MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 732/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 732         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 18 octombrie 2011

 

SUMAR

 

DECRETE

 

742. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Batalionului 168 Sprijin Logistic “Pontus Euxinus”

 

743. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Batalionului 300 Sprijin “Sarmis”

 

744. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Scolii de Aplicatie a Fortelor Navale “Viceamiral Constantin Bălescu”

 

745. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Batalionului 912 Tancuri “Scythia Minor”

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.060 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct. 14, art. 85 alin. (10), art. 87 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

 

REPUBLICĂRI

 

Legea notarilor publici si a activitătii notariale nr. 36/1995

 


DECRETE

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Batalionului 168 Sprijin Logistic “Pontus Euxinus”

În temeiul prevederilor art. 92 si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităti si unitătilor militare,

având în vedere propunerea ministrului apărării nationale,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Batalionului 168 Sprijin Logistic “Pontus Euxinus”.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 13 octombrie 2011.

Nr. 742.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Batalionului 300 Sprijin “Sarmis”

În temeiul prevederilor art. 92 si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităti si unitătilor militare,

având în vedere propunerea ministrului apărării nationale,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Batalionului 300 Sprijin “Sarmis”.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 13 octombrie 2011.

Nr. 743.


PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Scolii de Aplicatie a Fortelor Navale “Viceamiral Constantin Bălescu”

În temeiul prevederilor art. 92 si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităti si unitătilor militare,

având în vedere propunerea ministrului apărării nationale,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Scolii de Aplicatie a Fortelor Navale “Viceamiral Constantin Bălescu”.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 13 octombrie 2011.

Nr. 744.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Batalionului 912 Tancuri “Scythia Minor”

În temeiul prevederilor art. 92 si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităti si unitătilor militare,

având în vedere propunerea ministrului apărării nationale,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Batalionului 912 Tancuri “Scythia Minor”.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 13 octombrie 2011.

Nr. 745.


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.060

din 14 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct. 14, art. 85 alin. (10), art. 87 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct. 14, art. 85 alin. (5) si art. 87 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, exceptie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 202/119/2009 al acestei instante judecătoresti si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.948D/2010.

La apelul nominal răspunde partea Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, prin consilierul juridic Adrian Călin, cu delegatie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului părtii prezente, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate deoarece deciziile emise de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap pot fi contestate în fata instantei judecătoresti, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Sustine că Legea nr. 448/2006 stabileste atributia comisiilor de evaluare de a realiza o evaluare a persoanelor cu handicap, si nu o expertiză de specialitate, astfel încât nu poate fi pusă în discutie contrarietatea dintre calitatea de pârât, pe care o au Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap si Comisia judeteană de evaluare a persoanelor adulte cu handicap în cauza dedusă judecătii, si cea de expert în aceeasi cauză. De asemenea, arată că dispozitiile legale criticate nu afectează drepturile persoanelor cu handicap.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca nefondată, deoarece nu sunt încălcate dispozitiile art. 21 si 50 din Constitutie, în acest sens arată că este asigurat accesul liber la justitie, întrucât certificatele de încadrare în grad si tip de handicap eliberate de Comisia judeteană de evaluare a persoanelor adulte cu handicap pot fi contestate în termen de 30 de zile la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, în componenta căreia există medici specialisti, iar deciziile emise de această comisie pot fi supuse controlului instantei judecătoresti. Exclusivitatea acordată acestor comisii în ceea ce priveste încadrarea în grad si tip de handicap nu duce la încălcarea dispozitiilor art. 21 din Constitutie, având în vedere caracterul strict al acestor evaluări. În plus, subliniază că procedura reevaluării persoanelor adulte cu handicap se realizează de o comisie de experti din domeniul medicinei, din domeniul psihologiei si din domeniul asistentei sociale, desemnati prin tragere la sorti din Lista natională de specialisti.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 202/119/2009, Curtea de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct. 14, art. 85 alin. (5) si art. 87 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, exceptie ridicată, din oficiu, de instanta judecătorească într-o cauză având ca obiect refuzul acordării unor drepturi la protectie socială.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate instanta judecătorească sustine că prevederile art. 5 pct. 14, art. 85 alin. (5) si art. 87 lit. a) si c) din Legea nr. 448/2006 sunt neconstitutionale, în măsura în care se interpretează în sensul că limitează dreptul de a efectua expertiza asupra încadrării în grad de handicap, dând aceste atributii exclusiv în competenta Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap si a comisiilor judetene de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, care, de regulă, au calitatea de pârâte în cauzele având ca obiect contestatiile formulate de persoanele fizice nemultumite de activitatea acestor comisii. Instanta consideră că atât timp cât comisia de evaluare este parte în cauzele având ca obiect încadrarea în grad de handicap a unei persoane atunci se încalcă si dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât una dintre părti are si rol de expert în aceeasi cauză, împrejurare care afectează major obiectivitatea activitătii sale de expertizare în cadrul aceluiasi litigiu. Lacunele prevederilor legale criticate sunt de natură să conducă la concluzia îngrădirii accesului la justitie, afectării dreptului la un proces echitabil al persoanelor nemultumite de actele emise de comisia de evaluare, precum si a limitării caracterului egal al justitiei, consacrat de art. 124 alin. (2) din Constitutie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate din Legea nr. 448/2006 sunt constitutionale deoarece nu înlătură posibilitatea persoanelor fizice nemultumite de activitatea Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap de a se adresa instantei judecătoresti si de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de o instantă independentă, impartială si stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. În plus, observă că în realitate autorul exceptiei doreste o completare a solutiilor legislative criticate, în sensul introducerii unor reglementări referitoare la expertizele de specialitate în cauzele având ca obiect încadrarea în grad si tip de handicap. Totodată, în opinia sa, critica de neconstitutionalitate vizează dificultătile care, într-adevăr, pot apărea în procesul de aplicare a legii, fără însă ca acest aspect să constituie o problemă de constitutionalitate, deoarece modul de interpretare si de aplicare a legii în raport cu situatiile de fapt nu intră în competenta Curtii Constitutionale, ci se realizează de către instantele judecătoresti.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 5 pct. 14, art. 85 alin. (5) si art. 87 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008.

Analizând aceste texte de lege, Curtea constată, în ceea ce priveste prevederile art. 85 si ale art. 87 alin. (1) din Legea nr. 448/2006, că, ulterior sesizării sale cu exceptia de neconstitutionalitate, acestea au fost modificate si completate prin art. I pct. 6 si 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 84/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 septembrie 2010. Solutiile legislative criticate din textele de lege au fost preluate în art. 85 alin. (10) si art. 87 alin. (1) lit. a) si c) dinLegea nr. 448/2006, cu modificările si completările ulterioare.

În aceste conditii, Curtea urmează să exercite controlul de constitutionalitate al prevederilor art. 5 pct. 14, art. 85 alin. (10) si art. 87 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 448/2006, care, în prezent, au următorul cuprins:

- Art. 5 pct. 14: “În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile folosite au următoarele semnificatii:

[....]

14. comisie de evaluare a persoanelor adulte cu handicap - organul de specialitate fără personalitate juridică în subordinea consiliilor judetene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, ale cărei atributii principale sunt stabilite prin prezenta lege;”;

- Art. 85 alin. (10): “Criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabileste încadrarea în grad si tip de handicap sunt aprobate prin ordin comun al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale si al ministrului sănătătii.”;

- Art. 87 alin. (1) lit. a) si c): “Comisia de evaluare are următoarele atributii principale:

a) stabileste încadrarea în grad si tip de handicap si, după caz, orientarea profesională a adultului cu handicap;

[....]

c) reevaluează periodic sau la sesizarea directiilor generale de asistentă socială si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti încadrarea în grad si tip de handicap, orientarea profesională, precum si celelalte măsuri de protectie a adultilor cu handicap;”.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor din Constitutie cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justitie si art. 50 referitor la protectia persoanelor cu handicap, precum si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că argumentele autoruluise referă la caracterul exclusiv al atributiilor comisiilor de evaluare a persoanelor adulte cu handicap în ceea ce priveste stabilirea încadrării în grad si tip de handicap si reevaluarea acestei încadrări, fiind îngrădită orice altă competentă de expertizare medicală în acest domeniu.

