MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 179/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 179         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 14 martie 2011

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

13. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, precum si pentru stabilirea unor măsuri financiare

 

254. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, precum si pentru stabilirea unor măsuri financiare

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

           

211. - Hotărâre privind suplimentarea bugetelor unor institutii din domeniul apărării, ordinii publice si sigurantei nationale, pentru acoperirea necesarului de credite bugetare destinate plătii contributiilor de asigurări sociale conform Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

30. - Decizie privind detasarea domnului Onescu Lilian din functia publică de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului în functia publică de consilier superior în cadrul Unitătii de Implementare a Proiectelor Finantate din Fonduri Structurale din structura Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

54. - Ordin al ministrului administratiei si internelor privind formarea initială, în anul 2011, în institutiile de învătământ ale Ministerului Administratiei si Internelor a politistilor locali cu atributii în domeniul ordinii si linistii publice si în domeniul circulatiei rutiere

 

120. - Ordin al ministrului sănătătii privind completarea Ordinului ministrului sănătătii nr. 418/2005 pentru aprobarea Catalogului national de programe de studii complementare în vederea obtinerii de atestate de către medici, medici dentisti si farmacisti, precum si a Normelor metodologice de organizare si desfăsurare a acestora

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

Hotărârea din 7 iulie 2009, definitivă la 7 octombrie 2009, în Cauza Stanca Popescu împotriva României

 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, precum si pentru stabilirea unor măsuri financiare

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 63 din 30 iunie 2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, precum si pentru stabilirea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 2 iulie 2010, cu următoarele modificări si completări:

1. La articolul I punctul 5, la articolul 2, punctul 441 se modifică si va avea următorul cuprins:

“441. plăti restante - sume datorate si neachitate care au depăsit termenul de plată prevăzut de actele normative sau de contract/factură. Pentru sumele datorate si neachitate, reesalonate la plată, cu acordul părtilor, se modifică termenul de plată în mod corespunzător;”.

2. La articolul I punctul 6, la articolul 2 alineatul (2), litera a) se modifică si va avea următorul cuprins:

“a) venituri proprii, potrivit art. 5 alin. (1) lit. a), cu exceptia veniturilor din valorificarea unor bunuri, sumelor reprezentând amortizarea mijloacelor fixe si a sumelor aferente depozitelor speciale pentru constructia de locuinte;”.

3. La articolul I punctul 6, la articolul 2 alineatul (4), litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,b) sume rezultate din valorificarea unor bunuri, sume reprezentând amortizarea mijloacelor fixe si sume aferente depozitelor speciale pentru constructia de locuinte;”.

4. La articolul I punctul 6, la articolul 2 alineatul (5), după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:

,,e) rambursarea împrumuturilor contractate pentru implementarea proiectelor cu finantare externă nerambursabilă de postaderare, prevăzută a fi realizată din sumele rambursate.”

5. La articolul I, după punctul 9 se introduce un nou punct, punctul 91, cu următorul cuprins:

“91. La articolul 6, partea introductivă se modifică si va avea următorul cuprins:

«Art. 6. - Trecerea de către Guvern în administrarea si finantarea autoritătilor administratiei publice locale a unor cheltuieli publice, ca urmare a descentralizării unor competente, precum si a altor cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu asigurarea resurselor financiare necesare realizării acestora, fundamentate pe baza standardelor de cost ale serviciilor publice respective, iar până la aprobarea acestora, pe baza sumelor aprobate pentru anul anterior, actualizate cu indicele preturilor de consum, după cum urmează:».”

6. La articolul I punctul 11, la articolul 14, alineatul (8) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(8) Ordonatorii de credite au obligatia ca în executia bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2) să asigure achitarea plătilor restante prevăzute la alin. (6). Ordonatorii de credite pot face noi angajamente legale, în limita prevederilor bugetare aprobate, numai după stingerea plătilor restante înregistrate la finele anului anterior, cu exceptia angajamentelor noi pentru proiecte finantate din fonduri externe nerambursabile.”

7. La articolul I, după punctul 16 se introduce un nou punct, punctul 161, cu următorul cuprins:

“161. La articolul 30, alineatul (6) se modifică si va avea următorul cuprins:

«(6) Taxele speciale se fac venit la bugetul local si se încasează numai de la persoanele fizice si juridice care beneficiază de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.»“

8. La articolul I, după punctul 17 se introduce un nou punct, punctul 171, cu următorul cuprins:

“171. La articolul 31, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

«(2) Sumele reprezentând amortizarea calculată pentru aceste mijloace fixe constituie integral venituri ale bugetelor locale, care se cuprind în sectiunea de dezvoltare, se utilizează exclusiv pentru realizarea de investitii în domeniul respectiv si se evidentiază distinct în programul de investitii, ca sursă de finantare a acestora, cu exceptiile prevăzute în acordurile de împrumut sau de garantie încheiate cu institutiile financiare internationale.»“

9. La articolul I, după punctul 18 se introduce un nou punct, punctul 181, cu următorul cuprins:

“181. La articolul 33, părtile introductive ale alineatelor (3) si (6) se modifică si vor avea următorul cuprins:

«(3) Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, aprobate anual prin legea bugetului de stat, si din cota de 21% prevăzută la art. 32 alin. (1), o cotă de 27% se alocă bugetului propriu al judetului, iar diferenta se repartizează pentru bugetele locale ale comunelor, oraselor si municipiilor, astfel:

(6) Pentru municipiul Bucuresti, din cota de 10% prevăzută la art. 32 alin. (4) se alocă o cotă de 25% pentru bugetul local al municipiului Bucuresti, iar diferenta se repartizează pentru bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, astfel:».”

10. La articolul I, după punctul 24 se introduce un nou punct, punctul 241, cu următorul cuprins:

“241. La articolul 49, alineatul (7) se modifică si va avea următorul cuprins:

«(7) Virările de credite bugetare, în conditiile prevederilor alin. (4), se pot efectua începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar.»“

11. La articolul I punctul 33, la articolul 63, după alineatul (42) se introduce un nou alineat, alineatul (43), cu următorul cuprins:

“(43) În cazul împrumuturilor pentru refinantarea datoriei publice locale, totalul datoriilor anuale, reprezentând rate scadente de capital, dobânzi si comisioane aferente împrumuturilor refinantate, nu se ia în considerare la determinarea încadrării în limita prevăzută la alin. (4).”

12. La articolul III, alineatul (4) se modifică si va avea următorul cuprins:

(4) în baza plafonului aprobat anual potrivit Legii responsabilitătii fiscal-bugetare nr. 69/2010 se stabileste nivelul maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unitătilor administrativ-teritoriale, care se repartizează pe judete si municipiul Bucuresti prin ordin comun al ministrului administratiei si internelor si al ministrului finantelor publice. Repartizarea pe unităti/subdiviziuni administrativ-teritoriale a nivelului maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unitătilor administrativ-teritoriale, inclusiv redistribuirea între acestea, în cursul anului, se face de către directiile generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, după caz, cu informarea Ministerului Finantelor Publice si a Ministerului Administratiei si Internelor.”

13. La anexă, la nota de subsol, partea introductivă a punctului 1 se modifică si va avea următorul cuprins:

“1. Numărul maxim al posturilor corespunzător fiecărei unităti/subdiviziuni administrativ-teritoriale, cu exceptia posturilor aferente functionării serviciului public comunitar local de evidentă a persoanelor, politiei locale si pazei obiectivelor de interes judetean, după caz, se stabileste prin raportarea la media numărului locuitorilor aferentă, prevăzută în tabelul 2. Dacă numărul locuitorilor unitătii/subdiviziunii administrativ-teritoriale este mai mic sau mai mare decât media grupei din care face parte, atunci se parcurg următoarele etape de calcul:”.

14. La anexă, la nota de subsol punctul 2, literele a) si b) se modifică si vor avea următorul cuprins:

,,a) un post pentru fiecare 6.500 de locuitori pentru comune, orase si municipii, inclusiv din unitătile administrativ-teritoriale arondate acestora, cu exceptia municipiului Bucuresti;

b) un post pentru fiecare 5.000 de locuitori pentru sectoarele municipiului Bucuresti. Pentru îndeplinirea atributiilor prevăzute suplimentar sectorului 1 al municipiului Bucuresti, potrivit prevederilor Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările ulterioare, numărul de posturi se suplimentează cu 53;”.

15. La anexă, la nota de subsol punctul 3, partea introductivă se modifică si va avea următorul cuprins:

“3. În cazul în care unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială are organizat serviciul public de politie locală, respectiv serviciul de pază a obiectivelor de interes judetean, după caz, cu sau fără personalitate juridică, la numărul maxim al posturilor rezultat în urma aplicării prevederilor pct. 1 si 2, după caz, se mai adaugă numărul posturilor determinat după cum urmează:”.


16. La anexă, la nota de subsol punctul 3, teza a treia se modifică si va avea următorul cuprins:

“Numărul posturilor astfel determinat poate fi prevăzut si utilizat numai pentru serviciul public de politie locală, respectiv serviciul de pază a obiectivelor de interes judetean.”

Art. II. - Sumele aferente depozitelor speciale constituite pentru constructii de locuinte, potrivit legii, constituie integral venituri ale bugetelor locale si se cuprind în sectiunea de dezvoltare.

 

Aceasta lege a rost adoptata de parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art.  76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

IOAN OLTEAN

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 7 martie 2011.

