MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 807/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 807         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 15 noiembrie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.090 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121, art. 124, art. 125, art. 128 alin. (5), art.207 alin. (1), art. 209, art. 215 alin. (1), art. 288 alin. (1), precum si ale art. 289 alin. (1) si (2) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011

 

Decizia nr. 1.184 din 15 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 167 alin. 1, art. 169 alin. 1 si art. 208 din Codul de procedură civilă

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERKlULUI ROMÂNIEI

 

95. - Ordonantă de urgentă privind unele măsuri de aplicare a Programului national privind sprijinirea construirii de locuinte proprietate personală, aprobat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2006

 

1.043. - Hotărâre pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 288/2011 privind aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2011 al Societătii Comerciale “Complexul Energetic Turceni” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri

 

ACTE ALE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

750. - Hotărâre pentru modificarea Regulamentului privind organizarea si desfăsurarea concursului de promovare a judecătorilor si procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

273. - Decizie privind constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind reproducerea de opere cinematografice si alte opere audiovizuale si tabelul de remuneratii cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor acestora


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.090

din 14 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121, art. 124, art. 125, art. 128 alin. (5), art. 207 alin. (1), art. 209, art. 215 alin. (1), art. 288 alin. (1), precum si ale art. 289 alin. (1) si (2) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121, art. 124, art. 125, art. 128 alin. (5), art. 207 alin. (1), art. 209, art. 215 alin. (1), art. 288 alin. (1), precum si ale art. 289 alin. (1) si (2) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, exceptie ridicată direct de Avocatul Poporului.

La apelul nominal se constată lipsa părtii, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenta în materie a Curtii, respectiv Decizia nr. 2 din 4 ianuarie 2011, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Adresa nr. 4.064 din 7 iunie 2001, înregistrată la Curtea Constitutională cu nr. 3.338 din 7 iunie 2011, trimisă Curtii Constitutionale în temeiul prevederilor art. 146 lit. d) teza finală din Constitutie, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121, art. 124, art. 125, art. 128 alin. (5), art. 207 alin. (1), art. 209, art. 215 alin. (1), art. 288 alin. (1), precum si ale art. 289 alin. (1) si (2) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, desi Constitutia nu defineste expressis verbis autonomia universitară, totusi Legea fundamentală consacră unele diferentieri între cele 3 forme de învătământ: de stat, particular si confesional. În acest context, autonomia universitară dobândeste caractere specifice fiecăreia dintre aceste forme de învătământ. Având în vedere economia dispozitiilor constitutionale, trebuie ca regulile privind organizarea si functionarea institutiilor de învătământ să se circumscrie regimului juridic al proprietătii publice sau private si totodată să permită exercitarea neîngrădită a liberei initiative.

Prevederile legale criticate nu stabilesc această nuantare care este determinată de sensul dispozitiilor constitutionale, ele reglementând în acelasi mod învătământul de stat si cel particular. Aceste prevederi contravin, astfel, principiului constitutional al autonomiei universitare, deformându-i întelesul si continutul si deturnându-i scopul.

Astfel, solutiile prevăzute de dispozitiile art. 121 si ale art. 128 alin. (5) din Legea nr. 1/2011 subordonează institutiile de învătământ superior puterii discretionare a unei autorităti executive. Este adevărat că imperativul asigurării calitătii procesului de învătământ face necesară supravegherea modului de implementare a programelor nationale de către fiecare unitate de învătământ, dar, în învătământul superior particular, o asemenea competentă nu trebuie să revină unei autorităti executive, ci unui organism autonom care să prezinte garantii de neutralitate si obiectivitate.

În plus, în lipsa unor criterii obiective de control si apreciere a modului în care se exercită autonomia universitară, misiunea asumată de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului ar putea degenera în abuz, iar controlul exercitat poate limita discretionar autonomia universitară, sub amenintarea unor sanctiuni.

De asemenea, conditionarea adoptării Cartei universitare de obtinerea rezolutiei pozitive a Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului poate genera extinderea controlului de legalitate si asupra oportunitătii organizării si functionării institutiilor de învătământ particular.

Totodată, dispozitiile art. 125 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/2011, potrivit cărora Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului poate revoca din functie rectorul unei universităti, cele ale art. 207 alin. (1) care enumera limitativ structurile de conducere în institutiile de învătământ superior de stat si particulare, precum si prevederile art. 209 din lege, prin care sunt stabilite limitativ cele două modalităti de desemnare a rectorului, restrictionează posibilitatea institutiilor de învătământ de a-si adapta structurile ori functiile de conducere în raport cu specificul lor si cu cerintele reale de functionare.

Principiul autonomiei universitare este încălcat si prin dispozitiile art. 288 alin. (1) din lege, conform cărora activitătile didactice care excedează o normă didactică sunt remunerate în regim de plată cu ora, limitând însă, pentru personalul titular, numărul maxim de ore plătite în acest regim la o normă didactică minimă, indiferent de institutia la care se efectuează. Având în vedere că institutiile de învătământ particular se autofinantează, acestea trebuie să aibă dreptul de a-si stabili numărul de cadre didactice necesar, modul de remunerare a acestora, precum si alte aspecte care privesc gestionarea propriilor resurse umane si financiare.

Totusi, nu se poate sustine că trebuie să existe o egalitate absolută între învătământul superior particular si învătământul superior de stat, câtă vreme învătământul superior particular are la bază proprietatea privată, iar statul nu contribuie cu nimic la desfăsurarea si dezvoltarea acestuia. În aceste conditii, nu se poate nega învătământului superior particularo marjă de actiune mai mare în ceea ce priveste organizarea procesului de învătământ si o mai mare libertate de optiune în modul de administrare a resurselor economico-financiare si a celor umane; obligatiile pe care statul le poate institui învătământului superior particular si confesional trebuie să se limiteze la respectarea optiunilor si orientărilor strategice nationale ale învătământului superior.

Prin dispozitiile art. 215 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 se prevede că, după împlinirea vârstei de pensionare, ocuparea oricărei functii de conducere în universitătile de stat, particulare si confesionale este interzisă, cu exceptia mandatelor în exercitiu la data intrării în vigoare a legii, iar în conformitate cu prevederile art. 289 alin. (1) si (2) din lege, personalul didactic si de cercetare se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani, fiind interzisă ocuparea oricărei functii de conducere sau de administrare, la orice nivel al universitătii, după pensionare, ceea ce este de natură să încalce principiul nediscriminării pe criteriul vârstei. În orice societate civilizată, persoanele care si-au dovedit în timp valoarea, contribuind hotărâtor la dezvoltarea învătământului academic si a cercetării stiintifice, ar trebui să primească o recunoastere unanimă din partea autoritătilor publice, în special a legiuitorului, care dispune de pârghiile necesare afirmării drepturilor si, implicit, asigurării unor standarde înalte de calitate a învătământului universitar.

