. (4).

(9) în cazul în care furnizorul depăseste plafonul pentru vânzări la distantă stabilit de statul membru de destinatie, se consideră că toate vânzările la distantă efectuate de furnizorul din România în statul membru de destinatie au loc în acel stat membru pentru perioada rămasă din anul calendaristic în care s-a depăsit plafonul si pentru anul calendaristic următor. Dacă se depăseste plafonul si în anul următor, se aplică aceleasi reguli referitoare la locul acestor vânzări. Furnizorii trebuie să comunice printr-o scrisoare recomandată transmisă către organul fiscal competent din România, în termen de 30 de zile de la data înregistrării în alt stat membru, pentru vânzări la distantă ca urmare a depăsirii plafonului pentru vânzări la distantă din alt stat membru, locul acestor livrări nemaifiind în România, ci în statul membru în care s-a depăsit plafonul.

(10) La calculul plafonului pentru vânzări la distantă realizate de furnizori din România în alt stat membru se iau în considerare:

a) valoarea tuturor vânzărilor la distantă efectuate de un furnizor din România către un anumit stat membru, inclusiv valoarea vânzărilor de bunuri expediate dintr-un teritoriu tert si importate în România, care se consideră că au fost expediate din România, în conditiile art. 132 alin. (8) din Codul fiscal;

b) valoarea vânzării care conduce la depăsirea plafonului în celălalt stat membru.

(11) La calculul plafonului pentru vânzări la distantă realizate de furnizori din România în alt stat membru nu se iau în considerare:

a) valoarea vânzărilor la distantă de bunuri accizabile;

b) valoarea oricărei livrări intracomunitare de mijloace de transport noi;

c) valoarea livrărilor de bunuri cu instalare, efectuate în alt stat membru de către furnizor sau de altă persoană în numele acestuia;

d) valoarea oricărei livrări efectuate de un furnizor din România în cadrul unei tranzactii supuse regimului special al marjei profitului pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colectie si antichităti, conform art. 1522 din Codul fiscal;

e) valoarea oricărei livrări de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunitătii sau prin orice retea conectată la un astfel de sistem, de energie electrică, de energie termică sau agent frigorific, prin intermediul retelelor de încălzire ori de răcire.

(12) Furnizorul poate opta să schimbe locul livrării într-un alt stat membru pentru toate vânzările sale la distantă efectuate din România către acel stat membru. Optiunea se comunică printr-o scrisoare recomandată transmisă către organul fiscal competent din România si se exercită de la data trimiterii scrisorii recomandate, rămânând valabilă până la data de 31 decembrie a celui de-al doilea an calendaristic următor celui în care furnizorul si-a exercitat optiunea, cu exceptia situatiei prevăzute la alin. (13).

(13) Dacă plafonul pentru vânzări la distantă realizate de furnizori din România în alt stat membru este depăsit si în cel de-al doilea an calendaristic consecutiv prevăzut la alin. (12), se aplică prevederile alin. (9)-(11) pentru locul vânzărilor la distantă în celălalt stat membru.”

5. Punctele 13-151 se modifică si vor avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Locul prestării de servicii

Art. 133. - (1) în vederea aplicării regulilor referitoare la locul de prestare a serviciilor:

a) o persoană impozabilă care desfăsoară si activităti sau operatiuni care nu sunt considerate impozabile în conformitate cu art. 126 alin. (1)-(4) este considerată persoană impozabilă pentru toate serviciile care i-au fost prestate;

b) o persoană juridică neimpozabilă care este înregistrată în scopuri de TVA este considerată persoană impozabilă.

(2) Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care actionează ca atare este locul unde respectiva persoană care primeste serviciile îsi are stabilit sediul activitătii sale economice. Dacă serviciile sunt furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât cel în care persoana îsi are sediul activitătii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix al persoanei care primeste serviciile. În absenta unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primeste aceste servicii îsi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită.

(3) Locul de prestare a serviciilor către o persoană neimpozabilă este locul unde prestatorul îsi are stabilit sediul activitătii sale economice. Dacă serviciile sunt prestate de la un sediu fix al prestatorului, aflat în alt loc decât locul în care persoana impozabilă si-a stabilit sediul activitătii economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix. În absenta unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde prestatorul îsi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită.

(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (2) si (3), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi:

a) locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile, inclusiv serviciile prestate de experti si agenti imobiliari, de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare cu functie similară, precum tabere de vacantă sau locuri amenajate pentru camping, de acordare de drepturi de utilizare a bunurilor imobile, pentru servicii de pregătire si coordonare a lucrărilor de constructii, precum serviciile prestate de arhitecti si de societătile care asigură supravegherea pe santier;

b) locul unde se efectuează transportul, în functie de distantele parcurse, în cazul serviciilor de transport de călători;

c) abrogată;

d) locul prestării efective, pentru serviciile de restaurant si catering, cu exceptia celor prestate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor pe parcursul unei părti a unei operatiuni de transport de călători efectuate în cadrul Comunitătii;


e) locul unde mijlocul de transport este pus efectiv la dispozitia clientului, în cazul închirierii pe termen scurt a unui mijloc de transport. Prin termen scurt se întelege posesia sau utilizarea continuă a mijlocului de transport pe o perioadă de maximum 30 de zile si, în cazul ambarcatiunilor maritime, pe o perioadă de maximum 90 de zile;

f) locul de plecare a transportului de călători, pentru serviciile de restaurant si catering furnizate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor în timpul unei părti a unei operatiuni de transport de călători efectuată în Comunitate. Parte a unei operatiuni de transport de călători efectuată în Comunitate înseamnă acea parte a operatiunii efectuate, fără escală în afara Comunitătii, între punctul de plecare si punctul de sosire a transportului de călători. Punctul de plecare a unui transport de călători înseamnă primul punct stabilit pentru îmbarcarea călătorilor în interiorul Comunitătii, dacă este cazul, după o oprire în afara Comunitătii. Punctul de sosire a unui transport de călători înseamnă ultimul punct stabilit pentru debarcarea în interiorul Comunitătii a călătorilor care s-au îmbarcat în Comunitate, dacă este cazul înaintea unei opriri în afara Comunitătii. În cazul unei călătorii dus- Întors, traseul de retur este considerat o operatiune de transport separată.

(5) Prin exceptie de la prevederile alin. (3), locul următoarelor servicii este considerat a fi:

a) locul în care este efectuată operatiunea principală în conformitate cu prevederile prezentului titlu, în cazul serviciilor prestate de un intermediar care actionează în numele si în contul altei persoane si beneficiarul este o persoană neimpozabilă;

b) locul unde are loc transportul, proportional cu distantele parcurse, în cazul serviciilor de transport de bunuri, altul decât transportul intracomunitar de bunuri, către persoane neimpozabile;

c) locul de plecare a unui transport intracomunitar de bunuri, pentru serviciile de transport intracomunitar de bunuri prestate către persoane neimpozabile. Prin transport intracomunitar de bunuri se întelege orice transport de bunuri ale cărui loc de plecare si loc de sosire sunt situate pe teritoriile a două state membre diferite. Loc de plecare înseamnă locul unde începe efectiv transportul de bunuri, indiferent de distantele parcurse pentru a ajunge la locul unde se găsesc bunurile, iar loc de sosire înseamnă locul unde se încheie efectiv transportul de bunuri;

d) locul în care se prestează efectiv serviciile către persoane neimpozabile, în cazul următoarelor:

1. servicii constând în activităti accesorii transportului, precum încărcarea, descărcarea, manipularea si servicii similare acestora;

2. servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale;

3. evaluări ale bunurilor mobile corporale;

e) locul unde beneficiarul este stabilit sau îsi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită, dacă respectivul beneficiar este o persoană neimpozabilă care este stabilită sau îsi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în afara Comunitătii, în cazul următoarelor servicii:

1. Închirierea bunurilor mobile corporale, cu exceptia tuturor mijloacelor de transport;

2. operatiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale, cu exceptia tuturor mijloacelor de transport;

3. transferul si/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, mărcilor comerciale si a altor drepturi similare;

4. serviciile de publicitate;

5. serviciile consultantilor, inginerilor, juristilor si avocatilor, contabililor si expertilor contabili, ale birourilor de studii si alte servicii similare, precum si prelucrarea de date si furnizarea de informatii;

6. operatiunile de natură financiar-bancară si de asigurări, inclusiv reasigurări, cu exceptia închirierii de seifuri;

7. punerea la dispozitie de personal;

8. acordarea accesului la un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunitătii sau la o retea conectată la un astfel de sistem, la reteaua de energie electrică ori la retelele de încălzire sau de răcire, transportul si distributia prin intermediul acestor sisteme ori retele, precum si alte prestări de servicii legate direct de acestea;

9. serviciile de telecomunicatii. Sunt considerate servicii de telecomunicatii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea si receptia de semnale, înscrisuri, imagini si sunete sau informatii de orice natură, prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau receptii. Serviciile de telecomunicatii cuprind, de asemenea, si furnizarea accesului la reteaua mondială de informatii. În cazul în care serviciile de telecomunicatii sunt prestate de către o persoană care îsi are stabilit sediul activitătii economice în afara Comunitătii sau care are un sediu fix în afara Comunitătii de la care serviciile sunt prestate sau care, în absenta unui sediu al activitătii economice sau a unui sediu fix, îsi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în afara Comunitătii, către o persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în Comunitate, se consideră că locul prestării este în România, dacă serviciile au fost efectiv utilizate în România;

10. serviciile de radiodifuziune si televiziune. În cazul în care serviciile de radiodifuziune si de televiziune sunt prestate de către o persoană care îsi are stabilit sediul activitătii sale economice în afara Comunitătii sau care are un sediu fix în afara Comunitătii de la care serviciile sunt


prestate sau care, în absenta unui sediu al activitătii economice sau a unui sediu fix, îsi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în afara Comunitătii, către o persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în Comunitate, se consideră că locul prestării este în România, dacă serviciile au fost efectiv utilizate în România;

11. serviciile furnizate pe cale electronică. În cazul serviciilor furnizate pe cale electronică, prestate de o persoană care îsi are sediul activitătii economice în afara Comunitătii sau care detine un sediu fix în afara Comunitătii de la care serviciile sunt prestate sau care, în absenta unui sediu al activitătii economice sau a unui sediu fix, îsi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în afara Comunitătii, către o persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în România, se consideră că locul prestării este în România;

12. obligatia de a se abtine de la realizarea sau exercitarea, total sau partial, a unei activităti economice sau a unui drept prevăzut la prezenta literă;

f) locul în care activitătile se desfăsoară efectiv, în cazul serviciilor principale si auxiliare legate de activităti culturale, artistice, sportive, stiintifice, educationale, de divertisment sau de activităti similare, cum ar fi târgurile si expozitiile, inclusiv în cazul serviciilor prestate de organizatorii acestor activităti, prestate către persoane neimpozabile.

(6) Prin exceptie de la prevederile alin. (3), pentru serviciile de închiriere de mijloace de transport, altele decât cele de închiriere pe termen scurt, si pentru serviciile de leasing de mijloace de transport, se consideră că locul prestării este:

a) în România, când aceste servicii sunt prestate de o persoană impozabilă care îsi are sediul activitătii economice sau care are un sediu fix în afara Comunitătii, de la care serviciile sunt prestate, către un beneficiar persoană neimpozabilă care este stabilit sau îsi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în România, dacă utilizarea si exploatarea efectivă a serviciilor au loc în România;

b) în afara Comunitătii, când aceste servicii sunt prestate de o persoană impozabilă care are sediul activitătii economice sau un sediul fix în România, de la care serviciile sunt prestate, către un beneficiar persoană neimpozabilă care este stabilit sau îsi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în afara Comunitătii, dacă utilizarea si exploatarea efectivă a serviciilor au loc în afara Comunitătii.

(7) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), locul următoarelor servicii este considerat a fi:

a) în România, pentru serviciile constând în activităti accesorii transportului, precum încărcarea, descărcarea, manipularea si servicii similare acestora, servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale si evaluări ale bunurilor mobile corporale, servicii de transport de bunuri efectuate în România, când aceste servicii sunt prestate către o persoană impozabilă nestabilită pe teritoriul Comunitătii, dacă utilizarea si exploatarea efectivă a serviciilor au loc în România;

b) locul în care evenimentele se desfăsoară efectiv, pentru serviciile legate de acordarea accesului la evenimente culturale, artistice, sportive, stiintifice, educationale, de divertisment sau alte evenimente similare, cum ar fi târgurile si expozitiile, precum si pentru serviciile auxiliare legate de acordarea acestui acces, prestate unei persoane impozabile.

(8) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), pentru serviciile de transport de bunuri efectuate în afara Comunitătii, când aceste servicii sunt prestate către o persoană impozabilă stabilită în România, locul prestării se consideră a fi în afara Comunitătii, dacă utilizarea si exploatarea efectivă a serviciilor au loc în afara Comunitătii, în aplicarea prezentului alineat serviciile de transport de bunuri efectuate în afara Comunitătii sunt serviciile de transport al cărui punct de plecare si punct de sosire se află în afara Comunitătii, acestea fiind considerate efectiv utilizate si exploatate în afara Comunitătii.

Norme metodologice

13. (1) Pentru stabilirea locului prestării serviciilor potrivit prevederilor art. 133 alin. (2) si (3) din Codul fiscal, se are în vedere notiunea de persoană impozabilă, astfel cum este aceasta definită din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată. Identificarea altor elemente, cum ar fi faptul că persoana impozabilă realizează operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată sau că aceasta aplică regimul special de scutire pentru întreprinderi mici, nu influentează modul în care regulile care guvernează locul prestării se aplică atunci când persoana impozabilă prestează sau primeste servicii. Regulile prevăzute la art. 133 alin. (2) sau (3) din Codul fiscal se aplică numai în situatia în care serviciile nu se pot încadra în niciuna dintre exceptiile prevăzute la art. 133 alin. (4)-(8) din Codul fiscal. Dacă serviciile pot fi încadrate în una dintre exceptiile prevăzute la art. 133 alin. (4)-(8), întotdeauna exceptia prevalează, nemaifiind aplicabile regulile generale stabilite la art. 133 alin. (2) si (3).

(2) Locul de prestare a serviciilor către o persoană juridică neimpozabilă se determină conform art. 133 alin. (3)-(6) din Codul fiscal, cu exceptia situatiei în care respectiva persoană este deja înregistrată în scopuri de TVA pentru achizitii intracomunitare conform art. 1531 sau, pentru alte operatiuni, conform art. 153 din Codul fiscal ori conform echivalentului acestor articole din legislatia altui stat membru. În această situatie, locul prestării serviciilor către persoana juridică neimpozabilă se determină, ca regulă generală, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal.


(3) Pentru a se califica drept sediu fix al unei persoane impozabile, gradul de permanentă si structura acestuia în ceea ce priveste resursele tehnice si umane trebuie să fie suficiente pentru a efectua regulat prestări de servicii impozabile, în cazul sediului fix de la care sunt prestate servicii conform art. 133 alin. (3) din Codul fiscal, sau pentru a fi capabil să primească si să utilizeze serviciile respective, în cazul sediului fix către care sunt furnizate servicii, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal.

(4) în situatia în care un prestator stabilit în România furnizează servicii care intră sub incidenta art. 133 alin. (2) din Codul fiscal către:

a) o persoană impozabilă care are sediul activitătii economice în afara României, dar este stabilită în România prin sediu/sedii fix/fixe, se va considera că locul prestării serviciilor este locul în care beneficiarul si-a stabilit sediul activitătii sale economice sau, după caz, un sediu fix situat în alt stat, dacă beneficiarul poate prezenta dovezi suficiente prestatorului pentru a demonstra că aceste servicii au fost prestate către sediul activitătii sale economice sau către un sediu fix stabilit în alt stat, si nu către sediul/sediile fix/fixe din România;

b) o persoană impozabilă care are sediul activitătii economice în România, dar este stabilită în afara României prin sediu/sedii fix/fixe, se va considera că locul prestării serviciilor este sediul fix către care serviciile sunt prestate, dacă beneficiarul poate prezenta dovezi suficiente prestatorului pentru a demonstra că aceste servicii nu au fost prestate către sediul activitătii economice din România, ci către sediul/sediile fix/fixe din afara României.

Dovezile pe care beneficiarul poate să le prezinte pentru a demonstra că serviciile sunt în fapt prestate către sediul activitătii sale economice sau către un sediu fix pot consta în: contractul si/sau formularul de comandă care identifică sediul care primeste serviciile, faptul că sediul respectiv este entitatea care plăteste pentru serviciile respective sau costul serviciilor este în fapt suportat de respectiva entitate, natura serviciilor permite identificarea, în mod particular, a sediului/sediilor către care serviciul este prestat, orice alte informatii relevante pentru stabilirea locului prestării.

(5) în cazul serviciilor care intră sub incidenta art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, prestate de o persoană impozabilă nestabilită în România către o persoană impozabilă care are sediul activitătii economice în România, se consideră că locul prestării nu este în România, dacă beneficiarul poate face dovada că serviciul este prestat către un sediu fix situat în afara României. Dovezile pe care beneficiarul poate să le prezinte pentru a demonstra că serviciile sunt în fapt prestate către un sediu fix sunt cele mentionate la alin. (4).

(6) Un contract global reprezintă un acord de afaceri care poate acoperi toate serviciile prestate către o persoană impozabilă. Pentru serviciile prestate în baza unui astfel de contract global, care urmează să fie utilizate în mai multe locuri, locul de prestare este considerat în principiu locul în care beneficiarul si-a stabilit sediul activitătii sale economice. În situatia în care serviciile care fac obiectul unui astfel de contract sunt destinate a fi utilizate de către un sediu fix si acest sediu fix suportă costurile respectivelor servicii, locul prestării acestora este locul în care se află respectivul sediu fix.

(7) Serviciile pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, care sunt prestate de prestatori stabiliti în România către beneficiari persoane impozabile care sunt stabiliti pe teritoriul Comunitătii, se numesc prestări de servicii intracomunitare si se declară în declaratia recapitulativă, conform prevederilor art. 1564 din Codul fiscal, dacă nu beneficiază de o scutire de taxă. Persoanele impozabile care prestează astfel de servicii si care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA trebuie să îndeplinească obligatiile specifice de înregistrare în scopuri de TVA prevăzute la art. 153 si 1531 din Codul fiscal.

(8) Serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, prestate de prestatori stabiliti în România către beneficiari persoane impozabile care sunt stabiliti în afara Comunitătii sau, după caz, prestate de prestatori stabiliti în afara Comunitătii către beneficiari persoane impozabile care sunt stabiliti pe teritoriul României, urmează aceleasi reguli ca si serviciile intracomunitare în ceea ce priveste determinarea locului prestării si celelalte obligatii impuse de prezentul titlu, dar nu implică obligatii referitoare la declararea în declaratia recapitulativă, conform prevederilor art. 1564 din Codul fiscal, indiferent dacă sunt taxabile sau dacă beneficiază de scutire de taxă, si nici obligatii referitoare la înregistrarea în scopuri de TVA specifice serviciilor intracomunitare prevăzute la art. 153 si 1531 din Codul fiscal.

(9) în cazul serviciilor pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, prestate de persoane impozabile stabilite în România, atunci când beneficiarul este o persoană impozabilă stabilită în alt stat membru si serviciul este prestat către sediul activitătii economice sau un sediu fix aflat în alt stat membru decât România, prestatorul trebuie să facă dovada că beneficiarul este o persoană impozabilă si că este stabilit în Comunitate. Se consideră că această conditie este îndeplinită atunci când beneficiarul comunică prestatorului o adresă a sediului activitătii economice sau, după caz, a unui sediu fix din Comunitate, precum si un cod valabil de TVA atribuit de autoritătile fiscale din alt stat membru, inclusiv în cazul persoanelor juridice neimpozabile care sunt înregistrate în scopuri de TVA. Se consideră că prestatorul a actionat de bună-credintă în ceea ce priveste stabilirea faptului că beneficiarul său este o persoană impozabilă atunci când a obtinut confirmarea validitătii codului de TVA atribuit beneficiarului său de autoritătile fiscale din alt stat membru prin intermediul procedurilor de securitate existente la nivel comunitar. Dacă beneficiarul care este stabilit în alt stat membru decât România nu comunică un cod valabil de TVA si/sau prestatorul nu obtine confirmarea validitătii codului de TVA al clientului său, se va considera că prestarea de servicii este realizată către o persoană neimpozabilă, aplicându-se celelalte reguli prevăzute de art. 133 din Codul fiscal, în functie de natura serviciului. Totusi, în situatia în care ulterior emiterii facturii de către prestator beneficiarul comunică un cod valabil de TVA atribuit de autoritătile fiscale din alt stat membru, prestatorul va aplica prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, respectiv va considera că operatiunea nu este impozabilă în România, fiind impozabilă la locul unde este stabilit beneficiarul, dacă beneficiarul poate face dovada că avea calitatea de persoană impozabilă în momentul în care taxa a devenit exigibilă. Dovada constă într-o confirmare oficială a autoritătii fiscale din statul membru în care beneficiarul este stabilit. În cazul reconsiderării locului prestării serviciului, prestatorul aplică prevederile art. 159 din Codul fiscal. Prevederile prezentului alineat se completează cu prevederile alin. (4).

(10) În cazul serviciilor pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, prestate de o persoană impozabilă stabilită în România către un beneficiar persoană impozabilă stabilit în alt stat membru, care a comunicat prestatorului un cod valabil de TVA, pentru a stabili dacă serviciile prestate sunt utilizate în scop personal sau pentru uzul personal al angajatilor persoanei impozabile, prestatorul va tine cont de natura serviciilor prestate. Numai atunci când datorită naturii serviciilor prestate se prezumă că acestea ar putea fi utilizate în scopuri personale prestatorul va solicita o declaratie din partea clientului sau în ceea ce priveste scopul în care serviciile vor fi utilizate. Dacă din această declaratie reiese că beneficiarul nu va utiliza respectivele servicii în scop personal sau pentru uzul personal al angajatilor, se consideră că prestatorul a actionat cu bună-credintă în ceea ce priveste determinarea locului prestării serviciilor si este scutit de orice viitoare obligatie de plată a taxei. Atunci când serviciul urmează a fi utilizat de beneficiar partial pentru scopuri personale sau pentru uzul personal al angajatilor persoanei impozabile si partial în scopul activitătii economice sau integral în scopuri personale ori pentru uzul personal al angajatilor persoanei impozabile, prestarea respectivului serviciu va fi tratată ca fiind realizată în relatia cu o persoană neimpozabilă. În ceea ce priveste utilizarea fiecărui serviciu pentru stabilirea locului prestării, vor fi luate în considerare numai circumstantele existente în momentul prestării serviciului. Orice modificare subsecventă a uzului serviciului respectiv de către beneficiar în sensul acestui alineat nu va avea consecinte în ceea ce priveste stabilirea locului prestării, cu exceptia situatiei în care se poate face dovada abuzului de lege.

(11) Serviciile pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (5) lit. e) din Codul fiscal, prestate de o persoană impozabilă stabilită în România către un beneficiar persoană neimpozabilă care nu este stabilit pe teritoriul Comunitătii, nu au locul în România. De asemenea, nu au locul în România aceleasi servicii care sunt prestate către persoane impozabile stabilite în afara Comunitătii, fiind aplicabile prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. În ambele situatii este suficient ca prestatorul să facă dovada că beneficiarul, indiferent de statutul său, este stabilit în afara Comunitătii. Această conditie se consideră îndeplinită atunci când clientul comunică prestatorului adresa sediului activitătii economice sau a sediului fix ori, în absenta acestora, a domiciliului stabil sau a resedintei obisnuite, din afara Comunitătii. Prestatorul trebuie să verifice autenticitatea acestora prin procedurile curente de verificare existente.

(12) Pentru alte servicii decât cele prevăzute la alin. (11), prestate de o persoană impozabilă stabilită în România către o persoană impozabilă stabilită în afara Comunitătii si care intră sub incidenta art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, locul prestării nu este considerat a fi în România, dacă prestatorul poate face dovada că beneficiarul este o persoană impozabilă si că este stabilit în afara Comunitătii. În acest scop prestatorul trebuie să obtină suficiente dovezi de la clientul său care să demonstreze că este o persoană impozabilă. Aceste dovezi pot consta în codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului care este stabilit în tări terte care aplică TVA sau un alt cod de înregistrare similar care identifică persoana impozabilă, atribuit beneficiarului de tara în care este stabilit, însotite de alte informatii relevante, cum sunt materiale printate de pe un website care confirmă statutul de persoană impozabilă al beneficiarului, informatii obtinute de la autoritatea fiscală din tara beneficiarului care confirmă că acesta este o persoană impozabilă, formularul de comandă al beneficiarului care contine adresa sediului activitătii economice si codul de înregistrare comercială sau informatii printate de pe website-ul beneficiarului din care să rezulte că acesta efectuează o activitate economică. Dacă prestatorul nu poate face dovada că beneficiarul este o persoană impozabilă, se va considera că prestarea de servicii este realizată către o persoană neimpozabilă, aplicându-se celelalte reguli prevăzute de art. 133 din Codul fiscal, în functie de natura serviciului. Prevederile prezentului alineat se completează cu prevederile alin. (4).

(13) Serviciile pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, de care beneficiază persoane impozabile stabilite în România si care sunt prestate de un prestator persoană impozabilă care nu este stabilit în România, au locul prestării în România, fiind aplicabile cotele de TVA prevăzute la art. 140 din Codul fiscal sau, după caz, scutirile de TVA prevăzute la art. 141, 143, 144 sau 1441 din Codul fiscal. Atunci când prestatorul este o persoană impozabilă stabilită în alt stat membru, beneficiarul persoană impozabilă stabilită în România realizează o achizitie intracomunitară de servicii care se declară în declaratia recapitulativă prevăzută la art. 1564 din Codul fiscal, dacă serviciul nu este scutit de taxă. În situatia în care beneficiarul persoană impozabilă stabilită în România nu este înregistrat în scopuri de taxă, trebuie să îndeplinească obligatiile specifice de înregistrare pentru achizitii intracomunitare de servicii prevăzute la art. 153 sau 1531 din Codul fiscal.

