MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 827/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 827         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 22 noiembrie 2011

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

216. - Lege privind interzicerea activitătii de cămătărie

 

815. - Decret pentru promulgarea Legii privind interzicerea activitătii de cămătărie

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.097 din 8 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1586 din Codul civil si ale art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligatii bănesti

 

Decizia nr. 1.113 din 8 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 privind normele de organizare si functionare a comisiilor de disciplină si ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici

 

Decizia nr. 1.129 din 13 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.229 din 20 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, precum si pentru stabilirea unor măsuri financiare

 

Decizia nr. 1.232 din 22 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 199 si art. 2781 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.240 din 22 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic

 

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

98. - Ordonantă de urgentă pentru modificarea Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, precum si pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor administrate privat

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

87. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor privind modificarea anexei nr. 4 la Norma sanitara veterinară si pentru siguranta alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor a activitătilor de obtinere si de vânzare directă si/sau cu amănuntul a produselor alimentare de origine animală sau nonanimală, precum si a activitătilor de productie, procesare, depozitare, transport si comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 111/2008

 

88. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor pentru modificarea anexei nr. 9 la Norma sanitară veterinară privind procedura de înregistrare si autorizare sanitară veterinară a unitătilor si activitătilor din domeniul farmaceutic veterinar, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 24/2008

 

89. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor pentru modificarea anexei nr. 2 la Norma sanitară veterinară privind procedura de autorizare/înregistrare sanitară veterinară a unitătilor ce desfăsoară activităti în domeniul hranei pentru animale de fermă si a mijloacelor de transport al hranei pentru animale de fermă, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 109/2010

 

90. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor pentru modificarea anexelor nr. 7,8 si 10 la Norma sanitară veterinară privind procedura de introducere pe piată si de utilizare a reagentilor si a seturilor de diagnostic de uz veterinar, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 81/2008

 

91. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor privind modificarea anexei nr. 2 la Norma sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor privind autorizarea laboratoarelor supuse controlului sanitar-veterinar si pentru siguranta alimentelor, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr.48/2010

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI SI ALE COMISIEI NATIONALE A VALORILOR MOBILIARE

 

21/86. - Ordin privind aprobarea Regulamentului Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 23/15/2011 pentru modificarea si completarea Regulamentului Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 25/30/2006 privind cerintele de transparentă si de publicare pentru institutiile de credit si firmele de investitii

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

Decizia nr. 15 din 17 octombrie 2011


 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind interzicerea activitătii de cămătărie

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Prezenta lege reglementează interzicerea activitătii de cămătărie.

Art. 2. - În întelesul prezentei legi, termenii de mai jos au următoarea semnificatie:

a) camătă - dobândă pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut;

b) cămătar- persoană fizică ce dă împrumuturi bănesti în schimbul unei camete.

Art. 3. - (1) Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată constituie infractiune si se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(2) Sumele de bani obtinute prin săvârsirea infractiunii prevăzute la alin. (1) se confiscă.

Art. 4. - Prezenta lege reglementează interzicerea activitătii de cămătărie până la intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 16 noiembrie 2011.

Nr. 216.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind interzicerea activitătii de cămătărie

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind interzicerea activitătii de cămătărie si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 15 noiembrie 2011.

Nr. 815.


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.097

din 8 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1586 din Codul civil si ale art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligatii bănesti

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1586 din Codul civil si ale art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligatii bănesti, exceptie ridicată de Ana Maria Marques Santo în Dosarul nr. 1.919/55/2010 al Judecătoriei Arad - Sectia civilă si care formează obiectul Dosarului nr. 3.286D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 1 iulie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.919/55/2010, Judecătoria Arad - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1586 din Codul civil si ale art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligatii bănesti.

Exceptia a fost ridicată de Ana Maria Marques Santo într-o cauză având ca obiect pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate lipsesc de eficientă juridică principiul libertătii actelor juridice civile si principiul vointei reale a părtilor care încheie un contract de împrumut fără a stipula achitarea vreunei dobânzi pentru nerestituirea împrumutului la termen. Sanctiunea legală aplicată debitorului în temeiul prevederilor art. 1586 din Codul civil si ale art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 constituie o discriminare între creditor si debitor de natură a afecta principiul constitutional al egalitătii în drepturi.

Judecătoria Arad - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată, raportat la criticile autorului, textele de lege sanctionând conduita debitorului rău-platnic care, desi obligat să restituie la termen un împrumut acordat, nu si-a executat obligatia asumată, asa cum prevede art. 969 si art. 1073 din Codul civil.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 8.528 din 27 august 2010, înregistrată la Curtea Constitutională cu nr. 12.800 din 27 august 2010, si apreciază că dispozitiile art. 1586 din Codul civil si ale art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 si 29 din Legea nr. 47/1992,să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1586 din Codul civil si ale art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligatii bănesti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, texte de lege care au următorul continut:

- Art. 1586 din Codul civil: “Dacă împrumutatul nu întoarce la timpul stipulat lucrurile împrumutate sau valoarea lor, trebuie să plătească si dobânzi, de la ziua cererii prin judecată a împrumutului.”;

- Art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000: “În cazul în care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 16 - Egalitatea în drepturi si art. 44 alin. (1) si (2) - Dreptul de proprietate privată din Constitutie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, acceptând postura de împrumutat, de neconceput fără acordul exprimat în acest sens, persoana în cauză este prezumată că a cunoscut reglementarea legală aplicabilă în materie, potrivit principiului nemo censetur ignorare legem, si prin urmare, ea si-a asumat în cunostintă de cauză consecintele prevăzute de lege cu privire la nerespectarea obligatiei contractuale referitoare la termenul de restituire a împrumutului, si anume plata dobânzii. Prin urmare, Curtea constată că, întrucât incidenta reglementării criticate este subsecventă acordului de vointă intervenit între toate părtile contractante, nu există niciun temei în raport cu care să se poată retine că aceasta ar contraveni art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie. Debitorul obligatiei de restituire a împrumutului nu se poate prevala de neîndeplinirea propriilor obligatii contractuale sau legale pentru a sustine încălcarea dreptului său de proprietate, legiuitorul fiind obligat să asigure protectie egală tuturor titularilor dreptului, inclusiv celor cu interese contrare.

Mai mult, în ceea ce priveste pretinsa nesocotire a art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că textul de lege criticat nu creează nicio discriminare între părtile raportului juridic, întrucât nu se poate retine o similitudine între situatia juridică a debitorilor si cea a creditorilor, de natură să permită caracterizarea regimului juridic diferentiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu.

Egalitatea cetătenilor în fata legii, precum si faptul că nimeni nu este mai presus de lege sunt principii fundamentale, consacrate de art. 16 din Constitutie, care însă nu pot face abstractie de faptul că nimeni nu se poate prevala de necunoasterea legii. Asa fiind, persoanele care încheie acte juridice civile, în spetă fiind vorba de un contract de împrumut, pot conveni - în temeiul principiului disponibilitătii - să stipuleze sau nu sanctiuni pentru cazul nerespectării clauzelor contractuale si pot să îsi îndeplinească obligatiile asumate în mod liber, fără a face apel la lege. Dacă însă una dintre părti nu îsi respectă obligatia asumată prin contract, cealaltă parte este îndreptătită să se adreseze instantei judecătoresti, solicitând aplicarea legii. Un astfel de comportament este firesc, el nefiind de natură a crea vreo discriminare, ci - dimpotrivă - reprezintă un mod legal de apărare si realizare a drepturilor celui vătămat de neîndeplinirea obligatiilor asumate de cocontractant. Prin urmare, într-o asemenea situatie, reclamantul este îndreptătit să pretindă aplicarea legii si să solicite obligarea debitorului rău-platnic la restituirea împrumutului cu sau fără despăgubiri/dobânzi, fiind deopotrivă aplicabil principiul disponibilitătii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1586 din Codul civil si ale art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligatii bănesti, exceptie ridicată de Ana Maria Marques Santoîn Dosarul nr. 1.919/55/2010 al Judecătoriei Arad - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.113

din 8 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 privind normele de organizare si functionare a comisiilor de disciplină si ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 privind normele de organizare si functionare a comisiilor de disciplină si ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Dicon Company” - S.R.L. din Brasov în Dosarul nr. 5.697/62/2009 al Curtii de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului nr. 4.210D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007, întrucât, potrivit Constitutiei si legii sale de organizare si functionare, Curtea Constitutională poate exercita controlul constitutionalitătii legilor si a ordonantelor Guvernului ori a unor dispozitii din acestea, iar nu a hotărârilor Guvernului. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 80 din Legea nr. 188/1999, pune concluzii de respingere a acesteia, ca neîntemeiată, apreciind că textul criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 5.697/62/2009, Curtea de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 privind normele de organizare si functionare a comisiilor de disciplină si ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Dicon Company” - S.R.L. din Brasov într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că, prin faptul că normele criticate conferă doar functionarului public dreptul de a ataca actul administrativ de sanctionare, restrânge posibilitatea ca acel act să fie atacat si de persoana care a formulat sesizarea si care este nemultumită de sanctiunea aplicată.

Curtea de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât reclamanta, în calitate de petitionar, are, potrivit legii, posibilitatea de a sesiza instanta de judecată, dreptul său de acces la justitie nefiind limitat.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului, precizând că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, arată că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 este inadmisibilă, având în vedere dispozitiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată. În ceea ce priveste dispozitiile art. 80 din Legea nr. 188/1999, consideră că acestea nu sunt de natură să îngrădească dreptul părtilor de a se adresa instantei judecătoresti, în conditiile legii. Observă, în acest sens, că, potrivit art. 76 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, “Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se poate adresa instantei judecătoresti, în conditiile legii, împotriva autoritătii sau institutiei publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim”, iar dispozitiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevăd posibilitatea oricărei persoane, fizice sau juridice, care se consideră vătămată de către o autoritate publică într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, de a se adresa instantei de contencios administrativ competente.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 51 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 privind normele de organizare si functionare a comisiilor de disciplină, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 13 noiembrie 2007, si cele ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007. Textele criticate au următorul cuprins:

- Art. 51 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007: “Functionarul public nemultumit de sanctiunea disciplinară aplicată o poate contesta, în conditiile legii, la instanta de contencios administrativ competentă.”;

- Art. 80 din Legea nr. 188/1999: “Functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicată se poate adresa instantei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare.

În opinia autorului exceptiei, textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Legea fundamentală: art. 21 alin. (1) si (2) care consacră dreptul de acces liber la justitie si care stabileste că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, art. 51 alin. (2) si (4) care conferă organizatiilor legal constituite dreptul de a adresa petitii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă si care instituie obligatia autoritătilor publice de a răspunde la petitii în termenele si în conditiile stabilite potrivit legii si art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

I. Din redactarea dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 rezultă că pot forma obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate doar legile, ca acte ale Parlamentului, si ordonantele Guvernului, simple sau de urgentă, emise de acesta prin delegare legislativă în conditiile art. 115 din Legea fundamentală. Prin urmare, nu pot fi supuse controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutională actele de reglementare secundară, asa cum sunt hotărârile Guvernului, care sunt emise în scopul organizării executării legilor. Ca atare, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

II. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 80 din Legea nr. 188/1999, Curtea constată că acestea consacră dreptul functionarului public nemultumit de sanctiunea aplicată de a se adresa instantei de contencios administrativ pentru a solicita anularea ori modificarea ordinului sau a dispozitiei de sanctionare, constituind, astfel, o concretizare la nivel legal a dispozitiilor cuprinse în art. 52 din Constitutie. Desi se referă doar la functionarul public, textul de lege criticat nu este de natură să îngrădească, prin sine însusi, dreptul oricărei alte persoane interesate de a contesta în fata instantei de contencios administrativ legalitatea actului sanctionator. Astfel, prevederile acestuia nu împiedică în niciun fel persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin actul administrativ mentionat ca, în conditiile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, să solicite si să obtină, dacă este cazul, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea eventualei pagube produse de acesta. Instanta de contencios administrativ urmează să aprecieze în concret, în functie de îndeplinirea conditiilor procedurale legale, pe de o parte cu privire la admisibilitatea actiunii si, pe de altă parte, asupra legalitătii actului administrativ contestat. Asadar, Curtea retine că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale invocate în motivarea exceptiei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 privind normele de organizare si functionare a comisiilor de disciplină, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Dicon Company” - S.R.L. din Brasov în Dosarul nr. 5.697/62/2009 al Curtii de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

II. Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.129

din 13 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Alexandru Vâscu în Dosarul nr. 3.864/337/2010 al Judecătoriei Zalău si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.766D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 4.684D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mihaela Almăsan în Dosarul nr. 1.788/221/2009 al Tribunalului Hunedoara - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 3.766D/2010 si nr. 4.684D/2010 au obiect identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 4.684D/2010 la Dosarul nr. 3.766D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:


Prin încheierea din 25 august 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.864/337/2010, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Alexandru Vâscu cu ocazia solutionării plângerii împotriva unei rezolutii de neîncepere a urmăririi penale.

