MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 706/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 706         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 6 octombrie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 877 din 28 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte măsuri în domeniul bugetar

 

Decizia nr. 888 din 30 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si ale art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare

 

Decizia nr. 893 din 30 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă si art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009 si art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, în privinta sintagmei “în vigoare”

 

Decizia nr. 923 din 7 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 si art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă si art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea  productiei, circulatiei si comercializării alimentelor

 

Decizia nr. 935 din 7 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3711 alin. 2 si art. 3731 alin. 1 si 6 din Codul de procedură civilă si a art. 1 alin. (1) si art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti

 

Decizia nr. 940 din 7 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar, art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare si art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010

 

Decizia nr. 950 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor si garantiile asociate acestora

 

Decizia nr. 951 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr! 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 979 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII “Accelerarea judecătilor în materia restituirii proprietătilor funciare” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, precum si ale art. 376 alin. 1 si ale art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 983 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII “Accelerarea judecătilor în materia restituirii proprietătilor funciare” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, precum si ale art. 305 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 984 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuintelor si terenului aferent acestora, aflate în domeniul public si privat al statului, administrate de Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”

 

Decizia nr. 986 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (5), (6), (9) si (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

 

Decizia nr. 1.035 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonantade urgentă a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule

 

Decizia nr. 1.036 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3701 si art. 3702 din Codulde procedură civilă, art. 169 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat si art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

234. - Ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale pentru modificarea si completarea art. 2 din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 380/2009 privind conditiile de acordare a autorizatiei speciale de pescuit în scop stiintific

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 877

din 28 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte măsuri în domeniul bugetar

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte măsuri în domeniul bugetar, exceptie ridicată de Sindicatul învătământului Preuniversitar “Prof. Ion Neacsu” Buzău în Dosarul nr. 1.761/114/2010 al Tribunalului Buzău - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 3.920D/2010 - nr. 3.947D/2010, nr. 4.039D/2010 - nr. 4.048D/2010, nr. 4.057D/2010 - nr. 4.067D/2010, nr. 4.165D/2010 - nr. 4.167D/2010, nr. 4.250D/2010 - nr. 4.264D/2010, nr. 4.280D/2010, nr. 4.281D/2010, nr. 4.355D/2010 - nr. 4.360D/2010, nr. 4.433D/2010, nr. 4.491 D/2010 - nr. 4.494D/2010, nr. 4.500D/2010, nr. 4.501 D/2010, nr. 4.607D/2010 - nr. 4.611D/2010, nr. 4.623D/2010 - nr. 4.633D/2010, nr. 4.642D/2010, nr. 4.643D/2010, nr. 4.667D/2010 si nr. 4.731D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte măsuri în domeniul bugetar, exceptie ridicată de Sindicatul învătământului Preuniversitar “Prof. Ion Neacsu” Buzău, Sindicatul Liber învătământ Preuniversitar Buzău, Sindicatul Liber învătământ CFR Buzău, precum si, din oficiu, de Curtea de Apel Ploiesti - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale în dosarele nr. 1.834/114/2010, nr. 1.863/114/2010, nr. 1.910/114/2010, nr. 1.911/114/2010, nr. 1.912/114/2010, nr. 1.913/114/2010, nr. 1.914/114/2010, nr. 1.915/114/2010, nr. 1.916/114/2010, nr. 2.007/114/2010, nr. 2.009/114/2010, nr. 2.127/114/2010, nr. 2.128/114/2010, nr. 2.145/114/2010, nr. 2.146/114/2010, nr. 2.172/114/2010, nr. 2.174/114/2010, nr. 2.217/114/2010, nr. 2.218/114/2010, nr. 2.222/114/2010, nr. 2.690/114/2010, nr. 2.691/114/2010, nr. 2.733/114/2010, nr. 2.790/114/2010, nr. 2.791/114/2010, nr. 2.897/114/2010, nr. 2.925/114/2010, nr. 2.244/114/2010, nr. 2.321/114/2010, nr. 2.566/114/2010, nr. 2.567/114/2010, nr. 2.568/114/2010, nr. 2.569/114/2010, nr. 2.570/114/2010, nr. 2.692/114/2010, nr. 2.762/114/2010, nr. 2.827/114/2010, nr. 3.010/114/2010, nr. 2.008/114/2010, nr. 2.006/114/2010, nr. 2.085/114/2010, nr. 2.082/114/2010, nr. 2.084/114/2010, nr. 2.147/114/2010, nr. 2.100/114/2010, nr. 2.896/114/2010, nr. 3.016/114/2010, nr. 2.693/114/2010, nr. 2.083/114/2010, nr. 2.178/114/2010, nr. 2.177/114/2010, nr. 2.164/114/2010, nr. 2.732/114/2010, nr. 1.948/114/2010, nr. 3.012/114/2010, nr. 3.206/114/2010, nr. 2.148/114/2010, nr. 3.161/114/2010, nr. 1.970/114/2010, nr. 1.950/114/2010, nr. 2.617/114/2010, nr. 2.927/114/2010, nr. 2.129/114/2010, nr. 2.130/114/2010, nr. 1.971/114/2010, nr. 1.972/114/2010, nr. 2.144/114/2010, nr. 3.163/114/2010, nr. 3.186/114/2010, nr. 2.315/114/2010, nr. 2.311/114/2010, nr. 2.310/114/2010, nr. 2.309/114/2010, nr. 2.214/114/2010, nr. 2.176/114/2010, nr. 3.127/114/2010, nr. 2.175/114/2010, nr. 2.894/114/2010, nr. 2.219/114/2010, nr. 2.221/114/2010, nr. 2.606/114/2010, nr. 3.187/114/2010, nr. 2.926/114/2010, nr. 2.216/114/2010, nr. 2.215/114/2010, nr. 2.734/114/2010, nr. 2.243/114/2010, nr. 2.320/114/2010, nr. 2.297/114/2010, nr. 2.271/114/2010, nr. 2.296/114/2010, nr. 2.283/114/2010, nr. 3.205/114/2010, nr. 3.162/114/2010, nr. 2.282/114/2010, nr. 3.124/114/2010, nr. 2.322/114/2010, nr. 1.386/114/2010, nr. 3.125/114/2010, nr. 2.319/114/2010, nr. 3.123/114/2010 si nr. 1.862/114/2010 ale Tribunalului Buzău - Sectia civilă si ale Curtii de Apel Ploiesti - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor nr. 3.920D/2010 - nr. 3.947D/2010, nr. 4.039D/2010 - nr. 4.048D/2010, 4.057D/2010 - nr. 4.067D/2010, nr. 4.165D/2010 - nr. 4.167D/2010, nr. 4.250D/2010 - nr. 4.264D/2010, nr. 4.280D/2010, nr. 4.281D/2010, nr. 4.355D/2010 - nr. 4.360D/2010, nr. 4.433D/2010, nr. 4.491D/2010 - nr. 4.494D/2010, nr. 4.500D/2010, nr. 4.501D/2010, nr. 4.607D/2010 - nr. 4.611D/2010, nr. 4.623D/2010 - nr. 4.633D/2010, nr. 4.642D/2010, nr. 4.643D/2010, nr. 4.667D/2010 si nr. 4.731 D/2010 la Dosarul nr. 3.919D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.920D/2010 - nr. 3.947D/2010, nr. 4.039D/2010 - nr. 4.048D/2010, nr. 4.057D/2010 - nr. 4.067D/2010, nr. 4.165D/2010 - nr. 4.167D/2010, nr. 4.250D/2010 - nr. 4.264D/2010, nr. 4.280D/2010, nr. 4.281D/2010, nr. 4.355D/2010 - nr. 4.360D/2010, nr. 4.433D/2010, nr. 4.491D/2010 - nr. 4.494D/2010, nr. 4.500D/2010, nr. 4.501D/2010, nr. 4.607D/2010 - nr. 4.611D/2010, nr. 4.623D/2010 - nr. 4.633D/2010, nr. 4.642D/2010, nr. 4.643D/2010, nr. 4.667D/2010 si nr. 4.731 D/2010 la Dosarul nr. 3.919D/2010, care este primul înregistrat.


Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât textul de lege criticat a fost abrogat, iar problema ridicată de autorii exceptiei a fost transată prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 a înaltei Curti de Casatie si Justitie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 13, 15, 20, 27 si 29 septembrie 2010, 4, 11, 13, 18, 25 si 27 octombrie 2010, 10 si 30 noiembrie 2010 si Sentinta civilă nr. 1.223 din 18 octombrie 2010, pronuntate în dosarele nr. 1.761/114/2010, nr. 1.834/114/2010, nr. 1.863/114/2010, nr. 1.910/114/2010, nr. 1.911/114/2010, nr. 1.912/114/2010, nr. 1.913/114/2010, nr. 1.914/114/2010, nr. 1.915/114/2010, nr. 1.916/114/2010, nr. 2.007/114/2010, nr. 2.009/114/2010, nr. 2.127/114/2010, nr. 2.128/114/2010, nr. 2.145/114/2010, nr. 2.146/114/2010, nr. 2.172/114/2010, nr. 2.174/114/2010, nr. 2.217/114/2010, nr. 2.218/114/2010, nr. 2.222/114/2010, nr. 2.690/114/2010, nr. 2.691/114/2010, nr. 2.733/114/2010, nr. 2.790/114/2010, nr. 2.791/114/2010, nr. 2.897/114/2010, nr. 2.925/114/2010, nr. 2.244/114/2010, nr. 2.321/114/2010, nr. 2.566/114/2010, nr. 2.567/114/2010, nr. 2.568/114/2010, nr. 2.569/114/2010, nr. 2.570/114/2010, nr. 2.692/114/2010, nr. 2.762/114/2010, nr. 2.827/114/2010, nr. 3.010/114/2010, nr. 2.008/114/2010, nr. 2.006/114/2010, nr. 2.085/114/2010, nr. 2.082/114/2010, nr. 2.084/114/2010, nr. 2.147/114/2010, nr. 2.100/114/2010, nr. 2.896/114/2010, nr. 3.016/114/2010, nr. 2.693/114/2010, nr. 2.083/114/2010, nr. 2.178/114/2010, nr. 2.177/114/2010, nr. 2.164/114/2010, nr. 2.732/114/2010, nr. 1.948/114/2010, nr. 3.012/114/2010, nr. 3.206/114/2010, nr. 2.148/114/2010, nr. 3.161/114/2010, nr. 1.970/114/2010, nr. 1.950/114/2010, nr. 2.617/114/2010, nr. 2.927/114/2010, nr. 2.129/114/2010, nr. 2.130/114/2010, nr. 1.971/114/2010, nr. 1.972/114/2010, nr. 2.144/114/2010, nr. 3.163/114/2010, nr. 3.186/114/2010, nr. 2.315/114/2010, nr. 2.311/114/2010, nr. 2.310/114/2010, nr. 2.309/114/2010, nr. 2.214/114/2010, nr. 2.176/114/2010, nr. 3.127/114/2010, nr. 2.175/114/2010, nr. 2.894/114/2010, nr. 2.219/114/2010, nr. 2.221/114/2010, nr. 2.606/114/2010, nr. 3.187/114/2010, nr. 2.926/114/2010, nr. 2.216/114/2010, nr. 2.215/114/2010, nr. 2.734/114/2010, nr. 2.243/114/2010, nr. 2.320/114/2010, nr. 2.297/114/2010, nr. 2.271/114/2010, nr. 2.296/114/2010, nr. 2.283/114/2010, nr. 3.205/114/2010, nr. 3.162/114/2010, nr. 2.282/114/2010, nr. 3.124/114/2010, nr. 2.322/114/2010, nr. 1.386/114/2010, nr. 3.125/114/2010, nr. 2.319/114/2010, nr. 3.123/114/2010 si nr. 1.862/114/2010, Tribunalul Buzău - Sectia civilă si Curtea de Apel Ploiesti - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte măsuri în domeniul bugetar, exceptie ridicată de Sindicatul învătământului Preuniversitar “Prof. Ion Neacsu” Buzău, Sindicatul Liber învătământ Preuniversitar Buzău, Sindicatul Liber învătământ CFR Buzău, precum si, din oficiu, de Curtea de Apel Ploiesti - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale în cauze având ca obiect solutionarea unor litigii de muncă privind personalul didactic din învătământ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că textul legal criticat nu tine seama de prevederile Legii nr. 221/2008 si nici de deciziile Curtii Constitutionale prin care au fost constatate ca fiind neconstitutionale dispozitiile ordonantelor de urgentă ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 si nr. 1/2009. Or, atât timp cât Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009, precum si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 prelungesc în timp aplicarea unor dispozitii declarate deja neconstitutionale, textul legal criticat, stabilind salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, nu se poate raporta tocmai la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009, întrucât, în continuare, se va perpetua viciul de neconstitutionalitate. Mai mult, se sustine că instanta constitutională, prin Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, a statuat asupra faptului că dispozitiile art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 contin vicii de neconstitutionalitate; chiar dacă nu au fost declarate expres ca fiind neconstitutionale, o atare apreciere făcută în considerentele deciziei este obligatorie si trebuie respectată.