(14) În aplicarea prevederilor art. 133 alin. (2), alin. (5) lit. d) si alin. (7) lit. a) din Codul fiscal, lucrările efectuate asupra bunurilor mobile corporale cuprind toate operatiunile umane si mecanice efectuate asupra unui bun mobil corporal, altele decât cele de natură intelectuală sau stiintifică, respectiv servicii ce constau, printre altele, în procesarea, prelucrarea, repararea bunurilor mobile corporale. Evaluarea bunurilor mobile corporale reprezintă examinarea unor bunuri mobile corporale în scopul stabilirii valorii acestora. Ambalajele sau alte bunuri utilizate, în legătură directă cu bunurile asupra cărora au fost realizate lucrări ori evaluări, sau bunurile încorporate în acestea sunt accesorii serviciilor realizate si nu vor fi tratate ca livrări de bunuri separate, ci ca fiind parte a serviciului prestat. În situatia în care pe teritoriul României se efectuează lucrări si evaluări ale bunurilor mobile corporale de origine comunitară, persoana care primeste bunurile în vederea realizării lucrărilor trebuie să înscrie bunurile în registrul bunurilor primite prevăzut la pct. 79. Beneficiarul persoană impozabilă stabilit în România, care trimite bunuri mobile corporale pentru a fi efectuate lucrări sau evaluări într-un alt stat membru, va tine evidenta bunurilor cu ajutorul registrului nontransferurilor prevăzut la pct. 79. Pentru determinarea locului prestării acestor servicii se vor aplica, în functie de statutul beneficiarului, prevederile art. 133 alin. (2), alin. (5) lit. d) sau alin. (7) lit. a) din Codul fiscal.

(15) Tipărirea cărtilor sau a altor tipărituri poate fi considerată fie o livrare de bunuri, fie o prestare de servicii, în functie de modul de derulare a operatiunilor, astfel:

a) în situatia în care clientul care detine drepturile de editare a unei cărti sau a altei tipărituri se limitează la a transmite continutul acestora pe hârtie, pe CD, dischetă sau pe alt suport, iar tipografia se obligă să tipărească sau, după caz, să si editeze cartea sau altă tipăritură, utilizând hârtia si/sau alte materiale proprii necesare realizării cărtii sau altei tipărituri, se consideră că tipografia realizează o livrare de bunuri către clientul său, în sensul art. 128 din Codul fiscal, locul livrării bunurilor stabilindu-se conform prevederilor art. 132 din Codul fiscal;

b) în situatia în care clientul care detine drepturile de editare a unei cărti sau a altei tipărituri transmite tipografiei continutul acestora pe hârtie, pe CD, dischetă sau pe alt suport, precum si hârtia necesară realizării acestora si/sau, după caz, alte materiale care servesc la realizarea cărtii/tipăriturii, se consideră că tipografia realizează o prestare de servicii către clientul său, în sensul art. 129 din Codul fiscal. Locul prestării serviciilor, în acest caz, se stabileste conform prevederilor art. 133 alin. (2) sau, după caz, art. 133 alin. (5) lit. d) sau alin. (7) lit. a) din Codul fiscal, în functie de statutul beneficiarului.

(16) Transferul certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră efectuat cu plată de către o persoană impozabilă reprezintă o prestare de servicii, pentru care locul prestării se stabileste conform prevederilor art. 133 alin. (2) sau, după caz, art. 133 alin. (5) lit. e) din Codul fiscal. Dacă locul prestării pentru un astfel de serviciu este în România, niciuna dintre scutirile prevăzute la art. 141 din Codul fiscal nu poate fi aplicată.

(17) În sensul art. 133 alin. (5) lit. f) din Codul fiscal, conceptul «activităti» include si evenimentele la care se face referire în art. 133 alin. (7) lit. b) din Codul fiscal.

14. (1) Serviciile prevăzute la art. 133 alin. (4) din Codul fiscal fac exceptie de la regulile generale prevăzute la art. 133 alin. (2) si (3) din Codul fiscal în ceea ce priveste stabilirea locului prestării. Aceste servicii nu se declară în declaratia recapitulativă mentionată la art. 1564 din Codul fiscal, indiferent de statutul beneficiarului, si nici nu se aplică prevederile referitoare la înregistrarea în scopuri de taxă, care sunt specifice prestărilor si achizitiilor intracomunitare de servicii.

(2) Serviciile efectuate în legătură directă cu un bun imobil au locul prestării la locul unde este situat bunul imobil conform prevederilor art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal. Pe lângă serviciile mentionate la art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, serviciile efectuate în legătură cu bunurile imobile cuprind, printre altele, operatiuni precum:

a) lucrările de constructii-montaj, transformare, finisare, instalare, reparatii, întretinere, curătare si demolare, efectuate asupra unui bun imobil prin natura sa, precum si orice operatiune ce se efectuează în legătură cu livrarea de bunuri mobile si încorporarea acestora într-un bun imobil astfel încât bunurile mobile devin bunuri imobile prin destinatia lor;

b) studiile si activitătile de supervizare, care fac parte în mod obisnuit din ocupatia arhitectilor, supervizorilor sau inginerilor si care au ca obiectiv pregătirea si coordonarea unei activităti prevăzute la lit. a);

c) activitătile de evaluare a unui bun imobil;

d) punerea la dispozitie de spatii de parcare;

e) punerea la dispozitie de spatii de depozitare a bunurilor;

f) închirierea de seifuri ce sunt bunuri imobile prin natura lor;

g) operatiunile de închiriere, arendare, concesionare sau leasing al bunurilor imobile;

h) serviciile de administrare a bunurilor imobile prin natura lor;

i) acordarea accesului si a drepturilor de folosintă pentru căi rutiere si structuri care fac parte din acestea, de exemplu poduri si tuneluri;

j) serviciile de natură juridică în legătură cu cesiunea sau transferul titlului de proprietate asupra unui bun imobil, atât timp cât acestea au drept scop modificarea naturii juridice a bunurilor imobile;

k) serviciile constând în elaborarea unui contract de vânzare sau de cumpărare a unui bun imobil, chiar dacă acestea reprezintă servicii distincte de cele mentionate la lit. j).

(3) Atunci când sunt prestate servicii juridice având drept scop transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, dar tranzactia finală ce ar fi avut ca rezultat modificarea naturii juridice a respectivului bun imobil nu are loc, aceste servicii se încadrează totusi în prevederile art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal.

(4) Serviciile juridice mentionate la alin. (3) nu se cuprind în prevederile art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal atunci când prestarea acestora are loc în legătură cu diferite aspecte referitoare la contracte care, în termeni generali, pot privi orice alte chestiuni de natură juridică si care nu sunt specifice transferului proprietătii unui bun imobil.


(5) Pentru a determina dacă prestarea unui serviciu juridic complex, format din diferite elemente, intră sau nu sub incidenta prevederilor art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, trebuie stabilit scopul final al acestui serviciu, de la caz la caz.

141. (1) Conform art. 133 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, locul prestării pentru serviciile ce constau în transportul, de călători este locul în care se efectuează transportul, în functie de distantele parcurse.

(2) Transporturile nationale de călători sunt transporturi care au locul prestării în România, având punctul de plecare si punctul de sosire pe teritoriul României.

(3) Transporturile internationale de călători sunt transporturile care au fie punctul de plecare, fie punctul de sosire în afara tării, fie ambele puncte sunt situate în afara tării. Locul prestării serviciilor de transport international de călători este considerat a fi în România pentru partea din parcursul efectuat în interiorul tării, denumită traseu national.

(4) Pentru transportul international de călători, partea din parcursul efectuat în România este parcursul efectuat între locul de plecare si locul de sosire a transportului de călători, determinată după cum urmează:

a) pentru transportul care are punctul de plecare în România, locul de plecare este considerat a fi primul punct de îmbarcare a pasagerilor, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în străinătate;

b) pentru transportul care are punctul de plecare în afara României si punctul de sosire în România, locul de plecare este punctul de trecere a frontierei din străinătate spre România, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor care au fost îmbarcati în afara României;

c) pentru transportul care tranzitează România, fără a avea nici punctul de plecare, nici punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi locul de trecere a frontierei dinspre străinătate în România, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în străinătate;

d) în cazurile prevăzute la lit. a)-c), pentru pasagerii care s-au îmbarcat si debarcat în interiorul tării, călătorind cu un mijloc de transport în trafic international, partea de transport dintre locul de îmbarcare si locul de debarcare pentru acesti pasageri se consideră a fi transport national.

(5) Facturile sau alte documente specifice pentru transportul international de bunuri, altul decât transportul intracomunitarde bunuri, prestat către persoane neimpozabile, precum si pentru transportul international de călători se emit pentru parcursul integral, fără a fi necesară separarea contravalorii traseului national si a celui international. Orice scutire de taxă pentru servicii de transport, prevăzută de art. 143 sau 144 din Codul fiscal, se acordă pentru parcursul efectuat în interiorul tării, în timp ce distanta parcursă în afara tării se consideră că nu are locul prestării în România si nu se datorează taxa. Persoana care efectuează servicii de transport international de bunuri, altul decât transportul intracomunitar de bunuri, către persoane neimpozabile si/sau servicii de transport international de călători beneficiază de dreptul de deducere a taxei aferente achizitiilor de bunuri si/sau servicii si pentru partea din transport care nu are locul prestării în România, în baza art. 145 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal.

142. În sensul art. 133 alin. (4) lit. d) si f) din Codul fiscal, atât serviciile de restaurant, cât si cele de catering sunt caracterizate printr-un complex de activităti în care predomină serviciile, iar furnizarea de hrană si/sau de băuturi este doar o componentă. Serviciile de restaurant constau în furnizarea, la locatia prestatorului, de hrană preparată sau nepreparată si/sau băuturi pentru consum uman, însotite de suficiente servicii aferente care să permită consumul imediat, în timp ce serviciile de catering constau în aceleasi activităti, desfăsurate însă în afara locatiei prestatorului.

143. (1) în scopul aplicării prevederilor art. 133 alin. (2), (3), alin. (4) lit. e) si alin. (6) din Codul fiscal, sunt considerate mijloace de transport vehiculele, motorizate sau nu, si alte echipamente si dispozitive destinate transportului de persoane ori de obiecte dintr-un loc în altul si care au capacitatea de a fi utilizate efectiv pentru desfăsurarea transportului, care ar putea fi trase, tractate sau împinse de vehicule. Această categorie cuprinde bunuri precum:

a) vehiculele terestre motorizate si nemotorizate, precum autoturismele, motocicletele, bicicletele, tricicletele si rulotele care nu sunt fixate de sol;

b) navele motorizate si nemotorizate;

c) aeronavele motorizate si nemotorizate;

d) vehiculele special amenajate pentru transportul bolnavilor si al persoanelor accidentate;

e) tractoarele si alte vehicule agricole;

f) vehiculele utilizate pentru scopuri militare, supraveghere sau de apărare civilă;

g) dispozitivele mecanice sau electronice pentru propulsia cărucioarelor pentru invalizi.

(2) Conform art. 10 din Regulamentul (CE) nr. 1.777/2005 al Consiliului din 17 octombrie 2005 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 77/388/CEE privind sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată, remorcile, semiremorcile si vagoanele feroviare reprezintă mijloace de transport.

(3) Containerele nu sunt considerate mijloace de transport.

(4) în sensul art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, durata posesiei sau utilizării continue a mijlocului de transport se stabileste pe baza prevederilor contractului încheiat între părtile implicate. Totusi, organele fiscale competente pot stabili prin orice element de fapt sau de drept durata reală a posesiei si utilizării continue a mijlocului de transport.

(5) în situatia în care două sau mai multe contracte de închiriere a aceluiasi mijloc de transport încheiate cu acelasi client se succed cu o întrerupere de două zile sau mai putin, termenul primului contract va fi luat în considerare pentru a se stabili dacă al doilea contract va fi considerat sau nu pe termen scurt, în sensul art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal.

(6) Atunci când se încheie cu un client contracte în aceleasi conditii pentru aceleasi mijloace de transport, durata fiecăruia dintre contractele precedente se ia în considerare la stabilirea duratei contractelor următoare, în sensul aplicării prevederilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal. Cu toate acestea, durata unui contract pe termen scurt, derulat anterior unui contract care se califică drept contract pe termen lung ca urmare a contractelor anterioare, nu va fi reevaluată retroactiv, cu exceptia situatiei în care se poate face dovada abuzului de lege.

(7) în situatia în care un contract pe termen scurt, în sensul art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, face obiectul unei prelungiri care are ca efect depăsirea termenului de 30, respectiv 90 de zile, este necesară o reevaluare a respectivului contract, cu exceptia cazului în care prelungirea contractului se datorează unor circumstante independente de vointa părtilor, datorate unor cauze de fortă majoră.

(8) Atunci când un contract pe termen scurt este urmat de un alt contract pe termen scurt încheiat între aceleasi părti, dar pentru mijloace de transport diferite, fiecare contract va fi analizat separat, în vederea încadrării sau neîncadrării în prevederile art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, dacă nu se dovedeste o încălcare a legii.

(9) în sensul art. 133 alin. (4) lit. e)din Codul fiscal, un mijloc de transport este considerat ca fiind pus efectiv la dispozitia clientului la locul în care se află mijlocul de transport atunci când clientul preia efectiv controlul fizic asupra acestuia. Controlul juridic, respectiv semnarea contractului, intrarea în posesia cheilor, nu este suficient pentru a determina locul efectiv al punerii la dispozitia clientului a mijlocului de transport.

(10) Acordarea de către o persoană impozabilă care detine vagoane de tren a dreptului de utilizare a acestora reprezintă, din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, o prestare de servicii asimilată închirierii de mijloace de transport, locul prestării fiind stabilit în functie de perioada de utilizare. Acelasi regim se aplică si pentru acordarea de către întreprinderile feroviare a dreptului de utilizare a vagoanelor în trafic international, pentru care se încasează taxa stabilită prin Regulamentul pentru folosirea reciprocă a vagoanelor de marfă în trafic international, aprobat de Uniunea Internatională a Căilor Ferate.

144. (1) Locul prestării este locul de plecare a transportului de călători, pentru serviciile de restaurant si catering furnizate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor în timpul unei părti a unei operatiuni de transport de călători efectuată în Comunitate, astfel cum este prevăzut la art. 133 alin. (4) lit. f) din Codul fiscal. Caracteristicile serviciilor de restaurant si catering sunt cele prevăzute la pct. 142.

(2) Pentru a identifica partea transportului de călători efectuată în interiorul Comunitătii, mijlocul de transport este decisiv, si nu călătoria individuală a fiecărui pasager. Prin urmare, se consideră că se efectuează o singură parte de transport de călători în interiorul Comunitătii, chiar si atunci când există opriri în afara Comunitătii, în situatia în care călătoria este efectuată cu un singur mijloc de transport.

(3) O călătorie efectuată cu aeronave, căreia i s-a atribuit un singur număr de zbor si care implică escale în interiorul Comunitătii, se consideră ca reprezentând o singură parte de transport de călători efectuată în Comunitate. Pentru călătoriile cu trenul, în vederea identificării părtii unice a transportului de călători în interiorul Comunitătii, itinerarul este decisiv.

(4) Pentru aplicarea art. 133 alin. (4) lit. f) din Codul fiscal, locurile în care pasagerii, în mod individual, se îmbarcă sau debarcă în/din mijlocul de transport nu au relevantă în stabilirea părtii unei operatiuni de transport efectuate în interiorul Comunitătii.

(5) Partea din serviciile de catering si restaurant oferite în timpul unei părti a unei operatiuni de transport care nu este considerată a fi efectuată în Comunitate, dar totusi este efectuată pe teritoriul unui stat membru, intră sub incidenta art. 133 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, respectiv are locul la locul prestării efective.

15. (1) Locul serviciilor prestate către persoane neimpozabile se determină în conformitate cu prevederile art. 133 alin. (3) din Codul fiscal, dacă nu se aplică exceptiile prevăzute la art. 133 alin. (4)-(6) din Codul fiscal.

(2) în aplicarea prevederilor art. 133 alin. (6) din Codul fiscal, un mijloc de transport se consideră că este efectiv exploatat si utilizat pe teritoriul României dacă mijlocul de transport este utilizat în principal în România. Se consideră că mijlocul de transport este efectiv utilizat si exploatat în afara Comunitătii, dacă mijlocul de transport este utilizat în principal în afara Comunitătii. Dovada faptului că mijlocul de transport este utilizat în principal în România sau în afara Comunitătii constă în declaratia pe propria răspundere dată de beneficiar. Pentru încadrarea corectă a mijloacelor de transport se vor aplica prevederile pct. 143.

151. (1) în aplicarea art. 133 alin. (7) lit. a) din Codul fiscal:

a) serviciile constând în activităti accesorii transportului, precum încărcarea, descărcarea, manipularea si servicii similare acestora, se consideră a fi efectiv utilizate si exploatate în România dacă sunt prestate pe teritoriul României;

b) serviciile constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale si evaluări ale bunurilor mobile corporale se consideră a fi efectiv utilizate si exploatate în România dacă sunt efectuate pe teritoriul României;

c) serviciile de transport de bunuri efectuate în România sunt serviciile al căror punct de plecare si punct de sosire se află pe teritoriul României, acestea fiind considerate efectiv utilizate si exploatate pe teritoriul României.

(2) Dacă locul prestării serviciilor conform art. 133 alin. (7) lit. a) din Codul fiscal este situat pe teritoriul României, operatiunile sunt impozabile în România, fiind aplicabile cotele de taxă prevăzute la art. 140 din Codul fiscal sau, după caz, scutirile de taxă prevăzute la art. 141, 143, 144, 1441 si 152 din Codul fiscal.


(3) Prevederile art. 133 alin. (7) lit. a) din Codul fiscal nu se aplică în situatia în care beneficiarul serviciilor este o persoană impozabilă care are sediul activitătii economice în afara Comunitătii, dar comunică prestatorului un cod valabil de TVA din alt stat membru si adresa unui sediu fix din Comunitate către care sunt prestate serviciile. Se consideră că prestatorul a actionat de bună-credintă în ceea ce priveste determinarea faptului că beneficiarul este o persoană impozabilă atunci când a obtinut confirmarea validitătii codului de TVA atribuit beneficiarului de autoritătile fiscale din alt stat membru, prin intermediul procedurilor de securitate existente la nivel comunitar.

(4) în sensul art. 133 alin. (7) lit. b) din Codul fiscal:

a) acordarea accesului la evenimente culturale, artistice, sportive, stiintifice, educationale, de divertisment sau la alte evenimente similare cuprinde servicii constând în acordarea dreptului de intrare la un eveniment, în schimbul unui bilet sau al unei taxe. Numai serviciile care au drept caracteristică esentială garantarea unui astfel de drept de intrare sunt privite ca acces la un eveniment;

b) conceptul de acces la un eveniment cuprinde următoarele servicii, fără a se limita la acestea:

1. acordarea dreptului de intrare la spectacole, piese de teatru, reprezentatii de circ, parcuri de distractii, concerte, târguri, expozitii si alte evenimente similare, inclusiv pe bază de abonamente;

2. acordarea dreptului de intrare la evenimente sportive, precum meciuri sau competitii, inclusiv pe bază de abonamente;

3. acordarea dreptului de intrare la evenimente educationale sau stiintifice, precum conferinte sau seminare, altele decât cele prevăzute la lit. c) pct.1;

c) conceptul de acces la un eveniment nu cuprinde operatiuni precum:

1. participarea la conferinte si seminare pentru care accesul este acordat/permis numai pe baza înregistrării în prealabil a participantilor;

2. utilizarea unor facilităti precum cele oferite de o sală de gimnastică sau alte facilităti similare, în schimbul unei cotizatii de membru;

d) serviciile auxiliare legate de acordarea accesului la evenimente culturale, artistice, sportive, stiintifice, educationale, de divertisment sau la alte evenimente similare, prestate unei persoane impozabile, cuprind numai serviciile furnizate separat persoanei care participă la un astfel de eveniment, în schimbul plătii unei sume de bani făcute de respectiva persoană, în legătură cu accesul la respectivul eveniment. Aceste servicii includ în special utilizarea vestiarului sau a instalatiilor sanitare si nu includ serviciile de intermediere în vânzarea biletelor.”

6. Punctul 161 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Exigibilitatea pentru livrări de bunuri si prestări de servicii

Art. 1342. - (1) Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), exigibilitatea taxei intervine:

a) la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator;

b) la data la care se încasează avansul, pentru plătile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator. Fac exceptie de la aceste prevederi avansurile încasate pentru plata importurilor si a taxei pe valoarea adăugată aferente importului, precum si orice avansuri încasate pentru operatiuni scutite sau care nu sunt impozabile. Avansurile reprezintă plata partială sau integrală a contravalorii bunurilor si serviciilor, efectuată înainte de data livrării sau prestării acestora;

c) la data extragerii numerarului, pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate prin masini automate de vânzare, de jocuri sau alte masini similare.

(3) Taxa este exigibilă la data la care intervine oricare dintre evenimentele mentionate la art. 138. Totusi, regimul de impozitare, cotele aplicabile si cursul de schimb valutar sunt aceleasi ca si ale operatiunii de bază care a generat aceste evenimente.

Norme metodologice:

161. (1) Prevederile art. 1342 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal se aplică în situatia în care facturile totale ori partiale pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii au fost emise înaintea faptului generator de taxă si includ si situatia în care sunt emise facturi pentru avansuri înainte de încasarea acestora.

(2) în aplicarea art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal, în cazul în care intervin evenimentele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, ulterior datei de 1 iulie 2010, cota aplicabilă pentru ajustarea bazei de impozitare este cota operatiunii de bază care a generat aceste evenimente. Pentru operatiunile a căror bază impozabilă este determinată în valută, cursul de schimb valutar utilizat pentru ajustarea bazei de impozitare este acelasi ca si al operatiunii de bază care a generat aceste evenimente, respectiv cursul de schimb valutar utilizat pentru determinarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată pentru operatiunea de bază. Totusi, în cazul în care nu se poate determina operatiunea de bază care a generat aceste evenimente, se va aplica cota de TVA în vigoare la data la care a intervenit evenimentul si, corespunzător, si cursul de schimb valutar de la această dată, în cazul operatiunilor pentru care baza de impozitare este determinată în valută.

(3) în cazul în care intervin evenimentele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, ulterior datei de 1 iulie 2010, pentru achizitii intracomunitare de bunuri, cota aplicabilă pentru ajustarea bazei de impozitare este cota în vigoare la data la care a intervenit exigibilitatea taxei pentru achizitia intracomunitară potrivit art. 135 din Codul fiscal. În situatia în care nu se poate determina achizitia intracomunitară care a generat aceste evenimente, se va aplica cota de TVA în vigoare la data la care a intervenit evenimentul.

Exemplu: Societatea Adin România a primit o factură pentru un avans la o achizitie intracomunitară de bunuri în sumă de 1.000 euro, emisă la data de 12 mai 2010. Taxa aferentă achizitiei intracomunitare s-a determinat pe baza cursului de schimb în vigoare la data de 12 mai 2010, respectiv 4,18 lei/euro, aplicându-se cota de TVA de 19%, astfel: 1.000 euro x 4,18 lei/eurox 19% = 794,2 lei.

În luna iulie, societatea primeste factura emisă la data de 16 iulie 2010 pentru diferenta până la valoarea integrală a bunurilor care sunt achizitionate intracomunitar, în sumă de 5.000 euro, valoarea integrală a bunurilor fiind de 6.000 euro. Taxa aferentă achizitiei intracomunitare s-a determinat pe baza cursului de schimb în vigoare la data de 16 iulie 2010, respectiv 4,26 lei/euro, aplicându-se cota de TVA de 24%, astfel: 5.000 eurox4,26 lei/eurox24% = 5.112 lei.

La data de 5 august 2010, furnizorul extern emite un credit-note prin care acordă o reducere de pret de 10% aferentă livrării intracomunitare care a generat achizitia intracomunitară de bunuri la societatea Adin România. Societatea A are obligatia să ajusteze baza de impozitare a achizitiei intracomunitare cu sumele calculate astfel:

1.000 eurox 10% x4,18 lei/eurox 19% = 79,42 lei

5.000 euro x 10% x 4,26 lei/euro x 24% = 511,2 lei.”

7. Punctul 162 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Exigibilitatea pentru livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă

Art. 1343. - (1) Prin exceptie de la prevederile art. 1342, în cazul unei livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă conform art. 143 alin. (2), exigibilitatea taxei intervine în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), exigibilitatea taxei intervine la emiterea facturii prevăzute la art. 155 alin. (1) sau, după caz, la emiterea autofacturii prevăzute la art. 155 alin. (4), dacă factura sau autofactura este emisă înainte de a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator.

Norme metodologice:

162. (1) în sensul art. 1343 alin. (2) din Codul fiscal, în cazul livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de taxă, exigibilitatea intervine la data emiterii unei facturi înainte de a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator, indiferent dacă factura a fost emisă pentru încasarea unui avans sau pentru contravaloarea integrală ori partială a livrării.

(2) Exigibilitatea determină perioada fiscală în care livrarea intracomunitară scutită se înregistrează în decontul de taxă pe valoarea adăugată prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal si în declaratia recapitulativă prevăzută la art. 1564 din Codul fiscal.”

8. Punctul 17 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Faptul generator si exigibilitatea pentru achizitii intracomunitare de bunuri

Art. 135. - (1) în cazul unei achizitii intracomunitare de bunuri, faptul generator intervine la data la care ar interveni faptul generator pentru livrări de bunuri similare, în statul membru în care se face achizitia.

(2) în cazul unei achizitii intracomunitare de bunuri, exigibilitatea taxei intervine în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator.

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), exigibilitatea taxei intervine la data emiterii facturii prevăzute în legislatia altui stat membru la articolul echivalent art. 155 alin. (1)sau, după caz, la data emiterii autofacturii prevăzute la art. 155 alin. (4), dacă factura sau autofactura este emisă înainte de cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator.

Norme metodologice:

17. Există o relatie clară între faptul generator în cazul unei livrări intracomunitare de bunuri si faptul generator în cazul unei achizitii intracomunitare de bunuri, care intervin în acelasi moment, respectiv în momentul livrării de bunuri. Pentru a evita orice neconcordantă între livrările intracomunitare de bunuri, scutite de TVA, care se includ în declaratia recapitulativă pentru astfel de livrări, în statul membru de origine, si achizitiile intracomunitare, evidentiate în decontul de TVA si în declaratia recapitulativă pentru achizitii intracomunitare, prevăzută la art. 1564 din Codul fiscal, în România, momentul exigibilitătii a fost stabilit fie în a 15-a zi a lunii următoare celei în care a avut loc faptul generator, fie la data facturii pentru contravaloarea totală sau partială, atât pentru livrările intracomunitare, cât si pentru achizitiile intracomunitare.