Prin Decizia nr. 438/R din 26 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.788/221/2009, Tribunalul Hunedoara - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Mihaela Almăsan cu ocazia solutionării recursului împotriva unei sentinte penale pronuntate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la apărare, dreptul la viată si la integritatea fizică si psihică, libertatea individuală si dreptul de proprietate privată, întrucât judecătorul verifică rezolutia sau ordonanta atacată doar pe baza lucrărilor si a materialului din dosarul cauzei si a înscrisurilor noi prezentate, petentul neputând solicita alte probe necesare unei juste solutionări a cauzei.

Judecătoria Zalău si Tribunalul Hunedoara - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere dispozitiilor din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: “Judecătorul, solutionând plângerea, verifică rezolutia sau ordonanta atacată, pe baza lucrărilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi prezentate.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art. 22 referitoare la dreptul la viată si la integritate fizică si psihică, ale art. 23 privind libertatea individuală, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare si ale art. 44 alin. (1) si (2) privind dreptul de proprietate privată, precum si ale art. 20 referitoare la preeminenta tratatelor internationale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 14 privind dreptul la un proces echitabil din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, ale art. 7 referitoare la egalitatea în drepturi si ale art. 8 privind dreptul la un recurs efectiv din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la prevederile art. 21 din Constitutie si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, invocate si în prezenta cauză, si fată de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 770 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, retinând că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezolutiei sau al ordonantei procurorului, atacate sub aspectul legalitătii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea solutionării plângerii, instanta să verifice, pe baza lucrărilor si a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonantei sau a rezolutiei de netrimitere în judecată atacate, dacă această solutie a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozitiilor legale. Cu aceeasi ocazie, Curtea a statuat că dispozitiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfintit de prevederile constitutionale si de reglementările internationale, petentul având deplina libertate de a demonstra în fata instantei de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările si materialul din dosarul cauzei, precum si posibilitatea prezentării unor probe suplimentare fată de cele deja administrate, respectiv “înscrisuri noi”.

În acelasi sens este si Decizia nr. 242 din 17 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntată de Curte prin deciziile mai sus mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Alexandru Vâscu în Dosarul nr. 3.864/337/2010 al Judecătoriei Zalău si de Mihaela Almăsan în Dosarul nr. 1.788/221/2009 al Tribunalului Hunedoara - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.229

din 20 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, precum si pentru stabilirea unor măsuri financiare

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, precum si pentru stabilirea unor măsuri financiare, exceptie ridicată de Primarul Orasului Hateg si Consiliul Local al Orasului Hateg în Dosarul nr. 4.987/97/2010 al Tribunalul Hunedoara - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal. Exceptia formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.683D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.105/2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 18 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 4.987/97/2010, Tribunalul Hunedoara - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, precum si pentru stabilirea unor măsuri financiare, exceptie ridicată de Primarul Orasului Hateg si Consiliul Local al Orasului Hateg într-o cauză având ca obiect obligatia de a face.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prin punerea în aplicare a ordonantei criticate se ajunge ca cetătenii să nu mai fie egali în fata legilor si să nu mai fie asigurat un nivel de trai decent. Totodată, prin adoptarea ordonantei de urgentă criticate s-a dispus unilateral de către Guvern reorganizarea sistemului administratiei publice locale, încălcându-se prevederile art. 73 alin. (3) lit. o) din Constitutie. De asemenea, urgenta care a determinat adoptarea actului normativ criticat nu se poate justifica prin eficientizarea si îmbunătătirea actului managerial în conditiile reducerii numărului de posturi din administratia publică locală. Pe cale de consecintă, carentele în dovedirea urgentei si a situatiei extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată duc la concluzia că ordonanta de urgentă criticată nu respectă exigentele impuse de prevederile constitutionale ale art. 115 alin. (4). Ordonanta de urgentă criticată afectează si modul de functionare a activitătilor autoritătilor administratiei publice locale, reprezentând o imixtiune a Guvernului, ca autoritate a administratiei publice centrale, în activitatea autoritătilor administratiei publice locale, afectând regimul acestora, fără luarea în considerare si a altor criterii specifice bunei functionări a acesteia. Astfel, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenta materială, încălcând prevederile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală. În final, se sustine că impunerea unui număr maxim de posturi încalcă prevederile art. 120 alin. (1) si art. 121 alin. (1) din Legea fundamentală, periclitând, în acelasi timp, capacitatea administrativ-financiară a autoritătilor administratiei publice locale de a satisface interesele publice ale administratiei si de a rezolva treburile publice.

Tribunalul Hunedoara - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal nu si-a exprimat opinia referitoare la exceptia de neconstitutionalitate invocată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, precum si pentru stabilirea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 2 iulie 2010.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii, autorii exceptiei invocă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (5) referitor la statul român, art. 16 alin. (1) si (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 31 alin. (2) referitor la dreptul la informatie, art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai, art. 73 alin. (3) lit. o) referitor la categoriile de legi, art. 115 alin. (4) si (6) referitor la delegarea legislativă, art. 120 referitor la principiile de bază ale administratiei publice locale, art. 121 referitor la autoritătile comunale si orăsenesti si art. 123 alin. (4) referitor la prefect. De asemenea, sunt invocate si prevederile art. 4 pct. 4 si art. 6 pct. 1 din Carta europeană a autonomiei locale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010, a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2010 si a constatat că acestea nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorii exceptiei si în prezenta cauză. Cu acel prilej, Curtea a statuat următoarele:

I. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinsecă, prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că, în nota de fundamentare a ordonantei de urgentă criticate, existenta unei situatii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată si urgenta acesteia sunt justificate de Guvern.

Având în vedere jurisprudenta sa, cu privire la art. 115 alin. (4) din Constitutie, Curtea a analizat fiecare dintre aceste motive invocate de Guvern, pentru a stabili dacă implicatiile financiare legate de modificările legislative adoptate, în situatia dată, se circumscriu situatiei extraordinare sau unor elemente de oportunitate. Astfel, Curtea a constatat că reglementarea criticată nu aduce atingere dispozitiilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, îndeplinind exigentele urgentei si ale situatiei extraordinare.

II. O altă critică formulată de autorii exceptiei constă în faptul că prin această ordonantă de urgentă se contravine art. 115 alin. (6) din Constitutie, care nu îngăduie să fie adoptate ordonante de urgentă prin care este afectat regimul institutiilor fundamentale ale statului.

Pentru a constata aplicabilitatea dispozitiilor art. 115 alin. (6) din Constitutie în cauza dedusă judecătii, instanta constitutională este chemată să aprecieze dacă institutiile vizate de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 63/2010 reprezintă institutii fundamentale ale statului, pe de o parte, si dacă modificările operate prin noua reglementare afectează regimul acestor institutii.

În ceea ce priveste primul aspect, Curtea a apreciat că natura autoritătilor administratiei publice locale (consiliile locale, primarii si consiliile judetene) de institutii fundamentale ale statului este deopotrivă subliniată de statutul constitutional al acestora, consacrat de art. 120-122 - Administratia publică locală, precum si de faptul că organizarea si functionarea sa, adică regimul său juridic, se reglementează, potrivit art. 73 alin. (3) lit. o) din Constitutie, prin lege organică.

Referitor la cel de-al doilea aspect, Curtea a observat că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, “Prezenta lege reglementează regimul general al autonomiei locale, precum si organizarea si functionarea administratiei publice locale”, stabilind, în art. 2 alin. (1) al aceluiasi act normativ, că “Administratia publică în unitătile administrativ-teritoriale se organizează si functionează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilitătii autoritătilor administratiei publice locale, legalitătii si al consultării cetătenilor în solutionarea problemelor locale de interes deosebit.”

Or, din analiza întregului continut al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2010, Curtea nu a putut retine că acest act normativ aduce vreo modificare Legii nr. 215/2001, neafectând în niciun sens, fie el pozitiv sau negativ, regimul autoritătilor publice locale, reprezentate de consilii locale, primari sau consilii judetene. Modificările operate se limitează la modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, precum si la stabilirea unor măsuri financiare de natură a spori disciplina financiară, predictibilitatea si transparenta executiei bugetare la nivelul unitătilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, cu impact direct asupra arieratelor înregistrate ca urmare a managementului financiar imprudent si a cheltuielilor bugetare la nivelul unitătilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale. Prin urmare, Curtea a constatat că reglementarea criticată îndeplineste exigentele prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constitutie referitor la interdictia legiferării în domeniul regimului institutiilor fundamentale ale statului prin ordonantă de urgentă.

III. În fine, referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 120-122 din Constitutie, precum si a dispozitiilor art. 4 pct. 4 si art. 6 pct. 1 din Carta europeană a autonomiei locale, Curtea a constatat că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 63/2010 respectă exigentele constitutionale consacrate de prevederile art. 120-122 referitoare la principiul autonomiei locale.

Considerentele si solutia acestor decizii sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, precum si pentru stabilirea unor măsuri financiare, exceptie ridicată de Primarul Orasului Hateg si Consiliul Local al Orasului Hateg în Dosarul nr. 4.987/97/2010 al Tribunalul Hunedoara - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.232

din 22 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 199 si art. 2781 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 199 si art. 2781 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ovidiu-Cristinel Turcu în Dosarul nr. 1.762/208/2009 al Tribunalului Caras-Severin - Sectia penală si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.865D/2010.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 15 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.762/208/2009, Tribunalul Caras-Severin - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 199 si art. 2781 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Ovidiu-Cristinel Turcu cu ocazia solutionării recursului împotriva unei sentinte prin care a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea împotriva unei ordonante a procurorului de aplicare a unei amenzi judiciare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 199 si art. 2781 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil, prezumtia de nevinovătie si dreptul la apărare, întrucât, în cazul în care amenda judiciară este aplicată de procurorul care supraveghează urmărirea penală, persoana amendată nu are posibilitatea de a se adresa instantei de judecată, cererea de scutire sau de reducere a amenzii fiind de competenta procurorului ierarhic superior.

Tribunalul Caras-Severin - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozitiilor din Constitutie invocate de autorul exceptiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:


Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 199 si art. 2781 din Codul de procedură penală, acestea din urmă fiind modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 199: “Amenda se aplică de organul de urmărire penală, prin ordonantă, iar de instanta de judecată, prin încheiere.

Persoana amendată poate cere scutirea de amendă ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonantei ori a încheierii de amendare.

Dacă persoana amendată justifică de ce nu a putut îndeplini obligatia sa, organul de urmărire penală sau instanta de judecată, apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii.”;

- Art. 2781: “După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonantei ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum si orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecătorul de la instanta căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta să judece cauza în primă instantă. Plângerea poate fi făcută si împotriva dispozitiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.

În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul sef de sectie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului initial de 20 de zile.

Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.

Persoana fată de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum si persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică solutionarea cauzei. Când judecătorul consideră că este absolut necesară prezenta persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.

La judecarea plângerii, prezenta procurorului este obligatorie.

La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei fată de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale si apoi procurorului.

Judecătorul, solutionând plângerea, verifică rezolutia sau ordonanta atacată, pe baza lucrărilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Judecătorul pronuntă una dintre următoarele solutii:

a) respinge plângerea, prin sentintă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, mentinând rezolutia sau ordonanta atacată;

b) admite plângerea, prin sentintă, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis

cauza procurorului, indicând totodată faptele si împrejurările ce urmează a fi constatate si prin care anume mijloace de probă;

c) admite plângerea, prin încheiere, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si, când probele existente la dosar sunt suficiente, retine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozitiile privind judecata în primă instantă si căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instantei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.

Hotărârea judecătorului pronuntată potrivit alin. 8 este definitivă.

În situatia prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana în privinta căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeasi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală si nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.

Judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.