Dispozitiile art. 215 alin. (1) si ale art. 289 alin. (1) si (2) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011 contravin atât principiului autonomiei universitare, cât si prevederilor art. 4, art. 16 si art. 20 din Constitutie si ale art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Art. 21 din Cartă interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenenta la o minoritate natională, averea, nasterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintele Senatului consideră că motivele de neconstitutionalitate mentionate în sesizare sunt întemeiate, prevederile legale criticate încălcând dispozitiile art. 32 alin. (5) si (6) si ale art. 45 din Constitutie.

Astfel, desi Constitutia nu defineste expres notiunea de autonomie universitară - permitând legiuitorului să stabilească dimensiunile concrete ale acestui principiu constitutional - totusi, acesta consacră unele diferentieri între cele trei forme de învătământ: de stat, particular si confesional, regulile privind organizarea si functionarea institutiilor de învătământ trebuind să se circumscrie regimului juridic al proprietătii - publică sau privată - si, totodată, trebuie să permită exercitarea neîngrădită a liberei initiative. Legiuitorul nu a tinut seama de aceste diferentieri constitutionale, cuprinzând totul în sintagma “sistem national de învătământ”, exprimare ce nu se regăseste în Constitutie, lucru care este explicabil având în vedere că această lege a fost adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului, Parlamentului fiindu-i refuzată posibilitatea de a dezbate si analiza acest proiect de act normativ. Dispozitiile legale criticate deformează sensul notiunii de autonomie universitară, anulându-i întelesul si continutul si deturnându-i scopul.

Presedintele Senatului este pe deplin de acord cu argumentatia Avocatului Poporului, reluând criticile expuse de acesta din urmă în sesizarea sa.

Presedintele Camerei Deputatilor si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Potrivit art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, Curtea a solicitat ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului informatii privind unele aspecte ridicate prin exceptia de neconstitutionalitate. Acesta a comunicat aceste informatii prin Adresa nr. 4.051 din 14 iulie 2011.

Ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului consideră că dispozitiile legale atacate sunt constitutionale. Astfel, mentionând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului apreciază că art. 121 din lege nu încalcă autonomia universitară, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului având doar rolul de a asigura respectarea si punerea în aplicare a prevederilor legale relevante de către institutiile de învătământ superior. Potrivit dispozitiilor legale, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, în exercitarea atributiilor sale, se sprijină pe organisme din care fac parte membrii comunitătii universitare, cadre didactice si de cercetare.

Dispozitiile art. 124, art. 125 alin. (1), art. 207 alin. (1) si art. 209 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011 sunt în concordantă cu exercitarea autonomiei universitare. În ceea ce priveste critica normei de la art. 207 alin. (1) prin prisma încălcării autonomiei universitare, aceasta trebuie coroborată cu art. 131 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, deoarece legiuitorul a urmărit să lase libertate universitătilor în ceea ce priveste structura acestora, pentru buna desfăsurare a procesului de educatie, proces care reprezintă o obligatie si un drept în acelasi timp. Institutia de învătământ superior poate înfiinta, pe perioadă determinată si pe proiecte, unităti de cercetare distincte sub raportul bugetului de venituri si cheltuieli, care au autonomie si statute proprii, aprobate de senatul universitar. Componentele prevăzute la alin. (1) si (2) ale art. 131 sunt organizate de fiecare institutie de învătământ superior, astfel încât institutia să îsi realizeze misiunea, să asigure criteriile si standardele de calitate, să gestioneze în mod eficient activitătile de învătământ, cercetare, productie sau transfer cognitiv si tehnologic si să asigure sprijinul administrativ adecvat membrilor comunitătii universitare. De asemenea, referitor la art. 209, ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului observă că în ipoteza acestui articol sunt trecute cele două modalităti consacrate de legislatia românească pentru ocuparea unei functii (numirea într-o functie ca urmare a unor alegeri sau ca urmare a sustinerii unui concurs). Cele două modalităti nu reprezintă modalităti arbitrare, ci expresia modelelor alternative consacrate la nivel mondial. Tocmai pentru a lăsa optiunea, la nivelul comunitătii academice, s-a organizat deja, în universităti, referendum cu privire la modul de desemnare a rectorului.

Cu privire la criticile aduse art. 288 alin. (1) din lege, ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului apreciază că autonomia universitară este un drept atât al universitătilor de stat, cât si al universitătilor particulare. Argumentatia autorului exceptiei, în sensul că universitătile particulare pot beneficia de o autonomie universitară “mai extinsă”, încalcă chiar principiul a cărui respectare o reclamă acesta. Fără a nega fundamentul economic si patrimonial al universitătilor particulare si proprietatea privată a acestora, înfiintate prin lege fără scop patrimonial si cu afectatiune specială, acesta nu poate constitui si fundamentul instituirii unei forme de autonomie diferite fată de cea consacrată de art. 32 alin. (6) din Constitutie, asa cum este autonomia academică. Proprietatea privată, care este la baza învătământului superior particular, nu poate fi un argument pentru sustinerile autorului exceptiei, în sensul că, atâta vreme cât statul nu contribuie la dezvoltarea acestuia, învătământul particular este îndreptătit să nu se supună legii organice prin care se reglementează organizarea învătământului la nivel national. Însă, după opinia ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului, universitătile particulare acreditate fac parte din sistemul national de învătământ si pot organiza activităti de învătământ numai cu respectarea legii, raportat la principiul autonomiei universitare.

Prevederile constitutionale consacră si garantează o singură formă de autonomie, si anume cea universitară, indiferent că este vorba de învătământul superior de stat sau de învătământul superior particular, autonomie al cărei continut trebuie să fie identic în ambele cazuri.

Mai mult, potrivit art. 223 alin. (3) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, universitătile particulare beneficiază de fonduri de la stat, ceea ce este de natură să contrazică argumentatia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, conform căreia solutia legislativă criticată este justificată în cazul învătământului superior de stat a cărui finantare este asigurată de stat.