Exemplul 1. Factura pentru livrarea intracomunitară este emisă în luna următoare celei în care se efectuează livrarea

 

Alt stat

România

Livrare intracomunitară scutită de TVA

Achizitie intracomunitară supusă TVA si taxabilă

Data livrării: 25.01.2010

 

Data facturii: 12.02.2010

 

Faptul generator: 25.01.2010

Faptul generator: 25.01.2010

Exigibilitatea: 12.02.2010

Exigibilitatea: 12.02.2010

Livrarea este inclusă în declaratia recapitulativă si decontul de TVA aferente lunii februarie 2010.

Achizitia intracomunitară se evidentiază în declaratia recapitulativă si decontul de TVA aferente lunii februarie 2010.


Exemplul 2. Factura pentru livrarea intracomunitară este emisă în aceeasi lună în care se efectuează livrarea intracomunitară.

 

Alt stat

România

 

 

Livrare intracomunitară scutită de TVA

Achizitie intracomunitară supusă TVA si taxabilă

Data livrării: 25.01.2010

 

Data facturii: 29.01.2010

 

Faptul generator: 25.01.2010

Faptul generator: 25.01.2010

Exigibilitatea: 29.01.2010

Exigibilitatea: 29.01.2010

Livrarea este inclusă în declaratia recapitulativă aferentă lunii ianuarie si se evidentiază în decontul de TVAdin luna ianuarie 2010.

Achizitia intracomunitară este inclusă în declaratia recapitulativă aferentă lunii ianuarie si se evidentiază în decontul de TVA din luna ianuarie 2010.”

 

9. La punctul 18, alineatele (4) si (5) se modifică si vor avea următorul cuprins:

(4) în sensul art. 137 alin. (1) lit. c)din Codul fiscal, baza de impozitare pentru active corporale fixe care constituie livrare de bunuri conform art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, altele decât bunurile imobile, este constituită din valoarea de înregistrare în contabilitate diminuată cu amortizarea contabilă, dar nu mai putin decât valoarea la care bunurile au fost imputate, în cazul bunurilor constatate lipsă din gestiune. Dacă activele corporale fixe sunt complet amortizate, baza de impozitare este zero sau, după caz, valoarea imputată, în cazul lipsurilor imputabile. Pentru bunurile care fac obiectul contractelor de leasing financiar si care constituie pentru locator/finatator o livrare de bunuri conform art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, baza de impozitare este valoarea capitalului rămas de facturat.

(5) în situatiile prevăzute la art. 128 alin. (4) lit. a)-c) din Codul fiscal, baza de impozitare a activelor corporale fixe, altele decât bunurile imobile, se determină conform prevederilor alin. (4).”

10. La punctul 37, alineatele (3)-(5) se modifică si vor avea următorul cuprins:

“(3) Se consideră a fi data primei ocupări, în cazul unei constructii sau al unei părti din constructie care nu a suferit transformări de natura celor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) pct. 4 din Codul fiscal, data semnării de către beneficiar a procesului-verbal de receptie definitivă a constructiei sau a unei părti din constructie. Prin proces-verbal de receptie definitivă se întelege procesul-verbal de receptie la terminarea lucrărilor, încheiat conform legislatiei în vigoare. În cazul unei constructii realizate în regie proprie, data primei ocupări este data documentului pe baza căruia constructia sau partea din constructie este înregistrată în evidentele contabile drept activ corporal fix.

(4) Data primei utilizări a unei constructii se referă la constructii care au suferit transformări de natura celor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) pct. 4 din Codul fiscal. Prin data primei utilizări se întelege data semnării de către beneficiar a procesului-verbal de receptie definitivă a lucrărilor de transformare a constructiei în cauză sau a unei părti a constructiei. Prin proces-verbal de receptie definitivă se întelege procesul-verbal de receptie la terminarea lucrărilor, încheiat conform legislatiei în vigoare. În cazul lucrărilor de transformare în regie proprie a unei constructii sau a unei părti din constructie, data primei utilizări a bunului după transformare este data documentului pe baza căruia este majorată valoarea constructiei sau a unei părti din constructie cu valoarea transformării respective.

(5) Dacă livrarea unei constructii intervine înainte de data primei ocupări, astfel cum este definită prima ocupare la alin. (3), se consideră că are loc livrarea unei constructii noi.”

11. După punctul 40 se introduce un nou punct, punctul 401, cu următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Scutiri pentru importuri de bunuri si pentru achizitii intracomunitare

Art. 142. - (1) Sunt scutite de taxă:

[...]

e1) importul de bunuri de către Comunitatea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investitii sau de către organismele instituite de Comunităti cărora li se aplică Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile si imunitătile Comunitătilor Europene, în limitele si în conditiile stabilite de protocolul respectiv si de acordurile de punere în aplicare a respectivului protocol sau de acordurile de sediu, în măsura în care nu conduc la denaturarea concurentei;

Norme metodologice:

401. Scutirea prevăzută la art. 142 alin. (1) lit. ei) din Codul fiscal se acordă de către directiile judetene si a municipiului Bucuresti pentru accize si operatiuni vamale, birourile vamale de frontieră si de interior si punctele vamale, pe baza avizului Ministerului Afacerilor Externe privind respectarea limitelor si conditiilor precizate în Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile si imunitătile Comunitătilor Europene sau în acordurile de sediu, în măsura în care nu conduc la denaturarea concurentei.”

12. Punctul 41 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Scutiri pentru importuri de bunuri si pentru achizitii intracomunitare

Art. 142. - (1) Sunt scutite de taxă:

[...]

f) importul de bunuri efectuat în România de organismele internationale, altele decât cele mentionate la lit. e1), recunoscute ca atare de autoritătile publice din România, precum si de către membrii acestora, în limitele si în conditiile stabilite de conventiile internationale de instituire a acestor organisme sau în acordurile de sediu;

Norme metodologice:

41. Scutirea prevăzută la art. 142 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal se acordă de către directiile judetene si a municipiului Bucuresti pentru accize si operatiuni vamale, birourile vamale de frontieră si de interior si punctele vamale, pe baza avizului Ministerului Afacerilor Externe privind respectarea limitelor si conditiilor precizate în conventiile de înfiintare a acestor organizatii sau în acordurile de sediu.”

13. Punctul 42 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Scutiri pentru importul de bunuri si pentru achizitii intracomunitare

Art. 142. - (1) Sunt scutite de taxă:

[...]

h) reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile în afara Comunitătii, în aceeasi stare în care se aflau la momentul exportului, si care beneficiază de scutire de taxe vamale;

Norme metodologice:

42. În sensul art. 142 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, bunurile reimportate beneficiază de scutirea de TVA în măsura în care sunt scutite de taxe vamale potrivit legislatiei vamale care se referă la mărfurile reintroduse pe teritoriul Comunitătii, respectiv art. 185-187 din Regulamentul (CE) nr. 2.913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar.”

14. La punctul 43, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(2) Scutirea partială mentionată la alin. (1) se acordă în următoarele conditii:

a) bunurile trebuie să fi fost exportate din România în afara Comunitătii, după plasarea acestora în regim de perfectionare pasivă;

b) exportul si reimportul bunurilor trebuie efectuate de aceeasi persoană.”

15. Punctul 441 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Scutiri speciale legate de traficul international de bunuri Art. 144. - (1) Sunt scutite de taxă următoarele: a) livrarea de bunuri care urmează:

1. să fie plasate în regim vamal de admitere temporară, cu exonerare totală de la plata drepturilor de import;

2. să fie prezentate autoritătilor vamale în vederea vămuirii si, după caz, plasate în depozit necesar cu caracter temporar;

3. să fie introduse într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber;

4. să fie plasate în regim de antrepozit vamal;

5. să fie plasate în regim de perfectionare activă, cu suspendare de la plata drepturilor de import;

6. să fie plasate în regim de tranzit vamal extern;

7. să fie admise în apele teritoriale:

- pentru a fi încorporate pe platforme de forare sau de productie, în scopul construirii, reparării, întretinerii, modificării sau reutilării acestor platforme ori pentru conectarea acestor platforme de forare sau de productie la continent;

- pentru alimentarea cu carburanti si aprovizionarea platformelor de forare sau de productie;

8. să fie plasate în regim de antrepozit de TVA, definit după cum urmează:

- pentru produse accizabile, orice locatie situată în România, care este definită ca antrepozit fiscal, în sensul art. 4 lit. (b) din Directiva 92/12/CEE, cu modificările si completările ulterioare;

- pentru bunuri, altele decât produsele accizabile, o locatie situată în România si definită prin norme;

b) livrarea de bunuri efectuată în locatiile prevăzute la lit. a), precum si livrarea de bunuri care se află în unul dintre regimurile sau situatiile precizate la lit. a);

c) prestările de servicii aferente livrărilor prevăzute la lit. a) sau efectuate în locatiile prevăzute la lit. a), pentru bunurile aflate în regimurile sau situatiile prevăzute la lit. a);

d) livrările de bunuri care încă se află în regim vamal de tranzit intern, precum si prestările de servicii aferente acestor livrări, altele decât cele prevăzute la art. 1441;

e) importul de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de TVA.

(2) Prin ordin al ministrului finantelor publice se stabilesc documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxă pentru operatiunile prevăzute la alin. (1) si, după caz, procedura si conditiile care trebuie respectate pentru aplicarea scutirii de taxă.

Norme metodologice:

441. (1) Scutirile de taxă pe valoarea adăugată prevăzute la art. 144 din Codul fiscal nu se aplică în cazul regimurilor vamale suspensive care nu se regăsesc la alin. (1) lit. a) al aceluiasi articol, cum sunt cele de admitere temporară cu exonerare partială de drepturi de import, transformare sub control vamal, perfectionare activă în sistemul de rambursare.

(2) în sensul art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 7 din Codul fiscal, prin ape teritoriale se întelege marea teritorială a României, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue si al zonei economice exclusive ale României, republicată, cu modificările si completările ulterioare.”

16. Punctul 45 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Sfera de aplicare a dreptului de deducere

Art. 145. - (1) Dreptul de deducere ia nastere la momentul exigibilitătii taxei.

(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizitiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operatiuni:

a) operatiuni taxabile;


b) operatiuni rezultate din activităti economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operatiuni ar fi fost realizate în România;

c) operatiuni scutite de taxă, conform art. 143, 144 si 1441;

d) operatiuni scutite de taxă, conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1-5 si lit. b), în cazul în care cumpărătorul ori clientul este stabilit în afara Comunitătii sau în cazul în care aceste operatiuni sunt în legătură directă cu bunuri care vor fi exportate într-un stat din afara Comunitătii, precum si în cazul operatiunilor efectuate de intermediari care actionează în numele si în contul altei persoane, atunci când acestia intervin în derularea unor astfel de operatiuni;

e) operatiunile prevăzute la art. 128 alin. (7) si la art. 129 alin. (7), dacă taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv.

(3) Dacă nu contravine prevederilor alin. (2), persoana impozabilă are dreptul de deducere a taxei si pentru cazurile prevăzute la art. 128 alin. (8) si la art. 129 alin. (5).

(4) în conditiile stabilite prin norme se acordă dreptul de deducere a taxei pentru achizitiile efectuate de o persoană impozabilă înainte de înregistrarea acesteia în scopuri de TVA conform art. 153.

(41) în conditiile stabilite prin norme se acordă dreptul de deducere a taxei pentru achizitiile efectuate în cadrul procedurii de executare silită de către o persoană impozabilă de la un contribuabil declarat inactiv prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală potrivit art. 11 sau de la o persoană impozabilă în inactivitate temporară, înscrisă în registrul comertului, potrivit legii.

(5) Nu sunt deductibile:

a) taxa aferentă sumelor achitate în numele si în contul altei persoane si care apoi se decontează acesteia, precum si taxa aferentă sumelor încasate în numele si în contul altei persoane, care nu sunt incluse în baza de impozitare a livrărilor/prestărilor efectuate conform art. 137 alin. (3) lit. e);

b) taxa datorată sau achitată pentru achizitiile de băuturi alcoolice si produse din tutun, cu exceptia cazurilor în care aceste bunuri sunt destinate revânzării sau pentru a fi utilizate pentru prestări de servicii.

Norme metodologice:

45. (1) în sensul art. 145 alin. (4) din Codul fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa pentru achizitiile efectuate de aceasta înainte de înregistrarea acesteia în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, din momentul în care această persoană intentionează să desfăsoare o activitate economică, cu conditia să nu se depăsească perioada prevăzută la art. 1471 alin. (2) din Codul fiscal. Intentia persoanei trebuie evaluată în baza elementelor obiective, cum ar fi faptul că aceasta începe să angajeze costuri si/sau să facă investitii pregătitoare necesare initierii acestei activităti economice. Deducerea se exercită prin înscrierea taxei deductibile în decontul de taxă prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal, depus după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal. În cazul persoanelor impozabile nestabilite pe teritoriul României, se aplică prevederile art. 1472 din Codul fiscal în perioada în care nu au fost înregistrate în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, în situatia în care persoanele respective au solicitat rambursarea taxei în baza art. 1472 din Codul fiscal si în perioada respectivă îndeplineau conditiile pentru a beneficia de rambursare conform prevederilor art. 1472 din Codul fiscal. Persoanele impozabile nestabilite în România, dar înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, aplică prevederile art. 1471 din Codul fiscal inclusiv pentru achizitiile efectuate înainte de înregistrarea în scopuri de TVA, în situatia în care pentru respectivele achizitii nu au solicitat rambursarea taxei conform art. 1472 din Codul fiscal.

(2) Pentru exercitarea dreptului de deducere prevăzut la alin. (1) trebuie îndeplinite conditiile si formalitătile prevăzute la art. 145-1471 din Codul fiscal. Prin exceptie de la prevederile art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, factura nu trebuie să contină mentiunea referitoare la codul de înregistrare în scopuri de TVA pentru operatiunile efectuate înainte de înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile conform art. 153 din Codul fiscal.

(3) în cazul micilor întreprinderi care au aplicat regimul special de scutire în conformitate cu prevederile art. 152 din Codul fiscal si care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, taxa pentru achizitii efectuate înainte de înregistrare se deduce potrivit prevederilor pct. 61 alin. (6)-(8) si pct. 62 alin. (4)-(6).

(4) în aplicarea prevederilor art. 145 alin. (41) din Codul fiscal, în cazul bunurilor supuse executării silite pentru care se aplică procedura prevăzută la pct. 75, se acordă dreptul de deducere a taxei, în limitele si în conditiile prevăzute la art. 145-1471 din Codul fiscal, pentru achizitiile efectuate de o persoană impozabilă de la un contribuabil declarat inactiv prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, potrivit art. 11 din Codul fiscal, sau de la o persoană impozabilă în inactivitate temporară, înscrisă în registrul comertului, potrivit legii, dacă livrarea bunurilor ar fi fost taxabilă, prin efectul legii sau prin optiune, în situatia în care respectiva persoană impozabilă nu ar fi fost inactivă.

(5) Prin exceptie de la prevederile art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, factura pentru achizitiile de bunuri efectuate în situatiile prevăzute la alin. (4) nu trebuie să contină mentiunea referitoare la codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit furnizorului conform art. 153 din Codul fiscal.”

17. Punctul 451 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Limitări speciale ale dreptului de deducere

Art. 1451. - (1) în cazul vehiculelor rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depăsească 3.500 kg si care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând si scaunul soferului, nu se deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă achizitiilor acestor vehicule si nici taxa aferentă achizitiilor de combustibil destinat utilizării pentru vehiculele care au aceleasi caracteristici, aflate în proprietatea sau în folosinta persoanei impozabile, cu exceptia vehiculelor care se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:

a) vehiculele utilizate exclusiv pentru: interventie, reparatii, pază si protectie, curierat, transport de personal la si de la locul de desfăsurare a activitătii, precum si vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenti de vânzări si de agenti de recrutare a fortei de muncă;

b) vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru activitatea de taxi;

c) vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte persoane, instruirea de către scolile de soferi, transmiterea folosintei în cadrul unui contract de leasing financiar sau operational;

d) vehiculele utilizate în scop comercial, respectiv în vederea revânzării.

(2) Prin achizitie de vehicule, în sensul alin. (1), se întelege cumpărarea unui vehicul din România, importul sau achizitia intracomunitară a vehiculului.

(3) Prevederile alin. (1) si (2) nu se aplică pentru avansurile care au fost achitate înainte de data de 1 mai 2009 pentru valoarea totală sau partială a vehiculelor rutiere motorizate, dacă livrarea acestora intervine după data de 1 mai 2009 inclusiv.

(4) Prevederile prezentului articol se aplică până la data de 31 decembrie 2011 inclusiv.

(5) în cazul vehiculelor exceptate potrivit alin. (1) se vor aplica regulile generale de deducere stabilite la art. 145 si art. 146-1471.

Norme metodologice:

451. (1) în aplicarea art. 1451 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

a) vehiculele utilizate exclusiv pentru reparatii si/sau interventie reprezintă vehiculele care pot fi înzestrate sau nu cu echipamente tehnice specifice, ce deservesc personalul specializat în vederea reparării bunurilor, precum si cele utilizate pentru deplasarea în actiuni de interventie;

b) vehiculele utilizate exclusiv pentru pază si protectie sunt vehiculele utilizate în vederea asigurării sigurantei obiectivelor, bunurilor si valorilor împotriva oricăror actiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existenta materială a acestora, precum si protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viata, integritatea fizică sau sănătatea, potrivit prevederilor Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor, cu modificările si completările ulterioare;

c) vehiculele utilizate exclusiv pentru curierat reprezintă vehiculele care servesc la primirea, transportul si distribuirea scrisorilor, coletelor si pachetelor;

d) vehiculele utilizate exclusiv drept care de reportaj reprezintă vehiculele rutiere special amenajate pentru a găzdui tehnica specifică pentru înregistrări audio video sau transmisii complexe video, audio si/sau date prin unde hertziene ori medii optice, capabile să efectueze productii de televiziune sau radio înregistrate ori transmise în direct sau să transmită la distantă prin tehnologii de radiofrecventă (radiorelee, transmisii prin satelit) ori prin fibră optică semnalul unei productii de televiziune sau de radio către alte care de reportaj ori către un telecentru sau un sediu central de radiodifuziune;

e) vehiculele destinate exclusiv utilizării de agenti de vânzări reprezintă vehiculele utilizate în cadrul activitătii unei persoane impozabile de către angajatii acesteia care se ocupă în principal cu prospectarea pietei, desfăsurarea activitătii de merchandising, negocierea conditiilor de vânzare, derularea vânzării bunurilor, asigurarea de servicii postvânzare si monitorizarea clientilor. Se limitează deductibilitatea taxei la cel mult un vehicul utilizat de fiecare agent de vânzări. În această categorie sunt cuprinse si vehiculele de test-drive utilizate de dealerii auto;

f) vehiculele utilizate exclusiv pentru transportul personalului la si de la locul de desfăsurare a activitătii reprezintă vehiculele utilizate de angajator pentru transportul angajatilor în scopul desfăsurării activitătii economice la si de la resedinta acestora/locul convenit de comun acord la sediul angajatorului sau la si de la sediul angajatorului la locul în care se desfăsoară efectiv activitatea ori la si de la resedinta angajatilor/locul convenit de comun acord la locul de desfăsurare a activitătii, atunci când există dificultăti evidente de a găsi alte mijloace de transport si există un acord colectiv între angajator si angajati prin care angajatorul se obligă să asigure gratuit acest transport;

g) vehiculele utilizate exclusiv de agenti de recrutare a fortei de muncă sunt vehiculele utilizate în cadrul activitătii agentiilor de plasare a fortei de muncă de către personalul care se ocupă în principal cu recrutarea si plasarea fortei de muncă. Se limitează deductibilitatea taxei la cel mult un vehicul utilizat de fiecare agent de recrutare a fortei de muncă.

(2) în sensul art. 1451 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, prin vehicule utilizate pentru prestarea de servicii cu plată se întelege vehiculele care contribuie în mod esential la prestarea directă a serviciilor cu plată si fără de care serviciile nu pot fi efectuate.”

18. La punctul 46, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul continut:

“(11) în cazul utilizării Sistemului român de procesare automată a declaratiei vamale de import, justificarea deducerii taxei se face cu exemplarul pe suport hârtie al declaratiei vamale care certifică înscrisurile din documentul electronic de import/documentul electronic de import cu elemente de securitate si sigurantă pentru care s-a acordat liber de vamă, autentificat prin aplicarea semnăturii si a stampilei lucrătorului vamal.”

19. La punctul 49 alineatul (1) litera c), punctul 1 se modifică si va avea următorul cuprins:

“1. prestarea de servicii de transport si de servicii auxiliare acestora, scutite în temeiul art. 143 alin. (1) lit. c)-m), art. 144 alin. (1) lit. c) si art. 1441 din Codul fiscal;”.

20. La punctul 50 alineatul (1) litera b), punctul 1 se modifică si va avea următorul cuprins:

“1. prestarea de servicii de transport si de servicii auxiliare acestora, scutite în temeiul art. 143 alin. (1) lit. c)-m), art. 144 alin. (1) lit. c ) si art. 1441 din Codul fiscal;”.

21. La punctul 53, alineatele (3) si (7) se modifică si vor avea următorul cuprins:

(3) în cazul în care persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire, prevăzut la art. 152 din Codul fiscal, se înregistrează potrivit legii în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, precum si în cazul în care persoana înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal solicită scoaterea din evidenta persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 152 alin. (7) din Codul fiscal, se aplică ajustările de taxă prevăzute la pct. 61 si 62.

(7) în cazul persoanelor impozabile care figurează în lista contribuabililor inactivi conform art. 11 din Codul fiscal, precum si al persoanelor în inactivitate temporară înscrisă în registrul comertului, a căror înregistrare în scopuri de TVA a fost anulată de către organele fiscale competente, conform art. 153 alin. (9) din Codul fiscal, se consideră că activele corporale fixe, altele decât cele care sunt considerate bunuri de capital conform art. 149 din Codul fiscal, care nu sunt amortizate integral, sunt alocate pe perioada de inactivitate unei activităti fără drept de deducere, fiind obligatorie ajustarea taxei conform art. 148 lit. c) din Codul fiscal pentru valoarea rămasă neamortizată. Ajustarea se efectuează în functie de cota de taxă în vigoare la data achizitiei activului corporal fix. În sensul prezentelor norme, prin valoare rămasă neamortizată se întelege valoarea de înregistrare în contabilitate diminuată cu amortizarea contabilă. Ajustarea va fi reflectată în ultimul decont de taxă depus înainte de anularea înregistrării în scopuri de TVA a persoanei impozabile. După înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal ca urmare a încetării situatiei care a condus la scoaterea din evidentă, persoanele impozabile pot ajusta, în conformitate cu prevederile alin. (2) lit. b), taxa aferentă activelor corporale fixe, altele decât cele care sunt considerate bunuri de capital potrivit art. 149 din Codul fiscal, pentru valoarea rămasă neamortizată, inclusiv în situatia în care acestea au fost livrate în regim de taxare în perioada de inactivitate, în cadrul procedurii de executare silită. Ajustarea va fi reflectată în primul decont de taxă depus după înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile sau, după caz, într-un decont ulterior.”

22. La punctul 54, alineatele (1), (2) si (4) se modifică si vor avea următorul cuprins:

“54. (1) Ajustarea taxei deductibile aferente bunurilor care fac obiectul închirierii, leasingului, concesionării sau oricărei alte metode de punere a acestora la dispozitia unei persoane se efectuează de către persoana care închiriază, dă în leasing sau pune la dispozitia altei persoane bunurile respective, cu exceptia situatiei prevăzute la alin. (2). Data la care bunul se consideră achizitionat din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată de locatar/utilizator este data la care se face transferul dreptului de proprietate de către locator/finantator. Pentru taxa aferentă achizitiei bunurilor de capital care au fost cumpărate de locatar/utilizator printr-un contract de leasing, perioada de ajustare începe la data de 1 ianuarie a anului în care a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, dar ajustarea se efectuează pentru suma integrală a taxei deductibile aferente bunurilor de capital, inclusiv pentru taxa plătită sau datorată înainte de data transferului dreptului de proprietate. În sensul art. 149 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, prin durată normală de functionare se întelege durata normală de utilizare stabilită pentru amortizarea fiscală, în cazul activelor corporale fixe de natura mijloacelor fixe amortizabile conform prevederilor legale în vigoare. Activele corporale fixe de natura mijloacelor fixe amortizabile care fac obiectul leasingului sunt considerate bunuri de capital la locator/finantator dacă limita minimă a duratei normale de utilizare este egală sau mai mare de 5 ani.

(2) Taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă transformării sau modernizării unui bun imobil sau a unei părti a acestuia se ajustează de către persoana la dispozitia căreia este pus bunul imobil sau o parte a acestuia în situatia în care lucrările de transformare ori modernizare sunt efectuate de către această persoană, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări este de cel putin 20% din valoarea totală după transformare ori modernizare a bunului imobil sau a părtii de bun imobil. În sensul prezentelor norme metodologice sunt luate în considerare operatiunile de transformare sau modernizare care conduc la majorarea valorii bunului imobil. În scopul calculării acestei depăsiri se vor avea în vedere valorile reevaluate ale bunurilor respective, asa cum sunt înregistrate în contabilitate. Se consideră că bunurile sunt folosite pentru prima dată după transformare sau modernizare, pentru transformările sau modernizările bunurilor de capital prevăzute la art. 149 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, la data semnării de către beneficiar a procesului-verbal de receptie definitivă a lucrărilor de transformare a constructiei în cauză. Prin proces-verbal de receptie definitivă se întelege procesul-verbal de receptie la terminarea lucrărilor. În cazul lucrărilor de transformare în regie proprie a unei constructii, data primei utilizări a bunului după transformare este data documentului pe baza căruia este majorată valoarea activului corporal fix cu valoarea transformării respective.


(4) În cazul persoanelor impozabile care figurează în lista contribuabililor inactivi conform art. 11 din Codul fiscal, precum si al persoanelor în inactivitate temporară înscrisă în registrul comertului, a căror înregistrare în scopuri de TVA a fost anulată de către organele fiscale competente, conform art. 153 alin. (9) din Codul fiscal, se consideră că bunurile de capital nu sunt alocate pe perioada de inactivitate unei activităti economice, fiind obligatorie ajustarea taxei conform art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal. Ajustarea va fi reflectată în ultimul decont de taxă depus înainte de anularea înregistrării în scopuri de TVA a persoanei impozabile. După înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal ca urmare a încetării situatiei care a condus la scoaterea din evidentă, persoanele impozabile pot ajusta taxa aferentă bunurilor de capital proportional cu perioada rămasă din perioada de ajustare, în conformitate cu prevederile art. 149 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal. În situatia bunurilor de capital livrate în regim de taxare în perioada de inactivitate, în cadrul procedurii de executare silită, persoanele impozabile pot ajusta taxa aferentă acestora proportional cu perioada rămasă din perioada de ajustare, determinată în functie de anul în care a avut loc livrarea bunurilor respective. Ajustarea va fi reflectată în primul decont de taxă depus după înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile sau, după caz, într-un decont ulterior.”