Nr. 13.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, precum si pentru stabilirea unor măsuri financiare

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, precum si pentru stabilirea unor măsuri financiare si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 7 martie 2011.

Nr. 254.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetelor unor institutii din domeniul apărării, ordinii publice si sigurantei nationale, pentru acoperirea necesarului de credite bugetare destinate plătii contributiilor de asigurări sociale conform Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 37 din Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010 si al art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Serviciului de Informatii Externe cu suma de 2.000 mii lei, la capitolul 61.01 “Ordine publică si sigurantă natională”, titlul “Cheltuieli de personal”, prin diminuarea cu aceeasi sumă a bugetului Ministerului Finantelor Publice - “Actiuni generale”, titlul “Cheltuieli de personal”, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2011.

Art. 2. - Se aprobă suplimentarea bugetului Serviciului de Telecomunicatii Speciale cu suma de 4.780 mii lei, la capitolul 61.01 “Ordine publică si sigurantă natională”, subcapitolul 61.01.04 “Sigurantă natională”, titlul “Cheltuieli de personal”, prin diminuarea cu aceeasi sumă a bugetului Ministerului Finantelor Publice - “Actiuni generale”, titlul “Cheltuieli de personal”, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2011.

Art. 3. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Justitiei pe anul 2011 din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2011, cu suma de 29.000 mii lei, la capitolul 61.01 “Ordine publică si sigurantă natională”, titlul “Transferuri între unităti ale administratiei publice”, pentru Administratia Natională a Penitenciarelor, pentru contributii de asigurări sociale de stat.

Art. 4. - Se autorizează Ministerul Finantelor Publice să introducă, la propunerea ordonatorilor principali de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat si în volumul si structura bugetelor Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei pe anul 2011.

Art. 5. - Ordonatorii principali de credite răspund de modul de utilizare a sumelor alocate potrivit prezentei hotărâri, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

Ministrul justitiei,

Cătălin Marian Predoiu

p. Directorul Serviciului de Informatii Externe,

Silviu Predoiu

Directorul Serviciului de Telecomunicatii Speciale,

Marcel Opris

 

Bucuresti, 9 martie 2011.

Nr. 211.

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIM-MINISTRU

DECIZIE

privind detasarea domnului Onescu Lilian din functia publică de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului în functia publică de consilier superior în cadrul Unitătii de Implementare a Proiectelor Finantate din Fonduri

Structurale din structura Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului

 

Având în vedere solicitarea formulată de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului prin Adresa nr. 296 din 7 martie 2011 privind detasarea domnului Onescu Lilian în functia publică de consilier superior în cadrul Unitătii de Implementare a Proiectelor Finantate din Fonduri Structurale, precum si acordul scris al domnului Onescu Lilian,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 19 alin. (1) lit. b) si art. 89 alin. (1) si (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Onescu Lilian, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului, se detasează în functia publică de consilier superior în cadrul Unitătii de Implementare a Proiectelor Finantate din Fonduri Structurale din structura Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, pe o perioadă de 6 luni.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 11 martie 2011.

Nr. 30.


 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

 

ORDIN

privind formarea initială, în anul 2011, în institutiile de învătământ ale Ministerului Administratiei si Internelor a politistilor locali cu atributii în domeniul ordinii si linistii publice si în domeniul circulatiei rutiere

 

Având în vedere dispozitiile art. 18 din Legea politiei locale nr. 155/2010, precum si ale art. 11 alin. (1) din Regulamentul-cadru de organizare si functionare a politiei locale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.332/2010,

în temeiul dispozitiilor art. 7 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul administratiei si internelor emite următorul ordin:

Art. 1. - Institutiile de învătământ din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor alocă, în anul 2011, un număr de 1.620 de locuri în vederea formării initiale a politistilor locali cu atributii în domeniul ordinii si linistii publice si în domeniul circulatiei rutiere.

Art. 2. - Institutiile prevăzute la art. 1, repartizarea numărului de locuri, perioadele în care se realizează programele de formare initială si cuantumul cheltuielilor de scolarizare/cursant sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Formarea initială a personalului politiei locale în domeniul ordinii si linistii publice si în domeniul circulatiei rutiere se desfăsoară potrivit unui curriculum unitar întocmit de către Directia generală management resurse umane, după consultarea structurilor de specialitate din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române.

Art. 4. - (1) Directia generală pentru relatia cu comunitătile locale centralizează si repartizează solicitările institutiilor beneficiare privind formarea initială si transmite solicitantilor arondarea pe centre de formare.

(2) Directia generală management resurse umane transmite institutiilor de învătământ situatia cu repartizarea solicitărilor institutiilor beneficiare primită de la Directia generală pentru relatia cu comunitătile locale.

(3) Depunerea dosarelor pentru înscriere se face de către institutia beneficiară direct la institutia de învătământ la care a fost repartizată în conditiile alin. (1), cu cel putin 10 zile calendaristice înainte de începerea programelor de formare initială.

(4) La prezentarea la institutia de învătământ, cursantul va prezenta următoarele documente:

a) adeverinta medicală de la medicul de familie din care să reiasă faptul că este apt medical să desfăsoare activităti de pregătire fizică si de instructia tragerii;

b) cartea de identitate, în original si în fotocopie;

c) diploma de bacalaureat sau, după caz, diploma de licentă eliberată de ultima institutie de învătământ absolvită, în original si în fotocopie.

Art. 5. - Grupele de studiu sunt compuse dintr-un număr cuprins între 15 si 25 de cursanti, stabilit de conducătorii institutiilor care asigură formarea initială, în limita numărului de locuri repartizat.

Art. 6. - Structurile politiei locale au obligatia achitării cheltuielilor de scolarizare ocazionate de urmarea programelor deformare, pentru personalul participant. Modalitătile si formele de plată se stabilesc în urma consultării cu institutiile de formare ale Ministerului Administratiei si Internelor.

Art. 7. - (1) în cazul nepromovării examenului de absolvire, cursantul are posibilitatea de a solicita reexaminarea, o singură dată, în termen de 3 luni de la finalizarea programului de formare initială, la oricare dintre institutiile de formare prevăzute în anexă care organizează în această perioadă examenul de absolvire, fără plata cheltuielilor aferente acestuia.

(2) în situatia nepromovării reexaminării în conditiile alin. (1), cursantul poate sustine examenul de absolvire numai după repetarea programului de formare, la propunerea structurilor politiei locale în care este încadrat, cu suportarea cheltuielilor de scolarizare prevăzute la art. 6.

Art. 8. - Pe parcursul programului de formare cursantul are obligatia respectării regulamentului de ordine interioară al institutiei de formare.

Art. 9. - Directia generală pentru relatia cu comunitătile locale, Directia generală management resurse umane, Inspectoratul General al Politiei Române, Inspectoratul General al Politiei de Frontieră, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române si institutiile de învătământ prevăzute în anexă vor lua măsuri de îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. 10. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul administratiei si internelor,

Gheorghe Emacu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 10 martie 2011.

Nr. 54.


 

ANEXĂ

 

I. Institutiile de învătământ ale Ministerului Administratiei si Internelor care asigură formarea initială a politistilor locali cu atributii în domeniul ordinii si linistii publice si în domeniul circulatiei rutiere, perioadele în care se realizează programele de formare initială si numărul de locuri repartizat fiecărei institutii de învătământ

 

Nr. crt.

Institutia de învătământ

Municipiul/Orasul/Judetul/datele de contact

Perioada cursului

Nr. de locuri

Observatii

1.

Institutul de Studii pentru Ordine Publică

Bucuresti, Sos. Oltenitei nr. 158-160, sectorul 4

Tel.: 021.332.32.65

Fax: 021.332.38.55

20102,20104

cspsecretariat@mai.gov.ro

11.04-8.07.2011

50

 

5.09-2.12.2011

45

2.

Centrul de Formare si Perfectionare a Pregătirii Agentilor de Politie “Nicolae Golescu” Slatina

SIatina, Str. Cazărmii nr. 40, judetul Olt

Tel.: 0249.42.14.11

0249.42.26.88

I.C. 049/1239

cfppagpol@artelecom.ro

4.04-1.07.2011

200

 

3.

Centrul Chinologic “Dr. Aurel Greblea” Sibiu

Sibiu, Calea Dumbrăvii nr. 157, judetul Sibiu

Tel.: 0269.23.51.86

Fax: 0269.24.00.90 I.C. 069/1255

centrulchinologicsibiu@directnet.ro

1.12.2011-1.03.2012

100

Nu asigură masă

4.

Scoala de Pregătire a Agentilor Politiei de Frontieră “Avram lancu”

 

Oradea, Calea Aradului nr. 2-4, judetul Bihor

Tel./Fax: 0259.41.22.73 I.C. 059/1265

avram.iancu@rdsor.ro

4.04-1.07.2011

25

 

4.07-30.09.2011

50

3.10-30.12.2011

75

5.

 

 

Scoala de Perfectionare a Cadrelor Politiei de Frontieră

 

 

Drobeta-Turnu Severin,

Str. Serpentinei Rosiori nr. 3-5, judetul Mehedinti

Tel.: 0252/31.02.22

Fax: 0252/31.02.32

I.C. 052/1266

office@spcpforsova.ro

Drobeta-Turnu Severin

 

 

4.04-1.07.2011

80

 

5.09-2.12.2011

80

6.