În legătură cu acest aspect, Curtea constată că instanta judecătorească nu formulează o veritabilă critică de neconstitutionalitate, ci, nemultumită fiind de solutiile legislative criticate, solicită, în realitate, modificarea si completarea prevederilor art. 5 pct. 14, art. 85 alin. (10) si art. 87 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 448/2006, în sensul stabilirii unei alte institutii sau autorităti publice, în afara Comisiei superioare si comisiilor de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, care să fie învestită cu competenta de a efectua expertize, în conditii de deplină impartialitate, în cauzele având ca obiect încadrarea în grad si tip de handicap. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct. 14, art. 85 alin. (10) si art. 87 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 448/2006, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

De altfel, prin Decizia nr. 618 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011, Curtea Constitutională a respins ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 85 alin. (10) din Legea nr. 448/2006, ridicată din perspectiva unor critici similare celor formulate în situatia de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct. 14, art. 85 alin. (10) si art. 87 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, exceptie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 202/119/2009 al acestei instante judecătoresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu


 

REPUBLICĂRI

 

LEGEA

notarilor publici si a activitătii notariale nr. 36/1995*)

 


*) Republicată în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 36/1995 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, iar ulterior a mai fost modificată si completată prin:

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 85/1997 privind impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 29 decembrie 1997, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 246/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 22 decembrie 1998, abrogată prin Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999, respinsă prin Legea nr. 206/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 24 aprilie 2002;

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2000 pentru completarea Legii notarilor publici si a activitătii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 31 octombrie 2000, respinsă prin Legea nr. 223/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001;

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 295/2000 pentru suspendarea aplicării sau abrogarea unor ordonante si ordonante de urgentă ale Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 30 decembrie 2000, aprobată prin Legea nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 29 martie 2001;

- Legea nr. 267/2003 pentru completarea art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare si a taxelor percepute pentru prestarea acestora si a art. 13 din Legea notarilor publici si a activitătii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 17 iunie 2003;

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/2005 pentru abrogarea art. 31 din Legea notarilor publici si a activitătii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 4 aprilie 2005, aprobată prin Legea nr. 178/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 13 iunie 2005;

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.179 din 28 decembrie 2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 332/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 20 iulie 2006;

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 125/2007 pentru modificarea art. 13 din Legea notarilor publici si a activitătii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 9 noiembrie 2007, aprobată prin Legea nr. 9/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 20 februarie 2009;

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 166/2008 pentru modificarea si completarea Legii notarilor publici si a activitătii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 25 noiembrie 2008, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 298/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 1 octombrie 2009;

- Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010.

 

 

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Activitatea notarială asigură persoanelor fizice si juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum si exercitiul drepturilor si ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea.

Art. 2. - Activitatea notarială se realizează de notarii publici prin acte notariale si consultatii juridice notariale, în conditiile prezentei legi.

Art. 3. - Notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public si are statutul unei functii autonome.

Art. 4. - Actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul si semnătura acestuia, este de autoritate publică si are forta probantă prevăzută de lege.

Art. 5. - Actele notariale pot fi efectuate si de misiunile diplomatice si oficiile consulare ale României, precum si de alte institutii, în conditiile si limitele prevăzute de lege.

Art. 6. - (1) Notarii publici si celelalte institutii prevăzute la art. 5, care desfăsoară activitate notarială, au obligatia să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii si bunelor moravuri, să ceară si să dea lămuriri părtilor asupra continutului acestor acte spre a se convinge că le-au înteles sensul si le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor.

(2) în cazul în care actul solicitat este contrar legii si bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui.

(3) Dacă înscrisul prezentat are un continut îndoielnic, iar notarul public nu poate refuza instrumentarea actului, va atrage atentia părtilor asupra consecintelor juridice la care se expun si va face mentiune expresă în act.

(4) Dacă partea se opune la inserarea mentiunii, notarul public va refuza întocmirea actului.

Art. 7. - Activitatea notarială se înfăptuieste în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială.

 

CAPITOLUL II

Competenta notarilor publici

 

Art. 8. - Notarul public îndeplineste următoarele acte notariale:

a) redactarea înscrisurilor cu continut juridic, la solicitarea părtilor;

b) autentificarea înscrisurilor redactate de notarul public, de parte personal sau de avocat;

c) procedura succesorală notarială;

d) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;

e) legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură, precum si a sigiliilor;

f) darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părti;

g) primirea în depozit a înscrisurilor si documentelor prezentate de părti;

h) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin si al cecurilor;

i) legalizarea copiilor de pe înscrisuri;

j) efectuarea si legalizarea traducerilor;

k) eliberarea de duplicate de pe actele notariale pe care Ie-a întocmit;

l) orice alte operatiuni prevăzute de lege.

Art. 9. - Notarii publici dau consultatii juridice în materie notarială, altele decât cele referitoare la continutul actelor pe care le îndeplinesc si participă, în calitate de specialisti desemnati de părti, la pregătirea si întocmirea unor acte juridice cu caracter notarial.

Art. 10. - În îndeplinirea atributiilor ce-i revin, notarul public are competentă generală, cu exceptiile prevăzute în situatiile următoare:

a) procedura succesorală notarială este de competenta notarului public din biroul notarial situat în circumscriptia teritorială a judecătoriei în care defunctul si-a avut ultimul domiciliu;

b) în cazul mostenirilor succesive, mostenitorii pot alege competenta oricăruia dintre birourile notariale din circumscriptia teritorială a judecătoriei în care si-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urmă;

c) actele de protest al cambiilor, biletelor la ordin si cecurilor se fac de notarul public din circumscriptia teritorială a judecătoriei în care urmează a se face plata;

d) eliberarea duplicatelor si reconstituirea actelor notariale se fac de notarul public în al cărui birou se află originalul acestora.

Art. 11. - (1) Conflictele de competentă între birourile notarilor publici situate în aceeasi circumscriptie a unei judecătorii se solutionează de acea judecătorie, la sesizarea părtii interesate. Hotărârea judecătoriei este definitivă.

(2) Când conflictul intervine între birouri notariale situate în circumscriptii diferite, competenta apartine judecătoriei în a cărei circumscriptie se află biroul de notar public cel din urmă sesizat.

Art. 12. - (1) Secretarii consiliilor locale ale comunelor si oraselor unde nu functionează birouri ale notarilor publici vor îndeplini, la cererea părtilor, următoarele acte notariale:

a) legalizarea semnăturilor de pe înscrisurile prezentate de părti;

b) legalizarea copiilor de pe înscrisuri, cu exceptia înscrisurilor sub semnătură privată.

(2) Actele prevăzute la alin. (1), în cazul în care depunerea lor este necesară la unele institutii sau operatori economici, vor fi îndeplinite de acestea.

Art. 13. - (1) Activitatea notarială a misiunilor diplomatice si oficiilor consulare ale României se desfăsoară pe baza legii române si a întelegerilor internationale la care România este parte, precum si potrivit uzantelor internationale.

(2) La cererea persoanelor fizice având cetătenia română, precum si a persoanelor juridice române, misiunile diplomatice si oficiile consulare ale României îndeplinesc următoarele acte notariale:

a) redactarea de înscrisuri în vederea autentificării sau legalizării semnăturii;

b) autentificarea înscrisurilor, cu exceptia transmisiunilor imobiliare încheiate prin acte juridice între vii;

c) legalizarea sigiliilor si a semnăturilor;

d) darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părti;

e) certificarea unor fapte;

f) legalizarea de copii de pe înscrisuri;

g) efectuarea si legalizarea traducerilor;

h) primirea în depozit a înscrisurilor si documentelor prezentate de părti;

i) eliberarea de duplicate de pe actele notariale întocmite de misiunile diplomatice sau oficiile consulare.

(3) Activitătile notariale prevăzute la alin. (2), care produc efecte juridice în România, pot fi îndeplinite de către misiunile diplomatice si oficiile consulare ale României si la cererea persoanelor fizice sau juridice străine, în măsura în care legile si reglementările statului de resedintă sau acordurile bilaterale nu se opun.

(4) Actele notariale se îndeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, precum si la bordul navelor si aeronavelor sub pavilion românesc care se află stationate în raza de activitate a acestor organe, precum si la domiciliul cetăteanului român ori în alt loc, dacă acest lucru este prevăzut în conventiile internationale la care România si statul de resedintă sunt părti sau legea locală nu se opune.

 

CAPITOLUL III

Organizarea activitătii notarilor publici

 

SECTIUNEA 1

Organizarea si functionarea birourilor notarilor publici

 

Art. 14. - (1) Activitatea notarilor publici se desfăsoară în cadrul unui birou, în care pot functiona unul sau mai multi notari publici asociati, cu personalul auxiliar corespunzător.

(2) Prin asociere, notarul public nu-si pierde dreptul la birou notarial individual.

(3) Notarul public sau notarii publici asociati, titulari ai unui birou, pot angaja notari stagiari, traducători, alt personal de specialitate, precum si personal administrativ si de serviciu necesar activitătii notariale.

