MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 702/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 702         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 5 octombrie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.008 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Decizia nr. 1.111 din 8 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1073 din Codul civil

 

Decizia nr. 1.120 din 8 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1069 alin. 1 si art. 1070 din Codul civil

 

Decizia nr. 1.133 din 13 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 si art. 299 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.137 din 13 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.203 din 20 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, art. 17 si art. 19 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 118 si următoarele din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

113. - Decizie privind eliberarea doamnei Crinuta Nicoleta Dumitrean din functia de presedinte, cu rang de secretar de stat, al Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor

 

114. - Decizie privind numirea doamnei Dorina Danielescu în functia de presedinte, cu rang de secretar de stat, al Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

5.436. - Ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului privind aprobarea Normelor metodologice pentru vizarea actelor de studii si a anexelor la actele de studii emise de institutiile de învătământ superior din România

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

261. - Decizie privind instituirea unor măsuri de prevenire a introducerii în circuitul comercial a fonogramelor si videogramelor realizate fără acordul titularilor de drepturi


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.008

din 14 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de loan Micula în Dosarul nr. 743/111/C/2009 al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal. Exceptia formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 2.889D/2010.

La apelul nominal răspund avocatul Gheorghe Piperea pentru autorul exceptiei, precum si consilierul juridic al Societătii Comerciale “European Food” - S.A., lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul avocatului autorului exceptiei de neconstitutionalitate, care solicită admiterea acesteia. În continuare, se arată că, având în vedere dubla natură a societătilor pe actiuni, dispozitia criticată încalcă principiul garantării proprietătii. Totodată, prevederile art. 45 din Legea fundamentală reprezintă temeiul libertătii contractuale, iar limitele în care legiuitorul poate interveni într-un contract sunt prevăzute expres de prevederile constitutionale ale art. 53.

Consilierul juridic al Societătii Comerciale “European Food” - S.Â. solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că, prin statut, investitorul majoritar îsi asigură un drept de veto, iar textul de lege criticat vine să încalce dreptul de proprietate al acestuia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. Arată că autorul exceptiei face o confuzie între dreptul de proprietate al investitorilor si cel al societătii. Textul criticat nu contravine prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, ci tinde să creeze un cadru propice pentru buna desfăsurare a activitătii societătilor comerciale. În realitate, critica autorului exceptiei se referă la faptul că actul constitutiv al societătii nu e conform cu legea, problemă ce nu intră în competenta instantei de contencios constitutional, autorul exceptiei având posibilitatea modificării acestuia potrivit legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 22 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 743/111/C/2009, Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 60 din Legea nr. 441/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, si a Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicată, exceptie ridicată de loan Micula, într-o cauză ce are ca obiect anularea hotărârii adunării generale a actionarilor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că statutul societătii comerciale la care autorul exceptiei detine calitatea de actionar este anterior în timp modificărilor aduse dispozitiilor art. 112 din Legea nr. 31/1190 prin Legea nr. 441/2006, astfel încât art. 112 nu este aplicabil în spetă. Arată în continuare că “pentru a preîntâmpina situatia în care instanta ar considera totusi că trebuie să dea efect dispozitiilor art. 112 peste dispozitiile statutare, întelegem să invocăm neconstitutionalitatea acestui articol.” Dispozitiile criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 11, 20, 44, 45, 135 si 136. Prin stabilirea de către prevederile criticate a cvorumului si a majoritătii necesare luării unei hotărâri a adunării generale ordinare “se rupe echilibrul dintre drepturile fundamentale consacrate prin Constitutie si dreptul statului de a interveni în exercitarea acestor drepturi.” “Prin instituirea interdictiei cu privire la cvorumul necesar luării deciziilor în cadrul adunării generale a actionarilor (...) se creează o disproportionalitate între limitele care pot fi aduse dreptului de proprietate si însăsi exercitarea sa (...)”. Dispozitiile criticate în forma anterioară modificării survenite prin Legea nr. 441/2006 permiteau “în baza exercitării exclusive si absolute a dreptului de proprietate ca prin actul constitutiv, asociatii să poată stabili un anumit cvorum pentru întrunirea adunării generale si pentru luarea deciziilor”. Prin limitarea adusă de modificările dispuse de Legea nr. 441/2006 statul derogă, în mod excesiv, de la principiul libertătii contractuale si implicit de la dreptul fundamental consacrat de art. 45 din Constitutie.

Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arată că, potrivit normelor constitutionale, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea principială conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egală măsură ocrotite. De asemenea, arată că dispozitiile legale criticate sunt în deplină concordantă cu regulile constitutionale privind libertatea economică si obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Instanta de judecată a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 60 din Legea nr. 441/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, si a Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006. Se observă că art. I pct. 60 din Legea nr. 441/2006 modifică dispozitiile art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, astfel încât obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu următorul cuprins: “(1) Pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare este necesară prezenta actionarilor care să detină cel putin o pătrime din numărul total de drepturi de vot. Hotărârile adunării generale ordinare se iau cu majoritatea voturilor exprimate. Actul constitutiv poate prevedea cerinte mai ridicate de cvorum si majoritate.