23. Punctul 60 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Răspunderea individuală si în solidar pentru plata taxei

Art. 1512. - (1) Beneficiarul este tinut răspunzător individual si în solidar pentru plata taxei, în situatia în care persoana obligată la plata taxei este furnizorul sau prestatorul, conform art. 150 alin. (1), dacă factura prevăzută la art. 155 alin. (5):

a) nu este emisă;

b) cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce priveste una dintre următoarele informatii: denumirea/numele, adresa, codul de înregistrare în scopuri de TVA al părtilor contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate ori serviciilor prestate, elementele necesare calculării bazei de impozitare;

c) nu mentionează valoarea taxei sau o mentionează incorect.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), dacă beneficiarul dovedeste achitarea taxei către persoana obligată la plata taxei, nu mai este tinut răspunzător individual si în solidar pentru plata taxei.

(3) Furnizorul sau prestatorul este tinut răspunzător individual si în solidar pentru plata taxei, în situatia în care persoana obligată la plata taxei este beneficiarul, conform art. 150 alin. (2)-(4) si (6), dacă factura prevăzută la art. 155 alin. (5) sau autofactura prevăzută la art. 1551 alin. (1):

a) nu este emisă;

b) cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce priveste una dintre următoarele informatii: numele/denumirea, adresa, codul de înregistrare în scopuri

de TVA al părtilor contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate/serviciilor prestate, elementele necesare calculării bazei de impozitare.

(4) Furnizorul este tinut răspunzător individual si în solidar pentru plata taxei, în situatia în care persoana obligată la plata taxei pentru o achizitie intracomunitară de bunuri este beneficiarul, conform art. 151, dacă factura prevăzută la art. 155 alin. (5) sau autofactura prevăzută la art. 1551 alin. (1):

a) nu este emisă;

b) cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce priveste una dintre următoarele informatii: denumirea/numele, adresa, codul de înregistrare în scopuri de TVA al părtilor contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate, elementele necesare calculării bazei de impozitare.

(5) Persoana care îl reprezintă pe importator, persoana care depune declaratia vamală de import sau declaratia de import pentru TVA si accize si proprietarul bunurilor sunt tinuti răspunzători individual si în solidar pentru plata taxei, împreună cu importatorul prevăzut la art. 1511.

(6) Pentru aplicarea regimului de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8, antrepozitarul si transportatorul bunurilor din antrepozit sau persoana responsabilă pentru transport sunt tinuti răspunzători individual si în solidar pentru plata taxei, împreună cu persoana obligată la plata acesteia, conform art. 150 alin. (1), (5) si (6) si art. 1511.

(7) Persoana care desemnează o altă persoană ca reprezentant fiscal, conform art. 150 alin. (7) si/sau art. 151 alin. (2), este tinută răspunzătoare individual si în solidar pentru plata taxei, împreună cu reprezentantul său fiscal.

Norme metodologice:

60. Obligatiile beneficiarului prevăzute la art. 1512 alin. (1) din Codul fiscal nu afectează exercitarea dreptului de deducere în conditiile prevăzute la art. 145 din Codul fiscal.”

24. Punctele 61 si 62 se modifică si vor avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici

Art. 152. - (1) Persoana impozabilă stabilită în România conform art. 1251 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabileste la cursul de schimb comunicat de Banca Natională a României la data aderării si se rotunjeste la următoarea mie, poate aplica scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru operatiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu exceptia livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).

(2) Cifra de afaceri care serveste drept referintă pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală, exclusiv taxa în situatia prevăzută la alin. (7) si (71), a livrărilor de bunuri si a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, taxabile sau, după caz, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfăsurate de o mică întreprindere, a operatiunilor rezultate din activităti economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operatiuni ar fi fost realizate în România conform art. 145 alin. (2) lit. b), a operatiunilor scutite cu drept de deducere si a celor scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a), b), e) si f), dacă acestea nu sunt accesorii activitătii principale, cu exceptia următoarelor:

a) livrările de active fixe corporale sau necorporale, astfel cum sunt definite la art. 1251 alin. (1) pct. 3, efectuate de persoana impozabilă;

b) livrările intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).

(3) Persoana impozabilă care îndeplineste conditiile prevăzute la alin. (1) pentru aplicarea regimului special de scutire poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă.

(4) O persoană impozabilă nou- Înfiintată poate beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacă la momentul începerii activitătii economice declară o cifră de afaceri anuală estimată, conform alin. (2), sub plafonul de scutire si nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxare, conform alin. (3).

(5) Pentru persoana impozabilă nou- Înfiintată care începe o activitate economică în decursul unui an calendaristic, plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) se determină proportional cu perioada rămasă de la înfiintare si până la sfârsitul anului, fractiunea de lună considerându-se o lună calendaristică întreagă.

(6) Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire si a cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2), este mai mare sau egală cu plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) ori, după caz, la alin. (5) trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153, în termen de 10 zile de la data atingerii sau depăsirii plafonului. Data atingerii sau depăsirii plafonului se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins sau depăsit. Regimul special de scutire se aplică până la data înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153. Dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligatii privind taxa de plată si accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrat în scopuri de taxă conform art. 153.

(7) Persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 care în cursul unui an calendaristic nu depăseste plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) sau, după caz, plafonul determinat conform alin. (5) poate solicita până pe data de 20 ianuarie a anului următor scoaterea din evidenta persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 în vederea aplicării regimului special de scutire. Anularea înregistrării în scopuri de TVA va fi valabilă din prima zi a lunii următoare celei în care s-a solicitat scoaterea din evidentă, respectiv din data de 1 februarie. Pe baza informatiilor din jurnalele pentru vânzări aferente operatiunilor efectuate în cursul unui an calendaristic, persoanele impozabile stabilesc dacă cifra de afaceri determinată conform alin. (2) este inferioară plafonului de scutire. Până la anularea înregistrării în scopuri de TVA, persoanei impozabile îi revin toate drepturile si obligatiile persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153. Persoana impozabilă care a solicitat scoaterea din evidentă în termenul stabilit de prezentul alineat, are obligatia să depună decontul de taxă prevăzut la art. 1562 pentru operatiunile realizate în cursul lunii ianuarie, până la data de 25 februarie inclusiv. În ultimul decont depus, persoana impozabilă are obligatia să evidentieze valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor ajustărilor de taxă, conform prezentului titlu.

(71) Dacă, ulterior scoaterii din evidenta persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, potrivit alin. (7), persoana impozabilă realizează în cursul unui an calendaristic o cifră de afaceri, determinată conform alin. (2), mai mare sau egală cu plafonul de scutire prevăzut la alin. (1), are obligatia să respecte prevederile prezentului articol si, după înregistrarea în scopuri de taxă conform art. 153, are dreptul să efectueze ajustările de taxă conform prezentului titlu. Ajustările vor fi reflectate în primul decont de taxă depus după înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 a persoanei impozabile sau, după caz, într-un decont ulterior.

(72) Persoana impozabilă care solicită, conform alin. (7), scoaterea din evidenta persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, dar are obligatia de a se înregistra în scopuri de taxă, conform art. 1531, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 1531, concomitent cu solicitarea de scoatere din evidenta persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153. Înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 1531, va fi valabilă începând cu data de 1 februarie a anului respectiv. Prevederile prezentului alineat se aplică si în cazul în care persoana impozabilă optează pentru înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 1531, concomitent cu solicitarea de scoatere din evidenta persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153.

(8) Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire:

a) nu are dreptul la deducerea taxei aferente achizitiilor, în conditiile art. 145 si 146;

b) nu are voie să mentioneze taxa pe factură sau alt document;

c) abrogată.


(9) Prin norme se stabilesc regulile de înregistrare si ajustările de efectuat în cazul modificării regimului de taxă.

Norme metodologice:

61. (1) în sensul art. 152 alin. (2) din Codul fiscal, o operatiune este accesorie activitătii principale dacă se îndeplinesc cumulativ conditiile prevăzute la pct. 47 alin. (3).

(2) La determinarea cifrei de afaceri prevăzute la art. 152 alin. (1) din Codul fiscal se cuprind inclusiv facturile emise pentru avansuri încasate sau neîncasate si alte facturi emise înainte de data livrării/prestării pentru operatiunile prevăzute la art. 152 alin. (2) din Codul fiscal. Echivalentul în lei al plafonului de 35.000 euro prevăzut la art. 152 alin. (1) din Codul fiscal, determinat în functie de cursul de schimb valutar comunicat de Banca Natională a României la data aderării, rotunjit la următoarea mie, este de 119.000 lei.

(3) Persoanele impozabile care, dacă ar fi înregistrate normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, ar aplica un regim special de taxă conform prevederilor art. 1521 si 1522 din Codul fiscal vor lua în calculul determinării cifrei de afaceri prevăzute la art. 152 alin. (1) din Codul fiscal numai baza impozabilă pentru respectivele operatiuni determinată în conformitate cu prevederile art. 1521 si 1522 din Codul fiscal.

(4) Activele fixe corporale prevăzute la art. 152 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sunt cele definite la art. 1251 alin. (1) pct. 3 din Codul fiscal, iar activele necorporale sunt cele definite de legislatia contabilă si care din punctul de vedere al taxei sunt considerate servicii.

(5) în sensul art. 152 alin. (3) din Codul fiscal, persoana impozabilă care optează pentru aplicarea regimului normal de taxă trebuie să solicite înregistrarea conform art. 153 din Codul fiscal si să aplice regimul normal de taxă începând cu data înregistrării.

(6) Persoana impozabilă care solicită scoaterea din evidenta persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 în vederea aplicării regimului special de scutire, conform art. 152 alin. (7) din Codul fiscal, are obligatia să ajusteze taxa deductibilă aferentă:

a) bunurilor aflate în stoc si serviciilor neutilizate, în momentul trecerii la regimul de scutire;

b) activelor corporale fixe, inclusiv celor aflate în curs de executie, aflate în proprietatea sa în momentul trecerii la regimul de scutire, inclusiv bunurilor de capital, pentru care perioada de ajustare a deducerii, prevăzută la art. 149 alin. (2) din Codul fiscal, nu a expirat.

(7) Ajustarea taxei deductibile pentru bunurile mobile corporale, altele decât bunurile de capital prevăzute la art. 149 alin. (1) din Codul fiscal, prevăzută la alin. (6), se realizează potrivit prevederilor art. 128 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal. Ajustarea pentru activele corporale fixe în curs de executie si pentru serviciile neutilizate se efectuează potrivit art. 148 din Codul fiscal, prin anularea taxei deductibile. Ajustările de taxă realizate conform art. 128 alin. (4) lit. c) si art. 148 din Codul fiscal se efectuează în functie de cota de taxă în vigoare la data achizitiei bunurilor mobile corporale.

(8) Valoarea rezultată ca urmare a efectuării ajustărilor de taxă conform alin. (6) se evidentiază în ultimul decont de taxă depus conform art. 152 alin. (7) din Codul fiscal. În cazul în care persoana impozabilă nu a evidentiat corect sau nu a efectuat ajustările de taxă prevăzute la alin. (6), organele de inspectie fiscală vor stabili valoarea corectă a ajustărilor de taxă si, după caz, vor solicita plata sau vor dispune restituirea taxei rezultate ca urmare a ajustării.

(9) în cazul activelor corporale fixe achizitionate printr-un contract de leasing, dacă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor are loc după scoaterea din evidenta persoanelor înregistrate în scopuri de TVA a locatorului/utilizatorului în baza prevederilor art. 152 alin. (7) din Codul fiscal, acesta are obligatia, până cel târziu pe data de 25 a lunii următoare celei în care a intervenit transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, să ajusteze:

a) taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital, inclusiv taxa plătită sau datorată înainte de data transferului dreptului de proprietate, potrivit prevederilor art. 149 din Codul fiscal si pct. 54;

b) taxa deductibilă aferentă activelor corporale fixe, altele decât cele care sunt considerate bunuri de capital conform art. 149 din Codul fiscal, corespunzător valorii rămase neamortizate la momentul transferului dreptului de proprietate, conform art. 128 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal.

Prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală se va stabili procedura de declarare si plată a sumelor rezultate din ajustarea taxei.

(10) în sensul art. 152 alin. (9) din Codul fiscal, persoanele impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de taxă prin optiune conform prevederilor art. 152 alin. (3), coroborate cu prevederile art. 153 alin. (1) lit. c)din Codul fiscal, si persoanele impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de taxă în cazul depăsirii plafonului de scutire în termenul stabilit la art. 152 alin. (6) din Codul fiscal au dreptul la ajustarea taxei deductibile aferente:

a) bunurilor aflate în stoc si serviciilor neutilizate, în momentul trecerii la regimul normal de taxare;

b) activelor corporale fixe, inclusiv celor aflate în curs de executie, aflate în proprietatea lor în momentul trecerii la regimul normal de taxă, cu conditia, în cazul bunurilor de capital, ca perioada de ajustare a deducerii, prevăzută la art. 149 alin. (2) din Codul fiscal, să nu fi expirat. În cazul activelor corporale fixe, se ajustează taxa aferentă valorii rămase neamortizate la momentul trecerii la regimul normal de taxă.

(11) Ajustările efectuate conform alin. (10) se înscriu în primul decont de taxă depus după înregistrarea în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal a persoanei impozabile sau, după caz, într-un decont ulterior.

(12) Pentru ajustarea taxei prevăzute la alin. (10), persoana impozabilă trebuie să îndeplinească conditiile si formalitătile prevăzute la art. 145-149 din Codul fiscal. Prin exceptie de la prevederile art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, factura pentru achizitii de bunuri/servicii efectuate înainte de înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile nu trebuie să contină mentiunea referitoare la codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile conform art. 153 din Codul fiscal. 62. (1) Persoanele care aplică regimul special de scutire, conform art. 152 din Codul fiscal, au obligatia să tină evidenta livrărilor de bunuri si a prestărilor de servicii care ar fi taxabile dacă nu ar fi realizate de o mică întreprindere, cu ajutorul jurnalului pentru vânzări, precum si evidenta bunurilor si a serviciilor taxabile achizitionate, cu ajutorul jurnalului pentru cumpărări.

(2) în cazul în care persoana impozabilă a atins sau a depăsit plafonul de scutire si nu a solicitat înregistrarea conform prevederilor art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, organele fiscale competente vor proceda după cum urmează:

a) în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată de organele de inspectie fiscală înainte de înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea si data identificării nerespectării prevederilor legale. Totodată, organele fiscale competente vor înregistra din oficiu aceste persoane în scopuri de taxă. Prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală se va stabili data de la care persoanele respective vor fi înregistrate în scopuri de taxă;

b) în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, organele de control vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege si data la care a fost înregistrată.

(3) în cazul în care persoana impozabilă a solicitat în mod eronat scoaterea din evidenta persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, în baza prevederilor art. 152 alin. (7) din Codul fiscal, organele fiscale competente vor proceda după cum urmează:

a) în cazul în care persoana impozabilă nu s-a înregistrat în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal până la data identificării acestei erori de către organele de inspectie fiscală, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze pe perioada cuprinsă între data anulării codului de înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal si data identificării acestei erori. Totodată, organele fiscale competente vor înregistra din oficiu aceste persoane în scopuri de taxă. Prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală se va stabili data de la care persoanele respective vor fi înregistrate în scopuri de taxă;

b) în cazul în care persoana impozabilă s-a înregistrat în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal până la data identificării acestei erori de către organele de inspectie fiscală, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze pe perioada cuprinsă între data la care persoanei respective i s-a anulat codul de înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal si data la care a fost înregistrată.

(4) După determinarea taxei de plată conform alin. (2) si (3), organele fiscale competente vor stabili obligatiile fiscale accesorii aferente conform prevederilor legale în vigoare.

(5) Persoanele impozabile care nu au solicitat înregistrarea în scopuri de TVA în termenul prevăzut de lege, indiferent dacă au făcut sau nu obiectul inspectiei fiscale, au dreptul să ajusteze în primul decont depus după înregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior, în conditiile prevăzute la art. 145-149 din Codul fiscal:

a) taxa deductibilă aferentă bunurilor aflate în stoc si serviciilor neutilizate la data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege;

b) taxa deductibilă aferentă activelor corporale fixe, inclusiv celor aflate în curs de executie, aflate în proprietatea sa la data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege, cu conditia, în cazul bunurilor de capital, ca perioada de ajustare a deducerii, prevăzută la art. 149 alin. (2) din Codul fiscal, să nu fi expirat;

c) taxa deductibilă aferentă achizitiilor de bunuri si servicii efectuate în perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea si data la care a fost înregistrată.

(6) Persoanele impozabile care au solicitat în mod eronat scoaterea din evidenta persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, în baza prevederilor art. 152 alin. (7) din Codul fiscal, indiferent dacă au făcut sau nu obiectul inspectiei fiscale, au dreptul să anuleze ajustările de taxă efectuate potrivit art. 152 alin. (7) din Codul fiscal si să îsi exercite dreptul de deducere a taxei aferente achizitiilor de bunuri si servicii efectuate în perioada cuprinsă între data la care persoanei respective i s-a anulat codul de înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal si data la care a fost înregistrată, în primul decont depus după înregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior, în conditiile prevăzute la art. 145- 149 din Codul fiscal.

(7) Pentru ajustarea taxei prevăzute la alin. (5) si (6), persoana impozabilă trebuie să îndeplinească conditiile si formalitătile prevăzute la art. 145-149 din Codul fiscal. Prin exceptie de la prevederile art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, factura pentru achizitii de bunuri/servicii efectuate înainte de înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile nu trebuie să contină mentiunea referitoare la codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile conform art. 153 din Codul fiscal.

(8) Persoanele impozabile care au aplicat regimul special pentru mici întreprinderi prevăzut la art. 152 din Codul fiscal si care au fost înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 alin. (1) lit. b) sau c) din Codul fiscal, dacă ulterior înregistrării realizează numai operatiuni fără drept de deducere, vor solicita scoaterea din evidentă conform art. 153 alin. (11) din Codul fiscal. Dacă, ulterior scoaterii din evidentă, aceste persoane impozabile vor realiza operatiuni care dau drept de deducere a taxei, vor aplica prevederile art. 152 din Codul fiscal.”

25. La punctul 64 alineatul (4) litera c), punctul 1 se modifică si va avea următorul cuprins:

“1. suma totală, egală cu preturile de vânzare totale stabilite conform art. 1522 alin. (1) lit. g) pct. 1 din Codul fiscal, a livrărilor de bunuri supuse regimului special efectuate de persoana impozabilă revânzătoare în anul respectiv; si”.

26. La punctul 64, alineatele (1), (2) si litera c) si partea introductivă a literei e) ale alineatului (7) se modifică si vor avea următorul cuprins:

(1) în sensul art. 1522 alin. (1) lit. d)din Codul fiscal, bunurile second-hand includ orice obiecte vechi care mai pot fi utilizate «ca atare» sau în urma unor reparatii, dar nu cuprind bunurile prevăzute la alin. (2).

(2) Nu sunt considerate bunuri second-hand în sensul art. 1522 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal:

a) aurul, argintul si platina prezentate sub formă de bare, plachete, lingouri, pulbere, foite, folie, tuburi, sârmă sau în orice alt mod, ce pot fi folosite ca materie primă pentru producerea altor bunuri, fie pure, fie în aliaj cu alte metale;

b) aurul de investitii conform definitiei prevăzute la art. 1523 alin. (1) din Codul fiscal;

c) monedele din argint sau platină care nu constituie obiecte de colectie în sensul art. 1522 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;

d) reziduuri de obiecte vechi formate din metale pretioase recuperate în scopul topirii si refolosirii ca materii prime;

e) pietrele pretioase si semipretioase si perlele, indiferent dacă sunt sau nu tăiate, sparte în lungul fibrei, gradate sau slefuite însă nu pe fir, montate sau fixate, ce pot fi utilizate pentru producerea de bijuterii clasice si fantezie, obiecte de aurărie si argintărie si similare;

f) bunurile vechi reparate sau restaurate astfel încât nu se pot deosebi de bunuri noi similare;

g) bunurile vechi care au suferit înainte de revânzare o astfel de transformare încât la revânzare nu mai este posibilă nicio identificare cu bunul în starea initială de la data achizitiei;

h) bunurile care se consumă la prima utilizare;

i) bunurile ce nu mai pot fi refolosite în niciun fel;

j) obiectele vechi care sunt executate din metale pretioase sau si cu pietre pretioase sau semipretioase, cum ar fi bijuteriile (clasice si fantezie, obiectele de aurărie si argintărie si toate celelalte obiecte vechi, inclusiv uneltele, integral sau partial formate din aur, argint, platină, pietre pretioase si/sau perle, indiferent de gradul de puritate a metalelor si pietrelor pretioase).

(7)

[...]

c) va tine un registru care permite să se stabilească, la finele fiecărei perioade fiscale, alta decât ultima perioadă fiscală a anului calendaristic, totalul bazei de impozitare pentru livrările efectuate în respectiva perioadă fiscală si, după caz, taxa colectată;

e) va emite o factură prin autofacturare către fiecare furnizor de la care achizitionează bunuri supuse regimului special si care nu este obligat să emită o factură. Factura emisă prin autofacturare trebuie să cuprindă următoarele informatii:”.

27. La punctul 65, alineatul (4) se modifică si va avea următorul cuprins:

(4) în aplicarea prevederilor art. 1523 alin. (10) din Codul fiscal cumpărătorul, persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, este persoana obligată la plata taxei pentru:

a) livrările în interiorul tării de aliaje sau semifabricate din aur cu titlul mai mare sau egal cu 325%o;

b) livrările de aur de investitii efectuate în interiorul tării de persoane impozabile care si-au exercitat optiunea de taxare pentru respectivele livrări.”

28. La punctul 65, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

“(5) Regulile de aplicare a taxării inverse prevăzute la art. 160 din Codul fiscal se aplică în mod corespunzător si în situatiile prevăzute la art. 153 alin. (10) din Codul fiscal.”

29. Punctele 66 si 661 se modifică si vor avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA

Art. 153. - (1) Persoana impozabilă care are sediul activitătii economice în România si realizează sau intentionează să realizeze o activitate economică ce implică operatiuni taxabile si/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, denumită în continuare înregistrare normală în scopuri de taxă, după cum urmează:

a) înainte de realizarea unor astfel de operatiuni, în următoarele cazuri:

1. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri care atinge sau depăseste plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), cu privire la regimul special de scutire pentru întreprinderile mici;

2. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;


b) dacă în cursul unui an calendaristic atinge sau depăseste plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), în termen de 10 zile de la sfârsitul lunii în care a atins sau a depăsit acest plafon;

c) dacă cifra de afaceri realizată în cursul unui an calendaristic este inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;

d) dacă efectuează operatiuni scutite de taxă si optează pentru taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3).

(2) Persoana impozabilă care are sediul activitătii economice în afara României, dar este stabilită în România printr-un sediu fix conform art. 1251 alin. (2) lit. b), este obligată să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în România, astfel:

a) înaintea primirii serviciilor, în situatia în care urmează să primească pentru sediul fix din România servicii pentru care este obligată la plata taxei în România conform art. 150 alin. (2), dacă serviciile sunt prestate de o persoană impozabilă care este stabilită în sensul art. 1251 alin. (2) în alt stat membru;

b) înainte de prestarea serviciilor, în situatia în care urmează să presteze serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2) de la sediul fix din România pentru un beneficiar persoană impozabilă stabilită în sensul art. 1251 alin. (2) în alt stat membru care are obligatia de a plăti TVA în alt stat membru, conform echivalentului din legislatia statului membru respectiv al art. 150 alin. (2);

c) înainte de realizarea unor activităti economice de la respectivul sediu fix în conditiile stabilite la art. 1251 alin. (2) lit. b) si c) care implică:

1. livrări de bunuri taxabile si/sau scutite cu drept de deducere, inclusiv livrări intracom unita re scutite de TVA conform art. 143 alin. (2);

2. prestări de servicii taxabile si/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere, altele decât cele prevăzute la lit. a) si b);

3. operatiuni scutite de taxă si optează pentru taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3);

4. achizitii intracomunitare de bunuri taxabile.

(3) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile persoanei tratate ca persoană impozabilă numai pentru că efectuează ocazional livrări intracomunitare de mijloace de transport noi.

(4) O persoană impozabilă care nu este stabilită în România conform art. 1251 alin. (2), si nici înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 153, va solicita înregistrarea în scopuri de TVA la organele fiscale competente pentru operatiuni realizate pe teritoriul României care dau drept de deducere a taxei, înainte de efectuarea respectivelor operatiuni, cu exceptia situatiilor în care persoana obligată la plata taxei este beneficiarul, conform art. 150 alin. (2)-(6). Nu sunt obligate să se înregistreze în România conform acestui articol persoanele stabilite în afara Comunitătii care efectuează servicii electronice către persoane neimpozabile din România si care sunt înregistrate într-un alt stat membru, conform regimului special pentru servicii electronice, pentru toate serviciile electronice prestate în Comunitate.

(5) Va solicita înregistrarea în scopuri de TVA conform acestui articol, înainte de realizarea operatiunilor, persoana impozabilă nestabilită în România si neînregistrată în scopuri de TVA în România, care intentionează:

a) să efectueze o achizitie intracomunitară de bunuri pentru care este obligată la plata taxei conform art. 151; sau

b) să efectueze o livrare intracomunitară de bunuri scutită de taxă.

(6) Persoana impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu în România, care are obligatia să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate, în conditiile stabilite prin norme, să îsi îndeplinească această obligatie prin desemnarea unui reprezentant fiscal. Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate care are obligatia să se înregistreze în scopuri de TVA în România este obligată, în conditiile stabilite prin norme, să se înregistreze prin desemnarea unui reprezentant fiscal.

(7) Organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de TVA, conform prezentului articol, toate persoanele care, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, sunt obligate să solicite înregistrarea, conform alin. (1), (2), (4) sau (5). Prin ordin al ministrului finantelor publice se pot stabili criterii pe baza cărora să fie conditionată înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile. Organele fiscale competente stabilesc, pe baza acestor criterii, dacă persoana impozabilă justifică intentia si are capacitatea de a desfăsura activitate economică, pentru a fi înregistrată în scopuri de TVA.