(4) Evidenta birourilor de notari publici si lucrările privind numirea si încetarea functiei notarilor publici se întocmesc de personalul de specialitate notarială din Ministerul Justitiei.

Art. 15. - (1) Tn circumscriptia unei judecătorii pot functiona unul sau mai multe birouri de notari publici. Numărul notarilor publici si al birourilor în care acestia îsi desfăsoară activitatea se stabileste de ministrul justitiei, la propunerea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici.

(2) Numărul de notari publici se actualizează anual de către ministrul justitiei, potrivit propunerilor Camerelor Notarilor Publici si, cu prioritate, în raport cu numărul notarilor stagiari care au promovat examenul de notar public.

(3) în cazul în care în circumscriptia unei judecătorii functionează mai multe birouri de notari publici, competenta teritorială a fiecăruia se întinde pe tot cuprinsul acelei circumscriptii.

Art. 16. - Notar public poate fi cel care îndeplineste următoarele conditii:

a) are cetătenia română si domiciliul în România si are capacitatea de exercitiu al drepturilor civile;

b) este licentiat în drept - stiinte juridice - sau doctor în drept;

c) nu are antecedente penale;

d) se bucură de o bună reputatie;

e) cunoaste limba română;

f) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea functiei;

g) a îndeplinit timp de 2 ani functia de notar stagiar si a promovat examenul de notar public sau a exercitat timp de 5 ani functia de notar, judecător, procuror, avocat sau o altă functie de specialitate juridică si dovedeste cunostintele necesare functiei de notar public, prin promovarea unui concurs organizat, potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi, de Consiliul Uniunii Nationale a Notarilor Publici.

Art. 17. - Notarul public este numit de ministrul justitiei, la propunerea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici, în baza cererii celui interesat si după ce face dovada îndeplinirii cerintelor arătate la art. 16.

Art. 18. - (1) înainte de a-si începe activitatea, în termen de 60 de zile de la numire, notarul public este obligat să-si înregistreze biroul la Curtea de apel în circumscriptia căreia îsi are sediul biroul de notar public. Pentru înregistrarea biroului, notarul public va prezenta sigiliul si specimenul de semnătură.

(2) Ministrul justitiei poate, în cazuri temeinic justificate, să prelungească acest termen.

(3) Neîndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1) atrage revocarea numirii notarului public.

Art. 19. - (1) După îndeplinirea conditiilor prevăzute la art. 18, notarul public va depune jurământul în fata ministrului justitiei si a presedintelui Uniunii Nationale a Notarilor Publici sau a reprezentantilor acestora.


(2) Jurământul are următorul continut:

“Jur să respect Constitutia si legile tării, să-mi îndeplinesc cu onoare si credibilitate publică, cu constiintă si fără părtinire atributiile ce-mi revin si să păstrez secretul profesional. Asa să-mi ajute Dumnezeu!”

(3) Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credintei religioase a notarului public.

(4) Notarul public fără confesiune va depune jurământul fără formulă religioasă, pe constiintă si onoare.

Art. 20. - Poate fi notar stagiar cel care:

a) îndeplineste conditiile prevăzute la art. 16 lit. a)-f);

b) este angajat într-un birou de notar public;

c) se află în perioada de stagiu până la promovarea examenului de notar public.

Art. 21. - (1) Notarul public poate delega pe notarul stagiar să îndeplinească următoarele atributii:

a) efectuarea lucrărilor de secretariat;

b) legalizarea copiilor de pe înscrisuri;

c) legalizarea semnăturii traducătorului;

d) darea de dată certă a înscrisurilor prezentate de părti;

e) redactarea unor proiecte de înscrisuri cu continut juridic.

(2) Conditiile de încheiere a contractului de muncă si formarea profesională a notarului stagiar sunt în sarcina Camerei Notarilor Publici si se stabilesc prin statutul Uniunii Nationale a Notarilor Publici.

Art. 22. - Examenul de notar public se sustine în fata unei comisii formate din: un membru al Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici, reprezentantul Ministerului Justitiei, un membru al corpului didactic din învătământul superior de specialitate si doi notari publici cu pregătire si cu prestigiu profesional, desemnati în conditiile prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 23. - (1) Calitatea de notar public încetează:

a) la cerere;

b) prin pensionare sau în cazul constatării incapacitătii de muncă, în conditiile legii;

c) prin desfiintarea biroului notarului public, urmată de neexercitarea fără justificare de către titularul acestuia a profesiei, în conditiile legii, într-un alt birou de notar public, în termen de 6 luni;

d) prin excluderea din profesie, dispusă ca sanctiune disciplinară, în conditiile prezentei legi;

e) în cazul văditei sale incapacităti profesionale, constatată în urma unor inspectii repetate;

f) în cazul condamnării definitive pentru săvârsirea cu intentie a unei infractiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei;

g) în cazul în care notarul public nu mai îndeplineste conditiile prevăzute de art. 16 lit. a), d) si f).

(2) încetarea calitătii de notar public se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justitiei.

Art. 24. - Exercitiul functiei de notar public se suspendă:

a) în caz de incompatibilitate;

b) în situatiile prevăzute la art. 42 lit. c) si art. 43 din prezenta lege;

c) în caz de neachitare a obligatiilor bănesti profesionale, după 6 luni de la scadenta acestora, până la achitarea debitului;

d) în caz de incapacitate temporară de muncă.

Art. 25. - (1) Suspendarea se dispune de ministrul justitiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici.

(2) încetarea suspendării se poate dispune cu respectarea conditiei prevăzute în alineatul precedent.

 

SECTIUNEA a 2-a

Camera Notarilor Publici

 

Art. 26. - (1) în circumscriptia fiecărei Curti de apel functionează câte o Cameră a Notarilor Publici, cu personalitate juridică.

(2) Din Cameră fac parte toti notarii publici care functionează în circumscriptia Curtii de apel.

(3) Camera Notarilor Publici este condusă de un colegiu director format dintr-un presedinte, un vicepresedinte si 3-5 membri. Colegiul director este ales de adunarea generală a membrilor Camerei, pentru o perioadă de 3 ani, dintre notarii publici.

(4) Presedintele Colegiului director va primi o indemnizatie al cărei cuantum se va stabili de adunarea generală.

(5) Colegiul director va avea un secretar salarizat si personal auxiliar, în numărul si în structura stabilite de adunarea generală a notarilor publici din judetele ce compun circumscriptia Camerei.

(6) Colegiul director al Camerei Notarilor Publici are următoarele atributii:

a) rezolvă plângerile părtilor împotriva notarilor publici si a notarilor stagiari, luând măsurile corespunzătoare si aducându-le la cunostinta Uniunii Nationale a Notarilor Publici;

b) deleagă, în cazuri exceptionale, pentru o perioadă determinată, un notar public, din aceeasi circumscriptie a judecătoriei, care să asigure functionarea unui alt birou de notar public, cu încunostintarea Uniunii Nationale a Notarilor Publici. Cheltuielile cu delegarea se suportă din veniturile biroului notarului public la care este delegat;

c) informează Uniunea Natională a Notarilor Publici în legătură cu activitatea birourilor notarilor publici, asupra necesarului de notari publici si notari stagiari si face recomandări cu privire la persoanele ce urmează să fie propuse de uniune pentru numirea lor în functia de notar public de către ministrul justitiei;

d) reprezintă, camera în relatiile cu tertii la nivelul circumscriptiei Curtii de apel;

e) întocmeste documentarea juridică si asigură consultarea si informarea curentă a notarilor publici;

f) tine evidenta veniturilor si cheltuielilor Camerei si a contributiei membrilor săi;

g) procură datele si lucrările necesare pentru Buletinul Notarilor Publici si asigură difuzarea acestuia;

h) îndeplineste alte atributii prevăzute de lege si de regulament.

 

SECTIUNEA a 3-a

Uniunea Natională a Notarilor Publici

 

Art. 27. - Notarii publici din România se constituie în Uniunea Natională a Notarilor Publici, organizatie profesională cu personalitate juridică, care îsi alege un consiliu de conducere si alte organe stabilite prin statutul propriu.

Art. 28. - (1) Consiliul Uniunii Nationale a Notarilor Publici este constituit din câte un reprezentant al fiecărei Camere a Notarilor Publici, din care se aleg presedintele si doi vicepresedinti, în conditiile stabilite prin statutul uniunii.