(2) Dacă adunarea generală ordinară nu poate lucra din cauza neîndeplinirii conditiilor prevăzute la alin. (1), adunarea ce se va întruni la o a doua convocare poate să delibereze asupra punctelor de pe ordinea de zi a celei dintâi adunări, indiferent de cvorumul întrunit, luând hotărâri cu majoritatea voturilor exprimate. Pentru adunarea generală întrunită la a doua convocare, actul constitutiv nu poate prevedea un cvorum minim sau o majoritate mai ridicată.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autoarea exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 11 referitoare la dreptul international si dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitoare la libertatea economică, art. 135 referitoare la economia României si art. 136 referitoare la proprietate.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile criticate reglementează conditiile de validitate necesare deliberărilor adunării generale ordinare si a hotărârilor acesteia.

Astfel, hotărârile adunării generale ordinare referitoare la chestiunile obligatorii prevăzute la art. 111 din Legea nr. 31/1190, precum si la alte probleme înscrise la ordinea de zi trebuie adoptate cu cvorumul si majoritatea prevăzute de lege în acest sens. Textul criticat prevede conditii minime de prezentă si de majoritate, rezonabile pentru realizarea obiectului principal urmărit de o societate, si anume cel al desfăsurării unei activităti economice continue, fără ca textul criticat să contravină prevederilor constitutionale invocate.

În continuare, Curtea constată că nemultumirea autorului exceptiei se regăseste, în esentă, în faptul că “asociatii nu pot stabili un anumit cvorum pentru întrunirea adunării generale si pentru luarea deciziilor” spre deosebire de textul anterior modificării survenite prin Legea nr. 441/2006. Curtea observă că interdictia stabilirii prin actul constitutiv a unui cvorum minim sau a unei majorităti mai ridicate rezidă numai în ceea ce priveste a doua convocare a adunării generale ordinare, în ceea ce priveste prima convocare actul constitutiv putând prevedea cerinte mai ridicate de cvorum si majoritate, potrivit dispozitiilor ultimei teze a alin. (1) al art. 112 din Legea nr. 31/1990. Această interdictie stabilită de legiuitor este pe deplin justificată, stabilirea prin actul constitutiv a unui cvorum minim sau a unei majorităti mai ridicate inclusiv pentru a doua convocare a adunării generale ordinare putând duce la blocarea activitătii societătii. Astfel, textul criticat are drept consecintă realizarea unui cvorum adecvat necesar desfăsurării unei activităti neîntrerupte de către societate.

În ceea ce priveste aplicarea de către instanta de judecată a Statutului societătii comerciale la care autorul exceptiei detine calitatea de actionar sau a dispozitiilor art. 112 din Legea nr. 31/1190, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 441/2006, Curtea constată că aceste critici nu pot fi retinute. Aspectele tinând de aplicarea legii nu reprezintă probleme de constitutionalitate de competenta instantei de contencios constitutional, ci revin competentei instantelor de judecată care, în functie de datele specifice ale fiecărei spete, vor decide dispozitiile aplicabile pentru solutionarea cauzei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de loan Micula în Dosarul nr. 743/111/C/2009 al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.111

din 8 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1073 din Codul civil

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1073 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Legato” - S.R.L. din Galati în Dosarul nr. 843/327/2008 al Judecătoriei Tulcea si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.096D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta instantei de contencios constitutional, si anume Decizia nr. 456/2011.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 843/327/2008, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1073 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Legato” - S.R.L. din Galati într-o cauză civilă având ca obiect pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale criticate creează premisele unei exercitări abuzive a dreptului de a actiona în justitie, lăsând loc la interpretări arbitrare si la o aplicare gresită a acestora în practică. De asemenea, apreciază că reglementarea criticată nu respectă garantarea si ocrotirea proprietătii în mod egal, atât pentru creditor, cât si pentru debitor, iar accesul liber la activitatea economică este paralizat de faptul că persoanele de rea-credintă pot aduce o societate comercială în stare de insolventă, prin plata unor dezdăunări. În final, sustine că prin art. 1073 din Codul civil se aduce o restrângere a dreptului la apărare, restrângere ce poate fi dispusă doar în situatiile expres si limitativ prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constitutie.

Judecătoria Tulcea consideră că exceptia de neconstitutionalitate este vădit neîntemeiată, aceasta fiind invocată cu scopul de a tergiversa în mod nejustificat solutionarea cauzei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1073 din Codul civil, potrivit cărora “Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligatiei, si în caz contrar are dreptul la dezdăunare.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (3) potrivit cărora “nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire”, art. 45 privind libertatea economică si ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prilej cu care a statuat că aceasta nu contravine Legii fundamentale.