În ceea ce priveste criticile formulate fată de art. 215 alin. (1) si art. 289 alin. (1)si (2) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, prin raportare la art. 4, 16 si 20 din Constitutia României, respectiv interzicerea ocupării unor functii de conducere în universitătile de stat, particulare si confesionale, după îndeplinirea vârstei de pensionare, cu exceptia mandatelor în exercitiu la data intrării în vigoare a legii, această măsură nu este de natură să încalce principiul egalitătii prevăzut de Constitutie, întrucât criteriul vârstei este o conditie legală aplicabilă în mod egal tuturor persoanelor aflate în situatii identice, care se încadrează în ipoteza prevăzută de norma juridică, pentru exercitarea unei profesii.

Prin Legea educatiei nationale nr. 1/2011 s-a procedat chiar la o extindere a autonomiei universitare prin acordarea unor drepturi si responsabilităti extinse prin asumarea unei misiuni clar definite prin Carta universitară privind activitatea însusită ca institutie ce furnizează servicii de educatie si formare, de cercetare, precum si alte activităti în cadrul societătii românesti, cu asumarea răspunderii publice. În aceste conditii de deschidere si de responsabilizare, este evident că universitătile reprezintă parteneri responsabili ai societătii românesti în crearea unor servicii educationale de formare a cetătenilor României.

Pe cale de consecintă, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, în calitatea sa de autoritate publică, răspunde de modul în care este respectată legislatia învătământului de către toti furnizorii de servicii de educatie.

CURTEA,

examinând sesizarea Avocatului Poporului, punctul de vedere al presedintelui Senatului, informatiile comunicate de ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 121, art. 124, art. 125, art. 128 alin. (5), art. 207 alin. (1), art. 209, art. 215 alin. (1), art. 288 alin. (1) si ale art. 289 alin. (1) si (2) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, care au următorul continut:

- Art. 121: “Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului este autoritate publică si este abilitat să urmărească, să controleze aplicarea si respectarea reglementărilor legale în domeniul învătământului superior si să aplice, dacă este cazul, sanctiuni. De asemenea, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului controlează modul în care universitătile îsi exercită autonomia universitară, îsi asumă misiunea generală si pe cea proprie si îsi exercită răspunderea publică.”

- Art. 124: “(1) Răspunderea publică obligă orice institutie de învătământ superior, de stat sau particulară:

a) să respecte legislatia în vigoare, carta proprie si politicile nationale si europene în domeniul învătământului superior;

b) să aplice si să se supună reglementărilor în vigoare referitoare la asigurarea si evaluarea calitătii în învătământul superior;

c) să respecte politicile de echitate si etică universitară, cuprinse în Codul de etică si deontologie profesională aprobat de senatul universitar;

d) să asigure eficienta managerială si eficienta utilizării resurselor, în cazul universitătilor de stat, si a cheltuirii fondurilor din surse publice, conform contractului institutional;

e) să asigure transparenta tuturor deciziilor si activitătilor sale, conform legislatiei în vigoare;

f) să respecte libertatea academică a personalului didactic, didactic auxiliar si de cercetare, precum si drepturile si libertătile studentilor.

(2) în cazul universitătilor confesionale, răspunderea publică se extinde la respectarea statutului si a prevederilor dogmatice si canonice specifice cultului respectiv.”;

- Art. 125: (1) în cazul în care se constată nerespectarea obligatiilor prevăzute la art. 124, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului sesizează senatul universitar în termen de 30 de zile de la data constatării. Dacă în termen de 3 luni de la data sesizării, universitatea continuă să nu respecte obligatiile prevăzute la art. 124, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului aplică, în termen de maximum 6 luni de la data sesizării initiale a senatului universitar, una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

a) revocarea din functie a rectorului, în baza propunerii Consiliului de etică si management universitar, cu consultarea senatului universitar. În termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data revocării din functie a rectorului, senatul universitar are obligatia să desemneze un prorector care reprezintă universitatea si care devine ordonator de credite până la confirmarea unui nou rector de către ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului. În termen de 3 luni de la revocarea din functie a rectorului, senatul universitar finalizează procedurile de desemnare a unui nou rector, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, si trimite spre confirmare ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului numele noului rector;

b) reduce sau elimină temporar sau definitiv accesul la finantările din surse publice, la propunerea Consiliului de etică si management universitar;

c) propune Guvernului initierea unui proiect de lege de reorganizare sau desfiintare a institutiei de învătământ superior în cauză.

(2) Constatarea încălcării obligatiilor prevăzute la art. 124 se face de către Consiliul de etică si management universitar, format din 11 membri, după cum urmează: 3 reprezentanti numiti de către Consiliul National al Rectorilor, 3 reprezentanti ai Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, numiti de ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului, câte un reprezentant numit de către Agentia Română de Asigurare a Calitătii în învătământul Superior, denumită în continuare ARACIS, Consiliul National pentru Finantarea învătământului Superior, denumit în continuare CNFIS, Consiliul National al Cercetării Stiintifice, denumit în continuare CNCS, Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, denumit în continuare CNATDCU, si un reprezentant al federatiilor nationale ale studentilor.

(3) Orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Consiliul de etică si management universitar în legătură cu nerespectarea obligatiilor prevăzute la art. 124. În urma primirii unei astfel de sesizări, Consiliul de etică si management universitar are obligatia de a investiga aspectele sesizate si de a răspunde sesizării în termenul de 3 luni. Răspunsurile la aceste sesizări constituie documente publice si se publică pe site-ul web al Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

(4) Respectarea de către institutiile de învătământ superior a obligatiilor prevăzute la art. 124 si a altor obligatii legale aferente răspunderii publice, precum si respectarea de către Consiliul de etică si management universitar a obligatiilor prevăzute la alin. (3) constituie un interes legitim public pentru orice persoană fizică sau juridică română. Nerespectarea acestor obligatii poate fi atacată în contencios administrativ de către orice persoană fizică sau juridică română, potrivit legii.”;

- Art. 128 alin. (5): “Carta universitară se adoptă numai după rezolutia pozitivă a Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului privind avizul de legalitate asupra Cartei universitare. Rezolutia privind avizul de legalitate se emite de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului în termen de maximum 30 de zile de la data solicitării institutiei de învătământ superior.”;

- Art. 207 alin. (1): “Structurile de conducere în institutiile de învătământ superior de stat sau particulare sunt:

a) senatul universitar si consiliul de administratie, la nivelul universitătii;

b) consiliul facultătii;

c) consiliul departamentului.”;

- Art. 209: “(1) Rectorul universitătilor de stat si particulare se desemnează prin una dintre următoarele modalităti:

a) pe baza unui concurs public, în baza unei metodologii aprobate de senatul universitar nou-ales, conformă cu prezenta lege; sau

b) prin votul universal, direct si secret al tuturor cadrelor didactice si de cercetare titulare din cadrul universitătii si al reprezentantilor studentilor din senatul universitar si din consiliile facultătilor.