Plângerea gresit îndreptată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovătie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum si ale art. 20 referitoare la preeminenta tratatelor internationale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 199 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la dispozitiile art. 21 din Constitutie si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, invocate si în prezenta cauză, si fată de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 867 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 16 noiembrie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 199 din Codul de procedură penală, retinând că, potrivit dispozitiilor de lege criticate, amenda judiciară se aplică de organul de urmărire penală sau de instanta de judecată, iar persoana amendată pentru săvârsirea unei abateri judiciare poate cere emitentului reducerea sau scutirea de amendă.

Critica autorului exceptiei este fundamentată pe ideea încălcării dreptului la un proces echitabil, întrucât aceeasi autoritate care a aplicat sanctiunea este chemată să hotărască si cu privire la reducerea amenzii judiciare sau scutirea de aceasta, partea interesată neavând posibilitatea de a contesta în fata judecătorului ordonanta procurorului prin care i s-a respins plângerea.

Astfel, autorul exceptiei, pornind de la principii general valabile pentru o judecată pe fondul cauzei, le extinde în mod eronat si la incidentele procedurale ce se pot ivi pe parcursul solutionării litigiului. Or, nu poate fi pus semnul egalitătii între cele două situatii. Dimpotrivă, s-ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, dacă pentru orice măsură sau act care în esentă dinamizează procesul penal ar fi posibilă o contestare imediată.

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat o atitudine flexibilă referitor la judecarea unei cauze de către o instantă impartială, sens în care s-a cristalizat, până la proba contrarie, criteriul impartialitătii personale a magistratului vizat.

În acelasi sens sunt si Decizia nr. 830 din 26 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 3 iulie 2009, si Decizia nr. 1.596 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 18 ianuarie 2011.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntată de Curte prin deciziile mai sus mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru aceleasi motive, nici prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală, cu privire la care nu au fost formulate critici distincte, nu aduc vreo atingere dispozitiilor din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate de autorul exceptiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 199 si art. 2781 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ovidiu-Cristinel Turcu în Dosarul nr. 1.762/208/2009 al Tribunalului Caras-Severin - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.240

din 22 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, exceptie ridicată de Laurentiu Maxim în Dosarul nr. 2.044/121/2010 al Curtii de Apel Galati - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale si care formează obiectul Dosarului nr. 4.682D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent-sef referă asupra faptului că autorul exceptiei de neconstitutionalitate a depus un înscris la dosarul cauzei prin care arată că renuntă la judecarea exceptiei, întrucât, pe de o parte, instanta de fond i-a admis plângerea formulată, iar, pe de altă parte, Legea nr. 128/1997 nu mai este în vigoare.

Cu privire la cererea de renuntare la judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, tinând cont de dispozitiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, apreciază că cererea formulată este inadmisibilă.

Curtea, având în vedere dispozitiile art. 14 si art. 55 din Legea nr. 47/1992, constată că art. 246 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu este aplicabil în procedura din fata sa, astfel încât autorul exceptiei nu poate renunta la judecarea cauzei. În aceste conditii, cererea formulată este inadmisibilă si urmează să fie respinsă ca atare.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, în acest sens, se arată că dispozitiile legale criticate nu încalcă art. 16 din Constitutie, tratamentul juridic diferit la care sunt supuse cadrele didactice fată de celelalte categorii socio-profesionale sub aspectul contestării măsurii de sanctionare disciplinară se datorează situatiei juridice specifice în care se află. Mai mult, hotărârea de sanctionare disciplinară emisă de colegiul de disciplină de pe lângă inspectoratul scolar poate fi contestată la instanta judecătorească competentă.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.044/121/2010, Curtea de Apel Galati - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, exceptie ridicată de Laurentiu Maxim într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului formulat în cadrul unei proceduri disciplinare ce vizează un cadru didactic din învătământul preuniversitar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că textul legal criticat, prevăzând obligatia cadrului didactic sanctionat de a se adresa, în prealabil sesizării instantei judecătoresti, cu o contestatie la colegiul de disciplină al inspectoratului scolar, consacră o discriminare între cadrele didactice si angajatii care intră sub incidenta Codului muncii, din moment ce acestia din urmă se pot adresa direct instantei de judecată pentru a contesta sanctiunea disciplinară dispusă.

Totodată, sunt încălcate si prevederile art. 21 din Constitutie, întrucât o atare procedură prealabilă este de natură să îngrădească accesul liber la justitie.

Curtea de Apel Galati - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că art. 122 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 prevede expres că dreptul persoanei sanctionate de a se adresa instantelor judecătoresti este garantat si că este de competenta exclusivă a legiuitorului de a institui asemenea proceduri prealabile; o asemenea procedură asigură solutionarea mai rapidă a unor categorii de litigii, duce la descongestionarea instantelor judecătoresti si la evitarea cheltuielilor de judecată. În sensul celor mai sus arătate, sunt invocate considerentele care au stat la baza Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. Se sustine că textul art. 122 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza acesteia, fără nicio discriminare, iar diferenta de tratament juridic existentă fată de alte categorii profesionale constituie tocmai expresia principiului egalitătii cetătenilor în fata legii; în acest sens este invocată si Decizia Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994. Totodată, se arată că atât timp cât hotărârea inspectoratului scolăreste supusă controlului instantei judecătoresti, dispozitiile legale criticate nu pot fi considerate ca fiind neconstitutionale; în acest sens este mentionat si art. 122 alin. (5) din lege, potrivit căruia dreptul persoanei sanctionate de a se adresa instantelor judecătoresti este garantat.

Avocatul Poporului apreciază că textul legal criticat este constitutional. În acest sens, se apreciază că procedura de contestare a sanctiunilor disciplinare nu este de natură si nici în măsură să creeze o stare de discriminare. Se mai arată că nu sunt încălcate nici prevederile art. 21 din Constitutie, din moment ce persoana interesată are posibilitatea de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor sale legitime.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 122 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, care au următorul cuprins:

(2) în învătământul preuniversitar, persoanele sanctionate au dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectivă la colegiul de disciplină de pe lângă inspectoratul scolar, pentru sanctiunile prevăzute la art. 116 lit. a)-c), si la colegiul central de disciplină al Ministerului învătământului [devenit Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului], pentru sanctiunile prevăzute la art. 116 lit. d)-f)”.

Autorul exceptiei apreciază ca fiind încălcate dispozitiile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi si ale art. 21 privind accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Legea nr. 128/1997 a fost abrogată prin Legea educatiei nationale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, solutia legislativă fiind preluată de art. 280 alin. (8) teza întâi din noua lege. Însă, prin prisma art. 725 alin. 5 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispozitiilor vechii legi, si a Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, textul criticat, chiar abrogat fiind, continuă să producă efecte juridice în cauza de fată; prin urmare, Curtea urmează să se pronunte asupra constitutionalitătii dispozitiilor cu care a fost sesizată, respectiv art. 122alin. (2)din Legea nr. 128/1997.

II. Pe fond, Curtea observă faptul că, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, acest cod “se aplică si raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu contin dispozitii specifice derogatorii”. Astfel, însăsi legea-cadru în materia raporturilor de muncă prevede posibilitatea legiuitorului de a adopta dispozitii legale derogatorii de la aceasta. Desigur, aceste prevederi trebuie adoptate cu respectarea principiului egalitătii, principiu care, însă, nu presupune uniformitate de tratament juridic. Mai mult, legiuitorul este chiar obligat ca, în functie de situatiile specifice în care se află diferite categorii de persoane, să prevadă aplicarea unui tratament juridic diferit, care, astfel, trebuie să se justifice în mod obiectiv si rezonabil.

În cauza de fată, Curtea constată că, în situatia cadrelor didactice din mediul preuniversitar sanctionate disciplinar, legiuitorul a prevăzut parcurgerea unei proceduri prealabile sesizării instantei de judecată în ipoteza contestării măsurii luate de către persoana interesată. Impunerea unei asemenea proceduri derogatorii fată de dispozitiile Codului muncii se justifică prin situatia specială pe care o au cadrele didactice fată de ceilalti angajati ce se supun Codului muncii, în primul rând, prin prisma statutului acestora, cadrele didactice având atât drepturi si obligatii deosebite de angajatii care se supun exclusiv Codului muncii, cât si o valorizare diferită a muncii prestate. În al doilea rând, modul specific de organizare a activitătii educationale face ca inspectoratele scolare să se afle într-o pozitie mult mai bună în a aprecia gravitatea abaterii disciplinare si proportionalitatea sanctiunii dispuse, toate acestea analizate prin prisma perturbării si afectării activitătii educationale de persoane care activează în acest domeniu si care cunosc la un nivel ridicat exigentele care însotesc calitatea de cadru didactic în mediul preuniversitar.

Aceste argumente sunt suficiente pentru a justifica situatia obiectiv diferită în care se află cadrele didactice preuniversitare fată de ceilalti angajati, ceea ce a si dus la impunerea unor măsuri derogatorii de la dispozitiile Codului muncii în privinta modului de contestare a unei sanctiuni disciplinare.

În privinta pretinsei încălcări a dispozitiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constitutie, Curtea observă că dreptul de acces la tribunale nu este absolut. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 21 februarie 1975, pronuntată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 38, a stabilit că, fiind vorba despre un drept pe care Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătii fundamentale l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu continutul oricărui drept. Totodată, prin Hotărârea din 28 mai 1985, pronuntată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57, Curtea a retinut că acest drept cere, prin însăsi natura sa, o reglementare din partea statului, reglementare ce poate varia în timp si spatiu, însă în functie de “resursele comunitătilor si nevoile indivizilor” în elaborarea unei astfel de reglementări, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere.

De asemenea, Curtea Constitutională, prin Decizia nr. 60 din 14 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, a statuat că “nicio dispozitie constitutională nu se opune ca, pentru anumite domenii de activitate sau categorii de demnităti sau functii publice, să se institutionalizeze si proceduri (jurisdictii) administrative sau disciplinare prin care să se rezolve probleme specifice, implicit conflicte. Dar nicio lege nu poate interzice celor interesati ca, în caz de nemultumire sau esec al acestor proceduri (jurisdictii), să se adreseze justitiei, pentru că, în sistemul ordinii constitutionale actual, justitia este garantul drepturilor si libertătilor cetătenilor, iar art. 21 din Constitutie valorifică tocmai această functie a justitiei”.

În aceste conditii, în cauza de fată, Curtea retine că o jurisdictie disciplinară prealabilă sesizării instantei judecătoresti nu este ab initio neconstitutională, legiuitorul având îndrituirea constitutională de a impune obligativitatea parcurgerii unor astfel de proceduri chiar jurisdictionale (dar nu administrativ-jurisdictionale) anterior sesizării instantei pentru ratiunile arătate în analiza raportată la art. 16 din Constitutie, dar si pentru descongestionarea activitătii instantelor judecătoresti. Totodată, conform art. 122 alin. (5) din Legea nr. 128/1997, dreptul persoanei sanctionate de a se adresa instantelor judecătoresti este garantat, ceea ce demonstrează că hotărârea colegiilor mentionate este supusă cenzurii instantelor judecătoresti.

Având în vedere cele de mai sus, rezultă că textul legal criticat nu încalcă prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constitutie.

În privinta criticii de neconstitutionalitate care vizează art. 21 alin. (4) din Constitutie, Curtea observă că o procedură reglementată de textul legal criticat nu are caracter administrativ-jurisdictional, chiar dacă colegiul central de disciplină de la nivelul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si colegiile de disciplină de la nivelul inspectoratelor scolare sunt calificate ca fiind organe administrativ-jurisdictionale prin art. 4 din Regulamentul privind organizarea, functionarea si atributiile Colegiului central de disciplină de la nivelul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si ale colegiilor de disciplină de la nivelul inspectoratelor scolare judetene, aprobat prin Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 847/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, o jurisdictie administrativă specială este definită ca fiind activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competenta de solutionare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialitătii, asigurării dreptului la apărare si independentei activitătii administrativ-jurisdictionale. Or, nici colegiul central de disciplină si nici colegiile de disciplină de la nivelul inspectoratelor scolare nu sunt autorităti publice în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, neactionând, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, iar actul contestat nu este unul administrativ, ci unul care vizează raporturile de serviciu ale cadrelor didactice, respectiv act de sanctionare disciplinară.