Se mai arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 se constituie într-un act de contracarare a vointei Parlamentului, încălcând, astfel, art. 1 alin. (4) si art. 61 din Constitutie; de asemenea, se arată că Guvernul nu justifică urgenta măsurii, nu există o situatie extraordinară si afectează dreptul de proprietate privată, la salariu si la un nivel de trai decent, încălcând art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie.

În fine, se apreciază că, prin lipsa consultării Consiliului Economic si Social în adoptarea acestei măsuri, Guvernul a încălcat art. 102 si 141 din Constitutie.

Tribunalul Buzău - Sectia civilă, cu exceptia Dosarului nr. 4.433D/2010, în care, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu si-a exprimat opinia, consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată din moment ce ordonanta de urgentă criticată a fost aprobată prin Legea nr. 300/2009.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 5 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010, care au următorul cuprins:

“Reîncadrarea personalului didactic din învătământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.”

Autorii exceptiei consideră că textul legal criticat încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, respectiv obligatia respectării suprematiei Constitutiei, ale art. 41 alin. (2) privind dreptul salariatilor la măsuri de protectie socială, ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 47 privind nivelul de trai, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 102 alin. (1)si (2) privind rolul Guvernului, ale art. 115 alin. (4) si (6) privind conditiile de adoptare a ordonantelor de urgentă, precum si ale art. 141 privind Consiliul Economic si Social.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicată încă la data pronuntării prezentei decizii, Curtea a stabilit că sintagma “în vigoare”din cuprinsul dispozitiilor art. 29 alin. (1)si ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, este constitutională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din ordonante ale căror efecte juridice continuă să se producă si după iesirea lor din vigoare.

În cauza de fată, Curtea constată că textul legal criticat a fost abrogat prin dispozitiile art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, si nu produce efecte juridice asemenea celor învederate Curtii de către autorii exceptiei de neconstitutionalitate. Însă această situatie nu se datorează normei abrogatoare, ci faptului că, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, înalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozitiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 si 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învătământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficientii si salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, si nu cu Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerintă în sfera de competentă a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curtii Constitutionale pronuntate în materia salarizării personalului din învătământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 272 din 27 aprilie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 531 din 31 iulie 2009).

Asadar, Curtea constată că textul criticat, prin prisma interpretării date de Decizia înaltei Curte de Casatie si Justitie nr. 3 din 4 aprilie 2011, îsi găseste o aplicare conformă cu Constitutia; în aceste conditii, având în vedere dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte măsuri în domeniul bugetar, exceptie ridicată de Sindicatul învătământului Preuniversitar “Prof. Ion Neacsu” Buzău, Sindicatul Liber învătământ Preuniversitar Buzău si Sindicatul Liber învătământ CFR Buzău în dosarele nr. 1.761/114/2010, nr. 1.834/114/2010, nr. 1.863/114/2010, nr. 1.910/114/2010, nr. 1.911/114/2010, nr. 1.912/114/2010, nr. 1.913/114/2010, nr. 1.914/114/2010, nr. 1.915/114/2010, nr. 1.916/114/2010, nr. 2.007/114/2010, nr. 2.009/114/2010, nr. 2.127/114/2010, nr. 2.128/114/2010, nr. 2.145/114/2010, nr. 2.146/114/2010, nr. 2.172/114/2010, nr. 2.174/114/2010, nr. 2.217/114/2010, nr. 2.218/114/2010, nr. 2.222/114/2010, nr. 2.690/114/2010, nr. 2.691/114/2010, nr. 2.733/114/2010, nr. 2.790/114/2010, nr. 2.791/114/2010, nr. 2.897/114/2010, nr. 2.925/114/2010, nr. 2.244/114/2010, nr. 2.321/114/2010, nr. 2.566/114/2010, nr. 2.567/114/2010, nr. 2.568/114/2010, nr. 2.569/114/2010, nr. 2.570/114/2010, nr. 2.692/114/2010, nr. 2.762/114/2010, nr. 2.827/114/2010, nr. 3.010/114/2010, nr. 2.008/114/2010, nr. 2.006/114/2010, nr. 2.085/114/2010, nr. 2.082/114/2010, nr. 2.084/114/2010, nr. 2.147/114/2010, nr. 2.100/114/2010, nr. 2.896/114/2010, nr. 3.016/114/2010, nr. 2.693/114/2010, nr. 2.083/114/2010, nr. 2.178/114/2010, nr. 2.177/114/2010, nr. 2.164/114/2010, nr. 2.732/114/2010, nr. 1.948/114/2010, nr. 3.012/114/2010, nr. 3.206/114/2010, nr. 2.148/114/2010, nr. 3.161/114/2010, nr. 1.970/114/2010, nr. 1.950/114/2010, nr. 2.617/114/2010, nr. 2.927/114/2010, nr. 2.129/114/2010, nr. 2.130/114/2010, nr. 1.971/114/2010, nr. 1.972/114/2010, nr. 2.144/114/2010, nr. 3.163/114/2010, nr. 3.186/114/2010, nr. 2.315/114/2010, nr. 2.311/114/2010, nr. 2.310/114/2010, nr. 2.309/114/2010, nr. 2.214/114/2010, nr. 2.176/114/2010, nr. 3.127/114/2010, nr. 2.175/114/2010, nr. 2.894/114/2010, nr. 2.219/114/2010, nr. 2.221/114/2010, nr. 2.606/114/2010, nr. 3.187/114/2010, nr. 2.926/114/2010, nr. 2.216/114/2010, nr. 2.215/114/2010, nr. 2.734/114/2010, nr. 2.243/114/2010, nr. 2.320/114/2010, nr. 2.297/114/2010, nr. 2.271/114/2010, nr. 2.296/114/2010, nr. 2.283/114/2010, nr. 3.205/114/2010, nr. 3.162/114/2010, nr. 2.282/114/2010, nr. 3.124/114/2010, nr. 2.322/114/2010, nr. 1.386/114/2010, nr. 3.125/114/2010, nr. 2.319/114/2010, nr. 3.123/114/2010 ale Tribunalului Buzău - Sectia civilă, precum si, din oficiu, de Curtea de Apel Ploiesti - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale în Dosarul acesteia nr. 1.862/114/2010.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 iunie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Károly


*) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 888

din 30 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si ale art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificareaLegii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si ale art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, exceptie ridicată de Vasile Pohrib în Dosarul nr. 8.560/99/2009 al Tribunalului Iasi - Sectia civilă - litigii de muncă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 8.560/99/2009, Tribunalul Iasi - Sectia civilă - litigii de muncă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si ale art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, exceptie ridicată de Vasile Pohrib într-o cauză având ca obiect solutionarea unei cereri de recalculare a pensiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile legale criticate sunt discriminatorii, în sensul că favorizează persoanele ale căror drepturi la pensie s-au născut ulterior datei de 2 noiembrie 2008, acestora fiindu-le recunoscute drepturile de pensie ce izvorăsc din încadrarea în grupa I si II de muncă, pe când persoanelor pensionate înainte de această dată punctajul majorat se va aplica de abia din ianuarie 2011.

Tribunalul Iasi - Sectia civilă - litigii de muncă apreciază că legiuitorul poate prevedea un termen de la care se pot recalcula drepturile persoanelor care beneficiază de pensii, fără a se încălca art. 16 din Constitutie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, si ale art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, care au următorul cuprins:

- Art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008: “(1) Prevederile art. 1651 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonantă de urgentă, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010, prin acordarea diferentei dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si cel acordat conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.

(2) Punctajul mediu anual calculat conform prevederilor alin. (1) se adaugă la punctajul mediu anual cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2009.

(3) în situatia în care cuantumul pensiei aferent punctajului mediu anual rezultat în urma aplicării prevederilor alin. (2) este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se mentine cuantumul cuvenit sau aflat în plată până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de lege, se va obtine un cuantum al pensiei mai mare.

(4) Drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) si (2) se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2010.”;

- Art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009: “Articolul II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, aprobată prin Legea nr. 155/2009, se modifică si va avea următorul cuprins:

«Art. II. - (1) Prevederile art. 1651 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonantă de urgentă, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin acordarea diferentei dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, si cel acordat conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.

(2) Punctajul mediu anual calculat conform prevederilor alin. (1) se adaugă la punctajul mediu anual cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2010.

(3) în situatia în care cuantumul pensiei aferent punctajului mediu anual rezultat în urma aplicării prevederilor alin. (2) este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se mentine cuantumul cuvenit ori aflat în plată până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de lege, se va obtine un cuantum al pensiei mai mare.

(4) Drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) si (2) se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2011»“.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

I. Cele două articole contestate ale celor două ordonante de urgentă au prorogat în mod succesiv aplicarea dispozitiilor art. 1651 din Legea nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Ulterior sesizării Curtii Constitutionale, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicată încă la data pronuntării prezentei decizii, Curtea a stabilit că sintagma “în vigoare”din cuprinsul dispozitiilor art. 29 alin. (1)si ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, este constitutională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din ordonante ale căror efecte juridice continuă să se producă si după iesirea lor din vigoare. În cauza de fată, Curtea constată că dispozitiile legale criticate, chiar dacă nu sunt de drept substantial, amână producerea efectelor normei de drept substantial, ceea ce are incidentă directă asupra raportului juridic stabilit deja prin Legea nr. 19/2000. Prin urmare, aceste dispozitii legale continuă să îsi producă efectele si să refuze aplicarea art. 1651 din Legea nr. 19/2000 pe perioada 9 decembrie 2008 -31 decembrie 2010.

II. Pe fondul cauzei, Curtea observă că, prin Decizia nr. 1.278 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2010, a statuat că recalcularea pensiilor potrivit art. 1651 din Legea nr. 19/2000, cu modificările operate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008, se va face, potrivit art. II alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008, începând cu luna ianuarie 2010, termen prorogat ulterior prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 până în luna ianuarie 2011.

Curtea a stabilit că dispozitiile art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 nu sunt discriminatorii, în sensul că perpetuează existenta unei stări de inegalitate, legiuitorul fiind suveran să decidă momentul intrării în vigoare a unei măsuri reparatorii. Desigur, prorogarea repetată a intrării în vigoare a prevederilor art. 1651 din Legea nr. 19/2000 nu este de dorit întrucât ar putea înfrânge, în final, chiar esenta dreptului la pensie, ceea ce este inadmisibil. S-a mai arătat că această posibilitate acordată legiuitorului de a proroga intrarea în vigoare a unei reglementări legale se justifică, în cauza de fată, datorită dificultătilor financiare ale statului.

Prin urmare, se constată că cele două ordonante de urgentă au fost constatate ca fiind constitutionale prin decizia precitată exact prin prisma criticilor de neconstitutionalitate formulate în prezenta cauză.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

În fine, Curtea observă că art. 169 alin. (1)-(3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, consacră cresterea punctajelor de pensie ale persoanelor care au lucrat în grupa I si a II-a de muncă începând cu data de 1 ianuarie 2011, ceea ce înseamnă că legiuitorul a tinut cont de decizia anterior citată a Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si ale art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, exceptie ridicată de Vasile Pohrib în Dosarul nr. 8.560/99/2009 al Tribunalului Iasi - Sectia civilă - litigii de muncă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 iunie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Károly


*) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 893

din 30 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă si art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. c)din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă si art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Schenker Romtrans” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 1.892/118/2010 al Tribunalului Constanta - Sectia civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 3.735D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 3.847D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. c)din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă si art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Schenker Romtrans” - SA. din Bucuresti în Dosarul nr. 4.651/118/2010 al Tribunalului Constanta - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie conexarea Dosarului nr. 3.847D/2010 la Dosarul nr. 3.735D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.847D/2010 la Dosarul nr. 3.735D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 au fost abrogate prin Legea nr. 62/2011, dar solutia legislativă criticată a fost preluată de art. 133 alin. (1) lit. c) al noii legi. Se arată că exceptia de neconstitutionalitate ce priveste acest text este neîntemeiată, contractul individual trebuind să respecte cele prevăzute în contractul colectiv de muncă. De asemenea, se sustine că exceptia de neconstitutionalitate ce vizează art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 este inadmisibilă, textul legal criticat nemaifiind în vigoare.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 9 si 16 iunie 2010, pronuntate în dosarele nr. 1.892/118/2010 si nr. 4.651/118/2010, Tribunalul Constanta - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă si art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Schenker Romtrans” - S.A. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale întrucât contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură nu pot fi obligatorii fată de angajatorii din ramura respectivă care nu au participat, prin intermediul organizatiilor patronale din care fac parte, la negocierea contractului respectiv. În acest fel se neagă dreptul angajatorului de a beneficia de un cadru favorabil pentru valorificarea factorilor de productie. Astfel, se apreciază că numai negocierile colective directe la nivel de unitate ar fi în măsură să asigure un echilibru între aportul economic adus de factorul uman si remunerarea acestuia.