(2) Modalitatea de desemnare a rectorului, dintre cele prevăzute la alin. (1), se stabileste cu minimum 6 luni înainte de fiecare desemnare a rectorului, prin votul universal, direct si secret al tuturor cadrelor didactice si de cercetare titulare din cadrul universitătii si al reprezentantilor studentilor din senatul universitar si din consiliile facultătilor.”;

- Art. 215 alin. (1): “După împlinirea vârstei de pensionare, ocuparea oricărei functii de conducere în universitătile de stat, particulare si confesionale este interzisă, cu exceptia mandatelor în exercitiu la data intrării în vigoare a prezentei legi.”;

- Art. 288 alin. (1): “Activitătile didactice care excedează o normă didactică prevăzută la art. 287 sunt remunerate în regim de plată cu ora. Pentru personalul titular, numărul maxim de ore plătite în regim de plată cu ora, indiferent de institutia la care se efectuează, nu poate depăsi norma didactică minimă.”;

- Art. 289 alin. (1) si (2): “(1) Personalul didactic si de cercetare se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani.

(2) în învătământul superior de stat, particular si confesional se interzice ocuparea oricărei functii de conducere sau de administrare, la orice nivel al universitătii, după pensionare. Mandatele celor care detin functii de conducere sau de administrare, la orice nivel al universitătii, încetează de drept în cazul persoanelor care au împlinit vârsta de pensionare. Fac exceptie de la aceste reglementări functiile de membru al consiliului de administratie al universitătilor particulare.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 4 privind unitatea poporului si egalitatea între cetăteni, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 32 alin. (5) si (6) privind formele de învătământ si autonomia universitară, art. 45 privind libertatea economică, precum si dispozitiilor art. 21 privind nediscriminarea din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că a mai analizat constitutionalitatea dispozitiilor cuprinse în art. 121, art. 125 alin. (1) lit. a), b) si c), art. 125 alin. (2), art. 128 alin. (5), art. 215 alin. (1) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, pronuntându-se si asupra legii în ansamblu, prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 2 din 4 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 23 februarie 2011, decizie pronuntată în cadrul controlului a priori de constitutionalitate.

Astfel, Curtea a statuat că exercitarea competentei Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului de a controla modul în care universitătile îsi exercită autonomia universitară, de a propune Guvernului initierea unui proiect de lege de reorganizare sau desfiintare a institutiei de învătământ superior în cauză, precum si faptul că documentul de bază al unei universităti - carta universitară - poate fi adoptat numai după avizul de legalitate pozitiv al Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, iar Guvernul, la propunerea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, poate înfiinta facultăti în cadrul universitătilor de stat cu consultarea senatului universitar nu reprezintă altceva decât garantii că învătământul superior românesc se va baza pe standardele de calitate definite la nivel national si european. O astfel de reglementare este absolut necesară în conditiile numărului mare al universitătilor de stat si particulare, universităti care, nefiind, deocamdată, consacrate pe plan national sau international, nu sunt în măsură să asigure un învătământ de calitate.

În ceea ce priveste revocarea din functie a rectorului, aceasta nu se face în mod arbitrar de ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului, ci numai în baza propunerii Consiliului de etică si management universitar, cu consultarea senatului universitar. În cadrul acestui consiliu se regăsesc reprezentanti ai mediului stiintific si academic, precum si alti membri avizati cu privire la viata universitară. Aceste elemente reprezintă garantii suficiente cu privire la procedura eliberării din functie a rectorului unei universităti.

Din aceleasi considerente, nici dispozitiile conform cărora ministerul de resort reduce sau elimină temporar ori definitiv accesul la finantările din surse publice nu încalcă vreo dispozitie constitutională. O asemenea măsură nu poate surveni decât în conditiile unei crize financiare sau ale săvârsirii unor abateri grave de la normele de conduită universitară. De altfel, majoritatea universitătilor existente dispun si de surse proprii de finantare rezultate, în principal, din taxele percepute studentilor pentru sistemul de învătământ cu taxă. Potrivit art. 119 alin. (3) din lege: “Institutiile de învătământ superior au autonomie în stabilirea cuantumului taxelor si au obligatia să le comunice tuturor celor interesati, inclusiv pe site-ul universitătii.”

Cu privire la interzicerea ocupării unor functii de conducere în universitătile de stat, particulare si confesionale, după împlinirea vârstei de pensionare, cu exceptia mandatelor în exercitiu la data intrării în vigoare a legii, Curtea a constatat că “o atare măsură nu este de natură să încalce principiul egalitătii prevăzut de art. 16 din Constitutie. În acest sens, sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele care au stat la baza Deciziei Curtii Constitutionale nr. 444 din 26 octombrie 2004, precitată, si anume că, în spetă, criteriul vârstei are “doar natura unei conditii legale pentru exercitarea unei profesii, aplicabilă în mod egal tuturor persoanelor aflate în situatii identice, respectiv acelora care se încadrează în ipoteza prevăzută de norma juridică”. De asemenea, Curtea a retinut că “dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de muncă vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreste, în anumite conditii stabilite de legiuitor, si nu vizează obligatia statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile”.

În plus, Curtea mai constată că, în ceea ce priveste învătământul superior, până la atingerea vârstei standard de pensionare, de 65 de ani, Legea educatiei nationale nu face nicio discriminare pe criterii de vârstă, ci - dimpotrivă - ea înlătură practic criteriul vârstei dintre conditiile de promovare profesională. Critica în această materie formulată de autorul exceptiei vizează însă modificarea legii (în sensul de a nu fi supuse rigorii legii si cadrele didactice din învătământul particular, întrucât institutiile de învătământ particulare se autofinantează si, prin urmare, ar trebui să îsi poată organiza activitatea independent). Curtea apreciază că o diferentiere pe criterii de vârstă între cadrele didactice din învătământul universitar de stat, particular si/sau confesional ar fi neconstitutională, având în vedere împrejurarea că finalitatea procesului de învătământ este aceeasi, indiferent de forma organizatorică în care acesta se realizează, si, prin urmare, corpul profesoral trebuie să îndeplinească aceleasi conditii în toate institutiile de învătământ superior.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudentei amintite, argumentele pe care aceasta s-a bazat, precum si solutia pronuntată prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Curtea mai retine că elementul de noutate fată de Decizia nr. 2 din 4 ianuarie 2011 îl reprezintă critica - relativă tot la autonomia universitară - în conformitate cu care ar trebui să existe un regim diferit între cele două forme de învătământ, de stat si particular, diferentiere datorată formei de proprietate diferite.

