MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul XXIII - Nr. 808 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE
ACTE Miercuri, 16 noiembrie 2011
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 1.094 din 8 septembrie 2011 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Decizia nr. 1.101 din 8 septembrie 2011 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 lit. f) si art. 208
alin. (7) din Codul fiscal
Decizia nr. 1.127 din 13 septembrie 2011 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, în ansamblul
său, precum si, în mod special, ale art. 1 si art. 6 din aceasta
Decizia nr. 1.159 din 15 septembrie 2011 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) si (3) din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Decizia nr. 1.162 din 15 septembrie 2011 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. 3 si art. 306
alin. 1 din Codul de procedură civilă
Decizia nr. 1.167 din 15 septembrie 2011 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din
Ordonanta Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacitătii
administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor
Decizia nr. 1.189 din 20 septembrie 2011 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 lit. f) din Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
1.108. - Hotărâre privind alocarea unor sume
din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului,
prevăzut în bugetul de stat pe anul 2011, pentru aniversarea la data de 1
decembrie 2011 la Alba lulia a Zilei Nationale a României si a împlinirii a 93
de ani de la Marea Unire
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 8 septembrie 2011
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19
din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Augustin
Zegrean - presedinte
Aspazia
Cojocaru - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Petre
Lăzăroiu - judecător
Mircea
Stefan Minea - judecător
Iulia
Antoanella Motoc - judecător
Ion
Predescu - judecător
Puskás
Valentin Zoltán - judecător
Tudorel
Toader - judecător
Daniela
Ramona Maritiu - magistrat-asistent
Cu
participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol
se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 19 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie
ridicată de Societatea Comercială Niele Trading LTD din Nicosia în
Dosarul nr. 168/33/2010 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de
contencios administrativ si fiscal. Exceptia formează obiectul Dosarului
Curtii Constitutionale nr. 3.009D/2010.
La
apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent
referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul exceptiei,
prin care acesta relevă faptul că nu a fost corect citat, în
cuprinsul citatiei fiind arătat gresit obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate. În legătură cu acest incident, magistratul-asistent
arată că procedura de citare a autorului exceptiei a fost
refăcută prin telegramă, în cuprinsul acesteia făcându-se
mentiunea corectă asupra obiectului exceptiei de neconstitutionalitate.
Reprezentantul
Ministerului Public consideră procedura de citare ca fiind
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
Arată că persoana juridică interesată poate plăti taxa
judiciară de timbru în contul bugetului local al unitătii
administrativ-teritoriale în a cărei rază aceasta îsi are sediul
social.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin
încheierea din 19 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 168/33/2010, Curtea
de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a
sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, exceptie ridicată de Societatea Comercială Niele Trading
LTD din Nicosia într-o cauză având ca obiect solutionarea unei cereri de
revizuire.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea
acesteia sustine că textul de lege criticat retine obligatia oricărei
persoane, înainte de a se adresa unei instante de judecată, de a
vărsa taxa judiciară de timbru în contul unitătii
administrativ-teritoriale în raza căreia îsi are domiciliul/sediul social.
În continuare arată că, din perspectiva sa, persoană
juridică înmatriculată pe teritoriul Uniunii Europene, această
obligatie este imposibil de realizat, structura administrativă în a
cărei rază îsi are sediul social autoarea exceptiei nerealizând
încasarea unor asemenea taxe. În raport cu acest considerent, autorul exceptiei
consideră că textul criticat încalcă dreptul la o instantă
de judecată.
Curtea
de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază dispozitiile legale criticate ca nefiind în concordantă
cu Legea fundamentală. Astfel, dacă se interpretează că
persoanele juridice care nu au sediul fiscal pe teritoriul României nu pot
achita taxa judiciară de timbru, ne aflăm în prezenta unei
îngrădiri a liberului acces la justitie al reclamantei.
Potrivit
prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a
fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul
consideră că art. 19 din Legea nr. 146/1997
este o normă cu caracter esentialmente tehnic, ce a avut drept unic scop
lărgirea sferei modalitătilor de plată a taxelor judiciare de
timbru, introducând posibilitatea achitării acestora prin instrumente
moderne de plată. Din formularea normei juridice rezultă că
aceasta nu este aplicabilă decât persoanelor care îsi au domiciliul sau,
după caz, sediul fiscal în România, cu excluderea subiectelor de drept
care nu au domiciliul sau sediul fiscal situat în România. Asa fiind, se consideră
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Avocatul
Poporului arată că, potrivit art. 29 alin. (4) din
Codul fiscal, înainte de a desfăsura activitate printr-un sediu permanent
în România, reprezentantul legal al persoanei juridice străine care
desfăsoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în
România trebuie să înregistreze sediul permanent la autoritatea
fiscală competentă. De asemenea, prin art. 19 din Legea nr. 146/1997
se prevede că taxele judiciare de timbru pot fi plătite si prin
unităti bancare în contul bugetului local al unitătii
administrativ-teritoriale, costurile operatiunilor de transfer fiind în sarcina
debitorului taxei. Într-o atare împrejurare constatăm că obligatia si
modalitatea de plată a taxelor judiciare de timbru, prevăzute de
dispozitiile de lege criticate prin exceptie, nu sunt de natură să
îngrădească accesul liber la justitie sub niciun aspect.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze
prezenta exceptie.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă art. 19 din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, astfel cum a fost
modificat prin articolul unic pct. 6 din Legea nr. 276/2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009, cu
următorul cuprins: “Taxele judiciare de timbru, precum si sumele
provenite din impozitele încasate din onorariile avocatilor, ale notarilor
publici si ale executorilor judecătoresti se plătesc în numerar, prin
virament sau în sistem on-line, în contul bugetului local al unitătii
administrativ-teritoriale în a cărei rază îsi are domiciliul sau,
după caz, sediul fiscal debitorul. Taxele judiciare de timbru, precum si
sumele provenite din impozitele încasate din onorariile avocatilor, ale
notarilor publici si ale executorilor judecătoresti pot fi plătite si
prin unităti bancare în contul bugetului local al unitătii
administrativ-teritoriale, costurile operatiunilor de transfer fiind în sarcina
debitorului taxei.”
În
sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autoarea
exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21
referitoare la accesul liber la justitie.
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, potrivit
dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se
plătesc în contul bugetului local al unitătii administrativ-teritoriale
în a cărei rază îsi are domiciliul debitorul - persoană
fizică sau, după caz, sediul fiscal debitorul - persoană
juridică.
În ceea
ce priveste situatia în care debitorul nu are sediul fiscal pe teritoriul
României, Curtea constată că, potrivit normelor de procedură
civilă, reclamantul care locuieste în străinătate va arăta
si domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate
comunicările privind procesul, alegându-si în acest sens un reprezentant.
Astfel, plata taxelor judiciare de timbru va putea fi efectuată în contul
bugetului local al unitătii administrativ-teritoriale în a cărei
rază îsi are sediul fiscal reprezentantul.
Pe de
altă parte, Curtea constată că autorul exceptiei face abstractie
de dispozitiile cuprinse în teza a doua a textului de lege criticat, si anume
de faptul că orice persoană care este interesată îsi poate
plăti taxele judiciare de timbru si prin unităti bancare în contul
bugetului local al unitătii administrativ-teritoriale.
Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si
al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge
ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19
din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie
ridicată de Societatea Comercială Niele Trading LTD din Nicosia în
Dosarul nr. 168/33/2010 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de
contencios administrativ si fiscal.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 8 septembrie 2011.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 8 septembrie 2011
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207
lit. f) si art. 208 alin. (7) din Codul fiscal
Augustin
Zegrean - presedinte
Aspazia
Cojocaru - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Petre
Lăzăroiu - judecător
Mircea
Stefan Minea - judecător
Iulia
Antoanella Motoc - judecător
Ion
Predescu - judecător
Puskás
Valentin Zoltán - judecător
Tudorel
Toader - judecător
Mihaela
Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef
Cu
participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 lit. f) si art. 208 alin. (7)
din Codul fiscal, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Miror
Impex” - S.R.L.din Tulcea în Dosarul nr. 3.010/88/2009 al Tribunalului Tulcea -
Sectia civilă, comercială si contencios administrativ si care
formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.555D/2010.
La
apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Cauza
fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul
reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a
exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că,
desi dispozitiile criticate au fost abrogate, ele continuă să
producă efecte juridice în cauză, astfel încât în temeiul Deciziei
Curtii Constitutionale nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea este competentă
să analizeze pe fond exceptia de neconstitutionalitate invocată.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin
încheierea din 3 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.010/88/2009, Tribunalul
Tulcea - Sectia civilă, comercială si contencios administrativ a
sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 207 lit. f) si ârt. 208 alin. (7) din Codul fiscal.
Exceptia
a fost ridicată de Societatea Comercială “Miror Impex” - S.R.L. din
Tulcea într-o cauză în contencios administrativ având ca obiect anularea
unei decizii fiscale de impunere.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul
arată că dispozitiile de lege criticate, asa cum sunt acestea puse în
aplicare de către organele de control fiscal, contravin principiilor
Constitutiei, întrucât produsele cărora li se aplică regimul
accizelor sunt supuse unei duble impozitări: accize si taxa pe valoarea
adăugată. Mai mult, aplicarea accizelor la serviciile de
manoperă a obiectelor din aur, respectiv manopera de semilucrare sau
corectare a defectelor bijuteriilor, la care se aplică TVA, impune
eliminarea aplicării accizelor asupra bijuteriilor comercializate.
Tribunalul
Tulcea - Sectia civilă, comercială si contencios administrativ consideră că, potrivit dispozitiilor legale criticate, accizele
precedă taxa pe valoarea adăugată si se calculează o
singură dată prin aplicarea cotelor procentuale prevăzute de
lege asupra bazei de impozitare. Pe cale de consecintă, instanta
apreciază că nu poate fi retinută încălcarea niciunei
dispozitii constitutionale invocate de autorul exceptiei.
În
conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul
exceptiei îl reprezintă prevederile art. 207 lit. f) si art. 208 alin. (7)
din Codul fiscal - Legea nr. 571/2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I,
nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul
continut:
- Art.
207 lit. f): “Următoarele produse sunt supuse accizelor: [...]
f)
bijuterii din aur si/sau din platină cu codul NC 7113 19 00, cu exceptia
verighetelor.”;
- Art.
208 alin. (7): “În cazul produselor prevăzute la alin. (2), (3) si (5),
accizele preced taxa pe valoarea adăugată si se calculează o
singură dată prin aplicarea cotelor procentuale prevăzute de
lege asupra bazei de impozitare, care reprezintă:
a)
pentru produsele provenite din productia internă - pretul
de livrare al producătorului, mai putin acciza;
b)
pentru produsele provenite din teritoriul comunitar - preturile
de achizitie;
c)
pentru produsele provenite din afara teritoriului comunitar- valoarea în vamă, stabilită potrivit legii, la care se
adaugă taxele vamale si alte taxe speciale, după caz.”
În
opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale
criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (3)
care consacră principiile generale ale statului român, art. 45 privind
libertatea economică, art. 52 alin. (1) referitoare la dreptul persoanei
vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea
exercitiului unor drepturi si al unor libertăti si în art. 56 referitoare
la contributiile financiare.
Curtea
constată că, la data invocării exceptiei de
neconstitutionalitate, dispozitiile criticate nu mai erau în vigoare, fiind
abrogate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2009 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689
din 13 octombrie 2009. Însă aceste dispozitii constituie temeiul juridic
al deciziei de impunere a cărei anulare se solicită prin cererea
adresată instantei judecătoresti, astfel că în speta dedusă
judecătii ele continuă să producă efecte juridice, având
legătură cu solutionarea cauzei. Asa fiind, tinând seama de Decizia
nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a stabilit că sintagma “în
vigoare”(Hm cuprinsul dispozitiilor art. 29 alin. (1) si ale art. 31 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, republicată, este constitutională în măsura în
care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de
constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din
ordonante ale căror efecte juridice continuă să se producă
si după iesirea lor din vigoare, Curtea urmează a se pronunta asupra
prevederilor art. 207 lit. f) si art. 208 alin. (7) din Codul fiscal - Legea
nr. 571/2003, în continutul pe care acestea îl aveau la data emiterii deciziei
de impunere.
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că regula generală
în materia impozitelor si taxelor este cuprinsă în art. 139 alin. (1) din
Constitutie, potrivit căruia “Impozitele, taxele si orice alte venituri
ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se
stabilesc numai prin lege”. De asemenea, Curtea retine că, potrivit
art. 56 din Constitutie, contributia cetătenilor la cheltuielile publice
constituie o îndatorire fundamentală a acestora, neputându-se retine, în
consecintă, că prin stabilirea pe cale legală a unui impozit
s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.
Din
aceste reglementări constitutionale rezultă că stabilirea
impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat intră în competenta
exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili
cuantumul impozitelor si taxelor si de a opta pentru acordarea unor
exceptări sau scutiri de la aceste obligatii în favoarea anumitor
categorii de contribuabili si în anumite perioade de timp, în functie de
situatiile conjuncturale, dar, evident, si în raport cu situatia
economico-financiară a tării în perioadele respective.
Analizând
motivele invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea
constată că acestea nu pot fi retinute, întrucât accizele si taxa pe
valoarea adăugată sunt impozite indirecte pe care contribuabilul,
persoană juridică, le încasează în temeiul legii si apoi le
varsă la bugetul de stat, sumele reprezentând aceste impozite fiind
suportate de consumatorul final, adică cel care dobândeste pentru sine
bunurile ori serviciile impozitate; prin urmare, în cazul acestor impozite
contribuabilul îsi îndeplineste obligatia legală, fără a datora
si plăti din veniturile sale nicio sumă si, deci, fără a
suferi vreun prejudiciu.
Pe de
altă parte, trebuie retinut faptul că, potrivit regulilor generale
aplicabile în materie fiscală, pot fi instituite mai multe sarcini fiscale
asupra acelorasi categorii de mărfuri (de exemplu, accize, taxe vamale si
TVA), taxa pe valoarea adăugată aplicându-se asupra bunurilor si/sau
serviciilor al căror pret include alte impozite indirecte.
Independent
de ratiunile înfătisate mai sus, analizând sustinerile autorului
exceptiei, Curtea observă că acestea vizează interpretarea si
aplicarea textelor de lege criticate de către organele de control fiscal
sau de către instanta judecătorească. Or, în ceea ce priveste
sesizările ce au ca obiect constatarea neconstitutionalitătii unei
anumite interpretări date de organele administrative sau de instantele
judecătoresti prevederilor legale, Curtea a retinut că, în
conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta
asigură controlul de constitutionalitate a legilor, a ordonantelor
Guvernului, a tratatelor internationale si a regulamentelor Parlamentului, prin
raportare la dispozitiile si principiile Constitutiei. Asadar, nu intră
sub incidenta controlului de constitutionalitate exercitat de Curte aplicarea si
interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instantei de
judecată care judecă fondul cauzei, precum si, eventual, al
instantelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile
coroborate ale art. 126 alin. (1) si (3) din Constitutie. Astfel fiind,
exceptia de neconstitutionalitate apare ca inadmisibilă si urmează
să fie respinsă ca atare.
Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge,
ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
207 lit. f) si art. 208 alin. (7) din Codul fiscal, exceptie ridicată de
Societatea Comercială “Miror Impex” - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr.
3.010/88/2009 al Tribunalului Tulcea - Sectia civilă, comercială si
contencios administrativ.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din
data de 8 septembrie 2011.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-sef,
Mihaela Senia Costinescu
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 13 septembrie 2011
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr.
78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie,
în ansamblul său, precum si, în mod special, ale art. 1 si art. 6 din
aceasta
Augustin
Zegrean - presedinte
Aspazia
Cojocaru - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Petre
Lăzăroiu - judecător
Iulia
Antoanella Motoc - judecător
Ion
Predescu - judecător
Puskás
Valentin Zoltán - judecător
Tudorel
Toader - judecător
Oana
Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu
participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela
Mincă.
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, în ansamblul său, si
ale art. 1 si art. 6 din acelasi act normativ, exceptie ridicată de
Gheorghe Bumbac si Mihail-Cristian Leoveanu în Dosarul nr. 1.246/36/2009 al
Curtii de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori
si de familie si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale
nr. 3.676D/2010.
La
apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
Cauza
este în stare de judecată.
Presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de
neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii
Constitutionale.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin
încheierea din 11 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.246/36/2009, Curtea
de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori si de
familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, în ansamblul său, si
ale art. 1 si art. 6 din acelasi act normativ.
Exceptia
a fost ridicată de Gheorghe Bumbac si Mihail-Cristian Leoveanu cu ocazia
solutionării unei cauze penale având ca obiect infractiuni de coruptie.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul
acesteia Mihail-Cristian Leoveanu sustine că prevederile Legii nr. 78/2000
aduc atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 73 alin. (3) lit. h)
referitoare la reglementarea prin lege organică a infractiunilor,
pedepselor si regimului executării acestora si ale art. 76 alin. (1)
privind adoptarea legilor organice cu votul majoritătii membrilor
fiecărei Camere, deoarece Legea nr. 78/2000 a fost adoptată de Camera
Deputatilor si de Senat în sedinta comună din 12 aprilie 2000, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) si ale art. 76 alin. (2) din
Constitutie, fiind astfel încălcate dispozitiile art. 76 alin. (1) din
Legea fundamentală.
Totodată,
ambii autori ai exceptiei consideră că Legea nr. 78/2000 în ansamblul
său, dat fiind modul în care reglementează, cel putin prin
prevederile art. 1, aduce atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 16
alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a
autoritătilor publice si ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea,
impartialitatea si egalitatea actului de justitie, întrucât incriminează
persoane, si nu fapte. E vorba de persoane care, în mod generic, se
încadrează în categoria de “functionar”, asa cum este aceasta
definită în Codul penal. Astfel, Legea nr. 78/2000 nu prevede fapte de
coruptie cu caracter special, ci face doar trimitere la fapte deja incriminate
în Codul penal sau în legi speciale.
De
asemenea, autorii exceptiei arată că art. 6 din Legea nr. 78/2000
încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul
la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea
pedepsei si ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, impartialitatea si
egalitatea justitiei, precum si prevederile art. 7 referitoare la legalitatea
incriminării din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale, deoarece nu reglementează continutul
infractiunii ca si conditie a aplicării unei pedepse, creând o situatie de
extindere a legii prin analogie.
Curtea
de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori si de
familie apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât Legea nr. 78/2000
reprezintă o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun
si aplicabilă unei categorii de persoane circumstantiate.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,
precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992,
să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Legii nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219
din 18 mai 2000. Autorii exceptiei critică distinct prevederile art. 1 si
art. 6 din acelasi act normativ, având următorul cuprins:
- Art.
1: “Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire si
sanctionare a faptelor de coruptie si se aplică următoarelor
persoane:
a) care
exercită o functie publică, indiferent de modul în care au fost
învestite, în cadrul autoritătilor publice sau institutiilor publice;
b) care
îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o functie sau o
însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor
sau le pot influenta, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome,
societătilor comerciale, companiilor nationale, societătilor
nationale, unitătilor cooperatiste sau al altor agenti economici;
c) care
exercită atributii de control, potrivit legii;
d) care
acordă asistentă specializată unitătilor prevăzute la
lit. a) si b), în măsura în care participă la luarea deciziilor sau
le pot influenta;
e)
care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau
acordă asistentă specializată, în măsura în care
participă la luarea deciziilor sau le pot influenta, cu privire la:
operatiuni care antrenează circulatia de capital, operatiuni de
bancă, de schimb valutar sau de credit, operatiuni de plasament, în burse,
în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare si
cele asimilate acestora, tranzactii comerciale interne si internationale;
f) care
detin o functie de conducere într-un partid sau într-o formatiune
politică, într-un sindicat, într-o organizatie patronală ori într-o
asociatie fără scop lucrativ sau fundatie;
g) alte
persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a)-f),
în conditiile prevăzute de lege.”;
- Art.
6: “Infractiunile de luare de mită - prevăzută la art.
254 din Codul penal, de dare de mită - prevăzută la art.
255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite - prevăzută
la art. 256 din Codul penal si de trafic de influentă - prevăzută
la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.”
În
sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorii
exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16
alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a
autoritătilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei, ale art.
73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organică a infractiunilor,
pedepselor si regimului executării acestora, ale art. 76 alin. (1) privind
adoptarea legilor organice cu votul majoritătii membrilor fiecărei
Camere si ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, impartialitatea si
egalitatea actului de justitie, precum si a prevederilor art. 7 referitoare la
legalitatea incriminării din Conventia pentru apărarea drepturilor
omului si a libertătilor fundamentale.
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că nu poate fi
primită critica de neconstitutionalitate extrinsecă adusă
prevederilor Legii nr. 78/2000, deoarece acest act normativ a fost adoptat de
Camera Deputatilor si de Senat în sedinta comună din 12 aprilie 2000, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) referitoare la adoptarea legilor
organice cu votul majoritătii membrilor fiecărei Camere si ale art.
76 alin. (2) privind procedura de mediere din Constitutia României din 1991, în
vigoare la data respectivă. După revizuirea Legii fundamentale din
anul 2003, art. 74 alin. (1) a devenit art. 76 alin. (1), fostul art. 76 fiind
abrogat. Prin urmare, Legea nr. 78/2000 nu aduce nicio atingere dispozitiilor
constitutionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) si art. 76 alin. (1).
În ceea
ce priveste celelalte critici aduse Legii nr. 78/2000, în ansamblul său,
precum si, în mod special, art. 1 si art. 6 din lege, acest act normativ a mai
fost supus controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi
prevederi din Constitutie invocate si în prezenta cauză si fată de
critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.455 din 4 noiembrie 2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23
din 11 ianuarie 2011, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 78/2000, retinând că
reglementarea care formează obiectul exceptiei nu constituie o incriminare
prin analogie, asa cum gresit sustin autorii acesteia, ci o legiferare a
răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă,
care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală
si ale art. 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale. De altfel, analogia, ca institutie
juridică, se plasează în sfera aplicării legii ca argument de
interpretare, si nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei notiuni
pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradictie
în termeni, căci analogia implică absenta normei si, în
consecintă, libertatea recunoscută unei autorităti publice - în
mod exceptional si nu în materie penală - de a stabili ea însăsi
regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o
altă solutie pronuntată într-un alt cadru reglementat. Or, dispozitia
legală atacată prevede expres că infractiunile nominalizate se
pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate.
