MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 840/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 840         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 28 noiembrie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.098 din 8 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de actiuni detinute de stat la societătile comerciale, precum si ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării

 

Decizia nr. 1.171 din 15 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 1.172 din 15 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) si art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Decizia nr. 1.173 din 15 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Decizia nr. 1.241 din 22 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2), art. 4 lit. a) si art. 9 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, precum si ale art. III alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 218/2008 privind modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule

 

Decizia nr. 1.247 din 22 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 1.301 din 4 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Decizia nr. 1.358 din 13 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. h) din Legea recunostintei fata de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989, precum si fată de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr. 341/2004


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.098

din 8 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare- cumpărare de actiuni detinute de stat la societătile comerciale, precum si ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de actiuni detinute de stat la societătile comerciale, precum si ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Metal Export Import” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 25.342/3/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială si care formează obiectul Dosarului nr. 3.309D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având învedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 27 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 25.342/3/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de actiuni detinute de stat la societătile comerciale, precum si ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Metal Export Import” - S.A. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect o actiune în constatare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textele de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât prevăd libertatea autoritătii care participă la procedura de privatizare de a actiona în mod arbitrar si dau posibilitatea acesteia de a produce, printr-o procedură extrem de simplă, efecte economice dezastruoase în detrimentul cumpărătorului pachetului de actiuni.

Dispozitiile criticate încalcă principiul egalitătii si impartialitătii justitiei, deoarece, în cadrul actiunilor în rezolutiunea contractelor de privatizare, crearea prejudiciului de către cumpărătorul actiunilor este prezumată, singura dovadă care cade în sarcina autoritătii implicate în procedura de privatizare fiind cea referitoare la întinderea prejudiciilor.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de actiuni detinute de stat la societătile comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, si ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, care au următorul continut:

- Art. 21 din Ordonanta Guvernuluinr. 25/2002: (1) în cazul desfiintării contractului pe cale conventională sau judiciară Autoritatea va retine de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalităti achitate cu orice titlu, până la desfiintarea acestuia.

(11) În cazul desfiintării contractului pe cale conventională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autoritătii, cumpărătorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:

a) sumele reprezentând dobânzile si penalitătile datorate pentru ratele scadente si neachitate până la data desfiintării contractului, precum si penalitătile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligatii contractuale;

b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului;

c) sumele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultantilor de către Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).

(12) Prevederile alin. (1) si (11) se aplică si proceselor în curs de judecată având ca obiect desfiintarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonante.


(2) Pentru prejudiciile cauzate societătii de către cumpărător, aceasta poate cere instantei judecătoresti daune-interese.

(3) Stabilirea prejudiciilor si a întinderii daunelor-interese prevăzute la alin. (2), precum si a celor provocate Autoritătii se va face, la solicitarea societătii/Autoritătii, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice si/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operatiuni.

(4) Cheltuielile aferente efectuării expertizei prevăzute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, după caz, de Autoritate si vor fi recuperate de la cumpărător.”;

- Art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002: “(2) Notificarea prin care institutia publică implicată înstiintează cumpărătorul asupra desfiintării contractului, ca efect al functionării pactului comisoriu, constituie înscrisul în baza căruia se efectuează reînregistrarea ca actionar a institutiei publice implicate de către societatea de registru independentă care tine registrul actionarilor respectivei societăti comerciale (în cazul societătilor comerciale detinute public) sau de către societatea comercială de tip închis care îsi tine propriul registru al actionarilor si de către oficiul registrului comertului, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalităti. Notificarea prin care institutia publică implicată înstiintează cumpărătorul despre executarea gajului asupra actiunilor, în favoarea sa, ca efect al neîndeplinirii obligatiilor investitionale asumate prin contract, constituie înscrisul în baza căruia se efectuează reînregistrarea ca actionar a institutiei publice implicate de către societatea de registru independentă care tine registrul actionarilor respectivei societăti comerciale (în cazul societătilor comerciale detinute public) sau de către societatea comercială de tip închis care îsi tine propriul registru al actionarilor si de către oficiul registrului comertului, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalităti.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1)-(4) - Dreptul de proprietate privată, art. 45 - Libertatea economică si art. 124 alin. (1) si (2) - înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia, Curtea constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 s-a pronuntat prin numeroase decizii. Astfel, prin Decizia nr. 189 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 7 iunie 2004, Curtea a retinut că dreptul de proprietate al cumpărătorului nu este încălcat, întrucât nu se dispune transferul unor bunuri. Reglementarea în cauză se referă la răspunderea acestuia în cazul neexecutării obligatiilor sale, precum si la stabilirea daunelor-interese datorate.

Textul de lege prevede că, în cazul desfiintării pe cale conventională sau judiciară a contractului de privatizare (contract de vânzare-cumpărare de actiuni) pentru neexecutarea obligatiilor ce decurg din acesta, cumpărătorul datorează daune-interese, prevăzând totodată modalitatea de stabilire a prejudiciilor si a întinderii daunelor-interese.