 

 

 

Scoala de Formare Initială si Continuă a Personalului Politiei de Frontieră

Iasi, Str. G. Cosbuc nr. 3-5, judetul Iasi

Tel: 0232/27.65.06

Fax: 0232/21.34.44 I.C. 032/1361

sficppfiasi@yahoo.com

4.04-1.07.2011

100

 

4.07-30.09.2011

80

3.10-30.12.2011

100

7.

 

 

 

Scoala de Formare Initială si Continuă a Personalului Politiei de Frontieră

 

 

 

Constanta, Aleea Zmeurei nr. 21, judetul Constanta

Tel.: 0241/67.00.40

Fax: 0241/67.00.41

I.C. 041/1289

sficppf.constanta@mai.gov.ro

4.04-1.07.2011

50

 

4.07-30.09.2011

50

3.10-30.12.2011

50

8.

 

 

Centrul de Formare Initială si Continuă al Ministerului Administratiei si Internelor

 

 

Orăstie , Str. Armatei nr. 16, judetul Hunedoara

Tel.:0254.24.22.94

0254.24.19.90

0254.24.74.51

Fax: 0254.24.75.21

I.C. 054/8355

cfic.orastie@yahoo.com

2.05-2.08.2011

25

 

5.09-2.12.2011

25

9.

Scoala de Aplicatie pentru Ofiteri “Mihai Viteazul” a Jandarmeriei Române

Comuna Chiajna, satul Rosu,

Str. 1 Decembrie 1918 nr. 2-4, judetul Ilfov

Tel.: 021.434.91.31

Fax. 021.434.91.41 17700, 17704 sairmv@yahoo.com

Sfântu Gheorghe - Covasna

2.05-2.08.2011

15

 

10.

 

 

Centru de perfectionare a pregătirii cadrelor de jandarmi

 

 

Bumbesti-Jiu, str. Gr. Al. Ghica nr. 2, judetul Gorj

Tel.: 0253.463.101

0253.463.570

I.C. 053/8013

cppj_bumbesti@yahoo.com

4.04-1.07.2011

45

 

1.08-31.10.2011

45

11.

 

 

Centru de perfectionare a pregătirii cadrelor de jandarmi

 

 

Gheorgheni, Str. Ciubotului nr. 4, judetul Harghita

Tel./Fax: 0266.36.50.94

I.C. 066/8213

um0721 @yahoo.com

4.04-1.07.2011

30

 

5.09-2.12.2011

30

 

12.

 

 

Centru de perfectionare a pregătirii cadrelor de jandarmi

 

 

Tăsnad, str. Stefan cel Mare nr. 83, judetul Satu Mare

Tel.: 0261/82.58.20

0261/82.58.00

Fax: 0261/827257

I.C. 061/8018

cppj_tasnad@clicknet.ro

2.05-2.08.2011

45

 

5.09-2.12.2011

45

13.

 

 

Centru de perfectionare a pregătirii cadrelor de jandarmi

 

 

Câmpulung Muscel, str. Lt. Oncica nr. 2, judetul Arges

CP 115100

I.C. 048/8821

contact@jandarmeriacampulung.ro

4.04-1.07.2011

45

 

5.09-2.12.2011

45

14.

 

 

Centru de perfectionare a pregătirii cadrelor de jandarmi

 

 

Lugoj, Str. Banatului nr. 15, judetul Timis

Tel.: 0256.35.84.00

Fax: 0256.35.84.02 I.C. 056/8818

jandarmilugoj@yahoo.com

4.04-1.07.2011

45

 

5.09-2.12.2011

45

TOTAL:

 

 

 

1.620

 

 

II. Cuantumul cheltuielilor de scolarizare/cursant/program de formare initială

1. Programul de formare initială (instruirea, utilizarea bazei didactico-materiale, organizarea si desfăsurarea examenului de absolvire, inclusiv eliberarea certificatului de absolvire si a foii matricole care atestă competentele profesionale dobândite) = 2.000 lei

2. La solicitare, institutiile asigură:

a) cazare în incinta institutiei = 3.200 lei;

b) servirea zilnică a celor 3 mese principale. Contravaloarea acestora este de până la 25 lei/zi. Exceptie face Centrul Chinologic “Dr. Aurel Greblea” Sibiu, care nu are această facilitate.


 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

 

ORDIN

privind completarea Ordinului ministrului sănătătii nr. 418/2005 pentru aprobarea Catalogului national de programe de studii complementare în vederea obtinerii de atestate de către medici, medici dentisti si farmacisti, precum si a Normelor metodologice de organizare si desfăsurare a acestora

 

Având în vedere Referatul Directiei generale resurse umane si certificare nr. Cs.A. 1.588/2011,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările ulterioare,

ministrul sănătătii emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului sănătătii nr. 418/2005 pentru aprobarea Catalogului national de programe de studii complementare în vederea obtinerii de atestate de către medici, medici dentisti si farmacisti, precum si a Normelor metodologice de organizare si desfăsurare a acestora, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 9 iunie 2005, cu modificările si completările ulterioare, se completează după cum urmează:

1. La anexa nr. I, după punctul 42 se introduc două noi puncte, punctele 421 si 422, cu următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Atestat de pregătire complementară în:

Responsabil national

Centru de pregătire

Conditii de participare - Specialităti

Medicale

Chirurgicale

Paraclinice

Medicină de familie

“421

Managementul general al tulburărilor respiratorii din timpul somnului - Somnologie (nivel I)

Prof. dr. Florin Mihăltan

Bucuresti

Cluj

Iasi

Oradea

Timisoara

 

 

 

X

422

Managementul general, clinic si terapeutic al tulburărilor respiratorii - Somnologie (nivel I si II)

Prof. dr. Florin Mihăltan

Bucuresti

Cluj

Iasi

Oradea

Timisoara

X

X”

 

 

 

2. La anexa nr. 4, după punctul 5 se introduce un nou punct, punctul 51, cu următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Atestat de pregătire complementară în:

Responsabil national

Centru de pregătire

“51.

Managementul general al tulburărilor respiratorii din timpul somnului - Somnologie (nivel I)

Prof. dr. Florin Mihăltan

Bucuresti

Cluj

Iasi

Oradea

Timisoara”

 

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. III. - Directia generală de resurse umane si certificare va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Ministrul sănătătii,

Cseke Attila

 

Bucuresti, 15 februarie 2011.

Nr. 120.

 


ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

 

HOTĂRÂREA

din 7 iulie 2009, definitivă la 7 octombrie 2009, în Cauza Stanca Popescu împotriva României

(Cererea nr. 8.727/03)

 

În Cauza Stanca Popescu împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Ann Power, judecători, si Santiago Quesada, grefier de sectie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 16 iunie 2009,

pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 8.727/03) îndreptată împotriva României, prin care un cetătean al acestui stat, doamna Stanca Popescu (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 8 decembrie 2000, în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia).

2. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul său, domnul Răzvan-Horatiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

3. La data de 18 martie 2008, Curtea a hotărât să comunice cererea Guvernului. Asa cum permite art. 29 § 3 din Conventie, aceasta a mai hotărât să se analizeze în acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.

ÎN FAPT

I. Circumstantele cauzei

4. Reclamanta s-a născut în anul 1921 si locuieste în Bârla, judetul Arges.

A. Actiunea în revendicare împotriva vecinilor reclamantei

1. Procedura solutionată prin Sentinta din 28 octombrie 1996 a Judecătoriei Costesti

5. La data de 6 septembrie 1994, reclamanta a sesizat Judecătoria Pitesti cu o actiune în revendicare împotriva a 2 vecini, doamna PE si domnul PA., pentru a i se restitui un teren ce fusese ocupat abuziv de pârâti. S-a realizat o expertiză de către expertul Z.D., care a întocmit un raport conform căruia persoanele în discutie ocupau o parcelă din terenul reclamantei. Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 7 iunie 1995. La data de 4 octombrie 1995, pârâtii au formulat obiectii la raportul de expertiză, considerând că expertul nu luase în considerare planurile ce însoteau procesele-verbale de punere în posesie a părtilor în litigiu. Asadar, instanta a dispus ca expertul să prezinte un supliment la raportul de expertiză.

6. La data de 24 aprilie 1996, Judecătoria Pitesti a constatat că Judecătoria Costesti (judecătoria) era instanta competentă din punct de vedere teritorial si, prin urmare, a trimis cauza acestei instante.

7. Prin Sentinta din data de 28 octombrie 1996, judecătoria a admis actiunea si i-a obligat pe PE si PA. să îi restituie reclamantei un teren în suprafată de 166 m2, astfel cum a fost stabilit în raportul de expertiză trimis de expertul Z.D. Prin aceeasi sentintă, instanta a dispus ca pârâtii să îi plătească reclamantei cheltuielile de judecată.

8. PA. a introdus apel, sustinând că nu ocupase terenul reclamantei si că, după părerea sa, din raportul de expertiză si din planul întocmit de expert reiesea că era vorba de două proprietăti diferite.

9. Prin Decizia din data de 26 mai 1997, Tribunalul Arges (tribunalul) a respins apelul lui PA., retinând că din raportul de expertiză reiesea în mod clar că acesta ocupa terenul reclamantei. Această decizie a rămas definitivă prin nerecurare.

2. Demersurile în vederea executării silite a Sentintei din data de 28 octombrie 1996

10. La data de 3 septembrie 1997, reclamanta a solicitat judecătoriei punerea în executare a Sentintei din data de 28 octombrie 1996. În aceeasi zi, instanta i-a admis cererea si a dispus executarea silită a sentintei respective. Prin urmare, a fost deschis un dosar de executare.