(2) Consiliul uniunii are următoarele atributii:

a) propune ministrului justitiei numirea, suspendarea, revocarea ori încetarea calitătii de notar public;

b) propune ministrului justitiei numărul necesar al birourilor de notari publici si conditiile de desfăsurare a examenelor de notari publici;

c) stabileste, cu aprobarea ministrului justitiei, onorariile minimale pentru serviciile prestate de notarii publici;


d) aprobă cotele de contributie ale birourilor notarilor publici la Cameră, precum si cele ale Camerelor la Uniunea Natională a Notarilor Publici, potrivit statutului acesteia;

e) reprezintă Uniunea Natională a Notarilor Publici în raporturile cu tertii, pe plan intern si international;

f) îndeplineste alte atributii prevăzute de lege sau de regulament.

Art. 29. - În cadrul Uniunii Nationale a Notarilor Publici se va organiza si va functiona o casă de asigurări pentru garantarea responsabilitătii civile a notarilor publici, cu personalitate juridică, în conditiile stabilite prin statut propriu, aprobat de Uniunea Natională a Notarilor Publici.

Art. 30. - (1) în cadrul Uniunii Nationale a Notarilor Publici din România se înfiintează, se organizează si functionează Institutul Notarial Român, entitate cu personalitate juridică, în conditiile stabilite prin statutul propriu, aprobat de Consiliul Uniunii Nationale a Notarilor Publici din România.

(2) Institutul Notarial Român asigură perfectionarea activitătii notariale, pregătirea notarilor stagiari, precum si pregătirea profesională continuă a notarilor publici si a altor specialisti licentiati în drept, având dreptul de a elibera diplome recunoscute de institutiile abilitate.

(3) Institutul Notarial Român are stampilă si siglă proprii si se înfiintează, se organizează si functionează fără îndeplinirea altor formalităti.

(4) Statutul Institutului Notarial Român, Regulamentul de organizare si functionare, precum si modalitătile de formare profesională continuă a notarilor publici si a notarilor stagiari se vor aproba prin hotărâre a Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici din România.

Art. 31. - La nivelul Uniunii Nationale a Notarilor Publici se înfiintează Registrul national notarial al regimurilor matrimoniale. Organizarea si functionarea acestui registru, precum si procedura de înscriere si consultare se stabilesc prin ordin al ministrului justitiei.

 

CAPITOLUL IV

Drepturile si îndatoririle notarilor publici

 

SECTIUNEA 1

Drepturile notarilor publici

 

Art. 32. - Notarii publici îsi exercită personal profesiunea si se bucură de stabilitate în functie, neputând fi mutati în altă localitate fără acordul lor.

Art. 33. - Notarii publici au dreptul la onorarii pentru fiecare serviciu prestat, în conformitate cu art. 28 alin. (2) lit. c).

Art. 34. - Notarul public are dreptul la concediu de odihnă, în conditiile stabilite prin statut.

Art. 35. - Notarii publici beneficiază de drepturile de asigurări sociale pe baza contributiei la sistemul asigurărilor sociale de stat, în conditiile legii.

Art. 36. - Exercitarea profesiei de notar public este incompatibilă cu:

a) desfăsurarea unei activităti salarizate sau de executor judecătoresc, avocat ori consilier juridic, cu exceptia:

- activitătii didactice universitare;

- activitătii literare si publicistice;

- calitătii de deputat sau senator ori a celei de consilier în consiliile judetene sau locale, pe durata mandatului;

- calitătii de membru în organele de conducere sau în alte organisme ale Uniunii Nationale a Notarilor Publici, Camerelor Notarilor Publici ori în alte organizatii interne si internationale la care Uniunea Natională a Notarilor Publici si Camerele Notarilor Publici sunt afiliate sau cu care colaborează;

b) desfăsurarea unor activităti comerciale, direct sau prin persoane interpuse;

c) calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, de asociat comanditat în societătile în comandită simplă sau pe actiuni, administrator al unei societăti cu răspundere limitată, presedinte al unui consiliu de administratie, membru al consiliului de conducere, director general sau director al unei societăti pe actiuni, administrator al unei societăti civile.

 

SECTIUNEA a 2-a

Îndatoririle si răspunderile notarilor publici

 

Art. 37. - Notarii publici si personalul birourilor notariale au obligatia să păstreze secretul profesional cu privire la actele si faptele despre care au luat cunostintă în cadrul activitătii lor, chiar si după încetarea functiei, cu exceptia cazurilor în care legea sau părtile interesate îi eliberează de această obligatie.

Art. 38. - (1) Notarul public nu poate absenta mai mult de 5 zile consecutiv, fără a asigura functionalitatea biroului său, în conditiile legii.

(2) în cazul nerespectării dispozitiilor alin. (1), camera Notarilor Publici poate delega, după caz, un alt notar public pentru îndeplinirea atributiilor notarului public absent, în conditiile prevăzute de statutul uniunii.

Art. 39. - (1) Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată, în conditiile legii civile, pentru încălcarea obligatiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat un prejudiciu.

(2) Asigurarea de răspundere profesională a notarului public se realizează prin casa de asigurări, constituită în acest scop.

Art. 40. - Răspunderea disciplinară a notarului public intervine pentru următoarele abateri:

a) întârziere sau neglijentă în efectuarea lucrărilor;

b) lipsă nejustificată de la birou;

c) nerespectarea secretului profesional;

d) comportament care aduce atingere onoarei sau probitătii profesionale.

Art. 41. - (1) Actiunea disciplinară se exercită de Colegiul director si se judecă de Consiliul de disciplină.

(2) Pentru suspendarea din functie sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare prealabilă, care se efectuează de către Colegiul director.

(3) Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptătit să ia cunostintă de continutul dosarului si să-si formuleze apărarea.

(4) Consiliul de disciplină citează părtile si pronuntă o hotărâre motivată, care se comunică acestora.

(5) împotriva hotărârii părtile pot face contestatie la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare.

(6) Hotărârea Consiliului uniunii poate fi atacată la instanta judecătorească competentă, civilă sau de contencios administrativ, după caz.

(7) Hotărârea definitivă se comunică si Ministerului Justitiei.

(8) Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabileste prin regulament.

Art. 42. - Sanctiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor si constau în:

a) observatie scrisă;

b) amendă de la 5 lei la 20 lei, care se face venit la bugetul Camerei Notarilor Publici. Neachitarea în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii atrage suspendarea de drept a notarului public până la achitarea sumei.

Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu;

c) suspendarea din functie pe o durată de maximum 6 luni;

d) excluderea din profesie.

Art. 43. - (1) în cazul în care împotriva notarului public s-a luat măsura arestării preventive, ministrul justitiei, la propunerea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici, va lua măsura suspendării din functie până la solutionarea cauzei penale, potrivit legii.


(2) Dacă hotărârea de condamnare a rămas definitivă si ea se referă la infractiunile prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. f) din lege, cu acea dată ministrul justitiei dispune excluderea din profesie a notarului public condamnat.

(3) Sigiliul, registrele si lucrările notarului public suspendat sau exclus vor fi depuse la, Camera Notarilor Publici, sub luare de dovadă.

 

CAPITOLUL V

Procedura actelor notariale

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii comune

 

Art. 44. - (1) Toate actele notariale se îndeplinesc la cerere.

(2) înscrisurile redactate de părti sau, după caz, de reprezentantii lor legali sau conventionali vor fi verificate cu privire la îndeplinirea conditiilor de fond si formă, notarul public putându-le aduce modificările si completările corespunzătoare, cu acordul părtilor.

(3) înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit vointei părtilor si în conditiile prevăzute de lege.

(4) înscrisurile vor fi redactate citet, îngrijit si fără prescurtări; mentiunile în cifre se vor înscrie si în litere, iar locurile goale se vor completa prin tragere de linii.

(5) în cadrul lucrărilor de îndeplinire a actelor notariale, notarul public stabileste identitatea, domiciliul si capacitatea părtilor, în afara cazurilor în care se solicită dare de dată certă, întocmirea de copii legalizate sau acordarea de consultatii juridice notariale.

Art. 45. - (1) înscrisurile pentru care legea prevede forma autentică vor fi redactate numai de notari publici, de avocatul părtilor interesate sau de consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei juridice. Persoanele care au pregătire juridică superioară vor putea redacta înscrisurile în care figurează ca parte ele, sotii, ascendentii sau descendentii lor.

(2) Consultatiile date de notarul public în domeniul juridic notarial sunt scrise sau verbale si se dau persoanelor fizice sau juridice, la solicitare sau pe bază de contract cu durată determinată.

Art. 46. - (1) Notarul public are obligatia să deslusească raporturile reale dintre părti cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea si să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice.

(2) De asemenea, el trebuie să ceară părtilor, ori de câte ori este cazul, documentele justificative si autorizatiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obtine el însusi documentatia necesară.