În acest sens sunt Decizia nr. 1.210 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.253 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2010, si Decizia nr. 460 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 19 mai 2010, prin care Curtea a constatat că art. 1073 din Codul civil este constitutional.

Astfel, prin aceste decizii, Curtea a retinut că prevederile legale criticate fac parte din titlul III, cap. VII al Codului civil, intitulat “Despre efectele obligatiilor”, si stabilesc regula de principiu privind efectele obligatiilor, si anume de a da creditorului dreptul de a urmări si de a obtine de la debitor îndeplinirea exactă a prestatiei la care s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare. Finalitatea textului este evidentă si constă în realizarea drepturilor legale ale creditorului prin determinarea debitorului de a executa obligatia la care este tinut în temeiul unui contract încheiat între părti, sub sanctiunea suportării unor despăgubiri. Asemenea reglementări creează conditiile indispensabile valorificării dreptului de proprietate privată, dând expresie principiului garantării si ocrotirii acestuia, în mod egal, indiferent de titular.

Totodată, Curtea nu a retinut existenta vreunei contradictii între aceste prevederi de lege si dispozitiile constitutionale referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil.


Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Totodată, Curtea observă că nemultumirile autorului exceptiei vizează si aspecte ce tin de modul de interpretare si aplicare a prevederilor de lege criticate, ceea ce intră în competenta instantei de judecată învestite cu solutionarea litigiului în cadrul căreia s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate, eventualele greseli ale acesteia putând fi îndreptate prin exercitarea căilor de atac.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1073 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Legato” - S.R.L. din Galati în Dosarul nr. 843/327/2008 al Judecătoriei Tulcea, si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.096D/2010.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.120

din 8 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1069 alin. 1 si art. 1070 din Codul civil

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1069 alin. 1 si art. 1070 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Conban” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 39.838/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială, care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.313D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 39.838/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1069 alin. 1 si art. 1070 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Conban” - S.A. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prin reglementarea institutiei clauzei penale este limitată posibilitatea judecătorului de a dispune micsorarea penalitătilor exclusiv pentru situatia când obligatia principală a fost executată în parte, nu si în situatia când penalitatea este în chip manifest excesivă, ajungându-se ca penalitatea să depăsească cu mult valoarea prejudiciului suferit de creditor. În acest fel apreciază că se încalcă dreptul debitorului la un proces echitabil, precum si dreptul de proprietate al acestuia, deoarece patrimoniul său poate fi executat de creditor pentru o valoare mult mai mare decât valoarea prejudiciului suferit. În sfârsit, arată că solutia legislativă în materie reglementată de Codul civil român este deficitară fată de cea din alte sisteme de drept, în legislatia europeană fiind reglementată posibilitatea ca judecătorii să intervină atunci când acest lucru se impune si să modifice cuantumul clauzei penale, în sensul cresterii sau micsorării acesteia.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că limitarea posibilitătii instantei de a interveni asupra cuantumului clauzei penale introduse în contract nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil sau al dreptului de proprietate al debitorului, având în vedere că nimic nu împiedică partea interesată să sesizeze instanta atunci când invocarea clauzei s-a făcut abuziv, aceasta putând cere să se constate că nu sunt îndeplinite conditiile pentru plata de despăgubiri.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arată că prevederile art. 1069 alin. 1 si art. 1070 din Codul civil sunt constitutionale. În acest sens invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, si anume deciziile nr. 121/2009 si nr. 865/2010, prin care a statuat că acestea sunt conforme cu Legea fundamentală.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1069 alin. 1 si art. 1070 din Codul civil, care au următorul continut:

- Art. 1069 alin. 1: “Clauza penală este o compensatie a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligatiei principale.”;

- Art. 1070: “Penalitatea poate fi împutinată de judecător, când obligatia principală a fost executată în parte.”

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată si a celor ale art. 136 privind proprietatea.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prilej cu care a statuat că aceasta nu contravine Legii fundamentale.

Astfel, prin Decizia nr. 339 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 10 mai 2010, Curtea a retinut că art. 1066 (si următoarele) din Codul civil reglementează regimul juridic al clauzei penale, ce reprezintă acea conventie accesorie contractului principal prin care părtile determină echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligatiei contractuale. Desi aplicarea clauzei penale are loc direct între părti, fără a fi necesară interventia instantei judecătoresti, nimic nu împiedică partea interesată să sesizeze instanta atunci când apreciază că invocarea ei s-a făcut în mod abuziv, partea având posibilitatea de a cere instantei să constate că nu sunt întrunite conditiile pentru acordarea de despăgubiri si deci pentru aplicarea clauzei penale.

