MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 668/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 668         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 20 septembrie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 lit. a) si b), art. 4 alin. (3) si (4), art. 7-11 si art. 13 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, precum si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii

 

Decizia nr. 778 din 16 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 si 8 lit. a) si b), art. 72 alin. 2, art. 77, art. 86 alin. 3, art. 87, art. 88 alin. 2, art. 173 alin. 1 si art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, a art. I pct. 140 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, precum si a Deciziei nr. XLVIII (48) din 4 iunie 2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite

 

Decizia nr. 864 din 23 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 302 din Codul penal

 

Decizia nr. 883 din 30 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexelor la Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, care cuprind referiri la valoarea salariilor de bază minime brute egale cu 440-880 RON, precum si ale art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 11/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învătământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic

 

Decizia nr. 904 din 5 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 si art. 305, raportate la art. 3041 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 917 din 5 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Decizia nr. 958 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) si alin. (3)  art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentăa Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, precum si a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Decizia nr. 960 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 139 alin. (6) si (11) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, precum si a prevederilor art. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială

 

Decizia nr. 1.044 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. IV “Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariate, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare” din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International

 

Decizia nr. 1.088 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

906. - Hotărâre privind participarea României la Programul international din domeniul educatiei, dezvoltat de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economică, OECD, Teaching and Learning International Survey-TALIS 2013, privind evaluarea internatională a cadrelor didactice


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 760

din 7 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 lit. a) si b), art. 4 alin. (3) si (4), art. 7-11 si art. 13 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, precum si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 4 alin. (4), art. 8 lit. a) si art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Vasile Stanciu în Dosarul nr. 43.858/3/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.797D/2010.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică, lipsind autorul exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 3.798D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 7-10 si art. 13 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, ridicată de Eugen Tudoran în Dosarul nr. 7.819/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică, lipsind autorul exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 3.905D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), ale art. 7, 8 si 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, precum si a Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, ridicată de Vasile Riglea în Dosarul nr. 10.155/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică, lipsind autorul exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 3.908D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7, 8, 11, 13 si 24 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, ridicată de loan Gocan în Dosarul nr. 10.239/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică, lipsind autorul exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 3.916D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 4 alin. (3), art. 7-10 si art. 13 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, ridicată de Ioana Constantin în Dosarul nr. 7.813/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică, lipsind autorul exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 3.917D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, ridicată de Eugen Grigorescu în Dosarul nr. 8.029/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică, lipsind autorul exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 4.398D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a) si art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, ridicată de loan Taropa în Dosarul nr. 10.234/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică, lipsind autorul exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul exceptiei loan Taropa, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru lipsă de apărare, deoarece nu a reusit să îsi angajeze un apărător din Bucuresti, precum si pentru imposibilitatea de prezentare, din cauza unor probleme medicale, nu poate să se deplaseze, sens în care anexează un buletin de analize medicale.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată si constată cauza în stare de judecată.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 4.400D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) si art. 7-11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, ridicată de Jan Buzatu în Dosarulnr. 868/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică, lipsind autorul exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 4.599D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, ridicată de Gheorghe Mija în Dosarul nr. 9.089/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică, lipsind autorul exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 4.674D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 8 alin. (1) lit. a) si art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, ridicată de Andrei Constantin în Dosarul nr. 6.296/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică, lipsind autorul exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Consilierul juridic al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii arată că este de acord cu conexarea.

Reprezentantul Ministerului Public sustine că nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 3.798D/2010, nr. 3.905D/2010, nr. 3.908D/2010, nr. 3.916D/2010, nr. 3.917D/2010, nr. 4.398D/2010, nr. 4.400D/2010, nr. 4.599D/2010 si nr. 4.674D/2010 la Dosarul nr. 3.797D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul consilierului juridic al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale, potrivit căreia Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii nu mai are atributii jurisdictionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 43.858/3/2008, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 4 alin. (4), art. 8 lit. a) si art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, precum si a Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul Vasile Stanciu într-o cauză având ca obiect solutionarea actiunii în constatare formulate de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii.

Prin încheierea din 20 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 7.819/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 7-10 si art. 13 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul Eugen Tudoran într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatarea calitătii de colaborator al Securitătii.

Prin încheierea din 7 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 10.155/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti -Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), ale art. 7,8 si 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, precum si a Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul Vasile Riglea într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatarea calitătii de colaborator al Securitătii.

Prin încheierea din 19 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 10.239/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7, 8,11,13 si 24 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul loan Gocan într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatarea calitătii de colaborator al Securitătii.


Prin încheierea din 1 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 7.813/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 4 alin. (3), art. 7-10 si art. 13 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâta Ioana Constantin într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatarea calitătii de colaborator al Securitătii.

Prin încheierea din 23 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 8.029/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul Eugen Grigorescu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatarea calitătii de colaborator al Securitătii.

Prin încheierea din 14 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 10.234/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a) si art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul loan Taropa într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatarea calitătii de colaborator al Securitătii.

Prin încheierea din 12 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 868/2/2010, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) si art. 7-11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul Jan Buzatu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatarea calitătii de colaborator al Securitătii.

Prin încheierea din 20 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 9.089/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul Gheorghe Mija într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatarea calitătii de colaborator al Securitătii.

Prin încheierea din 5 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 6.296/2/2010, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 8 alin. (1) lit. a) si art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul Andrei Constantin într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatarea calitătii de colaborator al Securitătii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitătii legii, deoarece consideră că este absurd să se pretindă unui subiect de drept să răspundă pentru o conduită pe care a avut-o anterior intrării în vigoare a unei legi care reglementează această conduită.

Din motivarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 si din legea ei de aprobare reiese că prin actiunea în constatare prevăzută la art. 8 lit. a) promovată de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii se tinde la angajarea unei răspunderi administrative si politice prin intermediul unei proceduri judiciare de contencios administrativ, la finalul căreia se ajunge la deschiderea unui veritabil cazier administrativ si politic. Acest “cazier” urmează să ofere cadrul “legal” pentru sanctionarea materială, prin diminuarea drepturilor de pensie ale persoanelor cărora Ie-a fost constatată calitatea de lucrător al Securitătii ori de colaborator al acesteia, care prin activitătile desfăsurate în perioada 1945-1989 au suprimat sau îngrădit drepturi si libertăti fundamentale ale omului, în scopul sustinerii puterii totalitar comuniste (a se vedea în acest sens proiectul de lege emis de Guvern).

Mai consideră, în esentă, că Legea nr. 293/2008 retroactivează prin faptul că instituie o răspundere administrativ-politică în momentul adoptării sale, pentru acte si fapte realizate de subiectul de drept într-o perioadă anterioară (1945-1989) în care, potrivit legii în vigoare atunci, aceste acte nu erau incluse în categoria actelor care atrăgeau acest tip de răspundere.

Totodată, sustin că prevederile criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 si ale Legii nr. 293/2008 sunt neconstitutionale, deoarece încalcă prezumtia de nevinovătie, creând premisele unei forme de răspundere morală si juridică, fără a se stabili vreo formă de vinovătie. De asemenea, dispozitiile criticate acordă atributii jurisdictionale Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, care trebuie să fie doar o autoritate administrativă autonomă. Or, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 creează posibilitatea acestui Consiliu de a se substitui unei instante judecătoresti, prin faptul că structurile sale interne, inclusiv Colegiul, emit evaluări si constatări care sunt de competenta unei instante judecătoresti, iar fostii lucrători ai Securitătii nu au dreptul de a se apăra în fata Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii. De asemenea, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii se subrogă si institutiei Avocatului Poporului, care este creată special pentru apărarea drepturilor si libertătilor persoanelor fizice.

În final, invocă nerespectarea de către prevederile de lege criticate a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 51/2008, ceea ce contravine dispozitiilor art. 147 alin. (1) din Constitutie.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 s-a realizat o modificare esentială a regimului juridic aplicabil persoanelor verificate sub aspectul constatării calitătii de lucrător sau colaborator al Securitătii, precum si o reconfigurare a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, ca autoritate autonomă, lipsită de atributii jurisdictionale, ale cărei acte privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitătii să fie supuse controlului instantelor de judecată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 lit. a) si b), art. 4 alin. (3) si (4), art. 7-11 si art. 13 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, precum si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008. Dispozitiile art. 1 alin. (1) reglementează dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum si la alte documente si informatii care privesc propria persoană, cele ale art. 2 cuprind definitii ale unor termeni folositi în textul ordonantei de urgentă, la lit. a) a acestui articol fiind stabilită semnificatia expresiei de “lucrător al Securitătii”, iar la lit. b), semnificatia expresiei de “colaborator al Securitătii”; cele ale art. 4 reglementează procedura de verificare a persoanelor care candidează la functia de Presedinte al României, cele ale art. 7 se referă la nota de constatare întocmită cu privire la existenta sau inexistenta calitătii de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării; art. 8 cuprinde posibilitatea Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii de a aproba sau infirma nota de constatare, ulterior luării în discutie a acesteia; art. 9 prevede posibilitatea Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii de a dispune eliberarea unei adeverinte, în cazul în care din nota de constatare rezultă că nu există date sau documente privind calitatea de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării; art. 10 reglementează procedurile de comunicare a notelor de constatare si adeverintelor emise de Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii; art. 11 stabileste reguli procedurale referitoare la actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia introduse la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti; dispozitiile art. 13 cuprind definitia Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii si unele reguli legate de functionarea acestuia.

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate consideră că prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3), (4) si (5) privind statul de drept, principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat si obligativitatea respectării Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, ale art. 4 privind unitatea poporului si egalitatea între cetăteni, ale art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitătii legii, ale art. 16 privind egalitatea în fata legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 22 alin. (2) potrivit cărora nimeni nu poate fi supus torturii si niciunui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant, ale art. 23 alin. (11) privind prezumtia de nevinovătie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 28 privind secretul corespondentei, ale art. 29 alin. (1) si (2) privind libertatea gândirii, a opiniilor si a constiintei, ale art. 30 alin. (6) si (7) privind libertatea de exprimare, ale art. 32 privind dreptul la învătătură, ale art. 33 privind accesul la cultură, ale art. 37 privind dreptul de a fi ales, ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 73 alin. (3) privind domeniile de reglementare a legilor organice, ale art. 124 privind înfăptuirea justitiei, ale art. 126 privind instantele judecătoresti si ale art. 147 alin. (1) privind efectele deciziilor Curtii Constitutionale. Totodată, autorii exceptiei de neconstitutionalitate invocă si prevederile art. 84 si 88 din Constitutia României din anul 1952, precum si prevederile art. 5, 6 si 7, ale art. 8, 9, 10, 14 si 15 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 2 alin. (1), art. 3, 5, 7, 11, 17 si 18 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si ale art. 2, 12, 17, 19 si 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat în numeroase cazuri asupra prevederilor de lege criticate, constatând că acestea nu contravin dispozitiilor constitutionale si conventionale invocate.

Cu acele prilejuri, Curtea a retinut că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreste deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de politie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică si politică a acestora si fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală si juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informatii, în conditiile lipsei de vinovătie si a vreunei încălcări a drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Totodată, prin Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, Curtea a statuat că prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 s-a realizat o reconfigurare a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atributii jurisdictionale, ale cărei acte privind accesul la dosar si deconspirarea Securitătii sunt supuse controlului instantelor de judecată. Asadar, în conditiile în care actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii este introdusă la o instantă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii rolul de instantă extraordinară, astfel că nu se poate sustine încălcarea dispozitiilor art. 126 alin. (5) din Constitutie.

Totodată, prin Decizia nr. 1.311 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 15 noiembrie 2010, Curtea a retinut că, în conditiile în care actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii este introdusă la o instantă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare si nici celelalte drepturi si libertăti fundamentale invocate, părtile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garantiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-si sustine pozitia asupra problemelor de fapt si de drept.

Prin Decizia nr. 899 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 26 august 2010, Curtea a constatat că, din analiza prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, si anume a art. 11 alin. (1)-(3), acestea permit instantei de contencios administrativ ca, în cadrul actiunii în constatare cu care a fost sesizată, să procedeze la cenzurarea “Notei de constatare” si să uzeze de toate mijloacele procedurale în cadrul procesului, pentru stabilirea adevărului. De altfel, o practică contrară ar încălca principiile generale de drept, în temeiul cărora instanta de judecată administrează dovezi care să ducă la dezlegarea pricinii si, în final, la înfăptuirea justitiei.