În aceste conditii, Curtea retine că dispozitiile art. 21 alin. (4) din Constitutie nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, exceptie ridicată de Laurentiu Maxim în Dosarul nr. 2.044/121/2010 al Curtii de Apel Galati - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Kâroly


 

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, precum si pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor administrate privat

 

Având în vedere că prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările si completările ulterioare:

- s-a creat cadrul legal de integrare în sistemul unitar de pensii publice a persoanelor apartinând sistemelor neintegrate sistemului public de pensii, (cadrele militare în activitate, soldatii si gradatii voluntari, politistii si functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, din domeniul apărării nationale, ordinii publice si sigurantei nationale), în scopul stabilirii acelorasi obligatii si drepturi pentru toti asiguratii sistemului de pensii publice (principiul egalitătii de tratament între toti participantii la sistemul public de pensii) printre care si obligatia de a adera la sistemul fondurilor de pensii administrate privat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

- s-a extins categoria de asigurati obligatoriu ai sistemului public de pensii, considerent pentru care se impune modificarea Legii nr. 411/2004, republicată, cu modificările si completările ulterioare, astfel încât să fie creat cadrul legal necesar ca aceste categorii de asigurati să poată adera la un fond de pensii,

luând în considerare prevederile Legii nr. 263/2010, cu modificările si completările ulterioare, potrivit cărora contributia la fondul de pensii administrat privat, care este parte din contributia individuală de asigurări sociale datorată la sistemul public de pensii, se transmite de Casa Natională de Pensii Publice (CNPP) si de casele de pensii sectoriale fondurilor de pensii administrate privat,

întrucât Legea nr. 411/2004, republicată, cu modificările si completările ulterioare, cuprinde prevederi potrivit cărora persoanele în vârstă de până la 35 de ani, care sunt asigurate si care contribuie la sistemul public de pensii, trebuie să adere la un fond de pensii, iar administrarea sistemului public fiind realizată atât de CNPP, cât si de către casele sectoriale de pensii, este necesar ca si Legea nr. 411/2004, republicată, cu modificările si completările ulterioare, să reglementeze ca institutii de evidentă atât CNPP, cât si casele sectoriale de pensii.

Având totodată în vedere necesitatea asigurării bunei functionări a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, prin stabilirea modului de numire a presedintelui, a vicepresedintelui si a celorlalti membri ai Consiliului Comisiei prin votul majoritătii deputatilor si senatorilor prezenti, în acelasi mod cu numirea membrilor în alte institutii autonome similare, cum este, de exemplu, Consiliul National de Combatere a Discriminării,

în considerarea faptului că elementele sus-mentionate vizează un interes public si constituie o situatie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, se impune adoptarea de măsuri urgente pe calea ordonantei de urgentă.

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

Art. I. - La articolul 2 alineatul (1) din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 18 iulie 2007, cu modificările si completările ulterioare, punctul 21 se modifică si va avea următorul cuprins:

“21. institutie de evidentă - institutia care are ca atributie legală evidenta asiguratilor din sistemul public de pensii, respectiv Casa Natională de Pensii Publice si casele de pensii sectoriale;”.

Art. II. - Asiguratii prevăzuti la art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările si completările ulterioare, a căror identitate constituie informatie clasificată, potrivit legii, nu participă la fondurile de pensii administrate privat.

Art. III. - Persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010, cu modificările si completările ulterioare, care nu intră sub incidenta art. II din prezenta ordonantă de urgentă, au obligatia de a adera la un fond de pensii administrat privat în termen de 7 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, în caz contrar fiind repartizate aleatoriu de către institutia de evidentă.

Art. IV. - La articolul 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2005 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 15 iunie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 313/2005, cu modificările si completările ulterioare, alineatul (4) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(4) Numirea presedintelui, a vicepresedintelui si a celorlalti membri ai Consiliului Comisiei se face în sedinta comună a celor două Camere ale Parlamentului, cu votul majoritătii deputatilor si senatorilor prezenti.”

Art. V - Prevederile art. IV nu se aplică mandatelor presedintelui, vicepresedintelui si ale celorlalti membri ai Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private în vigoare în prezent, pe durata valabilitătii acestora.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale,

Sulfina Barbu

Ministrul apărării nationale,

Gabriel Oprea

p. Ministrul administratiei si internelor,

Mihai Capră,

secretar de stat

Directorul Serviciului Român de Informatii,

George Cristian Maior

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 16 noiembrie 2011.

Nr. 98.


 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ

SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

 

ORDIN

privind modificarea anexei nr. 4 la Norma sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor a activitătilor de obtinere si de vânzare directă si/sau cu amănuntul a produselor alimentare de origine animală sau nonanimală, precum si a activitătilor de productie, procesare, depozitare, transport si comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 111/2008

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 1.730 din 28 octombrie 2011, întocmit de Directia juridică, litigii si resurse umane si Directia buget, finante, investitii, achizitii, patrimoniu si administrativ din cadrul Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b), art. 18 alin. (5) si art. 48 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitătii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) si art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitătilor din subordinea acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa nr. 4 la Norma sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor a activitătilor de obtinere si de vânzare directă si/sau cu amănuntul a produselor alimentare de origine animală sau nonanimală, precum si a activitătilor de productie, procesare, depozitare, transport si comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 111/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 30 decembrie 2008, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

Radu Roatis Chetan

 

Bucuresti, 15 noiembrie 2011.

Nr. 87.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 4 la norma sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor)

 

TARIFE

pentru înregistrarea sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor a unitătilor de vânzare directă sau vânzare cu amănuntul

 

Nr. crt.

Unitatea

Tariful de înregistrare

- lei/unitate -

1.

Carne, lapte si produse din lapte

Carmangerie, măcelărie, centru de sacrificare a păsărilor si/sau lagomorfelor la nivelul fermei sau exploatatiei, centru de prelucrare a laptelui

Centru de colectare a vânatului sălbatic

336 - persoane juridice

10 - persoane fizice

224

2.

Peste si produse din pescuit, miere si alte produse din miere si ouă pentru consum

Centru de colectare a pestelui, magazin de desfacere a pestelui, pescărie, centru de colectare a batracienilor, gasteropodelor, crustaceelor, punct de debarcare, centru de extractie, colectare a mierii si a altor produse apicole, centru de colectare a ouălor

Ambarcatiune de pescuit, stupină, magazin de desfacere a mierii de albine si a altor produse apicole

 

224

 

112

3.

Unităti de alimentatie publică, unităti de comercializare a alimentelor si unităti care desfăsoară alte activităti în domeniu

Restaurant, indiferent de specific, laborator de cofetărie si/sau patiserie, pensiuni turistice, unităti de vânzare prin internet, statie de spălare si dezinfectie a mijloacelor de transport

Pizzerie, cantină, cofetărie/patiserie, magazin alimentar, depozit alimentar, catering

Hipermarket/Supermarket

 

336

224

561

4.

Activităti de prelucrare si conservare a fructelor si legumelor

Unităti de prelucrare a cartofilor si de productie a produselor din cartofi în scop alimentar

Unităti de conservare si fabricare a sucurilor/concentratelor de fructe si legume

Unităti de fabricare a produselor alimentare din fructe si legume (inclusiv gemuri, marmelade si jeleuri)

 

224

224

224

5.

Activităti de fabricare a uleiurilor si a grăsimilor vegetale si animale

Unităti pentru productia si prelucrarea uleiurilor vegetale brute si rafinate

Unităti pentru fabricarea margarinei, a amestecurilor pentru tartine si a grăsimilor de gătit combinate

Unităti pentru productia făinii oleaginoase nedegresate

 

336

336

224

6.

Activităti de fabricare a produselor de morărit, amidonului si produselor din amidon

Unităti de morărit si măcinat

Unităti pentru fabricarea cerealelor pentru micul dejun si a premixurilor

Unităti pentru fabricarea amidonului, glutenului, glucozei, siropului de glucoza si a maltozei

Unităti pentru măcinarea legumelor

 

224

336

224

224

7.

Activităti de fabricare a altor produse alimentare

Unităti pentru fabricarea pâinii, produselor proaspete si conservate de patiserie, produselor proaspete si uscate de panificatie, plăcintelor, checurilor, tartelor, biscuitilor, piscoturilor, prăjiturilor conservate, produselor pentru gustări dulci sau sărate etc.

Unităti pentru fabricarea zahărului, produselor zaharoase, gumei de mestecat, ciocolatei si a produselor din cacao etc.

Unităti pentru fabricarea macaroanelor, tăiteilor, cuscusului, pastelor făinoase si altor produse făinoase similare

Unităti pentru prelucrarea cafelei, ceaiului si fabricarea condimentelor

Unităti pentru fabricarea preparatelor alimentare omogenizate si a alimentelor dietetice

Unităti pentru fabricarea produselor alimentare congelate

Unităti pentru fabricarea altor produse alimentare de origine nonanimală neclasificate în altă parte

Unităti de fabricare a produselor alimentare confiate/deshidratate (legume, fructe, coji de fructe si alte părti de plante - confiate, deshidratate, uscate, glasate sau cristalizate)

Unităti pentru productia, procesarea si comercializarea ciupercilor

 

336

 

336

224

336

336

224

224

224

224

8.

Activităti de fabricare a băuturilor

Unităti pentru fabricarea alcoolului etilic de fermentatie si a băuturilor alcoolice distilate

Unităti pentru fabricarea vinului, cidrului si a altor vinuri din fructe

Unităti pentru fabricarea berii, a maltului si a altor băuturi nedistilate obtinute prin fermentare

Unităti pentru fabricarea de ape minerale si băuturi răcoritoare nealcoolice

 

336

336

336

336

9.

Alte activităti

Unităti de ambalare si/sau îmbuteliere a produselor alimentare de origine nonanimală

Unităti de fabricare a înghetatei

Depozit alimentar/frigorific pentru produse de origine nonanimală

Depozit pentru seminte de consum

Unităti de comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală congelate

Unităti de producere a ambalajelor pentru produsele alimentare ce vin în contact cu alimentele

Mijloc de transport al produselor de origine nonanimală

 

224

224

336

224

336

112

112


AUTORITATEA NATIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ

SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

 

ORDIN

pentru modificarea anexei nr. 9 la Norma sanitară veterinară privind procedura de înregistrare si autorizare sanitară veterinară a unitătilor si activitătilor din domeniul farmaceutic veterinar, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 24/2008

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 1.732 din 28 octombrie 2011, întocmit de Directia juridică, litigii si resurse umane si Directia buget, finante, investitii, achizitii, patrimoniu si administrativ din cadrul Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b), art. 18 alin. (5) si art. 48 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitătii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) si art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitătilor din subordinea acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa nr. 9 la Norma sanitară veterinară privind procedura de înregistrare si autorizare sanitară veterinară a unitătilor si activitătilor din domeniul farmaceutic veterinar, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 24/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 24 aprilie 2008, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

Radu Roatis Chetan

 

Bucuresti, 15 noiembrie 2011.

Nr. 88.

 

ANEXA

(Anexa nr. 9 la norma sanitară veterinară)

 

TARIFE

pentru autorizarea unitătilor din domeniul farmaceutic veterinar

 

Unitatea/Activitatea

U.M.

Tipul de autorizatie

Tariful de evaluare în vederea autorizării

- Iei/U.M.-

Punct farmaceutic veterinar

Obiectiv

Autorizatie sanitar-veterinară de functionare

242

Farmacie veterinară

Obiectiv

Autorizatie sanitar-veterinară de functionare

363

Unitate pentru producerea/importul/ambalarea/divizarea/ conditionarea materiilor prime farmaceutice de uz veterinar - substante active si de bază, sterile/nesterile

Obiectiv

Autorizatie de fabricatie/import

3615

Unitate pentru producerea/importul/ambalarea/ divizarea/conditionarea unor biopreparate, produse medicinale veterinare sterile/nesterile

Obiectiv

Autorizatie de fabricatie/import

3615

Distributie

Se eliberează pentru fiecare punct de lucru

Autorizatie de distributie

847


AUTORITATEA NATIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ

SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

 

ORDIN

pentru modificarea anexei nr. 2 la Norma sanitară veterinară privind procedura de autorizare/înregistrare sanitară veterinară a unitătilor ce desfăsoară activităti în domeniul hranei pentru animale de fermă si a mijloacelor de transport al hranei pentru animale de fermă, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 109/2010

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 1.734 din 28 octombrie 2011, întocmit de Directia juridică, litigii si resurse umane si Directia buget, finante, investitii, achizitii, patrimoniu si administrativ din cadrul Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b), art. 18 alin. (5) si art. 48 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitătii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) si art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitătilor din subordinea acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinară privind procedura de autorizare/înregistrare sanitară veterinară a unitătilor ce desfăsoară activităti în domeniul hranei pentru animale de fermă si a mijloacelor de transport al hranei pentru animale de fermă, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 109/2010, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 16 septembrie 2010, se modifică si se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

Radu Roatis Chetan

 

Bucuresti, 15 noiembrie 2011.