Tribunalul Constanta - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, în acest sens arătând că textele legale criticate sunt o concretizare la nivel legal a dispozitiilor art. 41 alin. (5) si art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în Dosarul nr. 3.735D/2010, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens deciziile Curtii Constitutionale nr. 511 din 15 iunie 2006 si nr. 294 din 22 martie 2007. În Dosarul nr. 3.847D/2010, Guvernul nu a comunicat punctul său de vedere.

Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 3.847D/2010, arată că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale si dau expresie art. 41 alin. (5) si art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie. În Dosarul nr. 3.735D/2010, Avocatul Poporului nu a comunicat punctul său de vedere.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, si art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, care aveau următorul cuprins:


- Art. 11 alin. (1) lit. c)din Legea nr. 130/1996: “(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: [...]

c) pentru toti salariatii încadrati în toate unitătile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.”;

- Art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003: “(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: [...]

c) pentru toti salariatii încadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată si art. 135 alin. (2) lit. a) privind economia, precum si textului art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind protectia proprietătii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Ulterior sesizării Curtii Constitutionale, Legea nr. 130/1996 a fost abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011, iar textul criticat din Codul muncii a fost abrogat prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011. Solutia legislativă de principiu criticată din cele două acte normative nu a mai fost preluată de noua lege. Actualul art. 133 alin. (1) lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011 prevede: “(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: [...]

c) pentru toti angajatii încadrati în unitătile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă si care fac parte din organizatiile patronale semnatare ale contractului.”

Astfel, pentru ca unui angajator să îi fie opus un contract colectiv de muncă încheiat la nivelul sectorului de activitate, acesta trebuie să fi făcut parte din organizatia patronală care a semnat contractul colectiv respectiv. Curtea constată că modificarea survenită este chiar în sensul dorit de autorul exceptiei, însă, raporturilor de muncă aflate în curs până la intrarea în vigoare a Legii nr. 62/2011 continuă să li se aplice prevederile legale criticate, drept pentru care, în lumina Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicată încă la data pronuntării prezentei decizii, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. c) dinLegea nr. 130/1996 si art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 urmează să fie analizată pe fond.

Astfel, Curtea constată că, prin Decizia nr. 380 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 3 noiembrie 2004, Decizia nr. 511 din 15 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 13 iulie 2006, si Decizia nr. 96 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 28 februarie 2008, a arătat, de principiu, că, dând expresie recunoasterii dreptului părtilor raporturilor de muncă la negocierea colectivă a drepturilor si îndatoririlor izvorâte din aceste raporturi, legislatia reglementează si conditiile de negociere si de încheiere a contractelor colective de muncă, a clauzelor obligatorii ale acestor contracte. Organizatiile sindicale si patronale pot fi reprezentative la diverse niveluri în functie de numărul minim, prevăzut de lege, al membrilor lor. Reprezentativitatea acestor organizatii le îndreptăteste să negocieze si să încheie contractele colective de muncă la nivelurile respective, ale căror clauze, referitoare la drepturile minimale, să fie obligatorii la încheierea contractelor colective de muncă la niveluri inferioare, indiferent dacă părtile acestora s-au asociat, respectiv s-au afiliat ori nu la organizatiile de la nivelul superior. Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca si legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Ca atare, cu aceste obligatii firesti, părtile au toată libertatea să negocieze si alte clauze, precum si drepturi superioare.

Aceste considerente sunt mutatis mutandis valabile în demonstrarea constitutionalitătii atât a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, cât si celor ale art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă si art. 241 alin. (1) lit. c)din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Schenker Romtrans” - S.A. din Bucuresti în dosarele nr. 1.892/118/2010 si nr. 4.651/118/2010 ale Tribunalului Constanta - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 iunie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Károly


*) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 549 din 3 august 2011.


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 898

din 30 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009 si art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, în privinta sintagmei “în vigoare”

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009 si art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 5.217/99/2009 al Tribunalului Iasi - Sectia civilă - litigii de muncă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că aspectele învederate instantei constitutionale de către autorul exceptiei au fost solutionate prin Decizia înaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 3 din 4 aprilie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 5.217/99/2009, Tribunalul Iasi - Sectia civilă - litigii de muncă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009 si art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Corneliu Căileanu într-o cauză având ca obiect drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 continuă solutiile legislative promovate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 151/2008 si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2009, ambele ordonante de urgentă, în privinta drepturilor salariale ale personalului din învătământ, fiind declarate neconstitutionale.

Se mai sustine că art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinta sintagmei “în vigoare”, este neconstitutional, întrucât nu tine seama de faptul că o normă juridică primară, desi abrogată expres, poate produce în continuare efecte juridice posibil vătămătoare în privinta raporturilor juridice pe care le guvernează. În consecintă, textele abrogate de legiuitor nu pot fi sustrase controlului de constitutionalitate în măsura în care acestea sunt aplicabile cauzei.

Tribunalul Iasi - Sectia civilă - litigii de muncă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 650 din 11 aprilie 2010.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai- decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 30 aprilie 2009, si art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. În realitate, în privinta art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este criticată numai sintagma “în vigoare”, astfel încât obiect al exceptiei îl constituie dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 si art. 29 alin. (1) dinLegea nr. 47/1992, în privinta sintagmei “în vigoare”. Aceste texte au următorul cuprins:

- Art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009: “Articolul 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2009, se abrogă.”;

- Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992: “(1) Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5) privind statul român, art. 41 referitor la muncă si protectia socială a muncii, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului si ale art. 115 alin. (4) si (6) privind delegarea legislativă, iar dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinta sintagmei “în vigoare”, încalcă art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică si art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil si art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventie privind interzicerea generală a discriminării.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

I. Art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 abrogă art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 si reprezintă mai degrabă o dispozitie de corelare între art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 si art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009, în sensul că, prin intrarea în vigoare a acestui ultim text, automat trebuia eliminată si prevederea referitoare la valorile coeficientului din anexele care se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009, din moment ce art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 nu a mai păstrat criteriile de temporalitate prevăzute anterior de art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009. Însă, chiar si în lipsa acestei abrogări exprese directe, oricum textul art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 nu ar mai fi fost în vigoare tocmai prin abrogarea implicită a acestuia ca efect al intrării în vigoare a art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009.

Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicată încă la data pronuntării prezentei decizii, Curtea a stabilit că sintagma “în vigoare”din cuprinsul dispozitiilor art. 29 alin. (1)si ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, este constitutională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din ordonante ale căror efecte juridice continuă să se producă si după iesirea lor din vigoare.

Prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, înalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozitiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 si 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învătământ ia data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficientii si salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, si nu cu Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerintă în sfera de competentă a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curtii Constitutionale pronuntate în materia salarizării personalului din învătământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 si Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009).

Asadar, în momentul de fată, textul criticat nu mai are niciun efect asupra raportului juridic deja stabilit, cele retinute în decizia înaltei Curti de Casatie si Justitie fiind în conformitate cu solicitările autorului exceptiei exprimate prin cererea de chemare în judecată. Rezultă asadar că exceptia de neconstitutionalitate ridicată vizează, din acest moment, chestiuni de aplicare si interpretare a legii, astfel încât aceasta, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

II. În privinta sintagmei “în vigoare” cuprinsă în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicată încă la data pronuntării prezentei decizii, a stabilit că sintagma “în vigoare”din cuprinsul dispozitiilor art. 29 alin. (1) si ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, este constitutională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din ordonante ale căror efecte juridice continuă să se producă si după iesirea lor din vigoare.

Astfel, în măsura în care instanta constitutională a constatat constitutionalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă fie direct din dispozitivul deciziei, fie indirect din coroborarea considerentelor cu dispozitivul deciziei, prin ridicarea din nou a unei exceptii de neconstitutionalitate cu privire la aceIasi text si cu o motivare identică se tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curtii Constitutionale, care se atasează inclusiv deciziilor prin care se constată constitutionalitatea legilor sau a ordonantelor ori a unor dispozitii din acestea. Dacă în cel de-al doilea caz, “pentru a da o fortă sporită deciziei si fără a marca o reconsiderare a jurisprudentei sale”, Curtea este competentă să se pronunte chiar în sensul admiterii exceptiei formulate si constatării neconstitutionalitătii textului contestat în interpretarea contrară deciziei anterioare (Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011), în primul caz devin incidente dispozitiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale”. Ratiunea aplicării acestor dispozitii legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constitutională a hotărât în dispozitivul deciziei pronuntate în cadrul competentei prevăzute de art. 146 lit. d) din Constitutie că numai o anumită interpretare este conformă cu Constitutia, se mentine prezumtia de constitutionalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constitutional toate celelalte interpretări posibile. În consecintă, Curtea retine că într-o atare situatie exceptia de neconstitutionalitate a fost admisă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997), iar a contesta din nou constitutionalitatea interpretărilor care au fost deja excluse din cadrul constitutional echivalează cu încălcarea art. 147 alin. (4) din Constitutie, coroborat cu art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. De asemenea, în sensul respingerii ca inadmisibile, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a unor astfel de exceptii de neconstitutionalitate, merită a fi mentionate Decizia nr. 167 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 8 decembrie 2000, Decizia nr. 145 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 14 iunie 2001, sau Decizia nr. 245 din 18 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 12 noiembrie 2001. În consecintă, obiect al controlului de constitutionalitate îl poate forma numai acea interpretare a normei legale care nu a fost exclusă din cadrul constitutional, ceea ce nu este însă valabil în speta de fată.

Prin urmare, retinând că acest caz de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate a intervenit după momentul sesizării Curtii Constitutionale de către instanta judecătorească, dar înainte de publicarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 766 din 15 iunie 2011 în Monitorul Oficial al României, Partea I, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, exceptie ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 5.217/99/2009 al Tribunalului Iasi - Sectia civilă - litigii de muncă.

2. Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, în privinta sintagmei “în vigoare”, exceptie ridicată de aceIasi autor în aceIasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 iunie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Károly


*) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 923

din 7 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 si art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă si art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializării alimentelor

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 si art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă si art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializării alimentelor, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Fulgerul Senior” - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr 1.338/59/2009 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal. Exceptia formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.261 D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii de amânare depuse de către autorul exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantului Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea respinge cererea de amânare depusă la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în_vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 27 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.338/59/2009, Curtea de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 si art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă si art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializării alimentelor, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Fulgerul Senior” - S.R.L. din Timisoara, într-o cauză ce are ca obiect solutionarea unei contestatii în anulare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că sintagma “greseală materială” din cuprinsul art. 318 din Codul de procedură civilă este neconstitutională, deoarece partea nu are deschisă calea contestatiei în anulare în cazul în care hotărârea instantei de recurs este rezultatul unei greseli ce nu poate fi calificată ca fiind o greseală materială.

Dispozitiile art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt neconstitutionale în conditiile în care instanta care a pronuntat hotărârea atacată este cea care va solutiona si contestatia în anulare.

În final, se arată că dispozitiile art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 97/2001 sunt neconstitutionale în măsura în care permit luarea unor măsuri, ca acelea dispuse împotriva sa, si anume suspendarea activitătii, fără a fi reglementată o procedură de control judecătoresc al actelor prin care se dispun asemenea măsuri, fiind astfel împiedicat accesul liber la justitie.

Curtea de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate nu contin norme contrare dreptului la apărare si nici norme contrare regulilor constitutionale privind înfăptuirea justitiei în conditii de unicitate, impartialitate si egalitate. Accesul liber la justitie nu presupune accesul în toate cazurile la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac. Astfel, prin dispozitiile si principiile Legii fundamentale nu s-a prevăzut obligativitatea existentei triplului grad de jurisdictie, iar reglementările internationale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdictie sau la toate căile de atac prevăzute de legislatiile nationale. În acest sens sunt si deciziile Curtii Constitutionale nr. 122 din 19 februarie 2008 si nr. 102 din 20 ianuarie 2009.