11. La data de 10 septembrie 1997, executorul judecătoresc însărcinat cu executarea Ie-a cerut vecinilor reclamantei să îi restituie acesteia terenul si să îi plătească cheltuielile de judecată stabilite prin sentinta în discutie, si aceasta în termen de o zi.

12. La data de 12 septembrie 1997, PA. a consemnat la casa de economii si consemnatiuni, la dispozitia reclamantei, suma datorată pentru cheltuielile de judecată. Executorul a întocmit în aceeasi zi un proces-verbal care atesta această plată.

13. Dintr-o adresă nedatată, redactată de executor si depusă la dosarul de executare, reiese că la data de 22 ianuarie 1998 reclamanta îi ceruse să îi oblige pe vecinii săi să mute un gard care era amplasat pe terenul în discutie. Executorul i-a reamintit cu această ocazie că Sentinta din 28 octombrie 1996 nu cuprindea o astfel de obligatie în sarcina vecinilor. În consecintă, partea interesată a refuzat să fie pusă în posesie dacă gardul nu avea să fie mutat. Executorul i-a sugerat apoi să sesizeze instantele cu o actiune având ca obiect obligatia de a face referitoare la mutarea gardului respectiv.

14. Reclamanta nu contestă faptele retinute de expert în această adresă.

15. La data de 16 februarie 1998, aceasta a sesizat judecătoria cu actiunea sugerată de executor (paragraful 36 de mai jos).

16. La data de 18 decembrie 1998, în urma unei noi cereri a reclamantei, executorul i-a somat pe vecini să îi restituie terenul.

17. La data de 14 ianuarie 1999, reclamanta a solicitat judecătoriei continuarea executării silite.

18. În urma mai multor plângeri ale reclamantei împotriva executorului, la data de 1 martie 1999, tribunalul a informat-o că acesta din urmă era obligat să respecte dispozitivul sentintei în cauză. Prin urmare, în măsura în care partea interesată întelegea să solicite si mutarea gardului amplasat pe terenul său, ea trebuia să obtină o altă hotărâre judecătorească definitivă în acest sens.

19. Prin Adresa din data de 25 martie 1999, Curtea de Apel Pitesti (curtea de apel) a informat-o pe reclamantă despre faptul că cererea sa referitoare la schimbarea executorului nu era justificată. Prin aceeasi adresă, curtea de apel a insistat asupra faptului că executorul judecătoresc nu putea proceda la mutarea gardului, având în vedere că sentinta ce trebuia executată nu prevedea o asemenea obligatie.

20. La data de 11 aprilie 1999, PA. a introdus la judecătorie o contestatie la executare si a solicitat suspendarea executării până la analizarea contestatiei sale. Acesta arăta că o a doua procedură între părti era pendinte.

21. La data de 28 iunie 1999, PA. a solicitat instantei să suspende analizarea contestatiei sale, pe motivul că solutia celei de-a doua proceduri putea avea o influentă asupra solutiei ce avea să fie adoptată în procedura referitoare la contestatie. În aceeasi zi, cererea sa a fost admisă, iar analizarea contestatiei a fost suspendată.

22. La data de 4 septembrie 2000, judecătoria a constatat perimarea contestatiei.

23. La data de 13 octombrie 2000, reclamanta a solicitat instantei să continue executarea silită. Ea arăta că executarea fusese, desigur, suspendată temporar din cauza contestatiei formulate de pârâti, însă între timp contestatia respectivă se perimase.

24. La data de 1 iunie 2005, reclamanta i-a trimis un memoriu Presedintelui României, solicitându-i asistenta în vederea solutionării problemelor pe care le avea cu vecinii săi. Din afirmatiile reclamantei, care nu a furnizat o copie a acestui memoriu, reiese că prin acesta ea solicita atât executarea Sentintei din data de 28 octombrie 1996, cât si executarea Sentintei din data de 12 iunie 2001 (paragraful 39 de mai jos). Administratia Prezidentială a trimis memoriul la prefectură, care, la data de 7 iulie 2005, a invitat Primăria Costesti să analizeze situatia reclamantei. Conform afirmatiilor reclamantei, primăria i-a recomandat să se adreseze unui executor judecătoresc.

3. Cererea de revizuire a Sentintei din 28 octombrie 1996

25. La o dată neprecizată, vecinii reclamantei au sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Costesti (parchetul) cu o plângere penală îndreptată împotriva expertului Z.D., pe care îl acuzau că ar fi comis infractiunea de mărturie mincinoasă în raportul de expertiză pe care îl redactase. La data de 8 august 2001, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale pe motivul că termenul de prescriptie a răspunderii penale expirase. Solutia Ie-a fost comunicată vecinilor reclamantei la data de 15 august 2001.

26. La data de 17 septembrie 2001, PA. si mostenitorii lui PF. (paragraful 36 de mai jos) au sesizat judecătoria cu o cerere de revizuire a Sentintei din 28 octombrie 1996, întemeiată pe art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, pe motivul că expertul mentionat mai sus a comis infractiunea de mărturie mincinoasă.

27. Expertul V.C. a întocmit un raport de expertiză în care constata că PA. si PF. nu ocupaseră nicio parte din terenul reclamantei. Expertul a constatat că existau diferente între dimensiunile terenului, asa cum au fost retinute de expertul Z.D., si propriile sale măsurători; de asemenea, a observat că aceste diferente se datorau faptului că primul expert nu tinuse cont de dimensiunile înscrise în planurile ce însoteau procesele-verbale de punere în posesie a părtilor în litigiu; V.C. a considerat în plus că el folosise aparate de măsurare si de calcul mai performante decâtZ.D.

28. La data de 26 noiembrie 2001, reclamanta a recuzat-o pe judecătoarea M.B. pe motiv că aceasta pronuntase si Sentinta din data de 12 iunie 2001. Această cerere a fost respinsă la data de 11 decembrie 2001 de către judecătoarea A.D. pe motiv că revizuirea se referea la Sentinta din data de 28 octombrie 1996, care nu fusese pronuntată de judecătoarea M.B.

29. La data de 29 ianuarie 2002, expertul Z.D. a invocat tardivitatea cererii de revizuire, considerând că termenul prevăzut de lege în acest sens începea să curgă de la data la care fusese comisă infractiunea de mărturie mincinoasă. La rândul său, reclamanta a considerat că cererea de revizuire era tardivă. Printr-o încheiere de sedintă pronuntată în aceeasi zi, instanta a respins exceptia, retinând pe baza unei interpretări gramaticale a prevederii legale respective că acest termen nu începea să curgă decât de la data la care s-au cunoscut circumstantele care făceau imposibilă constatarea infractiunii pe cale penală, si nu începând de la data la care fusese comisă infractiunea. Încheierea de sedintă cuprindea următoarele în partea sa relevantă:

“Dacă am admite ipoteza invocată de [Z. D.], textul legii ar rămâne fără obiect.

Pe de altă parte, dacă facem o interpretare gramaticală a prevederii în discutie, putem constata că pronumele demonstrativ «acestea», folosit la plural, înlocuieste substantivul «circumstantele», si nu substantivul «infractiunea».”

30. Prin Sentinta din data de 23 iulie 2002, judecătoria a retinut că expertul comisese infractiunea de mărturie mincinoasă, a admis cererea de revizuire si a respins actiunea în revendicare. Instanta a constatat în primul rând că la data de 8 august 2001 fusese dispusă neînceperea urmăririi penale cu privire la expertul Z.D. pe motiv de prescriptie si că această solutie le fusese comunicată vecinilor reclamantei la data de 15 august 2001. Apoi instanta a statuat, în temeiul art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, că expertul Z.D. comisese infractiunea de mărturie mincinoasă, în măsura în care nu luase corect în considerare dimensiunile terenului; în plus, intentia ca element subiectiv al infractiunii era dovedită prin neconcordanta dintre situatia reală, asa cum era prezentată în expertiza realizată de expertul V.C, si cea descrisă în expertiza initială. Prin aceeasi sentintă, instanta i-a condamnat pe expertul Z.D. si pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată ale vecinilor.

31. Această sentintă, pronuntată de judecătoarea M.B., a fost mentinută prin Decizia din 21 februarie 2003 a tribunalului, care a respins apelul reclamantei si pe cel al expertului Z.D. Confirmând temeinicia sentintei în ceea ce priveste motivele deja retinute, tribunalul a constatat în plus că linia de delimitare dintre cele două proprietăti, asa cum fusese propusă de primul expert, trecea pe sub casa si grajdul vecinilor reclamantei.

32. Recursurile formulate de aceasta si de expertul Z.D. au fost, de asemenea, respinse prin Decizia din data de 30 iunie 2003 a curtii de apel. Reclamanta si Z.D. au fost obligati la plata cheltuielilor de judecată suportate de vecini cu ocazia celor două căi de atac. În ceea ce priveste existenta infractiunii de mărturie mincinoasă, curtea de apel a statuat că judecătoria administrase probe relevante în temeiul cărora se stabiliseră corect faptele; în plus, tinând cont de faptul că Z.D., în calitatea sa de expert, se deplasase la fata locului si identificase terenurile părtilor în litigiu, acesta nu putea pretinde că nu avusese cunostintă de faptul că linia de delimitare pe care o propusese trecea pe sub constructiile vecinilor.