Cu
acelasi prilej, Curtea a mai retinut că principiul legalitătii
incriminării si cel al legalitătii pedepsei impun prevederea atât a
faptei, cât si a pedepsei. Din această perspectivă, analizând
dispozitiile Legii nr. 78/2000, nu se poate ajunge la constatarea că legea
nu ar prevedea fapta sau pedeapsa. Astfel fiind, dispozitiile criticate contin
suficiente repere pentru a se putea considera că acestea sunt “previzibile”
si suficient de clare în definirea faptei si a scopului ilicit al acesteia.
De asemenea, principiul constitutional al egalitătii nu are
semnificatia uniformitătii, existând posibilitatea instituirii unor
reglementări juridice diferite pentru situatii care sunt diferite, în
cazul în care aceasta se justifică în mod rational si obiectiv. Or, Legea
nr. 78/2000 constituie o reglementare specială, derogatorie de la dreptul
comun, care instituie măsuri de prevenire, descoperire si sanctionare a
faptelor de coruptie si se aplică unei categorii de persoane clar
circumstantiate de legiuitor încă din primul articol al legii. Statutul
juridic diferit al acestor persoane, din perspectiva scopului urmărit de
legiuitor prin dispozitiile Legii nr. 78/2000, justifică stabilirea unui
tratament juridic diferit. Astfel fiind, si întrucât dispozitiile legii
criticate se aplică, fără privilegii sau discriminări, în
toate situatiile ce implică persoane dintre cele arătate la art. 1 al
legii, nu se poate sustine încălcarea principiului egalitătii în
drepturi ori a principiului referitor la unicitatea, impartialitatea si
egalitatea justitiei.
În
acelasi sens este si Decizia nr. 202 din 10 februarie 2011, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 17 martie 2011.
Întrucât
nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea
acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate pronuntată de Curte prin deciziile mai sus
mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi
păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge
ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii
nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de
coruptie, în ansamblul său, precum si, în mod special, ale art. 1 si art.
6 din aceasta, exceptie ridicată de Gheorghe Bumbac si Mihail-Cristian
Leoveanu în Dosarul nr. 1.246/36/2009 al Curtii de Apel Constanta - Sectia
penală si pentru cauze penale cu minori si de familie.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din
data de 13 septembrie 2011.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 15 septembrie 2011
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18
alin. (2) si (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Augustin
Zegrean - presedinte
Aspazia
Cojocaru - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Petre
Lăzăroiu - judecător
Iulia
Antoanella Motoc - judecător
Ion
Predescu - judecător
Puskás
Valentin Zoltán - judecător
Tudorel
Toader - judecător
Ionita
Cochintu - magistrat-asistent
Cu
participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se
află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
32 pct. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2009 cu
privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 si reglementarea unor
măsuri financiar-fiscale, exceptie ridicată de Societatea
Comercială “Moaney Intercom” - S.R.L. din Tileagd în Dosarul nr. 13.655/271/2009
al Judecătoriei Oradea -
Sectia civilă si care formează obiectul Dosarului Curtii
Constitutionale nr. 2.151 D/2010.
La
apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza
fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul
reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a
exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
încheierea din 18 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 13.655/271/2009, Judecătoria
Oradea - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 2 si 3 din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară
pe anul 2009 si reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, exceptie
ridicată de Societatea Comercială “Moaney Intercom” - S.R.L. din
Tileagd într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii la
executare.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea
acesteia sustine că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale,
întrucât încalcă prevederile art. 15 alin. (2) si art. 139 din Constitutia
României.
Judecătoria
Oradea - Sectia civilă opinează în sensul că
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Potrivit
dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a
fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze
prezenta exceptie.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare,
îl constituie dispozitiile art. 32 pct. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 si
reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, aprobată prin
Legea nr. 227/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402
din 12 iunie 2009.
Însă, din opinia instantei de judecată si din motivarea
autoarei exceptiei de neconstitutionalitate reiese că acesta se
referă, de fapt, la prevederile alin. (2) si (3) ale art. 18 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate prin art. 32 pct.
1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2009.
Potrivit
art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă
pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I,
nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispozitiile de modificare
si de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare,
în actul de bază, identificându-se cu acesta.
Asa
fiind, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile
art. 18 alin. (2) si (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927
din 23 decembrie 2003, cu modificările si completările ulterioare,
care au următorul cuprins: “(2) Contribuabilii, cu exceptia celor
prevăzuti la alin. (1), la art. 13 lit. c)-e), art. 15 si 38, în
cazul cărora impozitul pe profit este mai mic decât suma impozitului minim
pentru transa de venituri totale corespunzătoare, prevăzute la alin.
(3), sunt obligati la plata impozitului la nivelul acestei sume.
(3)
Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), sumele corespunzătoare
impozitului minim, stabilite în functie de veniturile totale înregistrate la
data de 31 decembrie a anului precedent, sunt următoarele:
Venituri totale anuale (lei) |
Impozit minim anual (lei) |
0-52.000 |
2.200 |
52.001-215.000 |
4.300 |
215.001-430.000 |
6.500 |
430.001-4.300.000 |
8.600 |
4.300.001-21.500.000 |
11.000 |
21.500.001-129.000.000 |
22.000 |
Peste 129.000.001 |
43.000” |
În
opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile criticate
contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) referitor la
neretroactivitatea legii si art. 139 referitor la impozite, taxe si alte
contributii.
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:
1. Ulterior sesizării Curtii Constitutionale, dispozitiile art. 18 alin.
(2) si (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost abrogate prin
art. I pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 87/2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669
din 30 septembrie 2010. Acest aspect, însă, nu poate conduce la
inadmisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate, având în vedere Decizia
nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma “în
vigoare” din cuprinsul dispozitiilor art. 29 alin. (1) si ale art. 31 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, republicată, este constitutională în măsura în
care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de
constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din
ordonante ale căror efecte juridice continuă să se producă
si după iesirea lor din vigoare, întrucât textul criticat se aplică
si produce efecte juridice în raportul juridic în cauză.
2. Curtea observă că autoarea exceptiei nu motivează pretinsa
încălcare a textelor invocate. Or, exceptia de neconstitutionalitate
trebuie să îndeplinească anumite exigente de ordin structural,
respectiv autorul acesteia trebuie să indice textul legal criticat,
prevederile constitutionale considerate a fi încălcate si motivarea în
concret a pretinsei contrarietăti a textului dedus controlului de
constitutionalitate. Simpla enumerare a textelor constitutionale nu satisface
exigentele art. 10 alin. (2) din Legea 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, potrivit cărora “Sesizările
trebuie făcute în formă scrisă si motivate”, Curtea
neputând formula propriile critici, la care, ulterior, să si
răspundă, astfel că exceptia urmează a fi respinsă ca
inadmisibilă.