Asadar, într-o actiune în constatare a calitătii de colaborator, promovată de Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, pârâtul nu trebuie să îsi demonstreze propria nevinovătie, revenind instantei de judecată obligatia de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunte solutia. Constatarea calitătii de colaborator al Securitătii trebuie să fie rezultatul unei analize minutioase din partea instantei asupra întregului material depus de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii si nu poate fi stabilită numai pe baza “relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securitătii”. În cadrul acestui proces pot fi demonstrate atât faptele pozitive, cât si faptele negative, acestea din urmă prin dovedirea faptelor pozitive contrare. Asadar, nu se poate sustine, asa cum face autorul exceptiei, că relatările verbale consemnate de lucrătorii Securitătii au o valoare probantă prestabilită si nici că instanta pronuntă o hotărâre exclusiv în baza acestora.

Totodată, Curtea a arătat că aspectele legate de calificarea mijloacelor de probă sau de stabilirea sensului pe care îl au în cuprinsul legii anumiti termeni nu este o problemă de constitutionalitate, ci de legiferare, pe de o parte, si de interpretare si aplicare a legii de către instantele judecătoresti, pe de altă parte.

Cu privire la critica referitoare la competenta exclusivă a unei singure instante de solutionare a cauzelor având ca obiect constatarea calitătii de lucrător sau colaborator al Securitătii, si anume Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti, Curtea Constitutională a observat, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) si (2) din Constitutie, justitia se realizează prin instantele judecătoresti, a căror competentă este stabilită numai prin lege. Or, dispozitiile criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 satisfac pe deplin exigentele constitutionale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitoare la interdictia înfiintării de instante extraordinare.

Prin aceeasi decizie, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalitătii în drepturi, deoarece Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Astfel, prin Decizia nr. 220 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, Curtea a constatat că nu este întemeiată sustinerea potrivit căreia Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 ar fi contrară dispozitiilor art. 124 alin. (1) din Constitutie, care prevăd că justitia se înfăptuieste în numele legii, “nicidecum în numele ordonantei”. Aceasta, deoarece notiunea de “lege” este utilizată de textul constitutional în sens larg, legislatorul constituant neavând în vedere exclusiv semnificatia restrânsă, de act adoptat de Parlament, ca unică autoritate legiuitoare a tării, ci referindu-se la ansamblul actelor normative ce formează dreptul intern.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate din prezenta cauză privesc, în esentă, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutiile deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

În final, Curtea constată, pe de-o parte, că nu poate retine pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constitutie, deoarece astfel cum s-a arătat mai sus, nu s-a constatat restrângerea exercitiului vreunui drept sau al vreunei libertăti fundamentale si, prin urmare, norma constitutională invocată nu are aplicabilitate în cauză, iar, pe de altă parte, celelalte dispozitii din Constitutie si din actele internationale invocate nu au legătură cu cauza de fată.

Cât priveste raportarea la norme ale Constitutiei din anul 1952, Curtea constată că nu poate analiza în cadrul controlului de constitutionalitate decât conformitatea dispozitiilor de lege criticate cu prevederile Constitutiei din anul 1991, revizuită în anul 2003.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 4 alin. (4), art. 8 lit. a) si art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Vasile Stanciuîn Dosarul nr. 43.858/3/2008, a prevederilor art. 2 lit. a), art. 7-10 si art. 13 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, exceptie ridicată de Eugen Tudoran în Dosarul nr. 7.819/2/2009, a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 7, 8 si 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, precum si a Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Vasile Riglea în Dosarul nr. 10.155/2/2009, a prevederilor art. 7, 8, 11, 13 si 24 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de loan Gocanîn Dosarul nr. 10.239/2/2009, a prevederilor art. 2 lit. a), art. 4 alin. (3), art. 7-10 si art. 13 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Ioana Constantin în Dosarul nr. 7.813/2/2009, a prevederilor art. 8 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Eugen Grigorescu în Dosarul nr. 8.029/2/2009, a prevederilor art. 2 lit. a) si art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de loan Taropa în Dosarul nr. 10.234/2/2009, a prevederilor art. 2 lit. b) si art. 7-11 din


Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Jan Buzatu în Dosarul nr. 868/2/2010, a prevederilor art. 2 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Gheorghe Mija în Dosarul nr. 9.089/2/2009, a prevederilor art. 2 lit. a), art. 8 alin. (1) lit. a) si art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Andrei Constantin în Dosarul nr. 6.296/2/2010, toate ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 iunie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 778

din 16 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 si 8 lit. a) si b), art. 72 alin. 2, art. 77, art. 86 alin. 3, art. 87, art. 88 alin. 2, art. 173 alin. 1 si art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, a art. I pct. 140 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, precum si a Deciziei nr. XLVIII (48) din 4 iunie 2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 si 8 lit. a) si b), art. 72 alin. 2, art. 77, art. 86 alin. 3, art. 87, art. 88 alin. 2 si art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală, a art. I pct. 140 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, a Deciziei nr. 48/2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite “completată si referitor la dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, în ceea ce priveste sintagma «când probele existente la dosar sunt suficiente»“, precum si a dispozitiilor art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, “atât în ceea ce priveste forma anterioară din Legea nr. 356/2006 (lit. b si c), cât mai ales forma introdusă de această lege”, exceptie ridicată de Ion Criveanu în Dosarul nr. 142/288/2008 al Tribunalului Vâlcea - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că aceIasi autor a invocat o exceptie similară la judecarea pe fond a aceleiasi cauze, exceptie reiterată în recurs, prilej cu care a criticat si alte texte de lege, care nu au însă legătură cu cauza. Asupra acestei exceptii, Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 903 din 23 iunie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 21 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 142/288/2008, Tribunalul Vâlcea - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 si 8 lit. a) si b), art. 72 alin. 2, art. 77, art. 86 alin. 3, art. 87, art. 88 alin. 2 si art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală, a art. I pct. 140 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, a Deciziei nr. 48/2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite “completată si referitor la dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, în ceea ce priveste sintagma «când probele existente la dosar sunt suficiente»“, precum si a dispozitiilor art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, “atât în ceea ce priveste forma anterioară din Legea nr. 356/2006 (lit. b si c), cât mai ales forma introdusă de această lege”, exceptie ridicată de Ion Criveanu într-o cauză având ca obiect plângere împotriva rezolutiei procurorului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine, în esentă, că textele criticate sunt neconstitutionale, deoarece nu permit părtii care formulează o plângere să îsi realizeze dreptul la apărare în faza urmăririi penale în sensul de a asista la efectuarea unor acte de cercetare penală, respectiv să fie prezentă la audierea făptuitorului sau învinuitului, să pună întrebări acestor persoane, să asiste la audierea martorilor si să pună întrebări acestora. Se solicită în acest sens Curtii Constitutionale “să expliciteze în mod clar, fără a mai lăsa loc interpretărilor [...] că persoana vătămată poate să exercite personal drepturile pe care legea i le conferă prin apărător”. În plus, prin textele de lege mentionate nu se conferă petentului aceleasi drepturi ca si în faza cercetării judecătoresti, lăsându-se solutia la îndemâna procurorului, care are posibilitatea de a nu trimite în judecată persoanele bănuite că ar săvârsi infractiuni. Cu privire la Decizia nr. XLVIII (48) din 4 iunie 2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie se arată că “nu duce decât la tergiversarea cercetărilor penale si a judecătii, cu consecinta prescrierii faptelor penale, adică este dată tocmai în scopul favorizării infractorilor în detrimentul persoanelor care sunt victime ale infractiunilor si infractorilor”. În ceea ce priveste art. I pct. 140 din Legea nr. 356/2006, prin care s-a modificat art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, se arată că ar trebui modificat (“si de altfel întregul Cod de procedură penală”), în sensul că toate infractiunile ar trebui să se judece direct în fata instantei, prin plângerea persoanei vătămate adresate acesteia si cu administrarea tuturor probelor în fata instantei, eventual, pentru anumite infractiuni de o complexitate mai ridicată judecătorul de instructie stabilind ce probe trebuie administrate si în ce mod. Autorul mai arată că, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 356/2006, pentru un număr de 8 infractiuni, plângerea prealabilă se adresa direct instantei, cu administrarea probelor direct în fata acesteia, făptuitorul având direct calitatea de inculpat, nefiind nicio optiune din partea procurorului pentru punerea în miscare a actiunii penale, acest drept avându-l exclusiv persoana vătămată, drept ce îi este încălcat în forma actuală, în situatia în care procurorul dispune neînceperea urmăririi penale. Autorul mai sustine că, în cadrul procedurii speciale prevăzute de art. 2781 din Codul de procedură penală, nu este admisibilă proba cu martori, ci doar cu acte, ceea ce încalcă prevederile constitutionale si ale Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate.

Tribunalul Vâlcea - Sectia penală consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 si 8 lit. a) si b), art. 72 alin. 2, art. 77, art. 86 alin. 3, art. 87, art. 88 alin. 2 si art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală, precum si a art. I pct. 140 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi este neîntemeiată. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 din Codul de procedură penală în forma anterioară modificării prin Legea nr. 356/2006, precum si a Deciziei nr. 48/2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, se apreciază că aceasta este inadmisibilă, deoarece, pe de o parte, Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra dispozitiilor legale în vigoare, iar, pe de altă parte, deciziile pronuntate de Înalta Curte de Casatie si Justitie nu pot forma obiectul unei examinări din punct de vedere al constitutionalitătii.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 7 si 8 lit. a) si b), art. 72 alin. 2, art. 77, art. 86 alin. 3, art. 87, art. 88 alin. 2,art. 173 alin. 1 si art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, ale art. I pct. 140 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, precum si Decizia nr. XLVIII (48) din 4 iunie 2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite.

Textele din Codul de procedură penală criticate au următorul cuprins:

- Art. 2781 alin. 7 si 8 lit. a) si b): “Judecătorul, solutionând plângerea, verifică rezolutia sau ordonanta atacată, pe baza lucrărilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Judecătorul pronuntă una dintre următoarele solutii:

a) respinge plângerea, prin sentintă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, mentinând rezolutia sau ordonanta atacată;

b) admite plângerea, prin sentintă, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele si împrejurările ce urmează a fi constatate si prin care anume mijloace de probă;”;

- Art. 72 alin. 2: “în cursul judecătii dispozitiile art. 323 alin. 2 si 3 se aplică în mod corespunzător”; [dispozitiile art. 323 alin. 2 si 3 prevăd că: “Inculpatul este lăsat să arate tot ce stie despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, apoi i se pot pune întrebări de către presedinte si în mod nemijlocit de ceilalti membri ai completului, de către procuror, de partea vătămată, de partea civilă, de partea responsabilă civilmente, de ceilalti inculpati si de apărătorul inculpatului a cărui ascultare se face.

Instanta poate respinge întrebările care nu sunt concludente si utile cauzei.”];

- Art. 77: “Ascultarea părtii vătămate, a părtii civile si a părtii responsabile civilmente se face potrivit dispozitiilor privitoare la ascultarea învinuitului sau inculpatului, care se aplică în mod corespunzător”;

- Art. 86 alin. 3: “Dispozitiile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător si la ascultarea martorului.”;

- Art. 87: “Când se constată că există contraziceri între declaratiile persoanelor ascultate în aceeasi cauză, se procedează la confruntarea acelor persoane, dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei.”;

- Art. 88 alin. 2: “Organul de urmărire penală sau instanta de judecată poate încuviinta ca persoanele confruntate să-si pună reciproc întrebări.”;

- Art. 173 alin. 1: “Apărătorul părtii vătămate, al părtii civile si al părtii responsabile civilmente are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală si poate formula cereri si depune memorii.”;

- Art. 279 alin. 2 lit. b) si c) din Codul de procedură penală, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 356/2006, aveau următorul cuprins: “Plângerea prealabilă se adresează: [... ]


b) organului de cercetare penală sau procurorului, în cazul altor infractiuni decât cele arătate la lit. a);

c) organului competent să efectueze urmărirea penală, când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător, procuror, notar public, militar, judecător si controlor financiar de la camera de conturi judeteană, controlor financiar de la Curtea de Conturi sau contra uneia dintre persoanele arătate în art. 29 pct. 1.”