Tot instanta poate, în temeiul legii, să micsoreze cuantumul clauzei penale, în caz de executare partială a obligatiei, în temeiul art. 1070 din Codul civil. Interventia instantei în aceste cazuri nu contravine vreunui principiu constitutional, ci este în acord cu Legea fundamentală, care statuează că justitia se înfăptuieste prin instantele judecătoresti stabilite de lege, iar competenta si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

De asemenea, prin Decizia nr. 121 din 3 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 13 martie 2009, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1066-1069 din Codul civil, retinând că acestea nu contravin Legii fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, argumentarea si solutia retinute în deciziile mentionate mai sus îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1069 alin. 1 si art. 1070 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Conban” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 39.838/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.133

din 13 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 si art. 299 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 si art. 299 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Dress Trimmings” - S.R.L. din Iasi în Dosarul nr. 13.169/245/2008 al Curtii de Apel Iasi - Sectia civilă si pentru cauze cu minori si de familie si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.818D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent-sef referă asupra cauzei si arată că autorul exceptiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 1 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 13.169/245/2008, Curtea de Apel Iasi - Sectia civilă si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 si art. 299 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de recurentul Societatea Comercială “Dress Trimmings” - S.R.L. din Iasi, cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 198 din 9 aprilie 2010 pronuntată de Tribunalul Iasi, în contradictoriu cu Gheorghe Vizitiu, într-o cauză având ca obiect revendicare imobiliară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1)si art. 44 alin. (2) teza întâi. În acest sens arată, în esentă, că “cele două texte de lege care reglementează obiectul căii de atac de reformare a recursului sunt neconstitutionale, în măsura în care acestea se aplică inclusiv actiunilor reale, în spetă actiunii în revendicare”. Consideră că “reglementare actuală a Codului de procedură civilă instituie un regim juridic diferit de ocrotire a dreptului de proprietate, în functie de valoarea bunului ce constituie obiectul material al dreptului”.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, “instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac fiind atributul exclusiv al legiuitorului, în considerarea unor situatii speciale”.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1) si (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2821 si art. 299 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate si completate prin art. I pct. 26 si 28 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, dispozitii care au, în prezent, următorul cuprins:

- Art. 2821: “Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoresti date în primă instantă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întretinere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât si în materie comercială, asupra actiunilor posesorii, actiunilor în evacuare în materie comercială, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă si luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârsite în procesele penale si în alte cazuri prevăzute de lege.

Hotărârile instantelor judecătoresti prin care se solutionează plângerile împotriva hotărârilor autoritătilor administratiei publice cu activitate jurisdictională si ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.”;

- Art. 299: “Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum si, în conditiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdictională sunt supuse recursului. Dispozitiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Nu sunt supuse recursului hotărârile pronuntate în cererile prevăzute la art. 1 pct. P.

Recursul se solutionează de instanta imediat superioară celei care a pronuntat hotărârea în apel.”

Autorul criticii sustine că aceste texte de lege contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi si art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea si ocrotirea proprietătii private.


Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că autorul exceptiei, nemultumit de solutia legislativă existentă, solicită modificarea textelor de lege criticate, în sensul ca, în materia actiunii în revendicare, calea de atac să nu fie influentată de valoarea bunului revendicat. În aceste conditii, se constată că exceptia de neconstitutionalitate, asa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea dispozitiilor de lege supuse controlului. Or, o asemenea solicitare nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 si art. 299 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Dress Trimmings” - S.R.L. din Iasi în Dosarul nr. 13.169/245/2008 al Curtii de Apel Iasi - Sectia civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.137

din 13 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Mihaela Aghenitei în Dosarul nr. 2.006/196/2009 al Judecătoriei Brăila - Sectia civilă si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.859D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 23 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.006/196/2009, Judecătoria Brăila - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă.


Exceptia a fost ridicată de Mihaela Aghenitei într-o cauză civilă având ca obiect obligatia de a face.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat încalcă prevederile constitutionale ale art. 16, art. 20, art. 21 alin. (3) si art. 129, precum si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece “înlătură posibilitatea atacării încheierilor judecătoresti premergătoare separat cu recurs”, împrejurare ce “determină restrângerea dreptului fundamental la un proces echitabil si la solutionarea litigiilor într-un termen rezonabil”. Consideră că dispozitiile de lege criticate împiedică “desfăsurarea cu celeritate a justitiei, lipsa controlului judiciar efectiv si rapid al încheierilor premergătoare generând erori judiciare ireparabile si prejudicierea justitiabililor”.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1)si (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora “împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecătii”.