În
acest sens este si jurisprudenta constantă a Curtii, cu titlu
exemplificativretinându-se Decizia nr. 147 din 8 februarie 2011, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 10 mai 2011,
Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I,
nr. 555 din 23 iulie 2008, Decizia nr. 465 din 17 mai
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367
din 30 mai 2007.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A. d) si al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge,
ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18
alin. (2) si (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie
ridicată de Societatea Comercială “Moaney Intercom” - S.R.L. din Tileagd
în Dosarul nr. 13.655/271/2009 al Judecătoriei Oradea - Sectia
civilă.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din
data de 15 septembrie 2011.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
lonita Cochintu
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 15 septembrie 2011
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158
alin. 3 si art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă
Augustin
Zegrean - presedinte
Aspazia
Cojocaru - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Petre
Lăzăroiu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Puskás
Valentin Zoltán - judecător
Tudorel
Toader - judecător
Fabian
Niculae - magistrat-asistent
Cu
participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. 3 si art. 306 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea
Comercială “Generali” - S.A. din Bucuresti (fostă ARDAF) în Dosarul
nr. 46.590./3/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială
care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.361D/2010.
La
apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea Comercială
“Generali România” - S.A. (fostă ARDAF), doamna avocat Maria Ursaciuc, cu
împuternicire avocatială depusă la dosar, lipsind cealaltă
parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza
fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul
reprezentantul părtii prezente, care depune concluzii scrise, solicitând
admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.
Reprezentantul
Ministerului Public, mentionând jurisprudenta în materie a Curtii
Constitutionale, respectiv Decizia nr. 310 din 3 martie 2011, pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin
încheierea din 23 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 46.590./3/2007, Curtea
de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială a sesizat Curtea
Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 158 alin. 3 si art. 306 alin. 1 din Codul de procedură
civilă.
Exceptia
a fost ridicată de Societatea Comercială “Generali” - S.A. din
Bucuresti (fostă ARDAF) într-o cauză având ca obiect solutionarea
unei cereri de recurs.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul
acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile legale criticate sunt
neconstitutionale în măsura în care instituie un termen de recurs foarte
scurt, de 5 zile de la pronuntare, si sanctionează cu nulitatea un recurs
care nu este motivat în acest termen. Practic, prin instituirea acestui termen,
nu există un interval suficient de timp pentru ca partea care declară
recurs să-si poată exercita în mod efectiv dreptul la apărare,
în conditiile în care nu cunoaste motivarea instantei care si-a declinat
competenta.
În
această situatie, partea care nu cunoaste ceea ce ar trebui să
combată este grav prejudiciată, fiind privată atât de dreptul la
apărare, cât si de cel al unui proces echitabil.
De
asemenea, autorul exceptiei apreciază că prin instituirea obligatiei
de a motiva recursul în termen de doar 5 zile de la data pronuntării
hotărârii, fără a se acorda posibilitatea reală de a afla continutul
respectivei hotărâri, sub sanctiunea anulării acelui recurs, este
restrâns dreptul părtii de a se adresa instantei de control judiciar prin
exercitarea căilor de atac.
Potrivit
prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a
fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si
Guvernului si Avocatul Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele
scrise depuse, sustinerile reprezentantului părtii prezente, concluziile
procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 158 alin. 3
si art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au
următorul continut:
- Art.
158 alin. 3: “Dacă instanta se declară necompetentă,
împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la
pronuntare. Dosarul va fi trimis instantei competente sau, după caz, altui
organ cu activitate jurisdictională competent, de îndată ce
hotărârea de declinare a competentei a devenit irevocabilă.”;
- Art.
306 alin. 1: “Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul
legal, cu exceptia cazurilor prevăzute în alineatul 2”.
Ulterior
sesizării Curtii, prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură
civilă au fost modificate prin art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714
din 26 octombrie 2010, si au în prezent următorul continut: “Dacă
instanta se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă
niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instantei
competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdictională
competent.”
Potrivit
art. XXII alin. (1) si (2) din Legea nr. 202/2010, “(1) Procesele în materie
civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit
prevederilor prezentei legi, a competentei instantelor legal învestite vor
continua să fie judecate de acele instante.
În caz
de desfiintare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile
prezentei legi privitoare la competentă sunt aplicabile.
(2)
Dispozitiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 si 51 art.
136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 1591 art. 2812a, art.297 alin. 1,
art. 304 pct. 3, art. 312 alin. &, art. 315 alin. 31, precum si ale art.
329-3307 din Codul de procedură
civilă, republicat, cu modificările si completările ulterioare,
precum si cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor,
cererilor si sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute,
respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi”.
Având
în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011 si dispozitiile art.
XXII alin. (1) si (2) din Legea nr. 202/2010, Curtea constată că
dispozitiile legale criticate sunt aplicabile raportului juridic stabilit în
cauza de fată, astfel încât urmează să verifice
constitutionalitatea prevederilor criticate în forma avută la data
încheierii de sesizare a Curtii Constitutionale.
În
opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale
criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 alin.
(1)-(3) privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la
apărare si art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercitiului unor
drepturi sau al unor libertăti. De asemenea, sunt considerate a fi
încălcate si prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces
echitabil si art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a mai pronuntat
asupra dispozitiilor legale criticate, prin raportare la critici similare,
constatând că acestea sunt constitutionale.
Astfel,
prin Decizia nr. 920*) din 7 iulie 2011, nepublicată încă în
Monitorul Oficial al României, si prin Decizia nr. 1.138 din 23 septembrie
2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739
din 5 noiembrie 2010, Curtea a constatat că, potrivit dispozitiilor art.
158 din Codul de procedură civilă, instanta de judecată se
pronuntă asupra problemelor privind competenta ei de judecată, în
situatia în care, în cadrul judecării litigiului cu care a fost
învestită, se pun în discutie astfel de aspecte. Asupra exceptiei de
necompetentă, instanta se pronuntă înainte de a se aborda fondul
litigiului si înainte de a se solutiona alte exceptii, după caz, printr-o
încheiere, dacă se declară competentă, sau printr-o altă
hotărâre, dacă instanta se declară necompetentă. Textul de
lege criticat de autorul exceptiei, respectiv art. 158 alin. 3 din Codul de
procedură civilă, are în vedere cea de-a doua ipoteză, si anume
admiterea exceptiei de necompetentă si implicit declinarea competentei
instantei de judecată. Având în vedere cele de mai sus, este evident
faptul că singurul motiv pe care instanta îl poate retine în
hotărârea de declinare este propria necompetentă materială,
personală sau teritorială.
De asemenea, Curtea a constatat că instanta de judecată, dând
expresie dreptului la apărare si principiului contradictorialitătii,
este obligată să pună în discutia prealabilă a părtilor
exceptia de necompetentă, discutie ce are loc în prezenta acestora sau
chiar în lipsa lor, dar când toate părtile au fost legal citate.
Asa
fiind, Curtea nu poate retine critica autorului exceptiei potrivit căreia
partea interesată nu are posibilitatea cunoasterii motivelor
hotărârii de declinare a competentei pe care urmează să o atace
si, ca urmare, declararea nulitătii recursului promovat.
De
asemenea, prin Decizia nr. 246 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, Curtea a mai statuat
că hotărârea prin care instanta se declară necompetentă se
poate ataca separat cu recurs, întrucât această hotărâre are caracter
de dezînvestire. Stabilirea unui termen derogatoriu mai scurt si care curge de
la data pronuntării hotărârii, pentru declararea recursului, s-a
impus pentru că solutionarea incidentului privind competenta instantei
tine pe loc judecarea fondului litigiului. Niciuna dintre părti nu este
împiedicată în exercitarea căii de atac în acest termen, având în
vedere că acestea, chiar dacă nu sunt prezente în urma îndeplinirii
procedurii legale de citare, cunosc termenul de judecată si depinde doar
de diligenta lor aflarea solutiei si declararea recursului.