Referitor la critica privind încălcarea libertătii contractuale, principiu fundamental al libertătii comertului si al economiei de piată, prin decizia sus-mentionată Curtea a constatat conformitatea dispozitiilor art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 cu dispozitiile art. 45 si art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Constitutie, deoarece accesul liber al persoanei la o activitate economică este garantat, în conditiile legii, iar statul asigură libertatea comertului si protectia concurentei loiale prin crearea unui cadru legislativ favorabil. În spetă, statul si-a îndeplinit obligatiile constitutionale prin adoptarea Ordonantei Guvernului nr. 25/2002, care, asa cum s-a retinut în jurisprudenta în materie a Curtii, este în acord cu principiile Legii fundamentale.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate care are ca obiect dispozitiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, prin Decizia nr. 324 din 11 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 5 noiembrie 2003, Curtea a respins exceptia si a statuat că dispozitiile legale criticate nu fac nicio diferentiere între diferitele categorii de cumpărători, părti ale contractelor de vânzare-cumpărare de actiuni încheiate în cadrul procesului de privatizare de institutia publică implicată. De asemenea, în ceea ce priveste pretinsa încălcare a prevederilor art. 44 alin. (1) si (2) din Legea fundamentală, prin decizia mentionată s-a statuat că textele de lege criticate reglementează raporturi contractuale ce prevăd drepturi si obligatii reciproce, iar în caz de neexecutare a obligatiei de către cumpărător, acesta va suporta consecintele neexecutării obligatiei contractuale. De altfel, potrivit jurisprudentei Curtii, aplicarea măsurilor prevăzute de lege împotriva celor care nu îsi respectă obligatiile legale sau contractuale nu încalcă normele constitutionale privind protectia proprietătii private.

Solutia si considerentele pronuntate în deciziile mentionate sunt valabile si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de actiuni detinute de stat la societătile comerciale, precum si ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Metal Export Import” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 25.342/3/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Mihaela Senia Costinescu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.171

din 15 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Tomis Team” -S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. 6.274/212/2010 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 4.366D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, domnul avocat Răzvan Rugină, membru al Baroului Bucuresti, în calitate de apărător ales, cu delegatie la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 4.650D/2010 si nr. 4.696D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi prevederi legale, ridicată de acelasi autor în dosarele nr. 3.913/118/2010 si nr. 9.221/118/2010 ale Tribunalului Constanta - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, acelasi avocat, cu delegatie la dosarele cauzelor, constatându-se lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor mentionate, pune în discutie problema conexării lor.

Apărătorul autorului exceptiei si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.650D/2010 si nr. 4.696D/2010 la Dosarul nr. 4.366D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul apărătorului exceptiei, care solicită admiterea acesteia, reiterând cele precizate în notele scrise aflate la dosarele cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, respectiv Decizia nr. 416 din 7 aprilie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile din 24 septembrie 2010 si 12 octombrie 2010 si prin Sentinta civilă nr. 1.070 din 23 septembrie 2010, pronuntate în dosarele nr. 6.274/212/2010, nr. 3.913/118/2010 si nr. 9.221/118/2010, Tribunalul Constanta - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Tomis Team” - S.R.L. din Constanta în cauze având ca obiect solutionarea exceptiilor de nelegalitate a unor acte administrative.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei sustine, în esentă, că reglementarea criticată conduce la prelungirea nejustificată a procesului, afectând dreptul reclamantului de a obtine solutionarea cererii sale într-un termen rezonabil. Critică, din această perspectivă, posibilitatea atacării cu recurs a solutiei instantei de contencios administrativ, care duce, de asemenea, la prelungirea judecătii pe fond a litigiului. Mai arată că se ajunge la “o veritabilă discriminare între persoanele interesate în verificarea legalitătii unui act administrativ”, în sensul că cele care nu sunt părti într-un proces trebuie să urmeze procedura prealabilă înainte de a sesiza instanta de contencios administrativ, în timp ce persoanele care sunt deja angrenate într-un asemenea litigiu au posibilitatea de a solicita verificarea legalitătii fără a fi necesară parcurgerea acestei proceduri prealabile. Mai arată că textul de lege criticat nu oferă autoritătilor publice emitente ale actelor administrative posibilitatea verificării actelor defăimate ca fiind nelegale, de vreme ce procedura prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 implică direct ridicarea exceptiei de nelegalitate, astfel că aceste autorităti nu mai au ocazia să îsi revoce propriul act, dacă l-ar aprecia ele însele ca nelegal, înainte ca instanta să treacă la analiza legalitătii acestuia. Invocă si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care a statuat că principiul securitătii raporturilor juridice este unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei dreptului, în lumina preambulului Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Tribunalul Constanta - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că dispozitiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu contravin dispozitiilor constitutionale si conventionale invocate, întrucât exceptia de nelegalitate reprezintă un instrument procedural prin care nu se ajunge la anularea actului administrativ, ci la constatarea nelegalitătii acestuia si constituie, în egală măsură, un mijloc eficient de apărare, justificat de însesi exigentele unui proces echitabil.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile reprezentantului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.


Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Ulterior sesizării Curtii Constitutionale, textul de lege criticat a fost modificat prin art. VII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care a intrat în vigoare la 25 noiembrie 2010. Având în vedere faptul că această ultimă modificare nu a afectat esenta dispozitiilor criticate si tinând cont de dispozitivul Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, potrivit căruia “în cazul în care, după invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate în fata instantelor judecătoresti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constitutională se pronuntă asupra constitutionalitătii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă solutia legislativă din legea sau ordonanta modificată este, în principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificării”, Curtea urmează să examineze dispozitiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care au, în prezent, următoarea redactare:

- Art. 4: “(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea părtii interesate. În acest caz, instanta, constatând că de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanta de contencios administrativ competentă si suspendă cauza; încheierea de sesizare a instantei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanta în fata căreia s-a ridicat exceptia de nelegalitate este instanta de contencios administrativ competentă să o solutioneze si nici atunci când exceptia de nelegalitate a fost invocată în cauze penale.