(8) în cazul în care o persoană este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA, în conformitate cu prevederile alin. (1), (2), (4) sau (5), si nu solicită înregistrarea, organele fiscale competente vor înregistra persoana respectivă din oficiu.

(9) Organele fiscale competente pot anula înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol, dacă, potrivit prevederilor prezentului titlu, persoana nu era obligată să solicite înregistrarea sau nu avea dreptul să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform prezentului articol. De asemenea, organele fiscale competente pot anula din oficiu înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol, în cazul persoanelor impozabile care figurează în lista contribuabililor declarati inactivi potrivit art. 11, precum si a persoanelor impozabile în inactivitate temporară, înscrisă în registrul comertului, potrivit legii. Procedura de scoatere din evidentă este stabilită prin normele procedurale în vigoare. După anularea înregistrării în scopuri de TVA, au obligatia să solicite organelor fiscale competente înregistrarea în scopuri de TVA, dacă încetează situatia care a condus la scoaterea din evidentă, fără a fi aplicabile prevederile referitoare la plafonul de scutire pentru mici întreprinderi prevăzut la art. 152 în anul calendaristic respectiv.

(91) Organele fiscale competente anulează înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol, în situatia prevăzută la art. 152 alin. (7).

(10) Persoana înregistrată conform prezentului articol va anunta în scris organele fiscale competente cu privire la modificările informatiilor declarate în cererea de înregistrare sau furnizate prin altă metodă organului fiscal competent, în legătură cu înregistrarea sa, sau care apar în certificatul de înregistrare în termen de 15 zile de la producerea oricăruia dintre aceste evenimente.

(11) în cazul încetării desfăsurării de operatiuni care dau drept de deducere a taxei sau în cazul încetării activitătii sale economice, orice persoană înregistrată conform prezentului articol va anunta în scris organele fiscale competente în termen de 15 zile de la producerea oricăruia dintre aceste evenimente în scopul scoaterii din evidenta persoanelor înregistrate în scopuri de TVA. Prin norme procedurale se stabilesc data de la care are loc scoaterea din evidentă si procedura aplicabilă.

Norme metodologice:

66. (1) în cazul în care o persoană este obligată să solicite înregistrarea în conditiile art. 153 alin. (1), (2), (4) sau (5) din Codul fiscal, înregistrarea respectivei persoane se va considera valabilă începând cu:

a) data comunicării certificatului de înregistrare, în cazurile prevăzute la art. 153 alin. (2), (4) si (5) din Codul fiscal;

b) prima zi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă optează pentru aplicarea regimului normal de taxă în cazurile prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal;

c) prima zi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă solicită înregistrarea în cazurile prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;

d) prima zi a lunii următoare celei în care i s-a comunicat persoanei impozabile decizia de aprobare a înregistrării în scopuri de TVA, în cazul prevăzut la art. 153 alin. (1) lit. c) si alin. (8) din Codul fiscal;

e) data comunicării deciziei de aprobare a înregistrării în scopuri de TVA, în cazul prevăzut la art. 153 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.

(2) în aplicarea art. 153 alin. (1) din Codul fiscal, activitatea economică se consideră ca fiind începută din momentul în care o persoană intentionează să efectueze o astfel de activitate. Intentia persoanei trebuie apreciată în baza elementelor obiective, de exemplu, faptul că aceasta începe să angajeze costuri si/sau să facă investitii pregătitoare necesare initierii unei activităti economice.

(3) Institutiilor publice care solicită înregistrarea în scopuri de TVA sau care sunt înregistrate din oficiu, conform art. 153 alin. (8) din Codul fiscal, li se va atribui un cod de înregistrare în scopuri de TVA numai pentru partea din structura/activitatea pentru care au calitatea de persoană impozabilă, în conformitate cu prevederile art. 127 din Codul fiscal, în timp ce pentru activitătile pentru care nu au calitatea de persoană impozabilă, respectiv pentru partea din structură prin care desfăsoară numai activităti în calitate de autoritate publică, li se va atribui un cod de înregistrare fiscală distinct. Institutiilor publice care desfăsoară numai activităti pentru care au calitatea de persoană impozabilă, respectiv operatiuni taxabile, scutite fără drept de deducere conform art. 141 din Codul fiscal sau scutite cu drept de deducere conform art. 143, 144, 1441 din Codul fiscal, si care solicită înregistrarea în scopuri de TVA sau sunt înregistrate din oficiu, conform art. 153 alin. (8) din Codul fiscal, li se va atribui un singur cod de înregistrare în scopuri de TVA. După atribuirea codului de înregistrare în scopuri de TVA, acesta va fi valabil pentru orice alte operatiuni taxabile, scutite cu sau fără drept de deducere, pe care le va realiza ulterior. Orice institutie publică căreia i s-a atribuit un cod de înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal va fi considerată persoană impozabilă conform art. 133 alin. (1) din Codul fiscal, dar numai în ceea ce priveste stabilirea locului prestării serviciilor conform art. 133 din Codul fiscal.

(4) Persoana impozabilă care are sediul activitătii economice în România si care are pe teritoriul României sucursale si alte sedii secundare, fără personalitate juridică, va fi identificată printr-un singur cod de înregistrare în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal.

(5) Persoana impozabilă care are sediul activitătii economice în afara României si este stabilită în România printr-unul sau mai multe sedii fixe fără personalitate juridică, conform art. 1251 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, va fi identificată printr-un singur cod de înregistrare în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal. În acest scop persoana impozabilă care are sediul activitătii economice în afara României va desemna unul dintre sediile fixe aflate pe teritoriul României să depună decontul de taxă si să fie responsabil pentru toate obligatiile în scopuri de TVA, conform acestui titlu, ale tuturor sediilor fixe stabilite în România ale acestei persoane impozabile. Sediul fix este întotdeauna o structură fără personalitate juridică si poate fi, de exemplu, o sucursală, un birou de vânzări, un depozit, care trebuie să îndeplinească conditiile prevăzute la art. 1251 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal.

(6) Persoana impozabilă care are sediul activitătii economice în afara României si nu este stabilită prin sediu/sedii fix/fixe în România este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România pentru operatiunile prevăzute la art. 153 alin. (4) si (5) din Codul fiscal.

În cazul operatiunilor prevăzute la art. 153 alin. (4) din Codul fiscal, organul fiscal competent nu va înregistra în scopuri de TVA persoana impozabilă nestabilită în România dacă aceasta urmează să realizeze în România numai operatiuni pentru care, potrivit prevederilor art. 150 alin. (2)- (6) din Codul fiscal, beneficiarul este persoana obligată la plata TVA. În scopul înregistrării, persoana impozabilă nestabilită în România trebuie să furnizeze o declaratie pe propria răspundere organului fiscal competent, în care să mentioneze că va realiza în România operatiuni taxabile pentru care este persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal si/sau că urmează să desfăsoare operatiuni scutite cu drept de deducere, cu exceptia serviciilor de transport si a serviciilor auxiliare acestora, scutite în temeiul art. 143 alin. (1) lit. c)-m), art. 144 alin. (1) lit. c) si art. 1441 din Codul fiscal, pentru care înregistrarea este optională. Pe lângă declaratia pe propria răspundere, vor fi prezentate contractele sau comenzile din care rezultă aceste informatii. În cazul în care persoana impozabilă nestabilită în România solicită înregistrarea conform art. 153 alin. (5) din Codul fiscal, va trebui să prezinte contractele/comenzile în baza cărora urmează să efectueze livrări si/sau achizitii intracomunitare care au locul în România.

(7) Persoana impozabilă nestabilită în România se va înregistra la autoritatea fiscală competentă după cum urmează:

a) fie direct, fie prin desemnarea unui reprezentant fiscal, dacă persoana este stabilită în spatiul comunitar. În cazul înregistrării directe, această persoană va declara adresa din România la care pot fi examinate toate evidentele si documentele ce trebuie păstrate în conformitate cu prevederile normelor metodologice de aplicare a titlului VI din Codul fiscal;

b) prin desemnarea unui reprezentant fiscal, dacă persoana nu este stabilită în spatiul comunitar.

(8) Dacă, ulterior înregistrării directe în scopuri de taxă conform alin. (7) lit. a), persoana impozabilă nestabilită în România va fi stabilită în România printr-un sediu fix, inclusiv o sucursală, organele fiscale competente nu vor atribui un alt cod de înregistrare în scopuri de taxă, fiind păstrat codul de înregistrare în scopuri de taxă acordat initial.

(9) în cazul persoanelor impozabile care au sediul activitătii economice în afara României si care se înregistrează în scopuri de taxă conform art. 153 alin. (2) din Codul fiscal prin sedii fixe, altele decât sucursalele, si ulterior vor înfiinta sucursale în România, organele fiscale competente nu vor atribui un alt cod de înregistrare în scopuri de taxă, fiind păstrat codul de înregistrare în scopuri de taxă acordat initial.

(10) Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA si care, ulterior înregistrării respective, desfăsoară exclusiv operatiuni ce nu dau dreptul la deducere va solicita anularea înregistrării în termen de 15 zile de la încheierea lunii în care se desfăsoară exclusiv operatiuni fără drept de deducere. Dovada faptului că persoana nu mai realizează operatiuni cu drept de deducere trebuie să rezulte din obiectul de activitate si, după caz, din declaratia pe propria răspundere dată de împuternicitul legal al persoanei impozabile în cazul operatiunilor scutite pentru care persoana impozabilă poate opta pentru taxare conform art. 141 alin. (3) din Codul fiscal.

(11) Anularea înregistrării în scopuri de TVA se va efectua în prima zi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă a solicitat anularea înregistrării conform art. 153 alin. (11) din Codul fiscal sau înregistrarea este anulată în conditiile art. 153 alin. (9) din Codul fiscal. Persoana impozabilă care a solicitat anularea înregistrării în scopuri de TVA conform alin. (10) are obligatia, indiferent de perioada fiscală utilizată, să depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal până la data de 25 a lunii în care a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA.

(12) Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA si care îsi încetează activitatea economică va solicita anularea înregistrării în scopuri de TVA în termen de 15 zile de la data documentelor ce evidentiază acest fapt. Persoanele impozabile care s-au înregistrat în România conform art. 153 alin. (5) din Codul fiscal pot solicita anularea înregistrării în scopuri de TVA în cazul în care nu mai realizează achizitii sau livrări intracomunitare în România pentru care sunt obligate la plata taxei în România conform art. 151 din Codul fiscal. Persoanele impozabile care s-au înregistrat în România conform art. 153 alin. (4) din Codul fiscal pot solicita anularea înregistrării în scopuri de TVA în cazul în care nu mai realizează livrări de bunuri/prestări de servicii în România pentru care sunt obligate la plata taxei în România conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal. Anularea înregistrării în scopuri de TVA va fi valabilă din prima zi a lunii următoare celei în care s-a depus declaratia de încetare a activitătii. Persoana impozabilă care a solicitat anularea înregistrării în scopuri de TVA conform art. 153 alin. (5) din Codul fiscal are obligatia, indiferent de perioada fiscală utilizată, să depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal până la data de 25 a lunii în care a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA.

(13) în situatia în care art. 153 din Codul fiscal prevede că persoana impozabilă trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA anticipat, respectiv înainte de realizarea unei operatiuni, dar această obligatie este îndeplinită ulterior, organele fiscale vor înregistra persoana respectivă atunci când aceasta solicită înregistrarea, dacă între timp nu a fost înregistrată din oficiu. Pentru neînregistrarea anticipată prevăzută de lege, organele fiscale vor stabili consecintele acesteia în conformitate cu prevederile normelor metodologice de aplicare a titlului VI din Codul fiscal, precum si ale Codului de procedură fiscală.

(14) Organele fiscale competente vor înregistra din oficiu persoanele impozabile obligate să se înregistreze în scopuri de TVA, în conformitate cu prevederile art. 153 alin. (1), (2), (4) sau (5) din Codul fiscal, si care nu solicită înregistrarea, indiferent dacă sunt persoane care au sediul activitătii economice în România, un sediu fix în România sau sunt nestabilite în România.

(15) Persoanele impozabile cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153 alin. (9) din Codul fiscal, datorită înscrierii în lista contribuabililor declarati inactivi potrivit art. 11 din Codul fiscal sau datorită inactivitătii temporare, înscrise în registrul comertului, potrivit legii, au obligatia să solicite organelor fiscale competente înregistrarea în scopuri de TVA, dacă încetează situatia care a condus la scoaterea din evidentă, astfel:

a) persoanele impozabile cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153 alin. (9) din Codul fiscal, datorită înscrierii în lista contribuabililor declarati inactivi potrivit art. 11 din Codul fiscal trebuie să solicite organului fiscal competent înregistrarea în scopuri de TVA, dacă au fost scoase din evidenta contribuabililor declarati inactivi prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, în termen de 15 zile de la data afisării ordinului respectiv pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală si la sediul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală. Înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal se va considera valabilă începând cu data reactivării;

b) persoanele impozabile cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153 alin. (9) din Codul fiscal, datorită inactivitătii temporare, înscrise în registrul comertului, potrivit legii, trebuie să solicite organului fiscal competent înregistrarea în scopuri de TVA, dacă încetează starea de inactivitate temporară. Solicitarea se transmite organului fiscal competent, în termen de cel mult 10 zile de la efectuarea înregistrării în registrul comertului a mentiunii privind reluarea activitătii, însotită de certificatul din care rezultă înregistrarea în registrul comertului a acestei mentiuni. Înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal se va considera valabilă începând cu data înregistrării în registrul comertului a mentiunii privind reluarea activitătii.

(16) în situatia în care persoanele impozabile aflate în situatiile prevăzute la alin. (15) nu solicită organelor fiscale competente înregistrarea în scopuri de TVA în termenul stabilit, organele fiscale competente vor înregistra din oficiu în scopuri de TVA aceste persoane, data înregistrării fiind cea prevăzută la alin. (15).

661. (1) Desemnarea reprezentantului fiscal se face pe bază de cerere depusă de persoana impozabilă nestabilită în România la organul fiscal competent la care reprezentantul propus este înregistrat în scopuri de TVA. Cererea trebuie însotită de:

a) declaratia de începere a activitătii, care va cuprinde: data, volumul si natura activitătii pe care o va desfăsura în România. Ulterior începerii activitătii, volumul si natura activitătii pot fi modificate potrivit prevederilor contractuale, aceste modificări urmând a fi comunicate si organului fiscal competent la care reprezentantul fiscal este înregistrat ca plătitor de impozite si taxe, conform art. 153 din Codul fiscal;

b) copie de pe actul de constituire în străinătate al persoanei impozabile nestabilite în România;

c) acceptul scris al persoanei propuse ca reprezentant fiscal, prin care aceasta se angajează să îndeplinească obligatiile ce îi revin conform legii si în care aceasta trebuie să precizeze natura operatiunilor si valoarea estimată a acestora.

(2) Nu se admite decât un singur reprezentant fiscal pentru ansamblul operatiunilor desfăsurate în România de persoana impozabilă nestabilită în România. Nu se admite coexistenta mai multor reprezentanti fiscali cu angajamente limitate. Pot fi desemnate ca reprezentanti fiscali orice persoane impozabile stabilite în România conform art. 1251 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal.

(3) Organul fiscal competent verifică îndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1) si (2) si, în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii cererii, comunică decizia luată atât persoanei impozabile nestabilite în România, cât si persoanei propuse ca reprezentant fiscal de aceasta. În cazul acceptării cererii, concomitent cu transmiterea deciziei de aprobare se indică si codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit reprezentantului fiscal ca mandatar al persoanei impozabile, care trebuie să fie diferit de codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit pentru activitatea proprie a acestuia. În cazul respingerii cererii, decizia se comunică ambelor părti, cu motivarea refuzului.

(4) Reprezentantul fiscal, după ce a fost acceptat de organul fiscal competent, este angajat, din punctul de vedere al drepturilor si obligatiilor privind taxa pe valoarea adăugată, pentru toate operatiunile efectuate în România de persoana impozabilă nestabilită în România atât timp cât durează mandatul său. În situatia în care mandatul reprezentantului fiscal încetează înainte de sfârsitul perioadei în care, potrivit legii, persoana impozabilă nestabilită în România ar avea obligatia plătii taxei pe valoarea adăugată în România, aceasta este obligată fie să prelungească mandatul reprezentantului fiscal, fie să mandateze alt reprezentant fiscal pe perioada rămasă sau să se înregistreze conform art. 153 alin. (4) sau art. 153 alin. (5) din Codul fiscal, dacă este o persoană impozabilă stabilită în Comunitate. Operatiunile efectuate de reprezentantul fiscal în numele persoanei impozabile nestabilite în România nu se evidentiază în contabilitatea proprie a persoanei desemnate ca reprezentant fiscal. Prevederile art. 152 din Codul fiscal cu privire la întreprinderile mici nu sunt aplicabile persoanelor impozabile nestabilite în România.

(5) Reprezentantul fiscal poate să renunte la angajamentul asumat printr-o cerere adresată organului fiscal competent. În cerere trebuie să precizeze ultimul decont de taxă pe valoarea adăugată pe care îl va depune în această calitate si să propună o dată ulterioară depunerii cererii când va lua sfârsit mandatul său. De asemenea, este obligat să precizeze dacă renuntarea la mandat se datorează încetării activitătii în România a persoanei impozabile nestabilite în România sau se datorează înregistrării directe în România, fără reprezentant fiscal, a persoanei impozabile stabilite în Comunitate pe care o reprezintă.

(6) în cazul în care persoana impozabilă nestabilită în România îsi continuă activitatea economică în România, cererea poate fi acceptată numai dacă persoana impozabilă nestabilită în România a întocmit toate formalitătile necesare desemnării unui alt reprezentant fiscal, iar acest nou reprezentant fiscal a fost acceptat ca atare de către organul fiscal competent sau, după caz, în situatia în care persoana impozabilă, dacă este stabilită în Comunitate, optează să se înregistreze în România fără să desemneze un reprezentant fiscal.

(7) Persoana impozabilă nestabilită în România poate mandata reprezentantul fiscal să emită factura destinată beneficiarului său. Persoana impozabilă nestabilită în România sau, după caz, reprezentantul fiscal emite factura pentru livrările de bunuri si/sau prestările de servicii efectuate de persoana impozabilă nestabilită în România, aplicând regimul de taxă corespunzător operatiunilor respective, pe care o transmite beneficiarului. Prezentele norme metodologice nu instituie obligatii privind moneda în care se fac decontările sau privind modalitatea în care se realizează decontările, respectiv prin reprezentantul fiscal sau direct între persoana impozabilă nestabilită în România si clientii/furnizorii acesteia.

(8) Factura emisă de persoana impozabilă nestabilită în România trebuie să contină informatiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, inclusiv denumirea/numele, adresa si codul de înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal ale reprezentantului fiscal.

(9) Reprezentantul fiscal depune decontul de taxă prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal pentru operatiunile desfăsurate în România de persoana impozabilă nestabilită în România pe care o reprezintă, în care include si facturile emise de persoana impozabilă nestabilită în România sub codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit reprezentantului fiscal conform art. 153 din Codul fiscal. În situatia în care reprezentantul fiscal este mandatat de mai multe persoane impozabile stabilite în străinătate, trebuie să depună câte un decont de taxă pentru fiecare persoană impozabilă nestabilită în România pe care o reprezintă. Nu îi este permis reprezentantului fiscal să evidentieze în decontul de taxă depus pentru activitatea proprie, pentru care este înregistrat în scopuri de TVA, operatiunile desfăsurate în numele persoanei impozabile nestabilite în România, pentru care depune un decont de taxă separat.

(10) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei aferente achizitiilor efectuate în numele persoanei impozabile nestabilite în România, reprezentantul fiscal trebuie să detină documentele prevăzute de lege.

(11) Orice persoană stabilită printr-un sediu fix în România, conform prevederilor art. 1251 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, nu mai poate să îsi desemneze un reprezentant fiscal în România. Această persoană se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal la organul fiscal competent.

(12) Dacă ulterior desemnării unui reprezentant fiscal persoana impozabilă nestabilită în România va avea unul sau mai multe sedii fixe pe teritoriul României în conformitate cu prevederile art. 1251 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit reprezentantului fiscal este preluat de persoana impozabilă care devine înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, ca persoană stabilită în România. Suma negativă de taxă sau taxa de plată din ultimul decont de taxă depus de reprezentantul fiscal este preluată de persoana impozabilă care a devenit stabilită în România. Din punctul de vedere al taxei, operatiunile realizate prin reprezentant fiscal sunt operatiuni apartinând persoanei impozabile care initial nu a fost stabilită în România, iar ulterior a devenit stabilită în România prin sediu fix.”

30. La punctul 70, alineatul (3) se modifică si va avea următorul cuprins:

(3) în cazul depăsirii plafoanelor stabilite la pct. 6 alin. (15) pentru operatiunile prevăzute la art. 128 alin. (8) lit. f) si art. 129 alin. (5) lit. a) din Codul fiscal, persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal au obligatia să întocmească autofactura conform prevederilor alin. (1) numai în scopuri de TVA. Autofactura va cuprinde la rubrica «Cumpărător» informatiile de la alin. (1) lit. c), iar în cazul bunurilor/serviciilor acordate gratuit în cadrul actiunilor de protocol, sponsorizare, mecenat, în loc de denumirea si descrierea bunurilor livrate sau serviciilor prestate se poate mentiona, după caz: depăsire plafon protocol, sponsorizare sau mecenat.”

31. La punctul 72, alineatele (4), (5) si (8) se modifică si vor avea următorul cuprins:

“(4) Prevederile art. 155 alin. (5) lit. d) din Codul fiscal referitoare la adresa furnizorului/prestatorului vor cuprinde cel putin următoarele informatii: localitatea, strada si numărul. În cazul furnizorilor/prestatorilor cu sediul activitătii economice în România, care au sedii secundare fără personalitate juridică pe teritoriul României, pe facturile emise se va înscrie adresa sediului activitătii economice a persoanei juridice si, optional, se poate înscrie si adresa sediului secundar prin care au fost livrate bunurile si/sau au fost prestate serviciile. În cazul furnizorilor/prestatorilor cu sediul activitătii economice în afara României, care au sedii fixe pe teritoriul României, pe facturile emise se va înscrie adresa sediului fix din România care a realizat livrarea de bunuri si/sau prestarea de servicii. Persoanele impozabile care au sediul activitătii economice în România si au sedii fixe în alte state de la care livrează bunuri sau prestează servicii vor înscrie pe facturi adresa sediului fix prin care au fost realizate aceste operatiuni.

(5) Prevederile art. 155 alin. (5) lit. f) din Codul fiscal referitoare la adresa beneficiarului vor cuprinde cel putin următoarele informatii: localitatea, strada si numărul. În cazul beneficiarilor cu sediul activitătii economice în România, care au sedii secundare fără personalitate juridică pe teritoriul României, pe facturile emise de furnizori/prestatori stabiliti în România se va înscrie adresa persoanei juridice si, optional, se poate înscrie si adresa sediului secundar către care au fost livrate bunurile si/sau au fost prestate serviciile. În cazul beneficiarilor cu sediul activitătii economice în afara României, care au sedii fixe pe teritoriul României, pe facturile emise de furnizori/prestatori stabiliti în România se va înscrie adresa sediului fix din România către care au fost livrate bunurile si/sau au fost prestate serviciile. De asemenea, în cazul beneficiarilor cu sediul activitătii economice în afara României, care au sedii fixe în alt stat decât cel în care îsi au stabilit sediul activitătii economice, pe facturile emise de furnizori/prestatori stabiliti în România se va înscrie adresa sediului fix din România către care au fost livrate bunurile si/sau au fost prestate serviciile.

(8) Potrivit prevederilor art. 155 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal, factura se poate întocmi de către cumpărătorul unui bun sau serviciu în următoarele conditii:

a) părtile să încheie un acord prin care să se prevadă această procedură de facturare;

b) să existe o procedură scrisă de acceptare a facturii;

c) cumpărătorul să fie stabilit în Comunitate;

d) atât furnizorul/prestatorul, cât si cumpărătorul, în cazul în care sunt înregistrati în România conform art. 153 din Codul fiscal, să notifice prin scrisoare recomandată organului fiscal competent aplicarea acestei proceduri de facturare, cu cel putin 30 de zile calendaristice înainte de a se emite facturi de către cumpărător în numele si în contul furnizorului/prestatorului, si să anexeze la notificare acordul si procedura de acceptare prevăzute la lit. a) si, respectiv, lit. b). În situatia în care numai una dintre părti este înregistrată în România conform art. 153 din Codul fiscal, numai partea respectivă are obligatia notificării organului fiscal competent;

e) factura să fie emisă în numele si în contul furnizorului/prestatorului de către cumpărător si trimisă furnizorului/prestatorului;

f) factura să cuprindă elementele prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal;

g) factura să fie înregistrată într-un jurnal special de vânzări de către furnizor/prestator, dacă este înregistrat în România conform art. 153 din Codul fiscal.”

32. La punctul 73 alineatul (1) punctul 2, punctele (i) si (ii) se modifică si vor avea următorul cuprins:

“(i) semnătură electronică, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică; sau

(ii) schimbul electronic de date EDI definit la art. 2 din Recomandările Comisiei 1994/820/CE din 19 octombrie 1994 referitor la aspectele legale ale schimbului electronic de date; sau”.

33. La punctul 75, alineatele (1), (2) si (5) se modifică si vor avea următorul cuprins:

“75. (1) în sensul art. 155 alin. (8) lit. d) din Codul fiscal, în cazul bunurilor supuse executării silite care sunt livrate prin organele de executare silită, factura se va întocmi de către organele de executare silită pe numele si în contul debitorului executat silit. În factură se face o mentiune cu privire la faptul că facturarea este realizată de organul de executare silită către care se fac si plătile de către cumpărător. Originalul facturii se transmite cumpărătorului, respectiv adjudecatarului, iar exemplarul al doilea se transmite debitorului executat silit. Prin organe de executare silită se întelege persoanele abilitate prin lege să efectueze procedura de executare silită. Organele de executare silită vor emite facturi cu TVA numai în cazul operatiunilor taxabile, cu exceptia celor pentru care sunt aplicabile prevederile art. 160 din Codul fiscal. În cazul în care debitorul executat silit este inactiv la data livrării, organul de executare silită are obligatia să emită factura cu TVA dacă livrarea bunurilor ar fi fost taxabilă în situatia în care respectivul debitor executat silit nu ar fi fost inactiv. În cazul operatiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, debitorul executat silit poate să opteze pentru taxare conform art. 141 alin. (3) din Codul fiscal, prin depunerea notificării prevăzute la pct. 39.