În ceea
ce priveste dispozitiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, Curtea s-a mai pronuntat, prin raportare la art. 21 si art. 24 din
Constitutie, prin Decizia nr. 893 din 16 iunie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009,
constatând că sunt constitutionale. Cu acest prilej, Curtea a statuat, în
esentă, că, în privinta conditiilor de exercitare a căilor de
atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora,
forma în care trebuie să fie făcută declaratia, continutul
său, instanta la care se depune, competenta si modul de judecare,
solutiile ce pot fi adoptate si altele de acelasi gen, fără ca prin
aceasta să se aducă atingere dreptului în substanta sa sau
principiilor si textelor constitutionale de referintă. Astfel, Curtea de
la Strasbourg, în Cauza Beles si altii contra Cehiei din 12 noiembrie
2002, a constatat că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut si se
pretează la limitări implicit admise, în special în ceea ce priveste
conditiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere că presupune
reglementarea din partea statului, care se bucură, în această
privintă, de o anumită marjă de apreciere.
Întrucât
nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea
jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste
decizii îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.
Pentru
motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4)
din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge,
ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
158 alin. 3 si art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
exceptie ridicată de Societatea Comercială “Generali” - S.A. din
Bucuresti (fostă ARDAF) în Dosarul nr. 46.590./3/2007 al Curtii de Apel
Bucuresti - Sectia a V-a comercială.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din
data de 15 septembrie 2011.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
*) Decizia nr. 920/2011 a
fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662
din 16 septembrie 2011.
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 15 septembrie 2011
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31
din Ordonanta Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacitătii
administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor
Augustin
Zegrean - presedinte
Aspazia
Cojocaru - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Petre
Lăzăroiu - judecător
Iulia
Antoanella Motoc - judecător
Ion
Predescu - judecător
Puskás
Valentin Zoltán - judecător
Tudorel
Toader - judecător
Fabian
Niculae - magistrat-asistent
Cu
participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol
se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea
capacitătii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,
exceptie ridicată în mod direct de Avocatul Poporului si care
formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.955D/2010.
Magistratul-asistent
referă asupra faptului că, prin încheierea din 23 iunie 2011, Curtea,
având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, a
dispus, în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, repunerea pe rol a
Dosarului nr. 3.955D/2011 pentru data de 15 septembrie 2011.
La
apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca devenită inadmisibilă a acesteia.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin
Adresa nr. 9.773 din 23 septembrie 2010, trimisă Curtii Constitutionale în
temeiul prevederilor art. 146 lit. d) teza finală din Constitutie, Avocatul
Poporului a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Ordonanta
Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacitătii administrative a
Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se
sustin, în esentă, următoarele:
Preluarea
de către stat, prin Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, organ de
specialitate al administratiei publice centrale aflat în subordinea Guvernului,
a evidentei si a repartitiei remuneratiilor colectate de organismele de
gestiune colectivă de la persoane juridice constituite prin libera
asociere, fără a exista un mandat din partea titularilor drepturilor
de autor, încalcă art. 44 alin. (4) si art. 136 alin. (5) din Constitutie.
Aceste
dispozitii constitutionale, reglementând garantarea dreptului de proprietate,
se referă implicit si la garantarea dreptului de proprietate
intelectuală, care include dreptul de autor si drepturile conexe, precum
si proprietatea industrială. Or, Guvernul, prin introducerea art. 31
din Ordonanta Guvernului nr. 25/2006, încurajează eliminarea organismelor
de gestiune colectivă si preluarea responsabilitătilor acestora de
către un organ de specialitate al administratiei publice centrale aflat în
subordinea Guvernului.
Mai
mult, art. 31 alin. (2) teza a doua din Ordonanta Guvernului nr. 25/2006
prevede ca toate cheltuielile pentru crearea si functionarea evidentei
nationale să fie suportate de organismele de gestiune colectivă.
Astfel, se ajunge la situatia în care, pe lângă faptul că are loc o
preluare fără drept a administrării si a repartitiei
remuneratiilor colectate de organismele de gestiune colectivă, punerea în
practică a acestei măsuri abuzive trebuie să se facă pe
cheltuiala titularilor drepturilor de autor. Prin urmare, desi este vorba de
raporturi între asociatii de drept privat (organisme de gestiune
colectivă) cu membrii lor persoane fizice, statul - prin O.R.D.A. - decide
că trebuie să intervină în acest raport pur privat,
încălcând astfel dreptul de proprietate al titularilor drepturilor de
autor.
Se
arată că libera initiativă presupune posibilitatea pentru orice
persoană de a se erija în participant activ la viata economică în
modalitatea considerată ca fiind cea mai adecvată (fie ca
persoană fizică, fie ca persoană juridică), uzând de
mijloacele juridice pe care le are la dispozitie pentru punerea în aplicare a
unei anumite politici.
Or,
titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe înfiintează prin
libera asociere aceste organisme de gestiune colectivă, organisme ce
actionează în limitele mandatului încredintat de către membrii
asociati, cu scopul de a le gestiona drepturile de autor pe plan national si
mondial.
Prin
urmare, interventia statului apare ca fiind o încălcare a alegerii
voluntare si constiente a persoanelor astfel asociate.
Potrivit
prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost
comunicat presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului,
pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Potrivit
art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, republicată, Curtea a solicitat informatii în vederea lămuririi
unor aspecte Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin directorul
său, domnul Robert Bucur. Acesta a comunicat aceste informatii prin Adresa
înregistrată la Curtea Constitutională cu nr. 5.036 din 5 septembrie
2011.
Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor - O.R.D.A. arată că scopul
introducerii art. 31 din cadrul Ordonantei Guvernului nr. 25/2006
privind întărirea capacitătii administrative a Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor nu a fost reprezentat de dorinta ca un organ de specialitate
al administratiei publice centrale din subordinea Guvernului să preia în
administrare drepturile de proprietate intelectuală, ci s-a urmărit
atingerea unui nivel mai ridicat al posibilitătii de supraveghere a
activitătii organismelor de gestiune colectivă, activitate
intensificată după luna mai a anului 2010. Acest lucru a dus la
remedierea multor probleme din domeniu în privinta tuturor categoriilor
implicate, respectiv titulari de drepturi de autor ori drepturi conexe,
organisme de gestiune colectivă, utilizatori, entităti publice sau
private etc, tinând cont si de nivelul sumelor colectate de către
organismele de gestiune colectivă, în anul 2009 acestea ridicându-se la
aproximativ 50 de milioane de euro si reprezentând în cea mai mare parte bani
publici.
Ca
urmare a dezbaterilor purtate în cadrul sedintelor parlamentare din comisiile
de specialitate pe această temă cu privire la forma finală a
Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2010, a
fost elaborat Raportul comun asupra proiectului de lege de către Comisia
pentru industrii si servicii si Comisia pentru cultură, arte, mijloace de
informare în masă. Prin acest raport au fost admise amendamente asupra
textului art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2006,
modificările fiind sustinute si de noua conducere O.R.D.A., tinând cont de
necesitatea unor dispozitii care să favorizeze transparenta si
simplificarea activitătii în domeniul informatizării, cu eliminarea
atributiei prevăzute în sarcina O.R.D.A. de a administra sistemul informatic
national în domeniu si a suportării costurilor de realizare a evidentei
nationale de către organismele de gestiune colectivă.
Având
în vedere că art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2006 a
fost modificat substantial, iar solutia legislativă nu a mai fost
preluată de noua reglementare, se apreciază că exceptia
ridicată de Avocatul Poporului apare ca fiind rămasă
fără obiect.