(3) Actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicitătii mobiliare sau imobiliare se vor comunica de îndată, ia locul unde se tine această evidentă, de notarul public, care va face si demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate. Se exceptează cazul în care părtile interesate vor cere în scris să îndeplinească ele însele formalitătile de mai sus.

(4) în vederea îndeplinirii obligatiilor ce-i revin potrivit alin. (2) si (3), notarul public va avea acces liber la birourile de publicitate mobiliară si imobiliară.

(5) Notarul public nu poate refuza îndeplinirea actului notarial solicitat decât în conditiile arătate la art. 6.

Art. 47. - Organele de ordine publică vor acorda sprijin notarilor publici, în cazul în care acestia sunt împiedicati să-si exercite atributiile. De asemenea, autoritătile administratiei publice locale au obligatia ca în cadrul atributiilor lor să acorde notarilor publici concursul solicitat pentru îndeplinirea actelor notariale.

Art. 48. - (1) Actele solicitate de părti si orice acte de procedură notarială se întocmesc în limba română.

(2) Cetătenilor apartinând minoritătilor nationale sau persoanelor care nu vorbesc sau nu înteleg limba română li se acordă posibilitatea de a lua cunostintă de cuprinsul actului printr-un interpret. Functia de interpret poate fi îndeplinită, în afară de notarul public, si de un angajat din cadrul biroului notarial, care cunoaste limba acelei persoane, precum si de traducătorii autorizati.

(3) Actele redactate de părti si prezentate pentru efectuarea operatiunilor notariale vor fi în limba română.

(4) La cererea justificată a părtilor, notarul public poate îndeplini acte în legătură cu înscrisurile întocmite de părti într-o altă limbă decât cea română, numai dacă notarul instrumentator cunoaste limba în care sunt întocmite actele sau după ce a luat cunostintă de cuprinsul acestora prin interpret, caz în care un exemplar tradus în limba română si semnat de cel ce a efectuat traducerea va fi atasat la dosar.

(5) înscrisurile destinate a fi traduse într-o limbă străină se vor redacta fie pe două coloane, cuprinzând în prima coloană textul în limba română, iar în cea de-a doua, textul în limba străină, fie în mod succesiv, mai întâi textul în limba română, continuându-se cu textul în limba străină.

Art. 49. - (1) Actele notariale se îndeplinesc la sediul biroului notarului public în timpul programului de serviciu cu publicul, afisat în mod corespunzător.

(2) Un act notarial se poate îndeplini în afara sediului biroului notarului public, în limitele circumscriptiei sale teritoriale, dacă la încheierea lui este interesat un număr mai mare de persoane sau partea care-l solicită este împiedicată să se prezinte, din motive temeinice, la sediul biroului.

(3) în cazul în care întocmirea unui act notarial nu suferă amânare din motive obiective, acesta va putea fi îndeplinit si în afara programului de lucru, la cererea părtii interesate.

Art. 50. - Îndeplinirea actelor notariale, în afară de redactarea înscrisurilor si de consultatiile juridice notariale, se constată prin încheiere, care va cuprinde:

a) sediul biroului notarial;

b) denumirea încheierii si numărul acesteia;

c) data îndeplinirii actului notarial;

d) numele si prenumele notarului public;

e) locul unde s-a îndeplinit actul notarial, în cazul îndeplinirii în afara sediului biroului notarial, precizându-se împrejurarea care justifică întocmirea înscrisului în acel loc;

f) numele sau denumirea părtilor, domiciliul sau sediul acestora si mentiunea faptului prezentării lor în persoană, reprezentate ori asistate, precum si modul în care li s-a constatat identitatea, cu exceptia încheierilor prin care se dă dată certă înscrisurilor sau se legalizează copii de pe înscrisuri;

g) arătarea îndeplinirii conditiilor de fond si de formă ale actului notarial întocmit în raport cu natura acelui act;

h) constatarea îndeplinirii actului notarial si a citirii acestuia de către părti;

i) mentiunea perceperii taxelor de timbru, a onorariului si cuantumul acestora;

j) semnătura notarului public;

k) sigiliul biroului notarului public.

Art. 51. - (1) Părtile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin mentiunea în încheiere că ele sunt cunoscute personal de acesta. În cazul în care notarul public nu cunoaste părtile, este obligat să se convingă de identitatea acestora, stabilită, după caz, prin:

a) acte de identitate sau legitimatii oficiale prevăzute cu semnătură, stampilă si fotografia posesorului;

b) atestarea avocatului care asistă partea;

c) doi martori de identitate, cunoscuti personal de notarul public sau legitimati conform lit. a).


(2) Nu poate fi martor de identitate cel care:

a) nu a împlinit 18 ani;

b) figurează în act ca parte sau ca beneficiar;

c) din cauza unei deficiente psihice sau fizice nu este apt pentru dovedirea identitătii.

Art. 52. - (1) în situatia în care se refuză îndeplinirea actului notarial, încheierea de respingere se va da numai dacă părtile stăruie în cerere, după ce li s-a atras atentia că actul solicitat este contrar legii sau bunelor moravuri. Încheierea va cuprinde si motivarea refuzului, calea de atac la judecătorie si termenul de exercitare.

(2) îndeplinirea actului notarial poate fi respinsă si pentru următoarele motive:

a) solicitarea lucrărilor în afara orelor de lucru, cu exceptiile prevăzute la art. 49 alin. (3);

b) neprezentarea documentatiei necesare sau prezentarea ei incompletă;

c) neplata taxelor si a onorariului stabilit;

d) imposibilitatea identificării părtilor sau lipsa lor de discernământ.

Art. 53. - Încălcarea cerintelor prevăzute la art. 50 lit. c), f), j) si k) se sanctionează cu nulitatea, iar a celorlalte cerinte cu anularea, în afară de cazul în care îndeplinirea acestora rezultă din lucrările actului.

Art. 54. - Actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părtilor, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greselilor sau completarea omisiunilor. Acordul părtilor se prezumă dacă, fiind legal citate, nu-si manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face mentiune pe toate exemplarele actului.

Art. 55. - (1) Actele care au dispărut fără a mai fi rămas un exemplar original se reconstituie la cerere, prin încheiere, pe baza acordului părtilor sau, după caz, a succesorilor acestora. Reconstituirea se face la biroul notarului la care s-a întocmit actul.

(2) în lipsa acordului părtilor, reconstituirea actelor dispărute se va face de judecătoria în circumscriptia căreia îsi are sediul biroul notarial care a întocmit actul, în conformitate cu dispozitiile din Codul de procedură civilă.

(3) în cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte institutii cu activitate notarială, reconstituirea se face de judecătoria în circumscriptia căreia îsi are sediul institutia care a întocmit acel act sau se află domiciliul ori sediul uneia dintre părti, după caz.

Art. 56. - (1) La cererea părtii de a i se da un duplicat al actului original, biroul notarial care a întocmit acel act poate încuviinta eliberarea duplicatului. În acest scop, notarul public va cita părtile sau, după caz, pe succesorii acestora.

(2) în textul duplicatului se reproduc, cuvânt cu cuvânt, cuprinsul înscrisului, cât si al încheierii prin care s-a constatat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturilor originale se mentionează numele de familie si prenumele fiecărui semnatar.

(3) Duplicatul are aceeasi fortă probantă ca si originalul. Art. 57. - Notarul public nu poate îndeplini acte notariale, sub sanctiunea nulitătii, dacă:

a) în cauză sunt părti sau interesati în orice calitate, el, sotul, ascendentii si descendentii lor;

b) este reprezentantul legal ori împuternicitul unei părti care participă la procedura notarială.

Art. 58. - (1) în cazul în care, pentru valabilitatea în străinătate a actului notarial, este necesară supralegalizarea semnăturii si a sigiliului notarului public sau apostilarea actelor notariale, aceste proceduri se îndeplinesc de către Camera Notarilor Publici, la sediul principal sau la sediile judetene ale acesteia, în a cărei circumscriptie îsi desfăsoară activitatea notarul public care a instrumentat actul, în conditiile stabilite prin regulament. Notarul public va pune în vedere părtii obligatia îndeplinirii acestei cerinte.

(2) Birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emană de la autoritătile altui stat, decât dacă semnăturile si sigiliile acelor autorităti sunt supralegalizate de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din acest stat sau de către Ministerul Afacerilor Externe al României.

(3) în cazul în care prin conventii internationale la care România este parte se prevede altfel, se aplică acele conventii.

 

SECTIUNEA a 2-a

Autentificarea actelor

 

Art. 59. - (1) Pentru autentificarea unui act, notarul public verifică si stabileste, în prealabil, identitatea părtilor.