Curtea a statuat însă prin Decizia nr. 731 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, si Decizia nr. 732 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 11 iunie 2009, că prevederile constitutionale consacră si garantează o singură formă de autonomie, si anume cea universitară, indiferent că este vorba de învătământul superior de stat sau de învătământul superior particular, autonomie al cărei continut trebuie să fie identic în ambele cazuri. În aceste conditii si având în vedere faptul că aceste institutii fac parte din sistemul national de învătământ, Curtea a constatat că principiul constitutional al autonomiei universitare trebuie să îsi găsească reflectarea, în egală măsură, asupra organizării si functionării procesului de învătământ, a statutului cadrelor didactice, a promovării în functie a acestora, a normei didactice etc.

Distinct de cele mentionate mai sus, Curtea retine faptul că nu se poate face o diferentiere a regimului juridic aplicabil învătământului superior în functie de forma de proprietate. Calitatea actului de educatie din institutiile de învătământ superior nu poate fi asigurată decât dacă există o reglementare unitară. Potrivit dispozitiilor legale care guvernează înfiintarea si functionarea institutiilor de învătământ superior particulare, acestea sunt organizate pe principiul non-profit si functionează ca entităti fără scop lucrativ, cu afectatiune specială, în conformitate cu criteriile si standardele de evaluare academică si acreditare prevăzute de lege. Având în vedere că acest principiu a fost preluat si în Legea educatiei nationale nr. 1/2011, în art. 60, nu se poate retine în niciun fel încălcarea dispozitiei constitutionale cuprinse în art. 45 privind libertatea economică.

În plus, este de retinut că institutiile de învătământ superior de stat, particulare si confesionale - făcând parte toate din sistemul national de învătământ, care este coordonat de ministerul de resort - trebuie să se supună unor reguli comune stabilite prin lege, reguli care prevăd cadrul si limitele autonomiei universitare a institutiilor de învătământ, indiferent de forma lor de organizare, astfel că nu se poate sustine cu temei că se încalcă în vreun fel dispozitiile art. 32 alin. (6) din Constitutie.

Curtea mai constată că, potrivit art. 223 alin. (3) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, si universitătile particulare beneficiază de fonduri de la stat, astfel încât nu se poate sustine că solutia legislativă criticată ar fi justificată doar în cazul învătământului superior de stat a cărui finantare este asigurată de stat. Prin urmare, forma de proprietate, publică sau privată, este irelevantă pentru stabilirea regimului juridic aplicabil institutiilor de învătământ superior, sub aspectul procesului de educatie.

Curtea retine că, în aceste conditii, considerentele deciziilor mentionate sunt valabile si în privinta art. 124, art. 125 alin. (3) si (4), art. 207 alin. (1), art. 209 si art. 289 alin. (1) si (2) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011.

În ceea ce priveste critica potrivit căreia autonomia universitară este încălcată si datorită limitării volumului activitătilor didactice remunerate la cel mult două norme, în cazul universitătilor particulare (care, în viziunea autorului exceptiei de neconstitutionalitate, ar trebui să aibă dreptul să îsi stabilească liber numărul de cadre didactice si modul de remunerare al acestora, datorită faptului că se autofinantează), Curtea constată că si aceasta este neîntemeiată întrucât, pe de o parte, universitătile particulare au libertatea stabilirii cuantumului salariului, iar pe de altă parte, limitarea volumului activitătilor didactice care pot fi efectuate, indiferent dacă acestea sunt remunerate sau nu, este de natură a determina cadrele didactice să se dedice într-o mai mare măsură cercetării stiintifice si activitătilor didactice, în scopul cresterii calitătii actului de educatie în institutiile de învătământ superior.

Dispozitiile art. 288 alin. (1) reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea unor standarde de calitate în învătământul superior, acesta luând în considerare si numărul de ore reprezentat de cel mult două norme, pe care pe care îl poate efectua un cadru didactic universitar.


Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, Cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121, art. 124, art. 125, art. 128 alin. (5), art. 207 alin. (1), art. 209, art. 215 alin. (1), art. 288 alin. (1), precum si ale art. 289 alin. (1) si (2) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, exceptie ridicată direct de Avocatul Poporului.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.184

din 15 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 167 alin. 1-4, art. 169 alin. 1 si art. 208 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 167 alin. 1-4, art. 169 alin. 1 si art. 208 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Agentia de Detectivi Marinescu” - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 10.160/101/2008 al Curtii de Apel Craiova - Sectia a II-a civilă si pentru conflicte de muncă si asigurări sociale, care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 216D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 240D/2011 având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ridicată de loan Vasile în Dosarul nr. 596/1.259/2010 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul partial identic al exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie conexarea Dosarului nr. 240D/2011 la Dosarul nr. 216D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 240D/2011 la Dosarul nr. 216D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată arătând că textele de lege criticate se aplică în mod egal tuturor părtilor si că reprezintă rezultatul optiunii legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 24 ianuarie 2011 si 21 ianuarie 2011, pronuntate în dosarele nr. 10.160/101/2008 si nr. 596/1.259/2010, Curtea de Apel Craiova - Sectia a II-a civilă si pentru conflicte de muncă si asigurări sociale si Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 167 alin. 1-4, art. 169 alin. 1 si art. 208 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Agentia de Detectivi Marinescu” - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin si de loan Vasile în cauze având ca obiect solutionarea unor cereri de recurs împotriva unor sentinte întemeiate pe anumite probe administrate ca urmare a aprecierii instantelor de judecată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii sustin că prevederile art. 167 alin. 1-4 si art. 169 alin. 1 din


Codul de procedură civilă aduc atingere principiului egalitătii în drepturi, accesului liber la justitie si dreptului la un proces echitabil, deoarece judecătorii pot cenzura probele care se administrează într-un proces. Astfel, în exercitarea dreptului la un proces echitabil si a dreptului la apărare, părtile ar trebui să aibă libertatea de a administra toate probele pe care le consideră necesare, fără ca instanta să se pronunte asupra pertinentei lor atunci când le încuviintează. Pentru a da expresie principiului disponibilitătii si dreptului la un proces echitabil, părtile ar trebui să aibă posibilitatea de a dispune în legătură cu probele care trebuie administrate în cauză, întrucât lăsarea administrării probelor la stricta apreciere a instantei limitează posibilitatea unei apărări efective a acestora. Se arată, de asemenea, că dispozitiile art. 208 din Codul de procedură civilă sunt neconstitutionale, întrucât, în spetă, “expertiza s-a realizat pe probe imaginare, fără citarea părtilor, instanta de judecată fiind indusă în eroare” cu privire la citarea părtilor pentru termenul la care s-a administrat respectiva probă.