(2) Instanta de contencios administrativ se pronuntă, după procedura de urgentă, în sedintă publică, cu citarea părtilor si a emitentului. În cazul în care exceptia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozitiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.

(3) Solutia instantei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare si se judecă de urgentă si cu precădere.

(4) în cazul în care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta în fata căreia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fără a tine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege mentionat contravine prevederilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 16 care consacră principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice si la art. 21 alin. (3) care garantează dreptul la un proces echitabil. De asemenea, este invocat si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că o exceptie motivată identic, ridicată de acelasi autor, dar într-un alt dosar al Tribunalului Constanta - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, a fost solutionată recent prin Decizia nr. 416 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 15 iunie 2011, instanta de contencios constitutional constatând că este neîntemeiată. Cu acel prilej, Curtea a retinut că este respectat dreptul la un proces echitabil solutionat într-un termen rezonabil, având în vedere că textul criticat impune termene extrem de scurte pentru judecarea cu celeritate a exceptiei de nelegalitate, iar instanta de contencios administrativ se pronuntă, după procedură de urgentă, în sedintă publică, cu citarea părtilor. De asemenea, în acord cu jurisprudenta sa anterioară, Curtea a apreciat că principiul stabilitătii raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalităti. Contestarea pe cale incidentală a legalitătii, indiferent de data la care a fost emis actul administrativ, se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate fără de care solutia pronuntată de instantă riscă să fie fondată pe un act ilegal. Altminteri, ar fi zdruncinat însusi fundamentul statului de drept, căci ar fi posibil ca instanta de judecată să pronunte, în numele legii, o hotărâre bazată pe un act încheiat cu încălcarea legii. Din această perspectivă, posibilitatea contestării legalitătii unui act administrativ unilateral cu caracter individual pe cale de exceptie apare ca o modalitate de contracarare a efectelor principiului potrivit căruia fraus omnia corrumpit. Acesta este motivul pentru care nici nu a fost limitat în timp dreptul de a ridica o asemenea exceptie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea acestei jurisprudente, considerentele si solutia deciziilor mentionate îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Tomis Team” - S.R.L. din Constanta în dosarele nr. 6.274/212/2010, nr. 3.913/118/2010 si nr. 9.221/118/2010 ale Tribunalului Constanta - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.172

din 15 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) si art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) si art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Yousaf Kasif în Dosarul nr. 3.894/4/2009 ai Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti si care formează obiectul Dosarului nr. 4.385D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis ia dosar note scrise prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.894/4/2009, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) si art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Yousaf Kasif într-o cauză având ca obiect solutionarea plângerii formulate de acesta împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acces la o nouă procedură de azil.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că dreptul la un proces echitabil impune posibilitatea efectivă si reală de exercitare a dreptului de acces ia justitie si de participare directă la propriul proces, cu exercitarea drepturilor procesuale, inclusiv a dreptului la apărare, or, termenul de 30 de zile în care instanta trebuie să solutioneze plângerea împotriva hotărârii privind accesul la o nouă procedură de azil este prea scurt, iar solutionarea plângerii are loc fără audierea străinului si fără citarea părtilor.

Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, precizând că textele de lege criticate nu statuează cu privire la retinerea străinilor în scopul returnării, ci reglementează o altă institutie juridică, iar solutionarea cererii fără citarea părtilor nu constituie o critică ce poate fi adusă art. 94 din Legea nr. 122/2006, întrucât se referă strict la solutionarea cererii de acordare a permisiunii, nu la solutionarea plângerii împotriva hotărârii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise transmise la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 93 alin. (4) si art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul continut:

- Art. 93 alin. (4): (4) în cazul depunerii plângerii, străinul poate cere să i se acorde permisiunea de a rămâne pe teritoriul României. Cererea de acordare a permisiunii de a rămâne pe teritoriul statului român se solutionează în regim de urgentă de către instanta de judecată competentă, care se va pronunta în camera de consiliu, fără citarea părtilor, printr-o încheiere irevocabilă.”;

- Art. 94 alin. (1): “(1) Instanta solutionează plângerea, fără audierea străinului, în termen de 30 de zile, si pronuntă o hotărâre motivată, prin care:

a) respinge plângerea; sau

b) admite plângerea, acordă accesul la o nouă procedură de azil si dispune ca structura competentă a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea să analizeze cererea în procedură ordinară.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor art. 21 - Accesul liber la justitie si ale art. 24 - Dreptul la apărare din Constitutie, precum si celor ale art. 6 - Dreptul la un proces echitabil si ale art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, raportate la art. 2 - Dreptul la viată si art. 3 - Interzicerea torturii din aceeasi conventie si la art. 1 - Garantii procedurale în cazul expulzărilor de străini din Protocolul nr. 7 la conventia mentionată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că a mai exercitat controlul de constitutionalitate a textelor de lege criticate în cauza de fată, prin prisma unor critici de neconstitutionalitate similare si prin raportare la aceleasi texte constitutionale si conventionale. Astfel, prin Decizia nr. 1.069 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 12 decembrie 2007, Curtea a constatat că sunt neîntemeiate criticile de neconstitutionalitate referitoare la contradictia cu prevederile constitutionale si conventionale ce consacră dreptul de acces la instantă si dreptul la un proces echitabil, în conditiile în care solicitantul dreptului de acces la o nouă procedură de azil beneficiază, în această etapă judiciară, de exercitarea neîngrădită a tuturor garantiilor specifice unui proces echitabil, printre acestea numărându-se, de exemplu, dreptul de a fi asistat de un apărător si de un interpret.