Nr. 89.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 2 la norma sanitară veterinară)

 

TARIFE

 

A. Tarife pentru evaluarea unitătilor care desfăsoară activităti în domeniul hranei pentru animale în vederea autorizării sanitare veterinare

 

Nr. crt.

Unitatea

Activitatea

Codul

CAEN

Tariful de evaluare în vederea autorizării sanitare veterinare

- lei/unitate -

1.

Unitate de producere a aditivilor si/sau a preamestecurilor de aditivi furajeri, a preamestecurilor continând aditivi furajeri si alte materii prime destinate hranei animalelor de fermă - aditivi destinati hranei pentru animale, mentionati în cap. 1 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al

Parlamentului European si al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerintelor privind igiena furajelor, cu modificările si completările ulterioare, preamestecuri preparate cu ajutorul unor aditivi destinati hranei pentru animale mentionati în cap. 2 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 183/2005, cu modificările si completările ulterioare

Fabricarea preparatelor

pentru hrana animalelor de fermă

1091

558

2.

Unitate de producere a hranei destinate animalelor de fermă pentru punerea pe piată sau pentru nevoile exclusive ale propriei exploatatii, cu utilizarea aditivilor furajeri, a preamestecurilor de aditivi sau a preamestecurilor continând aditivi - mentionati în cap. 3 din anexa IV la Regulamentul

(CE) nr. 183/2005, cu modificările si completările ulterioare

Fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor de fermă

 

 

1091

558

3.

Magazin de furaje pentru animalele de fermă - aditivi destinati hranei pentru animale, mentionati în cap. 1 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 183/2005, cu modificările si completările ulterioare, preamestecuri preparate cu ajutorul unor aditivi destinati hranei pentru animale mentionati în cap. 2 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 183/2005, cu modificările si completările ulterioare

Comert cu amănuntul al altor bunuri noi, în magazine specializate

4778

359

4.

Depozit de produse destinate hranei pentru animale de fermă - aditivi destinati hranei pentru animale, mentionati în cap. 1 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 183/2005, cu modificările si completările ulterioare, preamestecuri preparate cu ajutorul unor aditivi destinati hranei pentru animale mentionati în cap. 2 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 183/2005, cu modificările si completările ulterioare

Depozitări

5210

458

5.

Unitate pentru ambalarea produselor destinate hranei animalelor de fermă - aditivi destinati hranei pentru animale, mentionati în cap. 1 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 183/2005, cu modificările si completările ulterioare, preamestecuri preparate cu ajutorul unor aditivi destinati hranei pentru animale mentionati în cap. 2 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 183/2005, cu modificările si completările ulterioare

Activităti de ambalare

8292

508

6.

Unitate de producere a furajelor medicamentate

Fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor de fermă

1091

558

7.

Unitate comercială care pune pe piată aditivi si/sau preamestecuri de aditivi furajeri, preamestecuri continând aditivi furajeri si alte materii prime destinate hranei animalelor de fermă - aditivi destinati hranei pentru animale, mentionati în cap. 1 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 183/2005, cu modificările si completările ulterioare, preamestecuri preparate cu ajutorul unor aditivi destinati hranei pentru animale mentionati în cap. 2 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 183/2005, cu modificările si completările ulterioare, fără a detine produse în incintele sale

Intermedieri în comertul cu produse diverse

4619

309

 

B. Tarife pentru înregistrarea unitătilor care desfăsoară activităti în domeniul hranei pentru animale si a mijloacelor de transport al hranei pentru animale

 

Nr. crt.

Unitatea

Activitatea

Codul CAEN

Tariful pentru înregistrarea sanitară veterinară

- lei/unitate -

1.

Unitate pentru producerea aditivilor si/sau preamestecurilor de aditivi furajeri, preamestecurilor continând aditivi furajeri si alte materii prime destinate hranei animalelor de fermă - altele decât cele care se supun autorizării sanitare veterinare

Fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor de fermă

1091

206

2.

Unitate de producere a hranei destinate animalelor de fermă, pentru punerea pe piată sau pentru nevoile proprii ale exploatatiei - altele decât cele care se supun autorizării sanitare veterinare

Fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor de fermă

1091

206

3.

Magazin de furaje pentru animalele de fermă - altele decât cele care se supun autorizării sanitare veterinare

Comert cu amănuntul al altor bunuri noi, în magazine specializate

4778

206

4.

Depozit de aditivi furajeri, preamestecuri de aditivi/continând aditivi furajeri sau alte furaje, furaje combinate pentru animalele de fermă - altele decât cele care se supun autorizării sanitare veterinare

Depozitări

5210

206

5.

Unitate pentru ambalarea produselor destinate nutritiei animalelor de fermă - altele decât cele care se supun autorizării sanitare veterinare

Activităti de ambalare

8292

206

6.

Unitate comercială, care pune pe piată aditivi si/sau preamestecuri de aditivi furajeri, preamestecuri continând aditivi furajeri si alte materii prime destinate hranei animalelor de fermă, furaje combinate - altele decât cele care se supun autorizării sanitare veterinare, fără a detine produse în incintele sale

Intermedieri în comertul cu produse diverse

4619

206

7.

Unitate pentru fabricarea furajelor pentru animalele de fermă: mori, ferme cu malaxor propriu de furaje, malaxoare mobile pentru furaje

Fabricarea produselor pentru hrana animalelor de fermă

1091

206

8.

Transportator al hranei pentru animale, al aditivilor furajeri, al preamestecurilor de aditivi/continând aditivi furajeri sau alte furaje, al furajelor combinate

Transporturi rutiere de mărfuri

4941

6024

206

9.

Unităti, altele decât cele din sectorul hranei pentru animale, care furnizează subproduse destinate utilizării în hrana animalelor de fermă

Activităti din industria alimentară, industria biogazului si alte activităti din alte domenii

 

206

10.

Mijloc de transport al hranei pentru animale, al aditivilor furajeri, al preamestecurilor de aditivi/continând aditivi furajeri sau alte furaje, al furajelor combinate

Transport exclusiv al hranei pentru animale

 

127

 

AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA

SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

 

ORDIN

pentru modificarea anexelor nr. 7, 8 si 10 la Norma sanitară veterinară privind procedura de introducere pe piată si de utilizare a reagentilor si a seturilor de diagnostic de uz veterinar, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 81/2008

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 1.737 din 28 octombrie 2011, întocmit de Directia juridică, litigii si resurse umane si Directia buget, finante, investitii, achizitii, patrimoniu si administrativ din cadrul Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b), art. 18 alin. (5) si art. 48 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitătii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) si art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitătilor din subordinea acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite următorul ordin:

Art. I. - Anexele nr. 7, 8 si 10 la Norma sanitară veterinară privind procedura de introducere pe piată si de utilizare a reagentilor si a seturilor de diagnostic de uz veterinar, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 81/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 27 octombrie 2008, cu modificările ulterioare, se modifică si se înlocuiesc cu anexele nr. 1,2 si 3, care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

Radu Roatis Chetan

 

Bucuresti, 15 noiembrie 2011.

Nr. 90.

 


ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 7 la norma sanitară veterinară)

 

TARIFE

pentru autorizarea si reautorizarea comercializării reagentilor si a seturilor de diagnostic de uz veterinar, precum si pentru modificarea conditiilor în care a fost emisă autorizatia de comercializare

 

Nr. crt.

Denumirea operatiunii

Tariful pentru operatiune

- lei -

1.

Emiterea autorizatiei de comercializare a reagentilor si a seturilor de diagnostic de uz veterinar

2.355

2.

Reautorizarea comercializării reagentilor si a seturilor de diagnostic de uz veterinar care au fost supuse controlului pentru fiecare serie/lot/sarjă

589

3.

Reautorizarea comercializării reagentilor si a seturilor de diagnostic de uz veterinar care nu au fost supuse controlului pentru fiecare serie/lot/sarjă

1.178

4.

Evaluarea cererii pentru modificarea de tip I

354

5.

Evaluarea cererii pentru modificarea de tip II

589

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 8 la norma sanitară veterinară)

 

TARIFE

pentru testarea reagentilor si a seturilor de diagnostic de uz veterinar în vederea verificării valorii de diagnostic

 

Nr. crt.

Denumirea produsului

Tariful pentru testare

- lei -

1.

Set de diagnostic RSAR

296

2.

Set de diagnostic SAT pentru testarea reagentilor

704

3.

Set de diagnostic RFC

861

4.

Set de diagnostic conjugat IFD

951

5.

Set de diagnostic ID

823

6.

Set de diagnostic RIHA

1.615

7.

Set de diagnostic rapid

2.574

8.

Teste rapide biotoxine

5.443

9.

Set de diagnostic ELISA micotoxine

842

10.

Set de diagnostic ELISA

1.905

11.

Testarea produselor microbicide (dezinfectanti)

3.773

12.

Set de diagnostic ELISA imunoenzimatic

8.385

13.

Set de diagnostic EST imunoblotare

9.821

14.

Set de diagnostic EST imunocromatografic

7.821

15.

Set de diagnostic EST imunohistochimic

4.855

16.

Test PCR clasic

8.358

17.

Set de diagnostic pentru teste Real Time PCR

8.569

18.

Set de diagnostic pentru extractia acizilor nucleici

8.252

19.

Set de diagnostic pentru genotipare

8.780

20.

Set de diagnostic pentru secventiere

9.309

21.

Set de diagnostic ELISA pentru echinococcoză

1.621

22.

Set de diagnostic ELISA pentru fascioloză

1.443


ANEXA Nr. 3

(Anexa nr. 10 la norma sanitară veterinară)

 

TARIF

pentru evaluarea documentatiei în vederea emiterii autorizatiei de fabricatie

 

Tarif produs - 3.533 lei

 

AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA

SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

 

ORDIN

privind modificarea anexei nr. 2 la Norma sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor privind autorizarea laboratoarelor supuse controlului sanitar-veterinar si pentru siguranta alimentelor, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 48/2010

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 1.729 din 28 octombrie 2011, întocmit de Directia juridică, litigii si resurse umane si Directia buget, finante, investitii, achizitii, patrimoniu si administrativ din cadrul Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b), art. 18 alin. (5) si art. 48 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitătii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) si art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitătilor din subordinea acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor privind autorizarea laboratoarelor supuse controlului sanitar-veterinar si pentru siguranta alimentelor, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 48/2010, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 28 mai 2010, cu modificările ulterioare, se modifică si se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

Radu Roatis Chetan

 

Bucuresti, 15 noiembrie 2011.

Nr. 91.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 2 la norma sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor)

 

TARIF

pentru evaluarea în vederea autorizării laboratoarelor sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor

 

Denumirea laboratorului conform legislatiei specifice

Tariful de evaluare

- lei -

Laborator sanitar-veterinar si pentru siguranta alimentelor

363


ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI SI ALE COMISIEI NATIONALE A VALORILOR MOBILIARE

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

Nr. 21 din 17 octombrie 2011

COMISIA NATIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE

Nr. 86 din 21 octombrie 2011

 

ORDIN

privind aprobarea Regulamentului Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 23/15/2011 pentru modificarea si completarea Regulamentului Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 25/30/2006 privind cerintele de transparentă si de publicare pentru institutiile de credit si firmele de investitii

 

Având în vedere dispozitiile art. 122, art. 126 alin. (1), art. 128-134, art. 138 alin. (1), art. 140, 148, art. 159-163, art. 278 si ale art. 384 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 420 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României, precum si ale art. 1, 2 si ale art. 7 alin. (1), (3), (10) si (15) din Statutul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 514/2002, cu modificările si completările ulterioare,

Banca Natională a României si Comisia Natională a Valorilor Mobiliare emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 23/15/2011 pentru modificarea si completarea Regulamentului Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 25/30/2006 privind cerintele de transparentă si de publicare pentru institutiile de credit si firmele de investitii, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin si regulamentul mentionat la art. 1 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Banca Natională a României si Comisia Natională a Valorilor Mobiliare vor urmări ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - Regulamentul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 25/30/2006 privind cerintele de transparentă si de publicare pentru institutiile de credit si firmele de investitii, aprobat prin Ordinul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 22/119/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 si 1.035 bis din 28 decembrie 2006, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu cele aduse prin Regulamentul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 23/15/2011, va fi republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Presedintele Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României,

Mugur Constantin Isărescu

Presedintele Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare

Gabriela Anghelache

 

ANEXA

 

REGULAMENT

pentru modificarea si completarea Regulamentului Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 25/30/2006 privind cerintele de transparentă si de publicare pentru institutiile de credit si firmele de investitii

 

Art. I. - Regulamentul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 25/30/2006 privind cerintele de transparentă si de publicare pentru institutiile de credit si firmele de investitii, aprobat prin Ordinul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 22/119/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 si 1.035 bis din 28 decembrie 2006, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolul 15 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 15. - Institutiile de credit care calculează cerintele de capital conform prevederilor art. 2 lit. b) si c) din Regulamentul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 13/18/2006, aprobat prin Ordinul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 10/107/2006, cu modificările si completările ulterioare, trebuie să facă publice respectivele cerinte de capital separat, pentru fiecare risc mentionat în prevederile respective. În plus, cerinta de capital pentru riscul de rată a dobânzii specific pozitiilor din securitizare trebuie făcută public separat.”