Dispozitiile art. I pct. 140 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, au următorul continut:

“140. La articolul 279, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

«Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii.»“

Formează obiectul exceptiei de neconstitutionalitate si Decizia Înaltei Curti de Casatie si Justitie nr. XLVIII (48) din 4 iunie 2007 pentru examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la modul de aplicare a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală în cazul plângerii formulate împotriva rezolutiei, ordonantei ori dispozitiei din rechizitoriul de neîncepere sau de clasare a cauzei, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008.

Textele din Constitutie invocate în motivarea exceptiei sunt următoarele: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind liberul acces la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 124 privind înfăptuirea justitiei si art. 126 privind instantele judecătoresti, cu raportare la art. 6 si 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil si dreptul la un recurs efectiv.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

I. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, “Curtea Constitutională asigură controlul constitutionalitătii legilor, a tratatelor internationale, a regulamentelor Parlamentului si a ordonantelor Guvernului”, iar, potrivit art. 29 alin. (1) din aceIasi act normativ, “Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă [...]”. Prin urmare, nu intră în competenta Curtii, astfel cum este aceasta prevăzută de Constitutie si de prevederile legii sale de organizare si functionare, controlul de constitutionalitate al deciziilor pronuntate de Înalta Curte de Casatie si Justitie în solutionarea recursurilor în interesul legii cu care este învestită. Astfel fiind, exceptia de neconstitutionalitate a Deciziei nr. XLVIII (48) din 4 iunie 2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

II. Cât priveste dispozitiile legale criticate de autorul exceptiei, Curtea, examinându-le în raport cu cauza în care a fost ridicată această exceptie - recursul împotriva unei sentinte prin care s-a respins plângerea formulată împotriva unei rezolutii date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea -, constată că au legătură cu această cauză numai dispozitiile art. 2781 alin. 7 si 8 lit. a) din Codul de procedură penală. Astfel fiind si având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia”, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 alin. 2, art. 77, art. 86 alin. 3, art. 87, art. 88 alin. 2 si art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală, ale art. I pct. 140 din Legea nr. 356/2006, ale art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, “atât în ceea ce priveste forma anterioară din Legea nr. 356/2006 (lit. b si c), cât mai ales forma introdusă de această lege”, precum si ale art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală.

III. În ceea ce priveste dispozitiile art. 2781 alin. 7 si 8 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra acelorasi critici, în sensul că textele în cauză nu permit persoanei vătămate să solicite proba cu martori sau alte probe necesare unei juste solutionări a cauzei, formulate de aceIasi autor, de exemplu prin Decizia nr. 903 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 12 august 2009, sau prin Decizia nr. 1.277 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2009. Cu acele prilejuri, Curtea s-a referit la jurisprudenta sa constantă în care a retinut că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată, realizată prin dispozitiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezolutiei sau al ordonantei procurorului atacate, sub aspectul legalitătii acesteia. Ca urmare, este firesc ca în vederea solutionării plângerii instanta să verifice, pe baza lucrărilor si a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonantei sau a rezolutiei de netrimitere în judecată atacate, dacă această solutie a fost ori nu dispusă cu respectarea dispozitiilor legale. De asemenea, Curtea a retinut că dispozitiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfintit de prevederile constitutionale si de reglementările internationale, petentul având deplina libertate de a demonstra în fata instantei de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările si materialul din dosarul cauzei, precum si posibilitatea prezentării unor probe suplimentare fată de cele deja administrate, respectiv “înscrisuri noi”. Plângerea prevăzută de art. 2781 din Codul de procedură penală a fost concepută de legiuitor ca o cale de atac în cadrul căreia instanta analizează legalitatea si temeinicia ordonantei sau a rezolutiei procurorului, asa încât este firesc ca instanta de judecată, cu ocazia solutionării acesteia, să se raporteze la “lucrările si materialele din dosarul cauzei” care au fost avute în vedere de către procuror si pe care se întemeiază solutia.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate în jurisprudenta mentionată îsi mentin valabilitatea.


Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. b), art. 72 alin. 2, art. 77, art. 86 alin. 3, art. 87, art. 88 alin. 2, art. 173 alin. 1 si art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, a art. I pct. 140 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, precum si a Deciziei nr. XLVIII (48) din 4 iunie 2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, exceptie ridicată de Ion Criveanu în Dosarul nr. 142/288/2008 al Tribunalului Vâlcea - Sectia penală.

II. Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 si 8 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de aceIasi autor în aceIasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 iunie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 864

din 23 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 302 din Codul penal

 

Augustin Zegrea - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 302 din Codul penal, exceptie ridicată de Romulus Cătălin Panduru, Claudia Bonca si Elena Gal în Dosarul nr. 12.416/55/2008 al Judecătoriei Arad - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 12.416/55/2008, Judecătoria Arad - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 302 din Codul penal, exceptie ridicată de Romulus Cătălin Panduru, Claudia Bonca si Elena Gal în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale în care se fac cercetări cu privire la comiterea infractiunii reglementate de textul criticat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 11 referitoare la Dreptul international si dreptul intern, ale art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalitătii pedepsei, ale art. 73 alin. (3) referitoare la domeniile de reglementare prin lege organică, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, precum si prevederile art. 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege, deoarece prin incriminarea infractiunii prevăzute de art. 302 din Codul penal nu s-a definit cu exactitate continutul si domeniul sanctionator, neajunsuri care nu satisfac exigentele de accesibilitate si previzibilitate ale legii. Termenii utilizati de legiuitor sunt vagi, susceptibili de sensuri multiple, lipsind subiectul activ de posibilitatea de a cunoaste ab initio care sunt actele care sunt susceptibile de a-i angaja responsabilitatea penală.

Judecătoria Arad - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 302 din Codul penal - Nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau export, care au următorul continut: “Efectuarea, fără autorizatie, a oricăror acte sau fapte care potrivit dispozitiilor legale sunt considerate operatiuni de import, export sau tranzit, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 11 referitoare la Dreptul international si dreptul intern, ale art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalitătii pedepsei, ale art. 73 alin. (3) referitoare la domeniile de reglementare prin lege organică, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, precum si prevederile art. 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că incriminarea si sanctionarea faptelor de nerespectare a dispozitiilor privind operatiuni de import, export sau tranzit sunt determinate de necesitatea apărării unor interese nationale care stau la baza creării “cadrului favorabil pentru valorificare  tuturor factorilor de productie”, cerintă prevăzută de însusi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie. De aceea, societatea nu poate îngădui practicarea activitătilor economice fără respectarea unui regim stabilit pentru astfel de fapte. Interventia statului în activitatea economică prin măsuri de influentare cum sunt licentele de import-export este făcută în scopul apărării unor interese generale ale societătii, iar comertul efectuat în anumite conditii ori cu anumite mărfuri trebuie să se efectueze, în mod necesar, sub controlul statului. De asemenea, aceleasi interese economice de ordin general impun ca operatiunile de import si export de mărfuri să se facă numai cu autorizatie.

Tocmai de aceea, în acord cu dispozitiile constitutionale ale art. 61 si art. 73 alin. (3), legiuitorul are deplina libertate de a reglementa cadrul general pentru desfăsurarea operatiunilor de import sau de export, dispunând cu privire la instituirea infractiunilor si a pedepselor acestora.

În plus, faptul că textul legal contestat face trimitere la dispozitiile legale care guvernează o astfel de activitate nu este de natură a fi convertit într-un fine de neconstitutionalitate, deoarece reglementarea care formează obiectul exceptiei nu-i împiedică pe destinatarii acesteia de a cunoaste consecintele nerespectării legii si reprezintă legiferarea răspunderii penale printr-o normă juridică de sine stătătoare, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală si ale art. 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Dispozitia legală atacată prevede expres că infractiunea nominalizată se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani dacă se efectuează fără autorizatie acte sau fapte care, potrivit legii, sunt considerate operatiuni de import, export sau tranzit.

În sfârsit, Curtea constată că prin incriminarea infractiunii de nerespectare a dispozitiilor privind operatiuni de import sau de export nu sunt afectate în niciun fel dreptul părtilor la un proces echitabil, principiul legalitătii pedepsei ori unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, întrucât părtile interesate, în conditiile Codului de procedură penală, se pot adresa fără restrângeri, pe considerente arbitrare, unui judecător independent, care se va supune numai legii, dispunând în lumina exigentelor constitutionale ale art. 124 alin. (2) asupra existentei faptei, a identificării făptuitorului, a vinovătiei acestuia, precum si a sanctiunii ce se impune în limitele instituite de textul legal criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 302 din Codul penal, exceptie ridicată de Romulus Cătălin Panduru, Claudia Bonca si Elena Gal în Dosarul nr. 12.416/55/2008 al Judecătoriei Arad - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 iunie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 883

din 30 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexelor la Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, care cuprind referiri la valoarea salariilor de bază minime brute egale cu 440-880 RON, precum si ale art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 11/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învătământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexei la Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică si ale art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 11/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învătământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, exceptie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Oradea - Sectia civilă mixtă în Dosarul acesteia nr. 1.910/83/2009.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.910/83/2009, Curtea de Apel Oradea - Sectia civilă mixtă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexei la Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică si ale art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 11/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învătământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, exceptie ridicată din oficiu de instanta judecătorească într-o cauză având ca obiect drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale prin prisma faptului că acestea stabilesc valoarea coeficientului de multiplicare 1 la un nivel inferior salariului minim pe economie pentru muncitorii necalificati, muncitorii calificati, pentru cei cu studii postliceale, pentru cei cu scoala de maistri, pentru cei cu studii superioare de scurtă durată si pentru cei cu studii superioare. În consecintă, se sustine că o atare reglementare contravine art. 15 alin. (1) si art. 16 alin. (1) din Constitutie din moment ce acesti salariati nu sunt egali cu ceilalti salariati din mediul public sau privat sub aspectul respectării salariului minim garantat pe economie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât textele criticate au avut o aplicare limitată în timp, în cursul anului 2007, astfel încât, în momentul de fată, acestea nu mai sunt în vigoare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din încheierea instantei de judecată, îl constituie dispozitiile “anexei la Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 si ale art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 11/2007”. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că sunt criticate toate anexele la Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 16 iulie 2007, anexe care cuprind referiri la valoarea salariilor de bază minime brute egale cu 440-880 RON, precum si art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 11/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învătământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 2 februarie 2007, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 220/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 17 iulie 2007. Acest din urmă text are următorul cuprins:

(1) în cursul anului 2007 salariile de bază ale personalului didactic din învătământ, stabilite potrivit prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învătământului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2005, cu modificările si completările ulterioare, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 18/2005 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului din învătământ, salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învătământului, si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 196/2002 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anii 2003 si 2004 personalului din învătământ, salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 8/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, referitor la stabilirea salariului de bază al personalului din învătământ, si pentru abrogarea unor dispozitii din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 138/2005, ale Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare, si ale Ordonantei Guvernului nr. 4/2006 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului didactic din unitătile si institutiile de învătământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 189/2006, se majorează, prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000, după cum urmează:

a) pentru functia de profesor universitar prevăzută în anexa nr. 1.1 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi:

- 1 ianuarie-31 martie 2007, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 221,307 lei;

- 1 aprilie-30 septembrie 2007, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 225,733 lei;

- 1 octombrie-31 decembrie 2007, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 230,247 lei;

b) pentru functiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 si 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi:

- 1 ianuarie-31 martie 2007, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 221,307 lei;

- 1 aprilie-30 septembrie 2007, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 225,733 lei;

- 1 octombrie-31 decembrie 2007, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei.

(2) Indemnizatiile pentru persoanele care ocupă functii de conducere specifice, precum si indemnizatiile pentru îndeplinirea unor activităti specifice învătământului sunt prevăzute în anexele nr. 4 si 5.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor, libertătilor si obligatiilor si art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicată încă la data pronuntării prezentei decizii, Curtea a stabilit că sintagma “în vigoare”din cuprinsul dispozitiilor art. 29 alin. (1)si ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, este constitutională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din ordonante ale căror efecte juridice continuă să se producă si după iesirea lor din vigoare. În cauza de fată, Curtea constată că dispozitiile legale criticate, fiind de drept substantial si guvernând, în cursul anului 2007, raportul de muncă al persoanelor aflate în litigiu, produc în continuare efecte juridice chiar dacă sunt norme cu aplicare limitată în timp.