(2) Părtile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică. În această situatie, notarul este obligat să verifice în Registrul national notarial dacă acea procură a fost revocată, iar în cazul revocării va respinge cererea de autentificare.

(3) în vederea aplicării alin. (2), regulamentul va prevedea organizarea si modalitătile de întocmire si de consultare a Registrului national electronic al revocărilor procurilor autentice.

Art. 60. - Când notarul public are îndoieli cu privire la deplinătatea facultătilor mintale ale vreuneia dintre părti, procedează la autentificare numai dacă un medic specialist atestă în scris că partea poate să-si exprime în mod valabil consimtământul în momentul încheierii actului.

Art. 61. - (1) Pentru a lua consimtământul părtilor, după citirea actului, notarul public le va întreba dacă au înteles continutul acestuia si dacă cele cuprinse în act exprimă vointa lor.

(2) Pentru motive temeinice, notarul public poate lua separat, dar în aceeasi zi, consimtământul părtilor care figurează în act. În acest caz, în încheierea de încuviintare a autentificării se va mentiona ora si locul luării consimtământului fiecărei părti.

Art. 62. - (1) Declaratia de vointă a surdului, mutului sau surdomutului, stiutori de carte, se va da în scris în fata notarului public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a mentiunii “consimt la prezentul act, pe care l-am citit”.

(2) Dacă surdul, mutul sau surdomutul se găsesc din orice motiv în imposibilitate de a scrie, declaratia de vointă se va lua prin interpret.

(3) Pentru a lua consimtământul unui nevăzător, notarul public va întreba dacă a auzit bine când i s-a citit înscrisul si dacă cele auzite reprezintă vointa sa, consemnând acestea în încheierea de autentificare.

Art. 63. - În cazul acelora care din pricina infirmitătii, a bolii sau din orice alte cauze nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va face mentiune despre această împrejurare în încheierea pe care o întocmeste, mentiunea astfel făcută tinând loc de semnătură.

Art. 64. - Notarul public sau părtile pot solicita ca martorii prevăzuti la art. 51 să fie prezenti si la semnarea actului.

Art. 65. - (1) Toate exemplarele originale ale înscrisului autentificat, cerute de părti, precum si cel ce se păstrează în arhiva biroului notarial, împreună cu anexele care fac parte integrantă din acest înscris, se semnează în fata notarului public de către părti sau reprezentantii lor si, după caz, de cei chemati a încuviinta actele pe care părtile le întocmesc, de martorii-asistenti, atunci când este cerută prezenta lor, si - dacă este cazul - de cel care a redactat înscrisul, în conditiile prezentei legi.

(2) Fiecare parte poate solicita cel putin un exemplar original al înscrisului autentic.


Art. 66. - Încheierea care constată autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sanctiunea nulitătii, pe lângă datele prevăzute la art. 50, si următoarele mentiuni:

a) constatarea că s-a luat consimtământul părtilor;

b) constatarea că înscrisul a fost semnat în fata notarului de toti cei tinuti să-l semneze.

Mentiunea notarului public că una dintre părti nu a putut semna tine loc de semnătură pentru aceasta;

c) numărul anexelor cuprinse în actul autentic;

d) dispozitia de învestire cu formă autentică, care se exprimă prin cuvintele: “Se declară autentic prezentul înscris”.

Art. 67. - Actul autentificat de notarul public care constată o creantă certă si lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilitătii acesteia. În lipsa actului original, titlul executoriu îl poate constitui duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.

Art. 68. - (1) în cazul în care notarul public respinge cererea de autentificare, încheierea va cuprinde mentiunile de la art. 52 alin. (1).

(2) Dacă se face plângere împotriva încheierii de respingere si judecătoria o admite, notarul public va da încheierea de autentificare a actului, conform hotărârii judecătoresti rămasă definitivă si irevocabilă, si va mentiona că actul produce efecte de la înregistrarea cererii de autentificare.

 

SECTIUNEA a 3-a

Procedura succesorală

 

Art. 69. - (1) Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate, precum si a secretarului consiliului local al localitătii în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii mostenirii.

(2) Notarul public sesizat are obligatia de a verifica în prealabil competenta teritorială, iar dacă constată că succesiunea este în competenta altui birou notarial, se desesizează, fără să mai citeze părtile, trimitând cauza notarului public competent.

(3) în cazul în care într-o circumscriptie teritorială sunt mai multe birouri de notari publici, competenta de îndeplinire a procedurii succesorale apartine primului birou sesizat. Notarul public va verifica dacă procedura succesorală nu s-a deschis la un alt birou de notar public din aceeasi circumscriptie, cercetând, în acest scop, registrul de evidentă a succesiunilor, potrivit regulamentului.

Art. 70. - (1) în cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi mentionate datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele si domiciliul mostenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu mentionarea valorii acestora, precum si a pasivului succesoral.

(2) Cererea va fi înscrisă în registrul succesoral al notarului public.

Art. 71. - (1) în cazurile prevăzute de lege sau la cererea celor interesati, notarul public, personal sau printr-un delegat, va face inventarierea bunurilor succesorale. Dacă nu există cerere anterioară pentru deschiderea procedurii succesorale, cererea de inventariere tine loc si de cerere de deschidere a acestei proceduri.

(2) Inventarierea notarială se va putea face numai cu acordul persoanei în posesia căreia se află bunurile defunctului. În caz de refuz, se va încheia un proces-verbal, semnat de cei prezenti.

Art. 72. - (1) După ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza si dispune citarea celor care au vocatie la mostenire, iar dacă există testament, citează si pe legatari si executorul testamentar instituit.

(2) Citatia trebuie să cuprindă, sub sanctiunea nulitătii acesteia, pe lângă elementele prevăzute de Codul de procedură civilă, si precizarea că, dacă succesibilul nu-si exercită dreptul de a accepta în termenul prevăzut la art. 1103 din Codul civil, va fi prezumat că renuntă la mostenire.

(3) Dacă printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citează, în lipsă de mostenitori rezervatari, numai legatarul; dacă testamentul este olograf sau mistic, se citează si mostenitorii legali. În ambele cazuri se va cita si executorul testamentar, dacă a fost desemnat prin testament.

(4) în succesiunea ce urmează a fi declarată vacantă, notarul public citează autoritatea administratiei publice competentă a prelua bunurile.

(5) în cazul mostenitorului incapabil, se citează reprezentantul său legal si autoritatea tutelară.

Art. 73. - (1) în cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileste calitatea mostenitorilor si legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum si compunerea masei succesorale.

(2) în cazul existentei unui testament găsit la inventar sau prezentat de partea interesată, notarul public procedează la deschiderea lui. Dacă testamentul este olograf sau mistic se constată starea lui materială si se întocmeste un proces-verbal.

(3) Pe bază de declaratie sau probe administrate în cauză se va stabili dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal.

(4) Declaratiile de renuntare la succesiune si cele de acceptare sub beneficiu de inventar se înscriu într-un registru special.

Art. 74. - (1) Calitatea de mostenitor si numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă si cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice alte mijloace de probă admise de lege.

(2) în succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii si ale sotului supravietuitor, cotele de contributie ale acestora la dobândirea bunurilor se stabilesc prin acordul mostenitorilor.

Art. 75. - (1) Procedura succesorală se poate suspenda în următoarele cazuri:

a) a trecut un an de la deschiderea mostenirii si, desi au fost legal citati, succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără a cere eliberarea certificatului de mostenitor si există dovada că cel putin unul dintre ei a acceptat mostenirea;

b) succesibilii îsi contestă unii altora calitatea sau nu se înteleg cu privire la compunerea masei succesorale si la întinderea drepturilor care li se cuvin;

c) mostenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instantei de judecată pentru stabilirea drepturilor lor.

(2) în încheierea de suspendare se consemnează elementele care au rezultat din dezbateri, până la momentul suspendării, cu privire la identitatea celor prezenti, optiunea succesorală a acestora si compunerea masei succesorale.

(3) în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), notarul public stabileste prin încheiere masa succesorală, cu precizarea bunurilor sau a drepturilor care se contestă, întinderea drepturilor mostenitorilor si motivele neîntelegerii, îndrumând părtile să solutioneze neîntelegerile dintre ele pe cale judecătorească.

(4) în cazurile de suspendare a procedurii succesorale prevăzute la alin. (1) lit. a) si b), dacă nu s-a făcut dovada că cei în cauză s-au adresat instantei sau cei interesati n-au cerut repunerea pe rol a cauzei, notarul public va stabili taxele succesorale provizorii si onorariile si le va comunica organelor financiare.