Curtea de Apel Craiova - Sectia a II-a civilă si pentru conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că textele de lege criticate sunt constitutionale, aplicându-se în egală măsură tuturor părtilor din proces.

Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, prin textul de lege criticat legiuitorul urmărind înlăturarea posibilitătii ca părtile să tergiverseze judecarea cauzei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 167 alin. 1-4, art. 169 alin. 1 si art. 208 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 167 alin. 1-4: “Dovezile se pot încuviinta numai dacă instanta socoteste că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.

Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Dovada si dovada contrarie vor fi administrate pe cât cu putintă în acelasi timp.

Când dovada cu martori a fost încuviintată în conditiile art. 138, dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în aceeasi sedintă, dacă amândouă părtile sunt de fată.”;

- Art. 169 alin. 1: “Administrarea probelor se face în fata instantei de judecată, dacă legea nu dispune altfel.”;

- Art. 208: “Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fata locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părtilor prin carte postală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele si orele când începe si continuă lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului.

Părtile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate consideră că textele de lege criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare, precum si prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În plus, dispozitiile art. 208 din Codul de procedură civilă contravin art. 1 alin. (1)-(4) referitor la statul român si art. 126 alin. (1) privind competenta înaltei Curti de Casatie si Justitie si a celorlalte instante judecătoresti stabilite de lege de a realiza justitia din Legea fundamentală.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată Curtea constată următoarele:

1. Dispozitiile art. 167 alin. 1-4 din Codul de procedură civilă au mai format obiectul controlului de constitutionalitate, iar Curtea prin mai multe decizii, spre exemplu Decizia nr. 590 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 6 decembrie 2005, a retinut, referitor la competenta recunoscută instantei de a hotărî asupra admisibilitătii unei probe, că aceasta este un corolar firesc si necesar al învestirii sale cu solutionarea cauzei pe care este tinută să o finalizeze printr-o hotărâre legală si temeinică. Totodată, Curtea a constatat că dispozitiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, departe de a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, în realitate îi dau expresie, constituind o modalitate eficientă de prevenire si limitare a abuzului de drept în materie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile anterior pronuntate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru aceleasi argumente, Curtea nu poate retine nici criticile privind neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Cu acest prilej, Curtea observă că, potrivit art. 167 alin. 1-4 si art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, atât reclamantul, cât si pârâtul au acces în mod egal si simetric la procedura administrării dovezilor, fără privilegii sau discriminări, asa încât nu sunt încălcate nici dispozitiile art. 16 din Constitutie.

Curtea constată, de asemenea, că nu poate fi retinută nici critica autorului exceptiei referitoare la încălcarea, prin textele de lege criticate, a art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, prin prisma art. 11 si art. 20 din Constitutie. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant în jurisprudenta sa, de exemplu prin Hotărârea din 9 iunie 1998, pronuntată în


Cauza Teixeira de Castro împotriva Portugaliei (paragraful 34) că admisibilitatea probelor reprezintă o problemă care trebuie să fie reglementată de dreptul intern, iar aprecierea lor apartine instantelor nationale, asa încât Curtii îi revine doar rolul de a examina dacă procedura în cauză, în ansamblul ei, inclusiv în privinta administrării probelor, a avut un caracter echitabil. În acelasi sens sunt, de exemplu, si Hotărârea din 30 iunie 2009, pronuntată în Cauza Viorel Burzo împotriva României (paragraful 137), Hotărârea din 21 aprilie 2011, pronuntată în Cauza Nechiporuk si Yonkalo împotriva Ucrainei (paragraful 273) si Hotărârea din 1 martie 2011, pronuntată în Cauza Welke si Biafek împotriva Poloniei (paragraful 57).

2. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că nemultumirile autorului privesc modul de administrare al probei cu expertiza în fata instantei de fond. Or, Curtea constată că aceste sustineri nu pot fi retinute, iar exceptia urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată[... ]”, competenta de a se pronunta asupra acestor aspecte revenind în exclusivitate instantei de recurs.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 167 alin. 1-4 si art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Agentia de Detectivi Marinescu” - S.R.L. din Drobeta Turnu-Severin în Dosarul nr. 10.160/101/2008 al Curtii de Apel Craiova - Sectia a II-a civilă si pentru conflicte de muncă si asigurări sociale si de loan Vasile în Dosarul nr. 596/1.259/2010 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

2. Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 208 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Agentia de Detectivi Marinescu” - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 10.160/101/2008 al Curtii de Apel Craiova - Sectia a II-a civilă si pentru conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcii

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

privind unele măsuri de aplicare a Programului national privind sprijinirea construirii de locuinte proprietate personală, aprobat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2006

 

Situatia extraordinară prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicată, se motivează prin necesitatea diminuării sumelor acordate de la bugetul de stat, din cauza efectelor negative pe care încă le produce criza economică.

Adoptarea prezentului act normativ la nivel de ordonantă de urgentă se impune pentru a degreva bugetul de stat de plata subventiilor pentru constructia de locuinte.

Această măsură este necesară pentru că, până în prezent, de la bugetul de stat nu au putut fi decontate subventiile solicitate la plată de către consiliile locale pentru locuintele finalizate, conform prevederilor legale.

Amânarea adoptării prezentei ordonante de urgentă ar avea consecinte negative asupra bugetului Ministerului Dezvoltării Regionale si Turismului, neexistând suficiente surse de finantare a Programului national privind sprijinirea construirii de locuinte proprietate personală, aprobat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/2007, cu modificările si completările ulterioare, la bugetul de stat, în contextul economic actual.

Consecintele negative rezultă din insuficienta alocare a fondurilor de la bugetul de stat în contextul crizei economice actuale. Această situatie conduce la imposibilitatea decontării din bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale si Turismului atât a subventiilor solicitate de consiliile locale până în prezent, cât si a subventiilor care se vor solicita la plată, conducând la neîndeplinirea de către stat a obligatiilor legale pe care le are fată de beneficiarii Programului.

În situatia în care Programul ar continua să se deruleze, statul va trebui să-si onoreze obligatiile, conform prevederilor legale, prin neîndeplinirea acestora riscând actiuni în instantă din partea beneficiarilor Programului care nu îsi vor primi subventiile.

Neadoptarea în regim de urgentă a acestei ordonante ar conduce la imposibilitatea asigurării de la bugetul de stat a sumelor necesare acordării subventiilor deja solicitate la plată de către consiliile locale în conformitate cu prevederile Programului.