Autorul exceptiei sustine că aceste texte legale încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil si ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, precum si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia, Curtea retine că asupra constitutionalitătii prevederilor de lege criticate, cu raportare la aceleasi prevederi constitutionale ca si în cauza de fată, s-a mai pronuntat prin mai multe decizii, statuând în sensul constitutionalitătii acestor dispozitii de lege.

Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 201 din 4 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 6 noiembrie 2002, si Decizia nr. 237 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 30 aprilie 2010, Curtea a retinut că liberul acces la justitie presupune si accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti este de competenta exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie. Totodată, Curtea a retinut că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, precum si modalităti de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justitie nu înseamnă accesul în toate cazurile la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac. Curtea a constatat, de asemenea, că stabilirea regulii conform căreia încheierile premergătoare, cu exceptia celor prin care s-a întrerupt cursul judecătii, nu pot fi atacate cu apel decât odată cu fondul împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului si contribuie, prin aceasta, la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Considerentele si solutia deciziilor sus-mentionate sunt valabile si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Mihaela Aghenitei în Dosarul nr. 2.006/196/2009 al Judecătoriei Brăila - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.203

din 20 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, art. 17 si art. 19 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 118 si următoarele din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Sulima - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, art. 17 si art. 19 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 118 si următoarele din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Marius Octavian Tănasă în Dosarul nr. 5.154/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti - Sectia civilă si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionalenr. 4.078D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din data de 7 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 5.154/301/2009, Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, art. 17 si art. 19 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 118 si următoarele din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Exceptia a fost ridicată de petentul Marius Octavian Tănasă într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contraventională în contradictoriu cu intimatul DGPMB - Brigada de Politie Rutieră.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile legale mentionate încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3), deoarece reglementează forta probantă a procesului-verbal de contraventie, instituind o veritabilă prezumtie de adevăr si legalitate a acestui act emis în regim de autoritate publică. Consideră că, desi contraventia este de natură penală, sarcina probei este răsturnată, contravenientul fiind expus abuzului agentului constatator, pe care este obligat să îl înlăture prin probe.

Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 16, art. 17 si art. 19 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următorul cuprins:

- Art. 16: “(1) Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde în mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului în care a fost săvârsită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitătii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctionează contraventia; indicarea societătii de asigurări, în situatia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac si organul la care se depune plângerea.

(11) în cazul contravenientilor cetăteni străini, persoane fără cetătenie sau cetăteni români cu domiciliul în străinătate, în procesul-verbal vor fi cuprinse si următoarele date: seria si numărul pasaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia si statul emitent.

(2)-(4) Abrogate.

(5) în cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde si numele, prenumele si domiciliul părintilor sau ale altor reprezentanti ori ocrotitori legali ai acestuia.

(6) în situatia în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face mentiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comertului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezintă.

(7) în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunostintă contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte mentiuni», sub sanctiunea nulitătii procesului-verbal.”;

- Art. 17: “Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată si din oficiu.”;

- Art. 19 alin. (1): “Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator si de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de fată, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel putin un martor, în acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnătura acestuia.”

De asemenea, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 118 si următoarele din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care fac parte din cap. VIII - Căi de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

1. Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, art. 17 si art. 19 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, Curtea constată că în jurisprudenta sa a examinat constitutionalitatea acelorasi texte de lege, în raport cu aceleasi prevederi constitutionale si cu motivare similară. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 96 din 4 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 15 martie 2010, prin care Curtea a respins, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale mentionate.

Referitor la sustinerea autorului exceptiei potrivit căreia textele de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece însusi contravenientul trebuie să îsi probeze nevinovătia în fata instantei, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, că “procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucură de prezumtia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumtia de care se bucură. În acest caz, instanta de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îsi demonstreze propria nevinovătie, revenind instantei de judecată obligatia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii si aflării adevărului. [...] Instantele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onusprobandiincumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contraventia intră sub incidenta art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate sustine răsturnarea sarcinii probei”.

Pentru identitate de ratiune, considerentele si solutia pronuntată prin deciziile mentionate sunt valabile si în cauza de fată.

2. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 si următoarele din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea constată că aceasta nu este motivată. Autorul criticii nu a indicat niciun temei constitutional, ci s-a limitat doar la invocarea acestora alături de dispozitiile din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 asupra cărora motivarea a fost expusă. Or, Curtea Constitutională nu se poate substitui autorului exceptiei pentru a complini această cerintă. În aceste conditii, exceptia este inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, “Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate”.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, art. 17 si art. 19 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Marius Octavian Tănasă în Dosarul nr. 5.154/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti - Sectia civilă.

2. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 si următoarele din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de aceIasi autor în aceIasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 


 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIM-MINISTRU

DECIZIE

privind eliberarea doamnei Crinuta Nicoleta Dumitrean din functia de presedinte, cu rang de secretar de stat, al Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor

 

Având în vedere cererea de demisie a doamnei Crinuta Nicoleta Dumitrean, înregistrată sub nr. 5/E.B./28 din 4 octombrie 2011,

în temeiul art. 15 lit. a) si art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, precum si al art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 361/2005 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Crinuta Nicoleta Dumitrean se eliberează din functia de presedinte, cu rang de secretar de stat, al Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 4 octombrie 2011.

Nr. 113.

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIMUL-MINISTRU

DECIZIE

privind numirea doamnei Dorina Danielescu în functia de presedinte, cu rang de secretar de stat, al Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor

În temeiul art. 15 lit. a) si art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, precum si al art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 361/2005 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Dorina Danielescu se numeste în functia de presedinte, cu rang de secretar de stat, al Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 4 octombrie 2011.

Nr. 114.

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI

 

ORDIN

privind aprobarea Normelor metodologice pentru vizarea actelor de studii si a anexelor la actele de studii emise de institutiile de învătământ superior din România

 

În conformitate cu prevederile art. 216 alin. (2) lit. f) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 49/1999 privind înfiintarea Centrului National de Recunoastere si Echivalare a Diplomelor si a Ordinului ministrului educatiei, cercetării si tineretului nr. 4.022/2008 privind organizarea si functionarea Centrului National de Recunoastere si Echivalare a Diplomelor*),

în temeiul:

- art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 66/1999 pentru aderarea României la Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, aprobată prin Legea nr. 52/2000, cu modificările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului,

ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice pentru vizarea actelor de studii si a anexelor la actele de studii emise de institutiile de învătământ superior din România, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Directia generală învătământ superior, echivalarea si recunoasterea studiilor si diplomelor va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 4. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului,

Daniel Petru Funeriu

 

Bucuresti, 21 septembrie 2011.

Nr. 5.436.


*) Ordinul ministrului educatiei, cercetării si tineretului nr. 4.022/2008 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

pentru vizarea actelor de studii si a anexelor la actele de studii emise de institutiile de învătământ superior din România

 

Art. 1. - Competenta vizării actelor de studii si a anexelor la actele de studii emise de institutiile de învătământ superior acreditate sau autorizate să functioneze provizoriu din România revine Directiei pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

Art. 2. - În sensul prezentelor norme metodologice, prin vizare se întelege procedura prin care se verifică si se certifică autenticitatea si legalitatea actului de studii si a înscrisurilor de pe acest act.

Art. 3. - (1) în vederea vizării actelor de studii universitare si postuniversitare, solicitantii se prezintă la registratura Directiei pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

(2) Viza se aplică de către Directia pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor pe actele de studii emise de către institutiile de învătământ superior acreditate din România, precum si pe anexele acestor acte de studii.

(3) La cerere, viza se aplică si pe foile matricole sau suplimentele la diplome, precum si pe programele analitice eliberate de către institutiile de învătământ superior autorizate să functioneze provizoriu.

Art. 4. - Transmiterea dosarului pentru vizarea actelor de studii emise de institutiile de învătământ superior din România se poate face si prin intermediul institutiilor prefectului, pe baza Protocolului de colaborare nr. 136.702 din 18 iunie 2007 încheiat între Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si Ministerul Administratiei si Internelor.


Art. 5. - Lista actelor de studii pe care se aplică viza se întocmeste si se actualizează periodic de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, prin Directia pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor, în functie de cerintele ambasadelor statelor care solicită apostilarea sau supralegalizarea, si se publică pe pagina web proprie, www.cnred.edu.ro

Art. 6. - Directia pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor realizează următoarele activităti în procesul de vizare:

a) primirea documentelor mentionate în prezentele norme metodologice pentru eliberarea vizei;

b) verificarea încadrării în lista actelor de studii pe care se aplică viza, conform art. 5;

c) verificarea existentei autorizatiei provizorii de functionare sau a acreditării institutiei de învătământ superior la momentul înscrierii în anul I de studii pentru domeniul, programul de studii/specializarea si forma de învătământ înscrise în actul de studii ce se doreste a fi vizat;

d) verificarea existentei acreditării facultătii la propunerea căreia institutia de învătământ superior organizează examenul de absolvire, licentă, master sau doctorat. Facultatea trebuie să fie acreditată în anul promovării examenului de absolvire, licentă, master sau doctorat;

e) verificarea completării actelor de studii conform hotărârilor Guvernului si a regulamentelor si metodologiilor aprobate prin ordinele ministrului în vigoare la data completării;

f) verificarea identitătii sigiliului oficial al institutiei emitente si, după caz, a aplicării stampilei cu stemă;

g) aplicarea pe actul de studii, în original, a stampilei dreptunghiulare care contine datele de identificare ale vizei;

h) aplicarea pe actul de studii, în original, a stampilei Directiei pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor cu stemă;

i) completarea vizei cu numărul de înregistrare obtinut de la registratura ministerului pe cererea de vizare.