2. Articolul 16 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 16. - Institutiile de credit care calculează cerintele de capital în conformitate cu prevederile anexei V «Utilizarea modelelor interne pentru calcularea cerintelor de capital» la Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006, cu modificările si completările ulterioare, trebuie să facă publice următoarele informatii:

a) pentru fiecare subportofoliu acoperit: a1) caracteristicile modelelor utilizate;

a2) pentru cerintele de capital, în conformitate cu pct. 5a si 51 din anexa V «Utilizarea modelelor interne pentru calcularea cerintelor de capital» la Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006, cu modificările si completările ulterioare, considerate separat, metodologiile utilizate si riscurile cuantificate prin folosirea unui model intern, inclusiv o descriere a abordării utilizate de institutia de credit pentru a determina orizonturile de lichiditate, metodologiile utilizate pentru a realiza o evaluare a capitalului care să fie în concordantă cu standardele sănătoase impuse si abordările utilizate pentru validarea modelului;

a3) o descriere a simulării de criză aplicate subportofoliului;

a4) o descriere a abordărilor utilizate pentru testarea ex-post (back-testing) si pentru validarea acuratetei si a coerentei modelelor interne si a proceselor de modelare;

b) sfera de cuprindere a recunoasterii de către Banca Natională a României;

c) o descriere a măsurii în care sunt îndeplinite cerintele prevăzute în anexa VI «Tranzactionarea» partea B “Sisteme si mecanisme de control” la Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006, cu modificările si completările ulterioare, precum si a metodologiilor aplicate în acest scop;

d) valoarea cea mai ridicată, cea mai scăzută si valoarea medie a:

d1) nivelurilor zilnice ale valorii la risc (value-at-risk) pe perioada de raportare, precum si nivelul acesteia la sfârsitul perioadei;

d2) nivelurilor valorii la risc în conditii de criză (stressed value-at-risk) pe perioada de raportare, precum si nivelul acesteia la sfârsitul perioadei;

d3) cerintelor de capital în conformitate cu pct. 5a si 51 din anexa V la Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006, cu modificările si completările ulterioare, considerate separat, pe perioada de raportare, precum si nivelul acestora la sfârsitul perioadei;

e) nivelul de capital, în conformitate cu pct. 5a si 51 din anexa V la Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006, cu modificările si completările ulterioare, considerat separat, împreună cu orizontul de lichiditate mediu ponderat pentru fiecare subportofoliu acoperit;

f) o comparatie între nivelul zilnic al valorii la risc (value-at-risk), calculat pe baza pozitiilor din portofoliu de la sfârsitul zilei, si nivelul variatiei pe o zi a valorii portofoliului, constatat la sfârsitul următoarei zile lucrătoare, împreună cu o analiză a oricărei depăsiri importante pe perioada de raportare.”

3. Articolul 20 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 20. - Institutiile de credit care calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor conform Regulamentului Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 18/16/2010 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate si pozitiilor din securitizare, aprobat prin Ordinul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 17/73/2010, cu modificările si completările ulterioare, sau cerintele de capital conform pct. 16 (a) din anexa I «Calcularea cerintelor de capital pentru acoperirea riscului de pozitie» la Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006, cu modificările si completările ulterioare, trebuie să facă publice, în mod separat în cazul în care este relevant, pentru portofoliul de tranzactionare si pentru alte portofolii în afara celui de tranzactionare, următoarele informatii:

a) o descriere a obiectivelor institutiei de credit în legătură cu activitatea de securitizare;

b) natura altor riscuri, inclusiv riscul de lichiditate, inerent activelor securitizate;

c) tipul riscurilor din punctul de vedere al rangului aferent pozitiilor-suport din securitizare si din punctul de vedere al activelor-suport aferente acestor pozitii din securitizare asumate si retinute în cadrul activitătii de resecuritizare;

d) diferitele roluri avute de institutia de credit în procesul de securitizare;

e) o indicatie cu privire la măsura în care institutia de credit s-a implicat în fiecare dintre rolurile mentionate la lit. d);

f) o descriere a proceselor implementate pentru a monitoriza modificările riscului de credit si riscului de piată aferente expunerilor din securitizare, incluzând modul în care performanta activelor-suport manifestă un impact asupra expunerilor din securitizare, si o descriere a gradului în care aceste procese diferă în cazul expunerilor din resecuritizare;

g) o descriere a politicii institutiei de credit cu privire la utilizarea operatiunilor de acoperire si a protectiei nefinantate în vederea diminuării riscurilor aferente expunerilor din securitizare si resecuritizare retinute, incluzând identificarea, pe categoriile relevante de expuneri la risc, a contrapartidelor importante din operatiunile de acoperire;

h) abordările pe care institutia de credit le urmează în vederea calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor pentru activitătile sale de securitizare, incluzând tipurile expunerilor din securitizare cărora li se aplică fiecare abordare;

i) tipurile entitătilor special constituite în scopul securitizării pe care institutia de credit, în calitate de sponsor, le utilizează pentru a securitiza expuneri provenind de la terte părti, incluzând dacă, în ce formă si în ce măsură institutia de credit are expuneri fată de aceste entităti special constituite în scopul securitizării, în mod separat pentru expuneri bilantiere si expuneri aflate în afara bilantului, precum si o listă a entitătilor pe care institutia de credit le administrează sau cărora le oferă consultantă si care investesc fie în pozitii din securitizare pe care institutia de credit Ie-a securitizat, fie în entităti special constituite în scopul securitizării în relatie cu care institutia de credit actionează ca sponsor;

j) o prezentare succintă a politicilor contabile ale institutiei de credit cu privire la activitătile de securitizare, incluzând:

(i) tratarea tranzactiilor ca transferuri de active sau ca finantări ale acestora;

(ii) recunoasterea profiturilor aferente transferurilor de active;

(iii) metodele, ipotezele-cheie, precum si variabilele de intrare si modificările în raport cu perioada anterioară utilizate pentru evaluarea pozitiilor din securitizare;

(iv) tratamentul aferent securitizărilor sintetice în cazul în care acesta nu este acoperit prin alte politici contabile;


(v) modul în care activele care urmează să facă obiectul tranzactiilor din securitizare sunt evaluate, precum si înregistrarea lor fie în portofoliul de tranzactionare al institutiilor de credit, fie în alt portofoliu, în afara celui de tranzactionare;

(vi) politicile utilizate în vederea recunoasterii în bilant a datoriilor aferente prevederilor contractuale în baza cărora institutia de credit ar putea fi obligată să furnizeze suport financiar activelor securitizate;

k) denumirile institutiilor externe de evaluare a creditului utilizate pentru securitizări si tipul expunerilor pentru care fiecare agentie este utilizată;

l) o descriere, în cazul în care este necesar, a abordării bazate pe evaluări interne, în conformitate cu prevederile cap. VI «Metodologia de calcul» din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/16/2010, cu modificările si completările ulterioare, incluzând structura procesului de evaluare internă si relatia dintre evaluarea internă si ratingurile externe, utilizarea evaluării interne în alte scopuri decât cele legate de determinarea cerintelor de capital în conformitate cu abordarea bazată pe evaluări interne, mecanismele de control aferente procesului de evaluare internă, incluzând consideratii privind independenta, responsabilitatea si analiza procesului de evaluare internă, precum si tipurile de expuneri cărora li se aplică procesul de evaluare internă si factorii pentru simulările de criză utilizati pentru determinarea nivelurilor de crestere a calitătii creditului, defalcati pe tipuri de expuneri;

m) o explicare a schimbărilor semnificative, intervenite de la ultima perioadă de raportare, sub aspectul cantitativ al cerintelor de publicare prevăzute la lit. n)-q);

n) următoarele informatii, furnizate separat pentru portofoliul de tranzactionare si pentru alte portofolii în afara celui de tranzactionare si defalcate pe tipuri de expuneri:

(i) valoarea totală a expunerilor rămase de rambursat, securitizate de institutia de credit, prezentată separat pentru securitizările traditionale, securitizările sintetice si pentru securitizările în care institutia de credit actionează doar ca sponsor;

(ii) valoarea agregată a pozitiilor din securitizare înscrise în bilant, retinute sau achizitionate, precum si a expunerilor din securitizare aflate în afara bilantului;

(iii) valoarea agregată a activelor care urmează să facă obiectul tranzactiilor de securitizare;

(iv) în cazul securitizării facilitătilor supuse clauzei de amortizare anticipată, expunerile agregate corespunzătoare sumelor trase, aferente interesului initiatorului si, respectiv, interesului investitorilor, cerintele de capital agregate determinate de institutia de credit pentru interesul initiatorului si cerintele de capital agregate determinate de institutia de credit pentru interesul investitorilor, aferent sumelor trase si sumelor netrase;

(v) valoarea pozitiilor din securitizare care sunt deduse din fondurile proprii sau sunt supuse unei ponderi de risc de 1.250%;

(vi) o expunere succintă a activitătii de securitizare corespunzătoare perioadei curente, incluzând valoarea expunerilor securitizate, precum si profitul sau pierderea recunoscut(ă), aferente transferului de active în cadrul operatiunilor de securitizare;

o) următoarele informatii, furnizate separat pentru portofoliul de tranzactionare si pentru alte portofolii în afara celui de tranzactionare:

(i) valoarea agregată a pozitiilor din securitizare retinute sau achizitionate si cerintele de capital corespunzătoare, defalcate pe expuneri din securitizare si expuneri din resecuritizare, precum si pe un număr semnificativ de intervale de ponderi de risc ori de cerinte de capital, aferente fiecărei abordări utilizate în vederea determinării cerintelor de capital;

(ii) valoarea agregată a expunerilor din resecuritizare retinute sau achizitionate, defalcate pe expunerea înregistrată înainte si după operatiunile de acoperire/asigurare si expunerea fată de furnizorii de garantii financiare, defalcată pe categorii de bonitate a garantilor ori pe numele garantilor;

p) în cazul portofoliilor, altele decât cele de tranzactionare, si al expunerilor securitizate de institutia de credit, valoarea activelor depreciate/restante care fac obiectul securitizării si pierderile recunoscute de institutia de credit pe parcursul perioadei curente, ambele defalcate pe tip de expunere;

q) în cazul portofoliului de tranzactionare, expunerile totale rămase de rambursat, securitizate de institutia de credit si care fac obiectul unei cerinte de capital pentru riscul de piată, defalcate pe securitizare traditională/sintetică si pe tip de expunere.”

4. Mentiunea privind transpunerea normelor comunitare se completează după cum urmează:

“, precum si dispozitiile pct. 5 lit. (b) pct. (i) si (ii) din anexa I la Directiva 2010/76/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivei 2006/48/CE si a Directivei 2006/49/CE în ceea ce priveste cerintele de capital pentru portofoliul de tranzactionare si resecuritizare, precum si procesul de supraveghere a politicilor de remunerare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 329 din 14 decembrie 2010.”

Art. II. - Prezentul regulament intră în vigoare la data de 31 decembrie 2011.

Prezentul regulament transpune dispozitiile pct. 5 lit. (b) pct. (i) si (ii) din anexa I la Directiva 2010/76/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivei 2006/48/CE si a Directivei 2006/49/CE în ceea ce priveste cerintele de capital pentru portofoliul de tranzactionare si resecuritizare, precum si procesul de supraveghere a politicilor de remunerare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 329 din 14 decembrie 2010.