Pe fondul cauzei, Curtea retine că, potrivit art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.825/2006 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 22 decembrie 2006, salariul de bază minim brut pe tară garantat în plată a fost stabilit la 390 lei lunar. Or, salariile de bază minime brute care pot fi stabilite în baza celor două acte normative criticate nu pot, în niciun caz, coborî sub acest nivel (spre exemplu, salariul de bază minim brut stabilit în baza Ordonantei Guvernului nr. 10/2007 este de cel putin 412 RON). Faptul că valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzut de Ordonanta Guvernului nr. 11/2007 este mai mică decât salariul de bază minim brut nu poate duce la concluzia că automat si salariul persoanei în cauză este mai mic decât salariul minim brut pe tară garantat, întrucât, spre exemplu, cel mai mic asemenea coeficient aplicat în concret este de 1,868, care, înmultit cu valoarea coeficientului, este superior salariului de bază minim brut pe tară garantat. Ceea ce trebuie retinut este că valoarea salariilor de bază brute trebuie raportată la cuantumul salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată în anul de referintă, si nu la cuantumul salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată în anul introducerii actiunii în fata instantei judecătoresti.

În consecintă, Curtea observă că rationamentul pe care se fundamentează exceptia de neconstitutionalitate invocată de instanta judecătoreasă porneste de la o premisă gresită, astfel încât Curtea nu poate retine încălcarea dispozitiilor art. 15 alin. (1) si art. 16 alin. (1) din Constitutie, textele legale criticate aplicându-se tuturor persoanelor aflate în ipoteza acestora, fără a le discrimina în raport cu alti angajati din sfera publică sau privată sub aspectul respectării cuantumului salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexelor la Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, care cuprind referiri la valoarea salariilor de bază minime brute egale cu 440-880 RON, precum si ale art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 11/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învătământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, exceptie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Oradea - Sectia civilă mixtă în Dosarul acesteia nr. 1.910/83/2009.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 iunie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Károly


*) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 904

din 5 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 si art. 305, raportate la art. 3041 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 si art. 305, raportate la art. 3041 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Teodor Dorojincă, Elena Zorilă, Paul Dorojincă si Gheorghită Dorojincă în Dosarul nr. 11.965/245/2008 al Tribunalului Iasi - Sectia civilă si care formează obiectul Dosarului CurtiiConstitutionale nr. 2.167D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 21 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 11.965/245/2008, Tribunalul Iasi - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 si art. 305, raportate la art. 3041 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de

Teodor Dorojincă, Elena Zorilă, Paul Dorojincă si Gheorghită Dorojincă într-o cauză, aflată în recurs, având ca obiect o revendicare imobiliară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii arată că dispozitiile criticate din Codul de procedură civilă sunt neconstitutionale, întrucât limitează în mod nepermis administrarea probatoriului pe parcursul procesului civil. Or, în cauzele care nu sunt supuse apelului, probele ce pot fi administrate în calea de atac a recursului sunt doar înscrisurile, astfel încât nu se poate vorbi de o analizare a cauzei sub toate aspectele, erorile comise în administrarea probatoriului de către instanta de fond nemaiputând fi complinite în singura cale de atac prevăzută de lege, ceea ce este de natură a genera, în opinia autorului exceptiei, abuzuri de drept.

Tribunalul Iasi - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:


Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2821 alin. 1 si art. 305, raportate la art. 3041 din Codul de procedură civilă, dispozitii care au următorul continut:

- Art. 2821 alin. 1: “Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoresti date în primă instantă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întretinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât si în materie comercială, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii si în alte cazuri prevăzute de lege.”;

- Art. 305: “În instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.”;

- Art. 3041: “Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanta putând să examineze cauza sub toate aspectele.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) - Dreptul la apărare, art. 44 alin. (2) - Dreptul de proprietate privată si în art. 124 - înfăptuirea justitiei. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Ulterior sesizării Curtii, prevederile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin art. I pct. 26 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, si au în prezent următorul continut: “Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoresti date în primă instantă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întretinere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât si în materie comercială, asupra actiunilor posesorii, actiunilor în evacuare în materie comercială, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă si luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârsite în procesele penale si în alte cazuri prevăzute de lege.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

În ceea ce priveste dispozitiile art. 2821 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 970 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 septembrie 2009. Cu acel prilej, Curtea a apreciat că “instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine [...] prevederilor constitutionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justitie, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 2821 din Codul de procedură civilă, părtilor interesate le este asigurată posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoresti considerate defavorabilă”.

Prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă au fost, de asemenea, supuse controlului de constitutionalitate. Spre exemplu, prin Decizia nr. 1.004 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 7 noiembrie 2008, si Decizia nr. 1.643 din 10 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 21 ianuarie 2010, Curtea a statuat că “recursul constituie în această ipoteză o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca si în cazul apelului, instanta de recurs judecă însăsi cauza, atât sub aspectul legalitătii, cât si sub acela al temeiniciei, nelimitându-se să examineze doar hotărârea pronuntată de prima instantă, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute în art. 304 din Codul de procedură civilă, ceea ce este în deplină concordantă cu prevederile Constitutiei”.

Referitor la constitutionalitatea prevederilor art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronuntat în mai multe cauze cu o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 1.409 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 23 martie 2009, si prin Decizia nr. 542 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009, Curtea a retinut că, potrivit art. 3041 din Codul de procedură civilă, “recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanta putând să examineze cauza sub toate aspectele”. De asemenea, Curtea a retinut că “reglementarea conditiilor si a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constitutie, si nu încalcă drepturile fundamentale ale justitiabililor”.

De altfel, instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveste căile de atac, nu este contrară dreptului la un proces echitabil, atât timp cât asigură accesul tuturor părtilor la utilizarea lor. Atât în sistemul nostru procesual, cât si în alte tări, legea poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita posibilitatea folosirii anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părtilor, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge , ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 si art. 305, raportate la art. 3041 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Teodor Dorojincă, Elena Zorilă, Paul Dorojincă si Gheorghită Dorojincă în Dosarul nr. 11.965/245/2008 al Tribunalului Iasi - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Mihaela Senia Costinescu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 917

din 5 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Teodor Mărginean în Dosarul nr. 4.433/117/2009 al Tribunalului Cluj - Sectia civilă, ce face obiectul Dosarului nr. 4.351 D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 4.528D/2010, nr. 4.644D/2010, nr.  4.645D/2010, nr. 4.646D/2010, nr. 4.647D/2010 si nr. 4.670D/2010 având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I si II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, exceptie ridicată de Leodora Barcaci, de Pavel Stanciu, de Stanimir Radoslavevici, Stancu Radoslavevici si Jiva Radoslavevici, de Valeria Vioara Ivascu, de Nicoleta Dorina Străin si Gheorghe Vaier Latcu si, respectiv, Elena Gherghel, în dosarele nr. 1.626/30/2010, nr. 4.114/115/2009, nr. 4.108/115/2009, nr. 4.086/115/2009, nr. 4.110/115/2009 si, respectiv, nr. 17.577/55/2009 ale Tribunalului Timis - Sectia civilă, Tribunalului Caras-Severin - Sectia civilă si, respectiv, Curtii de Apel Timisoara - Sectia civilă.

De asemenea, presedintele dispune a se face apelul în Dosarul nr. 4.529D/2010 si în dosarele nr. 4.637D/2010 si nr. 4.638D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 si, respectiv, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, exceptie ridicată de Eta Boncut, Velica Suca, Anastasie Tumba si Avram Tumba, de Clari Duma si Dana Gabriela Itul si, respectiv, de Caius-Sorin-Octavian- Alfons Seviciu în dosarele nr. 3.157/30/2010, nr. 3.182/97/2009 si, respectiv, nr. 3.207/97/2009 ale Tribunalului Timis - Sectia civilă si, respectiv, Tribunalului Hunedoara - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor nr. 4.528D/2010, nr. 4.529D/2010, nr. 4.637D/2010, nr. 4.638D/2010, nr. 4.644D/2010, nr. 4.645D/2010, nr. 4.646D/2010, nr. 4.647D/2010 si nr. 4.670D/2010 la Dosarul nr. 4.351 D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.528D/2010, nr. 4.529D/2010, nr. 4.637D/2010, nr. 4.638D/2010, nr. 4.644D/2010, nr. 4.645D/2010, nr. 4.646D/2010, nr. 4.647D/2010 si nr. 4.670D/2010 la Dosarul nr. 4.351 D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă, invocând în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.354 din 20 octombrie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 5 octombrie 2010 si 13 octombrie 2010, pronuntate în dosarele nr. 4.433/117/2009, nr. 3.182/97/2009 si nr. 3.207/97/2009, Tribunalul Cluj - Sectia civilă si Tribunalul Hunedoara - Sectia civilă au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Teodor Mărginean, de Clari Duma si Dana Gabriela Itul si de Caius-Sorin-Octavian- Alfons Seviciu în cauze având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009.

Prin încheierea din 20 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.157/30/2010, Tribunalul Timis - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, exceptie ridicată de Eta Boncut, Velica Suca, Anastasie Tumba si Avram Tumba într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009.


Prin încheierile din 13 octombrie 2010 si 20 octombrie 2010, pronuntate în dosarele nr. 1.626/30/2010, nr. 4.114/115/2009, nr. 4.108/115/2009, nr. 4.086/115/2009, nr. 4.110/115/2009 si nr. 17.577/55/2009, Tribunalul Timis - Sectia civilă, Tribunalul Caras-Severin - Sectia civilă si Curtea de Apel Timisoara - Sectia civilă au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I si II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, exceptie ridicată de Leodora Barcaci, de Stanciu Pavel, de Stanimir Radoslavevici, Stancu Radoslavevici si Jiva Radoslavevici, de Valeria Vioara Ivascu, de Nicoleta Dorina Străin si Gheorghe Vaier Latcu si de Elena Gherghel în cauze având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, cu privire la pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, autorii sustin că textele de lege criticate contravin principiului neretroactivitătii legii si arată că acestea nu pot fi aplicate persoanelor care au introdus cereri de chemare în judecată având ca obiect acordarea de despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009 înaintea datei intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, întrucât acestora le este aplicabilă forma legii ce era în vigoare la data introducerii actiunilor, când nu se putea vorbi de o plafonare a valorii despăgubirilor, si nu forma legii modificate prin ordonanta anterior referită.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 16 din Constitutie, se arată că textele criticate creează discriminare între persoanele care au obtinut hotărâri judecătoresti irevocabile având ca obiect acordarea de despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009 înainte de intrarea în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, persoanele ale căror litigii având aceIasi obiect erau în curs de solutionare la data intrării în vigoare a acestei ordonante si persoanele care vor introduce în viitor astfel de cereri. De asemenea, se sustine că persoanele îndreptătite să primească despăgubiri conform prevederilor Legii nr. 221/2009 sunt discriminate în raport cu cele care solicită despăgubiri pentru repararea unor prejudicii potrivit dreptului comun si că, de altfel, un alt aspect esential al principiului egalitătii în drepturi este repararea integrală a prejudiciului material sau moral suferit de fiecare persoană.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 21 alin. (2) si art. 124 alin. (3) din Constitutie, autorii sustin că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 stabilesc plafoane valorice aplicabile inclusiv litigiilor aflate în curs de solutionare, îngrădind dreptul de apreciere al instantelor judecătoresti învestite cu solutionarea acestor litigii.

În ceea ce priveste critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 52 din Constitutie, se arată că plafonarea sumelor ce pot fi atribuite ca despăgubiri, conform prevederilor Legii nr. 221/2009, încalcă principiul reparării integrale a prejudiciului.

Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constitutie, autorii arată că prin dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 este restrâns în mod nejustificat exercitiul dreptului de a obtine repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a condamnărilor cu caracter politic sau a măsurilor administrative asimilate acestora.

Referitor la încălcarea dispozitiilor art. 115 din Constitutie, se sustine că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constitutionale potrivit cărora Parlamentul nu poate adopta legi speciale de abilitare a Guvernului de a emite ordonante în domenii ce fac obiectul legilor organice.

Se sustine totodată că limitarea, potrivit prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, a sumelor ce pot fi acordate ca despăgubiri conform dispozitiilor Legii nr. 221/2009 este de natură a împiedica repararea efectivă a prejudiciului suferit, principiu statuat la art. 8 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, care se impune cu caracter de obligativitate statului român, făcând parte din dreptul intern, potrivit prevederilor art. 11 alin. (2) din Constitutie.