De asemenea, nu se poate retine lipsa accesului la o instantă pentru contestarea măsurilor dispuse în baza art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 97/2001, întrucât orice persoană fizică sau juridică care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 318 si art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă si art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializării alimentelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 5 martie 2008, cu următorul continut:

- Art. 318 din Codul de procedură civilă: “Hotărârile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie când dezlegarea dată este rezultatul unei greseli materiale sau când instanta, respingând recursul sau admitându-l numai în parte, a omis din greseală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”;

- Art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă: “Contestatia se introduce la instanta a cărei hotărâre se atacă.”;

- Art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 97/2001: “(1) Autoritatea desemnată pentru controlul alimentelor, în toate cazurile în care constată nerespectarea prevederilor prezentei ordonante de urgentă sau ale altor acte normative în vigoare, este împuternicită:

a) să interzică functionarea unitătilor care produc, prelucrează, depozitează, transportă sau comercializează alimente, precum si folosirea unor materii prime, aditivi, adjuvanti, materiale de ambalare, echipamente, ustensile, utilaje si substante de decontaminare;

b) să declare alimentele ca fiind improprii consumului sau necorespunzătoare din punct de vedere calitativ, să limiteze sau să interzică utilizarea si comercializarea acestora, să le dirijeze pentru consum conditionat pentru utilizarea sau comercializarea în alte scopuri si să ordone distrugerea lor în conformitate cu reglementările legale în vigoare;

c) să retragă autorizatia de functionare a unitătilor producătoare si de comercializare a alimentelor;

d) să sesizeze organele de cercetare penală în cazul în care faptele constatate pot constitui infractiuni;

e) să interzică temporar comercializarea loturilor de alimente suspecte sub aspect calitativ. Detinătorul alimentelor interzise temporar de la comercializare trebuie să asigure conditii de păstrare si de conservare adecvate până la clarificarea situatiei acestora.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii, autorul exceptiei invocă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectării Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, art. 4 alin. (2) referitoare la unitatea poporului si egalitatea între cetăteni, art. 16 alin. (1) referitoare ia egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) si (3) referitoare la accesul liber la justitie si ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justitiei.

Examinând  exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a pronuntat asupra unor exceptii de neconstitutionalitate identice atât din perspectiva obiectului exceptiei, cât si din cea a criticii de neconstitutionalitate.

Astfel, în ceea ce priveste dispozitiile art. 318 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, Curtea a retinut că aceste dispozitii reglementează contestatia în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva hotărârilor pronuntate de instantele de recurs. Asa cum rezultă în mod univoc din textul de lege criticat, calea procedurală a contestatiei în anulare specială poate fi utilizată de părtile care au participat la solutionarea recursului si este limitată ia cazurile în care dezlegarea dată este rezultatul unei greseli materiale sau al omisiunii instantei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent. În ceea ce priveste obiectul contestatiei în anulare specială, acesta este format dintr-o singură categorie de hotărâri, respectiv doar hotărârile pronuntate de instantele de recurs. Curtea a constatat că pretinsa încălcare a art. 16 din Constitutie privind egalitatea în drepturi a cetătenilor nu poate fi retinută, deoarece reglementarea este aplicabilă în cazul tuturor persoanelor aflate în situatia prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distinctie, si anume părtilor care au participat la solutionarea recursului a cărui dezlegare este rezultatul unei greseli materiale sau al omisiunii instantei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Textul de lege criticat nu încalcă nici prevederile art. 21 din Constitutie, întrucât, potrivit jurisprudentei constante a instantei constitutionale, dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situatii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat liberul acces la justitie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discutie este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definitie, are caracter de exceptie si deci poate fi valorificată numai în cazurile expres si limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilitătii si securitătii raporturilor juridice.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 1.186 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008, Curtea a constatat că aceste dispozitii au fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare, alături de alte texte, si la art. 21 alin. (3) din Constitutie. Astfel, de exemplu prin Decizia nr. 990 din 6 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2008, respingând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea a retinut că, în principiu, în calea extraordinară de atac a contestatiei în anulare nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăti anterioare, ci se trece la solutionarea din nou a aceleiasi pricini, ca urmare a introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea hotărârii pronuntate anterior, ceea ce si explică nereglementarea în art. 24 din Codul de procedură civiiă ca situatie de incompatibilitate a cazului în care judecătorul participă la solutionarea aceleiasi pricini în contestatia în anulare. Chiar dacă aceeasi instantă urmează să solutioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, solutia legislativă nu relevă niciun fine de neconstitutionalitate. Astfel, solutionarea apartine unor complete cu o compunere diferită, iar părtile beneficiază de toate drepturile si garantiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil si la solutionarea acestuia într-un termen rezonabil. S-a mai retinut că art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu aduce nicio atingere principiului impartialitătii instantelor judecătoresti, în contextul dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală si de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 97/2001, potrivit căreia nu există o procedură de control judecătoresc al actelor autoritătii desemnate pentru controlul alimentelor prin care se dispun măsurile reglementate de aceste dispozitii, fiind astfel împiedicat accesul liber la justitie, prin Decizia nr. 164 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, Curtea a respins această critică si a constatat că textul criticat este constitutional. Astfel, cu acel prilej Curtea a statuat că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Totodată, potrivit art. 4 alin. (1) din aceeasi lege, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea părtii interesate, de către instanta de contencios administrativ competentă. În cazul ridicării unei exceptii de nelegalitate a actului administrativ, instanta de contencios administrativ se pronuntă în procedură de urgentă, cu citarea părtilor si a emitentului, iar solutia instantei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare si se judecă de urgentă si cu precădere. Or, în aceste conditii, Curtea a constatat că nu se poate sustine că nu există un control judecătoresc al actelor administrative emise în baza Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 97/2001, astfel încât criticile de neconstitutionalitate ale art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 97/2001 sunt neîntemeiate.

Atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 si art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă si art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializării alimentelor, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Fulgerul Senior” - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr. 1.338/59/2009 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 935

din 7 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3711 alin. 2 si art. 3731 alin. 1 si 6 din Codul de procedură civilă si a art. 1 alin. (1) si art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - maqistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3712, art. 3714 sj art. 3731 din Codul de procedură civilă si a art. 1 alin. (1) si art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti exceptie ridicată de Societatea Comercială “Lyk” - S.R.L. din Botosani în Dosarul nr. 11.575/193/2009 al Judecătoriei Botosani. Exceptia formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.756D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 3.837D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3711 alin. 2, art. 3731 alin. 1 si 4 din Codul de procedură civilă si a art. 1 alin. (1) si art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Majestic” - S.R.L. din Săveni în Dosarul nr. 1.252/297/2010 al Judecătoriei Săveni.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 3.756D/2010 si nr. 3.837D/2010, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite conditiile legale pentru conexare.

Curtea, deliberând, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.837D/2010 la Dosarul nr. 3.756D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 26 august 2010, pronuntată în Dosarul nr. 11.575/193/2009, Judecătoria Botosani a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3712, art. 3714 si art. 3731 din Codul de procedură civilă si a art. 1 alin. (1) si art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Lyk” - S.R.L. din Botosani într-o cauză ce are ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

Prin încheierea din 3 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.252/297/2010, Judecătoria Săveni a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3711 alin. 2, art. 3731 alin. 1 si 4 din Codul de procedură civilă si a art. 1 alin. (1) si art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Majestic” - S.R.L. din Săveni într-o cauză ce are ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că executarea silită, ca parte a procesului civil, este efectuată, potrivit textelor de lege criticate, de către executorii judecătoresti, fapt ce este de natură a contraveni prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) si art. 126 alin. (1).

Făcând referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 458/2009, prin care s-a statuat că atribuirea competentelor executorului judecătoresc de a dispune începerea executării silite este neconstitutională, arată că întreaga activitate a executorilor judecătoresti este în contradictie cu Legea fundamentală.

Judecătoria Botosani apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Judecătoria Săveni apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Desi Judecătoria Botosani a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3712, art. 3714 si art. 3731 din Codul de procedură civilă, din motivarea exceptiei, precum si din cuprinsul textelor redate în motivarea exceptiei rezultă că autorul exceptiei se referă la dispozitiile art. 3711 alin. 2, art. 3731 alin. 1 si 6 din Codul de procedură civilă. De asemenea, desi Judecătoria Săveni a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3731 alin. 4 din Codul de procedură civilă, din motivarea exceptiei, precum si din cuprinsul textului redat în cuprinsul motivării rezultă că autorul exceptiei se referă la dispozitiile art. 3731 alin. 6 din Codul de procedură civilă. Astfel, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 3711 alin. 2, art. 3731 alin. 1 si 6 din Codul de procedură civilă si a art. 1 alin. (1) si art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000.

Textele criticate au următorul continut:

- Art. 3711 alin. 2 din Codul de procedură civilă: “În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligatia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozitiilor prezentei cărti, dacă legea nu prevede altfel.”;

- Art. 3731 alin. 1 si 6 din Codul de procedură civilă: “Cererea de executare silită, însotită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instantei de executare încuviintarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare si titlul respectiv(...)

În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală si cu celeritate a obligatiei prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispozitiilor legii, a drepturilor părtilor si ale altor persoane interesate.”;

- Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 188/2000: “Executarea silită a dispozitiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătoresti, dacă legea nu prevede altfel.”;

- Art. 7 din Legea nr. 188/2000: “Executorul judecătoresc are următoarele atributii:

a) punerea în executare a dispozitiilor cu caracter civil din titlurile executorii;

b) notificarea actelor judiciare si extrajudiciare;

c) comunicarea actelor de procedură;

d) recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creante;

e) aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanta judecătorească;

f) constatarea unor stări de fapt în conditiile prevăzute de Codul de procedură civilă;

g) întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă;

h) întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la ordin si a cecurilor, după caz;

i) orice alte acte sau operatiuni date de lege în competenta lui.l

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii, autoarea exceptiei invocă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separatiei si echilibrului puterilor în cadrul democratiei constitutionale si 126 alin. (1) referitoare la instantele judecătoresti.


Examinând critica autorului exceptiei de neconstitutionalitate potrivit căreia activitatea executorilor judecătoresti este neconstitutională, Curtea constată că prin Decizia nr. 631 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007, a statuat că executorii judecătoresti actionează în interesul unei bune administrări a justitiei, reprezentând un organ auxiliar al acesteia, care are rolul de a pune în practică hotărârea pronuntată de instantă. În acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, “dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă si obligatorie să rămână inoperantă, în detrimentul unei părti, într-adevăr, nu ar fi de înteles ca art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale să descrie în detaliu garantiile procedurii - echitate, publicitate si celeritate - acordate părtilor si să nu apere punerea în aplicare a deciziilor judiciare. [...] Executarea unei sentinte sau a unei hotărâri, indiferent cărei jurisdictii ar apartine, trebuie deci considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art. 6 (Hotărârea din 19 martie 1997 pronuntată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40). Or, este bine cunoscut că, prin pronuntarea hotărârii judecătoresti, instanta legată cu solutionarea cauzei, prin rezolvarea acesteia, se dezînvesteste. În aceste conditii, chiar dacă executarea hotărârii este circumscrisă notiunii de “proces”, nimic nu sustine teza potrivit căreia această activitate trebuie îndeplinită tot de instanta care a solutionat litigiul, cu atât mai mult cu cât punerea în aplicare a hotărârii apartine sferei administrative a procesului civil. Astfel, este evident că executorul judecătoresc nu spune dreptul, deci nu realizează o activitate jurisdictională, ci numai execută întocmai dispozitiile judecătorului, cuprinse în hotărârea instantei, potrivit competentelor atribuite de lege.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.339 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 11 februarie 2009, Curtea a statuat că dispozitiile art. 3711-8 si art. 3731-4 din Codul de procedură civilă nu reglementează o procedură de competenta instantelor judecătoresti, ci o procedură executională, dată în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de solutionat un litigiu, ci de executat titluri executorii, între care si hotărârile judecătoresti, care se învestesc cu formulă executorie, în cazul în care au rămas definitive, iar punerea lor în executare se realizează de executorul judecătoresc.