(2) Dacă organul de executare silită încasează contravaloarea bunurilor, inclusiv taxa de la cumpărător sau de la adjudecatar, are obligatia să vireze la bugetul de stat taxa încasată de la cumpărător sau adjudecatar în termen de 5 zile lucrătoare de la data la care adjudecarea a devenit executorie. Pe baza documentului de plată a taxei pe valoarea adăugată transmis de organele de executare silită, debitorul executat silit evidentiază suma achitată, cu semnul minus, în decontul de taxă pe valoarea adăugată la rândul de regularizări taxa colectată din decontul de taxă prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal. Prin exceptie, în cazul în care debitorul executat silit nu este înregistrat la data livrării în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal ca urmare a declarării sale ca inactiv, acesta va înregistra documentul de plată în primul decont depus în calitate de persoană înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, după încetarea situatiei de inactivare.

(5) în situatia în care valorificarea bunurilor supuse executării silite a fost realizată prin organele de executare silită, debitorul executat silit trebuie să înregistreze în evidenta proprie operatiunea de livrare de bunuri pe baza facturii de executare silită transmise de organele de executare silită, inclusiv taxa colectată aferentă. Prevederile acestui alineat nu se aplică pentru situatiile prevăzute la art. 160 din Codul fiscal, fiind aplicabile regulile specifice referitoare la taxarea inversă. În cazul în care debitorul executat silit nu este înregistrat la data livrării în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal ca urmare a declarării sale ca inactiv sau a inactivitătii temporare înscrise în registrul comertului, acesta va înregistra în evidenta proprie factura si taxa colectată aferentă în primul decont depus în calitate de persoană înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, după încetarea situatiei de inactivare.”

34. La punctul 791, alineatul (6) se modifică si va avea următorul cuprins:

(6) în situatiile prevăzute la alin. (5) lit. a) si b), asociatul administrator va aplica regulile privind ajustarea taxei din perspectiva persoanei care detine aceste bunuri/servicii. În situatia prevăzută la alin. (5) lit. c), momentul de referintă pentru determinarea datei de la care începe ajustarea taxei, în cazul bunurilor de capital, este data obtinerii bunului de către asociatul care Ie-a pus la dispozitia asocierii. Membrii asocierii trebuie să transmită asociatului administrator o copie de pe registrul bunurilor de capital, dacă acestea sunt obtinute după data aderării, iar în cazul altor bunuri decât cele de capital sau în cazul serviciilor, o copie de pe facturile de achizitie. Asociatul administrator va păstra copia de pe registrul bunurilor de capital pe perioada prevăzută la art. 149 alin. (6) din Codul fiscal si va mentiona ajustările pe care Ie-a efectuat în perioada de existentă a asocierii. În cazul altor bunuri decât cele de capital sau în cazul serviciilor, asociatul administrator va păstra copii de pe facturile de achizitie transmise de membrii asociati, pe perioada prevăzută la art. 1471 alin. (2) din Codul fiscal. Atunci când asocierea îsi încetează existenta sau unul ori mai multi asociati se retrag din asociere, asociatul administrator are dreptul/obligatia să ajusteze taxa aferentă bunurilor/serviciilor prevăzute la alin. (5) lit. c) restituite membrului asocierii căruia i-au apartinut. În cazul bunurilor de capital, ajustarea se va realiza pentru perioada rămasă din perioada de ajustare. Se consideră, din perspectiva asociatului administrator, că bunurile/serviciile restituite membrului asociat căruia îi apartin sunt alocate unei activităti cu drept de deducere, pentru a permite continuarea ajustării de către acesta din urmă în functie de activitătile pe care le va realiza după încetarea existentei asocierii.”

35. Punctul 80 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Perioada fiscală

Art. 1561. - (1) Perioada fiscală este luna calendaristică.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), perioada fiscală este trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care în cursul anului calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri din operatiuni taxabile si/sau scutite cu drept de deducere si/sau neimpozabile în România conform art. 132 si 133, dar care dau drept de deducere conform art. 145 alin. (2) lit. b), care nu a depăsit plafonul de 100.000 euro al cărui echivalent în lei se calculează conform normelor, cu exceptia situatiei în care persoana impozabilă a efectuat în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe achizitii intracomunitare de bunuri.

(3) Persoana impozabilă care se înregistrează în cursul anului trebuie să declare, cu ocazia înregistrării conform art. 153, cifra de afaceri pe care preconizează să o realizeze în perioada rămasă până la sfârsitul anului calendaristic. Dacă cifra de afaceri estimată nu depăseste plafonul prevăzut la alin. (2), recalculat corespunzător numărului de luni rămase până la sfârsitul anului calendaristic, persoana impozabilă va depune deconturi trimestriale în anul înregistrării.

(4) întreprinderile mici care se înregistrează în scopuri de TVA, conform art. 153, în cursul anului, trebuie să declare cu ocazia înregistrării cifra de afaceri obtinută, recalculată în baza activitătii corespunzătoare unui an calendaristic întreg. Dacă această cifră de afaceri recalculată depăseste plafonul prevăzut la alin. (2), în anul respectiv perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform alin. (1). Dacă această cifră de afaceri recalculată nu depăseste plafonul prevăzut la alin. (2), persoana impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală, cu exceptia situatiei în care a efectuat în cursul anului calendaristic respectiv una sau mai multe achizitii intracomunitare de bunuri înainte de înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153.

(5) Dacă cifra de afaceri efectiv obtinută în anul înregistrării, recalculată în baza activitătii corespunzătoare unui an calendaristic întreg, depăseste plafonul prevăzut la alin. (2), în anul următor perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform alin. (1). Dacă această cifră de afaceri efectivă nu depăseste plafonul prevăzut la alin. (2), persoana impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală cu exceptia situatiei în care persoana impozabilă a efectuat în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe achizitii intracomunitare de bunuri.

(6) Persoana impozabilă care, potrivit alin. (2) si (5), are obligatia depunerii deconturilor trimestriale trebuie să depună la organele fiscale competente, până la data de 25 ianuarie inclusiv, o declaratie de mentiuni în care să înscrie cifra de afaceri din anul precedent, obtinută sau, după caz, recalculată, si o mentiune referitoare la faptul că nu a efectuat achizitii intracomunitare de bunuri în anul precedent. Fac exceptie de la prevederile prezentului alineat persoanele impozabile care, în conformitate cu prevederile art. 152 alin. (7), solicită scoaterea din evidenta persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, în vederea aplicării regimului special de scutire.

(61) Prin exceptie de la prevederile alin. (2)-(6), pentru persoana impozabilă care utilizează trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală si care efectuează o achizitie intracomunitară de bunuri taxabilă în România, perioada fiscală devine luna calendaristică începând cu:

a) prima lună a unui trimestru calendaristic, dacă exigibilitatea taxei aferente achizitiei intracomunitare de bunuri intervine în această primă lună a respectivului trimestru;

b) a treia lună a trimestrului calendaristic, dacă exigibilitatea taxei aferente achizitiei intracomunitare de bunuri intervine în a doua lună a respectivului trimestru. Primele două luni ale trimestrului respectiv vor constitui o perioadă fiscală distinctă, pentru care persoana impozabilă va avea obligatia depunerii unui decont de taxă conform art. 1562 alin. (1);

c) prima lună a trimestrului calendaristic următor, dacă exigibilitatea taxei aferente achizitiei intracomunitare de bunuri intervine în a treia lună a unui trimestru calendaristic.


(62) Persoana impozabilă care potrivit alin. (61) este obligată să îsi schimbe perioada fiscală trebuie să depună o declaratie de mentiuni la organul fiscal competent, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care intervine exigibilitatea achizitiei intracomunitare care generează această obligatie, si va utiliza ca perioadă fiscală luna calendaristică pentru anul curent si pentru anul următor. Dacă în cursul anului următor nu efectuează nicio achizitie intracomunitară de bunuri, persoana respectivă va reveni conform alin. (1) la trimestrul calendaristic drept perioadă fiscală. În acest sens va trebui să depună declaratia de mentiuni prevăzută la alin. (6).

(7) Prin norme se stabilesc situatiile si conditiile în care se poate folosi o altă perioadă fiscală decât luna sau trimestrul calendaristic, cu conditia ca această perioadă să nu depăsească un an calendaristic.

Norme metodologice:

80. (1) în sensul art. 1561 alin. (1) din Codul fiscal, în orice situatie, echivalentul în lei al plafonului de 100.000 de euro se determină pe baza cursului de schimb comunicat de Banca Natională a României valabil pentru data de 31 decembrie a anului precedent, inclusiv pentru persoanele impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal în cursul anului. La determinarea cifrei de afaceri prevăzute la art. 1561 alin. (1) din Codul fiscal se cuprind inclusiv facturile emise pentru avansuri încasate sau neîncasate si alte facturi emise înainte de data livrării/prestării pentru operatiunile prevăzute la art. 152 alin. (2) din Codul fiscal.

(2) în sensul art. 1561 alin. (7) din Codul fiscal, organele fiscale competente pot aproba, la solicitarea justificată a persoanei impozabile, o altă perioadă fiscală, respectiv:

a) semestrul calendaristic, dacă persoana impozabilă efectuează operatiuni impozabile numai pe maximum 3 luni calendaristice dintr-un semestru;

b) anul calendaristic, dacă persoana impozabilă efectuează operatiuni impozabile numai pe maximum 6 luni calendaristice dintr-o perioadă de un an calendaristic.

(3) Solicitarea prevăzută la alin. (2) se va transmite autoritătilor fiscale competente până la data de 25 februarie a anului în care se exercită optiunea si va fi valabilă pe durata păstrării conditiilor prevăzute la alin. (2).

(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), pentru Administratia Natională a Rezervelor de Stat si Probleme Speciale si pentru unitătile cu personalitate juridică din subordinea acesteia, perioada fiscală este anul calendaristic.”

36. Punctul 801 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Decontul special de taxă si alte declaratii

Art. 1563. - (1) Decontul special de taxă se depune la organele fiscale competente de către persoanele care nu sunt înregistrate si care nu trebuie să se înregistreze conform art. 153, astfel:

a) pentru achizitii intracomunitare de bunuri taxabile, altele decât cele prevăzute la lit. b) si c), de către persoanele impozabile înregistrate conform art. 1531;

b) pentru achizitii intracomunitare de mijloace de transport noi, de către orice persoană, indiferent dacă este sau nu înregistrată conform art. 1531;

c) pentru achizitii intracomunitare de produse accizabile, de către persoanele impozabile si persoanele juridice neimpozabile, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate conform art. 1531;

d) pentru operatiunile si de către persoanele obligate la plata taxei, conform art. 150 alin. (2)-(4) si (6);

e) pentru operatiunile si de către persoanele obligate la plata taxei conform art. 150 alin. (5), cu exceptia situatiei în care are loc un import de bunuri sau o achizitie intracomunitară de bunuri.

(2) Decontul special de taxă trebuie întocmit potrivit modelului stabilit prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală si se depune până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care ia nastere exigibilitatea operatiunilor mentionate la alin. (1). Decontul special de taxă trebuie depus numai pentru perioadele în care ia nastere exigibilitatea taxei. Prin exceptie, persoanele care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate conform art. 1531, sunt obligate să depună decontul special de taxă pentru achizitiile intracomunitare de mijloace de transport noi, înainte de înmatricularea acestora în România, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei în care ia nastere exigibilitatea taxei aferente respectivei achizitii intracomunitare. De asemenea, persoanele care sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 1531, si care au obligatia plătii taxei pentru achizitiile intracomunitare de mijloace de transport care nu sunt considerate noi, conform art. 1251 alin. (3), au obligatia să depună decontul special de taxă pentru respectivele achizitii intracomunitare înainte de înmatricularea mijloacelor de transport în România, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei în care ia nastere exigibilitatea taxei aferente achizitiei intracomunitare.

(3) în aplicarea alin. (2), organele fiscale competente în administrarea persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. b), respectiv a persoanelor care nu sunt înregistrate si care nu trebuie să se înregistreze conform art. 153, indiferent dacă sunt sau nu sunt înregistrate conform art. 1531, vor elibera, în scopul înmatriculării mijlocului de transport nou, un certificat care să ateste plata taxei, ale cărui model si continut vor fi stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală. În cazul achizitiilor intracomunitare de mijloace de transport care nu sunt noi în sensul art. 1251 alin. (3), efectuate de persoanele înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 1531, în vederea înmatriculării, organele fiscale competente vor elibera un certificat care să ateste plata taxei în România sau din care să rezulte că nu se datorează taxa în România, în conformitate cu prevederile legale.


(4) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, a căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 152 alin. (2), realizată la finele unui an calendaristic, este inferioară sumei de 35.000 euro, calculată la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Natională a României la data aderării si rotunjită la următoarea mie, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale de care apartin, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, următoarele informatii:

a) suma totală a livrărilor de bunuri si a prestărilor de servicii către persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, precum si suma taxei aferente;

b) suma totală a livrărilor de bunuri si a prestărilor de servicii către persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, precum si suma taxei aferente.

(5) Persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, a căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 152, dar excluzând veniturile obtinute din vânzarea de bilete de transport international rutier de persoane, realizată la finele unui an calendaristic, este inferioară sumei de 35.000 euro, calculată la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Natională a României la data aderării si rotunjită la următoarea mie, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, următoarele informatii:

a) suma totală a livrărilor de bunuri si a prestărilor de servicii către persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153;

b) suma totală a livrărilor de bunuri si a prestărilor de servicii către persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153;

c) suma totală si taxa aferentă achizitiilor de la persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153;

d) suma totală a achizitiilor de la persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153.

(6) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, care prestează servicii de transport international, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, suma totală a veniturilor obtinute din vânzarea de bilete pentru transportul rutier international de persoane cu locul de plecare din România.

(7) Importatorii care detin o autorizatie unică pentru proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru sau care efectuează importuri de bunuri în România din punct de vedere al TVA pentru care nu au obligatia de a depune declaratii vamale de import trebuie să depună la organele vamale o declaratie de import pentru TVA si accize la data la care intervine exigibilitatea taxei conform prevederilor art. 136.

(8) Persoana impozabilă care este beneficiar al transferului de active prevăzut la art. 128 alin. (7), care nu este înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 153 si nu se va înregistra în scopuri de TVA ca urmare a transferului, trebuie să depună, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a avut loc transferul, o declaratie privind sumele rezultate ca urmare a ajustărilor taxei pe valoarea adăugată efectuate conform art. 128 alin. (4), art. 148, 149 sau 161.

Norme metodologice:

801. În aplicarea prevederilor art. 1563 alin. (3) din Codul fiscal, în cazul persoanelor care realizează achizitii intracomunitare de mijloace de transport, organele fiscale competente trebuie să analizeze dacă din documentatia care atestă dobândirea mijlocului de transport rezultă că acesta se încadrează sau nu în categoria mijloacelor de transport noi în sensul art. 1251 alin. (3) din Codul fiscal si dacă se datorează sau nu taxa aferentă respectivei achizitii intracomunitare în România, astfel:

a) în cazul în care achizitia intracomunitară este realizată de orice persoană care nu este înregistrată si care nu avea obligatia să se înregistreze în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, indiferent dacă este sau nu înregistrată conform art. 1531 din Codul fiscal, si în urma analizei rezultă că mijlocul de transport este nou, organele fiscale competente vor elibera, la solicitarea acestei persoane, un certificat din care să rezulte:

1. fie că s-a efectuat plata taxei de către persoana care a achizitionat intracomunitar mijlocul de transport respectiv, după depunerea decontului special si achitarea taxei, în conditiile prevăzute la art. 1563 alin. (2) si art. 157 alin. (1) din Codul fiscal, dacă din documentele care atestă dobândirea mijlocului de transport rezultă că achizitia intracomunitară este taxabilă în România în conformitate cu prevederile titlului VI din Codul fiscal;

2. fie că nu se datorează taxa:

(i) în situatia în care respectiva persoană realizează în România o achizitie intracomunitară, dar aceasta nu este impozabilă în România conform art. 126 din Codul fiscal sau este scutită de taxă conform art. 142 din Codul fiscal;

(ii) în situatia transferului unui mijloc de transport nou din alt stat membru în România de către o persoană neimpozabilă cu ocazia unei schimbări de resedintă, dacă la momentul livrării nu a putut fi aplicată scutirea prevăzută la echivalentul din legislatia altui stat membru a art. 143 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, având în vedere că respectivul transfer nu determină o achizitie intracomunitară de bunuri în România;

b) în cazul în care, în urma analizei, rezultă că mijlocul de transport nu este nou, iar achizitia intracomunitară a fost efectuată de o persoană care nu este înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau 1531 din Codul fiscal si care nu are obligatia să se înregistreze în scopuri de TVA conform art. 153 sau 1531 din Codul fiscal, organele fiscale competente vor elibera, la solicitarea acestei persoane, un certificat din care să rezulte că nu se datorează taxa în România;


c) în cazul în care achizitia intracomunitară este realizată de o persoană impozabilă care nu este înregistrată si care nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, dar care este sau ar trebui să fie înregistrată conform art. 1531 din Codul fiscal, si în urma analizei rezultă că mijlocul de transport nu este nou, organele fiscale competente vor elibera, la solicitarea acestei persoane, un certificat din care să rezulte:

1. fie că s-a efectuat plata taxei de către persoana care a achizitionat intracomunitar mijlocul de transport respectiv, după depunerea decontului special si achitarea taxei, în conditiile prevăzute la art. 1563 alin. (2) si art. 157 alin. (1) din Codul fiscal, dacă din documentele care atestă dobândirea mijlocului de transport rezultă că achizitia intracomunitară este taxabilă în România în conformitate cu prevederile titlului VI din Codul fiscal;

2. fie că nu se datorează taxa în România, dacă din documentele care atestă dobândirea mijlocului de transport rezultă că achizitia intracomunitară nu este taxabilă în România în conformitate cu prevederile titlului VI din Codul fiscal. De exemplu, mijloacele de transport care nu sunt noi si sunt achizitionate intracomunitar de la persoane fizice, mici întreprinderi, de la persoane impozabile care au aplicat regimul special pentru bunuri second-hand potrivit unor prevederi din alte state membre similare art. 1522 din Codul fiscal nu sunt achizitii intracomunitare impozabile în România, potrivit art. 126 alin. (3) lit. a) si alin. (8) lit. c) din Codul fiscal.”

37. Punctul 81 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Plata taxei la buget

Art. 157. - (1) Orice persoană trebuie să achite taxa de plată organelor fiscale până la data la care are obligatia depunerii unuia dintre deconturile sau declaratiile prevăzute la art. 1562 si 1563.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), persoana impozabilă înregistrată conform art. 153 va evidentia în decontul prevăzut la art. 1562, atât ca taxă colectată, cât si ca taxă deductibilă, în limitele si în conditiile stabilite la art. 145-1471, taxa aferentă achizitiilor intracomunitare, bunurilor si serviciilor achizitionate în beneficiul său, pentru care respectiva persoană este obligată la plata taxei, în conditiile art. 150 alin. (2)-(6).

(3) Taxa pentru importuri de bunuri, cu exceptia importurilor scutite de taxă, se plăteste la organul vamal în conformitate cu reglementările în vigoare privind plata drepturilor de import. Importatorii care detin o autorizatie unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de alt stat membru, sau care efectuează importuri de bunuri în România din punctul de vedere al TVA pentru care nu au obligatia de a depune declaratii vamale de import trebuie să plătească taxa pe valoarea adăugată la organul vamal până la data la care au obligatia depunerii declaratiei de import pentru TVA si accize.

(4) Prin exceptare de la prevederile alin. (3), până la data de 31 decembrie 2012 inclusiv, nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, care au obtinut certificat de amânare de la plată, în conditiile stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice. De la data de 1 ianuarie 2013, prin exceptare de la prevederile alin. (3), nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153.

(5) Persoanele impozabile prevăzute la alin. (4) evidentiază taxa aferentă bunurilor importate în decontul prevăzut la art. 1562, atât ca taxă colectată, cât si ca taxă deductibilă, în limitele si în conditiile stabilite la art. 145-1471.

(6) în cazul în care persoana impozabilă nu este stabilită în România si este scutită, în conditiile art. 154 alin. (3), de la înregistrare, conform art. 153, organele fiscale competente trebuie să emită o decizie în care să precizeze modalitatea de plată a taxei pentru livrările de bunuri si/sau prestările de servicii realizate ocazional, pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei.

(7) Pentru importul de bunuri scutit de taxă în conditiile prevăzute la art. 142 alin. (1) lit. I), organele vamale pot solicita constituirea de garantii privind taxa pe valoarea adăugată. Garantia privind taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor importuri se constituie si se eliberează în conformitate cu conditiile stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.

Norme metodologice:

81. (1) în scopul aplicării prevederilor art. 157 alin. (4) din Codul fiscal, organele vamale nu vor solicita plata taxei pe valoarea adăugată pentru importuri de bunuri persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 care au obtinut certificat de amânare de la plată, în conditiile stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.

(2) începând cu data de 1 ianuarie 2013, organele vamale nu vor solicita plata taxei pe valoarea adăugată pentru importuri de bunuri persoanelor care fac dovada că sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal. Nu se aplică aceste prevederi în cazul persoanelor care sunt înregistrate în scopuri de TVA pentru achizitii intracomunitare conform art. 1531 din Codul fiscal, care fac plata taxei în conformitate cu prevederile art. 157 alin. (3) din Codul fiscal.

(3) în cursul perioadei fiscale, importatorii înregistrati în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal care au obtinut certificat de amânare de la plată, în conditiile stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice, reflectă taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor importuri în jurnalele pentru cumpărări pe baza declaratiei vamale de import sau, după caz, a documentului pentru regularizarea situatiei emis de autoritatea vamală. Contabil, taxa aferentă importului se înregistrează concomitent atât ca taxă colectată, cât si ca taxă deductibilă. În decontul de taxă pe valoarea adăugată, taxa se evidentiază atât ca taxă colectată, cât si ca taxă deductibilă, în limitele si în conditiile prevăzute la art. 145-1471 din Codul fiscal.”

38. La punctul 812, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu următorul cuprins:

(8) în cazul autofacturilor emise conform art. 155 alin. (2) si (4) si art. 1551 alin. (2) din Codul fiscal, dacă persoana impozabilă emitentă constată că a înscris informatii în mod eronat în respectivele autofacturi, fie va emite o nouă autofactură care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informatiile din autofactură initială, numărul si data autofacturii corectate, valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte, informatiile si valorile corecte, fie va emite o nouă autofactură continând informatiile si valorile corecte si concomitent va emite o autofactură cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul si data autofacturii corectate. În situatia în care autofactură a fost emisă în mod eronat sau prin norme se prevede că în anumite situatii se poate anula livrarea/prestarea către sine, persoana impozabilă emite o autofactură cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul si data autofacturii anulate.”

39. Punctul 82 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Măsuri de simplificare

Art. 160. - (1) Prin exceptie de la prevederile art. 150 alin. (1), în cazul operatiunilor taxabile persoana obligată la plata taxei este beneficiarul pentru operatiunile prevăzute la alin. (2). Conditia obligatorie pentru aplicarea taxării inverse este ca atât furnizorul, cât si beneficiarul să fie înregistrati în scopuri de TVA conform art. 153.

(2) Operatiunile pentru care se aplică taxarea inversă sunt:

a) livrarea de deseuri si materii prime secundare rezultate din valorificarea acestora, astfel cum sunt definite de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile, republicată, cu modificările ulterioare;

b) livrarea de masă lemnoasă si materiale lemnoase, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările si completările ulterioare;

c) livrarea de bunuri din următoarele categorii: cereale, plante tehnice, legume, fructe, carne, zahăr, făină, pâine si produse de panificatie, astfel cum sunt stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice, la propunerea presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală;

d) transferul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, astfel cum sunt definite la art. 3 din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunitătii si de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, transferabile în conformitate cu articolul 12 din directivă, precum si transferul altor unităti care pot fi utilizate de operatori în conformitate cu aceeasi directivă.

(3) Pe facturile emise pentru livrările de bunuri/prestările de servicii prevăzute la alin. (2) furnizorii/prestatorii nu vor înscrie taxa colectată aferentă. Beneficiarii vor determina taxa aferentă, care se va evidentia în decontul prevăzut la art. 1562, atât ca taxă colectată, cât si ca taxă deductibilă. Beneficiarii au drept de deducere a taxei în limitele si în conditiile stabilite la art. 145-1471.

(4) De aplicarea prevederilor prezentului articol sunt responsabili atât furnizorii, cât si beneficiarii. Prin norme se stabilesc responsabilitătile părtilor implicate în situatia în care nu s-a aplicat taxare inversă.

(5) Prevederile prezentului articol se aplică numai pentru livrările de bunuri/prestările de servicii în interiorul tării.

Norme metodologice:

82. (1) în sensul art. 160 alin. (5) din Codul fiscal, prin livrări de bunuri/prestări de servicii în interiorul tării se întelege operatiunile realizate numai între persoane care sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, care au locul livrării sau locul prestării în România conform art. 132, respectiv art. 133 din Codul fiscal, si sunt operatiuni taxabile conform titlului VI din Codul fiscal.

(2) în sensul art. 160 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, prin alte unităti care pot fi utilizate de operatori în conformitate cu Directiva 2003/87/CE se întelege unitătile prevăzute la art. 3 lit. (m) si (n) din Directiva 2003/87/CE, cu modificările ulterioare.

(3) în cazul livrărilor de bunuri prevăzute la art. 160 alin. (2) din Codul fiscal, inclusiv pentru avansurile încasate, furnizorii emit facturi fără taxă si înscriu în aceste facturi o mentiune referitoare la faptul că au aplicat taxarea inversă. Taxa se calculează de către beneficiar si se înscrie în facturi si în jurnalul pentru cumpărări, fiind preluată atât ca taxă colectată, cât si ca taxă deductibilă în decontul de taxă. Din punct de vedere contabil, beneficiarul va înregistra în cursul perioadei fiscale 4426 = 4427 cu suma taxei aferente.

(4) înregistrarea taxei de către cumpărător atât ca taxă colectată, cât si ca taxă deductibilă în decontul de taxă este denumită autolichidarea taxei pe valoarea adăugată. Colectarea taxei pe valoarea adăugată la nivelul taxei deductibile este asimilată cu plata taxei către furnizor/prestator. Prevederile acestui alineat sunt valabile pentru orice alte situatii în care se aplică taxarea inversă.