33. Prin încheierea de sedintă din 7 aprilie 2006, judecătoria a admis cererea vecinilor si a încuviintat executarea silită împotriva reclamantei în vederea recuperării cheltuielilor de judecată din recurs.

34. La data de 28 aprilie 2006, executorul judecătoresc a dispus o poprire asupra pensiei reclamantei.

35. Din probele aflate la dosar nu rezultă că reclamanta ar fi formulat o contestatie împotriva deciziei executorului judecătoresc.


B. Actiunea având ca obiect obligarea vecinilor la mutarea gardului si tăierea copacilor

1. Procedura solutionată prin Sentinta din data de 12 iunie 2001 a judecătoriei

36. La data de 16 februarie 1998, reclamanta a sesizat judecătoria cu o actiune împotriva lui P.A. pentru a-l obliga să deplaseze un gard si să taie copacii aflati pe terenul său. La o dată neprecizată, mostenitorii lui P.F., decedată între timp, au cerut să intervină în cauză, solicitând respingerea actiunii.

37. Prin Sentinta din data de 18 octombrie 1999, judecătoria a respins actiunea.

38. Prin Decizia din data de 28 iunie 2000, tribunalul a admis apelul reclamantei si a trimis dosarul la judecătorie pentru rejudecare. Tribunalul a retinut că judecătoria ignorase prevederile Sentintei din 28 octombrie 1996, desi aceasta dobândise autoritate de lucru judecat. Prin Decizia din data de 24 ianuarie 2001, curtea de apel a respins recursul lui P.A. Împotriva Deciziei din 28 iunie 2000.

39. Sesizată cu o nouă analiză a cauzei, judecătoria a pronuntat sentinta la data de 12 iunie 2001, admitând actiunea. Astfel, i-a obligat pe vecinii reclamantei să mute gardul, deoarece se afla pe terenul său, si să taie mai multi copaci din acelasi motiv. Sentinta a fost pronuntată de judecătoarea M.B. care s-a întemeiat pe raportul pe care îl trimisese expertul Z.D. În cadrul actiunii în revendicare.

40. Această sentintă a fost confirmată prin deciziile din 29 aprilie 2002 a tribunalului si din 30 octombrie 2002 a curtii de apel, care au respins apelul si, respectiv, recursul lui PA., ultima decizie rămânând definitivă.

2. Cererea de revizuire a Sentintei din 12 iunie 2001

41. La data de 28 iulie 2003, vecinii reclamantei au sesizat judecătoria cu o cerere de revizuire a Sentintei din 12 iunie 2001, întemeiată pe art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă. Acestia arătau că Sentinta din 28 octombrie 1996, pronuntată în favoarea reclamantei, fusese anulată.

42. Prin Sentinta din data de 21 ianuarie 2004, judecătoria a admis cererea de revizuire si, în baza revizuirii făcute, a respins actiunea reclamantei.

43. Prin Decizia din data de 7 iunie 2004, curtea de apel a admis apelul reclamantei si a trimis dosarul la tribunal, considerând că acesta este competent pentru a examina cererea de revizuire.

44. Prin Decizia din data de 2 februarie 2005, tribunalul a respins cererea de revizuire ca tardivă, considerând că termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 4 din Codul de procedură civilă începea să curgă de la data la care partea luase cunostintă de anularea deciziei, adică de la data de 21 februarie 2003, dată la care Sentinta din 23 iulie 2002 ce anula Sentinta din 28 octombrie 1996 a rămas definitivă.

45. Decizia din data de 2 februarie 2005 a fost confirmată prin Decizia rămasă definitivă din 28 aprilie 2005 a curtii de apel, care a respins recursul vecinilor.

3. Demersurile în vederea executării Sentintei din data de 12 iunie 2001

46. La data de 31 mai 2007, reclamanta a solicitat judecătoriei să dispună ca Sentinta din data de 12 iunie 2001 să fie învestită cu formulă executorie.

47. Prin încheierea de sedintă din data de 1 iunie 2007, judecătoria a respins cererea, retinând că dreptul de a solicita executarea silită era prescris, în măsura în care termenul de prescriptie aplicabil în spetă era cel prevăzut de art. 405 din Codul de procedură civilă, adică 3 ani. Instanta a retinut si că introducerea unei cereri de revizuire împotriva Sentintei din 12 iunie 2001 nu suspendase cursul prescriptiei.

48. Reclamanta a formulat un recurs, considerând că judecătoria îi respinsese pe nedrept cererea ca prescrisă, chiar dacă obiectul litigiului era un bun imobil.

49. Prin Decizia din data de 18 ianuarie 2008, tribunalul judetean a respins recursul. Acesta a apreciat că trebuia retinut ca punct de plecare al prescriptiei de 3 ani data la care Sentinta din 12 iunie 2001 a fost confirmată definitiv, si anume data de 30 octombrie 2002 (paragraful 40 de mai sus). Tribunalul a înlăturat argumentul reclamantei referitor la obiectul litigiului, constatând că din Sentinta din 12 iunie 2001 reiesea că actiunea se referea la mutarea unui gard si tăierea unor copaci si apreciind, prin urmare, că nu era vorba de o actiune reală imobiliară.

C. Plângerile penale formulate de reclamantă

1. Plângerea penală împotriva judecătoarei M.B.

50. La o dată neprecizată, reclamanta a sesizat parchetul de pe lângă curtea de apel cu o plângere penală împotriva judecătoarei M.B. Dosarul nu aduce informatii cu privire la continutul acestei plângeri.

51. La data de 18 noiembrie 2002, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, retinând că problemele ridicate de reclamantă nu erau de natură penală si că, în orice caz, ea avea posibilitatea să conteste Sentinta din 23 iulie 2002 conform căilor legale de atac.

2. Plângerea penală împotriva expertului V.C.

52. În cursul anului 2002, reclamanta a sesizat parchetul cu o plângere penală împotriva expertului V.C., pe care îl acuza că ar fi comis infractiunea de mărturie mincinoasă prin mentiunile pe care le făcuse în raportul său de expertiză (paragraful 27 de mai sus).

53. La data de 17 ianuarie 2003, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, apreciind că faptele reprosate expertului nu erau incriminate de legea penală.

54. La data de 23 iunie 2004, reclamanta a sesizat judecătoria cu o contestatie împotriva rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale.

55. Prin Sentinta din data de 28 septembrie 2004, instanta a respins contestatia.

56. La data de 14 februarie 2005, tribunalul a admis recursul reclamantei si a trimis cauza la judecătorie spre rejudecare pentru încălcarea normelor de procedură.

57. Prin Sentinta din data de 21 septembrie 2005, judecătoria a respins contestatia ca neîntemeiată, retinând că simplul fapt că în spetă existau divergente între mai multe rapoarte de expertiză nu era de natură să ducă la concluzia existentei infractiunii de mărturie mincinoasă din partea unuia dintre expertii respectivi.

58. Această sentintă a fost confirmată prin Decizia din data de 16 ianuarie 2006 a tribunalului, care a respins recursul reclamantei.

3. Plângerea penală împotriva vecinilor

59. Prin Scrisoarea din data de 7 mai 2007, reclamanta a informat grefa Curtii că cele două sentinte ce îi erau favorabile nu fuseseră executate până în prezent si că vecinii săi construiseră un nou gard, ocupându-i astfel o suprafată si mai mare din terenul ce constituie curtea sa. Ulterior, prin scrisorile sale din 8 august 2007 si 19 decembrie 2007, reclamanta i-a precizat grefei că sesizase Parchetul de pe lângă judecătorie cu o plângere penală împotriva vecinilor pentru tulburare de posesie.

II. Dreptul intern pertinent

60. Prevederile din Codul de procedură civilă referitoare la revizuirea unei hotărâri judecătoresti au următorul continut în părtile lor relevante în spetă:

 

ARTICOLUL 322

“Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri date de o instantă de recurs (...) se poate cere în următoarele cazuri: (...)

4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricină (...). În cazul în care (...) constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanta de revizuire se va pronunta mai întâi (...) asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate.

5. (...) dacă s-a desfiintat sau s-a modificat hotărârea unei instante pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.”

 

ARTICOLUL 323

“Cererea de revizuire se îndreaptă la instanta care a dat hotărârea rămasă definitivă si a cărei revizuire se cere.”

 

ARTICOLUL 324

“Termenul de revizuire este de o lună si se va socoti: (...)

3. În cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat la cunostintă de hotărârea instantei penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului (...). În lipsa unei astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunostintă de împrejurările pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora.

4. În cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care [...] partea a luat cunostintă de hotărârea desfiintată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.”

61. Articolul 405 din Codul de procedură civilă reglementează termenul de prescriptie pentru dreptul de a cere executarea silită. Acest articol are următorul continut:

“Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia actiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani.

Termenul de prescriptie începe să curgă de la data când se naste dreptul de a cere executarea silită.

Prin împlinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu îsi pierde puterea executorie.”

ÎN DREPT

I. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 § 1 din Conventie, din cauza neexecutării sentintelor din 28 octombrie 1996 si 12 iunie 2001

62. Reclamanta se plânge de neexecutarea sentintelor rămase definitive din 28 octombrie 1996 si 12 iunie 2001 ale judecătoriei. Ea invocă art. 6 § 1 din Conventie, care prevede următoarele, în părtile sale relevante:

“Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (...) a cauzei sale, de către o instantă (...) care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...).”