Art. 7. - Următoarele categorii de persoane pot solicita aplicarea vizei pe actele de studii:

a) titularul actului de studii;

b) o rudă de gradul I a titularului actului de studii, pe baza documentelor care atestă relatia de rudenie de gradul I cu titularul actului de studii;

c) altă persoană fizică, care prezintă procură notarială specială sau împuternicire avocatială;

d) o persoană juridică care a încheiat cu titularul actului de studii un contract având ca obiect realizarea în numele acestuia a procedurilor necesare pentru aplicarea vizei, prin reprezentant care prezintă delegatie în acest sens;

e) institutiile de învătământ superior din România care au obtinut acreditarea, pentru absolventii cetăteni străini, prin reprezentant care prezintă delegatie în acest sens.

Art. 8. - În cazul în care procura notarială specială a fost întocmită pe teritoriul altui stat, este necesar ca aceasta să îndeplinească următoarele conditii:

a) să fie tradusă în limba română si legalizată;

b) să fie apostilată sau supralegalizată de autoritătile competente ale statului pe al cărui teritoriu a fost întocmită.

Art. 9. - În vederea aplicării vizei, titularul are obligatia de a prezenta actul de identitate si de a depune la Directia pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor următoarele documente:

a) o cerere, indiferent de numărul actelor de studii apartinând aceluiasi titular pentru care se solicită eliberarea vizei. Modelul cererii de vizare este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice;

b) actul de studii sau anexa la actul de studii pentru care se solicită eliberarea vizei, în original si copie xerox;

c) actul de identitate al titularului, în copie xerox. Dacă este cazul, vor fi prezentate si actele care dovedesc schimbarea numelui, în copie xerox;

d) adeverintă de autenticitate a actului de studii, eliberată de institutia de învătământ superior emitentă a actului de studii, în original, cu exceptia dosarelor depuse la solicitarea institutiilor de învătământ superior acreditate din România, pentru absolventii cetăteni străini;

e) dovada achitării taxelor. Solicitantii care se prezintă pentru aplicarea vizei la sediul Directiei pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor vor achita taxele la casieria proprie. Pentru cei care trimit actele spre vizare prin intermediul institutiilor prefectului, dovada achitării taxelor se va face prin prezentarea unei copii xerox a ordinului de plată sau a viramentului bancar, în contul Directiei pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor, R027 TREZ 7005 003XXX00 0069, deschis la Directia de Trezorerie si Contabilitate Publică a Municipiului Bucuresti.

Art. 10. - În cazul în care solicitantul nu este titularul actului de studii sau al anexei la actul de studii pentru care se solicită aplicarea vizei, acesta trebuie să prezinte, după caz, si următoarele:

a) actul de identitate, copie xerox;

b) documente care atestă relatia de rudenie de gradul I cu titularul actului de studii, în copie xerox, dacă aceasta nu rezultă din actele prezentate;

c) procura notarială specială, împuternicirea avocatială sau delegatia din partea persoanei juridice în original;

d) dovada achitării taxelor. Solicitantii care se prezintă pentru aplicarea vizei la sediul Directiei pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor vor achita taxele la casieria proprie. Pentru cei care trimit actele spre vizare prin intermediul institutiilor prefectului, dovada achitării taxelor se va face prin prezentarea unei copii xerox a ordinului de plată sau a viramentului bancar, în contul Directiei pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor, R027 TREZ 7005 003XXX00 0069, deschis la Directia de Trezorerie si Contabilitate Publică a Municipiului Bucuresti.

Art. 11. - În cazul în care se solicită aplicarea vizei pentru acte de studii sau anexe la actul de studii apartinând mai multor titulari, solicitantul trebuie să completeze câte o cerere pentru fiecare titular de act de studii sau anexă la actul de studii.

Art. 12. - Taxele aferente aplicării vizei sunt prevăzute în Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 3.161/2002**), respectiv 5 lei pentru cererea de vizare si 20 de lei pentru fiecare act de studii sau anexă la actul de studii care se vizează.

Art. 13. - (1) Viza Directiei pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor se completează cu numărul si data cererii, scrise cu cifre arabe. După completarea vizei, aceasta se semnează de către personalul Directiei pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor care are drept de semnătură.

(2) Numele si specimenele de semnătură ale persoanelor desemnate de conducerea Directiei pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor să semneze viza sunt comunicate Ministerului Administratiei si Internelor, Ministerului Afacerilor Externe si Uniunii Nationale a Notarilor Publici din România.

Art. 14. - Actele de studii sau anexele la actele de studii în original care au aplicată viza Directiei pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor se eliberează în termen de maximum 3 zile de la data înregistrării cererii la registratura Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.