(5) La cererea părtilor, notarul public va putea repune pe rol dosarul succesoral oricând, dacă se constată încetarea cauzelor care au determinat suspendarea lui.

Art. 76. - În cadrul dezbaterilor succesorale, la fiecare termen notarul public întocmeste o încheiere motivată, care va cuprinde mentiunile referitoare la îndeplinirea procedurii, declaratiile părtilor, prezenta martorilor si măsurile dispuse în vederea solutionării cauzei.

Art. 77. - Dacă notarul public constată că în masa succesorală nu există bunuri, dispune prin încheiere închiderea procedurii succesorale si clasează cauza ca fără obiect.

Art. 78. - (1) în succesiunea în care există bunuri, s-a realizat acordul între mostenitori si s-au administrat probe îndestulătoare, notarul public întocmeste încheierea finală a procedurii succesorale.

(2) încheierea finală va cuprinde, pe lângă mentiunile comune încheierilor notariale, numele, prenumele si ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, numele, domiciliul si întinderea drepturilor tuturor mostenitorilor si legatarilor, bunurile si datoriile succesiunii, taxele de timbru, onorariul, precum si alte date care au fost necesare la solutionarea cauzei.

(3) Dacă mostenitorii si-au împărtit bunurile prin bună- Învoială, în încheiere se va arăta modul de împărteală si bunurile succesorale atribuite fiecăruia. Actul de împărteală va putea fi cuprins în încheierea finală sau se va putea întocmi separat, în una dintre formele prescrise de lege.

Art. 79. - (1) încheierea procedurii succesorale se poate face si înainte de expirarea termenului de acceptare a succesiunii, dacă este neîndoielnic că nu mai sunt si alte persoane îndreptătite la succesiune.

(2) De asemenea, procedura succesorală se poate încheia de îndată, în temeiul unui testament, dacă acesta îndeplineste conditiile legale de formă, nu contine dispozitii contrare legii si nu aduce atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari sau există acordul acestora.

În aceleasi conditii, notarul public va putea stabili drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament.

(3) Notarul public, având acordul tuturor mostenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalitătilor, până la limitele prevăzute de lege.

Art. 80. - (1) Pe baza încheierii finale, în termen de 20 de zile, se redactează certificatul de mostenitor sau de legatar, care va cuprinde constatările din această încheiere referitoare la masa succesorală, numărul si calitatea mostenitorilor si cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.

(2) Un exemplar al certificatului de mostenitor se eliberează fiecăruia dintre mostenitori sau legatari, după caz, după achitarea taxelor succesorale si a onorariilor.

(3) în cazul în care s-a instituit un executor testamentar, se va elibera, în conditiile de mai sus, un certificat constatator al acestei calităti.

(4) După suspendarea procedurii succesorale în conditiile art. 75 alin. (1) lit. b) si c), certificatul de mostenitor se eliberează în baza hotărârii judecătoresti rămase definitivă si irevocabilă.

Art. 81. - În cazul în care nu s-a făcut dovada existentei unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesită operatiuni de durată si mostenitorii solicită să li se stabilească numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de mostenitor.

Art. 82. - În lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacantă succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii.

Art. 83. - (1) După emiterea certificatului de mostenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, decât în situatiile prevăzute de lege.

(2) Cu acordul tuturor mostenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat de mostenitor suplimentar.

Art. 84. - Erorile materiale cuprinse în încheierea finală, precum si eventualele omisiuni se vor putea îndrepta, la cererea mostenitorilor, în baza unei încheieri, făcându-se mentiune despre aceasta în încheierea finală si pe toate exemplarele certificatului de mostenitor.

Art. 85. - (1) Cei care se consideră vătămati în drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecătoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de mostenitor face dovada deplină în privinta calitătii de mostenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui mostenitor în parte.

(2) în cazul anulării certificatului de mostenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătoresti definitive si irevocabile. În acest scop, instantelor judecătoresti le revine obligatia de a trimite la biroul notarului public competent în solutionarea cauzei o copie de pe hotărârea rămasă definitivă si irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost cerut în timpul judecătii.

 

SECTIUNEA a 4-a

Alte proceduri notariale

 

A. Legalizarea semnăturilor si a sigiliilor

Art. 86. - (1) Notarul public poate legaliza semnătura părtilor numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere formă autentică ca o conditie de valabilitate a actului.

(2) Pentru legalizarea semnăturii, părtile vor prezenta exemplarele înscrisului nesemnate.

(3) Notarul public va identifica părtile, se va convinge că acestea cunosc continutul înscrisului, după care le va cere să subscrie în fata sa toate exemplarele înscrisului.

(4) în încheiere se va arăta că s-au îndeplinit conditiile esentiale ale legalizării de semnătură, în sensul art. 50 lit. g), prin următoarele mentiuni:

a) data (anul, luna, ziua);

b) numele părtii si faptul prezentării ei în persoană;

c) constatarea subscrierii în fata notarului public a tuturor exemplarelor înscrisului.

(5) La cererea părtii, notarul public poate legaliza specimenul de semnătură al persoanei care se va prezenta personal la sediul biroului notarial si care va semna în fata notarului public.

(6) Pentru legalizarea sigiliului, partea îl va prezenta notarului public care, după verificare, va întocmi încheierea de legalizare.

B. Dare de dată certă înscrisurilor

Art. 87. - (1) înscrisul căruia urmează să i se dea dată certă se întocmeste în numărul de exemplare cerut de parte.

(2) în încheiere se va arăta că s-au îndeplinit conditiile esentiale pentru dare de dată certă, în sensul art. 50 lit. g), prin următoarele mentiuni:

a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea părtii, si ora;

b) starea în care se află înscrisul.


C. Certificarea unor fapte

Art. 88. - (1) Notarul public poate certifica următoarele fapte pe care le constată personal:

a) faptul că o persoană se află în viată;

b) faptul că o persoană se află într-un anumit loc;

c) faptul că persoana din fotografie este aceeasi cu persoana care cere certificarea;

d) faptul că o persoană, ca urmare a unei somatii sau notificări, s-a prezentat sau nu într-o anumită zi si la o anumită oră la sediul biroului notarial si declaratia acesteia.

(2) în încheiere se vor mentiona si ora constatării, precum si fapta care se certifică.

Art. 89. - (1) Notarul public certifică, la cerere, procesele-verbale si hotărârile adunărilor generale ale actionarilor sau asociatilor societătilor comerciale, printr-o încheiere în care se vor mentiona data si locul adunării, faptul semnării procesului-verbal sau a hotărârii de către presedintele adunării generale sau de către toti participantii.

(2) La cererea presedintelui sau a unei părti dintre participantii la adunarea generală, notarul public poate stabili identitatea participantilor.

D. Legalizarea copiilor după înscrisuri

Art. 90. - (1) Notarul public eliberează copii legalizate după înscrisurile originale prezentate de părti, după confruntarea copiei cu originalul.

(2) în încheiere se va arăta că s-au îndeplinit conditiile esentiale ale legalizării copiei, în sensul art. 50 lit. g), prin următoarele mentiuni:

a) atestarea conformitătii copiei cu înscrisul prezentat;

b) starea în care se află înscrisul;

c) semnătura secretarului care a făcut colationarea.

(3) Dacă se legalizează un înscris sub semnătură privată sau din arhiva biroului notarial, în încheiere se va face mentiune expresă în acest sens.

(4) în cazul în care confruntarea copiei cu originalul înscrisului cere o pregătire de specialitate, copia se va elibera numai pe baza confruntării efectuate de către un expert desemnat de notar, potrivit prevederilor legale. În acest caz încheierea este semnată si de expert.

(5) Copii legalizate de pe actele autentificate din arhiva biroului notarial se eliberează numai părtilor, succesorilor si reprezentantilor acestora, precum si celor ce justifică un drept sau un interes legitim.

E. Efectuarea si legalizarea traducerilor

Art. 91. - (1) Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcută de notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducătorului. Legalizarea semnăturii traducătorului se poate face si după specimenul de semnătură depus la biroul notarului public.

(2) Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în altă limbă străină, atât certificarea traducerii, cât si legalizarea semnăturii traducătorului de către notarul public se vor face si în limba străină în care se face traducerea.

F. Primirea în depozit de înscrisuri si documente

Art. 92. - La primirea în depozit a unor înscrisuri si documente, notarul public va mentiona, în încheiere, că s-au îndeplinit conditiile esentiale ale primirii în depozit, în sensul art. 50 lit. g), prin următoarele mentiuni:

a) data depunerii (anul, luna, ziua), iar la cererea părtii, si ora;

b) identificarea înscrisurilor predate, arătându-se toate datele necesare în acest scop;

c) numele deponentului si al persoanei căreia trebuie să i se elibereze înscrisurile;

d) termenul de păstrare.