Tribunalul Cluj -Sectia civilă, în Dosarul nr. 4.351 D/2010, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât persoanele în favoarea cărora au fost pronuntate hotărâri definitive în temeiul Legii nr. 221/2009 “nu constituie o majoritate care să genereze starea de discriminare, fiind solutionat un număr restrâns de asemenea dosare în mod definitiv până la data intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010”, iar, conform practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului, este atributia statului de a stabili modul de despăgubire a acestor persoane, ceea ce implică si dreptul de a stabili limite în acest sens.

Tribunalul Timis - Sectia civilă, în dosarele nr. 4.528D/2010 si nr.4.529D/2010, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată si arată că textele legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16.

Astfel, se apreciază că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 creează situatii discriminatorii si inechitabile între persoanele în privinta cărora au fost pronuntate hotărâri judecătoresti definitive având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009 înaintea datei intrării în vigoare a acestei ordonante si persoanele ale căror cereri având aceIasi obiect erau în curs de solutionare la această dată si cărora le vor fi acordate despăgubiri potrivit plafoanelor legale criticate, inechitate ce nu poate fi justificată, în opinia instantei, de vreun interes public. Se arată totodată că plafonarea sumelor ce pot fi acordate ca prejudiciu moral contravine însăsi naturii acestui prejudiciu, care nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii prestabilite, ci în functie de particularitătile fiecărui caz.

Referitor la pretinsa contradictie dintre prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 si dispozitiile constitutionale ale art. 15 si 21, instanta apreciază că acestea nu sunt incidente în cauzele deduse judecătii.

Tribunalul Hunedoara - Sectia civilă, în dosarele nr. 4.637D/2010 si nr. 4.638D/2010, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată este întemeiată, în ceea ce priveste modificarea prin art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 a art. 5 din Legea nr. 221/2009, si arată că plafonarea sumelor ce pot fi acordate ca despăgubiri conform prevederilor Legii nr. 221/2009 “ar putea avea drept consecintă încălcarea principiul protectiei încrederii cetăteanului în stat, iar institutia daunelor morale [...] ar putea deveni o simplă fictiune juridică”.

De asemenea, instanta arată că textele criticate creează discriminare între diferitele categorii de victime ale condamnărilor cu caracter politic si ale măsurilor administrative asimilate acestora, fiind excluse de la vocatia de a primi despăgubiri clasele ascendentilor si colateralilor privilegiati ai victimelor directe ale regimului comunist.

Tribunalul Caras-Severin - Sectia civilă, în dosarele nr. 4.644D/2010, nr. 4.645D/2010, nr. 4.646D/2010 si nr. 4.647D/2010, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată de reclamant este întemeiată, textele criticate încălcând prevederile art. 15 si 16 din Constitutie.

Referitor la încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), se afirmă că textele criticate se aplică si litigiilor în privinta cărora au fost pronuntate hotărâri judecătoresti în primă instantă, care, chiar nedefinitive fiind, pot fi legale si temeinice în raport cu legislatia în vigoare la data pronuntării lor, fapt ce contravine principiului neretroactivitătii legii.

Cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) se sustine că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 creează discriminare între persoane aflate în situatii identice, care beneficiază de tratament diferit în privinta acordării despăgubirilor solicitate conform Legii nr. 221/2009.

Curtea de Apel Timisoara - Sectia civilă, în Dosarul nr. 4.644D/2010, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată si arată că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă dispozitiile art. 4 alin. (2) si art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât, prin plafonarea cuantumului despăgubirilor, acestea creează o discriminare între persoanele care solicită despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009 si persoanele care solicită despăgubiri pentru erori judiciare potrivit dreptului comun.

Se sustine, de asemenea, că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 contravin normelor constitutionale ale art. 124 alin. (3), deoarece limitează despăgubirile morale ce pot fi acordate de către instante, si ale art. 15 alin. (2), întrucât impun aplicarea noilor reglementări unor actiuni ce fuseseră solutionate în primă instantă ulterior intrării în vigoare a acestora.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îi constituie, potrivit încheierilor de sesizare, în dosarele nr. 4.351 D/2010, nr. 4.637D/2010 si nr. 4.638D/2010, dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, în Dosarul nr. 4.529D/2010, dispozitiile art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, iar în dosarele nr. 4.528D/2010, nr. 4.644D/2010, nr. 4.645D/2010, nr. 4.646D/2010, nr. 4.647D/2010 si nr. 4.670D/2010, dispozitiile art. I si II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010.

Din analiza dosarelor, Curtea observă că, în realitate, autorii exceptiei critică dispozitiile art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, asupra cărora instanta de contencios constitutional urmează să se pronunte prin prezenta decizie.

Potrivit acestora:

“Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică si va avea următorul cuprins: «a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:

1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;

2. 5.000 de euro pentru sotul/sotia si descendentii de gradul I;

3. 2.500 de euro pentru descendentii de gradul al ll-lea;».”; “Art. II. - Dispozitiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate si completate prin prezenta ordonantă de urgentă, se aplică proceselor si cererilor pentru a căror solutionare nu a fost pronuntată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textele criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 11 alin. (2) referitor la dreptul international si dreptul intern, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 cu privire la accesul liber la justitie, ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 115 alin. (6) cu privire la emiterea ordonantelor de urgentă, ale art. 124 privind înfăptuirea justitiei, precum si prevederile art. 8 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului referitoare la repararea prejudiciilor suferite ca urmare a încălcării drepturilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Ulterior sesizării sale prin încheierile din 5 octombrie 2010, 13 octombrie 2010 si 20 octombrie 2010, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, constatând că acestea sunt neconstitutionale.

Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale”.

Prin urmare, retinând că acest caz de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate a intervenit între momentul sesizării Curtii Constitutionale si momentul pronuntării instantei de contencios constitutional asupra exceptiei de neconstitutionalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Teodor Mărginean în Dosarul nr. 4.433/117/2009 al Tribunalului Cluj - Sectia civilă, de Leodora Barcaci si de Eta Boncut, Velica Suca, Anastasie Tumba si Avram Tumba în dosarele nr. 1.626/30/2010 si nr. 3.157/30/2010 ale Tribunalului Timis - Sectia civilă, de Clari Duma si Dana Gabriela Itul si de Caius-Sorin-Octavian- Alfons Seviciu în dosarele nr. 3.182/97/2009 si nr. 3.207/97/2009 ale Tribunalului Hunedoara - Sectia civilă, de Pavel Stanciu, de Stanimir Radoslavevici, Stancu Radoslavevici si Jiva Radoslavevici, de Valeria Vioara Ivascu, de Nicoleta Dorina Străin si Gheorghe Vaier Latcu în dosarele nr. 4.114/115/2009, nr.4.108/115/2009, nr. 4.086/115/2009 si nr. 4.110/115/2009 ale Tribunalului Caras-Severin - Sectia civilă si de Elena Gherghel în Dosarul nr. 17.577/55/2009 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 958

din 12 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) si alin. (3) si art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, precum si a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a) si art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale si a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Euro Grill” - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr. 7.636/325/2008 al Tribunalului Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ si care formează obiectul Dosarului nr. 3.667D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 3.668D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) si art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Destin” - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr. 19.037/325/2008 al aceleiasi instante.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea partială de obiect a cauzelor mentionate, pune în discutie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.668D/2010 la Dosarul nr. 3.667D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 28 aprilie 2010, pronuntate în dosarele nr. 7.636/325/2008 si nr. 19.037/325/2008, Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) si art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale si a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, respectiva prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) si art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Euro Grill” - S.R.L. din Timisoara si, respectiv, de Societatea Comercială “Destin” - S.R.L. din Timisoara în solutionarea recursurilor introduse împotriva sentintelor prin care Judecătoria Timisoara a respins plângerile formulate de aceste societăti comerciale împotriva unor procese-verbale de constatare si sanctionare a unor contraventii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei ce formează obiectul Dosarului nr. 3.667D/2010 arată că nu se pot aplica 3 sanctiuni pentru aceeasi faptă, si anume amenda contraventională, confiscarea sumei si suspendarea activitătii societătii comerciale pe o perioadă de 3 luni, aceasta din urmă fiind o măsură excesiv de drastică. Sustine că textele de lege criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 limitează în mod nepermis dreptul de a desfăsura o activitate comercială, restrângerea nefiind proportională cu situatia care a determinat-o, întrucât nu respectă justul echilibru între interesul general pe care îsi propune să îl protejeze si interesele particularilor care fac obiectul măsurii restrictive. În opinia sa sunt încălcate dispozitiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât “principiul constitutional al egalitătii în drepturi se aplică, în egală măsură, societătilor comerciale de nationalitate română, care trebuie să fie tratate egal de lege si de autoritătile publice, fără privilegii si fără discriminări”. De asemenea, art. 2 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 nu asigură protectia concurentei loiale, deoarece numai unele societăti comerciale beneficiază de exceptarea prevăzută de textul de lege criticat.

În ceea ce priveste dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, sustine că sunt neconstitutionale prin utilizarea constantă a notiunii de “contravenient”, încălcând prezumtia de nevinovătie care se aplică si în materie contraventională, nu doar penală. Arată că actul normativ mentionat nu respectă principiul statului de drept care presupune existenta unor instante independente si impartiale constituite în scopul solutionării cauzelor pe cale judecătorească, cu respectarea garantiilor procesuale privind dreptul la apărare si realizarea unui proces echitabil, întrucât ordonanta criticată instituie prezumtia legală absolută de legalitate a procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, stabilind în sarcina contravenientului răsturnarea acestei prezumtii.

În fine, precizează că materia contraventională apartine contenciosului administrativ, care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) din Constitutie, este rezervat exclusiv legilor organice, neputând fi legiferat prin ordonantă simplă.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 3.668D/2010 sustine, în esentă, că aplicarea cumulativă a 3 sanctiuni, indiferent de valoarea produselor vândute fără emiterea de bon fiscal, încalcă principiul proportionalitătii prevăzut de art. 53 din Constitutie si art. 5 alin. 3 din Tratatul Comunitătii Europene. Arată că instanta nu are posibilitatea de a individualiza sanctiunea contraventională în functie de gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comisă fapta, modul si mijloacele de săvârsire, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstantele personale ale contravenientului.

Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ a constatat că sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate si a sesizat Curtea Constitutională în vederea solutionării exceptiei, fără să îsi exprime opinia cu privire la temeinicia acesteia, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. a), art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) si alin. (3) si art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, modificată prin Legea nr. 264/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, precum si prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Textele criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 au următorul continut:

- Art. 2 lit. a): “Se exceptează de la prevederile art. 1 alin. (1):

a) comertul ocazional cu produse agricole autohtone efectuat de către producătorii agricoli individuali detinători de autorizatie în piete, târguri, oboare sau în alte locuri publice autorizate, livrările de bunuri efectuate prin automatele comerciale, serviciile de parcări auto a căror contravaloare se încasează prin automate, precum si activitătile de jocuri de noroc desfăsurate cu mijloace tehnice de joc ce functionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede”.

[Prevederile art. 1 alin. (1) instituie obligatia operatorilor economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum si prestări de servicii direct către populatie de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.]

- Art. 10 lit. b): “Constituie contraventii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infractiuni: (...)

b) neîndeplinirea obligatiei operatorilor economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu exceptia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum si nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzactiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul stergerii memoriei operative.”;

- Art. 11 alin. (1) lit. b): “(1) Amenzile pentru contraventiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu exceptia celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel: (...)

b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), I) si m) se sanctionează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei;”;

- Art. 11 alin. (3): “(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor apartinând operatorilor economici prevăzuti la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, mentionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenientă si se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activitătii operatorilor economici, potrivit art. 14.”;

- Art. 14 alin. (2): “(2) Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale si nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzactiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul stergerii memoriei operative, atrage si suspendarea activitătii unitătii pe o perioadă de 3 luni.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 1 alin. (3) care enumera caracteristicile statului român, art. 23 alin. (11) care instituie prezumtia de nevinovătie, art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 73 alin. (3) lit. k) care prevede că prin lege organică se reglementează contenciosul administrativ, art. 115 alin. (1) privind legile de abilitare a Guvernului în vederea emiterii de ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice si art. 135 alin. (2) lit. a) potrivit căruia statul trebuie să asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. De asemenea, se invocă si prevederile art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la prezumtia de nevinovătie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat, prin numeroase decizii, asupra prevederilor din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999. Exemplificativ pot fi mentionate Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, Decizia nr. 817 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.007 din 19 decembrie 2006, Decizia nr. 529 din 31 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie

2007, sau Decizia nr. 655 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010.