Totodată, Curtea a retinut că textele de lege criticate vizează procedura specială de solutionare a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, etapă în care nu se mai justifică parcurgerea acelorasi pasi procedurali ca în procedura initială de solutionare a cererii de acordare a azilului. Astfel, solutionarea plângerii împotriva hotărârii de respingere ca inadmisibilă a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil este analizată fără a mai fi necesară audierea străinului, dat fiind faptul că hotărârea atacată a fost respinsă pe motive de inadmisibilitate, deci instanta de judecată va analiza ratiunile ce au întemeiat această solutie si care tin de neîndeplinirea corespunzătoare a conditiilor prevăzute de art. 88 din lege. Mai mult, faptul că instanta solutionează această plângere în termen de 30 de zile exprimă conditia celeritătii în cadrul exercitării căii de atac specifice acestei proceduri.

În plus, Curtea retine, în ceea ce priveste dispozitiile art. 93 alin. (4) din Legea nr. 122/2006, că reprezintă dispozitii edictate în favoarea străinului, care poate să îsi continue sederea pe teritoriul statului român până la solutionarea plângerii împotriva respingerii ca inadmisibile a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, astfel încât, în ipoteza admiterii plângerii, acesta să aibă posibilitatea să întreprindă demersurile necesare obtinerii unei forme de protectie din partea statului român. De asemenea, textul de lege mentionat are ca finalitate si buna administrare a justitiei, fără să nesocotească, însă, dispozitiile constitutionale si conventionale invocate de autorul exceptiei.

Întrucât în cauza de fată nu au apărut elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei amintite, îsi mentin valabilitatea considerentele si solutia pronuntată prin decizia citată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) si art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Yousaf Kasif în Dosarul nr. 3.894/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.173

din 15 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Yang Kaiqiang în Dosarul nr. 9.617/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti, care formează obiectul Dosarului nr. 4.454D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 4.455D/2010 si nr. 4.588D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi prevederi legale, ridicată de Chen Jianping si Habourchid Rodin în dosarele nr. 17.391/4/2009 si, respectiv, nr. 3.754/4/2010 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.


Magistratul-asistent învederează Curtii că, în toate aceste dosare, partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis note scrise în sensul respingerii exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor mentionate, pune în discutie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.455D/2010 si nr. 4.588D/2010 la Dosarul nr. 4.454D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 10 septembrie 2010 si 22 octombrie 2010, pronuntate în dosarele nr. 9.617/4/2009, nr. 17.391/4/2009 si nr. 3.754/4/2010, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Yang Kaiqiang, Chen Jianping si, respectiv, de Habourchid Rodin în cauze având ca obiect solutionarea plângerilor introduse împotriva unor hotărâri ale Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererilor formulate de autorii exceptiei în vederea recunoasterii statutului de refugiat sau acordării protectiei subsidiare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispozitiile textului criticat sunt lipsite de precizie si claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale în întelesul dat de practica jurisprudentială a Curtii Europene a Drepturilor Omului, întrucât nu mentionează explicit motivul protejării vietii de familie ca motiv de acordare a protectiei subsidiare, iar notiunile de “tratamente sau pedepse inumane sau degradante” sunt prea vagi si imprecise.

Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale si conventionale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise transmise la dosar, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul continut:

- Art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2: “Protectia subsidiară:

(1) Protectia subsidiară se poate acorda cetăteanului străin sau apatridului care nu îndeplineste conditiile pentru recunoasterea statutului de refugiat si cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în tara de origine, respectiv în tara în care îsi avea resedinta obisnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), si care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreste protectia acelei tări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se întelege: [... ]

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 22 alin. (3) din Constitutie si celor ale art. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor si a tratamentelor inumane sau degradante, precum si dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Legea fundamentală si celor ale art. 8 din aceeasi Conventie, referitoare la dreptul la viată intimă, familială si privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că prevederile art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si conventionale si prin prisma unor critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.178 din 30 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 8 noiembrie 2010, Curtea a retinut că textul de lege criticat se constituie într-o formă suplimentară de protectie, instituită în favoarea acelor străini care nu îndeplinesc conditiile pentru recunoasterea statutului de refugiat, fiind o modalitate de concretizare a rigorilor impuse de necesitatea respectării de către statul român a principiului fundamental referitor la interzicerea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.

De asemenea, Curtea a constatat că prevederile legale ce formează obiect al exceptiei de neconstitutionalitate oferă suficiente repere si elemente pentru ca persoana căreia acestea i se adresează să înteleagă conditiile în functie de care i se poate acorda forma solicitată de protectie, iar determinarea circumstantelor specifice fiecărei situatii în parte, a riscurilor la care ar fi expusă o persoană în cazul returnării sale în tara de origine, precum si aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt atribute ce revin organelor administrative competente în această materie sau, după caz, ale instantei de judecată.