 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSULÎN INTERESUL LEGII

DECIZIA Nr. 15

din 17 octombrie 2011

 

Dosar nr. 17/2011

 

Judecător dr. Livia Doina Stanciu - presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie

Judecător Lavinia Curelea - presedintele Sectiei I civile

Judecător Gabriela Victoria Bîrsan - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal

Judecător Corina Michaela Jîjîie - presedintele delegat al Sectiei penale

Judecător dr. Adrian Bordea - presedintele Sectiei a II-a civile

Minodora Carmen Ianosi - judecător

Carmen Elena Popoiag - judecător

Românită Vrânceanu - judecător

Cristina Luzescu - judecător

Georgeta Carmen Negrilă - judecător

Raluca Moglan - judecător-raportor

Florentina Preda Popescu - judecător

Carmen Ilie - judecător

Gheorghita Lutac - judecător

Gabriela Bogasiu - judecător-raportor

Niculae Mănigutiu - judecător

EmanuelAlbu - judecător

Marioara Isăilă - judecător

Mariana Cârstocea - judecător

Iulia Manuela Cârnu - judecător

Aurelia Motea - judecător

Veronica Carmen Popescu - judecător

Elena Cârcei - judecător-raportor

Stefan Pistol - judecător

Sandei Lucian Macavei - judecător

 

Completul competent să judece recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 17/2011 este constituit conform dispozitiilor art. 3306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, si ale art. 272 alin. 2 lit. b din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativă a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificările si completările ulterioare.

Sedinta este prezidată de doamna judecător dr. Livia Doina Stanciu, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin.

La sedinta de judecată participă magistratul-asistent sef al Sectiei I civile, doamna Mihaela Calabiciov, desemnată în conformitate cu dispozitiile art. 273 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativă a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificările si completările ulterioare.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la calitatea procesuală activă a Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în cadrul plângerilor formulate în procedura prevăzută de art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, împotriva hotărârilor comisiilor judetene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere si al actiunilor în constatarea nulitătii absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, întemeiate pe dispozitiile art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările si completările ulterioare.

Magistratul-asistent referă cu privire la obiectul recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 17/2011 aflat pe rolul completului de judecată, precum si cu privire la faptul că la dosarul cauzei a fost depus raportul întocmit de doamnele judecător-raportor Raluca Moglan si Gabriela Bogasiu.

Doamna judecător dr. Livia Doina Stanciu, presedintele completului de judecată, constatând că nu există cereri prealabile sau exceptii, a acordat cuvântul reprezentantului procurorului general, doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, pentru sustinerea recursului în interesul legii.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la calitatea procesuală activă a Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în cadrul plângerilor formulate în procedura prevăzută de art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, împotriva hotărârilor comisiilor judetene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere si al actiunilor în constatarea nulitătii absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, întemeiate pe dispozitiile art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, fiind identificate două orientări jurisprudentiale.

S-a sustinut, într-o opinie, că Regia Natională a Pădurilor - Romsilva are calitate procesuală activă în cadrul plângerilor formulate în temeiul dispozitiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si în actiunile pentru constatarea nulitătii absolute, întemeiate pe dispozitiile art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, iar într-o altă opinie, că Regia Natională a Pădurilor- Romsilva nu are calitate procesuală activă nici în procedura reglementată de art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si nici în cadrul actiunilor prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin a mentionat că prima opinie este considerată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie ca fiind în acord cu litera si spiritul legii si a solicitat admiterea recursului în interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea si aplicarea unitară a legii în sensul că, în interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si a dispozitiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, raportate la dispozitiile Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările si completările ulterioare, art. 1 alin. (1), art. 10 alin. (1) si art. 11 alin. (1) din Codul silvic, aprobat prin Legea nr. 46/2008, cu modificările si completările ulterioare, Regia Natională a Pădurilor - Romsilva are legitimare procesuală activă atât în cadrul plângerilor formulate împotriva hotărârilor comisiilor judetene de fond funciar, cât si în cadrul actiunilor pentru constatarea nulitătii absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, promovate fie pe cale principală, fie pe calea cererii de interventie în interes propriu.

Presedintele completului, doamna judecător dr. Livia Doina Stanciu, a acordat posibilitatea membrilor completului de judecată de a adresa întrebări reprezentantului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.

Doamna judecător Lavinia Curelea, presedintele Sectiei I civile, a întrebat care este, în opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, termenul în care Regia Natională a Pădurilor - Romsilva ar putea formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor judetene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere si de când ar curge acest termen, în cazul în care s-ar stabili, în interpretarea si aplicarea unitară a dispozitiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, că Regia Natională a Pădurilor - Romsilva are calitate procesuală activă de a formula o astfel de plângere. Fată de împrejurarea că sintagma “persoană interesată”, în sensul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, se referă la persoanele interesate în reconstituirea dreptului de proprietate si cărora li se comunică hotărârea comisiei judetene, iar Regia Natională a Pădurilor - Romsilva este, în sensul legii, o regie autonomă de interes national, care gestionează fondul forestier proprietate publică a statului, respectiv pe acela apartinând proprietătii publice a unitătilor administrativ-teritoriale sau proprietătii private, s-ar pune problema dacă aceasta ar putea fi asimilată persoanelor interesate cărora li se comunică această hotărâre. De asemenea, a mai întrebat în ce măsură Regia Natională a Pădurilor - Romsilva ar putea ataca în justitie hotărârile comisiilor judetene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere fată de împrejurarea că această institutie are membri desemnati în comisiile respective.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, a sustinut că aspectele la care se referă întrebările ce i-au fost adresate sunt reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea în posesie a proprietarilor, cu modificările si completările ulterioare, potrivit căreia persoanele nemultumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei judetene în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, iar hotărârile emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se iau cu votul majoritătii membrilor în cadrul comisiilor judetene. Prin urmare, aspectele învederate nu pot reprezenta argumente pentru a se retine că Regia Natională a Pădurilor - Romsilva nu ar avea calitate procesuală activă în sensul art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Doamna judecător dr. Livia Doina Stanciu, presedintele completului de judecată, constatând că nu mai sunt întrebări de formulat, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronuntare asupra recursului în interesul legii.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

1. Problema de drept ce a generat practica neunitară

Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie s-a arătat că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la calitatea procesuală activă a Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în cadrul plângerilor formulate în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, împotriva hotărârilor comisiilor judetene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor forestiere si al actiunilor în constatarea nulitătii absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, întemeiate pe dispozitiile art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare.

2. Examenul jurisprudential

În urma verificării jurisprudentei la nivel national cu privire la calitatea procesuală activă a Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în cadrul plângerilor formulate în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, împotriva hotărârilor comisiilor judetene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere si al actiunilor în constatarea nulitătii absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, întemeiate pe dispozitiile art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, s-au identificat două orientări ale practicii.

3. Solutiile pronuntate de instantele judecătoresti

3.1. Într-o primă orientare jurisprudentială, instantele de judecată au apreciat că Regia Natională a Pădurilor - Romsilva are calitate procesuală activă în plângerile formulate în temeiul dispozitiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, împotriva hotărârilor comisiilor judetene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, precum si în actiunile în constatarea nulitătii absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, întemeiate pe dispozitiile art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare.

În argumentarea acestei opinii, s-a retinut că Regia Natională a Pădurilor - Romsilva este singurul organ administrativ care reprezintă statul român în sectorul silvic, si, prin urmare, are dreptul să vegheze la respectarea legalitătii reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.

Întrucât toate reconstituirile dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se efectuează din suprafetele de terenuri cuprinse în amenajamentele silvice, terenuri pe care le administrează si gestionează directiile silvice judetene aflate în structura Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva, aceasta este direct interesată si răspunzătoare atât de modalitatea în care se realizează reconstituirea dreptului de proprietate, cât si de legalitatea acestei operatiuni.

Cu referire la cererile care au ca obiect constatarea nulitătii actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, s-a retinut că nulitatea acestor acte poate fi invocată si de persoanele care justifică un interes legitim, iar Regia Natională a Pădurilor - Romsilva are un astfel de interes, fiind institutia care administrează fondul forestier proprietate publică a statului.


3.2. Intr-o a doua orientare jurisprudentială, instantele de judecată au apreciat că Regia Natională a Pădurilor - Romsilva nu are calitate procesuală activă nici în plângerile formulate în baza art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si nici în actiunile întemeiate pe art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare.

În argumentarea acestei opinii s-a retinut că reconstituirea dreptului de proprietate se face la cererea fostilor proprietari sau a mostenitorilor acestora atât în privinta terenurilor agricole, cât si a celor forestiere, conditia determinantă fiind aceea de fost proprietar, indiferent că este vorba de persoană fizică ori juridică, în consecintă, prin dispozitiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, legiuitorul a urmărit protejarea dreptului subiectiv al fostului proprietar, persoană fizică sau juridică.

De asemenea, s-a retinut că Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, conferă legitimitate procesuală doar comisiilor locale si judetene, prefectului, precum si tertilor care se pretind proprietari, neexistând nicio prevedere legală care să stabilească dreptul Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva de a reprezenta statul în litigiile referitoare la dreptul de proprietate al acestuia asupra fondului forestier.

Întrucât reconstituirea dreptului de proprietate se face din terenurile proprietatea statului, devin incidente dispozitiile Legii nr. 213/1998, astfel că în litigiile care privesc dreptul de proprietate al statului acesta este reprezentat de Ministerul Finantelor, iar titularul dreptului de administrare, Romsilva, trebuie să arate titularul dreptului de proprietate.

Regia Natională a Pădurilor - Romsilva poate reprezenta în justitie statul numai cu privire la acele interese care au legătură cu obiectul ei de activitate, respectiv aplicarea strategiei nationale în domeniul silviculturii, atributie care nu îi conferă însă calitate procesuală activă în genul de litigii analizate.

4. Opinia procurorului general

Procurorul general a apreciat primul punct de vedere ca fiind în acord cu litera si spiritul legii, raportat la dispozitiile Legii nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare, si ale Regulamentului privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările si completările ulterioare, care stabilesc atributiile exercitate de Regia Natională a Pădurilor - Romsilva, prin unitătile subordonate, în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere [art. 24 alin. (4) si (5) din lege, respectiv art. 71-74 din regulament] si la dispozitiile din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva si aprobarea regulamentului de organizare si functionare, care reglementează dreptul de administrare al Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva asupra fondului forestier proprietate publică a statului si atributiile ce revin regiei în exercitarea acestui drept [art. 11 alin. (1) din Codul silvic, respectiv art. 4 alin. (3) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 229/2009, art. 2 lit. A pct. 1 si art. 3 lit. k din regulamentul aprobat prin această hotărâre].

Totodată, procurorul general a adus ca argument în sensul legitimării procesuale active a Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în plângerea reglementată de art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, abrogarea dispozitiilor art. 60 din această lege, care îi excludeau pe tertii interesati de la procedura conferită de normele acestui act normativ.

5. Raportul asupra recursului în interesul legii

Prin raportul întocmit s-a propus solutionarea recursului în interesul legii în sensul că:

În interpretarea si aplicarea unitară a dispozitiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, stabileste că Regia Natională a Pădurilor - Romsilva are calitate procesuală activă de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor judetene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.

În interpretarea si aplicarea unitară a dispozitiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările si completările ulterioare, stabileste că Regia Natională a Pădurilor - Romsilva are calitate procesuală activă de a formula actiuni în constatarea nulitătii absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

6. Înalta Curte

6.1. Cu privire la calitatea procesuală activă a Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor judetene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pe temeiul dispozitiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare:

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare, “reconstituirea dreptului de proprietate si punerea în posesie a titularilor, în cazul terenurilor forestiere, precum si eliberarea titlurilor de proprietate se fac de comisiile locale si, respectiv, comisiile judetene, în conditiile si cu procedura stabilite de Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările si completările ulterioare, de Legea nr. 169/1997, de Regulamentul privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea în posesie a proprietarilor”, si conform prevederilor acestei legi.

Prin urmare, procedura plângerii, reglementată în cap. IV “Dispozitii procedurale” al Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, este aplicabilă si în cazul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.

În conformitate cu dispozitiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările:

“(1) Hotărârile comisiei judetene asupra contestatiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozitiilor cuprinse în cap. II, si cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesati prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) împotriva hotărârii comisiei judetene se poate face plângere ia judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.”

Din interpretarea sistematică a celor două alineate ale textului rezultă că titularii plângerii sunt persoanele interesate cărora li se comunică hotărârea comisiei judetene.

Reglementarea plângerii în această formă, în vigoare si în prezent, prin instituirea obligatiei de comunicare a hotărârilor comisiei judetene către cei interesati tocmai în scopul exercitării plângerii, a fost urmarea modificărilor aduse Legii nr. 18/1991 prin Legea nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare.