În jurisprudenta amintită, Curtea a retinut că operatorul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârsirea unei contraventii nu poate invoca principiul libertătii economice, în conditiile în care nu a respectat prevederile legale. În legătură cu invocarea încălcării prevederilor art. 135 alin. (1)si alin. (2) lit. a) din Constitutie, Curtea a constatat că, potrivit acestui text, statul trebuie să asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, precum si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, dar cu respectarea dispozitiilor legale în materie. Or, în acest domeniu, cadrul legislativ îl constituie însăsi reglementarea criticată, astfel că este neîntemeiată critica prin raportare la aceste prevederi constitutionale.

De asemenea, Curtea a observat că textele de lege criticate reprezintă norme coercitive, ce instituie sanctiuni contraventionale pentru operatorii economici care nu respectă dispozitiile legale incidente în materie, consecinta încălcării acestora fiind amendarea contravenientului si suspendarea activitătii acestuia. Or, stabilirea unei contraventii si sanctionarea acesteia cu amendă, respectiv cu suspendarea activitătii operatorului economic reprezintă o optiune a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru asigurarea libertătii comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, în deplină concordantă cu prevederile art. 45 si art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală. Asadar, reglementarea cumulativă a mai multor sanctiuni pentru aceeasi faptă nu este, în ipoteza dată, de natură să contravină dispozitiilor constitutionale invocate.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate, prin raportare la prevederile art. 53 din Constitutie, Curtea a constatat că nici aceasta nu poate fi retinută. Măsura dispusă de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social si al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare si sanctionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.

Totodată, prin Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, Curtea a statuat în sensul că “art. 16 alin. (1) din Constitutie proclamă si garantează egalitatea în drepturi a cetătenilor, deci a persoanelor fizice, care apartin statului român, iar nu egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice. Textul art. 16 alin. (1) ar fi aplicabil, în cazul persoanelor colective fată de care s-a promovat un tratament juridic diferentiat, numai dacă astfel regimul juridic diferit s-ar răsfrânge asupra cetătenilor, implicând inegalitatea lor în fata legii si a autoritătilor publice”. Or, în speta de fată, cetătenii nu sunt în niciun fel afectati de reglementarea impusă de textul de lege criticat, astfel că nu pot fi retinute sustinerile referitoare la pretinsa nesocotire a principiului egalitătii.

În ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate extrinsecă aduse Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, Curtea constată netemeinicia acestora, observând că a mai examinat constitutionalitatea acestui act normativ prin raportare la dispozitiile art. 73 alin. (3) lit. k) si art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, si Decizia nr. 1.128 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007.

Analizând criticile de neconstitutionalitate intrinsecă formulate fată de aceeasi ordonantă, instanta de contencios constitutional observă că, prin mai multe decizii, a retinut că “procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucură de prezumtia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumtia de care se bucură. În acest caz, instanta de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îsi demonstreze propria nevinovătie, revenind instantei de judecată obligatia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii si aflării adevărului.” în acest sens sunt Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, sau Decizia nr. 1.553 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 21 ianuarie 2011.

Totodată, privitor la pretinsul caracter neconstitutional al notiunii de “contravenient”, folosită în cuprinsul Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, Curtea a stabilit - de exemplu, prin

Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003 - că utilizarea de către legiuitor a notiunii de contravenient (...) nu are semnificatia înfrângerii prezumtiei de nevinovătie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constitutie.

Întrucât în cauza de fată nu au fost evidentiate motive noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudente, îsi mentin valabilitatea considerentele si solutia pronuntată prin deciziile citate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. a), art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) si alin. (3) si art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, precum si a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Euro Grill” - S.R.L. din Timisoara si Societatea Comercială “Destin” - S.R.L. din Timisoara în dosarele nr. 7.636/325/2008 si, respectiv, nr. 19.037/325/2008 ale Tribunalului Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 960

din 12 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 139 alin. (6) si (11) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, precum si a prevederilor art. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 139 alin. (6) si (11) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, precum si a prevederilor art. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, exceptie ridicată de Societatea Comercială “SPV Investis Imob” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 49.503/3/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, domnul avocat Gabriel Udrea, în calitate de apărător ales, cu delegatie la dosar, membru al Baroului Bucuresti. Se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului autorului exceptiei. Acesta solicită admiterea exceptiei, sustinând în esentă că textele criticate sunt neconstitutionale în cazul în care se interpretează în sensul că măsurile de asigurare a dovezilor ori de constatare a unei stări de fapt pot fi luate fată de tertii cărora reclamantul nu le reprosează nimic. Depune la dosar si note scrise în sprijinul celor afirmate oral.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate. Arată că măsurile la care se referă textele de lege criticate au caracter vremelnic si nu sunt de natură să impieteze asupra inviolabilitătii domiciliului sau sediului. Consideră că autorul exceptiei critică modalitatea de interpretare si aplicare a prevederilor legale supuse controlului de constitutionalitate, ceea ce excedează atributiile Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 49.503/3/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 139 alin. (6) si (11) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, precum si a prevederilor art. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, exceptie ridicată de Societatea Comercială “SPV Investis Imob” - S.A. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect drepturi de autor si drepturi conexe.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia precizează că, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că “trebuie asigurată o formă de control sau supervizare a activitătii organelor de inspectie pentru a evita abuzurile si pentru a respecta inviolabilitatea sediului social al acestora” (Hotărârea din 16 aprilie 2002, pronuntată în Cauza Societe Colas Est si altii împotriva Frantei). Arată că textele de lege criticate sunt neconstitutionale în măsura în care acestea ar permite luarea unor măsuri de asigurare a dovezilor/constatare a stării de fapt fată de terti pe care reclamanta nu îi acuză că i-arfi încălcat vreun drept si împotriva cărora nu a pornit si nici nu intentionează să declanseze vreun proces pe fond. De asemenea, sustine că dispozitiile ce formează obiect al exceptiei sunt neconstitutionale si prin faptul că nu prevăd niciun mijloc procedural concret si eficient care să asigure protectia informatiilor confidentiale apartinând pârâtilor. Dimpotrivă, art. 139 alin. (11) din Legea nr. 8/1996 se preocupă doar de protectia confidentialitătii datelor reclamantului. În aceste conditii, sustine că textele criticate sunt vădit discriminatorii, întrucât nu consacră garantii adecvate pentru protectia inviolabilitătii sediului profesional si corespondentei pârâtilor.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a considerat exceptia de neconstitutionalitate admisibilă, sesizând Curtea Constitutională cu solutionarea acesteia, fără să îsi exprime însă opinia cu privire la temeinicia acesteia, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale. Astfel, în ceea ce priveste dispozitiile art. 139 alin. (6) si (11) din Legea nr. 8/1996, arată că, la cererea pârâtului, instanta poate dispune ridicarea măsurilor prevăzute la alin. (3) si (6) în cazul în care reclamantul nu a introdus, în termenele prevăzute de lege, o actiune care să conducă la solutionarea pe fond a cauzei. De asemenea, instanta poate să aprecieze caracterul eventual sicanatoriu al cererii reclamantului si să stabilească o cautiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credintă a drepturilor procesuale.

Referitor la prevederile art. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005, Avocatul Poporului precizează că sunt norme procedurale a căror adoptare este atributul legiuitorului, conform art. 126 alin. (2) din Constitutie, fără să suprime dreptul la apărare si fără să aducă atingere dispozitiilor constitutionale privind inviolabilitatea domiciliului si secretul corespondentei sau celor referitoare la integrarea în Uniunea Europeană.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile reprezentantului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 139 alin. (6) si (11) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 mai 1996, modificate si completate prin Legea nr. 329/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006. Prevederile legale mentionate au următorul cuprins: “(6) Titularii de drepturi sau reprezentantii acestora prevăzuti la alin. (1) pot solicita instantei judecătoresti, chiar si înainte de introducerea unei actiuni pe fondul cauzei, luarea unor măsuri de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt, atunci când există un risc de încălcare a drepturilor prevăzute de prezenta lege si dacă există un risc de distrugere a elementelor de probă. [...]

(11) Pentru adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (3), (6) si (10), sub rezerva asigurării protectiei informatiilor confidentiale, instantele judecătoresti vor pretinde reclamantului să furnizeze orice element de probă, accesibil în mod rezonabil, pentru a dovedi cu suficientă certitudine că s-a adus atingere dreptului său ori că o astfel de atingere este iminentă. Se consideră ca reprezentând element de probă suficient numărul de copii ale unei opere sau ale oricărui alt obiect protejat, la aprecierea instantei de judecată. În acest caz, instantele judecătoresti pot să ceară reclamantului să depună o cautiune suficientă pentru a asigura compensarea oricărui prejudiciu care ar putea fi suferit de pârât.”

De asemenea, sunt criticate si prevederile art. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 20 iulie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 7 octombrie 2005. Continutul normativ al acestuia este următorul: “(1) Instanta judecătorească competentă poate, la cererea motivată a reclamantului, să ordone măsuri provizorii împotriva persoanei care se presupune că a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, în scopul de a preveni orice încălcare iminentă cu privire la acest drept, respectiv:

a) să interzică cu titlu provizoriu ca încălcarea presupusă să mai continue; sau


b) să constituie o garantie destinată să asigure despăgubirea titularului dreptului protejat.

(2) Măsurile provizorii prevăzute la alin. (1) pot fi ordonate si împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un tert în scop de încălcare a unui drept de proprietate industrială protejat.

(3) La cererea reclamantului, instantele judecătoresti competente pot să ordone sechestrul mărfurilor bănuite că ar aduce atingere unui drept de proprietate industrială protejat pentru a împiedica introducerea lor sau circulatia lor în circuitele comerciale.

(4) în cazul unei încălcări săvârsite în activităti comerciale, instanta judecătorească competentă poate să ordone, dacă partea vătămată dovedeste că există circumstante care ar putea face imposibilă recuperarea daunelor-interese, sechestrul bunurilor mobiliare si imobiliare ale persoanei care se presupune că a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, inclusiv blocarea conturilor bancare si a altor bunuri. În aceIasi scop se poate ordona comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale ori accesul la informatii pertinente cauzei.

(5) Instanta judecătorească competentă poate cere reclamantului, în cadrul măsurilor prevăzute la alin. (1)-(4), să furnizeze orice element de probă, în scopul de a-si forma convingerea că acesta este titularul dreptului si că acest drept i-a fost încălcat ori o astfel de încălcare este iminentă.”

Autorul exceptiei invocă, în motivarea criticii de neconstitutionalitate, dispozitiile din Legea fundamentală cuprinse la art. 24 - “Dreptul la apărare”, art. 27 - “Inviolabilitatea domiciliului”, art. 28 -”Secretul corespondentei” si art. 148 -”Integrarea în Uniunea Europeană”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că dispozitiile art. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, Curtea pronuntându-se prin Decizia nr. 1.143 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie 2010. Cu acel prilej, Curtea a retinut că instanta are îndatorirea de a-si exercita rolul activ si de a stărui în aflarea adevărului, prin toate mijloacele legale, în scopul pronuntării unei hotărâri temeinice si legale, în acest sens dispozitiile art. 9 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 prevăzând că instanta judecătorească competentă poate cere reclamantului să furnizeze orice element de probă, în scopul de a-si forma convingerea că acesta este titularul dreptului si că acest drept i-a fost încălcat ori o astfel de încălcare este iminentă. Totodată, Curtea a observat că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 transpune Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 157 din 30 aprilie 2004, iar reglementarea criticată constituie implementarea în dreptul intern a dispozitiilor referitoare la măsurile provizorii si asigurătorii prevăzute în cuprinsul art. 9 al directivei mai sus mentionate. De asemenea, Curtea a retinut că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 a fost emisă în scopul combaterii fenomenului de contrafacere a obiectelor asupra cărora poartă dreptul de proprietate industrială si în interesul titularilor drepturilor de proprietate industrială.

Având în vederea similitudinea criticilor formulate în cauza de fată, Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudente, motiv pentru care considerentele si solutia pronuntată prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si cu privire la prezenta exceptie.