Totodată, potrivit art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de către cei interesati sau vătămati prin executare. Pe cale de consecintă, se constată că dispozitiile criticate nu încalcă dispozitiile art. 126 alin. (1) din Constitutie, deoarece actele de executare silită sunt supuse controlului judecătoresc.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3711 alin. 2 si art. 3731 alin. 1 si 6 din Codul de procedură civilă si a art. 1 alin. (1) si art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Lyk” - S.R.L. din Botosani în Dosarul nr. 11.575/193/2009 al Judecătoriei Botosani si de Societatea Comercială “Majestic” - S.R.L. din Săveni în Dosarul nr. 1.252/297/2010 al Judecătoriei Săveni.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 940

din 7 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar, art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare si art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare si art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, exceptie ridicată de Sindicatul Liber al Pensionarilor din judetul Brăila în Dosarul nr. 988/113/2010 al Tribunalul Brăila - Sectia civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 4.298D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 4.299D/2010 si nr. 4.390D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar, art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare si art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, respectiv ale art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare si art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, exceptie ridicată de Aurel Soisun în Dosarul nr. 116/113/2010 al Tribunalului Brăila - Sectia civilă si de Liga Sindicatelor Pensionarilor Timis în Dosarul nr. 1.470/30/2010 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde reprezentantul legal al Ligii Sindicatelor Pensionarilor Timis, constatându-se lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor nr. 4.299D/2010 si nr. 4.390D/2010 la Dosarul nr. 4.298D/2010.

Atât reprezentantul Ligii Sindicatelor Pensionarilor Timis, cât si cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.299D/2010 si nr. 4.390D/2010 la Dosarul nr. 4.298D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ligii Sindicatelor Pensionarilor Timis, care, în esentă, sustine că dispozitiile legale criticate blochează acordarea unor drepturi de asigurări sociale prevăzute prin lege. Prin urmare, consideră că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând, în privinta criticilor de neconstitutionalitate extrinseci, că justificarea situatiei extraordinare care a stat la baza emiterii ordonantei de urgentă este realizată în preambulul actului normativ criticat, iar în privinta celor intrinseci că, prin stagnarea majorării pensiei pentru perioada 2009-2010 nu se încalcă dispozitiile art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului din moment ce acestea nu garantează nici dreptul la o pensie într-un anumit cuantum si nici dreptul de a dobândi o proprietate. În acest sens, au fost mentionate Hotărârile din 12 octombrie 2004 si 28 septembrie 2004, pronuntate în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, respectiv Kopecky împotriva SIovaciei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 27 septembrie, 7 si 18 octombrie 2010, pronuntate în dosarele nr. 988/113/2010, nr. 116/113/2010 si nr. 1.470/30/2010, Tribunalul Brăila - Sectia civilă si Tribunalul Timis - Sectia civilă au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar, art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare si art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, exceptie ridicată de Sindicatul Liber al Pensionarilor din judetul Brăila, de Aurel Soisun si de Liga Sindicatelor Pensionarilor Timis în cauze având ca obiect recalcularea cuantumului pensiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispozitiile legale criticate, necorelând valoarea punctului de pensie cu nivelul salariului mediu brut pentru anul 2010, au determinat reducerea valorii punctului de pensie. Astfel, dacă valoarea punctului de pensie în perioada octombrie 2008 - martie 2009 reprezenta 45% din salariul mediu brut, în anul 2010 acesta a reprezentat doar 39,9%. Se arată că o atare măsură duce la desfiintarea unui drept câstigat si echivalează cu o expropriere, încălcându-se astfel prevederile art. 44 din Constitutie.

Totodată, în Dosarul nr. 4.299D/2010 se arată că Guvernul nu are competenta de a reglementa prin ordonante de urgentă în domeniul legii organice decât cu încălcarea art. 61 alin. (1), art. 78 si art. 115 din Constitutie.

Tribunalul Brăila - Sectia civilă si Tribunalul Timis - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, fiind de competenta legiuitorului modalitatea de calcul si stabilire a valorii punctului de pensie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în dosarele nr. 4.298D/2010 si nr. 4.299D/2010, consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textele legale criticate nu afectează dreptul la pensie în substanta sa, ci doar stabilesc un decalaj temporar în aplicarea lor, determinat de deficitul resurselor bugetului de asigurări sociale de stat. Se arată că nu s-a ajuns la o diminuare a valorii punctului de pensie, ci la mentinerea în plată a acesteia. Guvernul mai invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale, potrivit căreia valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, conditiile de recalculare si de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca si indexarea acestora, nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile (Decizia nr. 1.140 din 4 decembrie 2007), precum si cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, în acceptiunea căreia nicio persoană nu poate avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.

Totodată, se arată că pe calea ordonantei de urgentă se pot reglementa aspecte ce tin de sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, notele scrise depuse, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 februarie 2009, art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, precum si ale art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 27 ianuarie 2010, care au următorul cuprins:

- Art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 4/2009: “Prevederile art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, nu se aplică în anul 2009”.;

- Art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009: “Prevederile art. 80 alin. (1)si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările si completările ulterioare, nu se aplică în anul 2010.”;

- Art. 16 alin. (1) din Legea nr. 12/2010: “Valoarea punctului de pensie este de 732,8 lei si se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.”

Autorii exceptiei sustin că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) si (3) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, ale art. 61 privind rolul Parlamentului, ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, ale art. 115 privind delegarea legislativă si ale art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligatia statului de a crea conditiile necesare pentru cresterea calitătii vietii. Totodată, sunt invocate în sustinerea exceptiei si prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind protectia proprietătii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Prin Decizia nr. 173 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2011, sau Decizia nr. 89 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 21 martie 2011, Curtea a observat că textele legale criticate au avut o aplicare limitată în timp, respectiv art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 4/2009 s-a aplicat în cursul anului 2009, art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009, în cursul anului 2010, iar dispozitiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 12/2010 au avut, de asemenea, o aplicare limitată în timp, respectiv pe parcursul anului 2010. În aceste conditii, Curtea a constatat că aceste dispozitii legale nu mai sunt în vigoare în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În cauza de fată, Curtea observă că, ulterior pronuntării deciziilor enumerate mai sus, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicată la data pronuntării prezentei decizii, a stabilit că pot fi supuse controlului de constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din ordonante ale căror efecte juridice continuă să se producă si după iesirea lor din vigoare. Astfel, Curtea retine că textele legale criticate continuă să producă efecte juridice si după ce au ajuns la termen, întrucât, pentru perioada 2009-2010, acestea au refuzat aplicarea art. 80 alin. (1) si (3) din Legea nr. 19/2000. În consecintă, Curtea urmează să analizeze pe fond prezenta exceptie de neconstitutionalitate.

În acest sens, Curtea reia jurisprudenta sa consacrată, începând cu Decizia nr. 1.209 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 17 decembrie 2010, în privinta art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 si art. 16 alin. (1)din Legea nr. 12/2010, jurisprudenta aplicabilă mutatis mutandis si cu privire la art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 4/2009. Prin acea decizie, Curtea a statuat că textul Constitutiei nu prevede interdictia reglementării pe calea ordonantei de urgentă a domeniilor apartinând legii organice, această interdictie referindu-se doar la prevederile ordonantelor simple, astfel încât nu poate fi retinută încălcarea art. 61 sau art. 115 din Constitutie.

Cât priveste critica de constitutionalitate referitoare la încălcarea dispozitiilor art. 115 alin. (6) si art. 44 din Constitutie, aceasta are în vedere faptul că, efect al dispozitiilor de lege criticate, cuantumul pensiei nu a mai crescut conform celor statuate prin art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, respectiv raportat la procentul de 45% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, ci într-un cuantum mai mic. Curtea a retinut că, potrivit art. 47 din Constitutie, cetătenii au dreptul la pensie si la alte forme de asigurări sociale si măsuri de protectie socială, în conditiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, conditiile si criteriile de acordare a acestora, modul de calcul si cuantumul lor valoric, în raport cu posibilitătile create prin resursele financiare disponibile, si să le modifice în concordantă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. De asemenea, modul de stabilire a punctajului anual si a punctajului mediu, a valorii punctului de pensie, a conditiilor de includere a anumitor perioade în stagiul de cotizare si acordarea anumitor sporuri pentru perioadele cotizate peste stagiul standard sunt prevăzute prin norme cu caracter tehnic, care se aplică în mod egal persoanelor aflate în situatii identice. Valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, conditiile de recalculare si de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca si indexarea acestora, nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile.

Prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a mai arătat faptul că cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivitătii, se constituie într-un drept câstigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contributiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză, practic, si-a câstigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivitătii; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esenta dreptului la pensie, iar derogările, chiar si temporare, referitoare la obligatia statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat în urma aplicării acestui principiu afectează substanta dreptului la pensie.

Aceasta nu înseamnă că legea nu poate în viitor să reaseze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se însă tot pe principiul contributivitătii, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evolutiei în reglementarea juridică a acestui domeniu. De aceea, dacă prin reasezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arătat mai sus rezultă un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat să adopte reglementări similare art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, si anume să mentină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterior în vigoare, dacă acesta este mai avantajos. Aceasta este o măsură de protectie a persoanelor care beneficiază de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constitutie, constituind, de asemenea, o sperantă legitimă a asiguratului, întemeiată pe prevederile legale în vigoare cu privire la obtinerea si încasarea unui anumit cuantum al pensiei.

Având în vedere însă că dispozitiile de lege criticate nu au ca efect o reducere a cuantumului pensiei, ci o stagnare a cresterii acestuia, respectiv o crestere mai mică decât cea raportată la procentul de 45% din salariul mediu brut, Curtea apreciază că aceste dispozitii se încadrează în limitele constitutionale referitoare la respectarea dreptului la pensie si garantarea dreptului de proprietate.

Curtea observă că si Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 si 31 mai 2011, pronuntate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio si altii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenta sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul aditional la Conventie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietătii sau la o pensie într-un anumit cuantum.

Prin Decizia nr. 1.650 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 28 februarie 2011, Curtea Constitutională a arătat că, desi algoritmul de calcul al pensiei stabilit de art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 nu a mai fost aplicat pentru anii 2009 si 2010, cuantumul real al pensiei nu a fost diminuat. De asemenea, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, Curtea a retinut că, desi consacră dreptul la pensie, art. 47 alin. (2) din Constitutie nu oferă garantii si cu privire la algoritmul de crestere a cuantumului acesteia în viitor; în acest sens au fost amintite cele statuate de Curte prin Decizia nr. 1.140 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, potrivit cărora valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, conditiile de recalculare si de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca si indexarea acestora, nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile.

Asa fiind, prin Decizia nr. 1.650 din 16 decembrie 2010, Curtea a retinut că, atât timp cât dispozitiile de lege criticate nu au ca rezultat însăsi reducerea cuantumului pensiei, acestea nu pot fi considerate ca fiind contrare dispozitiilor art. 47 alin. (2) din Constitutie.

Obiter dictum, Curtea a mai constatat, prin Decizia nr. 173 din 8 februarie 2011, că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, nu a mai preluat modalitatea de calcul si actualizare a punctului de pensie în functie de salariul mediu brut, prevăzută de art. 80 din Legea nr. 19/2000 - în prezent abrogată. Prin urmare, Curtea retine că solutia legislativă criticată nu a mai fost preluată de noua reglementare legală în materie.