Totodată, în jurisprudenta sa constantă, Curtea a statuat că dispozitiile art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 sunt în deplină concordantă si cu prevederile din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale care garantează dreptul la viată intimă, familială si privată si a precizat, totodată, că revine instantei învestite cu solutionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată exceptia de neconstitutionalitate să stabilească dacă valoarea protejată de dispozitiile constitutionale si conventionale amintite poate fi considerată, în circumstantele concrete ale spetei, motiv de acordare a formei de protectie solicitate. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.504 din 18 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 25 ianuarie 2011, sau Decizia nr. 423 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2010.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea acestei jurisprudente, considerentele si solutia deciziilor mentionate îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Yang Kaiqiang, Chen Jianping si Habourchid Rodin în dosarele nr. 9.617/4/2009, nr. 17.391/4/2009 si, respectiv, nr. 3.754/4/2010 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.241

din 22 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2), art. 4 lit. a) si art. 9 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, precum si ale art. III alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 218/2008 privind modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzaroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Kâroly - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2), art. 4 lit. a) si art. 9 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, precum si ale art. III alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 218/2008 privind modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Jollygames” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 41.589/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a de contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului nr. 4.692D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită, în principal, respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât obiectul exceptiei de neconstitutionalitate se confundă cu cel al cererii de chemare în judecată, contrar art. 146 lit. d) din Constitutie, iar, în subsidiar, solicită admiterea exceptiei deoarece dispozitiile legale criticate contravin celor statuate de Curtea de Justitie a Uniunii Europene în Cauza C-402/09 - Ioan Tatu împotriva României.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 41.589/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2), art. 4 lit. a) si art. 9 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, precum si ale art. III alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 218/2008 privind modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Jollygames” - S.R.L. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect o actiune introdusă împotriva Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, în temeiul art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată, în esentă, că taxa pe poluare reprezintă o măsură de natură a proteja mediul înconjurător si că această taxă trebuie plătită pentru fiecare autovehicul. Or, scutirea de la plata taxei pe poluare a autovehiculelor care apartin statului, misiunilor diplomatice sau a celor care nu depăsesc 2.000 cmc este discriminatorie din moment ce dreptul la un mediu înconjurător sănătos si echilibrat ecologic îl au toti cetătenii; o asemenea scutire împiedică realizarea dezideratului pentru care a fost adoptată ordonanta de urgentă criticată, si anume protectia mediului înconjurător.

Se mai arată că taxa pe poluare, astfel cum este reglementată, pe de o parte, diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, iar, pe de altă parte, orientează cumpărătorii să achizitioneze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România; mai mult, prin efectul art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 218/2008, cumpărătorii sunt orientati si spre achizitionarea de autoturisme noi cu capacitate cilindrică sub 2.000 cmc, în conditiile în care în România sunt fabricate numai asemenea autoturisme. Toate acestea demonstrează încălcarea art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitătii Europene (devenit art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene).

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate formulată este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 alin. (2), art. 4 lit. a) si art. 9 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, precum si art. III alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 218/2008 privind modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008, care, la data sesizării, aveau următorul cuprins:

- Art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008: “Fac exceptie de la prevederile alin. (1):

a) autovehiculele apartinând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si membrilor acestora, precum si altor organizatii si persoane străine cu statut diplomatic, care îsi desfăsoară activitatea pe teritoriul României;

b) autovehiculele special modificate în scopul conducerii de către persoanele cu handicap, precum si autovehiculele special modificate în scopul preluării si transportării persoanelor cu handicap grav sau accentuat, astfel cum aceste persoane sunt definite în Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

c) autovehiculele destinate a fi utilizate de fortele armate, fortele de securitate a statului, de politie, de jandarmerie, de politia de frontieră, de pompieri;

d) autovehiculele definite conform RNTR 2 destinate serviciilor de ambulantă si medicină, autovehiculele speciale echipate corespunzător pentru acordarea ajutorului de urgentă, precum si autovehiculele speciale destinate serviciilor de descarcerare;

e) autovehiculele a căror caroserie sau al căror sasiu a fost înlocuită/înlocuit, cu conditia ca aceste autovehicule să fi fost anterior înmatriculate pe teritoriul României;

f) autovehicule speciale a căror deplasare pe drumurile publice este în general limitată numai la si de la locul de muncă, ale căror motoare respecta normele privind poluarea chimică aplicabile masinilor mobile nerutiere.”;

- Art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008: “Obligatia de plată a taxei intervine:

a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;”;

- Art. 9 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008: “Nu se plăteste taxa pe poluare pentru autovehicule atunci când acestea sunt:

a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;

b) acordate institutiilor de învătământ, sănătate si cultură, ministerelor, altor organe ale administratiei publice, structurilor patronale si sindicale reprezentative la nivel national, asociatiilor si fundatiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internationale si organizatii nonprofit si de caritate, prin donatii sau finantate direct din împrumuturi nerambursabile, precum si din programe de cooperare stiintifică si tehnică;

c) confiscate sau intrate potrivit legii în proprietatea privată a statului si acordate cu titlu gratuit în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

d) destinate competitiilor sportive, definite conform prevederilor legale în vigoare.”;

- Art. III alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 218/2008: “(1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăseste 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008- 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligatia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008.”

Autorul exceptiei sustine, în esentă, că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1)si (2) privind egalitatea în drepturi, art. 35 alin. (1)-(3) privind dreptul la mediu sănătos si ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. Totodată, sunt considerate a fi încălcate prevederile art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (fostul art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitătilor Europene).