CURTEA,
examinând
actul de sesizare, informatiile furnizate de Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 31
din Ordonanta Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacitătii
administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 18 septembrie 2008,
care la data sesizării aveau următorul continut: “(1) Oficiul
Român pentru Drepturile de Autor administrează sistemul informatic
national privind evidenta si simplificarea plătii drepturilor de autor si
a drepturilor conexe de către utilizatori si a repartitiei remuneratiilor
colectate de organismele de gestiune colectivă în cadrul proiectului
e-guvernare.
(2)
Normele metodologice privind crearea si functionarea evidentei nationale
prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Costurile de realizare a acestei evidente nationale sunt suportate de
organismele de gestiune colectivă beneficiare ale remuneratiilor datorate
de utilizatori.”
Ulterior
sesizării Curtii, dispozitiile art. 31 din Ordonanta Guvernului
nr. 25/2006 privind întărirea capacitătii administrative a Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor au fost modificate prin Legea nr. 99/2011
privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2010 pentru
modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării
administrative a unor autorizatii/avize/proceduri ca urmare a măsurilor
asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent
Memorandumului de întelegere dintre Comunitatea Europeană si România,
semnat la Bucuresti si la Bruxelles la 23 iunie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 24 iunie 2011,
acestea având următorul continut: “(1) Pentru organizarea evidentei si
simplificarea plătii drepturilor de autor si a drepturilor conexe de
către utilizatori, precum si a repartitiei remuneratiilor colectate,
organismele de gestiune colectivă sunt obligate să se informatizeze.
(2)
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor verifică activitatea organismelor
de gestiune colectivă prin intermediul sistemului informatic al acestora,
verificarea implicând doar o functie de citire, si nu de interventie în sistem.
(3)
Regulile privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul
informatic al organismelor de gestiune colectivă se stabilesc prin decizie
a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu
obligatia consultării prealabile a acestora.”
În
opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale
criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44 privind
dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică
si art. 136 alin. (5) privind proprietatea.
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile
legale criticate au fost modificate prin Legea nr. 99/2011, iar solutia
legislativă criticată nu a fost preluată în noua reglementare
Astfel,
dacă înainte de această modificare art. 31 din Ordonanta
Guvernului nr. 25/2006 prevedea că O.R.D.A. administra sistemul informatic
national privind evidenta si simplificarea plătii drepturilor de autor si
a drepturilor conexe de către utilizatori si a repartitiei remuneratiilor
colectate de organismele de gestiune colectivă, iar costurile de realizare
a acestei evidente nationale erau suportate de organismele de gestiune
colectivă beneficiare ale remuneratiilor datorate de utilizatori, noua
reglementare prevede că O.R.D.A. verifică doar activitatea
organismelor de gestiune colectivă prin intermediul sistemului informatic
al acestora, verificarea implicând doar o functie de citire, si nu de
interventie în sistem.
Or,
potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale: “Curtea Constitutională decide
asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de
arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a
unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, care
are legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului
si oricare ar fi obiectul acestuia.”
Curtea
retine că, potrivit art. 33 din Legea nr. 47/1992, “La solutionarea
exceptiei de neconstitutionalitate [formulate de
Avocatul
Poporului- s.n.], dispozitiile art. 29-31 se
aplică în mod corespunzător”, însă sintagma “în vigoare” nu
poate fi interpretată în acelasi fel ca în cazul Deciziei nr. 766 din 15
iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549
din 3 august 2011, întrucât solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate
ridicate direct de Avocatul Poporului se face în cadrul unui control abstract
de constitutionalitate.
Asadar,
atâta timp cât Curtea Constitutională nu poate determina dacă
dispozitiile legale criticate abrogate produc în continuare efecte si nici
întinderea acestora (apreciere care se poate face atunci când este vorba de o
exceptie ridicată în fata unei instante judecătoresti sau de arbitraj
comercial), Curtea nu poate decât să respingă ca devenită
inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate ridicată direct de
Avocatul Poporului.
Pentru
motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4)
din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge,
ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2006 privind
întărirea capacitătii administrative a Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor, exceptie ridicată direct de Avocatul Poporului.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din
data de 15 septembrie 2011.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 20 septembrie 2011
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7
lit. f) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 91/2003 privind
organizarea Gărzii Financiare
Augustin
Zegrean - presedinte
Aspazia
Cojocaru - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Petre
Lăzăroiu - judecător
Mircea
Stefan Minea - judecător
Iulia
Antoanella Motoc - judecător
Ion
Predescu - judecător
Tudorel
Toader - judecător
Mihaela
Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef
Cu
participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror
Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol
se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 7 lit. f) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 91/2003 privind
organizarea Gărzii Financiare, exceptie ridicată de Societatea
Comercială “Drăgusin & CO” - S.N.C. din Craiova în Dosarul nr.
5.277/215/2010 al Judecătoriei Craiova- Sectia civilă si care
formează obiectul Dosarului nr. 3.633D/2010.
La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Cauza
fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul
reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a
exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât critica
vizează modificarea si completarea dispozitiilor criticate.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin
încheierea din 21 iulie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 5.277/215/2010, Judecătoria
Craiova - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională pentru
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 lit. f)
din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea
Gărzii Financiare.
Exceptia
a fost ridicată de Societatea Comercială “Drăgusin & CO” -
S.N.C. din Craiova într-o cauză având ca obiect o contestatie la
executare.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate
autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile legale criticate
sunt neconstitutionale întrucât Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
91/2003 nu poate abroga Ordonanta Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea
unor măsuri în materia financiar-fiscală, acest nou act normativ
fiind inferior actului normativ ce se vrea a fi abrogat. Admiterea
contrariului, pe de o parte, ar limita aplicabilitatea principiului
efectivitătii juridice dezvoltat de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului, iar, pe de altă parte, ar conduce la încălcarea expresă
a dispozitiilor constitutionale referitoare la accesul liber la justitie,
implicit în materia contenciosului administrativ-fiscal, creându-se premisele
distorsionării liberei concurente, afectării dreptului de proprietate
privată si limitării initiativei economice de către stat prin
proceduri complicate.
Judecătoria
Craiova - Sectia civilă nu îsi exprimă opinia cu privire la exceptia
invocată.
În
conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Avocatul
Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 8.678 din 1
septembrie 2010, înregistrată la Curtea Constitutională cu nr. 12.915
din 1 septembrie 2010, si apreciază că dispozitiile criticate sunt
constitutionale. Se arată că activitătile de natură economică
nu se pot desfăsura decât cu respectarea conditiilor prevăzute de
lege, astfel că sanctionarea abaterilor de la prevederile legale nu poate
primi semnificatia unei restrângeri nejustificate a acestor activităti.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 7 lit. f) din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea
Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 712 din 13 octombrie 2003, care au următorul continut: ,,f)
să constate acte si fapte care au avut ca efect evaziunea si frauda
fiscală, să stabilească implicatiile fiscale ale acestora si
să dispună, în conditiile Codului de procedură fiscală,
luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul
ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îsi
ascundă ori să îsi risipească averea si să sesizeze,
după caz, organele de urmărire penală;”.
În
opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale
criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (5)
- Statul român, art. 44 alin. (9) - Dreptul de proprietate
privată, art. 45 - Libertatea economică, art. 136 alin.
(5) - Proprietatea si art. 137 alin. (1) - Sistemul financiar.