1. Argumentele părtilor

a) Guvernul

63. În ceea ce priveste Sentinta din 28 octombrie 1996, Guvernul afirmă că în urma desfiintării sale la data de 23 iulie 2002, executarea nu mai era posibilă, din lipsă de titlu executoriu. În ceea ce priveste perioada cuprinsă între 3 septembrie 1997 si 23 iulie 2002, acesta consideră că a existat o imposibilitate obiectivă de executare. Guvernul observă în acest sens că sentinta din 28 octombrie 1996 nu dispunea decât ca vecinii reclamantei să îi restituie terenul. Deoarece reclamanta nu formulase niciun capăt de cerere referitor la mutarea gardului în această procedură, desi era la curent, sentinta pronuntată nu a făcut nicio trimitere la acest lucru. Prin urmare, executorul judecătoresc, obligat să execute hotărârea judecătorească exact în forma în care a fost pronuntată, nu putea dispune înlăturarea gardului fără să aducă atingere dreptului de proprietate al vecinilor. Guvernul concluzionează că, având în vedere circumstantele, era necesară o nouă actiune în justitie, ceea ce reclamanta a si făcut, de altfel.

64. În ceea ce priveste Sentinta din 12 iunie 2001, Guvernul observă că o cerere a părtii interesate având ca obiect învestirea sentintei respective cu formulă executorie constituie o conditie prealabilă necesară executării sale. Or, reclamanta nu a prezentat o astfel de cerere decât la data de 31 mai 2007. Cererea a fost respinsă pe motivul că termenul prevăzut de lege pentru a cere executarea silită expirase. În aceste conditii, Guvernul consideră că statul nu poate fi considerat răspunzător de lipsa de diligentă a reclamantei, care a omis să utilizeze, în termenul prevăzut de lege, mijloacele aflate la dispozitia sa în vederea obtinerii executării silite a hotărârii în discutie, b) Reclamanta

65. Reclamanta reaminteste faptul că a solicitat la data de 3 septembrie 1997 executarea silită a Sentintei din 28 octombrie 1996 si că a formulat ulterior mai multe plângeri împotriva executorului judecătoresc. Ea recunoaste că a primit plata cheltuielilor de judecată stabilite prin această sentintă, însă insistă asupra faptului că terenul nu i-a fost restituit. Partea interesată precizează si că la data de 1 martie 1999 tribunalul îi adusese la cunostintă faptul că trebuia să obtină o altă hotărâre judecătorească cu privire la mutarea gardului.

66. În ceea ce priveste argumentul Guvernului conform căruia Sentinta din 28 octombrie 1996 nu mai putea fi executată în urma desfiintării sale, reclamanta sustine, pe de o parte, că această desfiintare era ilegală si, pe de altă parte, că sentinta în discutie fusese perfect valabilă între data de 26 mai 1997, dată la care a rămas definitivă, si data de 21 februarie 2003, data desfiintării sale, adică timp de circa 6 ani. Or, în această perioadă de timp autoritătile nu au asistat-o în executarea silită a sentintei respective, desi ea prezentase o cerere în acest sens încă din anul 1997.

67. În ceea ce priveste Sentinta din data de 12 iunie 2001, reclamanta arată că a formulat o cerere de executare silită la data de 31 mai 2007, însă precizează că această cerere fusese precedată de Adresa din data de 1 iunie 2005 pe care i-o trimisese Presedintelui României pentru a-i cere ajutorul, acest lucru având loc după esecul demersurilor sale la executorul judecătoresc cu privire la executarea Sentintei din 28 octombrie 1996. Reclamanta atrage atentia asupra faptului că memoriul său i-a fost transmis prefecturii care, la rândul său, a invitat primăria la data de 17 iulie 2005 să îi analizeze situatia. Conform afirmatiilor reclamantei, primăria i-a recomandat apoi să se adreseze unui executor judecătoresc.

68. Reclamanta consideră, în plus, că Sentinta din data de 12 iunie 2001 tinea de domeniul actiunilor reale imobiliare, pentru care termenul de prescriptie a executării silite era de 10 ani.

2. Aprecierea Curtii

69. Curtea reaminteste jurisprudenta sa conform căreia art. 6 din Conventie îi garantează oricărei persoane dreptul de acces la justitie, care are drept consecintă dreptul la executarea hotărârilor judecătoresti definitive (Hornsby împotriva Greciei, hotărârea din 19 martie 1997, § 40, Culegere de hotărâri si decizii 1997-11). Totusi, acest drept nu poate obliga un stat să asigure executarea fiecărei hotărâri cu caracter civil, oricare ar fi ea si oricare ar fi circumstantele; în schimb, statul are obligatia de a se dota cu un arsenal juridic adecvat si suficient pentru a asigura respectarea obligatiilor pozitive ce îi revin (Ciprova împotriva Republicii Cehe (dec), nr. 33.273/03, 22 martie 2005; Topciov împotriva României (dec), nr. 17.369/02, 15 iunie 2006). Curtea are ca sarcină exclusivă de a analiza dacă măsurile adoptate de autoritătile nationale au fost adecvate si suficiente (Ruianu împotriva României, nr. 34.647/97, § 66, 17 iunie 2003).

70. În spetă, în ceea ce priveste executarea celor două sentinte împotriva unor particulari, statul era obligat să pună la dispozitia reclamantei un sistem care să îi permită să obtină executarea respectivă.


71. Curtea apreciază că trebuie făcută o distinctie între executarea Sentintei din 28 octombrie 1996 si cea a Sentintei din 12 iunie 2001. În ceea ce priveste prima sentintă, Curtea nu consideră necesar să se ocupe de acea parte a sa referitoare la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că reclamanta nu insistă asupra acestui lucru (paragraful 65 de mai sus).

a) Asupra executării Sentintei din 28 octombrie 1996

72. În ceea ce priveste Sentinta din 28 octombrie 1996, Curtea observă că autoritătile au reactionat în mod corespunzător la cererea părtii interesate din 3 septembrie 1997. Astfel, s-a deschis un dosar de executare si executorul judecătoresc a dispus ca vecinii să îi restituie terenul reclamantei. În această privintă, din probele aflate la dosar rezultă că reclamanta îi solicitase executorului să îi oblige pe vecinii săi să mute un gard amplasat pe terenul său. În aceste conditii, executorul a informat-o că sentinta ce trebuia executată nu impunea o asemenea obligatie în sarcina vecinilor si i-a sugerat să sesizeze în primul rând instantele cu o astfel de cerere. Pe de altă parte, atât tribunalul, cât si curtea de apel au confirmat punctul de vedere al executorului judecătoresc (paragrafele 13, 18 si 19 de mai sus). În orice caz, reclamanta a acceptat sugestia făcută de executor, formulând o actiune în acest sens încă din data de 16 februarie 1998 (paragraful 15 de mai sus).

73. Având în vedere că din dosar nu reiese că reclamanta ar fi formulat, în cadrul procedurii în revendicare solutionată prin Sentinta din 28 octombrie 1996, un capăt de cerere referitor la mutarea gardului, Curtea consideră că nu era excesiv să i se ceară să introducă o actiune specifică.

74. Curtea apreciază, asadar, că autoritătile nationale au informat-o pe reclamantă cu privire la piedicile la executarea silită dorită de aceasta, precum si asupra demersurilor pe care trebuia să le îndeplinească.

75. Curtea nu poate, asadar, să considere că statul si-a încălcat obligatia ce îi revenea de a o asista pe reclamantă în demersurile sale în vederea executării Sentintei din 28 octombrie 1997.

76. Prin urmare, acest capăt de cerere este vădit neîntemeiat si trebuie respins în temeiul art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

b) Asupra executării Sentintei din 12 iunie 2001

77. În ceea ce priveste Sentinta din 12 iunie 2001, Curtea observă împreună cu Guvernul că reclamanta a solicitat la data de 31 mai 2007 ca această sentintă să fie învestită cu formulă executorie. Cererea sa a fost respinsă de judecătorie la data de 1 iunie 2007 pe motivul că termenul de prescriptie pentru dreptul de a solicita executarea silită expirase. Solutia judecătoriei a fost confirmată prin Decizia din 18 ianuarie 2008 a tribunalului (paragrafele 46-49 de mai sus). În măsura în care reclamanta sustine că în spetă era aplicabil un alt termen de prescriptie, Curtea observă că partea interesată a avut posibilitatea să îsi expună punctul de vedere si că instantele nationale si-au motivat hotărârile, care nu par să fie nici vădit eronate, nici lovite de arbitrar. Având în vedere că este în primul rând de datoria instantelor nationale să aplice dreptul intern si să aprecieze probele (Garcia Ruiz împotriva Spaniei [MC], nr. 30.544/96, §28, CEDO 1999-1), Curtea nu poate aprecia ea însăsi elementele de fapt care au determinat o instantă natională să adopte o anume hotărâre mai degrabă decât o alta, căci altfel ar deveni o a patra instantă si si-ar încălca limitele misiunii (vezi, mutatis mutandis, Kemmache împotriva Frantei (nr. 3), 24 noiembrie 1994, § 44, seria A nr. 296-C).