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Prin actiunea introductivă, Societatea Comercială “Jollygames” - S.R.L. din Bucuresti a solicitat Tribunalului Bucuresti, în temeiul art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2), art. 4 lit. a) si art. 9 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 si art. III alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 218/2008, iar, în subsidiar, a solicitat ca, “în cazul în care totusi Curtea Constitutională va considera că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 este în acord cu dispozitiile art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutia României raportate la prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitătii Europene, să dispuneti anularea Deciziei de calcul a taxei pe poluare [...]”.


Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, “persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonantă poate introduce actiune la instanta de contencios administrativ, însotită de exceptia de neconstitutionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstitutionalitătii ordonantei sau a dispozitiei din ordonantă”. Or, în cauza de fată, Curtea constată că obiectul exceptiei de neconstitutionalitate se identifică cu obiectul actiunii principale, respectiv declararea ca neconstitutională a textelor legale criticate. Faptul că în subsidiar se solicită anularea unei decizii de calcul al taxei pe poluare nu poate constitui obiect al actiunii principale, întrucât autorul exceptiei solicită acest lucru doar în măsura în care Curtea constată că textele legale criticate sunt constitutionale. Or, potrivit art. 9 alin. (3) din lege, dacă ordonanta sau o dispozitie a acesteia nu a fost declarată neconstitutională, instanta respinge actiunea ca inadmisibilă. Prin urmare, actiunea principală care este însotită de exceptia de neconstitutionalitate nu poate viza decât aspecte care rezultă din constatarea neconstitutionalitătii dispozitiilor legale criticate - cerintă neîndeplinită în cauza de fată -, pentru că în caz contrar, respectiv în situatia în care ar viza solicitări ce decurg din textul constatat constitutional, actiunea se respinge ca inadmisibilă. O atare solutie este mai mult decât evidentă, întrucât, în acest din urmă caz, persoana interesată îsi va întemeia actiunea pe dispozitiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, si nu pe art. 9 din lege. Astfel, din cele de mai sus, rezultă că obiectul actiunii principale se identifică cu obiectul exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea, în mod constant, a stabilit în jurisprudenta sa (spre exemplu, Decizia nr. 764 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007, sau Decizia nr. 5 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007, sau Decizia nr. 660 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007) că, “atunci când obiect exclusiv al actiunii principale introduse la instanta de judecată este constatarea neconstitutionalitătii unei ordonante simple sau ordonante de urgentă a Guvernului, exceptia de neconstitutionalitate este transformată într-o veritabilă actiune, pierzându-si astfel natura sa de exceptie, înteleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discutie fondul pretentiei deduse judecătii”. Prin urmare, atunci când obiectul actiunii principale se identifică cu cel al exceptiei de neconstitutionalitate, sesizarea Curtii este făcută în mod nelegal, iar exceptia respinsă ca inadmisibilă. O atare solutie este aplicabilă mutatis mutandis si în cauza de fată pentru motivele mai sus expuse.

II. Curtea observă că instanta judecătorească în mod gresit nu a suspendat judecarea cauzei atunci când a decis sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate, exceptie ridicată în cadrul unei actiuni promovate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004. Textul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2009 este foarte clar: “Instanta de contencios administrativ, dacă apreciază că exceptia îndeplineste conditiile prevăzute de art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constitutională si suspendă solutionarea cauzei pe fond”.

Mai mult, Legea nr. 177/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a Codului de procedură civilă si a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, nu a eliminat această suspendare de drept a cauzei în conditiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, aspect subliniat si prin Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, în care Curtea a retinut, raportat la art. 9 din Legea nr. 554/2004, că “solutia pronuntată de Curtea Constitutională, în urma efectuării unui control de constitutionalitate, constituie, în mod invariabil, o conditie de admisibilitate a actiunii adresate instantei de fond. Astfel, o solutie de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate privind o ordonantă sau o dispozitie dintr-o ordonantă a Guvernului permite instantei analizarea pe fond a pretentiilor reclamantului, în vreme ce solutia de respingere a criticii de neconstitutionalitate constituie un fine de neprimire, ce obligă instanta de contencios administrativ la respingerea actiunii. Cu alte cuvinte, în această materie, decizia Curtii are efecte asupra însesi admisibilitătii actiunii principale, astfel că măsura suspendării de drept a acesteia din urmă, pe durata desfăsurării procedurii în fata instantei de contencios constitutional, constituie o conditie mai mult decât necesară, fiind decisivă pentru continuarea litigiului”.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2), art. 4 lit. a) si art. 9 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, precum si ale art. III alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 218/2008 privind modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, exceptie ridicata de Societatea Comercială “Jollygames” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 41.589/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Kâroly


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.247

din 22 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Societatea Comercială ELGI COM COF - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 22.186/3/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială si care formează obiectul Dosarului nr. 132D/2011 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 418 din 7 aprilie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 noiembrie 2010 pronuntată în Dosarul nr. 22.186/3/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Societatea Comercială ELGI COM COF -S.R.L. din Bucuresti într-un litigiu având ca obiect constatarea rezolutiunii unui contract de vânzare-cumpărare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia enumera prevederile constitutionale în raport cu care îsi formulează critica, fără a aduce argumente în sustinerea exceptiei invocate.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată si arată că liberul acces la justitie nu presupune si gratuitate si că persoanele care apelează la serviciile justitiei trebuie să suporte cheltuielile impuse de lege, necesare declansării si desfăsurării proceselor.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul sustine că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată si arată că dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 21, întrucât accesul la justitie nu înseamnă gratuitate, fiind normal si legal ca justitiabilii să contribuie prin plata unor taxe la acoperirea cheltuielilor instantelor judecătoresti. Sunt invocate în acest sens deciziile Curtii Constitutionale nr. 814 din 27 septembrie 2007, nr. 210 din 10 iulie 2002, nr. 504 din 20 aprilie 2010 si nr. 948 din 6 iulie 2010. Se arată, de asemenea, că, potrivit dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, instantele pot acorda anumitor categorii de persoane facilităti la plata taxelor judiciare de timbru, constând în plata în rate a acestor taxe, reducerea cuantumului lor sau chiar scutirea de plată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997.