Totodată, Curtea constată că nici prevederile art. 139 alin. (6) si (11) din Legea nr. 8/1996 nu contravin textelor din Legea fundamentală invocate, observând că acestea reprezintă, de asemenea, transpunerea la nivelul legislatiei nationale a reglementării europene în domeniu, mai exact, a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din aceeasi Directivă 2004/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului, care stabilesc că “înainte chiar de introducerea unei actiuni pe fond, statele membre se asigură că autoritătile judecătoresti competente pot, la cererea unei părti care a prezentat dovezi în mod rezonabil accesibile si suficiente în sprijinul pretentiilor sale privind încălcarea drepturilor sale de proprietate intelectuală sau iminenta unei astfel de încălcări, să ordone măsuri provizorii rapide si eficiente pentru a conserva dovezile pertinente referitoare la încălcarea mentionată, sub rezerva asigurării protectiei informatiilor confidentiale (...)”.

De altfel, în administrarea probatoriilor, instanta de judecată trebuie să manifeste un rol activ, prescriptiile art. 139 alin. (11) din Legea nr. 8/1996 asigurând acesteia pârghiile necesare asigurării unui control suficient, de natură a descuraja eventualele abuzuri în exercitarea dreptului de a cere luarea măsurilor de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 139 alin. (6) si (11) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, precum si a prevederilor art. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, exceptie ridicată de Societatea Comercială “SPV Investis Imob” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 49.503/3/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.044

din 14 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. IV “Măsuri privind regimul cumuiuiui pensiilor cu veniturile salariate, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare” din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru

cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. IV “Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariate, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare” din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, exceptie ridicată de Dionisie Manolachi în Dosarul nr. 1.046/3/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale si care constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.718D/2010.

La apelul nominal se prezintă partea Compania Natională “Posta Română” - S.A., reprezentată prin consilierul juridic Mariana Stancu. Lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 298D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 si 18 din Legea nr. 329/2009, exceptie ridicată de Silvia Măruntelu în Dosarul nr. 13.286/3/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 386D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17, 18, 20, 23 si 25 din Legea nr. 329/2009, exceptie ridicată de Constantin Cojocaru în Dosarul nr. 3.800/99/2010 al Curtii de Apel Iasi - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 416D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17-22 din Legea nr. 329/2009, exceptie ridicată de Vasile Crăciunescu în Dosarul nr. 37.951/3/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 3.718D/2010, nr. 298D/2011, nr. 386D/2011 si nr. 416D/2011, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Companiei Nationale “Posta Română” - S.A. nu se opune conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 298D/2011, nr. 386D/2011 si nr. 416D/2011 la Dosarul nr. 3.718D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Companiei Nationale “Posta Română” - SA., care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând, de asemenea, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.046/3/2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. IV “Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariate, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare” din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International.

Exceptia a fost ridicată de Dionisie Manolachi cu prilejul solutionării contestatiei formulate împotriva deciziei de concediere.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 13.286/3/2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 si 18 din Legea nr. 329/2009.


Exceptia a fost ridicată de Silvia Măruntelu cu prilejul solutionării contestatiei formulate împotriva deciziei de pensionare.

Prin Decizia nr. 167/2011 din 17 februarie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 3.800/99/2010, Curtea de Apel Iasi - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17,18, 20, 23 si 25 din Legea nr. 329/2009.

Exceptia a fost ridicată de Constantin Cojocaru cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 687/CAdin 7 septembrie 2010, pronuntată de Tribunalul Iasi.

Prin încheierea din 7 martie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 37.951/3/2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17-22 din Legea nr. 329/2009.

Exceptia a fost ridicată de Vasile Crăciunescu cu prilejul solutionării contestatiei formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că textele de lege criticate, care interzic cumulul salariului cu pensia care trece peste un anumit plafon, afectează drepturi fundamentale precum dreptul la muncă, dreptul de proprietate privată si dreptul la un nivel de trai decent. În acest sens, arată că această măsură are ca efect diminuarea veniturilor persoanelor aflate în această situatie. De asemenea, consideră că statul nu poate impune unilateral încetarea contractului de muncă pentru motive care nu au fost prevăzute initial în acest contract si pentru aspecte care nu au nicio legătură cu raporturile de muncă existente. În aceIasi sens, arată că textele de lege criticate sunt contrare principiului neretroactivitătii legii civile. Textele de lege criticate sunt, în aceIasi timp, discriminatorii, creând un tratament diferentiat între persoanele care cumulează pensia cu salariul în functie de persoana angajatorului, cât si între persoanele care pot cumula pensia cu salariul si cele care nu pot face acest lucru din cauza cuantumului pensiei. Totodată, arată că sunt defavorizate persoanele care au o pregătire profesională superioară si au depus o muncă mai îndelungată si de o mai bună calitate. De asemenea, consideră că restrângerea exercitiului drepturilor amintite s-a făcut fără respectarea conditiilor prevăzute de art. 53 din Constitutie, această măsură nefiind proportională cu scopul urmărit si neavând caracter temporar. Mai arată că sunt încălcate si dispozitii ale Codului muncii si ale Legii nr. 179/2004, precum si dispozitiile internationale care consacră dreptul la muncă si consideră că instanta de judecată ar trebui să facă aplicarea directă a acestor dispozitii. În sfârsit, consideră că legiuitorul ar fi putut prevedea o reducere a cuantumului drepturilor obtinute, dar nu renuntarea la acestea.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale, exprimându-si opinia în Dosarul nr. 1.046/3/2010, arată că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

În schimb, în Dosarul nr. 13.286/3/2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale, având în vedere obiectul acestui dosar, în care se solicită ca instanta de judecată să înlăture discriminarea dintre persoanele care cumulează pensia cu salariul în sistem public fată de cele care cumulează aceleasi venituri în sistemul privat, se abtine de la exprimarea punctului de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate raportate la art. 16 din Constitutie, întrucât consideră că aceasta ar reprezenta o antepronuntare. De asemenea, deoarece în cazul criticilor privind încălcarea dreptului de proprietate privată se solicită instantei aplicarea directă a unor acte internationale, instanta nu îsi exprimă opinia, în ceea ce priveste sustinerile autorului exceptiei referitoare la încălcarea dreptului la muncă, consideră că acest drept fundamental este afectat.

Curtea de Apel Iasi - Sectia contencios administrativ si fiscal consideră că textele de lege criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale, în Dosarul nr. 37.951/3/2010, arătând că a fost sesizată pe fondul cauzei cu problema care face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, nu îsi expune opinia asupra acesteia, întrucât aceasta ar echivala cu o antepronuntare.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile cap. IV “Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariate, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare” din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009.

Autorii exceptiei consideră că aceste texte de lege contravin următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetătenilor, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 47 referitor la dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti si art. 148 alin. (2) si (4) referitor la caracterul obligatoriu al reglementărilor comunitare. De asemenea, consideră că sunt încălcate si prevederile art. 20 din Constitutie, prin raportare la dispozitiile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, ale Pactului international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale referitor la dreptul la muncă, ale art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale Protocolului nr. 12 la aceeasi conventie, ale Pactului international privind drepturile civile si politice, ale Tratatului privind Uniunea Europeană si ale Cărtii Sociale Europene, dispozitii care consacră dreptul la muncă, interzicerea discriminării si egalitatea în drepturi, precum si dreptul de proprietate. De asemenea, autorii exceptiei invocă jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii Europene de Justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate prin prisma acelorasi critici si în raport cu aceleasi texte din Constitutie ca si cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, si prin Decizia nr. 366 din 22 martie 2011*), aflată în curs de publicare, Curtea a retinut că “dispozitiile cap. IV din lege sunt constitutionale în măsura în care acestea nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constitutie.” în acest sens a subliniat faptul că dispozitiile de lege criticate “oferă persoanelor care au calitatea de pensionari cumularzi sau care devin pensionari cumularzi dreptul de a opta între continuarea activitătii în baza contractului individual de muncă, raportului de serviciu sau a actului de numire si deci a realiza venituri salariale sau asimilate acestora si încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire”. De asemenea, a arătat că “ceea ce determină critica textelor legale nu este interdictia cumulului în sine în cazurile prevăzute de art. 17 alin. (1) teza a doua, ci nivelul pensiei până la care se poate cumula si peste care nu mai este permis acest cumul. Sub acest aspect, Curtea a statuat că: «Nicio dispozitie constitutională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu conditia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toti cetătenii, iar eventualele diferente de tratament [...] să aibă o ratiune licită.»“ (Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005). În concluzie, a retinut că “măsura adoptată este proportională cu situatia care a determinat-o, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii si mijloacele folosite în realizarea lui, si este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.”

Cât priveste critica raportată la dispozitiile art. 15 din Constitutie, Curtea a arătat că “prevederile de lege criticate nu afectează însăsi existenta dreptului la pensie dobândit potrivit legii, asa cum se sustine în motivarea exceptiei, ci reglementează conditiile exercitării acestui drept pentru viitor, într-un context social afectat de criza economică care a impus adoptarea unor măsuri cu caracter exceptional, care, prin eficienta si promptitudinea aplicării, să conducă la reducerea efectelor sale si să creeze premisele relansării economiei nationale.”

În ceea ce priveste critica referitoare la încălcarea dispozitiilor constitutionale care consacră obligatia statului de a asigura un nivel de trai decent, Curtea a retinut că acest drept nu are un continut concret, determinat, ci trebuie apreciat concret, în functie de împrejurările social-economice în care se manifestă acest rol al statului, iar contextul economico-social justifică măsurile criticate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele deciziei amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Cât priveste criticile privind existenta unor necorelări legislative, Curtea retine că, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constitutionalitatea unor dispozitii de lege se poate analiza doar prin raportare la prevederile Constitutiei, iar nu si în raport cu alte acte normative, subordonate Legii fundamentale.

De asemenea, aplicarea directă a unor dispozitii internationale de către instanta de judecată nu poate constitui obiectul analizei instantei de contencios constitutional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. IV “Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare” din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International, exceptie ridicată de Dionisie Manolachi, Silvia Măruntelu si de Vasile Crăciunescu în dosarele nr. 1.046/3/2010, nr. 13.286/3/2010 si nr. 37.951/3/2010 ale Tribunalului Bucuresti- Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale, precum si de Constantin Cojocaru în Dosarul nr. 3.800/99/2010 al Curtii de Apel Iasi - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea


*) Decizia nr. 366 din 22 martie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 4 iulie 2011.


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.088

din 14 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, exceptie ridicată de Ion Grosu în Dosarul nr. 2.511/107/2010 ai Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia de contencios administrativ si fiscal si care constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 101 D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 144D/2011 având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, exceptie ridicată de Constantin Gîrjoabă în Dosarul nr. 3.524/107/2010 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie problema conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 144D/2011 la Dosarul nr. 101D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2.509/CA/2010 din 8 decembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.511/107/2010, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, exceptie ridicată de Ion Grosu.

Prin încheierea nr. 2/2011 din 11 ianuarie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 3.524/107/2010, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 3 din Ordonanta de urgentă a

Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, exceptie ridicată de Constantin Gîrjoabă.

Exceptiile de neconstitutionalitate au fost ridicate cu ocazia solutionării recursurilor declarate împotriva sentintelor nr. 879/CAF/2010 si nr. 1.173/CAF/2010, pronuntate de Tribunalul Alba, prin care s-a dispus restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, precum si a dobânzilor legale calculate de la data plătii până la data restituirii efective.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arată în esentă că plata taxei pe poluare, potrivit prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, se efectuează prin constrângere, cu încălcarea dreptului de proprietate si în mod discriminatoriu fată de ceilalti proprietari de masini second-hand, cetăteni români, care nu au achitat această taxă.

Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia de contencios administrativ si fiscal opinează în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Discriminarea invocată de reclamant în raport cu proprietarii autovehiculelor anterior înmatriculate nu există, fiind o problemă de aplicare a legii în timp, astfel că este firesc si legal ca aplicarea dispozitiilor legale criticate să se aplice pentru viitor, iar dobândirea autoturismelor deja înmatriculate pe teritoriul României la intrarea în vigoare a acestui act normativ să nu fie supusi la această sarcină fiscală datorată pentru prima înmatriculare a autovehiculelor.

Arată, de asemenea, că jurisprudenta Curtii Constitutionale este constantă în a aprecia că “intrarea în vigoare a unei legi, ordonante simple sau de urgentă prin care se instituie pentru viitor o taxă pe poluare constituie un motiv suficient pentru a justifica, în mod obiectiv si rational, un tratament juridic diferit cu privire la situatia juridică a persoanelor ce au plătit taxa anterior sau ulterior instituirii taxei. De altfel, atât instituirea taxei pe poluare, cât si stabilirea momentului la care intervine obligatia de plată a taxei constituie optiuni obiective ale legiuitorului, motivate în expunerea de motive a ordonantei de urgentă.”