Având în vedere cele mentionate mai sus, se impune aprobarea actului normativ pe calea ordonantei de urgentă si adoptarea acesteia cu celeritate.

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

Art. 1. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, statul nu mai acordă subventii de la bugetul de stat prin Programul national privind sprijinirea construirii de locuinte proprietate personală, aprobat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/2007, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 2. - Subventiile acordate de la bugetul de stat prin Program se acordă numai pentru cererile de subventie depuse de beneficiari si înregistrate la consiliile locale înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul dezvoltării regionale si turismului,

Elena Gabriela Udrea

Ministrul administratiei si internelor,

Constantin-Traian Igas

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 9 noiembrie 2011.

Nr. 95.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 288/2011 privind aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2011 al Societătii Comerciale “Complexul Energetic Turceni” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri

 

Având în vedere prevederile art. 15 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2008, cu modificările si completările ulterioare, în temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 288/2011 privind aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2011 al Societătii Comerciale “Complexul Energetic Turceni” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 4 aprilie 2011, se modifică si se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

p. Ministrul economiei, comertului si mediului de afaceri,

Constantin Claudiu Stafie,

secretar de stat

p. Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale,

Nicolae Ivăscnescu,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 19 octombrie 2011.

Nr. 1.043.

 


ANEXĂ*)

(Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 288/2011)

 

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERTULUI SI MEDIULUI DE AFACERI

Societatea Comercială “Complexul Energetic Turceni” - S.A.

 

BUGETUL DE VENITURI SI CHELTUIELI RECTIFICAT

pe anul 2011

 

 

 

 

mii lei

 

INDICATORI

Nr. rd.

BVC rectificat

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (rd.2+10+15)

1

1.837.292

 

1

 

Venituri din exploatare, din care:

2

1.805.241

 

 

a)

din productia vândută

3

1.242.984

 

 

b)

din vânzarea mărfurilor

4

57.005

 

 

c)

din subventii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete, din care:

5

 

 

 

 

 

subventii, cf. prevederilor legale în vigoare

6

 

 

 

 

 

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

7

 

 

 

d)

productia de imobilizări

8

357.000

 

 

e)

alte venituri din exploatare, din care:

9

148.252

 

 

e1)

venituri aferente programelor din fonduri structurale

9a

 

 

 

e2)

venituri conform OUG 95/2002

9b

 

 

2

 

Venituri financiare, din care:

10

32.051

 

 

a)

din imobilizări financiare

11

 

 

 

b)

din alte investitii si împrumuturi care fac parte din activele imobilizate

12

 

 

 

c)

din dobânzi

13

2.050

 

 

d)

alte venituri financiare

14

30.000

 

3

 

Venituri extraordinare

15

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (rd.17+48+51)

16

1.830.241

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

17

1.796.642

 

 

a)

cheltuieli materiale

18

789.131

 

 

b)

alte cheltuieli externe (cu energie si apă)

19

66.448

 

 

c)

cheltuieli privind mărfurile

20

53.753

 

 

d)

cheltuieli cu personalul, din care:

21

315.206

 

 

 

d1

ch. cu salariile

22

211.118

 

 

 

d2

cheltuieli cu asigurările si protectia socială si alte obligatii legale, din care:

23

63.807

 

 

 

 

ch. privind contributia la asigurări sociale

24

48.067

 

 

 

 

ch. privind contributia la asigurări pt.somaj

25

1.029

 

 

 

 

ch. privind contributia la asigurări sociale de sănătate

26

10.750

 

 

 

 

ch. privind contributiile la fondurile speciale aferente fondului de salarii

27

3.961

 

 

 

d3

alte cheltuieli cu personalul,din care:

28

40.281

 

 

 

 

d3.1).ch. sociale prevăzute prin art.21 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, din care:

29

4.222


 

 

 

 

- tichete de cresă, cf. Legii nr. 193/2006, cu modificările si completările ulterioare

30

 

 

 

 

 

- tichete cadou pentru cheltuieli sociale potrivit Legii nr. 193/2006, cu modificările si completările ulterioare

31

940

 

 

 

 

d3.2) tichete de masă

32

7.870

 

 

 

 

d3.3) tichete de vacantă

33

 

 

 

 

 

d3.4)alte drepturi de personal conform prevederilor legale

33a

27.249

 

 

e)

ch. cu plătile brute compensatorii cf. CCM aferente disponibilizărilor potrivit programelor de disponibilizări

34

9.670

 

 

f)

ch. cu drepturile salariate cuvenite în baza unor hotărâri judecătoresti

35

 

 

 

g)

ch. cu amortizarea imobilizărilor corporale si necorporale

36

212.435

 

 

h)

ch. cu prestatiile externe

37

92.895

 

 

i)

alte cheltuieli de exploatare, din care:

38

257.106

 

 

 

i1) contract de mandat

39

80

 

 

 

i2) ch. de protocol, din care:

40

89

 

 

 

 

- tichete cadou potrivit Legii nr. 193/2006, cu modificările si completările ulterioare

41

 

 

 

 

i3) ch. de reclamă si publicitate, din care:

42

277

 

 

 

 

tichete cadou ptr. cheltuieli de reclamă si publicitate, potrivit Legii nr. 193/2006, cu modificările si completările ulterioare

43

 

 

 

 

 

tichete cadou ptr. campanii de marketing, studiul pietei, promovarea pe piete existente sau noi, potrivit Legii nr. 193/2006, cu modificările si completările ulterioare

44

 

 

 

 

i4) ch. cu sponsorizarea din care;

45

210

 

 

 

- actiuni umanitare, inundatii,sa

 

 

 

 

 

i5) ch. cu taxa pt.activitatea de exploatare a resurselor minerale

46

765

 

 

 

i6) ch. cu redeventa pentru concesionarea bunurilor

47

12.600

 

 

 

i7) cheltuieli aferente programelor din fonduri structurale

47a

 

 

 

 

i8) cheltuieli conform OUG 95/2002 si/ sau cheltuieli somaj tehnic

47b

 

 

 

 

i9) cheltuieli aferente restructurării, privatizării, administrator special,etc.

47c

120

 

 

 

i10) cheltuieli aferente certificatelor de CO2, conform HG 780/2006

47d

121.837

 

2

 

Cheltuieli financiare, din care:

48

33.599

 

 

a)

cheltuieli privind dobânzile

49

3.599

 

 

b)

alte cheltuieli financiare

50

30.000

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

51

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

52

7.050

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

53

1.072


V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

54

5.979

 

1

 

Rezerve legale

55

353

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităti fiscale prevăzute de lege

56

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenti

57

 

 

4

 

Constituirea surselor proprii de finantare pentru proiectele cofinantate din împrumuturi externe, precum si pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, platii dobânzilor, comisioanelor si altor costuri aferente acestor împrumuturi

58

5.626

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

59

 

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la rd.55, 56, 57, 58 si 59.