78. În aceste conditii, Curtea apreciază că îi revenea reclamantei să se folosească de mijloacele puse la dispozitia sa de către legislatia natională si să facă apei, dacă era cazul, la forta publică pentru a o asista în executare (Ciprova, mentionată mai sus). Acest lucru presupune, în opinia Curtii, respectarea de către partea interesată a procedurii si a termenelor prevăzute de dreptul intern, ceea ce nu a fost cazul în spetă. În măsura în care reclamanta sustine că a solicitat asistenta Presedintelui statului în vederea executării Sentintei din 12 iunie 2001, Curtea retine că nu era vorba de un demers prevăzut de lege pentru executarea unei hotărâri judecătoresti. Mai mult, aceasta nu distinge niciun motiv pentru a subscrie la afirmatia reclamantei conform căreia demersurile la executorul judecătoresc în vederea executării acestei sentinte erau sortite esecului.

79. Având în vedere cele de mai sus, Curtea apreciază că autoritătile nationale au asistat-o în mod corespunzător pe reclamantă în vederea executării Sentintei din 12 iunie 2001.

80. Prin urmare, si acest capăt de cerere este vădit neîntemeiat si trebuie respins în temeiul art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

II. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 § 1 din Conventie din cauza duratei procedurilor

81. Reclamanta se plânge de durata totală a procedurilor referitoare la revendicarea terenului si la obligarea vecinilor de a muta gardul, pe care o consideră excesivă. În formularul său de cerere trimis grefei la data de 19 septembrie 2001, aceasta se plânge de faptul că introdusese o actiune în revendicare în anul 1994 si că procedura de executare silită a sentintei aferente se afla încă pe rol. În plus, ea consideră că, din cauza neexecutării sentintei pronuntate în această procedură, ea a fost obligată să introducă o actiune ce urmărea obligarea lui P A. la mutarea gardului său, actiune care nu fusese nici ea solutionată la data respectivă. Ea invocă art. 6 § 1 din Conventie, care prevede următoarele în părtile sale relevante:

“Orice persoană are dreptul la judecarea (...) într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă (...) care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...).”

82. Guvernul consideră că cele două proceduri erau de o anumită complexitate si că, în spetă, nu au existat perioade lungi de inactivitate imputabile autoritătilor.

83. La rândul său, reclamanta sustine că durata celor două proceduri mentionate mai sus este excesivă, având în vedere că sentintele din 28 octombrie 1996 si din 12 iunie 2001 nu au fost executate încă, astfel încât ea nu detine încă posesia asupra terenului său. Ea consideră că întârzierile în proceduri nu au fost cauzate din vina sa, ci în principal din vina autoritătilor. Reclamanta consideră că a fost obligată să înceapă cea de-a doua procedură din cauza neexecutării Sentintei din 28 octombrie 1996.

84. Caracterul rezonabil al duratei unei proceduri, aminteste Curtea, se apreciază în functie de circumstantele cauzei si tinând cont de criteriile consacrate de jurisprudenta sa, în special de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantilor si de cel al autoritătilor competente, precum si de miza litigiului pentru părtile interesate (Frydlender împotriva Frantei [MC], nr. 30.979/96, § 43, CEDO 2000-VII).

85. Desi reclamanta sustine că durata totală a procedurilor a fost excesivă, Curtea apreciază că este vorba de două proceduri diferite care, într-o anumită măsură, s-au desfăsurat în paralel si pe care se cuvine să le analizeze separat. În măsura în care reclamanta întelege să se plângă si de durata excesivă a perioadei de executare a celor două sentinte, Curtea reaminteste că executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de la ce instantă ar emana ea, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din “proces”, în sensul art. 6 din Conventie (Hornsby, mentionată mai sus, § 40). Cu toate acestea, în spetă, având în vedere concluziile expuse în paragrafele 76 si 80 de mai sus, ea consideră că trebuie tinut cont numai de durata celor două proceduri pe fond.

a) Asupra duratei procedurii în revendicare

86. Curtea observă că această procedură are două părti: prima a început la data de 6 septembrie 1994 odată cu sesizarea Judecătoriei Costesti si s-a încheiat la data de 26 mai 1997 cu decizia Tribunalului Arges; a doua parte a început la data de 17 septembrie 2001, odată cu cererea de revizuire a Sentintei din data de 28 octombrie 1996 si s-a încheiat la data de 30 iunie 2003 cu Decizia din 30 iunie 2003 a Curtii de Apel Pitesti.

87. Asadar, procedura a durat în total aproximativ 4 ani si 6 luni si a cunoscut două grade de jurisdictie în prima parte a sa si 3 grade de jurisdictie în cea de-a doua.

88. Tinând cont de jurisprudenta sa, Curtea apreciază că durata acestei proceduri nu a fost excesivă.

89. Rezultă că acest capăt de cerere este vădit neîntemeiat si trebuie respins conform art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

b) Asupra duratei procedurii pentru obligarea vecinilor la mutarea gardului si înlăturarea copacilor

90. Curtea observă că această procedură cuprinde două părti: prima a început la data de 16 februarie 1998, odată cu sesizarea Judecătoriei Costesti, si s-a încheiat la data de 30 octombrie 2002, prin decizia Curtii de Apel Pitesti; a doua parte a început la data de 28 iulie 2003, odată cu cererea de revizuire a Sentintei din 12 iunie 2001, si s-a încheiat la data de 28 aprilie 2005, cu decizia curtii de apel.

91. Asadar, procedura a durat în total aproximativ 6 ani si 5 luni si a cunoscut 3 grade de jurisdictie în fiecare parte a sa.

92. Tinând cont de jurisprudenta sa, Curtea apreciază că nici durata acestei proceduri nu a fost excesivă.

93. Rezultă că acest capăt de cerere este vădit neîntemeiat si trebuie respins conform art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

III. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 § 1 din Conventie din cauza pretinsei încălcări a principiului securitătii raporturilor juridice

94. Reclamanta se plânge de repunerea în discutie a Sentintei din 28 octombrie 1996 pe calea revizuirii. Ea invocă art. 6 § 1 din Conventie, care prevede următoarele în părtile sale relevante:

“Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (...) a cauzei sale, de către o instantă (...) care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...).”

A. Asupra admisibilitătii

95. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este vădit neîntemeiat în sensul art. 35 § 3 din Conventie. Pe de altă parte, Curtea constată că acesta nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, el trebuie declarat admisibil.

B. Asupra fondului

96. Guvernul insistă asupra faptului că revizuirea este o cale extraordinară de atac, diferită de recursul în anulare, de care Curtea s-a ocupat în Cauza Brumărescu împotriva României ([MC], nr. 28.342/95, § 62, CEDO 1999-VII). Apoi, acesta observă că această cauză este diferită de Cauza Androne împotriva României (nr. 54.062/00, §§ 47-53, 22 decembrie 2004), în măsura în care, în spetă, părtile pârâte sunt cele care au formulat o cerere de revizuire si nu procurorul, iar cererea respectivă nu era tardivă. Guvernul observă în acest sens că respingerea exceptiei de tardivitate a fost motivată pe larg.

97. Prin urmare, Guvernul consideră că principiul securitătii raporturilor juridice nu a fost încălcat.

98. Reclamanta consideră că cererea de revizuire era tardivă si că admiterea acesteia a încălcat principiul securitătii raporturilor juridice.

99. Curtea reaminteste că dreptul la un proces echitabil în fata unei instante, garantat de art. 6 § 1 din Conventie, trebuie să se interpreteze în lumina preambulului Conventiei, care enuntă suprematia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale suprematiei dreptului este principiul securitătii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca solutia dată de către instante în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie rejudecată (Brumărescu, mentionată mai sus, § 61), deoarece securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autoritătii de lucru judecat, adică a caracterului definitiv al hotărârilor judecătoresti (Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, § 52, CEDO 2003-IX).

100. Curtea observă că, în temeiul art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, o hotărâre judecătorească definitivă poate face obiectul unei revizuiri în cazul în care expertul care a participat la procedura respectivă a comis o infractiune în legătură cu cauza.

101. Aceasta admite împreună cu Guvernul că această cauză este diferită de Cauza Androne, mentionată mai sus, din anumite puncte de vedere. Într-adevăr, cererea de revizuire fusese formulată, în spetă, de vecinii reclamantei, părti în procedura solutionată prin Sentinta din 28 octombrie 1996, spre deosebire de cealaltă cauză, în care procurorul general a fost cel care a solicitat redeschiderea procedurii. Pe de altă parte, în Cauza Androne cererea de revizuire fusese formulată tardiv, pe când în cauza de fată instanta a respins exceptia de tardivitate printr-o încheiere de sedintă suficient de motivată (paragraful 29 de mai sus). Având în vedere că obligatia de a interpreta dreptul intern le revine în primul rând instantelor nationale, Curtea nu distinge niciun motiv pentru a nu subscrie la argumentele lor în această privintă.

102. Cu toate acestea, observă Curtea, consecinta juridică a admiterii cererii de revizuire a fost respingerea actiunii în revendicare a reclamantei, iar aceasta la 5 ani de la data la care sentinta respectivă rămăsese definitivă.

103. Curtea observă că admiterea cererii respective a fost motivată prin faptul că expertul Z. D. ar fi comis infractiunea de mărturie mincinoasă, în măsura în care acesta nu luase corect în calcul dimensiunile terenului (paragrafele 27 si 30 de mai sus). Or, trebuie observat faptul că vecinii reclamantei aveau posibilitatea să formuleze obiectiuni la raportul de expertiză (paragraful 5 de mai sus) si că dacă P A. a introdus, desigur, apel împotriva Sentintei din 28 octombrie 1996, el nu a formulat ulterior un recurs (paragrafele 8 si 9 de mai sus).