Art. 15. - În cazul actelor de studii pentru care există dubii în legătură cu existenta acreditării sau autorizării provizorii de functionare a institutiilor de învătământ superior emitente ori pentru acele acte de studii pentru care personalul Directiei pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor consideră că nu sunt completate în conformitate cu normele legale în vigoare, se vor solicita, în scris, puncte de vedere de la directiile de specialitate din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului. Termenul de aplicare a vizei de către Directia pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor se va prelungi astfel cu durata necesară directiilor de specialitate pentru a emite un punct de vedere.

Art. 16. - Personalul desemnat să desfăsoare activitatea de vizare asigură informarea persoanelor interesate cu privire la procedura vizării actelor de studii si a anexelor la actele de studii emise de institutiile de învătământ superior din România si a eliberării acestora de către Directia pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor.

Art. 17. - Directorul Directiei pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor dispune măsuri cu privire la:

a) organizarea activitătii de aplicare a vizei Directiei pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor si asigurarea conditiilor necesare, atât din punct de vedere al dotării corespunzătoare, cât si al securizării spatiului în care se desfăsoară această activitate;

b) garantarea si protejarea drepturilor si libertătilor fundamentale ale persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, potrivit Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificările si completările ulterioare.


*) Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 3.161/2002 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ANEXĂ

la normele metodologice

 

CERERE DE VIZARE

- model -

Directia generala învătământ superior, echivalarea

si recunoasterea studiilor si diplomelor

STEMA

MINISTERUL

EDUCATIEI

CERCETĂRII,

TINERETULUI

SI sportului

 

Directia pentru echivalarea si recunoasterea diplomelor

 

Domnule Ministru,

Subsemnatul (a)..............................................................................................................................................................., domiciliat(ă) în (localitatea) ..................................................................................................., având nationalitatea.............................,

vă rog să binevoiti a aproba vizarea următoarelor acte de studii:

Diplomă de ..............................................................................................seria.............nr...................................., profilul/ domeniul .................................................................................................................................................................., eliberată de Universitatea .....................................

Diplomă de ..............................................................................................seria.............nr...................................., profilul/ domeniul .................................................................................................................................................................., eliberată de Universitatea ....................................

Diplomă de .........................................................................................................seria.............nr..........................................

Adeverintă nr......................................................emisă de.....................................................................................................

Foaia matricolă/Supliment la diplomă, anexă la diploma de...................................................................................................

Foaia matricolă/Supliment la diplomă, anexă la diploma de...................................................................................................

Foaia matricolă/Supliment la diplomă, anexă la diploma de...................................................................................................

Programa analitică nr................................, anexă la diploma de............................................................................................

Programa analitică nr................................, anexă la diploma de.............................................................................................

Programa analitică nr................................, anexă la diploma de.............................................................................................

Certificat de pregătire didactică seria......................nr..................................................

Rezultate la examenul de licentă seria...................nr..................................................

Certificat an pregătitor seria.......................nr..............................................................

Declar pe propria răspundere că documentele au fost solicitate de autoritătile competente din tara:

..................................................................................................................................................

 

Chitanta nr...........................

Am primit...........................................acte vizate

Semnătura................................................................

 

Semnătura............

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind instituirea unor măsuri de prevenire a introducerii în circuitul comercial a fonogramelor si videogramelor realizate fără acordul titularilor de drepturi

 

Având în vedere Referatul Directiei registre si gestiune colectivă nr. 11.575 din 14 septembrie 2011,

în conformitate cu prevederile art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare,

tinând seama de prevederile art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacitătii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 6 si art. 7 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, functionarea, structura personalului si dotările necesare îndeplinirii atributiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Art. 1. - Persoanele fizice autorizate si/sau persoanele juridice care solicită înscrierea în Registrul national al fonogramelor a fonogramelor fixate pentru prima dată în România trebuie să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor copii ale documentelor prin care autorii si interpretii au cesionat drepturile de producere/reproducere/multiplicare.

Art. 2. - Persoanele fizice autorizate si/sau persoanele juridice care solicită înscrierea videogramelor în Registrul national al videogramelor, altele decât filmele cinematografice, continând opere audiovizuale fixate pentru prima dată în România, trebuie să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor copii ale documentelor care atestă detinerea drepturilor de producere/reproducere/multiplicare/distribuire/închiriere.

Art. 3. - În situatia în care nu sunt depuse documentele mentionate la art. 1 si 2, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nu va înscrie fonogramele/videogramele în cauză în registrele nationale corespunzătoare.

Art. 4. - Directia registre si gestiune colectivă va pune în aplicare prevederile prezentei decizii.

Art. 5. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind postată si pe site-ul www.orda.ro

 

Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Robert Bucur

 

Bucuresti, 29 septembrie 2011.

Nr. 261.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.