(5) Persoanele impozabile cu regim mixt care sunt beneficiari ai unor achizitii supuse taxării inverse, conform art. 160 din Codul fiscal, vor deduce taxa în decontul de taxă în limitele si în conditiile stabilite la art. 145, 1451, 146, 147 si 1471 din Codul fiscal.

(6) Furnizorii/Prestatorii care sunt persoane impozabile cu regim mixt vor lua în calculul pro rata, ca operatiuni taxabile, valoarea livrărilor/prestărilor pentru care au aplicat taxarea inversă.


(7) În cazul neaplicării taxării inverse prevăzute de lege, organele de inspectie fiscală vor dispune măsuri pentru obligarea furnizorilor/prestatorilor si a beneficiarilor la corectarea operatiunilor si aplicarea taxării inverse conform prevederilor prezentelor norme metodologice. În cadrul inspectiei fiscale la beneficiarii operatiunilor, organele de inspectie fiscală vor avea în vedere că beneficiarul avea obligatia să colecteze TVA la momentul exigibilitătii operatiunii, concomitent cu exercitarea dreptului de deducere.

(8) Pentru solutionarea situatiilor tranzitorii care pot apărea ca urmare a eliminării sau a includerii unor operatiuni în categoria celor pentru care se aplică taxarea inversă în cadrul art. 160 din Codul fiscal, se aplică prevederile art. 134 alin. (6) din Codul fiscal, respectiv se va aplica regimul în vigoare la data exigibilitătii de taxă. În acest sens se va proceda conform următorului exemplu:

Exemplu. O persoană impozabilă aflată în stare de insolventă a emis facturi partiale si/sau de avansuri în cursul anului 2009. Faptul generator de taxă are loc după data de 1 ianuarie 2010. La regularizarea facturilor partiale si/sau de avansuri emise în anul 2009 se va mentine regimul aplicat la data exigibilitătii de taxă, respectiv taxarea inversă, furnizorul/prestatorul fiind obligat la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal numai pentru diferenta dintre valoarea livrării/prestării si sumele facturate în anul 2009.”

F. Titlul VII “Accize si alte taxe speciale”

1. Punctul 52 se abrogă.

2. Punctul 6 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Codul fiscal:

Calculul accizei pentru tigarete

Art. 177. - (1) Pentru tigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică si acciza ad valorem.

(2) Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal asupra pretului de vânzare cu amănuntul al tigaretelor eliberate pentru consum, procent prevăzut în anexa nr. 6.

(3) Acciza specifică exprimată în echivalent euro/1.000 de tigarete se determină anual, pe baza pretului mediu ponderat de vânzare cu amănuntul, a procentului legal aferent accizei ad valorem si a accizei totale al cărei nivel este prevăzut în anexa nr. 6. Această acciză specifică se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor Publice. Hotărârea Guvernului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu cel putin 15 zile înainte de intrarea în vigoare a nivelului accizei totale.

(4) Acciza datorată determinată potrivit alin. (1) nu poate fi mai mică decât nivelul accizei minime exprimate în echivalent euro/1.000 de tigarete, prevăzută în anexa nr. 6.

(5) Pretul mediu ponderat de vânzare cu amănuntul se calculează în functie de valoarea totală a tuturor tigaretelor eliberate pentru consum, pe baza pretului de vânzare cu amănuntul incluzând toate taxele, împărtit la cantitatea totală de tigarete eliberate pentru consum. Acest pret mediu ponderat se stabileste până la data de 1 martie în fiecare an, pe baza datelor privind cantitătile totale de tigarete eliberate pentru consum în cursul anului calendaristic precedent.

(6) Pretul de vânzare cu amănuntul pentru orice marcă de tigarete se stabileste si se declară de către persoana care eliberează pentru consum tigaretele în România sau care importă tigaretele si este adus la cunostinta publică, în conformitate cu cerintele prevăzute de normele metodologice.

(7) Este interzisă vânzarea de către orice persoană a tigaretelor pentru care nu s-au stabilit si declarat preturi de vânzare cu amănuntul.

(8) Este interzisă vânzarea de tigarete de către orice persoană la un pret ce depăseste pretul de vânzare cu amănuntul declarat.

Norme metodologice:

6. (1) Preturile de vânzare cu amănuntul pentru tigarete se stabilesc de antrepozitarul autorizat pentru productie sau persoanele afiliate acestuia care eliberează pentru consum, de destinatarul înregistrat sau de importatorul autorizat de astfel de produse si se notifică la autoritatea fiscală centrală - directia cu atributii în elaborarea legislatiei în domeniul accizelor.

(2) înregistrarea de către autoritatea fiscală centrală a preturilor de vânzare cu amănuntul se face pe baza declaratiei scrise a antrepozitarului autorizat, a destinatarului înregistrat sau a importatorului autorizat, modelul-tip al acesteia fiind prevăzut în anexa nr. 4.

(3) Declaratia se va întocmi în 3 exemplare, care se vor înregistra la autoritatea fiscală centrală - directia cu atributii în elaborarea legislatiei în domeniul accizelor. După înregistrare, un exemplar rămâne la autoritatea fiscală centrală, exemplarul al doilea rămâne la persoana care a întocmit declaratia, iar exemplarul al treilea se va transmite autoritătii vamale teritoriale competente cu aprobarea notelor de comandă pentru timbre.

(4) Declaratia, care va cuprinde în mod expres data de la care se vor practica preturile de vânzare cu amănuntul, va fi depusă la autoritatea fiscală centrală cu minimum două zile înainte de data practicării acestor preturi.

(5) Cu minimum 24 de ore înainte de data efectivă a intrării în vigoare, lista cuprinzând preturile de vânzare cu amănuntul, cu numărul de înregistrare atribuit de autoritatea fiscală centrală, va fi publicată, prin grija antrepozitarului autorizat, a destinatarului înregistrat sau a importatorului autorizat, în două cotidiene de mare tiraj. Câte un exemplar din cele două cotidiene va fi depus la autoritatea fiscală centrală în ziua publicării.

(6) Ori de câte ori se intentionează modificări ale preturilor de vânzare cu amănuntul, antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau importatorul autorizat are obligatia să redeclare preturile pentru toate sortimentele de tigarete, indiferent dacă modificarea intervine la unul sau la mai multe sortimente.


Redeclararea se face pe baza aceluiasi model de declaratie prevăzut la alin. (2) si cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (4) si (5).

(7) După primirea declaratiilor privind preturile de vânzare cu amănuntul si după publicarea acestora în două cotidiene de mare tiraj, autoritatea fiscală centrală va publica aceste liste pe site-ul Ministerului Finantelor Publice.

(8) Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau importatorul autorizat de astfel de produse, care renuntă la comercializarea pe piata internă a unui anumit sortiment de tigarete, are obligatia de a comunica acest fapt autoritătii fiscale centrale si de a înscrie în continuare preturile aferente acestor sortimente în declaratia preturilor de vânzare cu amănuntul, pe perioada de până la epuizare, dar nu mai putin de 3 luni.

(9) în situatia destinatarului înregistrat care achizitionează doar ocazional tigarete dintr-un alt stat membru, acesta va urma procedura prevăzută la alin. (1)-(6).

(10) în situatiile în care nu se pot identifica preturile de vânzare cu amănuntul pentru tigaretele provenite din confiscări, calculul accizelor se face pe baza accizei totale prevăzute în anexa nr. 6 la titlul VII din Codul fiscal.

(11) Pretul de vânzare al tigaretelor practicat de orice persoană nu poate depăsi pretul de vânzare cu amănuntul declarat în vigoare la momentul vânzării.”

3. După punctul 77 se introduce un nou punct, punctul 771, cu următorul cuprins:

“Codul fiscal:

SECTIUNEA a 3-a

Tutun prelucrat

Tutun prelucrat

Art. 20615. - (1) în întelesul prezentului capitol, tutun prelucrat reprezintă:

a) tigarete;

b) tigări si tigări de foi;

c) tutun de fumat:

1. tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în tigarete;

2. alte tutunuri de fumat.

(2) Se consideră tigarete:

a) rulourile de tutun destinate fumatului ca atare si care nu sunt tigări sau tigări de foi, în sensul alin. (3);

b) rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de tigarete, prin simpla mânuire neindustrială;

c) rulourile de tutun care se pot înfăsură în hârtie de tigarete, prin simpla mânuire neindustrială;

d) orice produs care contine partial alte substante decât tutunul, dar care respectă criteriile prevăzute la lit. a), b) sau c).

(3) Se consideră tigări sau tigări de foi, dacă, având în vedere proprietătile acestora si asteptările obisnuite ale clientilor, pot si au rolul exclusiv de a fi fumate ca atare, după cum urmează:

a) rulourile de tutun cu un învelis exterior din tutun natural;

b) rulourile de tutun cu umplutură mixtă măruntită si cu învelis exterior de culoarea obisnuită a unei tigări de foi, din tutun reconstituit, care acoperă în întregime produsul, inclusiv, după caz, filtrul, cu exceptia vârfului în cazul tigărilor de foi cu vârf, dacă masa unitară, fără a include filtrul sau mustiucul, nu este mai mică de 2,3 g si nici mai mare de 10 g si circumferinta a cel putin o treime din lungime nu este mai mică de 34 mm;

c) produsele alcătuite partial din substante altele decât tutun si care îndeplinesc criteriile prevăzute la lit. a) si b).

(4) Se consideră tutun de fumat

a) tutunul tăiat sau fărâmitat într-un alt mod, răsucit ori presat în bucăti si care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară;

b) deseuri de tutun puse în vânzare cu amănuntul care nu intră sub incidenta alin. (2) si (3) si care pot fi fumate. În sensul prezentului articol, deseurile de tutun sunt considerate ca fiind resturi de foi de tutun si produse secundare obtinute la prelucrarea tutunului sau fabricarea produselor din tutun;

c) orice produs care constă total sau partial din alte substante decât tutunul, dar care îndeplineste, pe de altă parte, criteriile prevăzute la lit. a) sau b).

(5) Se consideră tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în tigarete:

a) tutunul de fumat, asa cum este definit la alin. (4), pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lătime de tăiere sub 1,5 mm;

b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun care au o lătime de tăiere mai mare de 1,5 mm sau mai mult, dacă tutunul de fumat este vândut ori destinat vânzării pentru rularea în tigarete.

(6) Un rulou de tutun prevăzut la alin. (2) este considerat, pentru aplicarea accizei, ca două tigarete, atunci când are o lungime, excluzând filtrul sau mustiucul, mai mare de 8 cm, fără să depăsească 11 cm, ca 3 tigarete, excluzând filtrul sau mustiucul, când are o lungime mai mare de 11 cm, fără să depăsească 14 cm, si asa mai departe;

(7) Toti operatorii economici plătitori de accize pentru tutunul prelucrat, potrivit prezentului capitol, au obligatia de a prezenta autoritătii competente liste cuprinzând date cu privire la produsele accizabile eliberate pentru consum, în conformitate cu prevederile din normele metodologice.

Norme metodologice:

771. (1) Antrepozitarii autorizati, destinatarii înregistrati sau importatorii autorizati pentru produse din grupa tutunului prelucrat sunt obligati să prezinte lunar, odată cu situatia utilizării marcajelor, situatia produselor eliberate pentru consum de astfel de produse în luna de raportare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 311 sau în anexa nr. 312, după caz.

(2) Situatia prevăzută la alin. (1) se întocmeste în 3 exemplare, cu următoarele destinatii: primul exemplar rămâne la operatorul economic, exemplarul al doilea se transmite


autoritătii vamale teritoriale competente cu aprobarea notelor de comandă pentru timbre, iar exemplarul al treilea se transmite autoritătii fiscale centrale - directia cu atributii în elaborarea legislatiei în domeniul accizelor.”

4. La punctul 82, alineatul (14) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(14) Deplasarea produselor energetice de la un destinatar înregistrat către utilizatorul final, atunci când nu se aplică prevederile aferente locului de livrare directă, va fi însotită de un document comercial care va contine aceleasi informatii ca exemplarul pe suport hârtie al documentului administrativ electronic, al cărui model este prezentat în anexa nr. 40.1, mai putin codul de referintă administrativ unic. Documentul comercial va fi certificat atât de autoritatea vamală teritorială în raza căreia îsi desfăsoară activitatea destinatarul înregistrat, cât si de autoritatea vamală teritorială în raza căreia îsi desfăsoară activitatea utilizatorul final.”

5. La punctul 83, alineatul (29) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(29) Bioetanolul reprezintă alcoolul etilic realizat în antrepozitele fiscale de productie a alcoolului etilic, produs destinat utilizării în productia de produse energetice si în alte industrii, exclusiv industria alimentară.”

6. La punctul 90 subpunctul 90.3, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

“90.3. (1) în cazul produselor de natura aditivilor sau al produselor din biomasă realizate în antrepozite fiscale de productie produse energetice si destinate aditivării sau amestecului cu produse energetice, al căror cod de produs nu se regăseste în Nomenclatorul codurilor de produse accizabile, deplasarea produselor în cauză către alte antrepozite fiscale ale antrepozitarului autorizat pentru productie de produse energetice ori ale unui alt antrepozitar autorizat din România se realizează în regim suspensiv de accize si va fi însotită de un document comercial care va contine aceleasi informatii ca acelea din documentul administrativ electronic pe suport hârtie prevăzut în anexa nr. 40.1, mai putin codul de referintă administrativ unic. Documentul comercial va fi certificat atât de autoritatea vamală teritorială în raza căreia îsi desfăsoară activitatea antrepozitul fiscal expeditor, cât si de autoritatea vamală teritorială în raza căreia îsi desfăsoară activitatea antrepozitul fiscal primitor.”

7. Punctul 112 se abrogă.

8. La punctul 113 subpunctul 113.2, alineatul (18) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(18) Destinatarii înregistrati, importatorii sau operatorii economici prevăzuti la alin. (1), care achizitionează produse energetice în vederea livrării în regim de scutire directă către centralele de productie de energie electrică sau productie combinată de energie electrică si termică, precum si către operatorii economici prevăzuti la alin. (4), vor livra produsele către acesti beneficiari la preturi fără accize si vor solicita autoritătii fiscale teritoriale restituirea accizelor aferente cantitătilor livrate cu această destinatie care au fost plătite, după caz, la momentul receptiei, importului sau al achizitiei. Nu intră sub incidenta acestor prevederi beneficiarii scutirilor care utilizează produse energetice provenite din operatiuni proprii de import, pentru care scutirea se acordă direct, iar deplasarea acestora de la un birou vamal de intrare pe teritoriul comunitar este însotită de un document administrativ unic.”

9. La punctul 113 subpunctul 113.8, alineatele (4) si (5) se abrogă.

10. Anexa nr. 3 la Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se abrogă.

11. Anexa nr. 4 la Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se modifică si se înlocuieste cu anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

12. După anexa nr. 31 la Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se introduc două noi anexe, anexele nr. 311 si 312, având cuprinsul prevăzut în anexele nr. 2 si 3, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

G. Titlul IX2 “Contributii sociale obligatorii” - După titlul IX se introduce un nou titlu, titlul IX2 “Contributii sociale obligatorii”, cu următorul cuprins:

TITLUL IX2

Contributii sociale obligatorii

“Codul fiscal:

Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale Art. 2963. - Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale sunt, după caz:

a) persoanele fizice rezidente care realizează venituri din desfăsurarea unor activităti în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege, atât pe perioada în care desfăsoară activitate, cât si pe perioada în care beneficiază de concedii medicale si indemnizatii de asigurări sociale de sănătate, precum si cele care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 55 alin. (2);

Norme metodologice:

1. Prin persoane fizice rezidente în sensul art. 2963 din Codul fiscal se întelege persoanele fizice care îsi au domiciliul sau resedinta pe teritoriul României, precum si străinii si apatrizii care sunt titulari ai drepturilor legale de sedere si de muncă pe teritoriul României si au obligatia plătii contributiilor sociale obligatorii potrivit legislatiei specifice sistemelor de asigurări sociale.

Codul fiscal:

b) persoanele fizice nerezidente care realizează veniturile prevăzute la lit. a), cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internationale la care România este parte;


Norme metodologice:

2. În această categorie se includ persoanele fizice nerezidente care realizează, pe teritoriul României, veniturile prevăzute la art. 2963 lit. a) din Codul fiscal si care, potrivit instrumentelor juridice internationale la care România este parte, sunt obligate la plata contributiilor sociale prevăzute în titlul IX2 din Codul fiscal. Prin instrumente juridice internationale se întelege regulamentele comunitare privind coordonarea sistemelor de securitate socială, precum si acordurile si conventiile în domeniul securitătii sociale la care România este parte.

Codul fiscal:

e) persoanele fizice si juridice care au calitatea de angajatori, precum si entitătile asimilate angajatorului care au calitatea de plătitori de venituri din activităti dependente, atât pe perioada în care persoanele prevăzute la lit. a) si b) desfăsoară activitate, cât si pe perioada în care acestea beneficiază de concedii si indemnizatii de asigurări sociale de sănătate;

Norme metodologice:

3. În această categorie se includ si contribuabilii nerezidenti care au calitatea de angajatori, respectiv persoanele fizice si juridice care nu au sediul, respectiv domiciliul sau resedinta în România si care, potrivit instrumentelor juridice internationale la care România este parte, datorează în România contributiile sociale obligatorii pentru salariatii lor care sunt supusi legislatiei de asigurări sociale din România.

Prin entitate asimilată angajatorului care are calitatea de plătitor de venituri din activităti dependente se întelege orice entitate care nu are calitatea de persoană fizică sau juridică si care, potrivit legii, are dreptul să folosească personal angajat, cum ar fi: cabinete/birouri profesionale, societăti civile si altele.

Codul fiscal:

Baza de calcul al contributiilor sociale individuale

Art. 2964. - (1) Baza lunară de calcul al contributiilor sociale individuale obligatorii, în cazul persoanelor prevăzute la art. 2963 lit. a) si b), reprezintă câstigul brut realizat din activităti dependente, în tară si în străinătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internationale la care România este parte, care include: [...]

g) sumele primite de reprezentantii în adunarea generală a actionarilor, în consiliul de administratie, membrii directoratului si ai consiliului de supraveghere, precum si în comisia de cenzori;

Norme metodologice:

4. Sumele realizate de persoanele prevăzute la art. 2964 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal intră în baza de calcul al contributiei individuale de asigurări sociale, indiferent dacă persoanele respective sunt din cadrul aceleiasi societăti sau din afara ei, indiferent dacă sunt pensionari sau angajati cu contract individual de muncă.

5. Se includ în baza de calcul al contributiilor de asigurări sociale de sănătate sumele primite de reprezentantii în adunarea generală a actionarilor, în consiliul de administratie, membrii directoratului si ai consiliului de supraveghere, precum si ai comisiei de cenzori.

Codul fiscal:

m) indemnizatiile primite pe perioada delegării si detasării în altă localitate, în tară si în străinătate, în interesul serviciului, acordate de persoanele juridice fără scop patrimonial si de alte entităti neplătitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori indemnizatia acordată salariatilor din institutiile publice;

Norme metodologice:

6. În cazul depăsirii limitei respective, partea care depăseste reprezintă venit asimilat salariilor si se cuprinde în baza de calcul al contributiilor sociale individuale.

Prin persoane juridice fără scop patrimonial si entităti neplătitoare de impozit pe profit se întelege: organizatiile nonprofit de orice fel si societătile civile care nu datorează impozit pe profit potrivit titlului II din Codul fiscal, precum si cele plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, prevăzute la titlul IV1 din Codul fiscal.

Codul fiscal:

o) orice alte sume de natură salariată sau avantaje asimilate salariilor în vederea impunerii.

Norme metodologice:

7. Avantajele includ, fără a fi limitate la acestea, următoarele:

a) împrumuturi nerambursabile;

b) anularea unei creante a angajatorului asupra angajatului.

8. Veniturile care se includ în câstigul brut realizat din activităti dependente, care reprezintă baza lunară de calcul al contributiilor sociale individuale obligatorii, în cazul persoanelor prevăzute la art. 2963 lit. a) si b) din Codul fiscal sunt cele prevăzute la art. 2964 din Codul fiscal si la pct. 68 din normele metodologice de aplicare a titlului III din Codul fiscal, date în aplicarea art. 55 alin. (1) si (2) din Codul fiscal, cu exceptia veniturilor asupra cărora nu există obligatia plătii contributiilor sociale potrivit reglementărilor specifice fiecărei contributii sociale, precum si celor din legislatia privind asigurările sociale.

În baza de calcul al contributiilor sociale obligatorii se includ si veniturile realizate ca urmare a activitătilor de creare de programe pentru calculator si cele realizate de către persoanele cu handicap grav sau accentuat care sunt scutite de la plata impozitului pe venit.

La încadrarea sumelor si avantajelor acordate în exceptiile generale de la baza de calcul se aplică regulile stabilite pentru titlul III din Codul fiscal.

9. În baza lunară de calcul al contributiei individuale de asigurări sociale, în cazul persoanelor prevăzute la art. 2963 lit. a) si b) din Codul fiscal, se include si suma reprezentând 35% din câstigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 2964 alin. (3) din Codul fiscal, în cazul indemnizatiilor de asigurări sociale de sănătate, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, cu exceptia cazurilor de accident de muncă sau boală profesională.


Codul fiscal:

Baza de calcul al contributiilor sociale datorate de angajatori, entităti asimilate angajatorului si orice plătitor de venituri de natură salariată sau asimilate salariilor

Art. 2965 - (1) în sistemul public de pensii, în cazul contribuabililor prevăzuti la art. 2963 lit. e) si g), baza lunară de calcul o reprezintă suma câstigurilor brute realizate de persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) si b). Baza de calcul nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguratilor pentru care angajatorul datorează contributie diferentiată în functie de conditiile de muncă, din luna pentru care se calculează această contributie datorată bugetului asigurărilor sociale de stat, si valoarea corespunzătoare a de 5 ori câstigul salarial mediu brut. În situatia depăsirii acestui plafon, în cazul persoanelor prevăzute la art. 2963 lit. e) si g), care datorează contributie la bugetul asigurărilor sociale de stat, diferentiată în functie de conditiile de muncă, baza de calcul la care se datorează această contributie, corespunzătoare fiecărei conditii de muncă, se stabileste proportional cu ponderea, în total bază de calcul, a câstigurilor salariate brute realizate în fiecare dintre conditiile de muncă.

Norme metodologice

10. În baza lunară de calcul al contributiei de asigurări sociale datorate de angajator bugetului asigurărilor sociale de stat se includ sumele care fac parte din baza lunară de calcul al contributiei individuale de asigurări sociale, tinându-se seama de exceptiile prevăzute la art. 29615 si 29616 din Codul fiscal, precum si de cele mentionate la pct. 20.

Exemplu de calcul al contributiei de asigurări sociale datorate de angajator.

Se folosesc următoarele simboluri:

N - cota de contributie pentru conditii normale de muncă (31,3%);

D = cota de contributie pentru conditii deosebite de muncă (36,3%);

S = cota de contributie pentru conditii speciale de muncă (41,3%);

BCA - baza de calcul al contributiei individuale de asigurări sociale (câstig brut realizat, dar nu mai mult de 5 ori câstigul salarial mediu brut);

TV- suma câstigurilor realizate la nivel de angajator;

TVN - suma câstigurilor realizate în conditii normale de muncă la nivel de angajator;

TVD - suma câstigurilor realizate în conditii deosebite de muncă la nivel de angajator;

TVS - suma câstigurilor realizate în conditii speciale de muncă la nivel de angajator;

NA - 20,8%, care reprezintă cota de contributie datorată de angajator pentru conditii normale de muncă (31,3% - 10,5% = 20,8%);

DA - 25,8%, care reprezintă cota de contributie datorată de angajator pentru conditii deosebite de muncă (36,3% - 10,5% = 25,8%);

SA - 30,8%, care reprezintă cota de contributie datorată de angajator pentru conditii speciale de muncă (41,3% - 10,5% = 30,8%);

BCP- baza de calcul plafonată pentru calculul contributiei de asigurări sociale datorate de angajator (numărul de asigurati x 5 câstiguri salariale medii brute).

CAS datorată de asigurat = BCA x 10,5%

CAS datorată de angajator:

Varianta I. Dacă suma câstigurilor realizate nu depăseste BCP:

CAS datorată de angajator = TVN x NA + TVD x DA + TVS x SA

Varianta II. Dacă suma câstigurilor realizate depăseste BCP:

CAS datorată de angajator = (TVN x NA + TVD x DA + TVS x SA) x BCP/TV

Câstigul salarial mediu brut luat în calcul = 2.022 lei

Se presupune că angajatorul are 4 salariati. În aceste conditii:

BCP este 4 salariati x 5 x 2.022 lei = 40.440 lei

 

Nr. ort. asigurati

Suma câstigurilor realizate

(lei)

Suma câstigurilor realizate în conditii normale de muncă

(lei)

Suma câstigurilor realizate în conditii deosebite de muncă

(lei)

Suma câstigurilor realizate în conditii speciale de muncă

(lei)

CAS datorată pentru asigurat

(lei)

1

1.000

1.000

0

0

105

2

1.500

750

525

225

158

3

25.000

13.750

11.250

0

2.625

4

28.000

0

0

28.000

2.940

Total

55.500

15.500

11.775

28.225

5.828

 

CAS datorată de angajator:

(15.500 x 20,8/100 + 11.775 x 25,8/100 + 28.225 x 30,8/100) x 40.440/55.500 = (3.224 lei + 3.038 lei + 8.693 lei) x 0,72864 = 10.897 lei


Codul fiscal:

(2) Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. e) si g), baza lunară de calcul pentru contributia de asigurări sociale de sănătate si contributia pentru concedii si indemnizatii de asigurări sociale de sănătate o reprezintă suma câstigurilor brute realizate de persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) si b). La contributia pentru concedii si indemnizatii de asigurări sociale de sănătate, baza lunară de calcul nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguratilor din luna pentru care se calculează contributia si valoarea corespunzătoare a 12 salarii minime brute pe tară garantate în plată.

Norme metodologice:

11. Baza lunară de calcul al contributiei de asigurări sociale de sănătate datorate de angajator o reprezintă suma câstigurilor brute realizate de persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) si b) din Codul fiscal, corectată cu exceptiile prevăzute la art. 29615 din Codul fiscal.

Baza lunară de calcul al contributiei pentru concedii si indemnizatii de asigurări sociale de sănătate datorate de angajator o reprezintă suma câstigurilor brute realizate de persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) si b) din Codul fiscal, corectată cu exceptiile prevăzute la art. 29615 si art. 29616 alin. (3) din Codul fiscal.