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 11 -Dreptul international si dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justitie, ale art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că, desi autorul acesteia s-a limitat doar la a enumera textele constitutionale si conventiile pretins încălcate, în mod rezonabil se poate determina din simpla indicare a textelor de referintă invocate critica de neconstitutionalitate vizată, respectiv încălcarea dreptului de acces liber la justitie prin existenta obligatiei plătii taxelor de timbru în privinta actiunilor si cererilor introduse la instantele judecătoresti. În aceste conditii, având în vedere si Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronuntării prezentei decizii, Curtea urmează a analiza pe fond exceptia de neconstitutionalitate formulată.

Astfel, Curtea constată că prin Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 4 august 2010, a statuat că accesul liber la justitie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justitie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autoritătilor judecătoresti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie. În virtutea dispozitiilor constitutionale ale art. 56 alin. (1), plata taxelor si a impozitelor reprezintă o obligatie constitutională a cetătenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanta de judecată prin hotărârea pe care o pronuntă în cauză, plata acestora revenind părtii care cade în pretentii. În acelasi sens este, de altfel, si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justitie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronuntată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăsi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăsi substanta sa.

De asemenea, prin Decizia nr. 185 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001, Curtea a retinut că prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu contin nicio interdictie referitoare la scutirea de plata taxei judiciare de timbru.

Având în vedere faptul că legea criticată nu aduce atingere unui drept sau unei libertăti fundamentale, Curtea constată că dispozitiile art. 53 din Constitutie nu au incidentă în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Societatea Comercială ELGI COM COF - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 22.186/3/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.301

din 4 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, exceptie ridicată de Societatea Agricolă Inotesti din comuna Colceag, satul Inotesti, judetul Prahova, prin reprezentant Marin Dută, în Dosarul nr. 983/42/2010 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia civilă si pentru cauze cu minori si de familie si care formează obiectul Dosarului nr. 4.381 D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, domnul Marin Dută, în calitate de administrator. Se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Consiliul Suprem de Apărare a Tării a transmis la dosar note scrise prin care îsi exprimă punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate, solicitând respingerea acesteia, în principal ca inadmisibilă si, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului autorului exceptiei. Acesta solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, expunând o serie de aspecte de fapt referitoare la situatia juridică a Societătii Agricole Inotesti.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.098 din 21 septembrie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 752 din 5 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 983/42/2010, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia civilă si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate


a prevederilor art. 2 alin. (1) si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, exceptie ridicată de Societatea Agricolă Inotesti din comuna Colceag, satul Inotesti, judetul Prahova, prin reprezentant Marin Dută, într-o cauză având ca obiect reexaminarea unei cereri de ajutor public judiciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textele de lege criticate contravin următoarelor dispozitii din Legea fundamentală: art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 4 privind unitatea poporului si egalitatea între cetăteni, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 40 privind dreptul de asociere, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 47 privind nivelul de trai, art. 48 privind familia, art. 124 privind înfăptuirea justitiei si art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietătii private. Invocă, de asemenea, dispozitiile art. 6 privind dreptul ia un proces echitabil, art. 11 privind libertatea de întrunire si de asociere, art. 14 privind interzicerea discriminării din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, respectiv ale art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Conventie.

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia civilă si pentru cauze cu minori si de familie consideră că prevederile de lege criticate sunt discriminatorii, făcând o diferentiere între persoanele fizice si cele juridice, îngrădind si accesul liber la justitie si nesocotind dreptul la un proces echitabil, ca urmare a imposibilitătii persoanelor juridice de a beneficia de scutirea de la plata taxei de timbru sau de sprijinul unui specialist - avocat sau executor judecătoresc - care să le asigure o apărare eficientă a drepturilor lor.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise transmise la dosarul cauzei, sustinerile reprezentantului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1) si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, care au următorul continut:

- Art. 2 alin. (1): “Prezenta ordonantă de urgentă este aplicabilă în toate cazurile în care se solicită ajutor public judiciar în fata instantelor judecătoresti sau a altor autorităti cu atributii jurisdictionale române de către orice persoană fizică având domiciliul sau resedinta obisnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene.”;