Examinând
criticile formulate de autorul exceptiei, Curtea observă că acestea
vizează ierarhia actelor normative si, în principal, imposibilitatea
abrogării printr-un act cu fortă juridică inferioară - o
ordonantă de urgentă a Guvernului - a unui act ierarhic superior - o
ordonantă simplă a Guvernului -, ca urmare a acestei abrogări
neconstitutionale fiind încălcate, în opinia autorului exceptiei, dreptul
său de proprietate si libertatea economică.
Asa
fiind, Curtea retine că analiza pe care o impune controlul de
constitutionalitate trebuie, în mod necesar, să înceapă prin a
califica regimul juridic al ordonantelor adoptate de Guvern. Astfel, potrivit
dispozitiilor art. 115 din Constitutie, Guvernul are o competentă
normativă derivată fie dintr-o lege de abilitare, fie din însăsi
Constitutie, cu un caracter special si limitat, specific unei competente de
atribuire. Exercitarea acestei competente se include tot în sfera puterii
executive si constă în posibilitatea de a emite două categorii de
acte normative: ordonante simple si ordonante de urgentă.
Exigentele
constitutionale în abilitarea Guvernului de a emite ordonante în conditiile
art. 115 alin. (1)-(3) din Constitutie sunt următoarele: existenta unei
legi de abilitare din partea Parlamentului, reglementările din ordonante
să nu privească domeniul legilor organice, ci numai domeniul legilor
ordinare, pe care le pot modifica sau abroga, abilitarea de a emite ordonante
nu poate fi decât temporară. O abilitare generală sau de principiu
este contrară reglementării constitutionale, consecinta fiind aceea
că expirarea termenului până la care se pot emite ordonantele,
precizat obligatoriu în legea de abilitare, atrage imposibilitatea de a emite
ordonante sau inexistenta celor astfel emise; de aceea, Guvernul poate modifica
sau abroga propriile ordonante numai în cadrul termenului de abilitare sau,
eventual, pe baza unei noi abilitări. În plus, dacă legea de
abilitare o cere, ordonanta se supune aprobării Parlamentului, potrivit
procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare.
Respectarea termenului de abilitare se stabileste în functie de data când
ordonanta a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Regimul
particular al ordonantei de urgentă este prevăzut în art. 115 alin.
(4)-(6) din Constitutie si reglementează: cazurile în care poate fi
emisă - situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi
amânată, Guvernul având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul
acesteia; intrarea în vigoare - numai după depunerea spre dezbatere în
procedură de urgentă la Camera competentă să fie
sesizată si după publicarea ei în Monitorul Oficial al României,
Partea I; domeniul ordonantei de urgentă - acesta poate fi si de natura legilor
organice, caz în care legea de adoptare se aprobă cu majoritatea
prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constitutie. Potrivit
dispozitiilor art. 115 alin. (6) din Constitutie, ordonanta de urgentă nu
poate fi însă adoptată în domeniul legilor constitutionale, nu poate
afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile,
libertătile si îndatoririle prevăzute de Constitutie, drepturile
electorale si nu poate viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în
proprietatea publică.
În ceea
ce priveste ierarhia actelor normative, Curtea retine că un act normativ
ierarhic inferior nu poate abroga un act normativ ierarhic superior sau
prevederi din cuprinsul acestuia. De aceea, o lege ordinară sau o
ordonantă simplă nu poate abroga o lege organică ori o
ordonantă de urgentă care reglementează norme în materii
rezervate legii organice, însă poate abroga o ordonantă de
urgentă care reglementează în materia legii ordinare, aflându-se pe
acelasi palier ierarhic cu aceasta din urmă. Mutatis mutandis, o
ordonantă de urgentă care reglementează în materia
rezervată legii organice poate abroga o lege organică si, cu atât mai
mult, în virtutea principiului qui potest plus potest minus, poate
abroga o lege ordinară sau o ordonantă simplă.
Aplicând
aceste considerente cu rang de principiu în domeniul legisticii formale, Curtea
constată că sustinerile autorului exceptiei de neconstitutionalitate,
potrivit cărora ordonanta de urgentă nu poate abroga o ordonantă
simplă sunt lipsite de fundament constitutional, astfel că, abrogând
Ordonanta Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în
materia financiar-fiscală prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, Guvernul si-a exercitat
competenta de legiuitor delegat în limitele stabilite de Legea
fundamentală.
Prin
urmare, Curtea nu poate retine nici critica potrivit căreia evenimentul
legislativ al abrogării a adus atingere unui drept sau unei libertăti
consacrate de Constitutie.
În
fine, Curtea nu poate retine nicio critică referitoare la dispozitiile
art. 7 lit. f) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 91/2003, întrucât
motivarea autorului exceptiei priveste exclusiv analiza raportului ierarhic
dintre actele normative invocate.
Pentru
considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si
al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge,
ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7
lit. f) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 91/2003 privind
organizarea Gărzii Financiare, exceptie ridicată de Societatea
Comercială “Drăgusin & CO” - S.N.C. din Craiova în Dosarul nr.
5.277/215/2010 al Judecătoriei Craiova - Sectia civilă.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din
data de 20 septembrie 2011.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-sef,
Mihaela Senia Costinescu
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL ROMÂNIEI
privind alocarea unor sume din Fondul de rezervă bugetară la
dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2011, pentru
aniversarea la data de 1 decembrie 2011 la Alba lulia a Zilei Nationale a
României si a împlinirii a 93 de ani de la Marea Unire
În temeiul art. 108 din Constitutia
României, republicată, si al art. 30 alin. (2) si (3) din Legea nr.
500/2002 privind finantele publice, cu modificările si completările
ulterioare,
Guvernul
României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Administratiei si
Internelor pe anul 2011 din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia
Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2011, cu suma de 400 mii
lei, la capitolul 51.01 “Autorităti publice si actiuni externe”, titlul 20
“Bunuri si servicii”, pentru Institutia Prefectului - Judetul Alba, în vederea
acoperirii cheltuielilor ocazionate de aniversarea la data de 1 decembrie 2011
la Alba lulia a Zilei Nationale a României si a împlinirii a 93 de ani de la
Marea Unire.
Art. 2. - Actiunile ce urmează a fi realizate pentru această aniversare
se stabilesc si se aprobă de Institutia Prefectului - Judetul Alba, care
va controla modul de utilizare a sumei alocate potrivit prevederilor art. 1 în
conformitate cu prevederile Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu
modificările ulterioare, precum si cu celelalte dispozitii legale.
Art. 3. - Se aprobă suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea
adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2011 cu suma de
400 mii lei, pentru judetul Alba, din Fondul de rezervă bugetară la
dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2011, si
alocarea acesteia bugetului local al municipiului Alba lulia pentru aniversarea
la data de 1 decembrie 2011 la Alba lulia a Zilei Nationale a României si a
împlinirii a 93 de ani de la Marea Unire.
Art. 4. - Ordonatorul principal de credite răspunde de modul de utilizare, în
conformitate cu dispozitiile legale, a sumei alocate potrivit prevederilor art.
3.
Art. 5. - Ministerul Finantelor Publice este autorizat să introducă, la
propunerea ordonatorilor principali de credite, modificările
corespunzătoare în volumul si în structura bugetului de stat si în volumul
si în structura bugetului Ministerului Administratiei si Internelor pe anul
2011.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
Ministrul administratiei si internelor,
Constantin-Traian Igas
Ministrul finantelor publice,
Gheorghe Ialomitianu
Bucuresti,
9 noiembrie 2011.
Nr. 1.108.
![]() |
||||
Copyright 1998-2015 DSC.NET All rights reserved. |