104. Trebuie constatat că motivele avansate în cadrul procedurii de revizuire si acceptate de judecătorie se refereau la modalitatea în care expertul a realizat expertiza. Or, o eventuală eroare a acestuia în delimitarea terenurilor ar fi putut fi reparată prin intermediul căilor ordinare de atac, evitând astfel repunerea în discutie a unei hotărâri judecătoresti definitive (Sergey Petrov împotriva Rusiei, nr. 1.861/05, § 28^ 10 mai 2007). Pe de altă parte, în opinia Curtii, numai erorile de fapt ce nu devin vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securitătii raporturilor juridice pe motivul că ele nu au putut fi corectate prin intermediul căilor ordinare de atac (Pchenitchny împotriva Rusiei, nr. 30.422/03, § 26, 14 februarie 2008). Or, în spetă, Decizia din 26 mai 1997 a tribunalului, ce confirma Sentinta din 28 octombrie 1996 a judecătoriei, a rămas definitivă prin nerecurare de către vecinii reclamantei.

105. Având în vedere cele de mai sus, Curtea apreciază că revizuirea nu a constituit, în circumstantele speciale ale cauzei de fată, decât o modalitate deghizată de a provoca redeschiderea unei proceduri solutionate în mod definitiv, si aceasta cu privire la aspecte pe care vecinii reclamantei avuseseră posibilitatea să le aducă în discutie în cadrul acestei proceduri. Curtea reaminteste în acest sens că simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra aceluiasi subiect nu reprezintă un motiv suficient pentru rejudecarea unei cauze (Riabykh, mentionată mai sus, § 52). De altfel, judecătoria a retinut în Sentinta sa din 21 septembrie 2005, confirmată în urma recursului reclamantei, că faptul că există divergente între mai multe rapoarte de expertiză nu este de natură, prin el însusi, să constate existenta infractiunii de mărturie mincinoasă din partea unuia dintre expertii respectivi (paragraful 57 de mai sus).


106. Prin urmare, Curtea nu distinge în spetă nicio împrejurare substantială si imperioasă de natură să justifice redeschiderea procedurii (a se vedea, a contraria, Protsenko împotriva Rusiei, nr. 13.151/04, §§ 30-34, 31 iulie 2008; Podrugina si Yedinov împotriva Rusiei (dec), nr. 39.654/07, 17 februarie 2009).

107. Prin urmare, aceasta apreciază că admiterea cererii de revizuire a încălcat principiul securitătii raporturilor juridice si, prin aceasta, dreptul reclamantei la un proces echitabil în sensul art. 6§ 1.

108. Prin urmare, a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Conventie în această privintă.

IV. Asupra pretinselor încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie

109. Reclamanta sustine o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor din cauza admiterii revizuirii împotriva Sentintei definitive din 28 octombrie 1996, a neexecutării sentintelor din 28 octombrie 1996 si 12 iunie 2001 si a duratei procedurilor. Ea citează art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, care prevede următoarele:

“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor.”

110. Guvernul consideră că în spetă nu a avut loc nicio ingerintă în dreptul de proprietate al reclamantei.

111. Reclamanta contestă observatiile Guvernului.

112. Curtea observă că aceste capete de cerere pe care reclamanta le întemeiază pe art. 1 din Protocolul nr. 1 sunt direct legate de capetele sale de cerere întemeiate pe art. 6 § 1 din Conventie, care se referă la încălcarea principiului securitătii raporturilor juridice, la neexecutarea sentintelor si la durata procedurilor. Având în vedere concluziile sale expuse în paragrafele 76, 80, 89, 93 si 108 de mai sus, Curtea apreciază că nu este necesar să statueze asupra admisibilitătii si temeiniciei capetelor de cerere întemeiate pe art. 1 din Protocolul nr. 1.

V. Asupra celorlalte pretinse încălcări

113. Din perspectiva art. 6 § 1 din Conventie, reclamanta se plânge că cererea de revizuire împotriva Sentintei din 28 octombrie 1996 a fost admisă de aceeasi judecătoare care pronuntase Sentinta din 12 iunie 2001.

114. Curtea observă că reclamanta a avut posibilitatea să recuze această judecătoare si că respingerea cererii sale în acest sens a fost motivată (paragraful 28 de mai sus).

115. Citând acelasi articol, partea interesată se plânge si de solutia dată plângerilor sale penale îndreptate împotriva expertului V.C., a judecătoarei M.B. si a vecinilor.

116. Or, Conventia nu garantează dreptul la începerea urmăririi penale împotriva unor terti.

117. Fără a invoca vreo prevedere a Conventiei, reclamanta se plânge si de faptul că executorul judecătoresc a făcut o poprire pe pensia sa pentru o sumă pe care nu o calculase corect.

118. Curtea retine în acest sens că reclamanta nu a formulat nicio obiectie împotriva deciziei executorului (paragraful 35 de mai sus).

119. Tinând cont de ansamblul elementelor aflate în posesia sa si în măsura în care este competentă să fie sesizată cu sustinerile formulate, Curtea nu a constatat nicio aparentă de încălcare a drepturilor si libertătilor garantate de Conventie sau de protocoalele sale.

120. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă ca vădit neîntemeiată, în temeiul art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

VI. Asupra aplicării art. 41 din Conventie

121. Conform art. 41 din Conventie:

“Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă.”

A. Prejudiciu

122. Reclamanta solicită pentru prejudiciul material următoarele sume:

- 397 euro (EUR) pentru “prejudiciul general”; această sumă reprezintă valoarea celor 3 salcâmi tăiati de vecini în anul 2007, la care se adaugă lipsa de folosintă a suprafetei de teren ocupate de acestia în ultimii 2 ani si pe care reclamanta o estimează la 500 m2;

- 1.918 EUR pentru “prejudiciul material”; această sumă reprezintă lipsa de folosintă a terenului în suprafată de 166 m2 din cauza utilizării sale de către vecini, care au plantat pe el pomi fructiferi si vită-de-vie, pe care le puteau vinde, obtinând astfel câstiguri.

123. Partea interesată mai solicită suma de 12.000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-a suferit din cauza încălcărilor acestor drepturi.

124. Guvernul arată că terenul care face obiectul cererii de fată are o suprafată de 166 m2. Acesta furnizează o adresă primită din partea Camerei Notarilor Publici din 18 noiembrie 2008 conform căreia valoarea minimă a unui metru pătrat de teren în satul reclamantei este de 2 lei noi românesti (RON). De asemenea, acesta mai constată că, în orice caz, reclamanta nu a solicitat valoarea terenului respectiv.

125. Guvernul consideră că suma cerută de partea interesată pentru lipsa de folosintă a terenului are un caracter speculativ.

126. De asemenea, acesta consideră că suma solicitată ca daune morale este excesivă.

127. În răspuns, reclamanta sustine că nu a solicitat valoarea terenului deoarece ea nu doreste să îl vândă. Aceasta mai consideră că Guvernul “doreste să [îi] cumpere terenul pentru a-l da apoi vecinilor”. Partea interesată subliniază că ea solicită restituirea terenului.

128. Curtea reaminteste că a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Conventie din cauza încălcării principiului securitătii raporturilor juridice si că a retinut că nu este cazul să statueze asupra admisibilitătii si temeiniciei capetelor de cerere întemeiate pe art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin urmare, aceasta respinge cererea de daune materiale a reclamantei. Curtea apreciază, în schimb, că partea interesată a suferit un prejudiciu moral din cauza încălcării constatate. Prin urmare, îi acordă reclamantei suma de 5.000 EUR ca daune morale.

B. Cheltuieli de judecată

129. Reclamanta solicită suma de 1.746,55 EUR pentru cheltuielile angajate atât la nivel national, cât si în fata Curtii. Ea prezintă câteva documente justificative.

130. Guvernul contestă pretentiile reclamantei.

131. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-a stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. În spetă, tinând cont de documentele aflate în posesia sa si de criteriile mentionate mai sus, Curtea îi acordă reclamantei suma de 300 EUR, cu toate cheltuielile incluse.

C. Dobânzi moratorii

132. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu 3 puncte procentuale.


PENTRU ACESTE MOTIVE,

În unanimitate,

CURTEA

1. declară cererea admisibilă în ceea ce priveste pretinsa încălcare a principiului securitătii raporturilor juridice din cauza admiterii cererii de revizuire a Sentintei din 28 octombrie 1996 (art. 6 § 1 din Conventie) si inadmisibilă în rest;

2. hotărăste că a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Conventie;

3. hotărăste că nu este necesar să statueze asupra admisibilitătii si temeiniciei capetelor de cerere întemeiate pe art. 1 din Protocolul nr. 1;

4. hotărăste:

a) ca statul pârât să îi plătească reclamantei, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri conform art. 44 § 2 din Conventie, următoarele sume:

(i) 5.000 EUR (cinci mii euro), plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral; (ii) 300 EUR (trei sute euro), plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă, pentru cheltuielile de judecată;

b) ca sumele mentionate mai sus să fie convertite în moneda statului pârât la cursul de schimb valabil la data plătii;

c) ca, începând de la expirarea termenului mentionat mai sus si până la efectuarea plătii, aceste sume să se majoreze cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene valabilă în această perioadă, majorată cu 3 puncte procentuale;

5. respinge cererea de reparatie echitabilă în rest.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la data de 7 iulie 2009, pentru aplicarea art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.

 

Josep Casadevall,

presedinte

Santiago Quesada,

grefier

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.