- Art. 4: “Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în conditiile prezentei ordonante de urgentă, orice persoană fizică, în situatia în care nu poate face fată cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obtinerea unor consultatii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justitie, fără a pune în pericol întretinerea sa ori a familiei sale.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin prisma unor critici similare, formulate de acelasi autor, însă în cadrul judecării unui alt proces. Astfel, prin Decizia nr. 790 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 22 august 2011, Curtea a respins ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate, apreciind că nu este întrunită cerinta motivării cuprinsă în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Totodată, Curtea a observat cu acel prilej că din opinia instantei judecătoresti - care se regăseste exprimată în termeni similari si cu privire la prezenta exceptie de neconstitutionalitate - transpare ideea că autorul exceptiei ar fi nemultumit de faptul că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 nu se aplică si persoanelor juridice. Instanta de contencios constitutional a retinut însă că, în acest mod, se tinde la completarea continutului normativ al dispozitiilor legale criticate, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională “se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Pentru identitate de ratiune, considerentele si solutia pronuntată prin decizia citată îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1)si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, exceptie ridicată de Societatea Agricolă Inotesti din comuna Colceag, satul Inotesti, judetul Prahova, prin reprezentant Marin Dută, în Dosarul nr. 983/42/2010 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.358*

din 13 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. h) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989, precum si fată de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr. 341/2004

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea, în sedinta publică din 13 octombrie 2011, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. h) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989, precum si fată de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, exceptie ridicată de Administratia Cimitirelor si Crematoriilor Umane în Dosarul cu nr. 39.107/3/CA/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 15 septembrie 2011, în prezenta reprezentantului părtii Administratia Cimitirelor si Crematoriilor Umane si a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 6, art. 51 alin. (1) teza a doua si art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a repus cauza pe rol pentru data de 13 octombrie 2011.

La apelul nominal efectuat la termenul de judecată din 13 octombrie 2011 lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate pentru considerentele care au stat la baza Deciziei Curtii Constitutionale nr. 798 din 16 iunie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 mai 2011, pronuntată în Dosarul nr. 39.107/3/CA/2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. h) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989, precum si fată de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr. 341/2004. Exceptia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect solutionarea cererii de atribuire în proprietate a unui loc de veci, în temeiul textului de lege criticat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că, în aplicarea dispozitiilor art. 136 alin. (3) teza finală din Constitutie, legiuitorul a stabilit prin dispozitiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul general al acesteia că “Domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă”, iar în anexă, la pct. III subpct. 10, sunt mentionate “cimitirele orăsenesti si comunale”. Locurile de veci sunt situate în cimitirele orăsenesti si comunale, astfel încât fac parte din domeniul public al comunelor, al oraselor sau al municipiilor. Prevederile legale criticate contravin si dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, potrivit cărora “Contractul de concesiune se încheie în conformitate cu legea română, indiferent de nationalitatea sau de cetătenia concesionarului, pentru o durată care nu va putea depăsi 49 de ani, începând de la data semnării lui”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal apreciază că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât prin acestea se încalcă principiul inalienabilitătii bunurilor proprietate publică.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. h) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989, precum si fată de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările si completările ulterioare, care au următorul continut: “(1) Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum si la art. 4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizatia calculată conform prevederilor ari. 4, si de următoarele drepturi: [...] h) atribuirea în proprietate, fără plată, a locului de veci;”.

Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) si art. 4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 sunt: luptătorii pentru victoria Revolutiei din Decembrie 1989 si urmasii eroilor-martiri, respectiv sotul supravietuitor, părintii celui decedat si fiecare dintre copiii acestuia.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 136 alin. (2) privind garantarea si ocrotirea prin lege a proprietătii publice, alin. (3) referitor la bunurile care fac obiect exclusiv al proprietătii publice si alin. (4) potrivit căruia “bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În conditiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosintă gratuită institutiilor de utilitate publică”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că s-a mai pronuntat asupra textului de lege criticat prin Decizia nr. 798 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 21 septembrie 2011.

Cu acel prilej a retinut, în esentă, că locurile de veci situate în cimitirele orăsenesti si comunale apartin domeniul public local al comunelor, oraselor si municipiilor, potrivit art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, coroborat cu subpct. 10 al pct. III din anexa la Legea nr. 213/1998. Legea nr. 213/1998 nu contine nicio prevedere potrivit căreia locurile de veci fac obiectul exclusiv al proprietătii publice, astfel încât acestor bunuri nu li se aplică teza finală a art. 136 alin. (3) din Constitutie, putând fi trecute în domeniul privat al unitătilor administrativ-teritoriale, prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, urmând apoi regimul general al acestuia.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia anterior pronuntată îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Distinct de cele retinute în decizia mentionată, Curtea mai observă că, potrivit art. 864 teza întâi din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, “Dreptul de proprietate publică se stinge dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat”, iar, potrivit art. 553 alin. (4) din acelasi act normativ, “Bunurile obiect al proprietătii private, indiferent de titular, sunt si rămân în circuitul civil, dacă prin lege nu se dispune altfel. Ele pot fi înstrăinate, pot face obiectul unei urmăriri silite si pot fi dobândite prin orice mod prevăzut de lege”.

În aceste conditii, Curtea constată că există mijloacele legale de a parcurge etapele necesare trecerii locului de veci din proprietate publică a comunelor, oraselor si municipiilor în proprietatea privată a acestora, în vederea înstrăinării către persoanele îndreptătite, pentru ca astfel să poată fi aplicat textul de lege criticat, respectiv art. 5 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 341/2004. Rezultă că aspectele învederate reprezintă mai degrabă probleme de interpretare si aplicare a legii în spetă, atribut exclusiv al instantei de judecată. Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost formulată de către autorul acesteia, este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. h) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989, precum si fată de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, exceptie ridicată de Administratia Cimitirelor si Crematoriilor Umane în Dosarul cu nr. 39.107/3/CA/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu


* A se vedea opinia separată de la Decizia nr. 798 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 21 septembrie 2011.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.