12. În baza lunară de calcul pentru contributia de asigurări sociale de sănătate si pentru contributia pentru concedii si indemnizatii de asigurări sociale de sănătate datorate de angajator se includ si următoarele venituri realizate de persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) si b) din Codul fiscal:

a) cuantumul sumelor reprezentând indemnizatii de asigurări sociale de sănătate, acordate în baza Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările si completările ulterioare, numai pentru primele 5 zile de incapacitate temporară de muncă suportate de angajator;

b) cuantumul sumelor reprezentând indemnizatii de incapacitate temporară de muncă drept urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, acordate în baza Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă si boli profesionale, republicată, cu modificările ulterioare, numai pentru primele 3 zile de incapacitate suportate de angajator.

13. Contributia pentru concedii si indemnizatii se aplică si asupra indemnizatiei pentru incapacitate temporară de muncă drept urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale si se suportă de către angajator sau din fondul de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale constituit în conditiile legii, după caz. Contributia pentru concedii si indemnizatii care se suportă din fondul de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale se va evidentia distinct în anexa 1.1 «Anexa angajator» la «Declaratia privind obligatiile de plată a contributiilor sociale, impozitului pe venit si evidenta nominală a persoanelor asigurate», aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.397/2010 privind modelul, continutul, modalitatea de depunere si de gestionare a «Declaratiei privind obligatiile de plată a contributiilor sociale, impozitului pe venit si evidenta nominală a persoanelor asigurate».

Codul fiscal:

(3) Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. e) si g), baza lunară de calcul pentru contributia de asigurări pentru somaj prevăzută de lege reprezintă suma câstigurilor brute acordate persoanelor prevăzute la art. 2963 lit. a) si b), asupra cărora există, potrivit legii, obligatia de plată a contributiei individuale la bugetul asigurărilor pentru somaj.

(4) Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. e), care pot să angajeze fortă de muncă pe bază de contract individual de muncă, în conditiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare, care au, cu exceptia institutiilor publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările si completările ulterioare, si Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificările si completările ulterioare, obligatia de a plăti lunar contributia la Fondul de garantare pentru plata creantelor salariate, baza lunară de calcul a acestei contributii reprezintă suma câstigurilor brute realizate de salariatii încadrati cu contract individual de muncă, potrivit legii, inclusiv de salariatii care cumulează pensia cu salariul, în conditiile legii, cu exceptia veniturilor de natura celor prevăzute la art. 29615.

Norme metodologice:

14. Prin câstig brut realizat de un salariat încadrat cu contract individual de muncă, potrivit legii, inclusiv salariatul care cumulează pensia cu salariul, în conditiile legii, se întelege orice câstig în bani primit de la angajator de către aceste persoane, ca plată a muncii lor sau pe perioada în care sunt încadrate în muncă, inclusiv în perioadele de suspendare ca urmare a statutului de salariat pe care îl detin, cu exceptia veniturilor prevăzute la pct. 24.

Codul fiscal:

(5) Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. e) si g), baza lunară de calcul al contributiei de asigurare la accidente de muncă si boli profesionale reprezintă suma câstigurilor brute realizate lunar de persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) si b), respectiv salariul de bază minim brut pe tară garantat în plată, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, cu exceptia cazurilor de accident de muncă sau boală profesională.

Norme metodologice:

15. Pe perioada în care persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) si b) din Codul fiscal beneficiază de indemnizatii de asigurări sociale de sănătate, potrivit prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările si completările ulterioare, baza de calcul al contributiei pentru accidente de muncă si boli profesionale o reprezintă salariul de bază minim brut pe tară garantat în plată, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediul medical.

Codul fiscal:

Baza de calcul al contributiilor sociale datorate pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. f) pct. 1

Art. 2966. - (1) Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. f) pct. 1, baza lunară de calcul al contributiei de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, respectiv al contributiei datorate bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate reprezintă cuantumul drepturilor bănesti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru somaj, potrivit legii, respectiv indemnizatia de somaj, cu exceptia situatiilor în care potrivit dispozitiilor legale se prevede altfel.

(2) Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. f) pct. 1, baza lunară de calcul pentru contributia pentru concedii si indemnizatii de asigurări sociale de sănătate o constituie totalitatea drepturilor reprezentând indemnizatii de somaj.

Norme metodologice:

16. Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. f) pct. 1 din Codul fiscal, contributia pentru concedii si indemnizatii se aplică si asupra indemnizatiei pentru incapacitate temporară de muncă drept urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale si se suportă din bugetul asigurărilor pentru somaj sau din fondul de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale constituit în conditiile legii, după caz. Contributia pentru concedii si indemnizatii care se suportă din fondul de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale se va evidentia distinct în anexa 1.1 «Anexa angajator» la «Declaratia privind obligatiile de plată a contributiilor sociale, impozitului pe venit si evidenta nominală a persoanelor asigurate», aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.397/2010.

Codul fiscal:

(4) Contributia de asigurări pentru accidente de muncă si boli profesionale, în cazul somerilor, se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru somaj, se datorează pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii si se stabileste în cotă de 1% aplicată asupra cuantumului drepturilor acordate pe perioada respectivă reprezentând indemnizatia de somaj.

Norme metodologice:

17. Contributia de asigurări pentru accidente de muncă si boli profesionale se calculează prin aplicarea cotei de 1%, prevăzută de lege, asupra drepturilor reprezentând indemnizatia de somaj care se acordă pe perioada efectuării de către somerii care se află în plata acestui drept a practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate, potrivit legii, de agentiile pentru ocuparea fortei de muncă judetene si a municipiului Bucuresti.

Codul fiscal:

Baza de calcul al contributiilor sociale datorate pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. f) pct. 4 si 5

Art. 2969. - Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. f) pct. 4 si 5, baza lunară de calcul al contributiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă veniturile din pensii care depăsesc 740 de lei. Contributia lunară se datorează asupra acestor venituri, iar prin aplicarea cotei de contributie nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei.

Norme metodologice:

18. Pentru pensionarii ale căror venituri din pensii depăsesc 740 lei, contributia datorată se calculează prin aplicarea cotei stabilite de lege asupra întregului venit si se virează odată cu plata drepturilor bănesti asupra cărora se calculează de către

cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 lei.

Exemplul nr. 1 - în situatia în care veniturile din pensii sunt în cuantum de 741 lei, contributia datorată va fi determinată astfel:

741 x 5,5% = 40,76 lei, rotunjit la 41 lei potrivit legii.

În această situatie, pentru a rezulta o pensie netă de 740 lei, contributia datorată este de 1 leu.

Exemplul nr. 2 - în situatia în care veniturile din pensii sunt în cuantum de 784 lei, contributia datorată va fi determinată astfel:

784 x 5,5% = 43,12 lei, rotunjit la 43 lei potrivit legii.

În această situatie, contributia datorată este de 43 lei, iar pensia netă este de 741 lei.

Codul fiscal:

Exceptii generale

Art. 29615. - Nu se cuprind în baza lunară a contributiilor sociale obligatorii, prevăzută la art. 2964, următoarele:

[...]

b) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamitătilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave si incurabile, ajutoarele pentru nastere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariatilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la si de la locul de muncă al salariatului, costul prestatiilor pentru tratament si odihnă, inclusiv transportul pentru salariatii proprii si membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariatii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajatilor, cu ocazia Pastelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului si a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum si cadourile oferite salariatelor cu ocazia zilei de 8 martie nu intră în baza de calcul, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depăseste 150 lei.

Norme metodologice:

19. În cazul depăsirii sumei de 150 lei pentru cadourile oferite, partea care depăseste reprezintă venit din salarii si se cuprinde în baza de calcul prevăzută la art. 2964 si 2965 din Codul fiscal.

Codul fiscal:

Exceptii specifice

Art. 29616. - (1) Suma cuvenită pentru participarea salariatilor la profit, potrivit legii, nu se cuprinde în baza lunară de calcul al contributiei de asigurări sociale, respectiv al contributiei de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale.

(2) Contributia de asigurare la accidente de muncă si boli profesionale, precum si drepturile ce se cuvin din această asigurare nu se aplică personalului militar si civil angajat pe bază de contract si personalului asigurat în sistemul propriu al Ministerului Apărării Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor, Serviciului Român de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Pază, Serviciului de Telecomunicatii Speciale, precum si în sistemul Ministerului Justitiei - Administratia Natională a Penitenciarelor si Directia generală de protectie si anticoruptie.

(3) Sunt exceptate de la plata contributiei pentru concedii si indemnizatii de asigurări sociale de sănătate următoarele venituri:

a) drepturile de soldă lunară, indemnizatiile, primele, premiile, sporurile si alte drepturi ale cadrelor militare în activitate si ale functionarilor publici cu statut special, acordate potrivit legii;

b) veniturile prevăzute la art. 2964 alin. (1) lit. g), h), i), I), m), n), precum si lit. j), cu exceptia indemnizatiilor primite de administratori;

c) veniturile reprezentând plăti compensatorii suportate de angajatori, potrivit contractului colectiv de muncă, realizate de persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) si b), care nu se mai regăsesc în raporturi juridice cu persoanele prevăzute la art. 2963 lit. e) si g);

d) indemnizatiile de sedintă primite de consilierii locali si judeteni.

(4) Contributiile de asigurări pentru somaj prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. d) nu se datorează pe perioada în care raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor care au încheiat astfel de raporturi sunt suspendate potrivit legii, cu exceptia perioadei de incapacitate temporară de muncă, în care plata indemnizatiei se suportă de unitate, conform legii, precum si asupra:

a) veniturilor în bani si/sau în natură, prevăzute la art. 2964, acordate persoanelor prevăzute la art. 2963 lit. a) si b), care au calitatea de pensionari;

b) veniturilor în bani prevăzute la art. 2964 alin. (1) lit. d), e), i), j), I) si n), precum si lit. g), cu exceptia remuneratiilor primite de membrii directoratului;

c) compensatiilor acordate, în conditiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de muncă, persoanelor concediate pentru motive care nu tin de persoana lor sau care, potrivit legii, sunt trecute în rezervă ori în retragere;

d) veniturilor realizate de persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) si b), care nu se mai regăsesc în raporturi juridice cu persoanele prevăzute la art. 2963 lit. e) si g), dar încasează venituri ca urmare a faptului că au avut încheiate raporturi juridice si respectivele venituri se acordă, potrivit legii, ulterior încetării raporturilor juridice, cu exceptia sumelor reprezentând salarii, diferente de salarii, venituri asimilate salariilor sau diferente de venituri asimilate salariilor, asupra cărora există obligatia plătii contributiei de asigurare pentru somaj stabilite în baza unor hotărâri judecătoresti rămase definitive si irevocabile, precum si actualizarea acestora cu indicele de inflatie;

e) prestatiilor suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, Fondul national unic pentru asigurări de sănătate, inclusiv cele acordate pentru accidente de muncă si boli profesionale;

f) veniturilor acordate conform prevederilor legale sub formă de participare a salariatilor la profit;

g) sumelor primite de reprezentantii în cadrul consiliilor de administratie, consiliilor consultative si comisiilor constituite conform legii;

h) indemnizatiilor de sedintă pentru consilierii locali si judeteni.

(5) Contributiile sociale prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) si e) nu se datorează asupra:

a) indemnizatiilor de sedintă pentru consilierii locali si judeteni;

b) avantajelor sub forma suportării de către angajator a contributiilor plătite la fondurile de pensii facultative, în limitele de deductibilitate stabilite potrivit legii;

c) veniturilor în bani prevăzute la art. 2964 alin. (1) lit. e) si j).

(6) Prestatiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cele pentru accidente de muncă si boli profesionale, sunt exceptate de la plata contributiei de asigurări sociale si a contributiei de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale.

(7) Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. c), plătitorul de venit asimilat angajatorului în conditiile art. 29618 alin. (2) nu datorează contributia de asigurări sociale si contributia la bugetul asigurărilor pentru somaj în calitatea sa de angajator.

(8) Persoanele prevăzute la art. 2963 lit. c) nu datorează contributia individuală de asigurări sociale si contributia individuală la bugetul asigurărilor pentru somaj, pentru veniturile de natură profesională, altele decât cele de natură salariată definite potrivit art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2010, cu modificările ulterioare, în conditiile în care se încadrează în situatia prevăzută la art. III alin. (5), (6) sau (15) din aceeasi ordonantă de urgentă.

Norme metodologice:

20. Sunt exceptate de la plata contributiei de asigurări sociale si următoarele sume:

a) indemnizatiile de asigurări sociale de sănătate acordate în baza Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările si completările ulterioare;

b) prestatiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cele pentru accidente de muncă si boli profesionale acordate în baza Legii nr. 346/2002, republicată, cu modificările ulterioare.

21. Sunt exceptate de la plata contributiei de asigurări sociale de sănătate individuale, în cazul persoanelor prevăzute la art. 2963 lit. a) si b) din Codul fiscal, următoarele:

a) indemnizatiile de asigurări sociale de sănătate acordate în baza Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările si completările ulterioare;

b) indemnizatiile pentru incapacitate temporară de muncă, drept urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, acordate în baza Legii nr. 346/2002, republicată, cu modificările ulterioare;

c) sumele acordate în momentul disponibilizării, venitul lunar de completare sau plătile compensatorii, suportate din bugetul asigurărilor pentru somaj potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii.

22. Sunt exceptate de la plata contributiei pentru concedii si indemnizatii de asigurări sociale de sănătate următoarele venituri realizate de persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) si b) din Codul fiscal:

a) drepturile de soldă lunară, indemnizatiile, primele, premiile, sporurile si alte drepturi acordate potrivit legislatiei specifice cadrelor militare în activitate si functionarilor publici cu statut special din cadrul ministerelor si institutiilor din sectorul de apărare, ordine publică si sigurantă natională;

b) sumele primite de reprezentantii în organisme tripartite, potrivit legii;

c) indemnizatia lunară a asociatului unic;

d) indemnizatiile lunare plătite potrivit legii de angajatori pe perioada de neconcurentă, stabilite conform contractului individual de muncă;

e) indemnizatiile primite pe perioada delegării si detasării în altă localitate, în tară si în străinătate, în interesul serviciului, acordate de persoanele juridice fără scop patrimonial si de alte entităti neplătitoare de impozit pe profit;

f) remuneratia primită de presedintele asociatiei de proprietari sau de alte persoane, în baza contractului de mandat, potrivit legii privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari;

g) suma din profitul net, cuvenită administratorilor societătilor comerciale potrivit actului constitutiv sau stabilită de adunarea generală a actionarilor;

h) veniturile reprezentând plăti compensatorii suportate de angajatori, potrivit contractului colectiv de muncă, realizate de persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) si b) din Codul fiscal, care nu se mai regăsesc în raporturi juridice cu persoanele prevăzute la art. 2963 lit. e) si g) din Codul fiscal;

i) indemnizatiile de sedintă primite de consilierii locali si judeteni.

23. Sunt exceptate de la plata contributiei individuale la bugetul asigurărilor pentru somaj si contributiei datorată de angajator la bugetul asigurărilor pentru somaj următoarele:

a) sumele si avantajele prevăzute la art. 29615 si art. 29616 alin. (4) din Codul fiscal;

b) veniturile obtinute de membrii structurilor prevăzute la art. 29616 alin. (4) lit. g) din Codul fiscal, constituite potrivit legii;

c) drepturile de hrană acordate de angajatori salariatilor, în conformitate cu legislatia în vigoare.

Avantajele primite în legătură cu o activitate dependentă prevăzute la art. 29615 lit. p) din Codul fiscal si cele prevăzute ca neimpozabile la cap. III al titlului III din Codul fiscal si în normele de aplicare a acestui titlu sunt exceptate de la plata contributiei individuale si a contributiei datorate de angajator la bugetul asigurărilor pentru somaj.

În situatia în care raporturile de muncă sau de serviciu sunt suspendate, conform legii, pe perioada de incapacitate temporară de muncă, contributia individuală la bugetul asigurărilor pentru somaj si contributia datorată de angajator la bugetul asigurărilor pentru somaj se datorează numai pe perioada de incapacitate temporară de muncă, în care plata indemnizatiei se suportă de unitate, conform legii. Prin incapacitate temporară de muncă se întelege incapacitatea temporară de muncă cauzată de boli obisnuite sau de accidente în afara muncii si incapacitatea temporară de muncă în cazul accidentului de muncă sau al bolii profesionale.

24. Sunt exceptate de la plata contributiei la Fondul de garantare a creantelor salariale următoarele:

a) veniturile de natura celor prevăzute la art. 29615 din Codul fiscal;

b) compensatiile acordate, în conditiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de muncă, persoanelor concediate pentru motive care nu tin de persoana lor;

c) prestatiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat sau Fondul national unic pentru asigurări de sănătate, inclusiv cele acordate pentru accidente de muncă si boli profesionale;

d) drepturile de hrană acordate de angajatori salariatilor, în conformitate cu legislatia în vigoare;

e) veniturile acordate potrivit prevederilor legale sub forma de participare a salariatilor la profit.

25. Contributia pentru asigurarea de accidente de muncă si boli profesionale nu se datorează pe perioada practicii profesionale a elevilor, ucenicilor si studentilor.

Codul fiscal:

Alte sume pentru care se calculează si se retine contributia de asigurări sociale de sănătate

Art. 29617. - (1) Se datorează si se retine contributie de asigurări sociale de sănătate pentru indemnizatiile pentru incapacitate temporară de muncă, acordate în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.

(2) Contributia de asigurări sociale de sănătate prevăzută la alin. (1) se suportă de către angajator sau din fondul de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale constituit în conditiile legii.

Norme metodologice:

26. În cazul persoanelor prevăzute la art. 2963 lit. a) si b) din Codul fiscal, contributia individuală de asigurări sociale de sănătate se stabileste prin aplicarea cotei prevăzute de lege asupra indemnizatiei pentru incapacitate de muncă drept urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, acordată în baza Legii nr. 346/2002, republicată, cu modificările ulterioare, si se suportă de către angajator ori din fondul de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale, constituit în conditiile legii.

Codul fiscal:

Calculul, retinerea si virarea contributiilor sociale

Art. 29618. [...]

(5) Calculul contributiilor sociale individuale se realizează prin aplicarea cotelor prevăzute la alin. (3) asupra bazei lunare de calcul prevăzute la art. 2964, corectată cu veniturile specifice fiecărei contributii în parte, cu exceptiile prevăzute la art. 29615 si, după caz, la art. 29616.

Norme metodologice:

27. Pentru calculul contributiei de asigurări sociale în cazul în care au fost acordate sume reprezentând salarii sau diferente de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătoresti rămase definitive si irevocabile, actualizate cu indicele de inflatie la data plătii acestora, precum si în cazul în care prin astfel de hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, în vederea stabilirii punctajului lunar prevăzut de legea privind sistemul unitar de pensii publice, sumele respective se defalcă pe lunile la care se referă si se utilizează cotele de contributii de asigurări sociale care erau în vigoare în acea perioadă.

28. Pentru calculul contributiilor individuale si celor datorate de angajator la bugetul asigurărilor pentru somaj si pentru asigurările sociale de sănătate, precum si al contributiei datorate de angajator pentru concedii si indemnizatii de asigurări sociale de sănătate, în situatia hotărârilor judecătoresti rămase definitive si irevocabile prin care se stabilesc obligatii de plată a unor sume sau drepturi reprezentând salarii, diferente de salarii, venituri asimilate salariilor sau diferente de venituri asimilate salariilor, asupra cărora există obligatia plătii contributiilor sociale, sumele respective se defalcă pe lunile la care se referă si se utilizează cotele de contributii de asigurări sociale care erau în vigoare în acea perioadă.

Codul fiscal:

(6) în cazul în care din calcul rezultă o bază de calcul mai mare decât valoarea a de 5 ori câstigul salariat mediu brut, prevăzut la art. 2964 alin. (3), cota contributiei individuale de asigurări sociale se va aplica asupra echivalentului a de 5 ori câstigul salariat mediu brut, pe fiecare loc de realizare al venitului.

Norme metodologice:

29. Prin loc de realizare al venitului se întelege persoana fizică sau juridică care are calitatea de angajator sau entitatea asimilată angajatorului.

În cazul în care persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) si b) din Codul fiscal obtin venituri ca urmare a încheierii mai multor contracte individuale de muncă cu acelasi angajator, aceste venituri se cumulează, după care se plafonează în vederea obtinerii bazei lunare de calcul a contributiei individuale de asigurări sociale.

În cazul în care persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) si b) din Codul fiscal obtin venituri ca urmare a încheierii mai multor contracte individuale de muncă cu angajatori diferiti, veniturile obtinute se plafonează separat de către fiecare angajator în parte.

Codul fiscal:

(8) Calculul contributiilor sociale datorate de angajator si de entitătile prevăzute la art. 2963 lit. f) si g) se realizează prin aplicarea cotelor prevăzute la alin. (3) asupra bazelor de calcul prevăzute la art. 2965-29613, după caz.

Norme metodologice:

30. Bazele de calcul prevăzute la art. 2965-29613 din Codul fiscal sunt cele rezultate după aplicarea exceptiilor generale si specifice.”

Art. II. - Hotărârea Guvernului nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 30 iulie 2009, se modifică si se completează după cum urmează:

1. După articolul 2 se introduce un nou articol, articolul 21, cu următorul cuprins:

“Art. 21. - Organizatorii de jocuri de noroc au obligatia să declare la organul fiscal competent taxele prevăzute la art. 14 alin. (2) si taxa de acces definită la art. 13 alin. (4) din ordonanta de urgentă, până la termenul de plată.”

2. La articolul 74 alineatul (1), după litera u) se introduc două noi litere, literele v) si w), cu următorul cuprins:

,,v) organizatorii de jocuri de noroc caracteristice activitătii cazinourilor si de jocuri de noroc tip slot-machine au obligatia să înscrie cu datieră data si ora emiterii biletului către client, atât pe marca de control, cât si pe biletul de intrare;

w) organizatorii de jocuri de noroc sunt obligati să păstreze în arhivă toate mărcile de control de la biletele de intrare vândute, pe o perioadă de 5 ani, acestea constituind documente justificative.”

3. La articolul 76 alineatul (1), după litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:

,,f) nerespectarea prevederilor art. 74 alin. (1) lit. v) si w).”

4. La articolul 76 alineatul (2), după litera b) se introduce o nouă literă, litera c), cu următorul cuprins:

,,c) între 2.000-5.000 lei, faptele prevăzute la alin. (1) lit. f).”

5. La articolul 76, alineatul (4) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(4) Comisia poate dispune, în functie de consecintele produse, măsura suspendării autorizatiei/autorizatiilor de exploatare a jocurilor de noroc până la 3 luni, pentru fiecare mijloc de joc în parte sau pentru toate mijloacele de joc situate într-o locatie, în functie de gravitatea faptelor constatate si a consecintelor ce decurg din acestea, pentru una dintre faptele prevăzute la alin. (1) lit. d), e) si f).”

Art. III. - Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta hotărâre, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale,

Ioan Nelu Botis

Ministrul sănătătii,

Cseke Attila

 

Bucuresti, 23 februarie 2011.

Nr. 150.


 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 4 la Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Codul fiscal)

 

Denumirea antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/importatorului autorizat......................................................

Sediul:

Localitatea............................................, str.............................................................nr......, bl......, sc......, et......, ap.....,

judetul/sectorul............................................, codul postal............................................., telefon/fax...............................................

Numărul de înmatriculare în registrul comertului/anul.............................................

Codul de identificare fiscală....................................................................................

Codul de accize/Codul de marcare.............................................................................

 

DECLARATIE

privind preturile de vânzare cu amănuntul pe sortimente de tigarete

 

Începând cu data de...................................................., preturile de vânzare cu amănuntul practicate pe sortimente vor fi următoarele:

 

Nr. crt.

Denumirea sortimentului

Numărul tigaretelor continute într-un pachet

Pretul de vânzare cu amănuntul (lei/pachet)

0

1

2

3

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Director general

Director economic

Numele si prenumele..................................

Numele si prenumele..........................

Semnătura si stampila.....................................

Semnătura si stampila........................

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 311 la Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Codul fiscal)

 

SITUATIA

eliberărilor pentru consum de tigarete/tigări si tigări de foi în luna ............. anul..............

 

Denumirea antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/importatorului autorizat......................................................

Sediul:

Localitatea............................................, str.............................................................nr......, bl......, sc......, et......, ap....., judetul/sectorul............................................., codul postal............................................., telefon/fax...............................................

Numărul de înmatriculare în registrul comertului/anul.............................................

Codul de identificare fiscală....................................................................................

Codul de accize/Codul de marcare.............................................................................

 

Nr. crt.

Denumirea sortimentului

Pretul de vânzare cu amănuntul declarat*)

Cantitatea eliberată pentru consum

(mii bucăti)

Acciza

(lei)

Acciza

(euro)

Cursul de schimb lei/euro**)

0

1

2

3

4

5

6

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL

 

 

 

 

 


*) Pentru tigări si tigări de foi nu se va înscrie pretul de vânzare cu amănuntul declarat.

**) Se va înscrie cursul de schimb lei/euro utilizat pentru calculul accizelor datorate.

 

 

Certificată de conducerea antrepozitarului autorizat/ destinatarului înregistrat/importatorului autorizat

Numele si prenumele......................................

Semnătura si stampila..................................

 

Data ................................


 

ANEXA Nr. 3

(Anexa nr. 312 la Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Codul fiscal)

 

SITUATIA

eliberărilor pentru consum de tutun fin tăiat, destinat rulării în tigarete/alte tutunuri de fumat în luna...........anul.................

 

Denumirea antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/importatorului autorizat......................................................

Sediul:

Localitatea............................................, str.............................................................nr......, bl......, sc......, et......, ap....., judetul/sectorul............................................., codul postal............................................., telefon/fax...............................................

Numărul de înmatriculare în registrul comertului/anul.............................................

Codul de identificare fiscală....................................................................................

Codul de accize/Codul de marcare.............................................................................

 

Nr. crt.

Denumirea sortimentului

Cantitatea eliberată pentru consum

(kg)

Acciza (lei)

Acciza (euro)

Cursul de schimb lei/euro*)

0

1

2

3

4

5

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL

 

 

 

 


*) Se va înscrie cursul de schimb lei/euro utilizat pentru calculul accizelor datorate.

 

 

Certificată de conducerea antrepozitarului autorizat/ destinatarului înregistrat/importatorului autorizat

Numele si prenumele......................................

Semnătura si stampila..................................

 

Data ................................

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.