Curtea mai constată că art. 78 din Constitutie nu are incidentă în cauză, întrucât intrarea în vigoare a ordonantelor de urgentă este guvernată de dispozitiile art. 115 alin. (5) din Constitutie. Totodată, autorii exceptiei nu îsi motivează critica de neconstitutionalitate în raport cu art. 16 si art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie, astfel încât Curtea nu se poate pronunta prin decizia sa asupra constitutionalitătii textelor legale criticate în raport cu aceste dispozitii, întrucât ar însemna să se sesizeze din oficiu, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar, art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare si art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, exceptie ridicată de Sindicatul Liber al Pensionarilor din judetul Brăila si de Aurel Soisun în dosarele nr. 988/113/2010 si nr. 116/113/2010 ale Tribunalului Brăila - Sectia civilă, precum si de Liga Sindicatelor Pensionarilor Timis în Dosarul nr. 1.470/30/2010 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Károly


*) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 950

din 12 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor si garantiile asociate acestora

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - maqistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor si garantiile asociate acestora, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Centrul national de difuzare produse informatice Romsoft” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 3.778/55/2009 al Tribunalului Arad - Sectia de contencios administrativ si fiscal, litigii de muncă si asigurări sociale. Exceptia formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 2.858D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că aplicarea textului criticat se realizează prin coroborarea tuturor textelor din actul normativ.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 17 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 13.778/55/2009, Tribunalul Arad - Sectia de contencios administrativ si fiscal, litigii de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor si garantiile asociate acestora, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Centrul national de difuzare produse informatice Romsoft” - S.A. din Bucuresti, într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contraventie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că Legea nr. 449/2003 transpune în legislatia internă dispozitiile Directivei 1999/44/CE. Cu toate că textul directivei a avut în vedere ca prin continutul certificatului de garantie să i se aducă la cunostintă consumatorului că beneficiază de anumite drepturi, prin modul de redactare a textului de lege criticat nu se realizează acest lucru, ci se creează un privilegiu pentru organele de control care pot săvârsi o serie de abuzuri. Astfel, prin modul defectuos de transpunere a directivei se încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 si art. 24. Totodată, dispozitiile criticate nu îndeplinesc criteriile de claritate, precizie, previzibilitate si predictibilitate pentru ca subiectele de drept cărora acestea li se adresează să îsi adapteze conduita, astfel încât să evite consecintele nerespectării lor. Se încalcă astfel si dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Tribunalul Arad - Sectia de contencios administrativ si fiscal, litigii de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Consumatorul îsi poate exercita drepturile prevăzute de prezenta lege fără a aduce atingere altor drepturi pe care acesta le poate invoca conform celorlalte prevederi legale care reglementează răspunderea contractuală sau necontractuală. De asemenea, dispozitiile criticate nu contin norme de natură a afecta exercitarea neîngrădită a dreptului la apărare, cu garantiile sale procesuale specifice. Prin urmare, consumatorul beneficiază de toate garantiile dreptului la apărare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitatea îl constituie dispozitiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor si garantiile asociate acestora, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, care au următorul cuprins: “Garantia trebuie să cuprindă mentiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorului si să ateste în mod clar că aceste drepturi nu sunt afectate prin garantia oferită.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si art. 24 referitoare la dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate si prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, referitor la aspectele ce privesc competenta instantei de contencios constitutional de a sanctiona un text de lege prin prisma unei eventuale neconcordante a acestuia cu normele comunitare, neconcordantă rezultată ca urmare a unei transpuneri defectuoase, Curtea constată că o astfel de competentă revine instantei de drept comun, iar nu Curtii Constitutionale. Având în vedere competenta Curtii Constitutionale în această materie, astfel cum s-a precizat anterior, se retine că instanta de contencios constitutional nu are atributia de a interpreta normele comunitare pentru a clarifica ori stabili continutul acestora, întrucât această atributie revine Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Totodată, Curtea retine că nu intră în competenta sa să analizeze conformitatea unei dispozitii de drept national cu textul unei directive. O atare competentă, si anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea natională si dreptul comunitar, apartine instantei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă si legală, din oficiu sau la cererea părtii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 234 din Tratatul de instituire a Comunitătii Europene la Curtea de Justitie a Comunitătilor Europene. În situatia în care Curtea Constitutională s-ar considera competentă să se pronunte asupra conformitătii legislatiei nationale cu cea europeană, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdictii între cele două instante, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil. În sensul celor expuse, s-a pronuntat Curtea Constitutională si prin Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011 si Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010.

În ceea ce priveste invocarea aspectelor referitoare la criteriile de claritate, precizie, previzibilitate si predictibilitate pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, Curtea constată că, în acord cu jurisprudenta sa constantă, precum si cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligatia de a edicta norme care să respecte trăsăturile mai sus arătate. Referitor la aceste cerinte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronuntat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în asa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultantă de specialitate - să îsi corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronuntată în Cauza Rotaru împotriva României), iar cetăteanul trebuie să dispună de informatii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat si să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecintele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în aceIasi timp, accesibilă si previzibilă. (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronuntată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit).

Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constată că textul criticat îndeplineste cerintele de claritate, precizie, previzibilitate si predictibilitate, pentru o întelegere corectă a termenilor, autorul exceptiei trebuind să aibă în vedere atât dispozitiile Legii nr. 449/2003, în ansamblu, cât si pe cele ale Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, neputând invoca propria necunoastere a legii, potrivit principiului nemo censetur ignorare legem.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor si garantiile asociate acestora, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Centrul national de difuzare produse informatice Romsoft” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 3.778/55/2009 al Tribunalului Arad - Sectia de contencios administrativ si fiscal, litigii de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 951

din 12 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Fabiola Maria Precup în Dosarul nr. 2.661/235/2009 al Judecătoriei Gherla. Exceptia formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.015D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 20 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.661/235/2009, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea

Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Fabiola Maria Precup, într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia arată că dispozitiile criticate, permitând emiterea actului administrativ fiscal prin intermediul mijloacelor informatice fără ca acesta să fie semnat si stampilat, încalcă prevederile art. 52 din Constitutie.

Judecătoria Gherla apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 43 alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din data de 31 iulie 2007, cu următorul continut: “(3) Actul administrativ fiscal emis în conditiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil si în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului emitent, dacă îndeplineste cerintele legale aplicabile în materie.

(4) Prin ordin al ministrului economiei si finantelor se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit în conditiile alin. (3).”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii, autoarea exceptiei invocă prevederile constitutionale ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.355 din 22 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 9 decembrie 2009, a statuat că, în cadrul politicii de legiferare, legiuitorul are dreptul să opteze pentru solutia legislativă pe care o consideră adecvată în reglementarea unui domeniu, drept ce îsi are sorgintea în dispozitiile art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit căruia “Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a tării”. Preferinta Parlamentului pentru o anumită solutie legislativă este un atribut suveran al acestuia, atâta timp cât nu contravine normelor si principiilor Constitutiei (Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995). Asadar, legiuitorul poate să prevadă elemente de validitate diferite pentru categorii diferite de acte juridice. Astfel, dispozitiile criticate reglementează elementele obligatorii ale actelor administrative fiscale, care sunt acte de drept public.

Totodată, prin Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, Curtea a retinut că spre deosebire de actele administrative fiscale care nu sunt emise pe cale electronică si care trebuie să cuprindă toate elementele prevăzute la art. 43 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, cele prevăzute la art. 43 alin. (3) din aceeasi ordonantă sunt valabile si în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal si stampila organului emitent. Potrivit art. 43 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, un act administrativ fiscal, indiferent de mijloacele folosite pentru emiterea lui, cuprinde suficiente elemente pentru a putea fi identificat organul emitent. În aceste conditii, este evident că va putea fi identificată persoana împuternicită a organului fiscal care a emis acel act, aceasta putând fi trasă la răspundere disciplinară, civilă sau penală, după caz. O asemenea persoană va răspunde în fata legii în aceleasi conditii ca si persoana care a semnat si stampilat actul administrativ fiscal.

Având în vedere cele expuse, precum si faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, Curtea constată că persoana interesată se va putea adresa instantei de judecată pentru recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei, fără ca textul criticat să încalce prevederile art. 52 din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Fabiola Maria Precup în Dosarul 2.661/235/2009 al Judecătoriei Gherla.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 979

din 12 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII “Accelerarea judecătilor în materia restituirii proprietătilor funciare” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, precum si ale art. 376 alin. 1 si ale art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII “Accelerarea judecătilor în materia restituirii proprietătilor funciare” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, precum si ale art. 376 alin. 1 si ale art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Fundatia Obstea Sătească Bălcesti-Peresti si de Obstea Pociovalistea în Dosarul nr. 1.437/198/2009 al Tribunalului Vâlcea - Sectia civilă si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.634D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Presedintele acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.437/198/2009, Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII “Accelerarea judecătilor în materia restituirii proprietătilor funciare” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, precum si ale art. 376 alin. 1 si ale art. 377 alin. 1 pct. I.din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Fundatia Obstea Sătească Bălcesti-Peresti si de Obstea Pociovalistea într-un proces civil de fond funciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că “punerea în executare a unei hotărâri judecătoresti de primă instantă, pronuntată în materie funciară, prin punerea în posesie si emiterea titlului de proprietate, transferându-se corelativ si atributele dreptului de proprietate, fără nicio restrictie în exercitarea acestora, consacră o incertitudine în care se găsesc părtile si înfrâng dezideratul de restabilire a drepturilor încălcate prin reinstaurarea legalitătii care trebuie să guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept”. În acest sens, invocă jurisprudenta instantei de contencios constitutional, referitoare la exercitarea si protectia dreptului de proprietate al statului si al altor persoane fizice sau juridice.

Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă, exprimându-si opinia arată că, în ce priveste constitutionalitatea prevederilor de lege criticate în raport cu art. 21 si 44 din Constitutie, Curtea s-a mai pronuntat prin mai multe decizii, iar argumentele prezentate de autorii exceptiei nu sunt de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei acesteia. Mentionează că nu a fost analizată constitutionalitatea prevederilor de lege criticate în raport cu art. 136 alin. (2) din Constitutie si nici în raport cu dispozitiile din actele internationale invocate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Desi instanta de judecată a sesizat Curtea cu întregul text al alin. (i) al art. 5 din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, în realitate, autorii exceptiei de neconstitutionalitate critică numai teza întâi a acestui articol.

Asadar, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII “Accelerarea judecătilor în materia restituirii proprietătilor funciare” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 376 alin. 1 si art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Aceste prevederi de lege au următoarea redactare:

- Art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005: “Hotărârile pronuntate de instantele judecătoresti în procesele funciare în primă instantă sunt supuse numai recursului. [... ]”;

- Art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă: “Se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum si orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.”;

- Art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă: “Sunt hotărâri definitive:

1. hotărârile date în primă instantă, potrivit legii, fără drept de apel;”.

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) si (2) si art. 136 alin. (2) referitoare la ocrotirea si garantarea dreptului de proprietate, precum si dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, art. 1 din primul Protocol aditional la Conventie, referitoare la protectia proprietătii, art. 10 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si art. 14 paragraful 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

I. Prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII “Accelerarea judecătilor în materia restituirii proprietătilor funciare” al Legii nr. 247/2005 au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, într-o cauză cu o motivare similară. În acest sens este Decizia nr. 304 din 1 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 12 aprilie 2011.

În această decizie, Curtea, făcând referire la jurisprudenta sa anterioară, a retinut că prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII “Accelerarea judecătilor în materia restituirii proprietătilor funciare” al Legii nr. 247/2005 sunt norme de procedură, potrivit cărora hotărârile pronuntate de instantele judecătoresti în procesele funciare în primă instantă sunt supuse numai recursului.

În acest context, Curtea a constatat că Legea fundamentală nu cuprinde dispozitii referitoare la obligativitatea existentei tuturor căilor de atac, ci statuează principial în art. 129 că “împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”, iar art. 126 alin. (2) din Constitutie prevede că procedura de judecată si competenta instantelor judecătoresti sunt stabilite numai prin lege.

De altfel, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenta sa că accesul liber la justitie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac. Asa fiind, Curtea a apreciat că nu poate fi retinută încălcarea dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Cât priveste invocarea dispozitiilor art. 44 si 136 din Constitutie, precum si a celorlalte reglementări internationale, Curtea a constatat că acestea nu au incidentă în cauză.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

II. În ce priveste art. 376 alin. 1 si art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că aceste prevederi de lege, de asemenea, au fost supuse controlului de constitutionalitate în raport cu art. 21 din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 181 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 11 decembrie 2000, si Decizia nr. 134 din 23 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 1 iulie 2002, Curtea a retinut că, în conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (2) [fost 125 alin. (3) înainte de revizuire] din Constitutie, potrivit cărora “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege”, întreaga procedură de executare silită, inclusiv prevederile legale criticate, este stabilită de lege, respectiv de partea a V-a din Codul de procedură civilă. Din ansamblul acestor reglementări rezultă că părtile au acces la justitie, iar debitorul are la dispozitie garantii procedurale care îi permit să se adreseze instantei si, pentru motive întemeiate, pe care le va aprecia instanta, să solicite suspendarea executării sau chiar anularea titlului care se execută.

Atât solutia, cât si considerentele retinute de Curte în deciziile mentionate sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea acestei jurisprudente.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII “Accelerarea judecătilor în materia restituirii proprietătilor funciare” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, precum si ale art. 376 alin. 1 si ale art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Fundatia Obstea Sătească Bălcesti-Peresti si de Obstea Pociovalistea în Dosarul nr. 1.437/198/2009 al Tribunalului Vâlcea - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 983

din 12 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII “Accelerarea judecătilor în materia restituirii proprietătilor funciare” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, precum si ale art. 305 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII “Accelerarea judecătilor în materia restituirii proprietătilor funciare” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, precum si ale art. 305 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Monica Ivonne Budis în Dosarul nr. 12.560/200/2009 al Tribunalului Buzău - Sectia civilă si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.668D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Presedintele acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 12.560/200/2009, Tribunalul Buzău - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII “Accelerarea judecătilor în materia restituirii proprietătilor funciare” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, precum si ale art. 305 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Monica Ivonne Budis într-un litigiu de fond funciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că înlăturarea fazei procesuale a apelului, în procesele funciare, este de natură a contraveni prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21, art. 24, ale art. 53 si ale art. 124 alin. (2). În aceste conditii, “prevederile de lege criticate apar ca fiind de un formalism excesiv, inacceptabil de rigid, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege si să restrângă dreptul la apărare”.