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă prin raportare la art. 148 din Constitutie si neîntemeiată prin raportare la art. 16 din Constitutie, mentionând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale. Prevederile art. 11, 15 si 20 din Constitutie nu sunt incidente în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.


Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, care au următorul cuprins:

- Art. 1: “(1) Prezenta ordonantă de urgentă stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestionează de Administratia Fondului pentru Mediu.

(2) Din sumele colectate potrivit prezentei ordonante de urgentă se finantează programe si proiecte pentru protectia mediului.”;

- Art. 3: “(1) Intră sub incidenta taxei autovehiculele din categoriile Mf - M3 si Nf-N3, astfel cum sunt acestea definite înRNTR2.

(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1):

a) autovehiculele apartinând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si membrilor acestora, precum si altor organizatii si persoane străine cu statut diplomatic, care îsi desfăsoară activitatea pe teritoriul României;

b) autovehiculele special modificate în scopul conducerii de către persoanele cu handicap, precum si autovehiculele special modificate în scopul preluării si transportării persoanelor cu handicap grav sau accentuat, astfel cum aceste persoane sunt definite în Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

c) autovehiculele destinate a fi utilizate de fortele armate, fortele de securitate a statului, de politie, de jandarmerie, de politia de frontieră, de pompieri;

d) autovehiculele definite conform RNTR2 destinate serviciilor de ambulantă si medicină, autovehiculele speciale echipate corespunzător pentru acordarea ajutorului de urgentă, precum si autovehiculele speciale destinate serviciilor de descarcerare si stingere a incendiilor;

e) autovehiculele a căror caroserie sau al căror sasiu a fost înlocuită/înlocuit, cu conditia ca aceste autovehicule să fi fost anterior înmatriculate pe teritoriul României;

f) autovehicule speciale a căror deplasare pe drumurile publice este în general limitată numai la si de la locul de muncă, ale căror motoare respectă normele privind poluarea chimică aplicabile masinilor mobile nerutiere.

(3) Exceptia prevăzută la alin. (2) lit. b) se aplică numai pentru achizitionarea unui singur autovehicul în decurs de 5 ani si atunci când autovehiculul este în proprietatea persoanei cu handicap.

(4) Modificările speciale aduse autovehiculelor se înscriu de către Regia Autonomă «Registrul Auto Român» în cartea de identitate a vehiculului. Lista modificărilor speciale aduse autovehiculelor va fi aprobată prin ordin al ministrului transporturilor si infrastructurii.

(5) Autovehiculele dotate cu cutie de viteze care poate functiona în regim automat nu intră în categoria celor exceptate de la plata taxei.

(6) în categoria autovehiculelor prevăzute la alin. (2) lit. d) se încadrează numai acele autovehicule dotate cu echipamente speciale necesare efectuării serviciilor de ambulantă, medicină sau stingere a incendiilor care sunt înscrise în evidenta statiilor de ambulantă, a serviciilor mobile de urgentă si de reanimare, precum si a inspectoratelor pentru situatii de urgentă. În aceeasi categorie intră si autovehiculele dotate cu echipamente speciale necesare efectuării serviciilor de ambulantă, medicină sau pentru stingerea incendiilor, detinute de operatorii economici.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textele criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 11 - Dreptul international si dreptul intern, ale art. 15 alin. (1) potrivit cărora “cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea”, ale art. 16 alin. (1) si (2) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană, precum si dispozitiile art. 90 din Tratatul de aderare la Uniunea Europeană [devenit art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona] si ale art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, referitoare la principiul egalitătii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că prevederile legale pretins a fi neconstitutionale au mai fost supuse controlului de constitutionalitate în raport cu critici similare.

1. În ceea ce priveste pretinsa încălcare prin prevederile art. 1 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 a dispozitiilor constitutionale ale art. 11, 16 si 20 coroborate cu cele ale art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, Curtea Constitutională a statuat, prin Decizia nr. 586 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, si Decizia nr. 1.160 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, că intrarea în vigoare a unei legi, ordonante simple sau de urgentă prin care se instituie pentru viitor o taxă pe poluare constituie un motiv suficient pentru a justifica, în mod obiectiv si rational, un tratament juridic diferit cu privire la situatia juridică a persoanelor ce au plătit taxa anterior sau ulterior instituirii taxei si că atât instituirea taxei pe poluare, cât si stabilirea momentului la care intervine obligatia de plată a taxei constituie optiuni obiective ale legiuitorului, motivate în expunerea de motive a ordonantei de urgentă. Pe cale de consecintă, rezultă că persoanele în cauză nu se află în situatii juridice identice. Or, art. 16 alin. (1) din Constitutie impune ca doar persoanele aflate în aceeasi situatie să beneficieze de un tratament juridic egal, exigentă respectată de legiuitorul delegat prin instituirea acestei taxe.

Obiter dictum, acceptarea criticii autorului exceptiei ar echivala cu faptul că fie legiuitorul nu va putea niciodată pentru viitor să instituie taxe sau impozite cu executare uno ictu, fie o atare taxă trebuie aplicată si pentru cei ce nu au plătit-o în trecut, cu alte cuvinte ar fi retroactivă. Or, ambele ipoteze sunt neconstitutionale si inadmisibile.

În aceste conditii Curtea nu poate retine nici încălcarea art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

2. Referitor la încălcarea dispozitiilor art. 148 alin. (2) din Constitutie si implicit raportat la art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, Curtea a stabilit, în Decizia nr. 408 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, si Decizia nr. 1.160 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, că nu este de competenta sa să analizeze conformitatea unei dispozitii de drept national cu textul Tratatului privind functionarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constitutie. O atare competentă, si anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea natională si Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, apartine instantei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă si legală, din oficiu sau la cererea părtii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene la Curtea de Justitie a Uniunii Europene. În situatia în care Curtea Constitutională s-ar considera competentă să se pronunte asupra conformitătii legislatiei nationale cu cea europeană, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdictii între cele două instante, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil.


Ulterior pronuntării acestor decizii, Curtea, prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iunie 2011, a observat că, la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a pronuntat o hotărâre preliminară în Cauza C-402/09 loan Tatu împotriva României, ca urmare a cererii de pronuntare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009, întrebarea trimisă fiind următoarea: “Contravin dispozitiile O. U. G. nr. 50/2008, cu modificările si completările ulterioare, dispozitiilor articolului 90 CE; se instituie într-adevăr o măsură discriminatorie?”

Ca răspuns la această întrebare, instanta europeană a arătat că “prevederile art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulatie, în statul membru mentionat, a unor astfel de vehicule de ocazie având aceeasi vechime si aceeasi uzură ca si cele de pe piata natională”.

Prin decizia mentionată, Curtea a observat că, răspunzând întrebării preliminare, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a interpretat prevederile art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si nu a verificat compatibilitatea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 cu prevederile art. 110 anterior referit. [Ase vedea în acest sens si paragrafele 29 si 30 din aceeasi hotărâre, conform cărora “pentru a oferi un răspuns util instantei de trimitere, întrebarea adresată trebuie înteleasă în sensul că aceasta urmăreste să se stabilească dacă art. 90 CE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, în versiunea sa initială”, iar, având în vedere obiectul taxei pe poluare, “este necesar să se considere că instanta de trimitere solicită, în esentă, să se stabilească dacă art. 110 TFUE, al cărui text este identic cu cel al art. 90 CE, trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autovehicule cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru.”]

De altfel, Curtea de Justitie a Uniunii Europene nu are competenta să pronunte o hotărâre care să vizeze constatarea validitătii sau nevaliditătii legii nationale. Consecinta unei anumite interpretări date Tratatului poate fi aceea ca o dispozitie a unei legi nationale să fie incompatibilă cu dreptul european.

Efectele acestei hotărâri preliminare sunt cele arătate în jurisprudenta constantă a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, si anume că “interpretarea pe care, în exercitarea competentei ce îi este conferită de art. 177 [devenit art. 267 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene], Curtea de Justitie o dă unei reguli de drept comunitar, clarifică si defineste, atunci când este necesar, sensul si sfera acestei reguli, astfel cum aceasta trebuie sau ar trebui să fie înteleasă si aplicată din momentul intrării sale în vigoare” [Hotărârea din 27 martie 1980, pronuntată în Cauza 61/79, Denkavit italiana contra Amministrazione delle finanze de Ho Stato, paragraful 16; Hotărârea din 2 februarie 1988, pronuntată în Cauza 24/86, Blaizot contra Universitătii din Liege si altii, paragraful 27, Hotărârea din 15 decembrie 1995, pronuntată în Cauza C-415/93, Bosman si altii contra Union royale belge des societes de football association si altii, paragraful 141].

Întrucât Curtea Constitutională nu este nici legiuitor pozitiv si nici o instantă judecătorească cu competenta de a interpreta si a aplica dreptul european în litigiile ce antamează drepturile subiective ale cetătenilor si fără a-si reconsidera jurisprudenta mentionată anterior, Curtea observă că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constitutionalitate ca normă interpusă celei de referintă implică, în temeiul art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutia României, o conditionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă si neechivocă prin ea însăsi sau întelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis si neechivoc de Curtea de Justitie a Uniunii Europene si, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevantă constitutională, astfel încât continutul său normativ să sustină posibila încălcare de către legea natională a Constitutiei - unica normă directă de referintă în cadrul controlului de constitutionalitate. Într-o atare ipoteză demersul Curtii Constitutionale este distinct de simpla aplicare si interpretare a legii, competentă ce apartine instantelor judecătoresti si autoritătilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce tin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz.

Prin prisma conditionalitătii cumulative enuntate, rămâne la aprecierea Curtii Constitutionale aplicarea în cadrul controlului de constitutionalitate a hotărârilor Curtii de Justitie a Uniunii Europene si formularea de către ea însăsi de întrebări preliminare în vederea stabilirii continutului normei europene. O atare atitudine tine de cooperarea dintre instanta constitutională natională si cea europeană, precum si de dialogul judiciar dintre acestea, fără a se aduce în discutie aspecte ce tin de stabilirea unor ierarhii între aceste instante. În cauză, desi întelesul normei europene a fost deslusit de Curtea de Justitie a Uniunii Europene, cerintele rezultate din această hotărâre nu au relevantă constitutională, ele tinând mai degrabă de obligatia Legislativului de a edicta norme în sensul hotărârilor Curtii de Justitie a Uniunii Europene, în caz contrar găsindu-si eventual aplicarea art. 148 alin. (2) din Constitutia României.

3. Pentru motivele arătate anterior, Curtea nu poate retine încălcarea prin textele criticate a dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (1).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, exceptie ridicată de Ion Grosu si Constantin Gîrjoabă în dosarele nr. 2.511/107/2010 si nr. 3.524/107/2010 ale Curtii de Apel Alba Iulia -Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu


 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind participarea României la Programul international din domeniul educatiei, dezvoltat de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economică, OECD, Teaching and Learning International Survey- TALIS 2013, privind evaluarea internatională a cadrelor didactice

 

În conformitate cu prevederile art. 71 alin. (3), art. 74 alin. (3) si (5), art. 94 alin. (2) lit. p), art. 103 alin. (1) si ale art. 111 alin. (1) lit. d) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011,

în temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă participarea României la Programul international din domeniul educatiei, dezvoltat de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economică, OECD, Teaching and Learning International Survey - TALIS 2013, privind evaluarea internatională a cadrelor didactice, începând cu 15 iulie 2011.

Art. 2. - (1) Centrul National de Evaluare si Examinare se desemnează Centru National TALIS.

(2) Taxa privind participarea României, în perioada 2011-2013, la Programul international din domeniul educatiei, dezvoltat de OECD - TALIS 2013, este în cuantum de 228.034 euro, care se achită către OECD în 3 transe anuale.

(3) Echivalentul în lei al taxei prevăzute la alin. (2), precum si cheltuielile de administrare internă a programului se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate anual Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

(4) Sumele prevăzute la alin. (2) si (3) vor fi diminuate cu sumele aferente obtinute prin granturi finantate de Comisia Europeană pentru cheltuielile externe si prin granturi finantate prin Fondul Social European pentru cheltuielile interne de administrare.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului,

Daniel Petru Funeriu

Ministrul afacerilor externe,

Teodor Baconschi

Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale,

Laurentiu Sebastian Lăzăroiu

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 7 septembrie 2011.

Nr. 906.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.