Astfel, în varianta initială a Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, art. 11 alin. (5) prevedea că “împotriva hotărârii comisiei judetene, cel nemultumit poate face plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunostintă de solutia dată de comisia judeteană”.

Art. 11 alin. (5) a fost abrogat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, iar prin art. I pct. 34 din aceeasi lege a fost introdus în corpul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, cap. III1 “Dispozitii procedurale”, devenit cap. IV după republicarea legii, în care s-a inclus si art. 443, devenit art. 53 după republicarea legii.

Corelativ acestui articol, au fost introduse si art. 4410, art. 4411 sj art. 4412.

Potrivit art. 441°, devenit art. 60 după republicarea legii: “Tertii care au fost vătămati în drepturile lor prin hotărârea comisiei judetene sau prin ordinul prefectului ori în alt mod, prin acte administrative prealabile ordinului, cum este cazul propunerilor primarului, si care nu aveau interes de a se adresa acestor organe, având deja un titlu de proprietate privată asupra terenului, ori li se recunoscuse un asemenea drept, potrivit legii, nu pot folosi decât calea actiunilor de drept comun, petitorii sau după caz posesorii, în special revendicarea, si nu procedura prevăzută în acest capitol.”

Potrivit art. 4411, devenit art. 61 după republicarea legii: “Dispozitiile art. 441° [art. 60 după republicare] se aplică si în cazul încălcării dreptului de proprietate publică sau privată al statului ori, după caz, al unitătilor administrativ-teritoriale”, iar potrivit art. 4412, devenit art. 62 după republicare: “Persoanelor prevăzute la art. 441° si art. 4411 [art. 60 si, respectiv, art. 61 după republicare] nu le sunt opozabile hotărârile date de comisiile judetene.”

Prin dispozitiile art. 60-62 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, care îi excludeau pe tertii interesati de la calea plângerii prevăzute de legea specială, consacrând fată de acestia inopozabilitatea hotărârilor comisiilor judetene, s-a restrâns sfera persoanelor interesate cărora art. 53 le deschidea calea plângerii la categoria părtilor din procedura legii speciale.

Art. 60 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, a fost însă abrogat prin art. I pct. 11 din titlul IV al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 61 si 62 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, nu au fost abrogate odată cu art. 60 si nici ulterior, fiind si în prezent în vigoare. Neavând însă o individualitate proprie, ci doar prin raportare la art. 60, ele au devenit inaplicabile din momentul abrogării art. 60.

În contextul evolutiei legislative arătate, abrogarea art. 60 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, nu poate fi lipsită de semnificatie juridică.

Astfel, includerea în legea specială a unei norme având ca scop excluderea de la calea plângerii a altor persoane interesate în afara părtilor din procedura legii speciale, urmată de abrogarea respectivei norme, denotă intentia legiuitorului de a nu mai restrânge exercitiul plângerii prevăzute de legea specială la categoria părtilor din procedura reglementată de această lege, în acest sens urmând a fi înteleasă sintagma “persoane interesate” din cuprinsul art. 53.

Prin urmare, fată de abrogarea art. 60 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, nu poate fi exclusă, de plano, posibilitatea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva de a uza de procedura plângerii prevăzută de legea specială si, implicit, calitatea ei procesuală activă într-un astfel de demers judiciar, pe motiv că, nefiind parte în procedura legii speciale, nu are deschisă calea acestei legi pentru valorificarea drepturilor pretins încălcate prin actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, ci doar calea dreptului comun.

Într-adevăr, Regia Natională a Pădurilor- Romsilva nu este parte în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, iar reprezentarea sa în cadrul comisiei judetene de fond funciar, conform art. 4 alin. (1) lit. j) din Regulamentul privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului si a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările si completările ulterioare, nu este de natură să conducă la o altă concluzie. Parte în procedura de reconstituire, cu atributii în solutionarea contestatiilor, respectiv validarea ori invalidarea măsurilor stabilite de comisiile locale, este comisia judeteană, autoritate publică cu activitate administrativ-jurisdictională, ale cărei hotărâri se adoptă cu votul majoritătii membrilor ei (art. 51 coroborat cu art. 52 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, raportat la art. 6 si 8 din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările si completările ulterioare).

Cu toate că Regia Natională a Pădurilor- Romsilva nu este parte în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinatie forestieră, având această calitate exclusiv titularii cererilor de reconstituire [art. 25 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare, raportat la art. 8 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare] si autoritătile cu atributii în rezolvarea acestor cereri, respectiv comisiile locale si judetene (art. 51 coroborat cu art. 52 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, raportat la art. 5 si art. 6 din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările si completările ulterioare), acesta nu este un argument care să justifice lipsa de calitate procesuală activă a Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în promovarea plângerii prevăzute de art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, fată de abrogarea art. 60 din această lege.

În conditiile în care dispozitiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, limitează exercitiul plângerii la acele persoane interesate cărora li se comunică hotărârile comisiei judetene, pentru a se determina dacă Regia Natională a Pădurilor - Romsilva se legitimează procesual activ în plângerea prevăzută de art. 53, se impune a se stabili dacă această entitate este persoană interesată căreia i se comunică hotărârile comisiei judetene privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.

Or, fată de atributiile ce i-au fost conferite de lege în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, distinct de cele exercitate în reprezentarea sa în cadrul comisiilor locale si judetene [art. 7 alin. (3) si art. 8 alin. (4) raportat la art. 2 alin. (1) lit. g) coroborat cu art. 5, respectiv la art. 4 alin. (1) lit. j) coroborat cu art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările si completările ulterioare] si fată de calitatea sa de titular al dreptului de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului, Regia Natională a Pădurilor - Romsilva poate fi asimilată persoanelor interesate cărora li se comunică hotărârea comisiei judetene.

Astfel, prin unitătile sale subordonate, Regia Natională a Pădurilor - Romsilva pune la dispozitia comisiilor locale documentele necesare reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor forestiere, precum si suprafetele de teren cu destinatie forestieră asupra cărora au fost validate cererile de reconstituire, delimitează perimetrele cu terenuri ce rămân în proprietatea statului de terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată, participă la punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a validat propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate. În acest sens sunt dispozitiile art. 24 alin. (4) si (5) din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare, si, respectiv, art. 39 si art. 71-74 din Regulamentul privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate privată asupra terenurilor, precum si punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările si completările ulterioare.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispozitiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările si completările ulterioare: “Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de Regia Natională a Pădurilor - Romsilva, regie autonomă de interes national, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.”

Art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva si aprobarea regulamentului de organizare si functionare prevede la alin. (1) că “Romsilva are ca scop principal gestionarea durabilă si unitară a fondului forestier proprietate publică a statului”, iar la alin. (3) lit. a) că “prin activitătile pe care le desfăsoară, Romsilva urmăreste aplicarea strategiei nationale în domeniul silviculturii, actionând pentru apărarea, conservarea si dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului [...], pe care îl administrează [...].”

De asemenea, la art. 1 alin. (1) din Regulamentul de organizare si functionare a Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 229/2009, se prevede că Regia Natională a Pădurilor - Romsilva “are ca scop principal gestionarea durabilă si unitară, în conformitate cu prevederile legale, a fondului forestier proprietate publică a statului”, iar la art. 2 lit. A pct. 1 din acelasi regulament se mentionează că Romsilva “asigură integritatea fondului forestier proprietate publică a statului [...], pe care îl are în administrare [...].”

Totodată, conform art. 3 lit. k) din Regulamentul de organizare si functionare a Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 229/2009, Regia Natională a Pădurilor - Romsilva “reprezintă în justitie, în nume propriu, dreptul de administrare în domeniile care constituie obiectul său de activitate”.

Din interpretarea sistematică a dispozitiilor legale enuntate rezultă că, în calitate de titular al dreptului de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului si a atributiilor conferite în exercitarea acestui drept - apărarea si asigurarea integritătii fondului forestier proprietate publică a statului, inclusiv a atributiilor specifice din procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, Regia Natională a Pădurilor - Romsilva poate fi asimilată persoanelor interesate la care se referă art. 53 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

În consecintă, Regia Natională a Pădurilor- Romsilva poate uza de calea legii speciale în scopul apărării si asigurării integritătii fondului forestier proprietate publică a statului, având astfel calitate procesuală activă în plângerea formulată pe temeiul dispozitiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

6.2. Cu privire la calitatea procesuală activă a Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva de a formula actiuni în constatarea nulitătii absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare:

În conformitate cu dispozitiile art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările si completările ulterioare:

“(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozitiilor legislatiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, si ale prezentei legi: [...].

(2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietătilor si de alte persoane care justifică un interes legitim, iar solutionarea cererilor este de competenta instantelor judecătoresti de drept comun.”

Stabilind că nulitatea actelor la care se referă alin. (1) poate fi invocată “si de alte persoane care justifică un interes legitim”, art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, nu face altceva decât să transpună, într-un caz particular, acela al actelor emise cu încălcarea prevederilor legii fondului funciar, regula de drept comun potrivit căreia nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, respectiv fie de părtile actului juridic si avânzii-cauză ai părtilor, fie de terti, care se pretind prejudiciati prin actul atacat, fie de organele expres prevăzute de lege.

Pe planul dreptului procesual, regula enuntată justifică legitimare procesuală activă în actiunile în constatarea nulitătii absolute întemeiate pe dispozitiile art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, în privinta oricărei persoane care justifică un interes legitim, indiferent dacă aceasta a fost sau nu parte în procedura legii speciale a fondului funciar în care au fost emise actele atacate.

Prin urmare, pentru a se determina dacă Regia Natională a Pădurilor - Romsilva are calitate procesuală activă în actiunile în constatarea nulitătii absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, se impune a se stabili dacă aceasta justifică un interes legitim în atacarea respectivelor acte.

Pe acest aspect prezintă relevantă următoarele dispozitii legale: art. 11 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările si completările ulterioare, art. 4 alin. (1) si alin. (3) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva si aprobarea regulamentului de organizare si functionare, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. A pct. 1 si art. 3 lit. k) din Regulamentul de organizare si functionare a Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 229/2009.

Astfel, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările si completările ulterioare: “Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de Regia Natională a Pădurilor - Romsilva, regie autonomă de interes national, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.”

Art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva si aprobarea regulamentului de organizare si functionare prevede la alin. (1) că “Romsilva are ca scop principal gestionarea durabilă si unitară a fondului forestier proprietate publică a statului”, iar la alin. (3) lit. a) că “prin activitătile pe care le desfăsoară, Romsilva urmăreste aplicarea strategiei nationale în domeniul silviculturii, actionând pentru apărarea, conservarea si dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului [...], pe care îl administrează [...].”


Art. 1 alin. (1) din Regulamentul de organizare si functionare a Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 229/2009, prevede că Regia Natională a Pădurilor - Romsilva “are ca scop principal gestionarea durabilă si unitară, în conformitate cu prevederile legale, a fondului forestier proprietate publică a statului”, art. 2 lit. Apct. 1 din acelasi regulament prevede că Romsilva “asigură integritatea fondului forestier proprietate publică a statului [...], pe care îl are în administrare [...]”, iar art. 3 lit. k) prevede că Romsilva “reprezintă în justitie, în nume propriu, dreptul de administrare în domeniile care constituie obiectul său de activitate”.

Din interpretarea sistematică a dispozitiilor legale enuntate rezultă că Regia Natională a Pădurilor - Romsilva, în calitate de titular al dreptului de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului si a atributiilor conferite în exercitarea acestui drept, poate promova, în nume propriu, actiuni în justitie pentru apărarea si asigurarea integritătii fondului forestier proprietate publică a statului, or actiunile în nulitate întemeiate pe art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, sunt tocmai mijloace de actiune în acest scop.

În consecintă, Regia Natională a Pădurilor - Romsilva este persoană care justifică un interes legitim în sensul art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, având astfel calitate procesuală activă de a formula actiuni în constatarea nulitătii absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Fată de considerentele expuse, în sensul art. 3307 cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010,

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si, în consecintă:

în interpretarea si aplicarea unitară a dispozitiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, stabileste că Regia Natională a Pădurilor - Romsilva are calitate procesuală activă de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor judetene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.

În interpretarea si aplicarea unitară a dispozitiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările si completările ulterioare, stabileste că Regia Natională a Pădurilor - Romsilva are calitate procesuală activă de a formula actiuni în constatarea nulitătii absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

Pronuntată în sedintă publică astăzi, 17 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

LIVIA DOINA STANCIU

Magistrat-asistent,

Mihaela Calabiciov


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.