Tribunalul Buzău - Sectia civilă consideră că prevederile de lege criticate nu contravin normelor constitutionale si conventionale invocate, acestea fiind norme de procedură pe care legiuitorul este competent să le stabilească.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), al art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII “Accelerarea judecătilor în materia restituirii proprietătilor funciare” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 305 din Codul de procedură civilă.

Aceste prevederi de lege au următoarea redactare:

- Art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005: “Hotărârile pronuntate de instantele judecătoresti în procesele funciare în primă instantă sunt supuse numai recursului. [...]”;

- Art. 305 din Codul de procedură civilă: “în instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si art. 124 alin. (2) potrivit căruia “Justitia este unică, impartială si egală pentru toti”. Este invocată si încălcarea dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

I. Prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII “Accelerarea judecătilor în materia restituirii proprietătilor funciare” al Legii nr. 247/2005 au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale ca în prezenta cauză. În acest sens este Decizia nr. 416 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008.

În această decizie, Curtea a retinut că prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, potrivit cărora hotărârile pronuntate de instantele judecătoresti în procesele funciare, în primă instantă, sunt supuse numai recursului reprezintă norme de procedură.

Curtea a mai constatat că Legea fundamentală nu cuprinde dispozitii referitoare la obligativitatea existentei tuturor căilor de atac, ci statuează principial în art. 129 că, “împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”, iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie “competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că accesul liber la justitie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac. Asa fiind, nu se poate retine încălcarea dispozitiilor art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 53 si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie.

De asemenea, Curtea a mai constatat că textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, asa încât nu poate fi retinută nici încălcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

II. Referitor la prevederile art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronuntat în numeroase cauze, constatând constitutionalitatea acestora, sub aspectul unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză. De exemplu, prin Decizia nr. 164 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, Curtea a statuat că reglementarea conditiilor si a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constitutie, si nu încalcă drepturile fundamentale ale justitiabililor. Instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveste căile de atac, nu este contrară dreptului la apărare, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a părtilor. Atât în sistemul nostru procesual, cât si în alte tări, legea poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părtilor, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale. Mai mult, Curtea a retinut că, prin art. I pct. 31 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, a fost introdus alin. 31 la art. 315 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, “în cazul rejudecării după casare, cu retinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege”.

Solutia pronuntată în deciziile mentionate si argumentele pe care acestea s-au bazat îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată, neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudente.


Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII “Accelerarea judecătilor în materia restituirii proprietătilor funciare” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, precum si ale art. 305 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Monica Ivonne Budis în Dosarul nr. 12.560/200/2009 al Tribunalului Buzău - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 984

din 12 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuintelor si terenului aferent acestora, aflate în domeniul public si privat al statului, administrate de Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuintelor si terenului aferent acestora, aflate în domeniul public si privat al statului, administrate de Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, exceptie ridicată de Daniela Milea în Dosarul nr. 18.219/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti si care formează obiectul Dosarului nr. 4.681 D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Presedintele acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că stabilirea chiriei la nivelul pietei pentru bunurile aflate în proprietatea statului este optiunea legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinta civilă nr. 20.989 din 26 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 18.219/197/2010, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuintelor si terenului aferent acestora, aflate în domeniul public si privat al statului, administrate de Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”.

Exceptia a fost ridicată de Daniela Milea într-o cauză civilă având ca obiect pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile ordonantei sunt neconstitutionale, deoarece creează un regim discriminatoriu pentru chiriasii imobilelor administrate de Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” - RAAPPS, chiria fiind stabilită în mod diferit fată de alte categorii de chiriasi care sunt exceptati de la majorarea chiriilor. De asemenea, sustine că “majorarea chiriilor la nivelurile mai sus prezentate ne pune în situatia imposibilitătii achitării acestora, care duce, inevitabil, la evacuarea silită a familiilor noastre din locuintele mentionate, lipsirea de locuintă si deteriorarea evidentă a nivelului de trai sub limita existentei”. Consideră că se încalcă, astfel, dispozitiile art. 47 alin. (1) din Constitutie privind obligatia statului de a asigura cetătenilor un nivel de trai decent.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti apreciază că stabilirea unui cuantum al chiriei la nivelul pietei nu poate constitui o încălcare a principiului egalitătii în fata legii. Perceperea unei chirii cu mult sub nivelul pietei a fost o favoare acordată chiriasilor, chiar dacă a adus o atingere dreptului de proprietate al statului. Acest lucru nu poate fi prelungit pe o perioadă foarte mare, astfel încât chiriasii nu au un drept de a ocupa bunuri proprietatea statului în conditiile plătii unei chirii modice. În ceea ce priveste încălcarea art. 47 alin. (1) din Constitutie, arată că prin recunoasterea dreptului la un nivel de trai decent si a dreptului la o locuintă, legiuitorul nu s-a obligat si la mentinerea pe o perioadă foarte mare de timp a unui anumit nivel al chiriei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuintelor si terenului aferent acestora, aflate în domeniul public si privat al statului, administrate de Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008, aprobată prin Legea nr. 183/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 22 octombrie 2008.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi si art. 47 alin (1) privind obligatia statului de a asigura cetătenilor un nivel de trai decent.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 9/2008 reglementează tariful lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuintelor si terenului aferent acestora, aflate în domeniul public si privat al statului, administrate de Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, tarif ce se aplică începând cu data de 1 martie 2008.

Scopul adoptării ordonantei, asa cum rezultă din motivatia acesteia, vizează înlăturarea inechitătii între nivelul chiriilor aplicabil pe piata imobiliară, în special în municipiul Bucuresti, si nivelul redus al tarifului chiriei pentru locuintele sociale, care nu acoperă, în conformitate cu prevederile art. 31 din Legea locuintei nr. 114/1996, cheltuielile efective cu întretinerea acestor imobile.

Autorul exceptiei îsi motivează exceptia cu sustinerea că, desi sunt chiriasi ai imobilelor în care locuiesc de peste 10 ani si au achitat lunar chiria calculată potrivit “prevederilor Legii locuintei nr. 17/1994” si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, prin ordonanta criticată au fost stabilite tarife lunare ale chiriei cu mult mai mari fată de nivelul veniturilor realizate de el. Se creează astfel o discriminare între diversele categorii de chiriasi, în sensul că unii, potrivit art.6 din ordonanta criticată, sunt exceptati de la aplicarea noilor tarife ale chiriei, iar chiriasilor din locuintele administrate de Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” nu le sunt aplicabile aceste prevederi, ceea ce le afectează si nivelul de trai, asa cum este el definit atât în normele internationale, cât si de jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Analizând aceste critici de neconstitutionalitate, Curtea constată că ele sunt neîntemeiate.

Stabilirea de către legiuitor a două categorii de chiriasi, una care beneficiază de o modalitate de calcul mai avantajoasă a chiriei si cealaltă categorie care nu beneficiază de această dispozitie, are la bază considerente de protectie a celor cu venituri mici, care ocupă locuinte a căror suprafată utilă nu depăseste suprafetele minimale prevăzute de lege. Acest beneficiu de protectie socială este la latitudinea de reglementare a legiuitorului, care poate institui un tratament juridic diferentiat, în considerarea unor situatii obiectiv diferite. Nu se aduce astfel atingere principiului egalitătii, deoarece acesta nu înseamnă uniformitate, astfel încât, dacă la situatii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situatii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Schimbarea situatiei juridice a chiriasilor, în cazul în care, din diverse motive, nu mai îndeplinesc conditiile prevăzute de lege pentru încadrarea în categoria juridică vizată de măsura de protectie mai sus precizată, determină incidenta unui alt tratament juridic, corespunzător situatiei obiectiv diferite în care se află acestia, ceea ce reprezintă o aplicare a principiului egalitătii, si nu o încălcare a lui. În acest sens, s-a pronuntat Curtea prin Decizia nr. 1.160 din 17 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 27 octombrie 2009, prilej cu care a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (3) din această ordonantă.

De altfel, problema îndeplinirii conditiilor de încadrare în categoriile exceptate de la noile tarife ale chiriei nu constituie o problemă de constitutionalitate, fiind o problemă de aplicare a legii, care excedează competentei Curtii Constitutionale.

Cu privire la continutul notiunii “nivel de trai decent”, Curtea, în jurisprudenta sa, a retinut că acesta nu este definit de Constitutie, dar el trebuie examinat în raport cu situatiile avute în vedere de legiuitor, precum si în functie de reglementările internationale privind drepturile omului, obligatorii în temeiul art. 11 si 20 din Constitutie. În acest sens, potrivit art. 25 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, dreptul la un njvel de trai decent cuprinde printre altele si dreptul la locuintă. În aceIasi sens, art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, prevăzând obligatia statelor de a recunoaste dreptul oricărei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însăsi si familia sa, se referă, în mod expres, numai la locuintă decentă, si nu la aceste privilegii. Astfel că legiuitorul, dând curs acestor dispozitii, este îndreptătit să tină seama atât de interesele chiriasilor, cât si de interesele proprietarilor, realizând astfel un echilibru între cele două categorii sociale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuintelor si terenului aferent acestora, aflate în domeniul public si privat al statului, administrate de Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, exceptie ridicată de Daniela Milea în Dosarul nr. 18.219/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Maria Bratu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 986

din 12 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (5), (6), (9) si (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (5), (6), (9) si (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Congips” -SA. din Oradea în Dosarul nr. 4.394/111/C/2006 al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.690D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Presedintele acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 4.394/111/C/2006, Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (5), (6), (9) si (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Congips” - SA. din Oradea într-un litigiu comercial având ca obiect obligatia de a face.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate operează o vădită discriminare între persoanele juridice cu aceeasi situatie juridică, fiind defavorizati proprietarii terenurilor afectate, la momentul aparitiei acestei legi, de aceste capacităti energetice, care nu au dreptul însă la aceleasi despăgubiri, desi suportă aceleasi sarcini. Potrivit textelor de lege criticate, dreptul de servitute se exercită pe durata existentei capacitătii energetice, fără ca în cuprinsul legii să se prevadă despăgubirea prealabilă a proprietarului terenului afectat perpetuu de lucrarea energetică de utilitate publică. Caracterul perpetuu al aservirii terenului are semnificatia unei exproprieri, întrucât proprietarul nu poate exercita dreptul de proprietate, astfel încât s-ar impune plata unei juste si prealabile despăgubiri, asa cum prevăd dispozitiile art. 44 alin. (3) din Constitutie.

Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal consideră exceptia neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 16 alin. (5), (6), (9) si (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, având următorul cuprins: “(5) Exercitarea drepturilor de uz si de servitute asupra proprietătilor private afectate de capacitătile energetice, care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind conditiile si termenii referitori la durata, continutul si limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute înir-o cohventie-cadru, precum si pentru determinarea cuantumului indemnizatiilor si a despăgubirilor si a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu conventia-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(6) Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz si de servitute de către titularii de licente si autorizatii pot solicita încheierea de conventii, conform prevederilor alin. (5).[...]

(9) Proprietarii terenurilor si titularii activitătilor afectati de exercitarea de către titularii de licentă si autorizatii a drepturilor prevăzute la alin. (2) vor fi despăgubiti pentru prejudiciile cauzate acestora. La calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- suprafata de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor;

- tipurile de culturi si plantatii, precum si amenajările afectate de lucrări;

- activitătile restrânse cu ocazia lucrărilor.

Cuantumul despăgubirii se stabileste prin acordul părtilor sau, în cazul în care părtile nu se înteleg, prin hotărâre judecătorească.

(10) Dreptul de uz si de servitute asupra terenurilor proprietate privată, restrângerea sau încetarea unor activităti prevăzute la alin. (2) se stabileste si se exercită cu respectarea principiului echitătii, a dreptului de proprietate si a minimei afectări a acestuia.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi si art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Cu privire la constitutionalitatea prevederilor art. 16 alin. (5), (6), (9) si (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, pentru critici similare, Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 878 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, si Decizia nr. 324 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 19 mai 2010.