G. Acte de protest al cambiilor, cecurilor si al altor titluri la ordin

Art. 93. - Întocmirea actelor de protest al cambiilor, cecurilor si al altor titluri la ordin se face în conditiile stabilite prin legile speciale.

H. Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale

Art. 94. - (1) La cererea părtii, notarul public poate elibera un duplicat al unui act original aflat în arhiva sa. În acest scop notarul public va cita toate părtile sau, după caz, pe succesorii acestora.

(2) în textul duplicatului se reproduc cuvânt cu cuvânt atât cuprinsul înscrisului, cât si cel al încheierii prin care s-a încuviintat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturii originale se mentionează numele de familie si prenumele fiecărui semnatar.

(3) Duplicatul are aceeasi fortă probantă ca si înscrisul original.

(4) Competenta eliberării duplicatelor de pe actele emise de notariatele de stat sau de alte organe cu activitate notarială apartine institutiei care a preluat arhiva acestora.

I. Reconstituirea actelor originale

Art. 95. - (1) în situatia disparitiei unui act din care nu mai există niciun exemplar original se va proceda, la cererea si cu acordul părtilor, la reconstituirea acelui act.

(2) Reconstituirea se va face la biroul notarului public unde s-a întocmit actul, cu citarea tuturor părtilor sau, după caz, a succesorilor acestora.

(3) în cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte organe cu activitate notarială, reconstituirea se face de judecătoria în raza căreia si-a avut sau îsi are sediul organul care a întocmit actul, în conditiile prevăzute la alineatele precedente.

 

CAPITOLUL VI

Controlul activitătii notariale, arhiva si evidenta activitătii

 

SECTIUNEA 1

Controlul activitătii notariale

 

Art. 96. - (1) Actele notariale sunt supuse controlului judecătoresc, în conditiile art. 97.

(2) Activitatea notarilor publici este supusă controlului profesional administrativ, în conditiile prezentei legi.

Art. 97. - (1) Actele notariale pot fi atacate de părti sau de orice persoană interesată prin actiune în anulare la instanta judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.

(2) Totodată, partea nemultumită poate introduce plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial, în termen de 10 zile de la data când a luat cunostintă, la judecătoria în circumscriptia căreia îsi are sediul biroul notarial care a refuzat îndeplinirea actului.

(3) Plângerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o va înainta de îndată instantei, împreună cu dosarul cauzei.

(4) Judecarea plângerii se face cu citarea tuturor părtilor interesate în cauză. În cazul admiterii plângerii, instanta indică în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul.


(5) Notarul public este obligat să se conformeze hotărârii judecătoresti rămase definitivă si irevocabilă.

Art. 98. - (1) Controlul profesional administrativ se exercită de către Uniunea Natională a Notarilor Publici prin consiliul său de conducere si va avea în vedere:

a) organizarea Camerelor Notarilor Publici si a birourilor notarilor publici;

b) calitatea actelor si lucrărilor încheiate de notarii publici.

(2) Consiliul uniunii poate delega Colegiului director al Camerei Notarilor Publici exercitarea controlului prevăzut la alin. (1) lit. b), în circumscriptia sa.

(3) Ministrul justitiei poate ordona controlul activitătii notarilor publici prin inspectori generali de specialitate.

 

SECTIUNEA a 2-a

Arhiva si evidenta activitătii

 

Art. 99. - Arhiva activitătii notariale este proprietatea statului si se păstrează, se conservă si se predă în conditiile legii.

Art. 100. - (1) Biroul de notar public va avea arhivă si registratură proprii.

(2) Secretariatul va efectua operatiuni privind primirea, înregistrarea si expedierea corespondentei, înregistrarea si îndosarierea actelor, păstrarea registrelor, precum si alte lucrări cu caracter auxiliar, necesare bunei desfăsurări a activitătii notariale.

(3) Notarul public va tine si o evidentă financiar-contabilă.

 

CAPITOLUL VII

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 101. - Dispozitiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil si cu cele ale Codului de procedură civilă.

Art. 102. - În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, notarii publici vor proceda la constituirea Camerelor Notarilor Publici si a Uniunii Nationale a Notarilor Publici*).

Art. 103. - Regulamentul de punere în aplicare a prezentei legi va fi adoptat de Ministerul Justitiei, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia**).

Art. 104. - (1) La împlinirea termenului prevăzut la art. 102 de la intrarea în vigoare a legii, atributiile de publicitate mobiliară si imobiliară, toate lucrările, evidentele, registrele de transcriptiuni-inscriptiuni, mapele de amanet, precum si cărtile funciare vor trece în competenta judecătoriilor în circumscriptia cărora se află notariatele de stat.

(2) Pe aceeasi dată denumirile de “notariat de stat” “notar de stat” “secretariat” sau “secretar”, prevăzute în reglementările în vigoare privind atributiile de publicitate imobiliară si mobiliară introduse prin Decretul nr. 378/1960, se înlocuiesc cu cele de “judecătorie”, “judecător”, “grefă” sau “grefier”, după caz.

(3) Pentru îndeplinirea atributiilor de la alin. (1), judecătoriile vor prelua numărul necesar de notari de stat, precum si personalul cu astfel de atributii de publicitate, existent la notariatele de stat.

Art. 105. - Notarii publici îsi vor începe activitatea după 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 106. - Consiliile locale si judetene, prefectii, precum si Ministerul Justitiei au obligatia de a pune la dispozitia notarilor publici, la cererea acestora, spatiile necesare în vederea organizării si functionării corespunzătoare a serviciilor publice pe care le prestează, prin închiriere, fără licitatie.

Art. 107. - (1) Notarii publici vor angaja, cu prioritate, notarii debutanti, personalul auxiliar administrativ si de serviciu de la notariatele de stat.

(2) Personalul rămas disponibil va fi încadrat prin redistribuire de către Ministerul Justitiei, în sistemul său, în conditiile legii.

Art. 108. - (1) Lucrările notariale în curs de rezolvare la notariatele de stat vor fi finalizate până la data preluării activitătii de către notarii publici, în conformitate cu procedura stabilită în prezenta lege.

(2) Arhiva notariatelor de stat care îsi încetează activitatea se va preda judecătoriilor în a căror circumscriptie teritorială se află.

(3) Cauzele succesorale care au în continuare termene de dezbatere, după încetarea activitătii notariatelor de stat, se vor preda notarilor publici ale căror birouri sunt situate în circumscriptia judecătoriei în raza căreia defunctul si-a avut ultimul domiciliu, potrivit criteriilor stabilite de Colegiul director al Camerei Notarilor Publici.

Art. 109. - Competenta teritorială a birourilor de notari publici cu sediul în municipiul Bucuresti se întinde pe tot cuprinsul municipiului.

Art. 110. - (1) Birourile notariale constituite în conditiile prezentei legi îsi pot organiza sedii secundare în localitătile din aceeasi circumscriptie teritorială în care nu au luat fiintă birouri de notari publici.

(2) Sediile secundare îsi vor înceta activitatea odată cu constituirea în acea localitate a unui birou de notar public.

(3) înregistrarea sediului secundar se face cu respectarea procedurii prevăzute la art. 18 alin. (1).

Art. 111. - Ori de câte ori în alte acte normative se foloseste expresia “notariat de stat” sau “notar de stat” se va întelege “biroul notarului public” si, după caz, “notar public”.

Art. 112. - La expirarea termenului prevăzut la art. 105, Decretul nr. 387/1952 privitor la urmărirea unor datorii pe cale notarială, Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, Decretul nr. 377/1960 pentru organizarea si functionarea Notariatului de Stat si Regulamentul privind aplicarea dispozitiilor Decretului nr. 377/1960 pentru organizarea si functionarea Notariatului de Stat, aprobat prin H.C.M. nr. 1.518/1960, precum si orice alte dispozitii contrare se abrogă.

 

NOTĂ:

Reproducem mai jos prevederile art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 166/2008 pentru modificarea art. 16 lit. a) din Legea notarilor publici si a activitătii notariale nr. 36/1995 care nu se regăsesc în forma republicată a Legii nr. 36/1995 si care se aplică, în continuare, ca dispozitii proprii ale actului modificator:

“Art. II. - Concursul de admitere în profesia de notar aflat în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă rămâne supus dispozitiilor în vigoare la data anuntării acestuia.”


*) Prezenta lege a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995.

**) A se vedea Ordinul ministrului justitiei nr. 710/C/1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici si a activitătii notariale nr. 36/1995, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 8 august 1995, cu modificările si completările ulterioare.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.