60

 

 

7

 

Participarea salariatilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exercitiul financiar de referintă

61

 

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome, ori dividende în cazul societătilor/companiilor nationale si societătilor cu capital integral sau majoritar de stat

62

 

 

9

 

Profitul ne repartizat pe destinatiile prevăzute la pct.1-8 se repartizează la alte rezerve si constituie sursă proprie de finantare

63

 

VI.

 

 

SURSE DE FINANTARE A INVESTITIILOR, din care:

64

675.710

 

1

 

Surse proprii

65

334.016

 

2

 

Alocatii de la buget

66

 

 

3

 

Credite bancare

67

341,694

 

 

a)

- interne

68

 

 

 

b)

- externe

69

341.694

 

4

 

Alte surse (acord de principiu pentru finantare a proiectului de investitii - Unitatea de implemntare a schemei de ajutor de stat institută prin HG nr.753/2008)

70

0

VII.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTITII, din care:

71

675.710

 

1

 

Cheltuieli aferente investitiilor, inclusiv cele aferente investitiilor în curs la finele anului, din care:

72

675.710

 

 

 

- cheltuieli de proiectare - cercetare

72a

 

 

2

 

Rambursări de rate aferente creditelor pentru investitii

73

 

 

 

a)

interne

74

 

 

 

b)

externe

75

 

VIII.

 

REZERVE, din care:

76

 

 

1

 

Rezerve legale

77

353


 

2

 

Rezerve statutare

78

 

 

3

 

Alte rezerve

79

 

IX.

 

DATE DE FUNDAMENTARE

80

 

 

1

 

Venituri totale

81

1.837.292

 

2

 

Cheltuieli aferente veniturilor totale

82

1.830.241

 

3

 

Nr. prognozat de personal la finele anului

83

4.352

 

4

 

Nr.mediu de salariati total in activitate

84

4.515

 

4a

 

Nr. mediu salariati nucleu conform OUG 95/2002 /somaj tehnic

84a

 

 

5

 

Fond de salarii, din care:

85

211.118

 

 

a)

fond de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă

86

210.873

 

 

b)

alte cheltuieli cu personalul

87

245

 

6

 

Câstigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană)

88

3.892

 

7

 

Productivitatea muncii pe total personal mediu în preturi curente (mii lei/persoană)(rd.81/84)

89

407

 

8

 

Productivitatea muncii pe total personal mediu în preturi comparabile (mii lei/persoană)

90

 

 

9

 

Productivitatea muncii în unităti fizice pe total personal mediu (MWh/persoana)

91

1.500

 

10

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (cheltuieli totale/venituri totale)x1000 =(rd.16/rd.1)x1000

92

996

 

11

 

Plăti restante

93

 

 

 

a)

preturi curente

94

66.505

 

 

b)

preturi comparabile

95

66.505

 

12

 

Creante restante

96

 

 

 

a)

preturi curente

97

62.673

 

 

b)

preturi comparabile

98

62.673

 

Nota :

Câstigul mediu lunar pe salariat este calculat fără influenta sumelor prevăzute pentru plata indemnizatiilor membrilor Consiliului de Administratie, Comisiei de cenzori, AGA

 

ACTE ALE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

PLENUL

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Regulamentului privind organizarea si desfăsurarea concursului de promovare a judecătorilor si procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006

 

Având în vedere dispozitiile art. 43-47 si ale art. 106 lit. f) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 133 alin. (5) si (7) din Constitutia României, republicată, si ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările si completările ulterioare,


Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăste:

Art. I. - Regulamentul privind organizarea si desfăsurarea concursului de promovare a judecătorilor si procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 6 octombrie 2006, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- Articolul 5 va avea următorul cuprins:

“Art. 5. - (1) Pot participa la concursul de promovare în functii de executie vacante sau pe loc judecătorii si procurorii care îndeplinesc conditiile de vechime prevăzute la art. 44 alin. (1) lit. a), b) si c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, care la ultima evaluare au avut calificativul «foarte bine» si nu au fost sanctionati disciplinar în ultimii 3 ani.

(2) Persoanele numite în magistratură în conditiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările si completările ulterioare, nu pot participa la concursul de promovare în functii de executie vacante sau pe loc timp de cel putin 3 ani de la numirea în functie.”

Art. II. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, judecător

Nicolae Horatius Dumbravă

 

Bucuresti, 18 octombrie 2011.

Nr. 750.

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind reproducerea de opere cinematografice si alte opere audiovizuale si tabelul de remuneratii cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor acestora

 

Având în vedere prevederile art. 1233, art. 131 si art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 3 alin. (2) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, functionarea, structura personalului si dotările necesare îndeplinirii atributiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,

tinând cont de cererea formulată de către DACIN SARA - Drepturi de Autor în Cinematografie - Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual, înregistrată la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor cu nr. RG ll/INT/13.447 din 1 noiembrie 2011, precum si de Referatul nr. RG 11/13.587 din 4 noiembrie 2011 al Directiei registre si gestiune colectivă,

în temeiul prevederilor art. 6 alin. (1) si art. 7 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006, cu modificările ulterioare,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Art. 1. - Se constituie Comisia pentru negocierea Metodologiei privind reproducerea de opere cinematografice si alte opere audiovizuale si tabelul de remuneratii cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor acestora, după cum urmează:

- DACIN SARA- Drepturi de Autor în Cinematografie - Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual, reprezentând organismul de gestiune colectivă din domeniu, pe de o parte; si

- câte un reprezentant al Societătii Comerciale TVR MEDIA - S.R.L., al Societătii Comerciale DAVA DESIGN PROMOTION - S.R.L., al Societătii Comerciale E-MEDIAONE SOLUTION - S.R.L., reprezentând utilizatorii, pe de altă parte.

Art. 2. - Comisia constituită potrivit art. 1 are obligatia să desfăsoare negocierile în conformitate cu dispozitiile art. 1311 si art. 1312 alin. (1) si (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare, pe o durată de maximum 30 de zile calendaristice de la data constituirii.

Art. 3. - Comisia îsi va stabili programul întâlnirilor, pe care îl va comunica Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

Art. 4. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu dispozitiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, si intră în vigoare la data publicării, fiind postată si pe site-ul www.orda.ro.

 

Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Robert Bucur

 

Bucuresti, 7 noiembrie 2011.

Nr. 273.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.