În aceste decizii, Curtea a retinut, în esentă, că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, continutul si limitele acestui drept fiind stabilite de lege, potrivit art. 44 alin. (1) teza finală din Constitutie. Instituirea drepturilor de uz si servitute asupra proprietătilor afectate de capacităti energetice reprezintă o astfel de limitare, justificată de faptul că pe această cale se asigură valorificarea fondului energetic - bun public de interes national. Exercitarea drepturilor prevăzute de art. 16 alin. (5) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 asupra proprietătilor afectate de capacitătile energetice este determinată de un interes major de ordin general si, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească conditiile exercitării atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea principială conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

În legătură cu reglementarea dreptului la indemnizatii si despăgubiri pentru acei titulari ai proprietătilor afectate de capacitătile energetice realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007, Curtea a constatat că aceasta transpune vointa

legiuitorului în materia despăgubirilor acordate pentru instituirea dreptului de uz si servitute în favoarea utilizării capacitătilor energetice. Totodată, Curtea a retinut că cele două categorii de titulari ai dreptului de proprietate privată, si anume cei pe ale căror terenuri existau deja capacităti energetice, respectiv cei pe ale căror terenuri urmează să se realizeze capacităti energetice după intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007, se diferentiază prin momentul obiectiv al realizării acelor capacităti energetice, în raport cu data intrării în vigoare a legii ce reglementează dreptul la indemnizatii si la despăgubiri. Legea nr. 13/2007 are în vedere capacitătile energetice realizabile după intrarea ei în vigoare si nu se referă la cele deja realizate la momentul intrării sale în vigoare în conditii aparte în timp si într-un alt cadru legislativ, astfel că titularilor dreptului de proprietate privată asupra terenurilor afectate de capacitătile energetice li se aplică un tratament diferentiat.

Cele statuate de Curte cu prilejul pronuntării deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în această cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei sale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (5), (6), (9) si (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Congips” - S.A. din Oradea în Dosarul nr. 4.394/111/C/2006 al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.035

din 14 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, exceptie ridicată de Nistor Caranfil în Dosarul nr. 51.138/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal. Exceptia formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.523D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009.


CURTEA,

având îrn/edere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din21 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 51.138/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgentă â Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, exceptie ridicată de Nistor Caranfil într-o cauză având ca obiect anulare act de control taxe si impozite.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textul de lege criticat este neconstitutional contravenind prevederilor art. 16, 20 si 148 alin. (2) din Legea fundamentală. Astfel, neconstitutionalitatea textului decurge din faptul că acesta nu este conform cu art. 90 alin. 1 din Tratatul Uniunii Europene.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal, exprimându-si opinia fată de exceptia de neconstitutionalitate, arată că aceasta vizează o pretinsă coliziune între legislatia internă si cea comunitară. O asemenea critică nu reprezintă d critică de neconstitutionalitate, ci vizează aplicarea legii, fiind de competenta instantei de judecată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arată că din motivarea autorului exceptiei de neconstitutionalitate rezultă că textul criticat este neconstitutional în raport de dispozitiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Uniunii Europene. Or, Curtea Constitutională nu are competenta de a transa un conflict între norma natională si cea comunitara, această competentă revenind instantei de drept comun.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea  Ordonanteide urgentă a

Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 19 februarie 2009, cu următorul continut: “Pentru a beneficia de prevederile art. II alin. (1), persoana fizică sau juridică prezintă autoritătii fiscale competente pentru calculul taxei pe poluare, în vederea luării în evidentă, în termen de 20 de zile calendaristice de la intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, o cerere însotită de unul dintre documentele prevăzute la art. III lit. a) sau b), iar în situatia prevăzută la art. III lit. c), documentul va fi însotit si de declaratia pe proprie răspundere, în formă autentică, din care să reiasă că autovehiculul a fost achizitionat anterior datei de 15 decembrie 2008 în vederea înmatriculării în România.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii, autoarea exceptiei invocă prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului si art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică dispozitiile art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 7/2009 prin prisma faptului că încalcă prevederile art. 90 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si, potrivit art. 148 alin. (2) din Constitutie, ar trebui constatată neconstitutionalitatea acestora si aplicată cu prioritate norma comunitară.

Curtea constată că, în jurisprudenta sa, s-a pronuntat în sensul că aceste aspecte, ca si cele relevate în prezenta cauză, nu reprezintă probleme de constitutionalitate, ci tin de aplicarea legii de către instanta de judecată, neintrând în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale. (Decizia nr. 413 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 21 mai 2008.) Curtea Constitutională nu are competenta de a transa un conflict între norma natională si cea comunitară, această competentă revenind instantei de drept comun.

Prin Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, Curtea a stabilit că nu este de competenta sa să analizeze conformitatea unei dispozitii de drept national cu textul Tratatului de instituire a Comunitătii Europene (devenit Tratatul privind functionarea Uniunii Europene) prin prisma art. 148 din Constitutie. O atare competentă, si anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea natională si Tratatul CE, apartine instantei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă si legală, din oficiu sau la cererea părtii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 234 din Tratatul de instituire a Comunitătii Europene la Curtea de Justitie a Comunitătilor Europene. În situatia în care Curtea Constitutională s-ar considera competentă să se pronunte asupra conformitătii legislatiei nationale cu cea europeană, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdictii între cele două instante, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, exceptie ridicată de Nistor Caranfil în Dosarul 51.138/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.036

din 14 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3701 si art. 3702 din Codul de procedură civilă, art. 169 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat si art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3701 si art. 3702 din Codul de procedură civilă, art. 169 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat si art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Societatea Comerciala “European Food” - S.A. din Drăgănesti în Dosarul nr. 8.182/111/C/2009-R al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal. Exceptia formează obiectul Dosarului Curtii  Constitutionale nr. 3.614D/2010.

La apelul nominal răspunde pentru autorul exceptiei consilierul juridic Ciprian Popa si pentru Societatea Comercială “Portinox” - S.A. avocatul Radu Damaschin.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul consilierului juridic, care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată.

Avocatul Societătii Comerciale “Portinox” - S.A. solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. Arată că autorul exceptiei doreste doar tergiversarea solutionării cauzei, iar art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 împiedică abuzul de drept. De altfel, Curtea s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor de lege criticate, statuând că acestea nu contravin Legii fundamentale.

Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, în acest sens face referire la jurispfudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din31 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 8.182/111/C/2009-R, Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, admitând recursul împotriva încheierii Tribunalului Bihor prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate, a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3701 si art. 3702 din Codul de procedură civilă, art. 169 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat si art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “European Food” - S.A. din Drăgănesti, într-o cauză ce are ca obiect recunoasterea unor înscrisuri si a unor hotărâri străine.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 reglementează o serie de cauze de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate, ceea ce încalcă prevederile constitutionale ce reglementează atributiile Curtii Constitutionale. Consideră că alin. (6) al art. 29 este neconstitutional, încălcând prevederile constitutionale ale art. 21, deoarece conferă instantelor judecătoresti atributul cenzurării exceptiilor de neconstitutionalitate.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 3701 si art. 3702 din Codul de procedură civilă si ale art. 169 din Legea nr. 105/1992, arată că acestea sunt neconstitutionale deoarece permit, cu încălcarea art. 126 din Constitutie, recunoasterea/executarea unei hotărâri ce nu a fost pronuntată de înalta Curte de Casatie si Justitie sau de celelalte instante judecătoresti. De asemenea, aceste dispozitii restrâng liberul acces la justitie prin restrângerea mijloacelor procedurale de apărare, nepermitând părtilor să îsi facă apărările. În continuare sunt invocate si prevederile art. 11 si 20 din Legea fundamentală, precum si cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, arătându-se că textele criticate nu respectă exigentele unui proces echitabil, egalitatea armelor si principiul contradictorialitătii, astfel cum acestea se regăsesc si în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că textele de lege criticate au mai fost examinate de Curtea Constitutională, pentru critici similare celor ridicate în prezenta cauză, instanta de contencios constitutional statuând în sensul conformitătii acestora cu Legea fundamentală. Exemple în acest sens sunt Decizia nr. 310 din 10 iulie 2003, Decizia nr. 29 din 28 ianuarie 2003, Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005 si Decizia nr. 254 din 16 martie 2010.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutiile si motivarea deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Ulterior sesizăriiCurtii Constitutionale, Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale a fost republicată, iar art. 29 alin. (6) a devenit art. 29 alin. (5). Astfel, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 3701 si art. 3702 din Codul de procedură civilă, art. 169 din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, publicată în Monitorul Oficial al


României, Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992, si art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. Textele criticate au următorul cuprins:

- Art. 3701 din Codul de procedură civilă: “Hotărârile arbitrate străine pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 167-172 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat.”;

- Art. 3702 din Codul de procedură civilă: “Hotărârile arbitrate străine, care nu sunt duse la îndeplinire de bunăvoie de către cei obligati a le executa, pot fi puse în executare silită pe teritoriul României, prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 173-177 din Legea nr. 105/1992.”;

- Art. 169 din Legea nr. 105/1992: “Sub rezerva verificării conditiilor prevăzute de art. 167 si 168, instanta română nu poate proceda la examinarea în fond a hotărârii străine si nici la modificarea ei.”;

- Art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992: “Dacă exceptia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanta imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronuntare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii, autoarea exceptiei invocă prevederile constitutionale ale art. 11 referitoare la dreptul international si dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si ale art. 126 referitoare la instantele judecătoresti. De asemenea, sunt invocate si prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că asupra constitutionalitătii acestora s-a pronuntat prin numeroase decizii, de exemplu prin Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006, si Decizia nr. 494 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 21 iunie 2006. Cu acele prilejuri Curtea a constatat că acestea sunt norme de procedură pe care instanta în fata căreia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor exceptii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constitutionalitate exercitat de instanta de contencios constitutional, unica autoritate de jurisdictie constitutională. Aceasta procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea exceptiei de neconstitutionalitate de către instanta judecătorească, ci doar pronuntarea, în situatiile date, asupra oportunitătii sesizării Curtii Constitutionale. Instanta de judecată are rolul de filtru al exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de părti, având obligatia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerintele iegii. Asa fiind, Curtea nu a putut retine încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), artx 21 alin. (3), art. 142 alin. (1) siale art. lit. d).

În ceea ce priveste critica referitoare la recunoasterea si executarea hotărârilor străine, Curtea constată că, prin Decizia nr. 29 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, a statuat că executarea pe teritoriul României a hotărârilor judecătoresti definitive pronuntate de instantele străine este supusă unor reguli distincte fată de cele privitoare la executarea hotărârilor pronuntate de instantele de judecată autohtone, deoarece acestea nu sunt opozabile instantelor românesti decât ca elemente de fapt, ce urmează să fie avute în vedere într-o hotărâre judecătorească pronuntată în România. Astfel fiind, hotărârile judecătoresti străine pot produce efecte juridice în România numai ca urmare a recunoasterii si încuviintării executării lor, în conditiile stabilite de textele de lege criticate, iar instituirea acestei proceduri este consecinta aplicării principiului suveranitătii nationale.

Totodată, Curtea a statuat că pe teritoriul României executarea hotărârilor străine care nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie de către cei obligati a le executa se încuviintează, astfel cum prevede art. 174 alin. 1 lit. b) din lege, dacă “dreptul de a cere executarea silită nu este prescris potrivit legii române”.

De asemenea, prin Decizia nr. 310 din 10 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 26 septembrie 2003, cu referire la o critică similară, Curtea a statuat că procedura recunoasterii si executării hotărârii străine nu contravine prevederilor art. 21 din Constitutie, liberul acces la justitie fiind compatibil cu instituirea unor reguli speciale pentru situatii deosebite. În continuare s-a arătat că prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constitutională a statuat că liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste actul de justitie. S-a considerat că legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, solutie ce rezultă din dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora “competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutiile si motivarea deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3701 si art. 3702 din Codul de procedură civilă, art. 169 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat si art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “European Food” - S.A. din Drăgănesti în Dosarul nr. 8.182/111/C/2009-R al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu


 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea art. 2 din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 380/2009 privind conditiile de acordare a autorizatiei speciale de pescuit în scop stiintific

 

Având în vedere Referatul de aprobare al Agentiei Nationale pentru Pescuit si Acvacultura nr. 7.803 din 21 septembrie 2011,

în temeiul:

- art. 51 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 317/2009, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 7 alin (5) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, precum si a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. I. - Articolul 2 din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 380/2009 privind conditiile de acordare a autorizatiei speciale de pescuit în scop stiintific, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 22 iunie 2009, se modifică si completează după cum urmează: 1. Alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(2) Navele/Ambarcatiunile folosite la pescuitul în scop stiintific în baza unui document de proprietate/comodat/ închiriere se înscriu în Fisierul navelor si ambarcatiunilor de pescuit si primesc licentă de pescuit în scop stiintific.”

2. După alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), care va avea următorul cuprins:

“(5) Institutiile de cercetare pot folosi la pescuitul în scop stiintific un număr de până la 15 ambarcatiuni de pescuit.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Valeriu Tabără

 

Bucuresti, 5 octombrie 2011.

Nr. 234.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.